Asta imi aminteste de un desen de pe o cana din acelea care se dau cadou si sub care scria "dreptul femeii trebuie sa fie egal cu al barbatului". Lasand gluma deoparte mi se pare o dizertatie interesanta asupra dublului. Si oricum, nu avem de-a face aici cu vreun sofism.. :-) Andu
Sintagma "durutului cantec" imi pare ca suna total nepotrivit in context si constituie, in opinia mea, cel mai slab vers al acestui text. In rest l-as numi un text acceptabil care nu iese cu nimic din comun. Ialin
Se pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
nu fi suparata, katya! chiar eram f grabit cand am facut com aici. sugeram doar faptul ca in loc de "ploaie", as fi pus "poezie". si urma sa revin cu unele sugestii privind textul tau. da nu vreau sa te superi si sa ma impusti
Foarte interesanta si chiar deosebita aceasta munca de a traduce/re-interpreta opera marelui Will (si a oricarui mare creator). Insa nu cred ca in structura actuala a site-ului Hermeneia asemenea postari sunt potrivite, imi cer scuze nu vreau sa necajesc nici pe cei care ne asigura aici acest spatiu virtual si fac tot posibilul sunt sigur... si nici pe tine, Cristi. Dar cred ca in forma actuala a site-ului ar trebui sa ne restrangem la texte originale si bine selectate. Plus ca nu vad cine, Cristi, in afara de foarte putini initiati, ar putea sa-ti ofere un feed-back constructiv corespunzator unui asemena efort. Andu
domnul meu, imi amintii de o povestire unde personajul principal se scufunda treptat, nebanuit de nimeni, in pamant, efectiv. si ajunge, ca n primul vers, sa vada lumea sfarsindu se la picioarele iubitei. uite, si eu exclam "femeie absurda/femeie perfecta"! bravos!
In ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
excelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
din cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.
M-am logat (in timpul petrecerii), să vă spun şi eu câteva gânduri: de ani de zile, funcţionez pe diferite site-uri literare. Hermeneia este (nu mi se pare, şi n-o spun de flori de tei pe după nuc!) site-ul care, aşa cum îmi place mie să spun, se ia cel mai în serios, din toate pedeveurile de vedere. Şi cu asta, fără multă vorbărie dulceagă, filosofică sau ruptă-n petec, am spus tot.
Sunt bucuros că pot oferi cât de puţin din mine acestui site, dar mai ales mulţumesc pentru ce-mi oferă Hermeneia!
La mulţi ani tuturor hermeneuţilot (hermenauţilor), petrecere frumoasă, introspecţii uşoare!
Ne vedem la anul! Over, şi mă întoc la destrăbălare!
Multumesc, Alma. Nu stiu ce sa iti raspund. Prima carticica e gata, in sertar.:) Acum lucrez la a doua.:) Dorin, multumesc. Nici tu nu stii cat de mult mi-a placut azura li. Dar, poate, daca ma grabesc nitel, ajung sa-ti las un comentariu inainte sa dispara din pagina.:) Va mai astept.
Nu mi-a plăcut niciodată să spun aibă, datorită a ceea ce rezultă la negație :) Nu am vrut să intri în amănunte juridice mai mult decît situația dată îmi cerea pentru a -mi exprima un punct de vedere. Astfel, nu intenționez acum să intru în polemică în ceea ce privește nulitatea absolută și nulitatea relativă. Cît despre libertate, aceasta nu trebuie prost înțeleasă. Părerea mea este că acea clauză impusă editorilor este neleală nu numai față de ei cît și față de proprietarii site-urilor pe care, în virtutea libertății de a se folosi de dreptul de proprietate asupra creației lor, autorii doresc să ăși publice textele. Atăta timp cît nu s-a stabilit o reciprocitate între proprietarii site-urilor respective aceștia nu pot fi obligați să admită folosirea denumirii altui site literar pe pagina lor. Alta este situația cînd se admite reciprocitatea, adică dl. Dan Mihuț să aiVă dreptul de a folosi pe site-ul Agonia.ro titulatura: editor Agonia.ro și Hermeneia. com, titulatură pe care o merită. Nu văd de ce nu ar fi la fel de mîndru de faptul că este editor al mai multor site-uri cu sau fără pretenții elitiste. Constantin Noica a fost adept al elitismului și al naționalismului și aceasta nu l-a împiedicat să fie un mare Român. Cît privește posibilitatea unei negocieri și a unei colaborări cu dl. Radu Herinean, eu nu cred că aceasta trebuie din capul locului exclusă. Am deplină încredere în capacitatea domniei sale de a privi lucrurile în perspectivă.
