Virgil mi-a luat-o înainte, am citit astăzi pe fugă și m-am gândit că e altceva decât ce ai postat până acum, parcă încerci să transmiți. Și eu zic totuși că, dacă ai reușit să ne faci să trăim sentimentul, ideea din spate, e bine. E adevărat însă că ai mult de lucrat. Inversiuni atât de simple nu prea mai spun nimic nou ca procedeu, iar repetate devin chiar obositoare. Asta, și observațiile făcute de Virgil referitoare la expresii oarecum prăfuite...
recunosc, și mie mi-a plăcut textul. inclusiv partea cu labradorul unde nu am de reproșat nimic. singurul loc unde am simțit puțină forțare artificială este ultimul vers. deși nu e frumos să sugerezi nimănui cum ar fi „mai bine” eu aș fi preferat ca poemul să se încheie așa:
„atunci tăcerea
mi-a luat craniul în mîini, l-a dat pe spate
şi cu degetul mare
m-a atins”
Ioana Geacar. In primul rind, multumesc, intr-adevar fragmentarea tine locul uni dozaj pe care ma stradui sa-l practic in asa fel incit sa nu cad in grafomanie, cum se intimpla in multe texte de-ale mele. In al doilea rind, putin malioasa a doua parte a comentariului , dar pe jumatate justificata. Nu citesc numai si numai textele mele, din contra. Sunt la curent cu mai toate postarile de pe site-urile de literatura. Personal, ma consider un cititor, rolul de critic nu ma prinde. Rareori las semne de lectura din doua motive: in primul rind e dificil sa gasesc ceva ce imi place si sa si gasesc cuvintele potrivite pentru a spune lucrul asta. In al doilea rind(aici e jumatatea adevarata din comentariul tau-lipsa de implicare), am avut o tentativa de implicare ce a esuat in mod lamentabil. Pe de alta parte, e un repros legitim de care voi tine cont.
Alma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
personal, ultima parte a primului paragraf mi se pare reusita, pentru ca iti da senzatia ca te aflii intr-un roller coaster, imaginile, fractionate cum sunt, reusesc sa saurprinda, sa loveasca in plex. sensibila si umana proza asta a ta. penita de la mine.... pentru ca rar citesc cuvinte care sa reuseasca sa ma faca sa simt furie si durere.
Alina Manole, nu-mi este jenă, pentru că nu e vorba de mine aici, ci despre cei care aruncă poezie în derizoriu și o pătează (nu spun cu ce), tocmai făcând abuz de cuvinte obscene. Îmi este jenă doar de cei care promovează o semenea „poezie”.
1. LÉUCĂ, leuci, s.f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie si cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leucă (în cap) = a) a fi zăpăc
dor
2. léucă s. f. (sil. leu-), g.-d. art. léucii; pl. leuci
nodex
3. LÉUCĂ ~ci f. Piesă de lemn încovoiată, prinsă cu un capăt de osie, iar cu celălalt capăt de carâmb, care susţine căruţa sau carul. ◊ A fi pălit (sau bătut, trăsnit, lovit) cu ~ca (în cap) a fi zăpăcit, ţicnit; prost~
din dex98
asta ai vrut să spui, dar ai greșit. acum vii cu pâlnia de turnat vin în butoaie, dar ți se iartă, don't worry. i'm going offline now, won't be back.
Personal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.
Deosebit poem, mai ales de la "venise si moartea..." pana la "incepea lupta cu spatiul". Prin intensificarea aproape dureroasa a trairilor il recunoastem din nou pe Paul Blaj. Cand discursul e dramatic, melancolia poate fi "ravasitoare". "Moartea" este tratata cu sarcasm. Iar ai scris un poem bun, Paul! De fiecare data te citesc cu placere. Violeta
Poem pur și simplu, ce confirmă că viața este poezie, se trăiește, ea este cea care ne scrie. Remarc versurile "durerea/ din izbitura fulgului de pământ" și "pe trupul tău strălucește/odihna " Și finalul, evident... cum să rămâi insensibil la așa ceva? Am citit de mai multe ori versul al doilea pentru că e ceva la care mă gândisem și eu pentru o poezie - sudura fulgilor de nea pe frunte. Un amestec insolit de rece și fierbinte. A doua strofă îmi pare oarecum tangențială contextului. A treia... ar fi o impietate s-o comentez. În concluzie - un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară. Penița nu este pentru aspectul artistic ci pentru ceea ce evocă: simetrii din spațiul comun al trăirilor umane.
