Alina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
dintre toate pe care le-am citit până acum la tine, Violeta (dar, recunosc, în ultima vreme eu am fost destul de absentă), acest poem se distinge net, în opinia mea. de ce? pentru că se lasă spus fără să se ascudă și, mai ales, fără să strige.
dacă e să cârcotesc nițel, totuși... ei bine, parcă m-a cam zgâriat metafora de la intrare. mă refer la oasele acelea, care...
cred că textul stă-n picioare și fără al doilea vers.
aaa, poate că unii ți-ar reproșa pafafraza din titlu... dar pe mine nu mă deranjează.
Dorin, I.V.Pascal, va multumesc pentru ce-ati spus.
Petre Mocanu: aveti dreptate, punctul pus dupa versul 2 poate crea confuzii. o sa schimb acolo, e bine ca m-ati atentionat.
Cristin, stiu de un text din 2009 (sau 2008?). De acela-i vorba? sau mi-a scapat ceva, intre timp? (caz in care te rog sa-mi spui ce, dar nu aici, sa nu initiem un dialog offtopic).
Nu-i rau deloc acest joc de-a cuvintele in care unele suna si altele stralucesc, plus exceptiile :) Ce m-a enervat a fost ca faci matematica pe aici. De parca ai lansa o ipoteza si apoi ai incerca sa o demonstrezi.
"ninge cald" se cheama oximoron...e o figura de stil interesanta, dar destul de rar intalnita.
mie imi place poemul, este foarte sensibil si bine condus, finalul cuprinde intr-adevar esenta. Pe langa sensibilitate retin si o refelctie asupra timpului.
Bucuroasa de recitire, d-le Iuri!
destul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
timpul cu multiplele lui fatete din noi imprejurul nostru timpul regasirii timpul ireductibil ireversibil pastrindu-si inevitabil rolul de cenzor intre noi si Lumina. cui ii este oare ingaduit sa traiasca in afara timpului decit Poetilor?
ideea nu e rea. încerc să-mi imaginez ce se întîmplă în cazul cuiva care scrie doar proză. cu acest prilej mi-am recitit propriile texte și îndrăznesc să vin cu o umilă părere/propunere. cred că ar fi potrivită implementarea unui mecanism astfel încît accesarea unui text de către autor să nu-i incrementeze contorul de vizionări. nu sînt sigură că-i o chestie fezabilă, dar ar fi mai cinstit.
eu as avea rezerve fata de asocierea conceptului de perichoresis aici, in masura in care aceasta se refera la Sfînta Treime. să nu uităm că toate sincretismele creștinismului tradițional tot așa au început. evident nu este obligatoriu ca toată lumea să îmi împărtășească rezervele. în orice caz, că a venit vorba de choresis, care în greacă înseamnă dans, joc. interesantă este într-adevăr așezarea în cerc a celor trei precum și apropierea (cel puțin în greaca koine) dintre choresis și korasion (sau kore, în greaca clasică) care înseamnă fată, fecioară, femeie tînără. de fapt un titlu potrivit ar fi choresis.
Plagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
La fel, fereste-te sa enunti banalul, sunintelesul, evidentul, sau cum spune englezul "do not state the obvious". Toata lumea stie ca toamna frunzele se ingalbenesc si cad! Unde sunt elementul filozofic, profunzimea imaginii, si implicatiile inedite? "A world in a grain of sand"... Exista afirmatii simple ce desfida banalitatea. Am citit intr-o carte de fizica, culmea, haiku-uri ce enunta simplu principii esentiale ale fizicii. Ceea ce citesc aici la tine sunt haiku-uri de antrenament, de incalzire. Sunt convinsa ca vei evolua spre haiku-uri adevarate. Cu drag, /O\
Văzând aprecierile binemeritate plus recomandarea textului (și ea binemeritată) m-am tot aținut de la cârcoteală... însă nu vreau să o las chiar așa. Adică al doilea vers mi se pare sinistru de în plus. Și cel puțin mie mi-a dat cu un par în cap de-a trebuit să-l ignor la a doua lectură pentru a putea savura cu adevărat acest frumos poem. Adică domnule poet, chiar era necesar să specificați acolo? Nimeni, nici măcar eu nu trece prin orașul care sunt? Ce facem aici, proceduri recursive? Iar inginerim, mai mult sau mai puțin soft?
Însă e doar părerea mea.
Poemul în rest este excepțional.
Margas
Ajung cam tarziu pe aici, dar "viata ca un peron", de pe care privesc trenurile ce mai mult pleaca, dacat vin, m-a lasat sa patrund in melancolia unui text superb. Imaginea finala, a sinelor incinse care asteapta ploaia, mi se pare a fi suprema asteptare si lupta a dorintei de a trai/simti. Multumesc poetului pentru ce a lasat pe pagina sa.
nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
Disecă realitatea ca pe un pește. Îi împrăștie mațele ca pe niște detalii inutile. Disperarea încercării de a fi crud, ca să păstrezi nealterat miezul pur al blândeții.
