Am schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
Mie textul îmi place foarte mult, dar nu mai stau să văd și de ce. E greu pentru că e un text limită. De graniță. Vreau să spun că nu e un text construit poetic, dar poeticitatea e dată aici de modalitatea reflecției și de evantaiul de sensuri spre care trimite. Nu prea înțeleg, însă, imaginea, totuși sârma ghimpată o văd ca fiind "accidentul" care l-a reținut pe căutător acolo... de a murit. Un fel de dinți de rechin, dacă vreți.
Multumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
Mihai. nu cred ca a spune neadevăruri poate să îți compenseze indignarea. în corpul textului tău exista subtitlul și încă scris cu majuscule. iată că acum regret că am editat textul dar chiar arăta urît pe prima pagină pentru că după subtitlul introdus de tine era lăsat un spațiu de un rînd care făcea ca în forma rezumată de pe prima pagină să nu mai apară nimic în afara de subtitlu. dar am să am grijă pe viitor să nu mai sun amnințător. de fapt nu am să mai spun nimic, deși în comentariul meu precedent am început nu cu o amenințare ci cu o rugăminte. dar nu voi mai spune nimic de acum încolo. voi proceda doar în consecință.
virtualia e o amintire vie legata de Iasiul sub zapada, de Casa Pogor si de Oamenii adunati intru poezie. Alina are meritul ei; eu ma inclin si ii multumesc. despre Virtualia numai de bine
un text (astea nu-s poezii) care nu are capul pe umar. decapitat sau cel putin lipsit de sanitate, bun de trimis la psihiatru... eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii.
strofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
well, banuiesc ca aici intram intr-o zona "gri". pentru ca este mai greu de realizat ce vrei tu, margas. se pun mai multe probleme legate de functionarea site-ului, precum si de alegerile fiecarui autor. in esenta ideea este aceea a "versioning"-ului. Hermeneia nu face asa ceva si nu cred ca exista vreun site de literatura, oricit de dinamic si sofisticat, care sa faca asa ceva. adica banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. un text, orice text, aici pe hermeneia este proprietatea autorului sau. el/ea il poate edita, modifica (mai mult sau mai putin radical si din diferite motive), sterge, retrage din publicare(invizibil), etc. atita timp cit nu incalca regulamentul toate aceste schimbari sint permise si nu sint restrictionate. fiecare din aceste schimbari are potentialul crearii unei noi versiuni a textului. ba mai mult, o versiune poate crea "ramuri", sub-versiuni. daca stii ce inseamna version-ing stii despre ce vorbesc. combinatiile si rezultatele pot fi multiple si pastrarea lor intr-o arhiva ar fi foarte costisitoare si dificila. iar daca tu imi vei spune ca trebuie sa facem ceva undeva intre zero si infinit eu iti voi spune ca acolo este o zona gri si nu ma voi apuca eu sa o reglementez. simple as that. daca un autor alege de buna voie sa isi posteze si o varianta precedenta aceasta este alegerea lui/ei dar hermeneia nici nu o cere si nici nu o asteapta. pentru ca ar fi enorm de dificil de realizat si impus.
Mulțumesc, Alma, da, sunt spații întrepătrunse, e o rugă. Despre inimile îngropate în lacrimi poate s-a mai scris, așa am simțit eu, așa cred că aș scrie și peste o mie de ani, pe acest pământ, de aș mai fi copilul Terrei. Lumină Sfântă, ție.
Mulțumesc Ioana. Am primit un set de fotografii cadou de acest Crăciun de la soția celebrului fotograf Nicolae Sandulesco cel care l-a fotografiat pe Brâncuși și opera lui. Sper să vorbesc despre domnia-sa mai mult, cu altă ocazie. Această fotografie îmi amintește de copilărie poate pentru că undeva jos dreapta în colț este o fetiță care seamănă cu mine la patru ani. Nu pot localiza fotografia dar putea fi și undeva prin București. Despre aspectele autobiografice și planurile temporale intersectate cu citate sau expresii multilingve e altă poveste.
chiar dacă felicitările mele vin mai târziu, sunt sincere. mai spun că mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar eram deja angajată într-o acțiune de aceeași factură. poate că anul viitor cele două nu se vor suprapune. chiar îmi doresc să vă cunosc și să vă ascult.
Alma, e absolut remarcabilă „îndărătnicia” asta a ta!
Nu e asa Roxana, eu voi citi ce vei posta pentru ca te consider o autoare valoroasa si chiar daca (deocamdata) am fost cam zgarcit cu comm-urile la textele tale nu inseamna ca nu le-am citit si nu am urmarit evolutia ta pe aici (asa, ca intre vechi :-) Asa ca scrie Roxana, dar scrie bine... asa cum stiu ca poti. Un cititor pana la capat.
ok, uite ca te intreb pe tine. De altfel nu am absolut nici o problema sa intreb pe nimeni si nu am absolut nici o antipatie sau dispret fata de tine. Si nici nu ma consider atit de sus (de fapt nici nu ma consider sus fara comparativ) incit sa nu pot fi atent sau interesat fata de ce spun altii despre ce scriu, spun sau fac eu. Asta ca sa ne eliberam de prejudecati. Acum back la obiectul discutiei. Eu cred ca in acest caz cuvintul turma este un exemplu excelent despre cum "the beauty (or the ugliness for that matter) is in the eye of the beholder". Adica daca ma intrebi pe mine cuvintul cireada mi se pare mult mai "derogatoriu" (exista cuvintul asta in romaneste?) decit cuvintul turma. Este absolut o chestiune de perceptie personala. Si poate e legata si de animalele pe care eliptic le implicam acolo. De exemplu, pentru mine turma este in primul rind de oi (desi nu in mod exclusiv) iar cireada este mai ales de vaci (sau vite cornute). Nu cred ca prea poate fi folosita notiunea de cireada decit il tangenta cu vitele. Ok, iar cind ma intrebi pe mine ce animal mi se pare mai "curat", mai putin neplacut, sint nevoit sa iti spun ca prefer oaia (sau oile). Evident, la intrebarea de ce nu am folosit "semnatura" sau "iscalitura" in asociere cu "cuneiforma" cred ca raspunsul esta ca cred ca ar fi aparut un oarecare grad de redundanta sau pleonasm. Pentru ca "cuneiforma" este prin definitie o scriere, iar semnatura ar fi implicat oarecum acelasi lucru. Si mai e ceva. "Turma [aceea] cuneiforma" apare acolo ca un fel de urme de dinti, de muscaturi. Urmele marunte ale copitelor unei turme de oi aduc mai mult a semn cuneiform (si poate chiar a urme de dinti) decit urmele copitelor unei cornute. Si apoi o vita cornuta mi se pare prea violenta, prea greoaie, etc. Chestie de perceptie, asa cum ti-am spus. Cam acesta este raspunsul meu, pe care sub forma asta extins explicativa il ofer foarte rar, recunosc. Oricum, multumesc pentru citire si pentru opinii.
Poemul tău are un ritm aparte, un ritm interior specific lumii de vis. M-am regăsit în acest ritm, poate pentru că l-am folosit cândva și doar într-un singur poem. E nevoie de o stare specială, autentică, pentru a reuși să redai ritmul acela și să îl poți conduce până în finalul textului. Pentru a păstra acest ritm de care spuneam, încearcă să revezi următoarele: - "dimineața glob de cristal" (fără "ca un") - "crengile gheară de urs" (fără "ca o") - fără "crezi că" - "nu mă întreba" în loc de "nu mă întrebi" - "asemeni izvorului" (fără "subteran") Apoi citește cu glas șoptit. Sună foarte frumos.
Ioana, nu știu al cui tablou este (deci am picat), am o vagă senzație de Van Gogh, independent poate de ceea ce ai vrut tu (cu alte cuvinte, cu asta vin eu de acasă), dar este extrem de bine prinsă senzația de răsucire a planurilor, ca și aceea a unui univers care sparge limitele (ramele, dacă vrei). Într-adevăr, una dintre cele mai expresive și frumoase poezii ale tale. PS ai pus tu diacritice, dar uite ce a ieșit aici: "Acum este atunci era așa cum trebuia să fim noi în zbor De mană planând pe spate printre planete turnuri și capre" :-) Să nu le ștergi.
părere:
"mi-a rămas tot/să mă caut printre oameni" - este un vers des întâlnit (nu neapărat scris ca aici, dar înţelegi, tu, ideea) şi, de aceea, cred că nu are suficientă forţă în prima strofă ca să susţină partea de sus, şi anume: "mă usuc ca un copil vinovat în colţul", acesta fiind un vers destul de expresiv în economia poeziei.
ce mi-a plăcut foarte mult şi găsesc de efect în poem, este construcţia următoare pe versurile:
"în sticla geamului cineva răsuflă greu încercând/să-mi găsească cerul închis sub piele"
Mulţumesc Mariana. Totuşi, deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea că în ultimul vers nu e un pleonasm. Nici nu e scris Facere, ci facere. Apoi, acesta e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării sau raţionalizării, ci pentru vibraţia sufletului. În final mai cred că uneori aparente pleonasme sunt necesare pentru clarificare sau amprentă stilistică. Cu atât mai mult cu cât primul meu vers conţine verbul a face, cu alt sens.
