chiar dacă sunt doar patru variațiuni pe aceeași temă, le-aș fi editat/postat pe rând. există tendința de a pierde esența încărcând/declanșând ideea astfel. prefer un elogiu discret minimalismului. less is more.
Uite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
cred ca am sa refac un pic inceputul, pentru ca e intr-adevar un preambul, asa imi ies mie textele, un fel de povesti cu introducere, cuprins si final. apoi am sa vad daca e necesar sau nu :). multumesc, ma bucur pentru trecerea ta.
am rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
Portet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
am cautat un exemplu in literatura in care barbatul sa isi aduca femeia pe aceeasi treapta a cunoasterii si nu am gasit... pe aceeasi treapta a initierii... apoi m-am intrebat daca penelope si ulise au fost suflete pereche... in alta ordine de idei poemele din aceasta serie sunt la granita dintre mistica unui crestinism oriental si legende pagane, oferind o reinterpretare a acestora... textul are mai multe tablouri.. primul e o trimitere spe athosul sufletesc, stiut fiind faptul ca pe muntele sacru nu urca picior de femeie, dar ca inima lui e inchinata Maicii Domnului (/ci pur și simplu iese din mormânt fericită că soarele ajunge nu numai pe vârfuri ci și la poale acolo unde femeia își deschide cuminte cartea cu rugăciuni inima ei fiind talpa muntelui/) in acelasi timp e o intrebare retorica.. pana uinde il putem urma pe celalalt in cunoastere? daca nu exista o individualizare a acestei intieri unde nici macar iubirea nu pătrunde.. a doua strofă cuprinde jocul de cuvinte dramă / drahmă generator de limbaj straniu... cum uneori vindem din noi bucată cu bucată să primenim locul pe unde știm că va răsări iubirea, ne coasem si descoasem pielea ca un stejar al lui mamvri... e mult de spus, oricum multumessc de trecere si meditatie, andrei...
Multumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.
Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
Tot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.
Amice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
Iar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
da. înțeleg obiecția legată de versul "mă rușinez numai să nu par nesimțit". am să îl scot. însă, în ultima parte, scăderea în greutate se justifică. și doar așa, ca trimitere, menționare. :))) e o rupere de mesaj (fractură) intenționată. vă mulțumesc!
sper sa nu dezamagesc, insa in ultimul timp nu am mai scris nimic (toate creatiile postate si cele care urmeaza sunt scrise acum mai bine de o luna). in ceea ce priveste comentariile la alte texte, timpul nu prea imi permite, iar de multe ori nu ma simt in masura sau nu gasesc cuvintele potrivite pentru a lasa un mesaj. voi incerca insa. multumesc pt. noul statut.
Lalin, mulțumesc de trecere. Inainte de a-ți răspunde am intrat un pic și pe pag ta. Ai și imagini frumoase pe acolo. Nu-ți comentez poemele aici, că nu le locul aici, poate te voi comenta acolo, deși "mottoul " dumitale îmi spune că nu-ți place să fii criticat, că aprobi cu greu critica literară a unui text. De altfel nici experiență prea multă în creația literară nu-mi pare că ai, deși dumneata ești apreciat ca membru, autor hermeneia, iar eu am eticheta jignitoare de novice, etichetă care (evident) te îndeamnă să iei în zeflemea poemul meu, acea "Capră cu trei iezi" nu are ce căuta în recomandările literare ce ar trebui să le faci, dumneata ca "autor hermeneia" la un "novice hermeneia"! Aș dori mai multă seriozitate când faci comentarii la un novice, mai mult respect pentru scrisul celuilalt. În literatură este loc pentru toată lumea, cred că ar trebui să știi acest lucru. Un poem este valoros dacă rezistă în timp și are ceva de spus celor din jur, spun eu, un novice hermeneia. Aș dori mai multă activitate din partea editorilor de aici, să ne facă mai multe recomandări concrete și să posteze cât mai mult și mai emoționant, mai plăcut pentru cititor.
