Mulţam de citire. Am renunţat la un cuvânt ce marca un loc comun, şi mie mi se păruse în plus. Cred şi eu că partea prea tehnică cu pricina se mai poate lucra.
În rest, nu cred că are nici o legătură încercarea mea de poem cu opera menţionată aici. Cu prietenie.
Bine ai venit, Cristian Vasiliu! "Noapte de toamnă" este un text cu o prozodie frumoasă. Am constatat pe parcursul lecturii o dinamică a compoziției cu accente interesante. Final reușit: "Am pierdut o arcă. E târziu. În taină Frigul îmi deschide rănile sub haină Și-năuntru-mi bezna spaimelor se lasă; Cred că-n seara asta nu ajung acasă." Câteva typo ce se pot remedia ușor: "se îngropă" în loc de "se îngroapă", "orasul " în loc de cu "orașul ", "caldare" în loc de "căldare".
un text calm, oarecum resemnat, al feminitatii neinundate de eros (as zice eu), al adolescentei sau adolescenței perfecte. dar, evident ca s-ar putea sa nu ma pricep. e o chestie sa scrii bine, mai ales cind ai talent am doar o vaga rezerva fata de aceasta culoare a textului si fata de finalul "fii iubita". in rest numai de bine textul merita evidentiat (zic eu)
Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul". Tânărul cântă: "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea". Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". (L. Blaga)
Aş putea spune că textul lui Vlad, povestit aşa, ca la şipot, în tihnă, printre susur de izvoare, e o excelentă ilustraţie a zicerii lui Blaga. Prin tehnica detaliului, a amănuntului, autorul îl ia pe cititor într-o promenadă peste timpuri apuse. Mărturisesc, că lecturând, am revăzut în paralel firul copilăriei şi tinereţii mele. Mi-a făcut plăcere.
În partea mediană e o frază care denunţă poetul de mai târziu: ,,Mice tu vezi ce frumos se vede lumea prin frunza asta?" Jucăriile şi joaca au multiple conotaţii :) O zicală spune ,,Jocul unui copil indică epoca in care se joacă" .
Aşa cum ne-ai obişnuit, ultimul fragment e plin de dă peste...Remarc ,,m-am dus prin grădină să îndrept aracii deşi pot să jur că toţi erau drepţi. am îndreptat şi salcîmul de la colţul casei. într-o parte au ieşit rădăcini lungi lungi pînă dincolo de poartă şi noi ne-am dat cu sania pe ele făcînd pîrtie prin florile de salcîm mari albe şi grase. "
Sunt câteva remedieri de făcut: ,,Costei- Costel" ( frag. 3 ), ,,nu am păr le ea - nu am păr la ea" (frag. 5); ,,mînca caise".
...Aş schimba/ renunţa la "ca într-un facebook citadin/ de la adam şi eva/ stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte" (inutil ironice - care pălesc, ca ironie/sarcasm, în comparaţie cu - inspiratul/ frumosul - final).
...În rest, e un text matur, complet, foarte bine condus din retrospectiva naivităţii/ purităţii către profunzimea însingurării/ înstrăinării (dogmatice/ religioase?); foarte bine dozat creionul stilistic, foarte bine mascată detaşarea cinică din final.
la cele spuse de Adrian si faptul ca sinteti neglijenta in scriere. Dovada este faptul ca aveti greseli jenante chiar in profilul personal. Chiar atit de mult sa nu va intereseze faptul ca s-ar putea sa citeasca cineva acolo?!
