un poem miscator, ca intre doua aripi. prima si ultima strofa execeleaza pe aceasi tema, in timp ce cuprinsul se joaca cu metafore reusite. felicitari pt. inspiratie! dar, deficienta acestei poezii consta in faptul ca titlul se refera doar la inceputul si sfarsitul ei. acesta este si motivul, poate, pentru care poemul imi pare a fi unul dezlanat.
Revin, m-am referit la "clișee" în contextul subtitlului. Ioana cred că a primit mesajul (negativ, sepia, ironic, dedublat). (Interesant eseu despre clișee. Și celelalte.)
dragii mei, ma bucur ca ati citit si v-a placut. poemul a fost modificat de cateva ori dupa postare. de multe ori, se vad mai bine neregulile intr-un alt format. e bine ca s-a observat si autoironia. pana la urma, arta are priza la public prezentand personaje exceptionale in situatii banale sau personaje banale in situatii exceptionale, nu?! poate si despre asta ar trebui sa discutam aici. exista opinii pro si contra. sigur este ca, daca artistul nu reuseste sa exprime aura exceptionala a banalului din opera lui, textul va deveni plictisitor si nu va avea parte decat de contemplare partiala si opinii complezente.
fara a fi offtopic, nici nu e nevoie sa stii cine este M. nu este necesar sa explic si nici nu am de gand. imi permit sa pastrez deocamdata aceasta incadrare a textului respectiv din motive poate obscure si subiective, cu cat imi "restaurez" momentan nu numai textele cat si piciorul (inclus de altfel in text) precum si altele. dar sincera sa fiu nici acum nu-mi pot deschide lacrimile si sa-i las lui totul...
icoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
Problema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
N-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
Ioan, am observat că ai folosit un alt comentariu pentru aţi face publicitate. Am tăcut. Zic eu din bun simţ. Este oare prea mult să cer asta şi de la tine?
Marina, multumesc pentru semnalizarea greselilor. Mi-a scapat acel typo, desi am recitit... Iar dincolo "starvul timpului" trebuia sa fie, merg sa corectez. sper sa gasesc o modalitate de a reformula si primul vers...ai dreptate, e dificil de pronuntat. mi-e ciuda! :) Adriana
Nu știu dacă miroase a primăvară, dar sigur miroase a prea multe cu-uri, ca-uri, cu-ca-uri, etc... dacă-uri, fără-uri și mai ales poeticul 'încât' care, toate împreună miros mai degrabă a neglijență.
cred că ești într-o formă bună literar vorbind, în ultima vreme și asta nu face decât să mă bucure. deosebit începutul: "singur și trist în fața unei tastaturi negre precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine, îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat, poate ca un fanatic cu o grenadă în gură"
Domnule Giuresteanu, trec peste faptul ca nu mai fac "comentarii literare" de cand am terminat liceul, dar sunt cucerita de maiestria dvs de prozator, de cursivitate, de firescul personajelor - si vin sa las aici o penita. Cred ca de multa vreme n-am mai gasit pe siturile literare o proza scurta care sa ma captiveze intr-atat.
sunteți mai bun la proză... :) no offence! cer, stele, îngeri, umbre, gînd, noapte albă......................... revalorizare să fie, dar s-o știm și noi!
E un text bun. Spunea cineva într-un comentariu că e greşit “A naibii amintiri" e mai corect decat “ale naibii amintiri” deşi acum acordul e realizat corect. În context varianta folosită de tine este bună, marchează limbajul oral care defineşte textul. Îmi place pentru că are atmosferă, puține texte au atmosferă. Desigur c-aş mai schimba câteva cuvinte pentru a-i da o formă mai îngrijită, dar asta nu-i scade prea mult din valoare.
Mie mi-a plăcut aşa cum e. Mai simplu, merită citit, crează o stare sufletească. Noi artiştii asta facem, vindem emoții.
Andu, cel mai destept si mai rafinat poet este Mefisto. Nu ti-a placut asta e, mi-am dat 2 palme si m am culcat in cap, ca un liliac. Numa nu fi suparat pe jucaria mea. Cand am zis de un poem despre barbati, am vb serios. Sper sa iasa si sa ti placa. F posibil sa l numesc "Bobadil, regele meu". Daca esti de acord...
