Niciodata sa nu te duci cu cosul la pomul laudat. Ma straduiesc. Dar nu stiu ce-o sa iasa.

ai restrictionat prea mult la inceput la cei 2 termeni, cupola si cer, unde se putea folosi doar unul, iar celalalt sa fie sugerat/implicit, puteai sa mergi pe tensiune, pe emotie, nu pe descriptiv.
aici e inutil - {femeile şi-au înnodat părul într-o plasă
copiii au luat pe furiş
resturile de lumânări}

retin numai partea asta [au afumat cioburile de faruri culese din intersecţii
prin ele mă vor vedea mai bine muşcând soarele

până atunci oraşul se va învârti turbat
ca un câine în jurul cozii

in rest mai merge lucrat si chiar dezvoltat- si poate nu in acelasi ton de discurs
VV

Mulţumesc pentru ajutor. Credeam că l-am curăţat dar mai sunt scăpări.

m-a luat un tremur si trebuie sa scriu sa iti spun ca absenta a fost dintotdeauna in aceia care nu ne-au fost nu ne-au iubit. iar albatrosii, ciocurile lor intinse pe linia orizontului, vor putea curand sa ne treaca prin aerul lor claustrofob, prin apele largi si nisipurile care curg din pantece. aceasta delimitare tueu, eutu nu este decat o sentinta in fata lui Dumnezeu. mai departe sti-vor cei care ne arata mereu inima ca ce ne-a fost destinat prin scris va umple toate celelalte spatii.

Virgile, uite ca ma lansez intr-un off-topic tocmai potrivit situatiei... nu cunosc mecanismul "textelor recomandate" dar banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia prin care un editor "arunca" un text la recomandate printr-un act discretionar si fara nicio explicatie aferenta. Eu mi-as dori ca macar pe aceasta tarla a noastra draga sa nu mai fie asa, iar editorul care recomanda un text sa-si asume "paternitatea" sau "maternitatea" gestului printr-un comentariu adecvat situatiei. Un "HUO" de la mine pe aceasta tema, amical, desigur :-) Propun chiar si modificarea regulamentului Hermeneia in acest sens pentru ca lucrurile sa fie foarte clare, cine acorda penita trebuie sa justifice, cine recomanda asisderea, din motive care sunt, zic eu, de un bun simt nici macar prea literar. Bobadil.

Pentru mine a devenit evident cam dupa vreo doua-trei comentarii ca scopul lui rafael este de a folosi textul ca un pretext pentru diferite rafuieli sau frustrari personale. In principiu nu ma deanjeaza polemica inteligenta. Asa ne cunoastem intre noi si pe noi insine. Si la urma urmei poate asa descoperim cit de mult sau cit de putim stim sau intelegem despre un lucru (in acest caz credinta noastra). Dar, a transforma, cu buna stiinta, in mod deliberat, asta intr-un atac evident la persoana este un lucru deplorabil, iar in cazul de fata as zice chiar generator de proasta imagine pentru ceilalti ortotdocsi de pe site care probabil ca nu vor sa fie perceputi ca impartasind astfel de atitudini si racile. Mi s-a propus deja in Consiliul Hemeneia sanctionarea lui. Am incercat si incerc deocamdata, datorita faptului ca implica un conflict cu persoana mea, sa nu las ca sa se perceapa ca m-as folosi de puterea mea pentru a-i "astupa" gura. Pe de alta parte am vazut insa citeva lucruri. Unu, ca jignirile lui nu se limiteaza la mine ci se extind si asupra lui Bianca. Doi, ca chair daca eu tac el nu se potoleste. Trei, ca tolerarea acestui lucru o durata prea mare de timp poate duce la crearea unui precedent periculos. Pe de alta parte insa, indiferent de confesiunea mea sau a oricarei alte persoane, sau indiferent de conceptiile lui(sau ei) politice, filosofice sau stiintifice, mi s-ar parea foarte periculos sa strivim curajul cuiva de a fi el insusi sau a spune ce gindeste despre un lucru pe hermeneia. De fapt ceea ce mi se pare cel mai grava aici nu este faptul ca discutia a divagat de la text si forma sau continutul lui ideatic (astfel de divagari se mai intimpla si nu sunt perfect evitabile) ci mai ales mi se pare periculos faptul ca transforma cu ostentatie un conflict de idei sau o polemica intr-un atac josnic la persoana. Asta este ceva fundamental anti-intelectual si anti-Hermeneia.

din mână...!
dar să ştii, Siviu, că atunci când dai drumul unui text, "ereţii" îi dau târcoale.
există foame şi foame şi nu trece musai prin stomac!...

am citit pana la /nu ne vom mai întoarce înapoi/ pentru ca un asemenea pleonasm, nu are ce cauta in poezie. seara buna

Oricâtă liniște s-ar zidi în jurul nostru, mereu va fi ceva care va ,,vorbi" în noi... mai ales dezamăgirile care ustură cumplit.
Sintagma ,,haina sufletului" îmi dă posibilitatea unei duble interpretări și e bine.
E un poem care a sugerat foarte bine o stare și un mesaj.
Aș elimina ultimul vers/cuvânt. Atât :)

îmi cer scuze tuturor cărora nu le-am mulțumit pînă acum pentru aprecieri. Nu prea am simțit nevoia să atrag în mijlocul sărbătorilor atenția asupra mea. Acesta a fost motivul.

virgil, sper ca realizezi ca ai scris aici un text prost, sper ca nu din plictis. pentru ca daca constientizezi asta e totul ok. ec

profund și religios poemul. plin de cer și frumos construit. simplitatea exprimării subliniază mesajul.

remarc cu placere versuri ca: "…în buzunarele întâmplării am început să ne uităm unul pe celălat", "mai mult decât mirosul pereților", "stinge lumina tablourile ne pot sorbi în prima clipă de neatenție", "prădători de întuneric ne pândesc metamorfozele ca niste șopârle" amestecate cu tipare intalnite ca idee si in alte citiri ca: "dimineața se prelinge dezlânată", "apusuri se prăbușesc deasupra noastră", patul lui Procust... este de apreciat insitența in căutarea origialității în exprimare și fermecătoarea ta știință în împletirea cuvintelor așa cum o faci în ultimile trei versuri ale acestui poem. cu sincera prietenie, mircea.

Eu îți mulțumesc.