Domnului Manolescu Gorun, Vă citesc cu interes articolele. Cât privește “simulacru gen Baudrillard” este știut că filozoful speră ca prin folosirea unor termeni împrumutați din sfere ale astrofizicii, biologiei, medicinei, să împingă lucrurile spre o nouă lumină a corelării lor. Câteodată șocantă dar trebuie recunoscut că întotdeauna e o vibrantă invitație de a gândi și altfel la fel ca și articolele dumneavoastră. Ori cum spunea Noica, nu răspunsul este cel care interesează ci întrebarea. Dar chiar și așa nimic nou, dacă înțelegem omul ca un exponent narcisist în perceperea universului: “Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul, sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?” Stylistica sa amintește de Nietzsche iar pesimismul poate fi captat ușor în linia lui Cioran. Dar înainte de a sucumba cu totul ca în modelul “reciclării” propus de el ( cee ce oricum nu este intenția din spatele acestor rânduri) aș atrage atenția către următorea sa afirmație care mi se pare esențială în citatul preluat de dumneavoastră: “La fel stau lucrurile și cu mass-media: ele nu sunt responsabile, ele propagă iresponsabilitatea, care constituie, astăzi, modul nostru de solidaritate colectivă.” Și remarc aceast pasaj, dincolo de evidența mesajului, dorind a o lega de un alt subiect fierbinte la dumneavoastră, și anume logicile “paraconsistente”. De ce? Netăgaduind rolul efervescent al unor asemenea încercări de reîntemeiere, există o întrebarea pe care nu mi-o pot refuza : cum vor lucra toate acestea asupra “moralei”, știut fiind că dacă logicii îi putem forța logicitatea, moralei în schimb nu-i poți sustrage omul. Nu fac referire la un mod particular de morală. Asta și ca reiterare a răspunsului la “unde dai și unde crapă”. Nefiind un împătimit al Stagirintului găsesc(e adevarat foarte ciudat pentru acesta) un viciu de expunere ( sper că de traducere nu mai e cazul dupa atâtea exegeze) în formula: Cȃt privește materia în sine (substanța) ea nu poate fi cunoscută”, lucru apoi fiind ușor de exploatat de Graham Priest. Mai mult necesită să ne întrebăm dacă o teorie este intemeiată numai dacă se verifică în domeniul ei definit de obiecte sau în toate aspectele( metafizic si/ori fizic) pentru că sunt convins că Aristotel ținea un ochi pe morală în timp ce își construia logica terestră. Ori nu este nevoie și atunci putem clădi oricîte paradisuri inovatoare, ca în cele poetice. Nu aș vrea să considerați toate aceastea ca fiind de o răutăcioasă natură și vă doresc o căt mai viguroasă sănătate. Cu respect, Emanuel Pope
un text foarte previzibil
un text în care bate o clapă neagră, de fapt, un text în care ți se trage o clapă neagră
pe mine, sincer, nu mă mai impresionează de mult acest gen de texte-poluții literare, nu înțeleg de ce Paul mai postează încă în acest registru de agățat gagici, el poate și altceva, acum că a mai îmbătrânit știu sigur asta
" timpul si-a invins calatorii inchizand copertile mari de argint prin naosul primaverii" o idee a timpului ireversibil, as zice. Cu metafora "naosul primaverii" transformi natura intr-o biserica si uite ca era sa-mi scape... "copertile mari de argint" seamana cu cele ale Evangheliei...superb...
Nu sunt de acord cu "ascunsa in suflet" deoarece duce ideea in alta directie de la orbirea propriuzisa la orbirea interioara. Iar "bezna" e legata de orbire, dar nu de manechini ceea ce face ca analogia sa pice in final. Ideea de baza mi se pare buna.
E-n regula. Sa presupunem ca eu sunt destul de naiva (naivitatea are si ea aura sa, nu-i asa?) incat sa consider ca nu-i nici umbra de intentie vindicativa in atitudinea ta. Dar ideal ar fi sa aduci si niste argumente pentru a-ti sustine opinia. Adica sa spui ce anume nu ti-a placut in text, punctual.
citind ceea ce ai scris aici, am avut impresia acustica a unei masini care franeaza brusc. imi plac primele doua versuri. restul poemului este un amalgam bine amestecat de stari ce se vor. ultimul vers... total anapoda. despre titlu... perpelex. fiindca, asa cum percep eu, se refera la imagine si nu la text. lucian.