bun (re)venit pe Hermeneia. sper sa fie intr-un ceas bun. desi noi nu ne ocupam de ceasuri rele. un text care se vrea programatic. probabil. totul mi se pare bine, chiar foarte bine. mai putin "că" din penultimul vers. cred ca putea sa lipseasca.
Îmi plac aceste ludice din cutia_cu_nisip, joc de rimă, de ritm, de imagine, de verb, pe "cioburi de scoică" ... riscant, nu? Sunt două cuvinte care cred că ar merge modificate: "sperioasă" și "zăludă".
Pare-mi-se mie că-i mai comod să cauţi ceva în română decât în engleză :). În limba engleză există, e drept, expresii intraductibile în română, însă, fără să o dau în patriotisme pestriţe, trebuie să mai treacă ceva timp până o sa ajungă bogăţia şi sonoritatea limbii române.
Nichita ajuns aproape de degradare. Un interviu în care se înghesuie unii să-i smulgă cuvinte, probabil după multe pahare de votcă, cuvinte care, cel puțin la început, sunt ode jenante aduse prolecultismului. dincolo de valoarea ”iconografică”, apropo de unul dintre subiecte, așa zisul interviu, discuția e mai mult o șuetă între amici de pahar. Adam Puslovic era, se știe, prieten bun cu Nichita, cel a cărui genă rusofonă l-a trădat nu doar în nostalgia după Cehov, ci mai ales după alte apucături...
Trist, ăsta e interviul, pasaj care a mai circulat pe net. Trist, alcoolizat, o realitate ingenuă pentru majoritatea ”fanilor”.
Un prim comentariu, sper să revin cu detalii. General: Iată un transfer de stări de la autor către personaj. Este interesant de urmărit dacă aceste trăiri cotidiene, care o iau înaintea proiectului inițial, vor conduce la o scenă unitară sau la cadrul specular atît de drag prozatoarei. Aici e pariul cu cititorul mai puțin dispus la alunecarea amețitoare printre planuri. La obiect: Dialoguri scurte, seci care uneori lasă impresia de artificial: “- Le controlează? - Le controlează.” ... „- Mama, ce-i aceea o tumoră? - Tocmai ți-am spus, Laura. - Nu, nu mi-ai spus. Ce face o tumoră? - Uneori omoară.” în replică-aproape didactic: “- Îmi descoperiseră o tumoră pe creier, pe glanda hipofiză. Este o glandă micuță, care stă aici undeva în spatele nasului, și e reponsabilă de toate celelalte glande din corp.” … “- E o creștere anormală, o aglomerare de celule care nu au ce căuta acolo.” Ai impresia că personajul nu dialoghează, recitește un diagnostic pe care nu vrea să îl accepte. Expresii “Fața ei albă părea că se adună, se materializează din albul dimprejur.” O paletă cromatică reflect/refract față de care am rezerve, fie și în oniric. “Mă leagănă ușor. Brațele îi miros a ploaie verde, a flori căzute pe pământul umed. Iar eu, copilul din lacrimi, îmi strecor mâinile în uterul ei, scot de acolo lumea ca un imens bol de cristal și o strecor în sân. Sunt mare acum, sunt mare, la fel de mare ca somnul.” Este alegerea autorului. Mie mi se pare doar o fugă ca și cum s-a speriat de cumințenia primelor două propoziții. Reamarc: “iar papucii din picioare, moi și albi, păreau că se topesc în liniștea coridoarelor.”
mie mi se pare un tecst cu o bogata incarcatura emotionala, o amintire care te incalzeste in palme precum senzatia unei cani cu ceai fierbinte. nu stiu de ce, dar aici gasesc o anume recurenta pavloviana aplicata iubirii, exprimata tocmai prin aceste simboluri, craciun , cana de ceai, ciocolata, brad... pe de alta parte puterea de sugestie a paianjenului care infloreste e coplesitoare. un tecst bun si chiar puternic, cu toata senzatia asta de caldura si patologie.