deosebit de sugestiv poemul lui Ronny Someck in a marturisi esenta frumusetii, memoriei lucrurilor. "La mémoire du vin ne garde plus le souvenir de la main qui avait pressé les raisins, et les raisins ne gardent plus l'odeur des toits ombrageux de la vigne." finalul m-a incintat prin forta metaforei: "Et la fille? Neuf mois – je le devine aux tracés du pinceau sur sa peau - C'est neuf mois que Léonard de Vinci a passé à la peindre entre les jambes de sa mère."
Corina, nu știu de câte ori ai avut tu contul suspendat pe Hermeneia, eu l-am avut de multe ori și, te rog să mă crezi, pentru mult mai puțin decât comentariul tău de mai sus... ba chiar aș putea spune că atunci când atacam aveam și mai mult umor decât tine!
Eu te rog pe viitor să te limitezi la bunul simț care sunt sigur că, în mod normal, când nu încerci să epatezi ca aici, nu-ți lipsește.
Iar recitarea este chiar slabă. Vocea și intonația nu-s la locul lor, accentul lipsește lăsând locul unei monotonii așa, cam ca făcutul omletei dimineața.
Încercarea este lăudabilă, dar ce să-i faci dacă rezultatul este execrabil?
da, îmi aduc aminte că scriam parcă într-un poem: “e ghinionul mării că ajunge la mal” și m-ai provocat, Mariana, să privesc cu ochii unui outsider acest poem și să văd ce iese...
prin urmare avem în primul vers : “sunt cel care scrie cu gluga pe cap” poate sugera rușinea prin ascunderea feței, rebeliunea prin purtarea glugii, o simplă observație referitoare la vreme, la căldură; “din mersul trenurilor” aduce pentru ego-ul acesta străin nostalgia, drumul înmulțit spre ceva (aici m-aș putea gândi și la titlu, mulțimea valurilor care se întorc, a trenurilor care merg) personajul fiind prins în aceste mișcări; apoi: “mă fascinează zidurile dărâmate” (în prim plan fascinația libertății, aplecarea spre studierea ei prin verbul a fascina etc.); “azi am nervozitatea unui pictor neamț” (comunicarea stării ca fiind una artistică, minuțioasă, etc); voi schimba ceva grav (acest ceva grav mă duce cu gândul la ceva definitoriu, radical); “în hanoracul lejer pot să ascund” (tinerețea folosită ca scuză, ori constatarea dureroasă a ei); “nu vei ști că plec departe” (acest departe îmi sugerează o distanță remarcabilă precum largul sugerat de valuri); “mai departe decât își duce rana/ un ghepard” (animalele umblă rănite la discreția rănii, deci personajul are ceva ce nu poate vindeca de unul singur); “mă desfac în bine și rău cum se desface/ o cireașă japoneză de țepii mici” (problema aici este descoperită, după mine… separarea binelui de rău în persoana aflată ca personaj); “cobor la sinaia și încep să îmi număr pașii” (o soluție, o stație unde se poate opri din mersul nesfârșit, aplecarea spre amănunte etc.); “să îmi îndrept umerii” (conștientizarea unei alte stări, demne); “pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu” (confirmarea că mersul s-a oprit, că drumul ales este cel corect, că acolo este locul unde se poate odihni); “în vila camelia/ îmi pun o piatră la căpătâi dorm dus” (comparația cu scara lui Iacov, cu locul în care simți că este prezența divină în viața ta, liniștea ce decurge din aceasta); “cândva aici mi-am dorit ca primul copil/ să fie un băiat” (personajul mai trecuse pe acolo, prin locul unde simțise prezența divină, dar nu rămăsese cu nimic valoros, doar cu amintirea)
cam așa aș privi poemul dacă aș fi doar un cititor. însă linia pe care ai mers, Mariana, îmi trezește tot respectul și îți mulțumesc frumos pentru timp, semn și lectură!
Nu cunosc scrierea acestui poet Aldea dar din ce am citit aici mi s-a părut că bravează. Neo-bacovian o fi, dar eu nu m-am prins.