la fel, am cateva retineri privind nevoia de explicitare prezenta pe alocuri. insa, aici, ca in majoritatea textelor dvs, exista o logica clara a discursului, in limbaj specific, o atitudine proprie personajelor, care, fireste, sunt creionate dupa viziunea si trairea creatorului. mi a placut tema actuala, am zambit pe alocuri ( si eu zambesc), modul pisicher in care personajul principal pune o pb considerata de multi, cel putin la nivelul constiintei colective romanesti, si anume ca romanii sunt buni la iubit. am intalnit chiar ac idee sub forma unei teze mai mult sau mai putin poetice, cum ca am putea pune pb identitatii nationale in ac termeni. da, fireste ca divaghez in scopul unei cunoasteri autentice, practice. ca sugestie, as renunta la subtitlu. continuu sa va urmanesc, desigur, fie si peste granita. cea dintre haz si necaz, logic
dana, ai comis-o!! :) indeed aici ai o constructie adevarata si un discurs suculent bagat la gheata si apoi spart cu dalta sculptorului. mi-a placut tare poemul. sa nu cazi in patima prejudecatilor. multi se plictisesc pana si de propriile lor experimente. scrie ce-ti place si cum iti place. ce va trebui sa schimbi sau daca va trebui sa schimbi ceva in scrisul tau vei afla cu siguranta de la tine-insati. mie imi mirosi a bine (si am parfum tare:)
Nu înțeleg ce vrea să spună expresia ta "voi umblati in caln sau ce?" Dacă expresia era în italiană trebuia să îl scrii corect în italiană sau să menționezi că ai și alte inserții. Bănuiesc că e la modă să mănânci vocalele "asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite." Nu știu ce cauți însă prin bisericuțe, între pițigoi.
Sapphire, acordul din strofa a doua este "spaima ...și mai apoi indulgența ...nu vor mai face parte din ..." Incerc un nou stil, oarecum experimental, de nuanță cyberpunk, mai puțin ermetic, de ilustrare a trecerii omului contemporan prin starea de teamă în fața mașinii, a reorientării trăirii sub influența fără putință de reprimat a mecanicizării, computerizării și alternativei cam periculoase a cyberspațiului. Deocamdată experimentez.
Dorel, eu nu te-am numit frustrat. Adica am avut bunul simt sa nu o fac. Tu nu il ai. Este simplu. Du-te acolo unde comportamente din acestea ca ale tale sint considerate acceptabile. Am citit parerea ta despre Hermeneia. Nu cred ca este nevoie sa iti spun ca desi nu o impartasesc iti multumesc pentru ea. Ca de obicei sint intotdeauna deschis sa aud pareri. Hermeneia insa este bine merci si va fi aici si atunci cind tu nu vei mai fi. In orice caz sper ca nu te vei supara daca iti voi spune ca sint mai mult oameni interesati de Hermeneia decit de parerile lui Teodor Cristea.
Joaca de-a amintirea sfârșește într-un memento abrupt și de aceea de o gravitate surprinzătoare.
Doar ultimul vers din strofa întâi mi se pare prea melodramatic.
Acelaşi sentiment ca şi Dorin, de cunoscut. E plăcut în general, dar nu aduce noul, proaspătul. Spun asta fără a leza, sper, sentimentele autoarei, pe care le văd de mare profunzime şi fineţe. Poemul are strălucire într-un singur loc, ca la un inel cu diamant. Iertare că am repetat cam aceleaşi observaţii.
Ar ma fi ceva: aş mai scoate nişte linii. Uneori repetiţiile fără miză artistică sau ideatică pot deranja.
Şi apropo de titlu: mă întreb, şi întreb, dacă expresia ,,căuşul palmei" este clişeu sau expresie populară consacrată pentru unele părţi anatomice, precum,, coşul pieptului", ,,cutia craniană", ,,fluierul piciorului"?
Cu sinceritate şi gând bun, Mariana.
PS. Mă duc să citesc şi alte texte. E ceva ce îmi place aici. Ceva ce văd printre rânduri.
De data asta zic eu Virgile ca nu citatul incomplet mi-a daunat grav sanatatii ci necunoasterea unui context de care nu as putea fi acuzat pe deplin. Insa ai dreptate, formularea ta era destul de sugestiva si in mod normal trebuia sa ma faca sa gandesc mai departe. Insa niste ghilimele, ceva, acolo, m-ar fi ajutat :-)) Scuze de interventie, Andu
o poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"
Virgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aici am mai scris un com si nu stiu de ce nu a aparut...d-le Virgil, Paul...multumesc de sugestii...o sa modific...imi place mult varianta...
pentru textul : Te recunosc! dechiar dacă sunt doar patru variațiuni pe aceeași temă, le-aș fi editat/postat pe rând. există tendința de a pierde esența încărcând/declanșând ideea astfel. prefer un elogiu discret minimalismului. less is more.
pentru textul : rara avis. adevărul despre pterodactil deda, ai dreptate. si totusi am vrut sa sune asa. dar am insa rezerve fata de acel genitiv
pentru textul : liniște și greață deUite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
pentru textul : jester decred ca am sa refac un pic inceputul, pentru ca e intr-adevar un preambul, asa imi ies mie textele, un fel de povesti cu introducere, cuprins si final. apoi am sa vad daca e necesar sau nu :). multumesc, ma bucur pentru trecerea ta.
