eu as fi incadrat-o la experiment, cred ca acolo se potriveste mai bine parerea mea oricum ma bucur sa vad ca se scrie si se cauta forme noi de exprimare
mi-a placut: în gustul sărutului tău era seară. privit integral poemul e greoi, cu un sofer de taxi dintr-un tablou, aflat intr-o parfumerie, al carui suflet mai si privea, dupa care imaginea e rupta brusc la gustul sarutului. ma privea/deci initial esti singur in pravalie, apoi trupurile noastre. deci, greoi. imagini in cercuri concentrice, se suprapun. typo:atăt mcm
...căci și cuvântul este o lentilă măritoare...dacă știi cum să-l șlefuiești. mesajul ubicuu al unui text care este, în intenționalitatea sa, mai mult decât o ars poetica. însă un mesaj care trebuie receptat fără a porni de la prezumția de utilitate: "Eu continui să fac lucruri inutile: șlefuiesc cuvinte, înnegresc rânduri; gânduri. Domnul Baruch Benedictus Spinoza continuă să șlefuiască lentile în stele; ne îndoim împreună de toate astea citind Tractatus de Intellectus Emendatione pe aripi de fluturi; dar continuăm: eu șlefuiesc cuvinte, domnul Baruch Benedictus șlefuiește lentile." gratuitatea poate atinge nemurirea? nu! ar răspunde laicul modern; doar ea o atinge, ar răspunde filosoful idealist și poetul. frumoasă carte de vizită, domnule Cristea.
interpretarea mea:
Trenul acela ar putea simboliza viața. Dincolo de viață, de geamurile deschise, e nimicul. Toți pasagerii vor dispărea la un moment dat cu bagaje cu tot. Bagajele pot fi evenimentele din viețile lor. Când trenul va ajunge la ultima stație, moartea, oamenii vor avea două alegeri: fie să creadă că moartea nu e sfârşitul a ceea ce înseamnă eu, fie sa plângă resemnați, considerând moartea finalul absolut. Concluzia este senzațională: fericiți sunt oamenii care nu se gândesc la moarte. Asta e interpretarea mea. Îmi place textul.
interesant. nu este un text prost. poate putin ieftin-teribilist pe alocuri dar daca e citit in liniste si fara prejudecati are farmec. cred ca daca autorul ar cauta sa fie mai exigent cu ce scrie ar putea sa iasa ceva mai mult decit un text al momentului
e clar că registrul tău poetic este bine conturat. că eu încă nu rezonez la el e mai puțin important. mi-ar fi plăcut un alt titlu și un alt final. de conținut încă nu spun nimic. cu el se poate jongla :) . și cu toate că nu am eu simțământul de empatie, este totuși un poem bun și mi-a făcut plăcere să îl citesc. las acest semn, printre puținele sub textele tale, pentru că te apreciez. mult succes și în acest... domeniu :)
da Ottilia, mulţumesc pentru semnul de lectură. Aici apar şi amintiri şi fapte mai aproape de prezent într-o lume cu iz de vechituri, mediatizată uneori brutal. Am încercat (din nou) să exprim revolta în faţa pierderii sentimentului prospeţimii şi a unei anumite purităţi sau a unei dimensiuni mai austere şi autentice a vieţii. E un fel de magazie cu antichităţi, un poem grămadă şi listă totdată, recunosc că e mai sălbatic exprimat, deci încărcat.
Da, m-ai făcut să alunec în urmă cu vreo opt-nouă ani, ai prins bine alienarea pe care o produce, din toate orașele lumii, cavernosul București. Cred că te-ai simți totuși mai bine în Everglades, cu aligatori cu tot. Sunt mai predictibili. Altfel, dacă tot este jurnal, îmi permit să-ți spun că aștept să citesc o filă de peste vreo doi ani, când vei deveni dependent de toate acestea. Cu gânduri bune, pășind încet pentru a nu atrage atenția monștrilor care nu dorm în tunelele vechiului oraș...
Pt. Raluca Asa ca Pr-ist. Cit ai fost moderator sau editor, avind in vedere ca faci o facultate de profil, puteai sa promovezi hermeneia pe fb sau twitter. Asta daca erai bine intentionata.
George cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
as renunta la "care urla c'mon!" cam urlatoare disproportia dintre versurile astea si adierea brizei de primavara, nu ti se pare? (desi mi-e greu sa asociez Rusia cu briza, aici efectul este cel scontat) Mai am o rezerva fata de alaturarea adverbelor "tacticos" si "precis" - nitel antagonice in esenta lor. As pastra "tacticos", mi se pare mai in concordanta cu oboseala din strofa a treia. trecand peste aspectele astea, am gasit un poem de atmosfera foarte bun (in opinia mea), cu treceri bine facute, plus un final exploziv. nerusinat. socant. Scuze, nu pot exemplifica cu citate, am o problema de copy-paste. penita.