Pe ce te bazezi tu (vorba lui Moromete) când afirmi că eu aş susţine "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani? Când eu tot spun (nu doar aici, pe hermeneia)că, de fapt, ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 (şi cu deosebire a ultimilor 5) ani înseamnă o trădare a speranţelor unui întreg popor. Şi că dacă stafia comunismului a început să bântuie minţile multor români, şi în special pe-ale românilor simpli, de asta sunt vinovaţi cei care au împins România în pragul unui dezastru, dând, în ultima vreme, vina unii pe alţii şi cu toţii vina pe criză. Ce pleaşcă şi cu criza asta!
Virgil, eu am publicat, în ultimele patru decenii, în România, 10 cărţi şi peste o mie de articole. În niciun rând al lor, indiferent când au fost tipărite, în 1970 sau în 2010, nu vei afla o laudă adusă comunismului. Aşa că nu fi prezumţios, că devii ridicol!
"Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea/ Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea/ De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,/ Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii..."
Nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil mi-a luat-o înainte, am citit astăzi pe fugă și m-am gândit că e altceva decât ce ai postat până acum, parcă încerci să transmiți. Și eu zic totuși că, dacă ai reușit să ne faci să trăim sentimentul, ideea din spate, e bine. E adevărat însă că ai mult de lucrat. Inversiuni atât de simple nu prea mai spun nimic nou ca procedeu, iar repetate devin chiar obositoare. Asta, și observațiile făcute de Virgil referitoare la expresii oarecum prăfuite...
pentru textul : Pedeapsa danaidelor derecunosc, și mie mi-a plăcut textul. inclusiv partea cu labradorul unde nu am de reproșat nimic. singurul loc unde am simțit puțină forțare artificială este ultimul vers. deși nu e frumos să sugerezi nimănui cum ar fi „mai bine” eu aș fi preferat ca poemul să se încheie așa:
pentru textul : Supercalifragilisticexpialidocious de„atunci tăcerea
mi-a luat craniul în mîini, l-a dat pe spate
şi cu degetul mare
m-a atins”
Ioana Geacar. In primul rind, multumesc, intr-adevar fragmentarea tine locul uni dozaj pe care ma stradui sa-l practic in asa fel incit sa nu cad in grafomanie, cum se intimpla in multe texte de-ale mele. In al doilea rind, putin malioasa a doua parte a comentariului , dar pe jumatate justificata. Nu citesc numai si numai textele mele, din contra. Sunt la curent cu mai toate postarile de pe site-urile de literatura. Personal, ma consider un cititor, rolul de critic nu ma prinde. Rareori las semne de lectura din doua motive: in primul rind e dificil sa gasesc ceva ce imi place si sa si gasesc cuvintele potrivite pentru a spune lucrul asta. In al doilea rind(aici e jumatatea adevarata din comentariul tau-lipsa de implicare), am avut o tentativa de implicare ce a esuat in mod lamentabil. Pe de alta parte, e un repros legitim de care voi tine cont.
pentru textul : story of a city denu recomandam postarea a mai mult de 2 texte pe zi
pentru textul : Învaţă-mă tu detextul ne e prost dar nici nu iese in evidenta decit printr-un fel de tristete resemnare sint multe lucruri pe care nu le-am inteles in el
pentru textul : Legile poeziei deam revenit pe textul tau cu bucuria de a avea acum dreptul sa acord penite
pentru textul : Geruită, de-altădată deAlma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
pentru textul : domnul Pa și visul depersonal, ultima parte a primului paragraf mi se pare reusita, pentru ca iti da senzatia ca te aflii intr-un roller coaster, imaginile, fractionate cum sunt, reusesc sa saurprinda, sa loveasca in plex. sensibila si umana proza asta a ta. penita de la mine.... pentru ca rar citesc cuvinte care sa reuseasca sa ma faca sa simt furie si durere.
pentru textul : rage deAlina Manole, nu-mi este jenă, pentru că nu e vorba de mine aici, ci despre cei care aruncă poezie în derizoriu și o pătează (nu spun cu ce), tocmai făcând abuz de cuvinte obscene. Îmi este jenă doar de cei care promovează o semenea „poezie”.