Mi-a plăcut: ca să-ți înfrângi teama din piept, trebuie să-nfigi în ea o suliță.
Paul, m-am tot gandit cu ce sa inlocuiesc acolo, si nu mi-a venit nimic. dupa ce m-am mai gandit un pic, l-am sters de tot. cred ca-i mai bine asa, e mai aerisit:) multumesc pentru atentia ta!
nici o "ipocrizie", nici o "paranoia". Cuvântul "ipocrizie" nu se va perima şi nu va dispărea din dicţionar. Cuvântul "paranoia" poate va dispărea în 100, 1000 de ani, e o invenţie medicală mai recentă, dar mai e până când va trece în istorie, dacă va trece vreodată...Adio, adică nu voi mai păşi pragul acestui site fiindcă nu îmi plac discuţiile aberante şi minciunile; mi s-a mai întâmplat aici, aceste lucruri mă obosesc şi eu oricum nu sunt, cum spui tu, Adrian, un autor care "se respectă". Cu tot respectul, Cristina (care a scris poezie poate şi fiindcă a existat Hermeneia, că altfel poate se oprea sau scria mai rar). Ceea ce faci tu Adrian în cazul acestei poezii se numeşte circ şi circul e un gen de spectacol care nu mi-a plăcut niciodată. Scuze dacă eu te-am deranjat, cu sinceritate.
nici nu mai conteaza ca ti-a placut sau nu textul...ma bucur tare mult ca te-ai intors! :) multumesc pentru timpul alocat lecturii si comentariului, Luminita.
Ce frumos te contrazice acest poem! :)
Am recitit cu drag și spun la fel: nu ești ,,poet”, ești poezie. Nu spun cuvinte mari. Uite cum eul liric te trădează :) Da, Adriana, e un poem în care identitatea e clar oglindită. Ideile curg lin precum lumina. Zbaterea poetului, cântul lui, odihna în cuvânt, sunt surprinse în toată înflorirea lor. Remarc versurile:
,, sunt numai un ciob de oglindă
care-ncearcă să taie cuvântul
mărunt.
un liliac închis în candelabru.
un cântec pe care copilul din mine
îl mai murmură-n somn…” Metafore, definiţii poetice, declinări ale eului poetic.
Finalul are o durere prevestită de ultimele versuri din prima parte. Aici titlul are nu doar un punct de sprijin, ci o întreagă platform. Lumina dinaintea vederii…și de după ea…ferice de cel ce o are.
Ultimele două versuri îmi accentuează starea de meditaţie, de introspecţie:
,, eu sunt doar o chemare
înspre alt început”. Mulţumesc, Adriana, pentru această lecţie de viaţă… si de poezie! Evidenţiez cu bucurie acest poem.
Ma rog, nu stiu ce sa zic, nu sunt indicii clare :-) dar mi se pare cel mai fain poem pe care l-am citit in aceste zile despre el, este o pleiada intreaga de pro's and con's care m-a lasat cu gura cascata intr-atat de mare incat sa pot striga shut up, el a murit linistit cu ciroza lui alcoolica, ce leucemie ("am baut un vin asa de bun de imi venea sa ii spun Dumneavoastra"), why hide it, for the sake of the fucking euro-american image, for all them ass-holes? dar bineinteles ca n-a avut niciun efect. Ma bucur sa te mai citesc si pe aici mai grigore. Chiar si cu necroloage d'astea siropoase. Long time no see, that's quite bad, don't U think? We all die sometime, see what happens? Napoleon is dead, Einstein is dead, and myself i don't feel very well either... Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
pentru textul : Culori dete rog sa introduci si textul original
pentru textul : Caii nu au nici o vină (2) dedintre toate pe care le-am citit până acum la tine, Violeta (dar, recunosc, în ultima vreme eu am fost destul de absentă), acest poem se distinge net, în opinia mea. de ce? pentru că se lasă spus fără să se ascudă și, mai ales, fără să strige.
dacă e să cârcotesc nițel, totuși... ei bine, parcă m-a cam zgâriat metafora de la intrare. mă refer la oasele acelea, care...
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor decred că textul stă-n picioare și fără al doilea vers.
aaa, poate că unii ți-ar reproșa pafafraza din titlu... dar pe mine nu mă deranjează.
Dorin, I.V.Pascal, va multumesc pentru ce-ati spus.
pentru textul : nisip aurifer dePetre Mocanu: aveti dreptate, punctul pus dupa versul 2 poate crea confuzii. o sa schimb acolo, e bine ca m-ati atentionat.