Multumesc de trecere si comentariu ! Legat de reurilizarea aceea... din cate ma cunosc, slabe sanse. Oricum cateodata am senzatia ca am repet prea mult si incerc sa evit sintagmele utilizate anterior. Nu stiu daca as realiza ceva imbunatatind textul asta. Multumesc pentru sugestie ! Ialin
multumesc amandurora.asa cum am mai spus si repet, nu sunt poet ci consumator inrait de poezie. si daca postez cate ceva ce numesc "poezie" este, printre altele, si un mod de a ma pune in pielea celor care o "produc" experimentand diverse modalitati pentru a o intelege si "gusta" cat mai bine. si daca - uneori - imi "iese" un text ce suna poetic, nu-i vina mea. iar textul asta simt ca ar cam putea fi asa ceva.
Doina, imi pare bine ca te-ai oprit asupra poemului meu si daca te- a facut sa- l recitesti , nu poate decat sa ma bucure. E adevarat ca e un text nostalgic, nostalgie de care ma las uneori acaparata. Multumesc!
Dorin, da, ai dreptate, nu intotdeauna ceea ce iti vine prima data in cap, e suficient de original sau interesant. Si eu sufar la capitolul asta. Am sa vad daca mai pot imbunatati ceva, am mai modificat si o sa ma mai uit pe text. Multumesc, de-asemeni.
Virgil, am sa rezolv problema .
eu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
...Profetul, ați fi putut s-o formulați, dar n-ați facut-o. Dacă dumneavoastră construcția "il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc" vi se pare una perfect logică, atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante. ...Sincer, nu am să caut chichița din regulament pe baza căreia acest text nu ar avea verde.Încă din primul meu comentariu am vrut să transmit altceva - faptul că era mult mai simplus și mai elegant să interveniți cu un comentariu de genul "punct al regulamentului - parte a textului care intră în contradicție cu acel punct - cerere de retragere a textului - avertizare. Nu vi se pare mai în spiritul unui sitel literar și mai generos acest mod decât o aserțiune care se sparge într-un puzzle vicios?Pe mine intervenția dumneavoastră m-a dus cu gândul aproape la dictatură, dacă nu la o nevoie de autosatisfacere prin folosirea puterii. Bineînțeles, se poate să fiu în eroare. Sper să fiu. ...Cu aceasta închei această conversație că altfel ajungem s-o dăm în concurs, vorba dumenavoastră, sau în "cucu", altă vorbă care vă aparține (cu cutumă) Tooate bune!
lăsat de Ludmila mulți ne regăsim deseori. de fiecare dată o luăm de la capăt, încercând să mergem mai departe fără ea, în noapte mirați de umbra noastră frumoasă, unii pe inima lor c-o speranță, alții cu bruma de toamnă tremurând de frică la tunetele apropiatei ninsori... ar fi putut ieși două poeme de-aici.
am ramas asa, cu un zimbet. mi-am amintit cum e controlul medical aici in america si cite chestii de etica medical-legala s-ar incalca daca s-ar putea petrece aici asa ceva. zimbesc. se vede ca ai o mina deprinsa cu arta dialogului. bun venit pe Hermeneia. am rezerve fata de folosirea gerunziului "întingând". parca eu stiam ca se foloseste "întinzînd". offtopic: te rog sa imi trimiti pe adresa [email protected] o alta adresa de e-mail. cea cu care te-ai inscris a functionat la validare dar acum nu mai functioneaza. este nevoie de o adresa valida si la care poti fi contactata. multumesc virgil titarenco
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Si sunt la "liber". Fara autor. Pentru orice eventualitate, am sa adaug: ©Sf. Google.
pentru textul : Șoarecele și Pisica deun poem miscator, ca intre doua aripi. prima si ultima strofa execeleaza pe aceasi tema, in timp ce cuprinsul se joaca cu metafore reusite. felicitari pt. inspiratie! dar, deficienta acestei poezii consta in faptul ca titlul se refera doar la inceputul si sfarsitul ei. acesta este si motivul, poate, pentru care poemul imi pare a fi unul dezlanat.
pentru textul : mater misericordiae de...si asta este bine :p. multumesc pt apreciere Dl Gorun. Atita timp cit acea inima bate ca un pas de ofiter - va fi bine: in text si inafara lui.