Eugen.
pentru textul : Unui mare poetastru deO idee foarte frumoasa dar eu nu as mai fi fost sincer. Numai de bine.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit de1. LÉUCĂ, leuci, s.f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie si cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leucă (în cap) = a) a fi zăpăc
dor
2. léucă s. f. (sil. leu-), g.-d. art. léucii; pl. leuci
nodex
3. LÉUCĂ ~ci f. Piesă de lemn încovoiată, prinsă cu un capăt de osie, iar cu celălalt capăt de carâmb, care susţine căruţa sau carul. ◊ A fi pălit (sau bătut, trăsnit, lovit) cu ~ca (în cap) a fi zăpăcit, ţicnit; prost~
din dex98
asta ai vrut să spui, dar ai greșit. acum vii cu pâlnia de turnat vin în butoaie, dar ți se iartă, don't worry. i'm going offline now, won't be back.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deun text fara pretentii si totusi destul de bine facut (desi inceputul poate nu promite prea mult) remarc "schimbam vorbe fara a elibera continutul"
pentru textul : personificare de toamnă descuze, mi-a scapat un r in plus.
pentru textul : poemul lui ștefan dede cele scrise! titlul poarta in el mai multa ironie decat "pompa":) spor la scris si iar multam!
pentru textul : aripi în buzunarul de la spate dePersonal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deDeosebit poem, mai ales de la "venise si moartea..." pana la "incepea lupta cu spatiul". Prin intensificarea aproape dureroasa a trairilor il recunoastem din nou pe Paul Blaj. Cand discursul e dramatic, melancolia poate fi "ravasitoare". "Moartea" este tratata cu sarcasm. Iar ai scris un poem bun, Paul! De fiecare data te citesc cu placere. Violeta
pentru textul : Fabrica de bolduri dePoem pur și simplu, ce confirmă că viața este poezie, se trăiește, ea este cea care ne scrie. Remarc versurile "durerea/ din izbitura fulgului de pământ" și "pe trupul tău strălucește/odihna " Și finalul, evident... cum să rămâi insensibil la așa ceva? Am citit de mai multe ori versul al doilea pentru că e ceva la care mă gândisem și eu pentru o poezie - sudura fulgilor de nea pe frunte. Un amestec insolit de rece și fierbinte. A doua strofă îmi pare oarecum tangențială contextului. A treia... ar fi o impietate s-o comentez. În concluzie - un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară. Penița nu este pentru aspectul artistic ci pentru ceea ce evocă: simetrii din spațiul comun al trăirilor umane.
pentru textul : dj remember II desimpatic text, dar un pic cliseistic.
pentru textul : Recapitulare debun (re)venit pe Hermeneia. sper sa fie intr-un ceas bun. desi noi nu ne ocupam de ceasuri rele. un text care se vrea programatic. probabil. totul mi se pare bine, chiar foarte bine. mai putin "că" din penultimul vers. cred ca putea sa lipseasca.
pentru textul : Canibalism liric deÎmi plac aceste ludice din cutia_cu_nisip, joc de rimă, de ritm, de imagine, de verb, pe "cioburi de scoică" ... riscant, nu? Sunt două cuvinte care cred că ar merge modificate: "sperioasă" și "zăludă".
pentru textul : din lumile mele dePare-mi-se mie că-i mai comod să cauţi ceva în română decât în engleză :). În limba engleză există, e drept, expresii intraductibile în română, însă, fără să o dau în patriotisme pestriţe, trebuie să mai treacă ceva timp până o sa ajungă bogăţia şi sonoritatea limbii române.