Nu este un text care respinge, nu am spus asta. Este o viziune pe care o citești până la capăt, aștepți finalul. Finalul e reușit. Nu știu de ce ai ales versuri atât de scurte, pauzele de "respirație" par a fi prea numeroase. Adjectivul e pentru substantivul "zâmbet", adverbul pentru verbul "jonglează" (sau complement, pentru predicatul "jonglează"). Nu știu cum ar fi o poezie care să nu îți placă să o scrii. Scriem din obligație? Eu nu.
eu chiar nu mă vaiet că am zile grele ştiind că ale altora sunt mult mai grele.
uneori este necesar să ştim "de ce"?! doar atât.
eu nu mi-am "format o opinie greşită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori", ci vreau să nu greşesc cumva de acum înainte în această privinţă. şi nu spun că textul acesta întrece pe vreunul de pe prima pagină. şi nici nu este primul text trimis în şantier ca să se pună problema că fac nazuri, voiam doar să capăt o sugestie de la editorul care s-a lovit de acest text ca de un morman de moloz. pentru mine nu este un motiv de dispută acesta, ci doar de colaborare. dar, înţeleg situaţia.
Şi revin cu o precizare de la sine înţeleasă şi adevărată: eu nu am fost niciodată o luptătoare. Cum adică să mă lupt? Şi cu atât mai mult în poezie...înseamnă că noi avem doar percepţii diferite asupra vieţii. Niciodată în viaţă nu am simţit nevoia să lupt sau să dovedesc ceva, nu am încercat să rup baricade sau să câştig simpatia sau admiraţia cuiva. Nu pot să joc teatru. Am trăit viaţa mereu firesc şi liniştit, fără exagerari inutile şi nu îi înţeleg pe cei care văd în viaţă o luptă sau în om un luptător. Am scris poezie doar pur şi simplu şi cred că starea poetică e la opusul oricărei stări de luptă. Am simţit doar nevoia să dăruiesc, să împărtăşesc altora din dragostea mea mare de oameni. Atât, nu pot fi ipocrită, nu pot inventa că am luptat cu ceva sau cineva fiindcă întreaga mea viaţă a fost opusul stării de agresiune sau luptă. Detest insultele absurde şi inutile şi de aceea m-am retras de pe acest site unde niciodată nu m-am luptat cu nimeni şi cu nimic, ca şi în restul vieţii. În general un poet nu se luptă cu nimic. Dar dacă încerci în viaţă să eviţi anumite rele, apar altele în mod sigur. Poate nu voi mai reveni, poate voi reveni...oricum nu are rost să am probleme inutile când nu merită deloc, fiindcă nimănui nu îi place ce scriu.
Monica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
am venit sa o salut fugitiv pe Alma si peste ce dau? vesnicele polemici fara noima ((((...en fin.. Alma ..hai sa iti doresc Parisul acela dus intors, castane fierbinti si nu rata expo Picasso la Grand Palais. faci coada 2 ore la bilete dar merita. Succes la scris si la iubiri posibile ! un ăsta Adrian
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Matei, mulțumesc pentru semn. Undeva cred că ai dreptate.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deerate: penite, fir-ar; autor care se respecta le utilizează.
pentru textul : o soluție temporară deeu as fi incadrat-o la experiment, cred ca acolo se potriveste mai bine parerea mea oricum ma bucur sa vad ca se scrie si se cauta forme noi de exprimare
pentru textul : karuna demi-a placut: în gustul sărutului tău era seară. privit integral poemul e greoi, cu un sofer de taxi dintr-un tablou, aflat intr-o parfumerie, al carui suflet mai si privea, dupa care imaginea e rupta brusc la gustul sarutului. ma privea/deci initial esti singur in pravalie, apoi trupurile noastre. deci, greoi. imagini in cercuri concentrice, se suprapun. typo:atăt mcm
pentru textul : california I deam uitat sa spun multumesc. da, va multumesc. Ce poet s-a nascut azi?
pentru textul : astăzi astăzi deProfetule, mă așteptam la un altfel de răspuns, din partea ta. Mai prompt, mai sigur, mai transparent. Oricum, mulțumesc.