acest text este o parodie. adica acest text este parodia parodiilor. de ce nu este inscris la poezie parodie? am creat acea subsectiune si te rog sa il incadrezi corect
Emilian, da, scrii cum trăiești, proza ta e subiectivă, un fel de realitate înregistrată, sau de jurnal continuu. La început, percepțiile copilului se transferă în mintea adultului narator foarte simplu, fără naivități, frumos: "fetița lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de rață ca un arhanghel gâtuit de emoție." Observarea realului cinematografic, notațiile, trăirile personale sau experiențele altora asumate de personajul narator au consistență, credibilitate.Penultima secvență îmi pare desprinsă din Goya : "să-mi smulg o mână îmi smulg o mână o rumenesc la brichetă. mănânc gesturile ei mă satură."
am citit de 2 ori pentru a intelege raportul soare-luna, insa, imaginea creata m-a luminat intunecandu-ma. sau invers. e, cred, atuul acestui text: vorbirea despre ataraxie si intelegere. frumos. trec peste anume expresii mai mult sau mai putin uzate, acoperindu-le cu umbra cuvintelor, deci.
primele doua strofe imi plac foarte mult... de fapt intreaga poezie! exista naturaletea ce ma atrage , dar si continutul. felicitari Silviu, si Sarbatori fericite! Las semnul meu de apreciere si prietenie... cu drag.
stiu exact ce vrei sa spui. de-aia inca fug de voi, m-as scurtcircuita.
partea ironica e ca incerc sa scap, scriind, exact de ceea ce transmit.
parca as cara un pacat in vazul tuturor.
intr-o nota mai putin personala, am sperat ca titlul sa "traduca" poezia acolo unde-i poate prea invaluita; pare c-a reusit. multumesc, ma temeam ca n-am sa stiu.
eu, cum de altfel sper că și dumneavoastră domnule profesor, ar prefera în locul acestei plăceri "perverse", o clasă politică matură. Iar aceasta pentru că mulți români, ca dumneavoastră, Virgil, sau eu, nu merită contextul (istoric) stupid în care ne aflăm. În rest, ferice de cei cu: după mine potopul... spun amar!
un poem reușit, plin de sensibilitate. da, ai dreptate. și eu sunt convinsă că, după un timp, când te-ai stabilit în altă parte și ai adoptat un alt stil de viață (care ți se potrivește poate mai mult), să ajungi să scrii în limba respectivă: unele expresii au altă sonoritate spirituală, o valoare sau o dimensiune pe care voiai să o redai însă nu găseai întotdeauna uneltele artistice potrivite...nu-i așa?
Textul mi-a plăcut, este inovator, repetiția este folosită într-un mod inteligent.
Neliniar descriptiv, te poartă prin mai multe versiuni ale percepției, avem aici mai multe realități și asta desigur că mie, cel puțin, îmi place.
O apreciere specială pentru strofa finală... un pilon pe care s-ar putea re-scrie, pivota întreg poemul, într-o altă cheie.
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
nu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţam de citire. Am renunţat la un cuvânt ce marca un loc comun, şi mie mi se păruse în plus. Cred şi eu că partea prea tehnică cu pricina se mai poate lucra.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deÎn rest, nu cred că are nici o legătură încercarea mea de poem cu opera menţionată aici. Cu prietenie.
Bine ai venit, Cristian Vasiliu! "Noapte de toamnă" este un text cu o prozodie frumoasă. Am constatat pe parcursul lecturii o dinamică a compoziției cu accente interesante. Final reușit: "Am pierdut o arcă. E târziu. În taină Frigul îmi deschide rănile sub haină Și-năuntru-mi bezna spaimelor se lasă; Cred că-n seara asta nu ajung acasă." Câteva typo ce se pot remedia ușor: "se îngropă" în loc de "se îngroapă", "orasul " în loc de cu "orașul ", "caldare" în loc de "căldare".