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deNichita ajuns aproape de degradare. Un interviu în care se înghesuie unii să-i smulgă cuvinte, probabil după multe pahare de votcă, cuvinte care, cel puțin la început, sunt ode jenante aduse prolecultismului. dincolo de valoarea ”iconografică”, apropo de unul dintre subiecte, așa zisul interviu, discuția e mai mult o șuetă între amici de pahar. Adam Puslovic era, se știe, prieten bun cu Nichita, cel a cărui genă rusofonă l-a trădat nu doar în nostalgia după Cehov, ci mai ales după alte apucături...
pentru textul : Har şi talent (2) - Fragment dintr-un interviu al lui Nichita deTrist, ăsta e interviul, pasaj care a mai circulat pe net. Trist, alcoolizat, o realitate ingenuă pentru majoritatea ”fanilor”.
Un prim comentariu, sper să revin cu detalii. General: Iată un transfer de stări de la autor către personaj. Este interesant de urmărit dacă aceste trăiri cotidiene, care o iau înaintea proiectului inițial, vor conduce la o scenă unitară sau la cadrul specular atît de drag prozatoarei. Aici e pariul cu cititorul mai puțin dispus la alunecarea amețitoare printre planuri. La obiect: Dialoguri scurte, seci care uneori lasă impresia de artificial: “- Le controlează? - Le controlează.” ... „- Mama, ce-i aceea o tumoră? - Tocmai ți-am spus, Laura. - Nu, nu mi-ai spus. Ce face o tumoră? - Uneori omoară.” în replică-aproape didactic: “- Îmi descoperiseră o tumoră pe creier, pe glanda hipofiză. Este o glandă micuță, care stă aici undeva în spatele nasului, și e reponsabilă de toate celelalte glande din corp.” … “- E o creștere anormală, o aglomerare de celule care nu au ce căuta acolo.” Ai impresia că personajul nu dialoghează, recitește un diagnostic pe care nu vrea să îl accepte. Expresii “Fața ei albă părea că se adună, se materializează din albul dimprejur.” O paletă cromatică reflect/refract față de care am rezerve, fie și în oniric. “Mă leagănă ușor. Brațele îi miros a ploaie verde, a flori căzute pe pământul umed. Iar eu, copilul din lacrimi, îmi strecor mâinile în uterul ei, scot de acolo lumea ca un imens bol de cristal și o strecor în sân. Sunt mare acum, sunt mare, la fel de mare ca somnul.” Este alegerea autorului. Mie mi se pare doar o fugă ca și cum s-a speriat de cumințenia primelor două propoziții. Reamarc: “iar papucii din picioare, moi și albi, păreau că se topesc în liniștea coridoarelor.”
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. demie mi se pare un tecst cu o bogata incarcatura emotionala, o amintire care te incalzeste in palme precum senzatia unei cani cu ceai fierbinte. nu stiu de ce, dar aici gasesc o anume recurenta pavloviana aplicata iubirii, exprimata tocmai prin aceste simboluri, craciun , cana de ceai, ciocolata, brad... pe de alta parte puterea de sugestie a paianjenului care infloreste e coplesitoare. un tecst bun si chiar puternic, cu toata senzatia asta de caldura si patologie.
pentru textul : Film mut dePe ce te bazezi tu (vorba lui Moromete) când afirmi că eu aş susţine "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani? Când eu tot spun (nu doar aici, pe hermeneia)că, de fapt, ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 (şi cu deosebire a ultimilor 5) ani înseamnă o trădare a speranţelor unui întreg popor. Şi că dacă stafia comunismului a început să bântuie minţile multor români, şi în special pe-ale românilor simpli, de asta sunt vinovaţi cei care au împins România în pragul unui dezastru, dând, în ultima vreme, vina unii pe alţii şi cu toţii vina pe criză. Ce pleaşcă şi cu criza asta!
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deVirgil, eu am publicat, în ultimele patru decenii, în România, 10 cărţi şi peste o mie de articole. În niciun rând al lor, indiferent când au fost tipărite, în 1970 sau în 2010, nu vei afla o laudă adusă comunismului. Aşa că nu fi prezumţios, că devii ridicol!
eXceptând
pentru textul : