,,Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des.''
Frumos acest psalm, care-mi aminteşte de Blaga şi de Arghezi. Remarc, în mod deosebit, primele două versuri.

Cu stimă,
Petru

boxing nothingness how you keep on tearing frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the inner void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn seed dimness implant in a womb of green arms and eyes tweaked until nothing left to please delusional present

Frumos, si frumoasa idee. Ma duce gandul la Avatar, la ideea acelei lumi, caci eu cred ca ea a facut filmul mai mult decat efectele speciale sau actiunea)

Dar.. si cordonul acela, plantele, un fat cianotic dar viu, in cupa de floare, in locul unui pistil, cum faci polenizarea mai departe? :)

Eh, jocuri de idei, te-as intreba cum faci, dar ma gandesc ca e ca si cu secretele magicienilor. how do you do it? in ce lucrezi? daca-mi spui trebuie sa ma omori? :)

Nu sunt de acord cu folosirea unor „cârje” (imagini, filme, explicații, evidențierea unor cuvinte prin ghilimele, scriere cu majuscule, italic sau boldat) pentru a susține un text. Chiar ieri vorbeam în cancelarie cu o colegă că asemenea practici îngrădesc libertatea de receptare a lectorului, ba chiar îl manipulează sau, mai rău, îl subestimează. Poezia și proza ar trebui să fie susținute doar de cuvântul din care sunt alcătuite.

Însă, în ce privește arta japoneză, lucrurile stau un pic altfel. De ceva vreme mă preocupă să știu mai multe despre haiga și fotohaiku. Îmbinarea dintre text și imagine nu trebuie să reprezinte un fel de reciprocitate în acordarea „cârjei”, ci mai degrabă ceva care să sporească mai mult spațiul tăcerii, al gândului neexprimat, golul acela în care și imaginea și haiku-ul se completează în mintea receptorului. Un poem nu trebuie să descrie imaginea. Nici imaginea nu trebuie să reflecte poemul ca într-o oglindă. E o tehnică extrem de grea. Eu am pornit de la imagine, am studiat-o, am încercat să îi deslușesc tăcerile din spatele culorilor, formelor, liniilor, contrastelor. Am vrut să îi sporesc misterul. E drept că mie nu prea mi-a ieșit cum aș fi vrut, mai ales la primul vers (e descriptiv, repetă ceva ce arată imaginea), ceea ce îndreptățește în mare proporție comentul tău. Îl apreciez și îți mulțumesc.

Referitor la primul vers, vers care nu mi-a dat pace multă vreme, mă tot gândesc la variante cum ar fi:
ard în privire/ se-aprind în priviri/ ard în tăcere/... Mai caut :)

domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.

Și ca să vezi cîtă pasiune pentru literatură este pe Hermeneia. Am postat " constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13" și are doar 13 vizionări și nimeni nu a scris nimic acolo. Am postat anunțul ăsta "incendiar" și a ajuns la 110 vizionări și lumea se tot înghesuie să facă "literatură" aici. Nu vreau să "desființez" pe nimeni din cei care au comentat aici dar am așa o impresie că mai bine începeam un blog de canacan că aveam mai multă căutare decît cu Hermeneia.

Mulțumesc, cu simplitate, Hermeneia, pentru "beția tangoului" de cuvinte-lumină. Din al lor centrum răsărind spiritul și în el întorcându-se, ca o renaștere prin alte cuvinte. E timpul născător de oameni și oamenii creatori de timp.

frumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.

M-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:

.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.

.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.

.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....

.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.

Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?

Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.

ma bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte

va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:

"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!

Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
Mesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"

Nijinsky sau altul, exact ca el, dansind ca el dar cu iubiri deavalmasiplinedemiros.

simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.

Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă

as sugera o simplificare a inceputului, fara doamne sint zile, desi nu contest existenta a 'both':

'cind inchid ochii
ii las sa treaca..'

si o ascundere in spatele usilor este la fel cu cea in spatele usilor secrete :p deci jos cu secretele! (zic eu)

finalul mi-a placut pt ca emana enigmatica, insa melcii care zboara ma fac sa zimbesc dintr-un motiv cu totul si cu totul personal.