pentru textul : ultimele modificări pe site deDragă Maria , multumesc incă odata de ajutor. Am nevoie de el . Imi pare rău , că am fost inţeleasă greşit şi am jignit un om
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă denu stiu de ce, as scoate strofa a doua. imi place mai mult poemul fara. s-ar putea sa ma contrazici, e o simpla parere, nu o pune la suflet.
pentru textul : Tot Ce Am Adus dee un poem fain, Adriana. am citit cu plăcere. poate mai scrii în stilul acesta...
pentru textul : simetrii de...căci și cuvântul este o lentilă măritoare...dacă știi cum să-l șlefuiești. mesajul ubicuu al unui text care este, în intenționalitatea sa, mai mult decât o ars poetica. însă un mesaj care trebuie receptat fără a porni de la prezumția de utilitate: "Eu continui să fac lucruri inutile: șlefuiesc cuvinte, înnegresc rânduri; gânduri. Domnul Baruch Benedictus Spinoza continuă să șlefuiască lentile în stele; ne îndoim împreună de toate astea citind Tractatus de Intellectus Emendatione pe aripi de fluturi; dar continuăm: eu șlefuiesc cuvinte, domnul Baruch Benedictus șlefuiește lentile." gratuitatea poate atinge nemurirea? nu! ar răspunde laicul modern; doar ea o atinge, ar răspunde filosoful idealist și poetul. frumoasă carte de vizită, domnule Cristea.
pentru textul : ATELIER dehopa! alba a intrat cu argumente obiective pe site si asilor a inceput sa li se bulbuce andrenalina critico literara (ca sa fiu domol)
gabi, si pe-aici e o rasa ariana dpdv al textologiei, n-ai scapat de fantome. mie mi-a placut poezia. te sfatuiesc sa nu te lasi intimidata.
pentru textul : Devorah deinterpretarea mea:
pentru textul : iluzia peronului deTrenul acela ar putea simboliza viața. Dincolo de viață, de geamurile deschise, e nimicul. Toți pasagerii vor dispărea la un moment dat cu bagaje cu tot. Bagajele pot fi evenimentele din viețile lor. Când trenul va ajunge la ultima stație, moartea, oamenii vor avea două alegeri: fie să creadă că moartea nu e sfârşitul a ceea ce înseamnă eu, fie sa plângă resemnați, considerând moartea finalul absolut. Concluzia este senzațională: fericiți sunt oamenii care nu se gândesc la moarte. Asta e interpretarea mea. Îmi place textul.
interesant. nu este un text prost. poate putin ieftin-teribilist pe alocuri dar daca e citit in liniste si fara prejudecati are farmec. cred ca daca autorul ar cauta sa fie mai exigent cu ce scrie ar putea sa iasa ceva mai mult decit un text al momentului
pentru textul : virtual dressing dee clar că registrul tău poetic este bine conturat. că eu încă nu rezonez la el e mai puțin important. mi-ar fi plăcut un alt titlu și un alt final. de conținut încă nu spun nimic. cu el se poate jongla :) . și cu toate că nu am eu simțământul de empatie, este totuși un poem bun și mi-a făcut plăcere să îl citesc. las acest semn, printre puținele sub textele tale, pentru că te apreciez. mult succes și în acest... domeniu :)
pentru textul : clivaj deapreciez faptul că ați citit și aștept și alte opinii critice
pentru textul : pîine îmbibată cu cerneală deda Ottilia, mulţumesc pentru semnul de lectură. Aici apar şi amintiri şi fapte mai aproape de prezent într-o lume cu iz de vechituri, mediatizată uneori brutal. Am încercat (din nou) să exprim revolta în faţa pierderii sentimentului prospeţimii şi a unei anumite purităţi sau a unei dimensiuni mai austere şi autentice a vieţii. E un fel de magazie cu antichităţi, un poem grămadă şi listă totdată, recunosc că e mai sălbatic exprimat, deci încărcat.
pentru textul : ochi galbeni de pisică neagră deDa, m-ai făcut să alunec în urmă cu vreo opt-nouă ani, ai prins bine alienarea pe care o produce, din toate orașele lumii, cavernosul București. Cred că te-ai simți totuși mai bine în Everglades, cu aligatori cu tot. Sunt mai predictibili. Altfel, dacă tot este jurnal, îmi permit să-ți spun că aștept să citesc o filă de peste vreo doi ani, când vei deveni dependent de toate acestea. Cu gânduri bune, pășind încet pentru a nu atrage atenția monștrilor care nu dorm în tunelele vechiului oraș...
pentru textul : missing deAm corectat citatul.
pentru textul : despre dragoste numai de bine dePt. Raluca Asa ca Pr-ist. Cit ai fost moderator sau editor, avind in vedere ca faci o facultate de profil, puteai sa promovezi hermeneia pe fb sau twitter. Asta daca erai bine intentionata.