pentru textul : Noapte de toamnă deMultumesc de indrumare; mi-a reusit faza; am revenit asupra textelor :))))
pentru textul : Femeia arteziană deun text calm, oarecum resemnat, al feminitatii neinundate de eros (as zice eu), al adolescentei sau adolescenței perfecte. dar, evident ca s-ar putea sa nu ma pricep. e o chestie sa scrii bine, mai ales cind ai talent am doar o vaga rezerva fata de aceasta culoare a textului si fata de finalul "fii iubita". in rest numai de bine textul merita evidentiat (zic eu)
pentru textul : jasmine deCopilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul". Tânărul cântă: "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea". Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". (L. Blaga)
Aş putea spune că textul lui Vlad, povestit aşa, ca la şipot, în tihnă, printre susur de izvoare, e o excelentă ilustraţie a zicerii lui Blaga. Prin tehnica detaliului, a amănuntului, autorul îl ia pe cititor într-o promenadă peste timpuri apuse. Mărturisesc, că lecturând, am revăzut în paralel firul copilăriei şi tinereţii mele. Mi-a făcut plăcere.
În partea mediană e o frază care denunţă poetul de mai târziu: ,,Mice tu vezi ce frumos se vede lumea prin frunza asta?" Jucăriile şi joaca au multiple conotaţii :) O zicală spune ,,Jocul unui copil indică epoca in care se joacă" .
Aşa cum ne-ai obişnuit, ultimul fragment e plin de dă peste...Remarc ,,m-am dus prin grădină să îndrept aracii deşi pot să jur că toţi erau drepţi. am îndreptat şi salcîmul de la colţul casei. într-o parte au ieşit rădăcini lungi lungi pînă dincolo de poartă şi noi ne-am dat cu sania pe ele făcînd pîrtie prin florile de salcîm mari albe şi grase. "
Sunt câteva remedieri de făcut: ,,Costei- Costel" ( frag. 3 ), ,,nu am păr le ea - nu am păr la ea" (frag. 5); ,,mînca caise".
pentru textul : oameni şi jucării de...Aş schimba/ renunţa la "ca într-un facebook citadin/ de la adam şi eva/ stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte" (inutil ironice - care pălesc, ca ironie/sarcasm, în comparaţie cu - inspiratul/ frumosul - final).
...În rest, e un text matur, complet, foarte bine condus din retrospectiva naivităţii/ purităţii către profunzimea însingurării/ înstrăinării (dogmatice/ religioase?); foarte bine dozat creionul stilistic, foarte bine mascată detaşarea cinică din final.
...Felicitări!
pentru textul : strada mântuleasa deinca un poem puternic si plin de patos. o rugaciune frumoasa, dar si educativa.
pentru textul : Scrum (XIII) dela cele spuse de Adrian si faptul ca sinteti neglijenta in scriere. Dovada este faptul ca aveti greseli jenante chiar in profilul personal. Chiar atit de mult sa nu va intereseze faptul ca s-ar putea sa citeasca cineva acolo?!
