Călin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
Marina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
Frumos poem, desi mi se pare ca din cand in cand vrea sa dea pe dinafara. De fapt da pe dinafara, nu-i aung marginile: inceputul rotund nu-mi place si la iad parca m-as mai gandi, dar in economia textului, simplitatea si curatenia lui, iadul s-ar mentine. Tocmai de aceasta-mi place, e aproape firesc, e si viu si timid.
ai uitat cui te adresezi ! mie mi se pare ca te-ai adresat cititorilor sechestrati in aceasta cutiuta virtuala, cu toate ca ai invocat numele Domnului. ingaduie-mi sa-ti sugerez sa actualizezi grafica primei pagini, suntem in Ianuarie 2009, ce amusinul meu ! cumnatu traian si cumnatu george, prietenii mei, zic de tabloul cu Maria si pruncul ca e cam indecent...
Lucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
Odiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
Multumesc pentru opinii, poate cea mai mare bucurie a mea. Chiar imi amintesc de cateva dialoguri suculente pe aceasta tema dintre Profetul si unul dintre membrii vechi si buni (ca vinul) ai Hermeneiei in care Virgil ii spunea (pe buna dreptate, dar atunci H era abia la inceput) "pai rostul nostru aici este sa fim comentati, daca nu, e ceva in neregula". Finalul nu mi-a iesit pentru ca nu mi-a placut cum l-am scris initial si am ratat modificarea. El initial a fost scris asa: "pe cand afacerea ASTA inca mai mergea" Insa neplacandu-mi mie la urechea sensibilicoasa "afacereA Asta" l-am scos pe "asta" si uite ce magarie am facut! Nu se mai intelege nimic :-) Multumesc inca o data, ca dup-aia devin plictisitor. Andu
Ramona, Cum vă spuneam într-un comentariu la poezia dvs. anterioară, e deranjant faptul ca semnați, ca la armată sau ca la catalog, Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Cum vi s-ar părea să citiți poezii de Eminescu Mihai, Bacovia George, Blaga Lucian, Stănescu Nichita ș.a.m.d. Tradiția literară a instaurat niște reguli, pe care dumneavoastră, cu nonșalanță le ocoliți. Nu este adevărat că nu mai puteți face nimic, deoarece, odată cu prima înregistrare, lucrurile sunt "bătute în cuie". E suficient să trimiteți un e-mail directorului Hermeneia.com, dl. Virgil Titarenco, și dânsul va opera modificarea (inversarea) necesară. În ceea ce privește poezia dumneavoastră de mai sus, cu regret trebuie să spun că mi se pare cam desuetă.
margas, o poezie trebuie sa fie spontana. spunea mircea dinescu odata, "poezia trebuie sa te forteze ea s-o scrii si nu sa te fortezi tu sa scrii poezie". dar mie nu mi se pare a fi aici ceva spontan, ci doar unele parti fortate , de ex. "și-a găsit femeia mușcata zăcând într-o baltă de poezie îi țâșniseră versuri pe nas
pe gură din sexul de mătase". în rest, cele bune autoarei.
"Numai daca sunt ale aceluiasi, simultane si in locuri diferite " dar tot avem un element diferit: situarea in spatiu! iar "cei trei cai" vor trage in alte directii...nu credeti? doar daca unul din locuri n-ar fi in "supra-sensibil". dar acolo, de ce asteptare? cred ca afirmatia rezista daca il inlocuim pe "acelasi" cu Acela...desi el e dincolo de spatiu. hmm... "se sparie gandul", domnule Gorun.
o faţetă a lucrurilor. nu contrazic cu nimic analiza autorului. cealaltă faţetă însă îl implică pe Dumnezeu. El a avut un plan, care trebuia dus pînă la capăt. nimeni de pe pamant n-ar fi putut realiza planul în afară de Hristos. de aceea spunea El: "nimeni nu-mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la mine. am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăş."
e imposibil să trăiesc adevărul fără El. dar cu El, ...pot totul în Hristos care mă întăreşte.
Aş spune aşa: “să închid ochii acum / peste această rotire de-nţelesuri……”şi “ploaia căzând peste străzile / bântuite de mine şi de tramvaiele noctambule”. În rest, mi-a făcut plăcere. Numai bine.
Aş elimina câteva versuri, expresii:
,,liniştea ni se aşază pe buze" - am citit asta în prea multe poeme
,,indegradabilă" - nu cred că există acest cuvânt; nu orice antonim se formează cu prefixe antonimice.