Într-adevăr de luat în seamă, atât poetul cât și această recenzie. Pe Morar l-am citit prima oară prin facultate, mi se părea pe atunci oarecum manierist... acum văd lucrurile din alt punct de vedere, și pentru asta îi mulțumesc lui Dorel.
Margas
Inceputul "regulamentului" Hermeneia spune: "1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." Din chestia asta se intelege zic eu ca ne ocupam de literatura si nu de arte vizuale. Este oare nevoie sa precizam interdictia? Sau e suficient "common sense"-ul?
nu împroașcă nimeni cu noroi. textul este revoltător de slab, iar reacția colegilor e una normală. încercă să primești criticile așa cum trebuie și nu să consideri că ar avea cineva ceva cu tine.
e remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
pentru textul : Atâta abis deMie textul îmi place foarte mult, dar nu mai stau să văd și de ce. E greu pentru că e un text limită. De graniță. Vreau să spun că nu e un text construit poetic, dar poeticitatea e dată aici de modalitatea reflecției și de evantaiul de sensuri spre care trimite. Nu prea înțeleg, însă, imaginea, totuși sârma ghimpată o văd ca fiind "accidentul" care l-a reținut pe căutător acolo... de a murit. Un fel de dinți de rechin, dacă vreți.
pentru textul : gates w/o pearls deMultumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
pentru textul : Bizar... deei... bine că s-a născut! :)
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela deMihai. nu cred ca a spune neadevăruri poate să îți compenseze indignarea. în corpul textului tău exista subtitlul și încă scris cu majuscule. iată că acum regret că am editat textul dar chiar arăta urît pe prima pagină pentru că după subtitlul introdus de tine era lăsat un spațiu de un rînd care făcea ca în forma rezumată de pe prima pagină să nu mai apară nimic în afara de subtitlu. dar am să am grijă pe viitor să nu mai sun amnințător. de fapt nu am să mai spun nimic, deși în comentariul meu precedent am început nu cu o amenințare ci cu o rugăminte. dar nu voi mai spune nimic de acum încolo. voi proceda doar în consecință.
pentru textul : Unchiul Fedea (21) deDa, asa e: acolo e gresit.
pentru textul : vorbe devirtualia e o amintire vie legata de Iasiul sub zapada, de Casa Pogor si de Oamenii adunati intru poezie. Alina are meritul ei; eu ma inclin si ii multumesc. despre Virtualia numai de bine
pentru textul : Virtualia deun text (astea nu-s poezii) care nu are capul pe umar. decapitat sau cel putin lipsit de sanitate, bun de trimis la psihiatru... eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii.
pentru textul : candirú destrofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
Good luck!
pentru textul : Salome dewell, banuiesc ca aici intram intr-o zona "gri". pentru ca este mai greu de realizat ce vrei tu, margas. se pun mai multe probleme legate de functionarea site-ului, precum si de alegerile fiecarui autor. in esenta ideea este aceea a "versioning"-ului. Hermeneia nu face asa ceva si nu cred ca exista vreun site de literatura, oricit de dinamic si sofisticat, care sa faca asa ceva. adica banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. un text, orice text, aici pe hermeneia este proprietatea autorului sau. el/ea il poate edita, modifica (mai mult sau mai putin radical si din diferite motive), sterge, retrage din publicare(invizibil), etc. atita timp cit nu incalca regulamentul toate aceste schimbari sint permise si nu sint restrictionate. fiecare din aceste schimbari are potentialul crearii unei noi versiuni a textului. ba mai mult, o versiune poate crea "ramuri", sub-versiuni. daca stii ce inseamna version-ing stii despre ce vorbesc. combinatiile si rezultatele pot fi multiple si pastrarea lor intr-o arhiva ar fi foarte costisitoare si dificila. iar daca tu imi vei spune ca trebuie sa facem ceva undeva intre zero si infinit eu iti voi spune ca acolo este o zona gri si nu ma voi apuca eu sa o reglementez. simple as that. daca un autor alege de buna voie sa isi posteze si o varianta precedenta aceasta este alegerea lui/ei dar hermeneia nici nu o cere si nici nu o asteapta. pentru ca ar fi enorm de dificil de realizat si impus.
pentru textul : felie crocantă deconduci bine poemul, dar ai cateva cuvinte in plus, dupa mine: barbati brazi - fara barbati
palnia fasonata - fara fasonata.
IN general prea multe explicatii si detalii incarca poemul.
cu bucuria lecturii,
pentru textul : pâlpâire deMarina
...ce nu face omu' pentru aurirea ta , Virgil. ai dreptate, acum am de lucru, tre' să șterg de pe unde am mai postat:). cu gânduri bune, paul
pentru textul : ...istoria scrumului deMulțumesc, Alma, da, sunt spații întrepătrunse, e o rugă. Despre inimile îngropate în lacrimi poate s-a mai scris, așa am simțit eu, așa cred că aș scrie și peste o mie de ani, pe acest pământ, de aș mai fi copilul Terrei. Lumină Sfântă, ție.
pentru textul : infans deMulțumesc Ioana. Am primit un set de fotografii cadou de acest Crăciun de la soția celebrului fotograf Nicolae Sandulesco cel care l-a fotografiat pe Brâncuși și opera lui. Sper să vorbesc despre domnia-sa mai mult, cu altă ocazie. Această fotografie îmi amintește de copilărie poate pentru că undeva jos dreapta în colț este o fetiță care seamănă cu mine la patru ani. Nu pot localiza fotografia dar putea fi și undeva prin București. Despre aspectele autobiografice și planurile temporale intersectate cu citate sau expresii multilingve e altă poveste.
pentru textul : despre altă călătorie II dechiar dacă felicitările mele vin mai târziu, sunt sincere. mai spun că mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar eram deja angajată într-o acțiune de aceeași factură. poate că anul viitor cele două nu se vor suprapune. chiar îmi doresc să vă cunosc și să vă ascult.
Alma, e absolut remarcabilă „îndărătnicia” asta a ta!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi de'am prefera' evident
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deNu e asa Roxana, eu voi citi ce vei posta pentru ca te consider o autoare valoroasa si chiar daca (deocamdata) am fost cam zgarcit cu comm-urile la textele tale nu inseamna ca nu le-am citit si nu am urmarit evolutia ta pe aici (asa, ca intre vechi :-) Asa ca scrie Roxana, dar scrie bine... asa cum stiu ca poti. Un cititor pana la capat.
pentru textul : unhappily ever after deok, uite ca te intreb pe tine. De altfel nu am absolut nici o problema sa intreb pe nimeni si nu am absolut nici o antipatie sau dispret fata de tine. Si nici nu ma consider atit de sus (de fapt nici nu ma consider sus fara comparativ) incit sa nu pot fi atent sau interesat fata de ce spun altii despre ce scriu, spun sau fac eu. Asta ca sa ne eliberam de prejudecati. Acum back la obiectul discutiei. Eu cred ca in acest caz cuvintul turma este un exemplu excelent despre cum "the beauty (or the ugliness for that matter) is in the eye of the beholder". Adica daca ma intrebi pe mine cuvintul cireada mi se pare mult mai "derogatoriu" (exista cuvintul asta in romaneste?) decit cuvintul turma. Este absolut o chestiune de perceptie personala. Si poate e legata si de animalele pe care eliptic le implicam acolo. De exemplu, pentru mine turma este in primul rind de oi (desi nu in mod exclusiv) iar cireada este mai ales de vaci (sau vite cornute). Nu cred ca prea poate fi folosita notiunea de cireada decit il tangenta cu vitele. Ok, iar cind ma intrebi pe mine ce animal mi se pare mai "curat", mai putin neplacut, sint nevoit sa iti spun ca prefer oaia (sau oile). Evident, la intrebarea de ce nu am folosit "semnatura" sau "iscalitura" in asociere cu "cuneiforma" cred ca raspunsul esta ca cred ca ar fi aparut un oarecare grad de redundanta sau pleonasm. Pentru ca "cuneiforma" este prin definitie o scriere, iar semnatura ar fi implicat oarecum acelasi lucru. Si mai e ceva. "Turma [aceea] cuneiforma" apare acolo ca un fel de urme de dinti, de muscaturi. Urmele marunte ale copitelor unei turme de oi aduc mai mult a semn cuneiform (si poate chiar a urme de dinti) decit urmele copitelor unei cornute. Si apoi o vita cornuta mi se pare prea violenta, prea greoaie, etc. Chestie de perceptie, asa cum ti-am spus. Cam acesta este raspunsul meu, pe care sub forma asta extins explicativa il ofer foarte rar, recunosc. Oricum, multumesc pentru citire si pentru opinii.