Kind regards!
pentru textul : Hemoragii deRevin, m-am referit la "clișee" în contextul subtitlului. Ioana cred că a primit mesajul (negativ, sepia, ironic, dedublat). (Interesant eseu despre clișee. Și celelalte.)
pentru textul : Sub Acoperire dedragii mei, ma bucur ca ati citit si v-a placut. poemul a fost modificat de cateva ori dupa postare. de multe ori, se vad mai bine neregulile intr-un alt format. e bine ca s-a observat si autoironia. pana la urma, arta are priza la public prezentand personaje exceptionale in situatii banale sau personaje banale in situatii exceptionale, nu?! poate si despre asta ar trebui sa discutam aici. exista opinii pro si contra. sigur este ca, daca artistul nu reuseste sa exprime aura exceptionala a banalului din opera lui, textul va deveni plictisitor si nu va avea parte decat de contemplare partiala si opinii complezente.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile dedegeaba
pentru textul : Brâie negre cu şnur defara a fi offtopic, nici nu e nevoie sa stii cine este M. nu este necesar sa explic si nici nu am de gand. imi permit sa pastrez deocamdata aceasta incadrare a textului respectiv din motive poate obscure si subiective, cu cat imi "restaurez" momentan nu numai textele cat si piciorul (inclus de altfel in text) precum si altele. dar sincera sa fiu nici acum nu-mi pot deschide lacrimile si sa-i las lui totul...
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) deicoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
pentru textul : despre tine deProblema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
pentru textul : le pouvoir des mots deN-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
Ioan, am observat că ai folosit un alt comentariu pentru aţi face publicitate. Am tăcut. Zic eu din bun simţ. Este oare prea mult să cer asta şi de la tine?
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deMarina, multumesc pentru semnalizarea greselilor. Mi-a scapat acel typo, desi am recitit... Iar dincolo "starvul timpului" trebuia sa fie, merg sa corectez. sper sa gasesc o modalitate de a reformula si primul vers...ai dreptate, e dificil de pronuntat. mi-e ciuda! :) Adriana
pentru textul : romanţa celei care a rămas deNu știu dacă miroase a primăvară, dar sigur miroase a prea multe cu-uri, ca-uri, cu-ca-uri, etc... dacă-uri, fără-uri și mai ales poeticul 'încât' care, toate împreună miros mai degrabă a neglijență.
pentru textul : little terra deimaginea asta în zori de zi:
pentru textul : film noir de"soarele ca o brichetă neagră
aprinde asfaltul".
cred că ești într-o formă bună literar vorbind, în ultima vreme și asta nu face decât să mă bucure. deosebit începutul: "singur și trist în fața unei tastaturi negre precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine, îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat, poate ca un fanatic cu o grenadă în gură"
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deDomnule Giuresteanu, trec peste faptul ca nu mai fac "comentarii literare" de cand am terminat liceul, dar sunt cucerita de maiestria dvs de prozator, de cursivitate, de firescul personajelor - si vin sa las aici o penita. Cred ca de multa vreme n-am mai gasit pe siturile literare o proza scurta care sa ma captiveze intr-atat.
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului desunteți mai bun la proză... :) no offence! cer, stele, îngeri, umbre, gînd, noapte albă......................... revalorizare să fie, dar s-o știm și noi!
pentru textul : cerul ascuns după noapte deTe rog să introduci diacriticele.
pentru textul : Zâmbet întors deE un text bun. Spunea cineva într-un comentariu că e greşit “A naibii amintiri" e mai corect decat “ale naibii amintiri” deşi acum acordul e realizat corect. În context varianta folosită de tine este bună, marchează limbajul oral care defineşte textul. Îmi place pentru că are atmosferă, puține texte au atmosferă. Desigur c-aş mai schimba câteva cuvinte pentru a-i da o formă mai îngrijită, dar asta nu-i scade prea mult din valoare.
pentru textul : Ultima zi din martie deMie mi-a plăcut aşa cum e. Mai simplu, merită citit, crează o stare sufletească. Noi artiştii asta facem, vindem emoții.
Andu, cel mai destept si mai rafinat poet este Mefisto. Nu ti-a placut asta e, mi-am dat 2 palme si m am culcat in cap, ca un liliac. Numa nu fi suparat pe jucaria mea. Cand am zis de un poem despre barbati, am vb serios. Sper sa iasa si sa ti placa. F posibil sa l numesc "Bobadil, regele meu". Daca esti de acord...
