um poem simplu si frumos.notez cu maxim, desi as avea doua mici rezerve : "mecca fluturilor" ,putin fortat spre un dublu figurativ ( ideal si al fluturilor) si "zi albastra" putin banal. în rest, remarc strofa a doua si mai ales "umărul îi miroase a singurătate". Cele bune.
in afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
Calin... fiecare, din postura de autor sau lector, venim cu un bagaj foarte personalizat, cu o serie de sensibilitati care ne apropie sau ne departeaza de text... cum facem fata e doar o chestiune personala... tu stii insa ca la mine in pagina opiniile tale sunt binevenite. Bianca... multumesc pentru modul in care ai rezonat... sunt unele poezii pe care le intelegem mai degraba cu inima decat cu mintea.
Ioana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
Nu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
Dar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
Nu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
Mai e un typo la al cincilea vers.
destul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
... pai, în ultima vreme (anii '70), poeții se feresc de construcțiile genitivale, cum ar fi "marginile singurătății" ori "buzunarele memoriei", și ca să fiu sincer nici nu prea spun multe. apoi, "avortând speranța" cade precum un o disonanță într-o linie melodică de leagăn. mi-a placut în schimb sintaxa "silabe uscate", cred că poți porni o idee de la ea. și am observat o trimitere la Dali, lichefierea și memoria... știi tu mai bine. Te tot citesc Marina, din dorința de a-ți da o peniță cu tot sufletul și de a descoperi adevărata ta valoare... franc și amical...
Uite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
Adela, antiteza este interesanta, insa, dupa opinia mea, ai multe cuvinte pe care le-ai putea "scutura" din text. si, tot dupa opinia mea, ai putea reformula in anumite locuri. Sper sa-mi ierti indrazneala, dar mi-am permis sa-l recladesc incercand sa nu schimb nimic din arhitectura lui initiala...iata ce-a iesit: Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Îngerul lui e prea obosit să lupte zilnic cu deșeurile pe care tu le arunci, Spui raspicat Doamne ajută, cerșetorul are îngerul mut, Il duce mândru pe umar până la mănăstirile periferiei Pe tine te doare benzina, te oboseste lumea ce ti se intinde la picioare Mătănile tale sunt hârtii fosnitoare sfințite de popi ale lui sunt ranile prin care simte acut frigul bisericii din cand in cnd sunteti foarte aproape - el iti spala parbrizul tot sperand ca i se va reflecta Dumnezeu în oglinda retrovizoare. Sa nu uit: bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
Un text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
Este evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
o precizare pentru Ionuț Caragea (și nu numai): p1: prezența mea pe site este motivată de dorința de a citi poezia și proza altor autori și, deopotrivă, de a face posibil altora să mă citească; p2: nu intenționez nici să învăț poezie pe cineva, nici să învăț poezie de la cineva; pentru mine, poezia este un act individual în exprimare și colectiv abia în receptare. concluzia: pe viitor, abține-te de la sugestii, reclamațiile sunt suficiente.
te iert, Andu - cum as putea sa nu iert pe cineva care, iata, imi citeste textele pe doua situri, cu atata interes incat nu vede comentariile din subsol decat fragmentar? :) Ce-i drept, uitandu-ma la semnatura, ma intreb daca n-or fi de vina ochelarii... Dealminteri - te inteleg si marturisesc - si eu te citesc fragmentar, prefer comentariile tale - mereu imi amintesc de copilarie... aaa...si bine ai revenit pe Hermeneia! :) Matei, ce sa zic? e minunat cand doi oameni sunt perfect de acord. sa ne citim cu bine. :)
Am scos "invenţia barocă." Mulţumesc pentru comentariu. Mă bucur că aţi avut răbdarea să-mi citiţi textul şi să-mi spuneţi părerea sinceră. Mai am multe de învăţat din comentariile dumneavoastră.
