mulţumesc doamnelor şi domnilor. d-le Cozan tre' să amintesc aici că Dumnezeu doreşte, conform Bibliei, să ne fie un Dumnezeu personal, şi e mai bine să-l avem decât să nu-l avem. Potrivit cu Apocalipsa după Isaia, El zice că e mai aproape de noi decât ne e cămaşa, apoi în altă parte sîntem îndemnaţi să-l chemăm cât încă este aproape, iar în altă parte spune că El locuieşte în noi, dacă-i dăm voie. aşa că "melancholica vestutza" a poetului poate fi o conversaţie între doi prieteni, unul Dumnezeu, celălat om, depinde de relaţie (eu am o relaţie tată-fiu). atât.
Principalu' c-ai inteles de cine-i vorba. N-am eu nervi de corectura. Important e vampiru'. ca se zvircolea.vrei sa-ti spun si ce spunea in timp ce se perpelea? "am buze moi, si-n ele, am tainica stiinta/ de-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta...s.m.d
Nu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.
kent lung
ness cu pepsi
gust de penicanol
sapun rexona
shogun cu doua congrese veline
vinil albinoni
degete patate de cerneala
tesla
covoare de frunze rosii in parc
cravata basca snurul de comandat
bunica
bunicul
bunica
bunicul
vacante lungi
ceaiuri elo
prieteni
atatea stele pe cer
deocamdataa din motive tehnice convertirea unui text intr-o alta sectiune o poate face numai un editor. de aceea te rog sa precizezi aici link-ul textului si sectiunea + subsectiunea la care doresti sa fie incadrat si un editor o va face pentru tine.
voi scrie si un anunt cu privire la aceasta pentru ca vad ca a devenit o problema
imi plac trimiterile, imi place prima strofa, imi place atmosfera generala de spleen, senzatiile intense transmise prin culoare si gust. Te felicit si pentru versurile lungi, in care imaginile se succed fulgerator. Reusesti sa legi cumva foarte mult elemente, reusesti sa redai un mozaic care cititorului modern ii spune foarte mult. Poemul ca intreg curge, impresioneaza, place. Eu nu pot decat sa dau o penita si sa spun, jos palaria. felicitari petre
emilian,... și calul ce spunea? pe bune emilian, tu ori vorbești din alt film ori ai comentat sub textul greșit. că eu, pe bune că nu pricep ce are România, și impozitele și Bianca Goean (care cred că este tot în America acum, btw) cu textul de mai sus. Sau chiar cu măsura în care editorii Hermeneia au înțeles sau nu ceva. Întrebarea care mi se pare cea mai importantă este dacă tu înțelegi ce vrei să spui.
păreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
În prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
nu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
Petre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.
Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.
Mă simt tot mai orfană...şi tot mai înfiată...Poate pentru prima dată se va cânta jazz la o înmormântare. ( am voie să spun că plâng? )
Paul, mulţumiri pentru momentul de reculegere şi de meditaţie:
,,când ne cânta îmi venea să îți scriu cam așa
vino cum vin firele albe în păr lasă-mi-te pe
genunchi până voi simți că faci parte din zar
și din cel ce îl aruncă"
Poate că nu e ușor să citim poezii care ne iau principiile, credințele, tabu-urile și ni le fac fărâme. Și sigur nu este deloc lejer să citim poezie care dezvrăjește lumea. Vroiam de la poezie să adâncească mistere, să scornească frumuseți acolo unde alții nu știu să vadă decât mizerii șamd. Ei bine, a se citi Emilian Pal, atunci când vrem să NU uităm. Iar ceea ce are în plus poezia lui față de tot ceea ce citesc în același aproximativ stil drept poezie contemporană care spune lucrurilor pe nume fără a le poetiza, este că poezia lui este profundă, te obligă să mergi și să cauți similitudinile, ideile, rădăcinile, fără a se folosi de figuri de stil, fără a "poetiza" și cosmetiza textul.Și toate astea fără un limbaj provocator, frapant. Remarcabil, încă o dată, Emilian. Aceeași, singură, observație, făcută și de Virgil, referitor la versurile în plus.
e o poezie care nu mai intră în stilul adinei batîr decât print trecerea bruscă dintr-un registru în altul, din concret în fantastic, așa cum ne-a obișnuit în ultimele luni. dar, aici concretul este totuși prea narat, cumva relatat prozaic, ies câteva versuri din poetic, iar unele chiar surprind: "stau toată ziua în curte și număr găini", "și lea supt oasele"... nu știu, aici se rupe ceva în poezie. redai bine scena, e chiar ca-ntr-un teatru grotesc, dar nu are vibrația poesisului. niic măcar al celui postmodernist sau douămiizecist. se pierde mult din forța spirituală prin care îți construiai poezia, mesajul, imaginea, starea. cred că descriptivismul nu te prinde. da, "senzația că a rămas ceva neterminat", cam așa simt și eu aici. e ca și cum ar fi încă de sculptat, de finisat, de continuat. voi vedea mai departe.