Autorul articolului merită însă felicitat pentru selecția de citate și pentru scriitură. La urmă nu? timpul va decide cine scrie măscări, noi care comentăm aceste genii sau majestățile lor geniile însele.
mai intai si intai, intru se scrie impreunat, ca asa e gramatica pe la noi. apoi cand vb de tradare trebuie sa incerci sa vb despre ea, din pacate se pare ca ai cam ocolit subiectul. imi primul rand ar fi trebuit sa-i gasesti o definitie, aplicabilitate, parti bune rele, etc, de fapt cu structura acestui mini eseu e cam varza. in mod complet aiuristic, autorul vrea sa ne arate ca de fapt exista o legatura intre religie si tradare, ceea ce e complet fals, luat in modul, de unde reiese ca pana la urma abordarea de fata ar trebui refacuta complet.
pentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
As fi apreciat mai mult textul acesta daca ar fi fost incadrat la "poezie pentru copii". Cred ca acolo ii este locul, si, spunand asta, nu minimalizez genul respectiv. Dimpotriva, consider ca este unul dintre cele mai dificil de abordat.
1. Comentariile va apartin. Eu nu am facut nimic altceva decat, la dorinta autotului, sa fac publica aceasta scrisoare sosita pe adresa cutiei mele postale.
2. Ulterior am observat ca scrisoarea a aparut si pe Agonia la http://agonia.ro/index.php/press/14016311/Scrisoare_deschis%C4%83
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
și mă întristez că uneori simt și eu ce scrii tu aici, Virgil. foarte frumos poem!
pentru textul : copacul dinăuntru deAsta imi aminteste de un desen de pe o cana din acelea care se dau cadou si sub care scria "dreptul femeii trebuie sa fie egal cu al barbatului". Lasand gluma deoparte mi se pare o dizertatie interesanta asupra dublului. Si oricum, nu avem de-a face aici cu vreun sofism.. :-) Andu
pentru textul : Povești pseudo-Zen (4) deSintagma "durutului cantec" imi pare ca suna total nepotrivit in context si constituie, in opinia mea, cel mai slab vers al acestui text. In rest l-as numi un text acceptabil care nu iese cu nimic din comun. Ialin
pentru textul : Atunci când voi crede deSe pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
pentru textul : obrazul de gânduri, ud dete rog sa respecti regulamentul in ce priveste titlul
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale defain spus, fain simtit, fain si atat!
pentru textul : Argintiu furişat denu fi suparata, katya! chiar eram f grabit cand am facut com aici. sugeram doar faptul ca in loc de "ploaie", as fi pus "poezie". si urma sa revin cu unele sugestii privind textul tau. da nu vreau sa te superi si sa ma impusti
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deso, să fie cum ziceți voi!
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deFoarte interesanta si chiar deosebita aceasta munca de a traduce/re-interpreta opera marelui Will (si a oricarui mare creator). Insa nu cred ca in structura actuala a site-ului Hermeneia asemenea postari sunt potrivite, imi cer scuze nu vreau sa necajesc nici pe cei care ne asigura aici acest spatiu virtual si fac tot posibilul sunt sigur... si nici pe tine, Cristi. Dar cred ca in forma actuala a site-ului ar trebui sa ne restrangem la texte originale si bine selectate. Plus ca nu vad cine, Cristi, in afara de foarte putini initiati, ar putea sa-ti ofere un feed-back constructiv corespunzator unui asemena efort. Andu
pentru textul : Sonet XXIV de William Shakespeare dedomnul meu, imi amintii de o povestire unde personajul principal se scufunda treptat, nebanuit de nimeni, in pamant, efectiv. si ajunge, ca n primul vers, sa vada lumea sfarsindu se la picioarele iubitei. uite, si eu exclam "femeie absurda/femeie perfecta"! bravos!
pentru textul : schiță deIn ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deexcelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - dedin cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.
un comentator neavizat, tragandu se de bigudiuri, ar zice ca nivelul textului il descrii cu precizie: linii si dungi
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi de... haiku-urile nu merg pentru limba română. Acestea de aici nu sunt decât nişte cuvinte fără miez.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deM-am logat (in timpul petrecerii), să vă spun şi eu câteva gânduri: de ani de zile, funcţionez pe diferite site-uri literare. Hermeneia este (nu mi se pare, şi n-o spun de flori de tei pe după nuc!) site-ul care, aşa cum îmi place mie să spun, se ia cel mai în serios, din toate pedeveurile de vedere. Şi cu asta, fără multă vorbărie dulceagă, filosofică sau ruptă-n petec, am spus tot.
Sunt bucuros că pot oferi cât de puţin din mine acestui site, dar mai ales mulţumesc pentru ce-mi oferă Hermeneia!