,,pe care eu le privesc" - nu pare semnificativ nici ideatic, nici artistic
,,cu punctul în sus şi cârligul în jos" - aici e pueril ...ideea ar putea fi redusă la o altă formulare mai simplă şi mai sugestivă.
Mi-a plăcut:
,,inimile noastre ca două lemne aruncate pe foc
se preschimbă în scrum
şi-n seminţe de piatră" , mai ales ultimele două.
nu e rau. din acest text poate iesi fie un poem fain fie o proza scurta, daca, de ex, ai prelua una din idei si a-i detalia-o. dar e bun si asa cum e acum. dar orice as face eu, inainte de toate as gasi alt titlu
În afară de vreo două cuvinte și "nesimtitule", e ceva deosebit în poemul tău, scris într-un ritm alert și constant (dar caracteristic stilului tău). Îmi place enorm și subiectiv versul "pentru tine voi pune diacritice (la un moment dat)" și remarc finalul (ultimele 6 versuri) ca pe ceva inedit chiar și în lirica ta.
Scuze. Cand am citit comentariul Profetului, el aparea ca apartinand unui oarecare numit "Test". Prin urmare, va rog ca in com-ul meu anterior sa inlocuiti numele "Test" cu "Profetul".
Mi se pare o abordare mult prea simplistă și mult sub ceea ce făceai (făceam?) în România lui Virgil T... Nu știu dacă este o mănușă aruncată, dar dacă este, atunci ar trebui cumva reformulată...
Viorel, eu nu scriu miracole, iar poet excelent e o sintagmă exagerată. Sunt conștient de ceea ce scriu, după cum sunt liber să explic cui vreau părerea (poezia) mea. Aici am făcut-o pentru că era vorba de Adrian. & we go a long way back cu opinii obiective și respect cred, reciproc.
Cristina, am impresia că mai mult l-ai criticat pe Adrian. Un pic de atac la persoană aș zice. Apreciez gestul tău referitor la poem, dar s-a încadrat și la offtopic. Sper să nu se transforme subsolul acestui poem într-o dispută personală.
vă mulțumesc cu drag și sper să fi fost cât se poate de clar pentru amândoi.
gânduri bune!
Eu aș merge pe Adrian. E cam stilul lui în vers clasic. La moto mă refer. Și eu cred că e bun. Totuși ceva nu-mi convine la el. Prea multe cratime. Iar asta înseamnă că autorul se chinuie să scoată piciorul metric, nu are soluții limpezi.
Am citit cu plăcere şi empatie.
Mă gândesc că titlul e sugestiv în felul lui, (încercarea de a înfrunta ,,valurile vieţii” având din start un handicap, o lipsă, o neputinţă...apoi, expesia ,,fără mască” mă mai duce cu gândul la ,,fără prefăcătorie”). Cu toate acestea, cred că acest titlu metaforic nu e în ton cu poemul, dpdv al mijloacelor artistice. Poemul e unul realist, fără încărcături metaforice, e un decupaj de stare încadrat foarte bine în câteva evenimente generatoare ale acestei stări. Apreciez dinamismul, bine alese verbele care susţin ideea de libertate enunţată la început. Frumos evidenţiat rolul mâinilor, subliniere subtilă a legii compensaţiei naturale, profitând de sintagma cunoscută ,,a lua viaţa în mâini”. Bine redată trauma. Introspectiv. Cred că e cel mai bun poem al tău :)
Permite-mi mici observaţii, simple păreri: cred că la primul vers e suficient doar ,,înainte de asfinţit”; mi se pare nepotrivit epitetul ,,sfântul” din ,,sfântul soare" ( îmi aminteşte de ,,Hora Unirii” :) ). Familia de cuvinte a cuvântului ,,a râde” şi elemente din câmpul lexical al acestuia sunt folosite aproape de limita supralicitării. De aceea sugerez să elimini ,,să zâmbesc”. Văd finalul aşa:
,, uitasem să plâng
uitasem că nu râsesem niciodată
din toată inimă”
Finalul îmi aminteşte de un adevăr enunţat de Emil Cioran: ,,O lacrimă are întotdeauna rădăcini mai adânci decât un zâmbet". Iar Kahlil Gibran, un autor îndrăgit, scria: ,,...spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre."
Mi-a făcut placere, Cristina., şi să citesc şi să scriu. Aştept următorul poem :)
este departe de a fi textul cel mai valoros postat de Virgil (si Virgil stie asta) insa este un nou stil in care cuvintul, logica, umorul, sintaxa si muza testeaza graniteele poeticului. wouldn't you agree?
btw, Nicholas, your sense of humour device is broken. Batteries may be required :p
Oriana, multumesc pentru observatiile aduse textului meu,imi permit sa postez cu placere, varianta sugerata.