da Adina, s-au intalnit tristetile noastre... niciodata terminate, intotdeauna la inaltime:) multumesc de trecere! Beniamin, cine are pretentia ca e lucid? :) despre indrazneala, numai de bine... am nevoie de comentarii obiective, altfel cum as stii ce am de facut? iar tu posesi aceasta arta a ochiului care vede... caruta vine ... de fapt voiam doar o masura pentru tristete si nu am gasit alta, dar poate fi invocat Ilie cand se supara:) despre „sange” nu cred ca mi-am dat neaparat seama... cred ca e mai degraba un reflex fara premeditare, nu stiu exact de unde venit ... in schimb ma bucur ca ai vazut cuiburile de pe umeri, uneori aici se intampla si lucruri frumoase:) iti multumesc pentru acest comentariul, ma simt privilegiata si mi-e bine:)
apreciez primul text, pt ritm, pt idei - melodic si transparent poate as renunta la "de holera" al doilea text, desi l am recitit si astazi nu mi a facut cu ochiul, pare neincheiat ai si desene luminoase, ca muzele. Paste plin de caldura, Catalina!
Virgil, îndrăznesc să semnalez: pe prima pagină postarea vizualei "exaust" de două ori încarcă mult. Poate a doua versiune e îndeajuns, iar prima să lase locul unor texte, precum: "reverie" - Negru Vladimir, "Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata" - Adrian Munteanu, "Caietele lui Filip" - Călin S. Sau dacă dorești să alegi doar vizuale, poți alege încă una, care consideri tu că este foarte reușită pt. prima pagină. Etc. Să nu fie cu bănat. Mulțam.
am rezerve fata de titlu si cu privire la ultimul vers. in rest un text matur, bine concentrat. cred ca optativul din strofa a doua face putin disonanta cu restul. apreciez puterea de a sugera.
încă nu mă împac cu titlurile în engleză. dar musai să-ți scriu că m-ai dus cu gîndul la the sick rose de blake. și mie îmi lipsesc cărțile date. azi, însă, un prieten mi-a spus că pentru el a împrumuta cărți anumitor oameni e un soi de a se infiltra în casele lor. iată o idee care poate încălzi orice azi.
Adriana, eu nici macar nu mai stiu daca "adevarurile" se spun "simplu" sau deloc. Dar asta nu mai are importanta atunci cand nu mai vorbim despre aceste adevaruri ci despre ceea ce simtim, adevarat sau nu fie acest sentiment. Multumesc tie pentru lectura. Ionut, noi doi mai avem un drum de batut impreuna pana sa uitam acesti 12 ani de varsta care ne despart (care ne si apropie, ciudat, in zodia iepurelui) si sa picam "la o pace simbolica" . Deocamdata tu mie imi pari un fariseu, sa ma ierti ca ti-o spun asa, direct. Un om care foloseste cantitatea in locul calitatii si care de cate ori are ocazia se ascunde dupa identitati contrafacute, si un semi-doct pe deasupra. Insa s-ar putea, prea bine, sa ma insel. Atunci cand imi voi da seama ca m-am inselat imi voi face mea culpa. Pana atunci insa, ramane cum am stabilit. Te mai astept oricum cu opinii, nici eu nu voi fi zgarcit, de aceea suntem aici, nu? Andu
dan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
am vrut sa vad si eu despre ce este vorba daca tot am observat asa un sir de comentarii. dar nu, textul nu are absolut nimic mai mult decit o zicere scolareasca. probabil daca il scria cineva de 6 ani parea promitator. asa insa nu pare nimic. am privit si peste celelalte comentarii si imi permit o remarca: habar n-am ce intelegi tu prin "poeti de lux". expresia ma duce cu gindul la cineva care are o problema impotriva... luxului sau poate prin extensie impotriva excelarii, deci habar n-am dar nu cred ca a scrie mediocru sau submediocru, asa cum faci tu aici, e mai valoros decit a scrie despre "sex,vomă,bale,muci". sa nu cazi in capcana unui antielitsm ieftin si frustrat. mai bine ai invata sa scrii poezie si ai asculta parerile celor ce iti critica textul decit sa te lansezi in diatribe ieftine.
E drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
mi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
şi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"
Ioana, desigur nu m-am putut sustrage concordantei prezentului ( cel mai bun timp afirmativ) in acelasi timp si cel mai des folosit. Cititorii care sa aprecieze cat de cat asemenea constructii sunt din ce in ce mai rari. Imi pare bine ca ti-a atras atentia.
Adrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
Metafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Că e simpăticuţ mi s-a mai spus şi pe alte site-uri. Dar laudele nu mă ajută la nimic. Pot număra pe degete textele în proză pe care le-am scris, aşa că mi-ar fi de folos să ştiu care fragmente sunt scrise cu stângăcie.
scrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
um poem simplu si frumos.notez cu maxim, desi as avea doua mici rezerve : "mecca fluturilor" ,putin fortat spre un dublu figurativ ( ideal si al fluturilor) si "zi albastra" putin banal. în rest, remarc strofa a doua si mai ales "umărul îi miroase a singurătate". Cele bune.
pentru textul : mecca fluturilor dein afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
pentru textul : mâine vine altul să-mi repare patul deCalin... fiecare, din postura de autor sau lector, venim cu un bagaj foarte personalizat, cu o serie de sensibilitati care ne apropie sau ne departeaza de text... cum facem fata e doar o chestiune personala... tu stii insa ca la mine in pagina opiniile tale sunt binevenite. Bianca... multumesc pentru modul in care ai rezonat... sunt unele poezii pe care le intelegem mai degraba cu inima decat cu mintea.
pentru textul : insomnie deIoana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
pentru textul : Dublul nu mă iubește! denu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
pentru textul : mirabela nu există deNu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
pentru textul : călcîiul lui hermes deDar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
Nu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
pentru textul : cândva dezbinând deMai e un typo la al cincilea vers.
destul de slabut textul. de altfel eu cind vad texte din astea care au imprecatii cu "doamne" incep sa vreau sa nu mai citesc. versuri precum "care cere din dragoste dragoste și din astea toate" sau "și palmele noastre vor soare să atingă sau deloc" sau "și împărăția noastră să în saci de carne doamne s-o sacrifici "(iar doamne - cred ca ai o obsesie cu "doamne" asta), deci fraze din astea agramate pur si simplu descalifica orice text, chiar daca ar avea o bruma de poezie in el. iar banalitati de genul "și-o hrănim cu lapte de mamă " (ca doar nu o fi de tata) sau "suntem moderni și din asta nu se mai face carul cu boi" chiar ca te dezarmeaza de tot. parerea mea? e posibil ca tu sa fi simtit ceva, dar ce ai scris si mai ales cum ai scris e de o proasta calitate literara.
pentru textul : douămii(la) de... pai, în ultima vreme (anii '70), poeții se feresc de construcțiile genitivale, cum ar fi "marginile singurătății" ori "buzunarele memoriei", și ca să fiu sincer nici nu prea spun multe. apoi, "avortând speranța" cade precum un o disonanță într-o linie melodică de leagăn. mi-a placut în schimb sintaxa "silabe uscate", cred că poți porni o idee de la ea. și am observat o trimitere la Dali, lichefierea și memoria... știi tu mai bine. Te tot citesc Marina, din dorința de a-ți da o peniță cu tot sufletul și de a descoperi adevărata ta valoare... franc și amical...