La mulţi ani tuturor hermeneuţilot (hermenauţilor), petrecere frumoasă, introspecţii uşoare!
Ne vedem la anul! Over, şi mă întoc la destrăbălare!
A.A.A
pentru textul : starea hermeneia deMultumesc, Alma. Nu stiu ce sa iti raspund. Prima carticica e gata, in sertar.:) Acum lucrez la a doua.:) Dorin, multumesc. Nici tu nu stii cat de mult mi-a placut azura li. Dar, poate, daca ma grabesc nitel, ajung sa-ti las un comentariu inainte sa dispara din pagina.:) Va mai astept.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deNu mi-a plăcut niciodată să spun aibă, datorită a ceea ce rezultă la negație :) Nu am vrut să intri în amănunte juridice mai mult decît situația dată îmi cerea pentru a -mi exprima un punct de vedere. Astfel, nu intenționez acum să intru în polemică în ceea ce privește nulitatea absolută și nulitatea relativă. Cît despre libertate, aceasta nu trebuie prost înțeleasă. Părerea mea este că acea clauză impusă editorilor este neleală nu numai față de ei cît și față de proprietarii site-urilor pe care, în virtutea libertății de a se folosi de dreptul de proprietate asupra creației lor, autorii doresc să ăși publice textele. Atăta timp cît nu s-a stabilit o reciprocitate între proprietarii site-urilor respective aceștia nu pot fi obligați să admită folosirea denumirii altui site literar pe pagina lor. Alta este situația cînd se admite reciprocitatea, adică dl. Dan Mihuț să aiVă dreptul de a folosi pe site-ul Agonia.ro titulatura: editor Agonia.ro și Hermeneia. com, titulatură pe care o merită. Nu văd de ce nu ar fi la fel de mîndru de faptul că este editor al mai multor site-uri cu sau fără pretenții elitiste. Constantin Noica a fost adept al elitismului și al naționalismului și aceasta nu l-a împiedicat să fie un mare Român. Cît privește posibilitatea unei negocieri și a unei colaborări cu dl. Radu Herinean, eu nu cred că aceasta trebuie din capul locului exclusă. Am deplină încredere în capacitatea domniei sale de a privi lucrurile în perspectivă.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar dedeosebit de sugestiv poemul lui Ronny Someck in a marturisi esenta frumusetii, memoriei lucrurilor. "La mémoire du vin ne garde plus le souvenir de la main qui avait pressé les raisins, et les raisins ne gardent plus l'odeur des toits ombrageux de la vigne." finalul m-a incintat prin forta metaforei: "Et la fille? Neuf mois – je le devine aux tracés du pinceau sur sa peau - C'est neuf mois que Léonard de Vinci a passé à la peindre entre les jambes de sa mère."
pentru textul : Témoin de beauté deCorina, nu știu de câte ori ai avut tu contul suspendat pe Hermeneia, eu l-am avut de multe ori și, te rog să mă crezi, pentru mult mai puțin decât comentariul tău de mai sus... ba chiar aș putea spune că atunci când atacam aveam și mai mult umor decât tine!
pentru textul : Carpe Diem deEu te rog pe viitor să te limitezi la bunul simț care sunt sigur că, în mod normal, când nu încerci să epatezi ca aici, nu-ți lipsește.
Iar recitarea este chiar slabă. Vocea și intonația nu-s la locul lor, accentul lipsește lăsând locul unei monotonii așa, cam ca făcutul omletei dimineața.
Încercarea este lăudabilă, dar ce să-i faci dacă rezultatul este execrabil?
da, îmi aduc aminte că scriam parcă într-un poem: “e ghinionul mării că ajunge la mal” și m-ai provocat, Mariana, să privesc cu ochii unui outsider acest poem și să văd ce iese...