aripile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
Nu știu dacă-ți mai amintești. Dar, în urmă cu câtva timp, când la Deko se repeziseră toți asupra ta să, te desființeze, cred că am fost singurul care am spus că, dacă-ți vei curăța de zgură textele, vei ajunge să scrii poezie. Fără a renunța la enunțuri șocante, acum ele se leagă într-o prozodie care se desfășoară firesc de personal și ne banal. Dovadă și textul de față. Ca și altele din ultimul timp.
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
au venit cuvintele tale, Mariana, cum vin buchetele de flori la spital. au lăsat în mine parfum și culoare, prospețime și binețe. mulțumesc frumos pentru ele și pentru semnul tău de apreciere. contează!
o extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc doamnelor şi domnilor. d-le Cozan tre' să amintesc aici că Dumnezeu doreşte, conform Bibliei, să ne fie un Dumnezeu personal, şi e mai bine să-l avem decât să nu-l avem. Potrivit cu Apocalipsa după Isaia, El zice că e mai aproape de noi decât ne e cămaşa, apoi în altă parte sîntem îndemnaţi să-l chemăm cât încă este aproape, iar în altă parte spune că El locuieşte în noi, dacă-i dăm voie. aşa că "melancholica vestutza" a poetului poate fi o conversaţie între doi prieteni, unul Dumnezeu, celălat om, depinde de relaţie (eu am o relaţie tată-fiu). atât.
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi dePrincipalu' c-ai inteles de cine-i vorba. N-am eu nervi de corectura. Important e vampiru'. ca se zvircolea.vrei sa-ti spun si ce spunea in timp ce se perpelea? "am buze moi, si-n ele, am tainica stiinta/ de-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta...s.m.d
pentru textul : Plansu-mi-s-a deNu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.
pentru textul : sculptată în gheață denu, Ioana, nu este nici pe departe o amenintare. este exact ceea ce am spus: o concluzie.
pentru textul : Ceasul meu deImpresionantă graţia gigantică a făpturilor tehno-fantastice.
pentru textul : punctul pe i dekent lung
pentru textul : ultima soluție deness cu pepsi
gust de penicanol
sapun rexona
shogun cu doua congrese veline
vinil albinoni
degete patate de cerneala
tesla
covoare de frunze rosii in parc
cravata basca snurul de comandat
bunica
bunicul
bunica
bunicul
vacante lungi
ceaiuri elo
prieteni
atatea stele pe cer
deocamdataa din motive tehnice convertirea unui text intr-o alta sectiune o poate face numai un editor. de aceea te rog sa precizezi aici link-ul textului si sectiunea + subsectiunea la care doresti sa fie incadrat si un editor o va face pentru tine.
pentru textul : Poem fără picioare devoi scrie si un anunt cu privire la aceasta pentru ca vad ca a devenit o problema
imi plac trimiterile, imi place prima strofa, imi place atmosfera generala de spleen, senzatiile intense transmise prin culoare si gust. Te felicit si pentru versurile lungi, in care imaginile se succed fulgerator. Reusesti sa legi cumva foarte mult elemente, reusesti sa redai un mozaic care cititorului modern ii spune foarte mult. Poemul ca intreg curge, impresioneaza, place. Eu nu pot decat sa dau o penita si sa spun, jos palaria. felicitari petre
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deemilian,... și calul ce spunea? pe bune emilian, tu ori vorbești din alt film ori ai comentat sub textul greșit. că eu, pe bune că nu pricep ce are România, și impozitele și Bianca Goean (care cred că este tot în America acum, btw) cu textul de mai sus. Sau chiar cu măsura în care editorii Hermeneia au înțeles sau nu ceva. Întrebarea care mi se pare cea mai importantă este dacă tu înțelegi ce vrei să spui.
pentru textul : ... căluții în flăcări denici eu nu m-a asteptam la un astfel de comentariu. o surpriza placuta.multumesc
pentru textul : din viața noastră secretă depăreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
pentru textul : Cruzimi de1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
În prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deDa, asa e. Multumesc pentru completare , cred ca am fost eu grea de cap, pe moment :)
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deculori stinse, sugerand alunecarea in noapte, disolutia lumnii. sau a sentimentelor? potrivita imaginea cu mesajul melodiei folosita drept pretext.
pentru textul : if you go away denu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
pentru textul : Accident depoezia, în opinia mea, este aici şi atât:
"fiecare de pe soclul lui privind frica
doctorul mi-a sugerat să merg mai mult în
vârful picioarelor lumea e obosită
mi-a zis
irascibilă
dacă poți umblă
pe sîrmă
eu pot să merg în zig-zag
ca furnica pe scoarța mahonului
și așa am să fac"
în rest, cred că există mult dizolvant.:)
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer dePetre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.
Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.
Merci de trecere şi comentariu!
pentru textul : Text cu reşou şi plastilină deMă simt tot mai orfană...şi tot mai înfiată...Poate pentru prima dată se va cânta jazz la o înmormântare. ( am voie să spun că plâng? )
pentru textul : în amintirea lui johnny răducanu dePaul, mulţumiri pentru momentul de reculegere şi de meditaţie:
,,când ne cânta îmi venea să îți scriu cam așa
vino cum vin firele albe în păr lasă-mi-te pe
genunchi până voi simți că faci parte din zar
și din cel ce îl aruncă"
Da, ai! Te redresezi tu!
pentru textul : Cu aripi și poveri între coperți dePoate că nu e ușor să citim poezii care ne iau principiile, credințele, tabu-urile și ni le fac fărâme. Și sigur nu este deloc lejer să citim poezie care dezvrăjește lumea. Vroiam de la poezie să adâncească mistere, să scornească frumuseți acolo unde alții nu știu să vadă decât mizerii șamd. Ei bine, a se citi Emilian Pal, atunci când vrem să NU uităm. Iar ceea ce are în plus poezia lui față de tot ceea ce citesc în același aproximativ stil drept poezie contemporană care spune lucrurilor pe nume fără a le poetiza, este că poezia lui este profundă, te obligă să mergi și să cauți similitudinile, ideile, rădăcinile, fără a se folosi de figuri de stil, fără a "poetiza" și cosmetiza textul.Și toate astea fără un limbaj provocator, frapant. Remarcabil, încă o dată, Emilian. Aceeași, singură, observație, făcută și de Virgil, referitor la versurile în plus.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui dee o poezie care nu mai intră în stilul adinei batîr decât print trecerea bruscă dintr-un registru în altul, din concret în fantastic, așa cum ne-a obișnuit în ultimele luni. dar, aici concretul este totuși prea narat, cumva relatat prozaic, ies câteva versuri din poetic, iar unele chiar surprind: "stau toată ziua în curte și număr găini", "și lea supt oasele"... nu știu, aici se rupe ceva în poezie. redai bine scena, e chiar ca-ntr-un teatru grotesc, dar nu are vibrația poesisului. niic măcar al celui postmodernist sau douămiizecist. se pierde mult din forța spirituală prin care îți construiai poezia, mesajul, imaginea, starea. cred că descriptivismul nu te prinde. da, "senzația că a rămas ceva neterminat", cam așa simt și eu aici. e ca și cum ar fi încă de sculptat, de finisat, de continuat. voi vedea mai departe.
pentru textul : dar nu vine niciodată deideea poemului poate fi comunicarea, jocul, tandretea care niciodata nu sunt "prea mult"; nepermise, da...
pentru textul : Mirose deaveti dreptate. este un noembrie prea uscat. nimeni nu are curajul sa riste. aventura a devenit o iluzie.
pentru textul : undeva între dragoste și plăcere dearipile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
pentru textul : de parcă cineva m-ar iubi deNu știu dacă-ți mai amintești. Dar, în urmă cu câtva timp, când la Deko se repeziseră toți asupra ta să, te desființeze, cred că am fost singurul care am spus că, dacă-ți vei curăța de zgură textele, vei ajunge să scrii poezie. Fără a renunța la enunțuri șocante, acum ele se leagă într-o prozodie care se desfășoară firesc de personal și ne banal. Dovadă și textul de față. Ca și altele din ultimul timp.
pentru textul : de vorbă cu o sabie de1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
pentru textul : poți să taci de"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
pentru textul : Doină deau venit cuvintele tale, Mariana, cum vin buchetele de flori la spital. au lăsat în mine parfum și culoare, prospețime și binețe. mulțumesc frumos pentru ele și pentru semnul tău de apreciere. contează!
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat deDaca o sa castig, vreau alta carte, ca pe aceea tocmai o citesc :). Succes tuturor!
pentru textul : pe sub flori mă legănai deo extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
pentru textul : „Je est l’autre” dePagini