pentru textul : Poveste de iubire deDomnului Manolescu Gorun, Vă citesc cu interes articolele. Cât privește “simulacru gen Baudrillard” este știut că filozoful speră ca prin folosirea unor termeni împrumutați din sfere ale astrofizicii, biologiei, medicinei, să împingă lucrurile spre o nouă lumină a corelării lor. Câteodată șocantă dar trebuie recunoscut că întotdeauna e o vibrantă invitație de a gândi și altfel la fel ca și articolele dumneavoastră. Ori cum spunea Noica, nu răspunsul este cel care interesează ci întrebarea. Dar chiar și așa nimic nou, dacă înțelegem omul ca un exponent narcisist în perceperea universului: “Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul, sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?” Stylistica sa amintește de Nietzsche iar pesimismul poate fi captat ușor în linia lui Cioran. Dar înainte de a sucumba cu totul ca în modelul “reciclării” propus de el ( cee ce oricum nu este intenția din spatele acestor rânduri) aș atrage atenția către următorea sa afirmație care mi se pare esențială în citatul preluat de dumneavoastră: “La fel stau lucrurile și cu mass-media: ele nu sunt responsabile, ele propagă iresponsabilitatea, care constituie, astăzi, modul nostru de solidaritate colectivă.” Și remarc aceast pasaj, dincolo de evidența mesajului, dorind a o lega de un alt subiect fierbinte la dumneavoastră, și anume logicile “paraconsistente”. De ce? Netăgaduind rolul efervescent al unor asemenea încercări de reîntemeiere, există o întrebarea pe care nu mi-o pot refuza : cum vor lucra toate acestea asupra “moralei”, știut fiind că dacă logicii îi putem forța logicitatea, moralei în schimb nu-i poți sustrage omul. Nu fac referire la un mod particular de morală. Asta și ca reiterare a răspunsului la “unde dai și unde crapă”. Nefiind un împătimit al Stagirintului găsesc(e adevarat foarte ciudat pentru acesta) un viciu de expunere ( sper că de traducere nu mai e cazul dupa atâtea exegeze) în formula: Cȃt privește materia în sine (substanța) ea nu poate fi cunoscută”, lucru apoi fiind ușor de exploatat de Graham Priest. Mai mult necesită să ne întrebăm dacă o teorie este intemeiată numai dacă se verifică în domeniul ei definit de obiecte sau în toate aspectele( metafizic si/ori fizic) pentru că sunt convins că Aristotel ținea un ochi pe morală în timp ce își construia logica terestră. Ori nu este nevoie și atunci putem clădi oricîte paradisuri inovatoare, ca în cele poetice. Nu aș vrea să considerați toate aceastea ca fiind de o răutăcioasă natură și vă doresc o căt mai viguroasă sănătate. Cu respect, Emanuel Pope
pentru textul : Unde dai și unde crapă. De la matricea S la eveniment impredictibil. desilvia, da, insa pt nimic in lume n-as arunca cu vreo panza in capul unui sir. omg!
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deun text foarte previzibil
pentru textul : patul în formă de gondolă deun text în care bate o clapă neagră, de fapt, un text în care ți se trage o clapă neagră
pe mine, sincer, nu mă mai impresionează de mult acest gen de texte-poluții literare, nu înțeleg de ce Paul mai postează încă în acest registru de agățat gagici, el poate și altceva, acum că a mai îmbătrânit știu sigur asta
" timpul si-a invins calatorii inchizand copertile mari de argint prin naosul primaverii" o idee a timpului ireversibil, as zice. Cu metafora "naosul primaverii" transformi natura intr-o biserica si uite ca era sa-mi scape... "copertile mari de argint" seamana cu cele ale Evangheliei...superb...
pentru textul : călătorii spre Topalu deNu sunt de acord cu "ascunsa in suflet" deoarece duce ideea in alta directie de la orbirea propriuzisa la orbirea interioara. Iar "bezna" e legata de orbire, dar nu de manechini ceea ce face ca analogia sa pice in final. Ideea de baza mi se pare buna.
emil
pentru textul : Atingere deE-n regula. Sa presupunem ca eu sunt destul de naiva (naivitatea are si ea aura sa, nu-i asa?) incat sa consider ca nu-i nici umbra de intentie vindicativa in atitudinea ta. Dar ideal ar fi sa aduci si niste argumente pentru a-ti sustine opinia. Adica sa spui ce anume nu ti-a placut in text, punctual.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III dePaul,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deironic? puţin spus, e chiar băşcălios!
daca orgoliul s-ar putea transforma in energie nulcleara romanii nu ar mai avea probleme economice pentru citeva mii de ani.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate decitind ceea ce ai scris aici, am avut impresia acustica a unei masini care franeaza brusc. imi plac primele doua versuri. restul poemului este un amalgam bine amestecat de stari ce se vor. ultimul vers... total anapoda. despre titlu... perpelex. fiindca, asa cum percep eu, se refera la imagine si nu la text. lucian.