Ma bucur sa am un semn de la dvs.
Cu simpatie,
Iuri.
eu nu am de gand sa- mi apar in vreun fel textul, nici eu nu il vad ca fiind foarte reusit.
daca nu v-a transmis nimic, hm.. asta e.
multumesc pentru parere.
Multam de revedere, cailean. De undeva, retin acest stil de a scrie (ma refer la randurile despre "Apocalipsa..."). Ne-om fi vazut vreodata, totusi? Sa ai pace, Dancus
Există oameni care fac gunoi din orice. Autorul acestui text a reuşit să facă gunoi din textul pe care l-a scris şi a reuşit din păcate să facă gunoi din sine. Păcat. Textul îl pot arunca în şantier pentru că alt loc nu mai merită. Dar cu autorul nu am ce să fac pentru că din moment ce s-a transformat pe sine însuşi în gunoi nimeni nu mai are cum să îl ajute.
cred ca ar fi mai indicat tinand cont de experienta care o ai sa renunti la semnele de punctuatie, te limiteaza mult. Mi-ar fi placut ca versul doi sa respecte structura vizuala a intregului poemului. Chiar daca abunda de verbe la conjunctiv, acest text este reusit prin mesajul care il transmite. Doua timbre unite intr-un poem nestampilat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul e mai vechi, îl țin minte bine, mi-a plăcut și atunci domnule costin, dați-ne și poezii mai noi, pentru pulsul vremurilor cu prețuire...
pentru textul : nais tu mit iu deCălin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
pentru textul : pre-simțire deMarina Nicolaev, Faptul că ideea acestui poem pornește de la o casă "reală" (pe care o posed) nu are nicio relevanta estetica. Am încercat totuși să mă ridic desupra acestei "true story", să "poetizez", și iată ce a ieșit. Îi invit cu drag pe toți hermeneiștii acolo, să petrecem un revelion imaginar, cu bucate ardelenești. La mulți ani!
pentru textul : casa de pe colină desory, lasa dracu poezia!!!!!!!!!!!!!!!
pentru textul : povestea soldatului de fier deFrumos poem, desi mi se pare ca din cand in cand vrea sa dea pe dinafara. De fapt da pe dinafara, nu-i aung marginile: inceputul rotund nu-mi place si la iad parca m-as mai gandi, dar in economia textului, simplitatea si curatenia lui, iadul s-ar mentine. Tocmai de aceasta-mi place, e aproape firesc, e si viu si timid.
pentru textul : in illo tempore deai uitat cui te adresezi ! mie mi se pare ca te-ai adresat cititorilor sechestrati in aceasta cutiuta virtuala, cu toate ca ai invocat numele Domnului. ingaduie-mi sa-ti sugerez sa actualizezi grafica primei pagini, suntem in Ianuarie 2009, ce amusinul meu ! cumnatu traian si cumnatu george, prietenii mei, zic de tabloul cu Maria si pruncul ca e cam indecent...
pentru textul : psalm deLucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
pentru textul : tattoos deOdiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? detextul, dar mie îmi sună mult mai bine la prezent. parcă devine dinamic
pentru textul : schit deMultumesc pentru opinii, poate cea mai mare bucurie a mea. Chiar imi amintesc de cateva dialoguri suculente pe aceasta tema dintre Profetul si unul dintre membrii vechi si buni (ca vinul) ai Hermeneiei in care Virgil ii spunea (pe buna dreptate, dar atunci H era abia la inceput) "pai rostul nostru aici este sa fim comentati, daca nu, e ceva in neregula". Finalul nu mi-a iesit pentru ca nu mi-a placut cum l-am scris initial si am ratat modificarea. El initial a fost scris asa: "pe cand afacerea ASTA inca mai mergea" Insa neplacandu-mi mie la urechea sensibilicoasa "afacereA Asta" l-am scos pe "asta" si uite ce magarie am facut! Nu se mai intelege nimic :-) Multumesc inca o data, ca dup-aia devin plictisitor. Andu
pentru textul : dombi deRamona, Cum vă spuneam într-un comentariu la poezia dvs. anterioară, e deranjant faptul ca semnați, ca la armată sau ca la catalog, Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Cum vi s-ar părea să citiți poezii de Eminescu Mihai, Bacovia George, Blaga Lucian, Stănescu Nichita ș.a.m.d. Tradiția literară a instaurat niște reguli, pe care dumneavoastră, cu nonșalanță le ocoliți. Nu este adevărat că nu mai puteți face nimic, deoarece, odată cu prima înregistrare, lucrurile sunt "bătute în cuie". E suficient să trimiteți un e-mail directorului Hermeneia.com, dl. Virgil Titarenco, și dânsul va opera modificarea (inversarea) necesară. În ceea ce privește poezia dumneavoastră de mai sus, cu regret trebuie să spun că mi se pare cam desuetă.