pentru textul : plecam… deUite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
pentru textul : the last song of Shéhérazade deAdela, antiteza este interesanta, insa, dupa opinia mea, ai multe cuvinte pe care le-ai putea "scutura" din text. si, tot dupa opinia mea, ai putea reformula in anumite locuri. Sper sa-mi ierti indrazneala, dar mi-am permis sa-l recladesc incercand sa nu schimb nimic din arhitectura lui initiala...iata ce-a iesit: Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Îngerul lui e prea obosit să lupte zilnic cu deșeurile pe care tu le arunci, Spui raspicat Doamne ajută, cerșetorul are îngerul mut, Il duce mândru pe umar până la mănăstirile periferiei Pe tine te doare benzina, te oboseste lumea ce ti se intinde la picioare Mătănile tale sunt hârtii fosnitoare sfințite de popi ale lui sunt ranile prin care simte acut frigul bisericii din cand in cnd sunteti foarte aproape - el iti spala parbrizul tot sperand ca i se va reflecta Dumnezeu în oglinda retrovizoare. Sa nu uit: bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Dumnezeu, văzut din zgârie-nori deUn text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deEste evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
o precizare pentru Ionuț Caragea (și nu numai): p1: prezența mea pe site este motivată de dorința de a citi poezia și proza altor autori și, deopotrivă, de a face posibil altora să mă citească; p2: nu intenționez nici să învăț poezie pe cineva, nici să învăț poezie de la cineva; pentru mine, poezia este un act individual în exprimare și colectiv abia în receptare. concluzia: pe viitor, abține-te de la sugestii, reclamațiile sunt suficiente.
pentru textul : delirum hristum dete iert, Andu - cum as putea sa nu iert pe cineva care, iata, imi citeste textele pe doua situri, cu atata interes incat nu vede comentariile din subsol decat fragmentar? :) Ce-i drept, uitandu-ma la semnatura, ma intreb daca n-or fi de vina ochelarii... Dealminteri - te inteleg si marturisesc - si eu te citesc fragmentar, prefer comentariile tale - mereu imi amintesc de copilarie... aaa...si bine ai revenit pe Hermeneia! :) Matei, ce sa zic? e minunat cand doi oameni sunt perfect de acord. sa ne citim cu bine. :)
pentru textul : poveste cu nuferi deAm scos "invenţia barocă." Mulţumesc pentru comentariu. Mă bucur că aţi avut răbdarea să-mi citiţi textul şi să-mi spuneţi părerea sinceră. Mai am multe de învăţat din comentariile dumneavoastră.
pentru textul : Şarpele de aramă (XVI) deda Adina, s-au intalnit tristetile noastre... niciodata terminate, intotdeauna la inaltime:) multumesc de trecere! Beniamin, cine are pretentia ca e lucid? :) despre indrazneala, numai de bine... am nevoie de comentarii obiective, altfel cum as stii ce am de facut? iar tu posesi aceasta arta a ochiului care vede... caruta vine ... de fapt voiam doar o masura pentru tristete si nu am gasit alta, dar poate fi invocat Ilie cand se supara:) despre „sange” nu cred ca mi-am dat neaparat seama... cred ca e mai degraba un reflex fara premeditare, nu stiu exact de unde venit ... in schimb ma bucur ca ai vazut cuiburile de pe umeri, uneori aici se intampla si lucruri frumoase:) iti multumesc pentru acest comentariul, ma simt privilegiata si mi-e bine:)
pentru textul : tristețea ca o căruță deapreciez primul text, pt ritm, pt idei - melodic si transparent poate as renunta la "de holera" al doilea text, desi l am recitit si astazi nu mi a facut cu ochiul, pare neincheiat ai si desene luminoase, ca muzele. Paste plin de caldura, Catalina!
pentru textul : One of us deVirgil, îndrăznesc să semnalez: pe prima pagină postarea vizualei "exaust" de două ori încarcă mult. Poate a doua versiune e îndeajuns, iar prima să lase locul unor texte, precum: "reverie" - Negru Vladimir, "Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata" - Adrian Munteanu, "Caietele lui Filip" - Călin S. Sau dacă dorești să alegi doar vizuale, poți alege încă una, care consideri tu că este foarte reușită pt. prima pagină. Etc. Să nu fie cu bănat. Mulțam.
pentru textul : prima pagină deam rezerve fata de titlu si cu privire la ultimul vers. in rest un text matur, bine concentrat. cred ca optativul din strofa a doua face putin disonanta cu restul. apreciez puterea de a sugera.