prin urmare avem în primul vers : “sunt cel care scrie cu gluga pe cap” poate sugera rușinea prin ascunderea feței, rebeliunea prin purtarea glugii, o simplă observație referitoare la vreme, la căldură; “din mersul trenurilor” aduce pentru ego-ul acesta străin nostalgia, drumul înmulțit spre ceva (aici m-aș putea gândi și la titlu, mulțimea valurilor care se întorc, a trenurilor care merg) personajul fiind prins în aceste mișcări; apoi: “mă fascinează zidurile dărâmate” (în prim plan fascinația libertății, aplecarea spre studierea ei prin verbul a fascina etc.); “azi am nervozitatea unui pictor neamț” (comunicarea stării ca fiind una artistică, minuțioasă, etc); voi schimba ceva grav (acest ceva grav mă duce cu gândul la ceva definitoriu, radical); “în hanoracul lejer pot să ascund” (tinerețea folosită ca scuză, ori constatarea dureroasă a ei); “nu vei ști că plec departe” (acest departe îmi sugerează o distanță remarcabilă precum largul sugerat de valuri); “mai departe decât își duce rana/ un ghepard” (animalele umblă rănite la discreția rănii, deci personajul are ceva ce nu poate vindeca de unul singur); “mă desfac în bine și rău cum se desface/ o cireașă japoneză de țepii mici” (problema aici este descoperită, după mine… separarea binelui de rău în persoana aflată ca personaj); “cobor la sinaia și încep să îmi număr pașii” (o soluție, o stație unde se poate opri din mersul nesfârșit, aplecarea spre amănunte etc.); “să îmi îndrept umerii” (conștientizarea unei alte stări, demne); “pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu” (confirmarea că mersul s-a oprit, că drumul ales este cel corect, că acolo este locul unde se poate odihni); “în vila camelia/ îmi pun o piatră la căpătâi dorm dus” (comparația cu scara lui Iacov, cu locul în care simți că este prezența divină în viața ta, liniștea ce decurge din aceasta); “cândva aici mi-am dorit ca primul copil/ să fie un băiat” (personajul mai trecuse pe acolo, prin locul unde simțise prezența divină, dar nu rămăsese cu nimic valoros, doar cu amintirea)
cam așa aș privi poemul dacă aș fi doar un cititor. însă linia pe care ai mers, Mariana, îmi trezește tot respectul și îți mulțumesc frumos pentru timp, semn și lectură!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deNu cunosc scrierea acestui poet Aldea dar din ce am citit aici mi s-a părut că bravează. Neo-bacovian o fi, dar eu nu m-am prins.
pentru textul : Aldea aşteptând poezia deAutorul articolului merită însă felicitat pentru selecția de citate și pentru scriitură. La urmă nu? timpul va decide cine scrie măscări, noi care comentăm aceste genii sau majestățile lor geniile însele.
va multumesc pentru opinii si aprecieri.
Kati, uneori mi se reproseaza ca textele mele sunt "greu digerabile", ma bucur ca aici n-a fost cazul.
pentru textul : nu-i spune pe nume demai intai si intai, intru se scrie impreunat, ca asa e gramatica pe la noi. apoi cand vb de tradare trebuie sa incerci sa vb despre ea, din pacate se pare ca ai cam ocolit subiectul. imi primul rand ar fi trebuit sa-i gasesti o definitie, aplicabilitate, parti bune rele, etc, de fapt cu structura acestui mini eseu e cam varza. in mod complet aiuristic, autorul vrea sa ne arate ca de fapt exista o legatura intre religie si tradare, ceea ce e complet fals, luat in modul, de unde reiese ca pana la urma abordarea de fata ar trebui refacuta complet.
pentru textul : Despre trădare depentru felul in care reusesti sa tii cititorul alaturi de tine de-a lungul acestei calatorii, pentru picturalul desavarsit din partea a doua a textului, pentru naturalete penita
pentru textul : cutia cu nade deOana, iti multumesc pentru apreciere. Ce sa mai zic? Ar mai trebui sa zic ceva? Am uitat replica cealalta, era dintr-un alt film. Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală deii zice defulrare. te rog, ce intelegi prin poezie?
pentru textul : să respir declocot. e singurul cuvant intre ramele caruia pot fereca revarsarea aceasta. sper sa mai gasesc si maine textul aici...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deAs fi apreciat mai mult textul acesta daca ar fi fost incadrat la "poezie pentru copii". Cred ca acolo ii este locul, si, spunand asta, nu minimalizez genul respectiv. Dimpotriva, consider ca este unul dintre cele mai dificil de abordat.
pentru textul : Ghiocelul și vântul de...deci Ioana, ești prea ...profundă! ia-o mai normal, ca majoritatea! fără formalisme, paul
pentru textul : blogbadil de1. Comentariile va apartin. Eu nu am facut nimic altceva decat, la dorinta autotului, sa fac publica aceasta scrisoare sosita pe adresa cutiei mele postale.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu de2. Ulterior am observat ca scrisoarea a aparut si pe Agonia la http://agonia.ro/index.php/press/14016311/Scrisoare_deschis%C4%83
Pagini