Ioana, aferim! Ca de atatea ori am luat lama, sau cutitul, sau guma si am facut prapad! Acum ar fi nimica-nimicutza, zboara "uneori" de acolo ca frisca de pe tortul miresei... doar ca ma gandesc asa, daca las asertiunea ca "si lumina se sinucide" asta are un aspect asa, regretabil de generalitate, don't U think? Iar mie imi place sa particularizez (atat cat pot) asa ca... nu stiu ce sa fac! Poate ar trebui sa mai pun mana pe Pavese si sa mai aprofundez treaba asta cu suicidul cum vine (Doamne fereste! :-) Multumesc de apreciere, Bobadil.
Cezar, nu ştiu dacă ai văzut parodii (filme), dar e cam greu să nu fi văzut. Ei, ştii tu fazele alea când, într-un bar, pe stradă etc, într-o discuţie dintre doi (în care se parodiază vreo scenă cunoscută), cade din senin câte un frigider, un tanc, o girafă... aducând cu ele câte un simbol care leagă bucata respectivă a filmului de alt motiv? Ei, cam aşa e şi aici. Versurile alea sunt girafa mea :).
"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
Foarte bun articolul, scris cu profesionalism! Ai încercat și o definire a stilului prin comparație, prin încadrare în sistem: "Arhitectura lui Richard Rogers este puternic marcată de Școala engleză de arhitectură a anilor 70 și în aceeași măsură de rădăcinile sale italiene nativ-sensibile la concepția unui oraș în care se definesc relațiile dintre cadrul natural urban și posibilitatea integrării sociale a populației. Este marcat ireversibil de creația americanului Frank Lloyd Wright (1867-1959) de casele sale usoniene sinteză originală între planificarea orașelor și arhitectura organică" Felicitări, Marina! Despre expoziție ce să spun? Aș vrea s-o văd măcar pe internet, e posibil?
Imi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
Paul, dacă tot apreciezi tu activitatea mea de moderator, te rog să te întorci pe textele pe care doar "ai lăsat semn" astăzi și să faci încurajări mai substanțiale și mai la obiect. Pentru că merită! Desigur, desigur, dau un exemplu cu tine. Atentă, Bianca.
da, este un fel de calatorie de sensuri dintr-un teritoriu spre altul. multumesc de trecere si comentariu. cred ca in a doua parte puterea de sugestie a fost mai eficace.
Poemul e bine construit prozodic (auzi la el!) și are câteva imagini puternice. Nu înțeleg însă unde se duc prunele vara, am citit și recitit poemul de trei ori și m-am împiedicat mereu aici.
Unde se duc prunele vara, Paul?
Dacă uneori îl amuz pe Virgil, ei bine şi el mă amuză pe mine cu scara lui Escher. Şi dacă tot există un “duel” între Escher şi Iacob, în sensul că uite scara nu e scara, sau până la urmă despre ce mama naibii de scară o fi vorba aici, că mai mult s-a vorbit de şură, zic şi eu că treaba e foarte simplă. În fapt, graficianul ne-a pus în faţă concret un copac în care atârnă vreo 4-5 capete, nu e mare chestie de bătut câmpii aici. Adică să fim serioşi. E doar un copac falnic în care se oglindeşte măreţia unui coleg de-al nostru de pe site. La poalele marelui copac există un alt coleg care încearcă să doboare copacul şi cred că şi reuşeşte. Lăstari are, coardă are - s-a prins de copac cu ea, se vede în grafică. Ce atâta filosofie, domnilor!
Thanks Trinity pentru lectură și com.
Nenea anagramă evidentă, eu am înțeles ce-mi ceri.
Ești foarte subtil ca toată populația intelectuală a Tecuciului.
ai dreptate, am remarcat si eu cele doua comparatii venind una dupa alta. ma gandeam sa despart in doua, nu vreau sa renunt la ele, simt ca as schilodi poezia.
"si"-urile sunt insa intentionate, sugereaza povestirea rapida. sau asta a fost intentia, daca nu se prinde atunci sigur e ceva gresit cu ele! :o)
multumesc de trecere, am tendinta sa ma cam ingrop lately si e clar vina mea. dar asta sunt, ce sa-mi fac.
mi-a placut strofa 1, dar fara primele trei versuri, Mariana. si restul e scris frumos si credibil, dar cred ca mai trebuie un pic lucrat la final.( ultima strofa, inceputul patetic si acel ajuta-ma, care iarasi duce in patetic, poate ar trebui sustinut mai mult, contracarat).
da, e adevărat că fragmentul menționat de tine e universal valabil în interferența cititorului cu realitatea. eu îmi doresc să dozez cât mai bine această impersonalitate a versurilor. mulțumesc, Adrian! & btw, îmi place cum îi spui tu: "fără culoare".
... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
Centrul este al tutror celor trăite, de acolo izvorăsc, chiar și al primăverii acestei. Cu ploaie de soare azi. Mulțumesc că ai cuprins în centrul tău albul trimis. :)
Păcat de versul "sub împărțeala necuvintelor", pentru că în rest nu e chiar rău. Interesantă ideea de a împărți un deceniu la trei timpi. De ce deceniu, de ce trei, presupunerile sunt câteva, unele concrete... Încearcă mai multă ambiguitate în poezie, ce zici?
multumesc alma de citire si asa este; textul nu aduce nimic nou si nici macar nu tinde. nu pot scoate mai mult din el nu vrea tocmai din cauza asta ca pedeapsa are titlul de nimic
Si eu am rezonat cu acest text in sensul in care toti avem reminiscente. Aproape perfect pentru o emotie adevarata de amator de poezie (vorbesc despre mine da) textul parca se auto-indeamna la ceva mai mult dar cade in derizoriu abordand cateva dintre cararile prea batatorite. La cea de a treia lectura insa m-am hotarat sa semnez aici laolalta cu aspiratiile mele. Si fara imagine. Andu
Pai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
după ce m-am chinuit o vreme cu alegerea titlului, care, pe lângă faptul că e preţios, cum zice Alina, e şi nepotrivit. şi am să mă gândesc cum, şi în ce fel să-l fac obişnuit. deci titlul cred că va suferi torturile vindecării.
mulţam Virgil, Alina, ...
Virgil, nu văd de ce să fie lașitate. Nu sunt de acord cu o anume parte din articol, cea pe care am citit-o. E opinia mea. Dacă nu sunt de acord cu proprietarul site-ului, nu văd de ce n-aș avea dreptul să scriu acest lucru și să nu fie luat exact ca atare, ci interpretat în fel și chip.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cailean, esti sigur in privinta palariei? mov a la diderot? destul de patetic totul....
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deIoana, aferim! Ca de atatea ori am luat lama, sau cutitul, sau guma si am facut prapad! Acum ar fi nimica-nimicutza, zboara "uneori" de acolo ca frisca de pe tortul miresei... doar ca ma gandesc asa, daca las asertiunea ca "si lumina se sinucide" asta are un aspect asa, regretabil de generalitate, don't U think? Iar mie imi place sa particularizez (atat cat pot) asa ca... nu stiu ce sa fac! Poate ar trebui sa mai pun mana pe Pavese si sa mai aprofundez treaba asta cu suicidul cum vine (Doamne fereste! :-) Multumesc de apreciere, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deCezar, nu ştiu dacă ai văzut parodii (filme), dar e cam greu să nu fi văzut. Ei, ştii tu fazele alea când, într-un bar, pe stradă etc, într-o discuţie dintre doi (în care se parodiază vreo scenă cunoscută), cade din senin câte un frigider, un tanc, o girafă... aducând cu ele câte un simbol care leagă bucata respectivă a filmului de alt motiv? Ei, cam aşa e şi aici. Versurile alea sunt girafa mea :).
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram de"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
pentru textul : pasagera deFoarte bun articolul, scris cu profesionalism! Ai încercat și o definire a stilului prin comparație, prin încadrare în sistem: "Arhitectura lui Richard Rogers este puternic marcată de Școala engleză de arhitectură a anilor 70 și în aceeași măsură de rădăcinile sale italiene nativ-sensibile la concepția unui oraș în care se definesc relațiile dintre cadrul natural urban și posibilitatea integrării sociale a populației. Este marcat ireversibil de creația americanului Frank Lloyd Wright (1867-1959) de casele sale usoniene sinteză originală între planificarea orașelor și arhitectura organică" Felicitări, Marina! Despre expoziție ce să spun? Aș vrea s-o văd măcar pe internet, e posibil?
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS deImi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
pentru textul : eros finit defrumoasă pastișă, elegantă estetic! deci kitch! săriți, asta contează:)! cu sympatheia, yester p.s. cât mai de sus!:)
pentru textul : podul suspinelor deadevar si flaut se "poarta" grozav impreuna cand e vorba de Dumnezeu! multam de poezie!
pentru textul : tăria să apun dezâmbiţi, aşadar! Nu se impozitează. Încă.
pentru textul : scrisoare către români dePaul, dacă tot apreciezi tu activitatea mea de moderator, te rog să te întorci pe textele pe care doar "ai lăsat semn" astăzi și să faci încurajări mai substanțiale și mai la obiect. Pentru că merită! Desigur, desigur, dau un exemplu cu tine. Atentă, Bianca.
pentru textul : viitorul ochilor în lume deaalizeei ce tot spui
pentru textul : am avut un vis decă blaj-inul îi blajin
şi caragea îi meschin?
pe parol de nu mă-nchin
terminaţi sau vă termin!
V-am obisnuit cu ceva?????????? E grav atunci, foarte grav. Asta inseamna ca trebuie sa va dezobisnuiesc. Merci de apreciere
pentru textul : yin și yang deda, este un fel de calatorie de sensuri dintr-un teritoriu spre altul. multumesc de trecere si comentariu. cred ca in a doua parte puterea de sugestie a fost mai eficace.
pentru textul : netulburarea apelor dePoemul e bine construit prozodic (auzi la el!) și are câteva imagini puternice. Nu înțeleg însă unde se duc prunele vara, am citit și recitit poemul de trei ori și m-am împiedicat mereu aici.
pentru textul : străinul care merge înaintea mea deUnde se duc prunele vara, Paul?