pentru textul : trecere în revistă deîncă nu mă împac cu titlurile în engleză. dar musai să-ți scriu că m-ai dus cu gîndul la the sick rose de blake. și mie îmi lipsesc cărțile date. azi, însă, un prieten mi-a spus că pentru el a împrumuta cărți anumitor oameni e un soi de a se infiltra în casele lor. iată o idee care poate încălzi orice azi.
pentru textul : howling deAdriana, eu nici macar nu mai stiu daca "adevarurile" se spun "simplu" sau deloc. Dar asta nu mai are importanta atunci cand nu mai vorbim despre aceste adevaruri ci despre ceea ce simtim, adevarat sau nu fie acest sentiment. Multumesc tie pentru lectura. Ionut, noi doi mai avem un drum de batut impreuna pana sa uitam acesti 12 ani de varsta care ne despart (care ne si apropie, ciudat, in zodia iepurelui) si sa picam "la o pace simbolica" . Deocamdata tu mie imi pari un fariseu, sa ma ierti ca ti-o spun asa, direct. Un om care foloseste cantitatea in locul calitatii si care de cate ori are ocazia se ascunde dupa identitati contrafacute, si un semi-doct pe deasupra. Insa s-ar putea, prea bine, sa ma insel. Atunci cand imi voi da seama ca m-am inselat imi voi face mea culpa. Pana atunci insa, ramane cum am stabilit. Te mai astept oricum cu opinii, nici eu nu voi fi zgarcit, de aceea suntem aici, nu? Andu
pentru textul : unele lucruri dedan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
pentru textul : campia/podul deam vrut sa vad si eu despre ce este vorba daca tot am observat asa un sir de comentarii. dar nu, textul nu are absolut nimic mai mult decit o zicere scolareasca. probabil daca il scria cineva de 6 ani parea promitator. asa insa nu pare nimic. am privit si peste celelalte comentarii si imi permit o remarca: habar n-am ce intelegi tu prin "poeti de lux". expresia ma duce cu gindul la cineva care are o problema impotriva... luxului sau poate prin extensie impotriva excelarii, deci habar n-am dar nu cred ca a scrie mediocru sau submediocru, asa cum faci tu aici, e mai valoros decit a scrie despre "sex,vomă,bale,muci". sa nu cazi in capcana unui antielitsm ieftin si frustrat. mai bine ai invata sa scrii poezie si ai asculta parerile celor ce iti critica textul decit sa te lansezi in diatribe ieftine.
pentru textul : Eu și îngerul meu deE drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
pentru textul : Adoriana minus zece demi-ar fi plăcut finalul aşa: "cînd mă simt doar eu' (în) "şi clipocitul ploii"
pentru textul : doar eu și clipocitul ploii deşi aş scăpa cumva de "indecent"
remarc începutul: "uneori aș vrea să îmbătrînesc/și nu se mai poate"
Ioana, desigur nu m-am putut sustrage concordantei prezentului ( cel mai bun timp afirmativ) in acelasi timp si cel mai des folosit. Cititorii care sa aprecieze cat de cat asemenea constructii sunt din ce in ce mai rari. Imi pare bine ca ti-a atras atentia.
pentru textul : Contrast deAdrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
pentru textul : Noapte bună, copii deMetafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Că e simpăticuţ mi s-a mai spus şi pe alte site-uri. Dar laudele nu mă ajută la nimic. Pot număra pe degete textele în proză pe care le-am scris, aşa că mi-ar fi de folos să ştiu care fragmente sunt scrise cu stângăcie.
pentru textul : Între cer şi Vale dece e aia skipe? am auzit de ceva pe nume skype, un serviciu pe internet. dar de skipe nu am auzit.
pentru textul : Monologul lui tata pe skype descrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
vă mulţumesc pentru atenţie, remus ştefan
pentru textul : Alb şi roşu dePagini