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deAcum e bine?
pentru textul : motanii noştri deMultumesc de trecere si comentariu ! Legat de reurilizarea aceea... din cate ma cunosc, slabe sanse. Oricum cateodata am senzatia ca am repet prea mult si incerc sa evit sintagmele utilizate anterior. Nu stiu daca as realiza ceva imbunatatind textul asta. Multumesc pentru sugestie ! Ialin
pentru textul : Ferestre deAndu, am facut gat pentru ca m-am suparat rau rau vazand ca nu ti-a placut ac text. altfel, pupam desktopu cu Flori`, rilli!
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi demultumesc amandurora.asa cum am mai spus si repet, nu sunt poet ci consumator inrait de poezie. si daca postez cate ceva ce numesc "poezie" este, printre altele, si un mod de a ma pune in pielea celor care o "produc" experimentand diverse modalitati pentru a o intelege si "gusta" cat mai bine. si daca - uneori - imi "iese" un text ce suna poetic, nu-i vina mea. iar textul asta simt ca ar cam putea fi asa ceva.
pentru textul : Vei pătrunde deDoina, imi pare bine ca te-ai oprit asupra poemului meu si daca te- a facut sa- l recitesti , nu poate decat sa ma bucure. E adevarat ca e un text nostalgic, nostalgie de care ma las uneori acaparata. Multumesc!
pentru textul : preludiu și fugă deDorin, da, ai dreptate, nu intotdeauna ceea ce iti vine prima data in cap, e suficient de original sau interesant. Si eu sufar la capitolul asta. Am sa vad daca mai pot imbunatati ceva, am mai modificat si o sa ma mai uit pe text. Multumesc, de-asemeni.
Virgil, am sa rezolv problema .
eu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
pentru textul : Cuvinte inventate. Hemoglife de...Profetul, ați fi putut s-o formulați, dar n-ați facut-o. Dacă dumneavoastră construcția "il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc" vi se pare una perfect logică, atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante. ...Sincer, nu am să caut chichița din regulament pe baza căreia acest text nu ar avea verde.Încă din primul meu comentariu am vrut să transmit altceva - faptul că era mult mai simplus și mai elegant să interveniți cu un comentariu de genul "punct al regulamentului - parte a textului care intră în contradicție cu acel punct - cerere de retragere a textului - avertizare. Nu vi se pare mai în spiritul unui sitel literar și mai generos acest mod decât o aserțiune care se sparge într-un puzzle vicios?Pe mine intervenția dumneavoastră m-a dus cu gândul aproape la dictatură, dacă nu la o nevoie de autosatisfacere prin folosirea puterii. Bineînțeles, se poate să fiu în eroare. Sper să fiu. ...Cu aceasta închei această conversație că altfel ajungem s-o dăm în concurs, vorba dumenavoastră, sau în "cucu", altă vorbă care vă aparține (cu cutumă) Tooate bune!
pentru textul : Camilafca iubirii detotul e acolo dedesubt
cum primăverile sunt iarna seminţe
mi-aud razele scurse pe zidurile de carne
trandafirii au petale fluturi
zboară revin pe aceeaşi tulpină
cana legată de inima fântână
buzele tale arse coboară în labirint
de câte ori te privesc visând
totul e acolo dedesubt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 decopiii pe care îi vom avea şi timpul
ce o să-i prelungească spre braţele chemare
un vis de iubire. frumos. morile - sentiment al luptei cu imposibilul.
pentru textul : Vâslesc cu ochii umbrele delăsat de Ludmila mulți ne regăsim deseori. de fiecare dată o luăm de la capăt, încercând să mergem mai departe fără ea, în noapte mirați de umbra noastră frumoasă, unii pe inima lor c-o speranță, alții cu bruma de toamnă tremurând de frică la tunetele apropiatei ninsori... ar fi putut ieși două poeme de-aici.
pentru textul : Ludmila deam ramas asa, cu un zimbet. mi-am amintit cum e controlul medical aici in america si cite chestii de etica medical-legala s-ar incalca daca s-ar putea petrece aici asa ceva. zimbesc. se vede ca ai o mina deprinsa cu arta dialogului. bun venit pe Hermeneia. am rezerve fata de folosirea gerunziului "întingând". parca eu stiam ca se foloseste "întinzînd". offtopic: te rog sa imi trimiti pe adresa [email protected] o alta adresa de e-mail. cea cu care te-ai inscris a functionat la validare dar acum nu mai functioneaza. este nevoie de o adresa valida si la care poti fi contactata. multumesc virgil titarenco
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine dePagini