Cristin, stiu de un text din 2009 (sau 2008?). De acela-i vorba? sau mi-a scapat ceva, intre timp? (caz in care te rog sa-mi spui ce, dar nu aici, sa nu initiem un dialog offtopic).
Nu-i rau deloc acest joc de-a cuvintele in care unele suna si altele stralucesc, plus exceptiile :) Ce m-a enervat a fost ca faci matematica pe aici. De parca ai lansa o ipoteza si apoi ai incerca sa o demonstrezi.
pentru textul : trăiesc periculos de"ninge cald" se cheama oximoron...e o figura de stil interesanta, dar destul de rar intalnita.
pentru textul : Aceeaşi vârstă demie imi place poemul, este foarte sensibil si bine condus, finalul cuprinde intr-adevar esenta. Pe langa sensibilitate retin si o refelctie asupra timpului.
Bucuroasa de recitire, d-le Iuri!
Ma bucur sa va citesc si pe Hermeneia.
pentru textul : La taifas dedestul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
pentru textul : douămii(la) deda, ai dreptate Cristina, si iti multumesc. Am sa le scot. E o meteahna de care scap mai greu chiar daca imi re-editez textul.
pentru textul : a doua atingere a lui moebius decostel, da` tu esti strutz?
pentru textul : sudoare detimpul cu multiplele lui fatete din noi imprejurul nostru timpul regasirii timpul ireductibil ireversibil pastrindu-si inevitabil rolul de cenzor intre noi si Lumina. cui ii este oare ingaduit sa traiasca in afara timpului decit Poetilor?
pentru textul : Ce lieu qu'ils appellent temps deideea nu e rea. încerc să-mi imaginez ce se întîmplă în cazul cuiva care scrie doar proză. cu acest prilej mi-am recitit propriile texte și îndrăznesc să vin cu o umilă părere/propunere. cred că ar fi potrivită implementarea unui mecanism astfel încît accesarea unui text de către autor să nu-i incrementeze contorul de vizionări. nu sînt sigură că-i o chestie fezabilă, dar ar fi mai cinstit.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deeu as avea rezerve fata de asocierea conceptului de perichoresis aici, in masura in care aceasta se refera la Sfînta Treime. să nu uităm că toate sincretismele creștinismului tradițional tot așa au început. evident nu este obligatoriu ca toată lumea să îmi împărtășească rezervele. în orice caz, că a venit vorba de choresis, care în greacă înseamnă dans, joc. interesantă este într-adevăr așezarea în cerc a celor trei precum și apropierea (cel puțin în greaca koine) dintre choresis și korasion (sau kore, în greaca clasică) care înseamnă fată, fecioară, femeie tînără. de fapt un titlu potrivit ar fi choresis.
pentru textul : Feminitate sine qua non dePlagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deLa fel, fereste-te sa enunti banalul, sunintelesul, evidentul, sau cum spune englezul "do not state the obvious". Toata lumea stie ca toamna frunzele se ingalbenesc si cad! Unde sunt elementul filozofic, profunzimea imaginii, si implicatiile inedite? "A world in a grain of sand"... Exista afirmatii simple ce desfida banalitatea. Am citit intr-o carte de fizica, culmea, haiku-uri ce enunta simplu principii esentiale ale fizicii. Ceea ce citesc aici la tine sunt haiku-uri de antrenament, de incalzire. Sunt convinsa ca vei evolua spre haiku-uri adevarate. Cu drag, /O\
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) demerci pentru ironie. nici latină nu știu mai mult decît citate (spre deosebire de alții) iar acesta nu este unul dintre ele
pentru textul : alter ego deVăzând aprecierile binemeritate plus recomandarea textului (și ea binemeritată) m-am tot aținut de la cârcoteală... însă nu vreau să o las chiar așa. Adică al doilea vers mi se pare sinistru de în plus. Și cel puțin mie mi-a dat cu un par în cap de-a trebuit să-l ignor la a doua lectură pentru a putea savura cu adevărat acest frumos poem. Adică domnule poet, chiar era necesar să specificați acolo? Nimeni, nici măcar eu nu trece prin orașul care sunt? Ce facem aici, proceduri recursive? Iar inginerim, mai mult sau mai puțin soft?
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deÎnsă e doar părerea mea.
Poemul în rest este excepțional.