pentru textul : Cantata în mi minor deGeorge cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deas renunta la "care urla c'mon!" cam urlatoare disproportia dintre versurile astea si adierea brizei de primavara, nu ti se pare? (desi mi-e greu sa asociez Rusia cu briza, aici efectul este cel scontat) Mai am o rezerva fata de alaturarea adverbelor "tacticos" si "precis" - nitel antagonice in esenta lor. As pastra "tacticos", mi se pare mai in concordanta cu oboseala din strofa a treia. trecand peste aspectele astea, am gasit un poem de atmosfera foarte bun (in opinia mea), cu treceri bine facute, plus un final exploziv. nerusinat. socant. Scuze, nu pot exemplifica cu citate, am o problema de copy-paste. penita.
pentru textul : liubliu ia vas deNu este un text care respinge, nu am spus asta. Este o viziune pe care o citești până la capăt, aștepți finalul. Finalul e reușit. Nu știu de ce ai ales versuri atât de scurte, pauzele de "respirație" par a fi prea numeroase. Adjectivul e pentru substantivul "zâmbet", adverbul pentru verbul "jonglează" (sau complement, pentru predicatul "jonglează"). Nu știu cum ar fi o poezie care să nu îți placă să o scrii. Scriem din obligație? Eu nu.
pentru textul : apocalipsa după mine deeu chiar nu mă vaiet că am zile grele ştiind că ale altora sunt mult mai grele.
uneori este necesar să ştim "de ce"?! doar atât.
eu nu mi-am "format o opinie greşită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori", ci vreau să nu greşesc cumva de acum înainte în această privinţă. şi nu spun că textul acesta întrece pe vreunul de pe prima pagină. şi nici nu este primul text trimis în şantier ca să se pună problema că fac nazuri, voiam doar să capăt o sugestie de la editorul care s-a lovit de acest text ca de un morman de moloz. pentru mine nu este un motiv de dispută acesta, ci doar de colaborare. dar, înţeleg situaţia.
mulţumesc, Mariana, pentru implicare.
O t t i l i a
pentru textul : şi s-au ales cu mine deŞi revin cu o precizare de la sine înţeleasă şi adevărată: eu nu am fost niciodată o luptătoare. Cum adică să mă lupt? Şi cu atât mai mult în poezie...înseamnă că noi avem doar percepţii diferite asupra vieţii. Niciodată în viaţă nu am simţit nevoia să lupt sau să dovedesc ceva, nu am încercat să rup baricade sau să câştig simpatia sau admiraţia cuiva. Nu pot să joc teatru. Am trăit viaţa mereu firesc şi liniştit, fără exagerari inutile şi nu îi înţeleg pe cei care văd în viaţă o luptă sau în om un luptător. Am scris poezie doar pur şi simplu şi cred că starea poetică e la opusul oricărei stări de luptă. Am simţit doar nevoia să dăruiesc, să împărtăşesc altora din dragostea mea mare de oameni. Atât, nu pot fi ipocrită, nu pot inventa că am luptat cu ceva sau cineva fiindcă întreaga mea viaţă a fost opusul stării de agresiune sau luptă. Detest insultele absurde şi inutile şi de aceea m-am retras de pe acest site unde niciodată nu m-am luptat cu nimeni şi cu nimic, ca şi în restul vieţii. În general un poet nu se luptă cu nimic. Dar dacă încerci în viaţă să eviţi anumite rele, apar altele în mod sigur. Poate nu voi mai reveni, poate voi reveni...oricum nu are rost să am probleme inutile când nu merită deloc, fiindcă nimănui nu îi place ce scriu.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deMonica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
pentru textul : e-REM dein fiecare femeie regasesti o scarlett, un personaj uimitor. tomorrow is another day, dar parca tot mai bine este astazi... cu drag, ionuca.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deMelancolic si subtil. Aşa aş vedea finalul:
"lume magică
imprimată pe cearșaful ca o piele" - e vorba, evident, doar de gust/percepţie.
Nice.
pentru textul : time passing de"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
pentru textul : omul e o claviculă deVreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deam venit sa o salut fugitiv pe Alma si peste ce dau? vesnicele polemici fara noima ((((...en fin.. Alma ..hai sa iti doresc Parisul acela dus intors, castane fierbinti si nu rata expo Picasso la Grand Palais. faci coada 2 ore la bilete dar merita. Succes la scris si la iubiri posibile ! un ăsta Adrian
pentru textul : și eu te iubesc dePagini