pentru textul : dacă aș fi perdea deacest text este o parodie. adica acest text este parodia parodiilor. de ce nu este inscris la poezie parodie? am creat acea subsectiune si te rog sa il incadrezi corect
pentru textul : Aș vrea frumoasă zână demultumesc frumos pentru parere!
pentru textul : infraroșu demlțumesc pentru apreciere, Actaeon. ai intuit bine forma, este vorba despre cer acolo... Madim
pentru textul : Scrie în locul meu deEmilian, da, scrii cum trăiești, proza ta e subiectivă, un fel de realitate înregistrată, sau de jurnal continuu. La început, percepțiile copilului se transferă în mintea adultului narator foarte simplu, fără naivități, frumos: "fetița lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de rață ca un arhanghel gâtuit de emoție." Observarea realului cinematografic, notațiile, trăirile personale sau experiențele altora asumate de personajul narator au consistență, credibilitate.Penultima secvență îmi pare desprinsă din Goya : "să-mi smulg o mână îmi smulg o mână o rumenesc la brichetă. mănânc gesturile ei mă satură."
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) deam citit de 2 ori pentru a intelege raportul soare-luna, insa, imaginea creata m-a luminat intunecandu-ma. sau invers. e, cred, atuul acestui text: vorbirea despre ataraxie si intelegere. frumos. trec peste anume expresii mai mult sau mai putin uzate, acoperindu-le cu umbra cuvintelor, deci.
pentru textul : Sonet 179 deprimele doua strofe imi plac foarte mult... de fapt intreaga poezie! exista naturaletea ce ma atrage , dar si continutul. felicitari Silviu, si Sarbatori fericite! Las semnul meu de apreciere si prietenie... cu drag.
pentru textul : vremuri destiu exact ce vrei sa spui. de-aia inca fug de voi, m-as scurtcircuita.
partea ironica e ca incerc sa scap, scriind, exact de ceea ce transmit.
parca as cara un pacat in vazul tuturor.
intr-o nota mai putin personala, am sperat ca titlul sa "traduca" poezia acolo unde-i poate prea invaluita; pare c-a reusit. multumesc, ma temeam ca n-am sa stiu.
pentru textul : Poezie pentru orbi deeu, cum de altfel sper că și dumneavoastră domnule profesor, ar prefera în locul acestei plăceri "perverse", o clasă politică matură. Iar aceasta pentru că mulți români, ca dumneavoastră, Virgil, sau eu, nu merită contextul (istoric) stupid în care ne aflăm. În rest, ferice de cei cu: după mine potopul... spun amar!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deun poem reușit, plin de sensibilitate. da, ai dreptate. și eu sunt convinsă că, după un timp, când te-ai stabilit în altă parte și ai adoptat un alt stil de viață (care ți se potrivește poate mai mult), să ajungi să scrii în limba respectivă: unele expresii au altă sonoritate spirituală, o valoare sau o dimensiune pe care voiai să o redai însă nu găseai întotdeauna uneltele artistice potrivite...nu-i așa?
pentru textul : Canibal deTextul mi-a plăcut, este inovator, repetiția este folosită într-un mod inteligent.
pentru textul : Scrisoare deNeliniar descriptiv, te poartă prin mai multe versiuni ale percepției, avem aici mai multe realități și asta desigur că mie, cel puțin, îmi place.
O apreciere specială pentru strofa finală... un pilon pe care s-ar putea re-scrie, pivota întreg poemul, într-o altă cheie.
silviu,
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
pentru textul : Desprindere denu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
multumesc.
pentru textul : La capătul lumii denu ma iubi ca scriu rar insa, nu-i o optiune - ma cam forteaza imprejurarile. :o)
imaginea iubirii îmbrăcată în rochie roşie!
pentru textul : Cu o mână ridicată spre viitor dePagini