Dacă uneori îl amuz pe Virgil, ei bine şi el mă amuză pe mine cu scara lui Escher. Şi dacă tot există un “duel” între Escher şi Iacob, în sensul că uite scara nu e scara, sau până la urmă despre ce mama naibii de scară o fi vorba aici, că mai mult s-a vorbit de şură, zic şi eu că treaba e foarte simplă. În fapt, graficianul ne-a pus în faţă concret un copac în care atârnă vreo 4-5 capete, nu e mare chestie de bătut câmpii aici. Adică să fim serioşi. E doar un copac falnic în care se oglindeşte măreţia unui coleg de-al nostru de pe site. La poalele marelui copac există un alt coleg care încearcă să doboare copacul şi cred că şi reuşeşte. Lăstari are, coardă are - s-a prins de copac cu ea, se vede în grafică. Ce atâta filosofie, domnilor!
pentru textul : gorunul cunoaşterii deThanks Trinity pentru lectură și com.
pentru textul : octopus deNenea anagramă evidentă, eu am înțeles ce-mi ceri.
Ești foarte subtil ca toată populația intelectuală a Tecuciului.
ai dreptate, am remarcat si eu cele doua comparatii venind una dupa alta. ma gandeam sa despart in doua, nu vreau sa renunt la ele, simt ca as schilodi poezia.
"si"-urile sunt insa intentionate, sugereaza povestirea rapida. sau asta a fost intentia, daca nu se prinde atunci sigur e ceva gresit cu ele! :o)
multumesc de trecere, am tendinta sa ma cam ingrop lately si e clar vina mea. dar asta sunt, ce sa-mi fac.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva demi-a placut strofa 1, dar fara primele trei versuri, Mariana. si restul e scris frumos si credibil, dar cred ca mai trebuie un pic lucrat la final.( ultima strofa, inceputul patetic si acel ajuta-ma, care iarasi duce in patetic, poate ar trebui sustinut mai mult, contracarat).
pentru textul : Septembrie cu noduri deda, e adevărat că fragmentul menționat de tine e universal valabil în interferența cititorului cu realitatea. eu îmi doresc să dozez cât mai bine această impersonalitate a versurilor. mulțumesc, Adrian! & btw, îmi place cum îi spui tu: "fără culoare".
pentru textul : apriliano de... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
pentru textul : celui drag deCentrul este al tutror celor trăite, de acolo izvorăsc, chiar și al primăverii acestei. Cu ploaie de soare azi. Mulțumesc că ai cuprins în centrul tău albul trimis. :)
pentru textul : white sent (for blanche) dePăcat de versul "sub împărțeala necuvintelor", pentru că în rest nu e chiar rău. Interesantă ideea de a împărți un deceniu la trei timpi. De ce deceniu, de ce trei, presupunerile sunt câteva, unele concrete... Încearcă mai multă ambiguitate în poezie, ce zici?
pentru textul : Poli magnetici demultumesc alma de citire si asa este; textul nu aduce nimic nou si nici macar nu tinde. nu pot scoate mai mult din el nu vrea tocmai din cauza asta ca pedeapsa are titlul de nimic
pentru textul : Nimic decred ca de data aceasta este vorba de unul din ceilalti membri ai consiliului, care a remarcat textul. dar cu siguranta merita.
pentru textul : sura11 demulţumesc pentru opinie domnule Gorun. Nici eu nu cred că e banc, nu îmi "ies" bancuri.
pentru textul : Porţia de filozofie deSi eu am rezonat cu acest text in sensul in care toti avem reminiscente. Aproape perfect pentru o emotie adevarata de amator de poezie (vorbesc despre mine da) textul parca se auto-indeamna la ceva mai mult dar cade in derizoriu abordand cateva dintre cararile prea batatorite. La cea de a treia lectura insa m-am hotarat sa semnez aici laolalta cu aspiratiile mele. Si fara imagine. Andu
pentru textul : tăcerea după Simion dePai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) dedupă ce m-am chinuit o vreme cu alegerea titlului, care, pe lângă faptul că e preţios, cum zice Alina, e şi nepotrivit. şi am să mă gândesc cum, şi în ce fel să-l fac obişnuit. deci titlul cred că va suferi torturile vindecării.
pentru textul : nihil sine labore demulţam Virgil, Alina, ...
pun pariu că și juri cu mâna pe el...
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deVirgil, nu văd de ce să fie lașitate. Nu sunt de acord cu o anume parte din articol, cea pe care am citit-o. E opinia mea. Dacă nu sunt de acord cu proprietarul site-ului, nu văd de ce n-aș avea dreptul să scriu acest lucru și să nu fie luat exact ca atare, ci interpretat în fel și chip.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dePagini