pentru textul : shine deam rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris dePortet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
pentru textul : femeia și ploaia deam cautat un exemplu in literatura in care barbatul sa isi aduca femeia pe aceeasi treapta a cunoasterii si nu am gasit... pe aceeasi treapta a initierii... apoi m-am intrebat daca penelope si ulise au fost suflete pereche... in alta ordine de idei poemele din aceasta serie sunt la granita dintre mistica unui crestinism oriental si legende pagane, oferind o reinterpretare a acestora... textul are mai multe tablouri.. primul e o trimitere spe athosul sufletesc, stiut fiind faptul ca pe muntele sacru nu urca picior de femeie, dar ca inima lui e inchinata Maicii Domnului (/ci pur și simplu iese din mormânt fericită că soarele ajunge nu numai pe vârfuri ci și la poale acolo unde femeia își deschide cuminte cartea cu rugăciuni inima ei fiind talpa muntelui/) in acelasi timp e o intrebare retorica.. pana uinde il putem urma pe celalalt in cunoastere? daca nu exista o individualizare a acestei intieri unde nici macar iubirea nu pătrunde.. a doua strofă cuprinde jocul de cuvinte dramă / drahmă generator de limbaj straniu... cum uneori vindem din noi bucată cu bucată să primenim locul pe unde știm că va răsări iubirea, ne coasem si descoasem pielea ca un stejar al lui mamvri... e mult de spus, oricum multumessc de trecere si meditatie, andrei...
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV deAranca, te rog sa fii mai atenta la editarea raspunsurilor si sa eviti folosirea eratelor sau a pseudo-comentariilor laconice
pentru textul : naufragiu deMultumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.
Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deTot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.
Amice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
pentru textul : Tristeţi duminicale deIar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
Ovidiu, nu ma intereseaza rafuielile atita timp cit se fac pe un ton civilizat. Ceea ce ai facut tu se cheama atac la persoana.
pentru textul : Doină demulțam fain, Iuri! dacă sună cum îți place îi musai să îl facem hit folk:)
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deda. înțeleg obiecția legată de versul "mă rușinez numai să nu par nesimțit". am să îl scot. însă, în ultima parte, scăderea în greutate se justifică. și doar așa, ca trimitere, menționare. :))) e o rupere de mesaj (fractură) intenționată. vă mulțumesc!
pentru textul : nu despre penibil desper sa nu dezamagesc, insa in ultimul timp nu am mai scris nimic (toate creatiile postate si cele care urmeaza sunt scrise acum mai bine de o luna). in ceea ce priveste comentariile la alte texte, timpul nu prea imi permite, iar de multe ori nu ma simt in masura sau nu gasesc cuvintele potrivite pentru a lasa un mesaj. voi incerca insa. multumesc pt. noul statut.
pentru textul : restanțe deLalin, mulțumesc de trecere. Inainte de a-ți răspunde am intrat un pic și pe pag ta. Ai și imagini frumoase pe acolo. Nu-ți comentez poemele aici, că nu le locul aici, poate te voi comenta acolo, deși "mottoul " dumitale îmi spune că nu-ți place să fii criticat, că aprobi cu greu critica literară a unui text. De altfel nici experiență prea multă în creația literară nu-mi pare că ai, deși dumneata ești apreciat ca membru, autor hermeneia, iar eu am eticheta jignitoare de novice, etichetă care (evident) te îndeamnă să iei în zeflemea poemul meu, acea "Capră cu trei iezi" nu are ce căuta în recomandările literare ce ar trebui să le faci, dumneata ca "autor hermeneia" la un "novice hermeneia"! Aș dori mai multă seriozitate când faci comentarii la un novice, mai mult respect pentru scrisul celuilalt. În literatură este loc pentru toată lumea, cred că ar trebui să știi acest lucru. Un poem este valoros dacă rezistă în timp și are ceva de spus celor din jur, spun eu, un novice hermeneia. Aș dori mai multă activitate din partea editorilor de aici, să ne facă mai multe recomandări concrete și să posteze cât mai mult și mai emoționant, mai plăcut pentru cititor.
pentru textul : Ieșire dela fel, am cateva retineri privind nevoia de explicitare prezenta pe alocuri. insa, aici, ca in majoritatea textelor dvs, exista o logica clara a discursului, in limbaj specific, o atitudine proprie personajelor, care, fireste, sunt creionate dupa viziunea si trairea creatorului. mi a placut tema actuala, am zambit pe alocuri ( si eu zambesc), modul pisicher in care personajul principal pune o pb considerata de multi, cel putin la nivelul constiintei colective romanesti, si anume ca romanii sunt buni la iubit. am intalnit chiar ac idee sub forma unei teze mai mult sau mai putin poetice, cum ca am putea pune pb identitatii nationale in ac termeni. da, fireste ca divaghez in scopul unei cunoasteri autentice, practice. ca sugestie, as renunta la subtitlu. continuu sa va urmanesc, desigur, fie si peste granita. cea dintre haz si necaz, logic
pentru textul : Neveste la export dedana, ai comis-o!! :) indeed aici ai o constructie adevarata si un discurs suculent bagat la gheata si apoi spart cu dalta sculptorului. mi-a placut tare poemul. sa nu cazi in patima prejudecatilor. multi se plictisesc pana si de propriile lor experimente. scrie ce-ti place si cum iti place. ce va trebui sa schimbi sau daca va trebui sa schimbi ceva in scrisul tau vei afla cu siguranta de la tine-insati. mie imi mirosi a bine (si am parfum tare:)
pentru textul : Poem biologic deîți sînt recunoscător pentru faptul că nu ai leșinat la versurile "la popa la poartă/o pisică moartă"(fiind cunoscută pasiunea ta pentru feline).