Margas
Ajung cam tarziu pe aici, dar "viata ca un peron", de pe care privesc trenurile ce mai mult pleaca, dacat vin, m-a lasat sa patrund in melancolia unui text superb. Imaginea finala, a sinelor incinse care asteapta ploaia, mi se pare a fi suprema asteptare si lupta a dorintei de a trai/simti. Multumesc poetului pentru ce a lasat pe pagina sa.
pentru textul : ...istoria scrumului de:))), oh Ralouk, daca nu pe tine atunci pe cine? si nu uita, astazi l'amour est partout:p
pentru textul : mon cher vous êtes retardé deaș mai adauga la: "dacă acesta e sfârșitul atu nci taci și sapă mă" chir pic bun ganviliu...
pentru textul : apocalypto in vitro deeu remarc:
pentru textul : inventar de„cineva ridicase capacul pianului să
dea drumul notelor încuiate în clape”
nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
pentru textul : mirabela nu există deDisecă realitatea ca pe un pește. Îi împrăștie mațele ca pe niște detalii inutile. Disperarea încercării de a fi crud, ca să păstrezi nealterat miezul pur al blândeții.
Mi-a plăcut: ca să-ți înfrângi teama din piept, trebuie să-nfigi în ea o suliță.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc dePaul, m-am tot gandit cu ce sa inlocuiesc acolo, si nu mi-a venit nimic. dupa ce m-am mai gandit un pic, l-am sters de tot. cred ca-i mai bine asa, e mai aerisit:) multumesc pentru atentia ta!
pentru textul : mereu Jack denici o "ipocrizie", nici o "paranoia". Cuvântul "ipocrizie" nu se va perima şi nu va dispărea din dicţionar. Cuvântul "paranoia" poate va dispărea în 100, 1000 de ani, e o invenţie medicală mai recentă, dar mai e până când va trece în istorie, dacă va trece vreodată...Adio, adică nu voi mai păşi pragul acestui site fiindcă nu îmi plac discuţiile aberante şi minciunile; mi s-a mai întâmplat aici, aceste lucruri mă obosesc şi eu oricum nu sunt, cum spui tu, Adrian, un autor care "se respectă". Cu tot respectul, Cristina (care a scris poezie poate şi fiindcă a existat Hermeneia, că altfel poate se oprea sau scria mai rar). Ceea ce faci tu Adrian în cazul acestei poezii se numeşte circ şi circul e un gen de spectacol care nu mi-a plăcut niciodată. Scuze dacă eu te-am deranjat, cu sinceritate.
pentru textul : rupestră/ rupestrian denici nu mai conteaza ca ti-a placut sau nu textul...ma bucur tare mult ca te-ai intors! :) multumesc pentru timpul alocat lecturii si comentariului, Luminita.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deCe frumos te contrazice acest poem! :)
pentru textul : lumina dinaintea vederii deAm recitit cu drag și spun la fel: nu ești ,,poet”, ești poezie. Nu spun cuvinte mari. Uite cum eul liric te trădează :) Da, Adriana, e un poem în care identitatea e clar oglindită. Ideile curg lin precum lumina. Zbaterea poetului, cântul lui, odihna în cuvânt, sunt surprinse în toată înflorirea lor. Remarc versurile:
,, sunt numai un ciob de oglindă
care-ncearcă să taie cuvântul
mărunt.
un liliac închis în candelabru.
un cântec pe care copilul din mine
îl mai murmură-n somn…” Metafore, definiţii poetice, declinări ale eului poetic.
Finalul are o durere prevestită de ultimele versuri din prima parte. Aici titlul are nu doar un punct de sprijin, ci o întreagă platform. Lumina dinaintea vederii…și de după ea…ferice de cel ce o are.
Ultimele două versuri îmi accentuează starea de meditaţie, de introspecţie:
,, eu sunt doar o chemare
înspre alt început”. Mulţumesc, Adriana, pentru această lecţie de viaţă… si de poezie! Evidenţiez cu bucurie acest poem.
Ma rog, nu stiu ce sa zic, nu sunt indicii clare :-) dar mi se pare cel mai fain poem pe care l-am citit in aceste zile despre el, este o pleiada intreaga de pro's and con's care m-a lasat cu gura cascata intr-atat de mare incat sa pot striga shut up, el a murit linistit cu ciroza lui alcoolica, ce leucemie ("am baut un vin asa de bun de imi venea sa ii spun Dumneavoastra"), why hide it, for the sake of the fucking euro-american image, for all them ass-holes? dar bineinteles ca n-a avut niciun efect. Ma bucur sa te mai citesc si pe aici mai grigore. Chiar si cu necroloage d'astea siropoase. Long time no see, that's quite bad, don't U think? We all die sometime, see what happens? Napoleon is dead, Einstein is dead, and myself i don't feel very well either... Andu
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deDesigur... a fost o neintelegere. Abia acum am vazut comentariul tau. Bine ca aici nu a fost inventat inca termenul de off topic.
pentru textul : Prunci de lumină deIntr-adevar o idee excelenta. care combina un sit interactiv cu o revista on line. Felicitari
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM dePagini