pentru textul : Ochiu-mi mândru că te poate privi demargas, o poezie trebuie sa fie spontana. spunea mircea dinescu odata, "poezia trebuie sa te forteze ea s-o scrii si nu sa te fortezi tu sa scrii poezie". dar mie nu mi se pare a fi aici ceva spontan, ci doar unele parti fortate , de ex. "și-a găsit femeia mușcata zăcând într-o baltă de poezie îi țâșniseră versuri pe nas
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia depe gură din sexul de mătase". în rest, cele bune autoarei.
primul vers e prea dur pentru metafora finalului, ușor nichitian.
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele de"Numai daca sunt ale aceluiasi, simultane si in locuri diferite " dar tot avem un element diferit: situarea in spatiu! iar "cei trei cai" vor trage in alte directii...nu credeti? doar daca unul din locuri n-ar fi in "supra-sensibil". dar acolo, de ce asteptare? cred ca afirmatia rezista daca il inlocuim pe "acelasi" cu Acela...desi el e dincolo de spatiu. hmm... "se sparie gandul", domnule Gorun.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deo faţetă a lucrurilor. nu contrazic cu nimic analiza autorului. cealaltă faţetă însă îl implică pe Dumnezeu. El a avut un plan, care trebuia dus pînă la capăt. nimeni de pe pamant n-ar fi putut realiza planul în afară de Hristos. de aceea spunea El: "nimeni nu-mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la mine. am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăş."
e imposibil să trăiesc adevărul fără El. dar cu El, ...pot totul în Hristos care mă întăreşte.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deAş spune aşa: “să închid ochii acum / peste această rotire de-nţelesuri……”şi “ploaia căzând peste străzile / bântuite de mine şi de tramvaiele noctambule”. În rest, mi-a făcut plăcere. Numai bine.
pentru textul : șapte cai deAş elimina câteva versuri, expresii:
pentru textul : un fel de snafu ne-mbrăţişează idilic de,,liniştea ni se aşază pe buze" - am citit asta în prea multe poeme
,,indegradabilă" - nu cred că există acest cuvânt; nu orice antonim se formează cu prefixe antonimice.
,,pe care eu le privesc" - nu pare semnificativ nici ideatic, nici artistic
,,cu punctul în sus şi cârligul în jos" - aici e pueril ...ideea ar putea fi redusă la o altă formulare mai simplă şi mai sugestivă.
Mi-a plăcut:
,,inimile noastre ca două lemne aruncate pe foc
se preschimbă în scrum
şi-n seminţe de piatră" , mai ales ultimele două.
nu e rau. din acest text poate iesi fie un poem fain fie o proza scurta, daca, de ex, ai prelua una din idei si a-i detalia-o. dar e bun si asa cum e acum. dar orice as face eu, inainte de toate as gasi alt titlu
pentru textul : sculptură în lemn viu deÎn afară de vreo două cuvinte și "nesimtitule", e ceva deosebit în poemul tău, scris într-un ritm alert și constant (dar caracteristic stilului tău). Îmi place enorm și subiectiv versul "pentru tine voi pune diacritice (la un moment dat)" și remarc finalul (ultimele 6 versuri) ca pe ceva inedit chiar și în lirica ta.
pentru textul : eufemisme si clișee deScuze. Cand am citit comentariul Profetului, el aparea ca apartinand unui oarecare numit "Test". Prin urmare, va rog ca in com-ul meu anterior sa inlocuiti numele "Test" cu "Profetul".