pentru textul : incomod dePoemul tău are un ritm aparte, un ritm interior specific lumii de vis. M-am regăsit în acest ritm, poate pentru că l-am folosit cândva și doar într-un singur poem. E nevoie de o stare specială, autentică, pentru a reuși să redai ritmul acela și să îl poți conduce până în finalul textului. Pentru a păstra acest ritm de care spuneam, încearcă să revezi următoarele: - "dimineața glob de cristal" (fără "ca un") - "crengile gheară de urs" (fără "ca o") - fără "crezi că" - "nu mă întreba" în loc de "nu mă întrebi" - "asemeni izvorului" (fără "subteran") Apoi citește cu glas șoptit. Sună foarte frumos.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deIoana, nu știu al cui tablou este (deci am picat), am o vagă senzație de Van Gogh, independent poate de ceea ce ai vrut tu (cu alte cuvinte, cu asta vin eu de acasă), dar este extrem de bine prinsă senzația de răsucire a planurilor, ca și aceea a unui univers care sparge limitele (ramele, dacă vrei). Într-adevăr, una dintre cele mai expresive și frumoase poezii ale tale. PS ai pus tu diacritice, dar uite ce a ieșit aici: "Acum este atunci era așa cum trebuia să fim noi în zbor De mană planând pe spate printre planete turnuri și capre" :-) Să nu le ștergi.
pentru textul : Aterizari Fortate defara sa vreau am scris i in loc de I. pt ca in mod curent se foloseste i. daca e slaba poezia imi cer scuze. dar nu regret. multumesc de recitire
pentru textul : recreația mare depărere:
"mi-a rămas tot/să mă caut printre oameni" - este un vers des întâlnit (nu neapărat scris ca aici, dar înţelegi, tu, ideea) şi, de aceea, cred că nu are suficientă forţă în prima strofă ca să susţină partea de sus, şi anume: "mă usuc ca un copil vinovat în colţul", acesta fiind un vers destul de expresiv în economia poeziei.
ce mi-a plăcut foarte mult şi găsesc de efect în poem, este construcţia următoare pe versurile:
pentru textul : totul e în noi de"în sticla geamului cineva răsuflă greu încercând/să-mi găsească cerul închis sub piele"
Mulţumesc Mariana. Totuşi, deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea că în ultimul vers nu e un pleonasm. Nici nu e scris Facere, ci facere. Apoi, acesta e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării sau raţionalizării, ci pentru vibraţia sufletului. În final mai cred că uneori aparente pleonasme sunt necesare pentru clarificare sau amprentă stilistică. Cu atât mai mult cu cât primul meu vers conţine verbul a face, cu alt sens.
pentru textul : ie de zi lucrătoare deÎntr-adevăr de luat în seamă, atât poetul cât și această recenzie. Pe Morar l-am citit prima oară prin facultate, mi se părea pe atunci oarecum manierist... acum văd lucrurile din alt punct de vedere, și pentru asta îi mulțumesc lui Dorel.
pentru textul : Zăpezile de altadată deMargas
Inceputul "regulamentului" Hermeneia spune: "1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." Din chestia asta se intelege zic eu ca ne ocupam de literatura si nu de arte vizuale. Este oare nevoie sa precizam interdictia? Sau e suficient "common sense"-ul?
pentru textul : livada de sticlă denu s cu, da mintea mea o citit in loc de Paducel, Jonel!
pentru textul : Rânduri din pipotă către caporalul Pleasnă de"nimeni n-a atins stânca cu toiagul
la apele de la meriba"
si aici e preferabil, pentru a se evita acel "ca cu" schimbat astfel:
nimeni n-a atins stânca
la apele de la meriba
cu toiagul
inteleg acest poem ca parte a unui proiect grafica/poezie de viitor. si e bine.
pentru textul : tablou cu berze denu împroașcă nimeni cu noroi. textul este revoltător de slab, iar reacția colegilor e una normală. încercă să primești criticile așa cum trebuie și nu să consideri că ar avea cineva ceva cu tine.
pentru textul : reborn dee remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
pentru textul : trup pe ecranul de radar deP.S. scuze pentru unele "typos"-uri i dezacorduri gramaticale (doua mi se pare)
pentru textul : ghemuire III dePagini