pentru textul : start and play deNu înțeleg ce vrea să spună expresia ta "voi umblati in caln sau ce?" Dacă expresia era în italiană trebuia să îl scrii corect în italiană sau să menționezi că ai și alte inserții. Bănuiesc că e la modă să mănânci vocalele "asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite." Nu știu ce cauți însă prin bisericuțe, între pițigoi.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deSapphire, acordul din strofa a doua este "spaima ...și mai apoi indulgența ...nu vor mai face parte din ..." Incerc un nou stil, oarecum experimental, de nuanță cyberpunk, mai puțin ermetic, de ilustrare a trecerii omului contemporan prin starea de teamă în fața mașinii, a reorientării trăirii sub influența fără putință de reprimat a mecanicizării, computerizării și alternativei cam periculoase a cyberspațiului. Deocamdată experimentez.
pentru textul : Deformare la cald deDorel, eu nu te-am numit frustrat. Adica am avut bunul simt sa nu o fac. Tu nu il ai. Este simplu. Du-te acolo unde comportamente din acestea ca ale tale sint considerate acceptabile. Am citit parerea ta despre Hermeneia. Nu cred ca este nevoie sa iti spun ca desi nu o impartasesc iti multumesc pentru ea. Ca de obicei sint intotdeauna deschis sa aud pareri. Hermeneia insa este bine merci si va fi aici si atunci cind tu nu vei mai fi. In orice caz sper ca nu te vei supara daca iti voi spune ca sint mai mult oameni interesati de Hermeneia decit de parerile lui Teodor Cristea.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deJoaca de-a amintirea sfârșește într-un memento abrupt și de aceea de o gravitate surprinzătoare.
pentru textul : Oala cu lapte deDoar ultimul vers din strofa întâi mi se pare prea melodramatic.
Acelaşi sentiment ca şi Dorin, de cunoscut. E plăcut în general, dar nu aduce noul, proaspătul. Spun asta fără a leza, sper, sentimentele autoarei, pe care le văd de mare profunzime şi fineţe. Poemul are strălucire într-un singur loc, ca la un inel cu diamant. Iertare că am repetat cam aceleaşi observaţii.
Ar ma fi ceva: aş mai scoate nişte linii. Uneori repetiţiile fără miză artistică sau ideatică pot deranja.
Şi apropo de titlu: mă întreb, şi întreb, dacă expresia ,,căuşul palmei" este clişeu sau expresie populară consacrată pentru unele părţi anatomice, precum,, coşul pieptului", ,,cutia craniană", ,,fluierul piciorului"?
Cu sinceritate şi gând bun, Mariana.
PS. Mă duc să citesc şi alte texte. E ceva ce îmi place aici. Ceva ce văd printre rânduri.
pentru textul : În căuşul palmei dea fost un fel de „blocaj”... am citit textul de câteva ori, da' nimic! și iar mulțam, pentru răbdare!
pentru textul : astăzi nu demultumesc, am corectat :))
pentru textul : intervenție pe impresii goale deDe data asta zic eu Virgile ca nu citatul incomplet mi-a daunat grav sanatatii ci necunoasterea unui context de care nu as putea fi acuzat pe deplin. Insa ai dreptate, formularea ta era destul de sugestiva si in mod normal trebuia sa ma faca sa gandesc mai departe. Insa niste ghilimele, ceva, acolo, m-ar fi ajutat :-)) Scuze de interventie, Andu
pentru textul : mate blues deHuh? Aaaa…au?- ioi? Uuuuuuhhhhh….deh …..eeeeee…..ufffff? câh? Puh? Hmmmmm…. Mda. Îhhhhhh…. costinel, costinel
pentru textul : apa trece, pietrele trec deo poezie unitara, purtind in memorie, pina departe de noi, forta imaginilor. iata o poezie in care diminetile altora par mai gri decit ale tale... "sîmbătă se sparg sîmburii de muchiile genunchilor mei și toți sînt amari"
pentru textul : dimineți gri deVirgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dePagini