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deMi se pare o abordare mult prea simplistă și mult sub ceea ce făceai (făceam?) în România lui Virgil T... Nu știu dacă este o mănușă aruncată, dar dacă este, atunci ar trebui cumva reformulată...
pentru textul : problema românilor deViorel, eu nu scriu miracole, iar poet excelent e o sintagmă exagerată. Sunt conștient de ceea ce scriu, după cum sunt liber să explic cui vreau părerea (poezia) mea. Aici am făcut-o pentru că era vorba de Adrian. & we go a long way back cu opinii obiective și respect cred, reciproc.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deCristina, am impresia că mai mult l-ai criticat pe Adrian. Un pic de atac la persoană aș zice. Apreciez gestul tău referitor la poem, dar s-a încadrat și la offtopic. Sper să nu se transforme subsolul acestui poem într-o dispută personală.
vă mulțumesc cu drag și sper să fi fost cât se poate de clar pentru amândoi.
gânduri bune!
Eu aș merge pe Adrian. E cam stilul lui în vers clasic. La moto mă refer. Și eu cred că e bun. Totuși ceva nu-mi convine la el. Prea multe cratime. Iar asta înseamnă că autorul se chinuie să scoată piciorul metric, nu are soluții limpezi.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deAm citit cu plăcere şi empatie.
Mă gândesc că titlul e sugestiv în felul lui, (încercarea de a înfrunta ,,valurile vieţii” având din start un handicap, o lipsă, o neputinţă...apoi, expesia ,,fără mască” mă mai duce cu gândul la ,,fără prefăcătorie”). Cu toate acestea, cred că acest titlu metaforic nu e în ton cu poemul, dpdv al mijloacelor artistice. Poemul e unul realist, fără încărcături metaforice, e un decupaj de stare încadrat foarte bine în câteva evenimente generatoare ale acestei stări. Apreciez dinamismul, bine alese verbele care susţin ideea de libertate enunţată la început. Frumos evidenţiat rolul mâinilor, subliniere subtilă a legii compensaţiei naturale, profitând de sintagma cunoscută ,,a lua viaţa în mâini”. Bine redată trauma. Introspectiv. Cred că e cel mai bun poem al tău :)
Permite-mi mici observaţii, simple păreri: cred că la primul vers e suficient doar ,,înainte de asfinţit”; mi se pare nepotrivit epitetul ,,sfântul” din ,,sfântul soare" ( îmi aminteşte de ,,Hora Unirii” :) ). Familia de cuvinte a cuvântului ,,a râde” şi elemente din câmpul lexical al acestuia sunt folosite aproape de limita supralicitării. De aceea sugerez să elimini ,,să zâmbesc”. Văd finalul aşa:
,, uitasem să plâng
uitasem că nu râsesem niciodată
din toată inimă”
Finalul îmi aminteşte de un adevăr enunţat de Emil Cioran: ,,O lacrimă are întotdeauna rădăcini mai adânci decât un zâmbet". Iar Kahlil Gibran, un autor îndrăgit, scria: ,,...spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre."
Mi-a făcut placere, Cristina., şi să citesc şi să scriu. Aştept următorul poem :)
pentru textul : umbre de castan deeste departe de a fi textul cel mai valoros postat de Virgil (si Virgil stie asta) insa este un nou stil in care cuvintul, logica, umorul, sintaxa si muza testeaza graniteele poeticului. wouldn't you agree?
btw, Nicholas, your sense of humour device is broken. Batteries may be required :p
Sincerely,
pentru textul : you are deOriana, multumesc pentru observatiile aduse textului meu,imi permit sa postez cu placere, varianta sugerata.
pentru textul : Bicicleta deMa bucur sa am un semn de la dvs.
Cu simpatie,
Iuri.
eu nu am de gand sa- mi apar in vreun fel textul, nici eu nu il vad ca fiind foarte reusit.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dedaca nu v-a transmis nimic, hm.. asta e.
multumesc pentru parere.
Multam de revedere, cailean. De undeva, retin acest stil de a scrie (ma refer la randurile despre "Apocalipsa..."). Ne-om fi vazut vreodata, totusi? Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deExistă oameni care fac gunoi din orice. Autorul acestui text a reuşit să facă gunoi din textul pe care l-a scris şi a reuşit din păcate să facă gunoi din sine. Păcat. Textul îl pot arunca în şantier pentru că alt loc nu mai merită. Dar cu autorul nu am ce să fac pentru că din moment ce s-a transformat pe sine însuşi în gunoi nimeni nu mai are cum să îl ajute.
pentru textul : fahrenheit game decred ca ar fi mai indicat tinand cont de experienta care o ai sa renunti la semnele de punctuatie, te limiteaza mult. Mi-ar fi placut ca versul doi sa respecte structura vizuala a intregului poemului. Chiar daca abunda de verbe la conjunctiv, acest text este reusit prin mesajul care il transmite. Doua timbre unite intr-un poem nestampilat.
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii dePagini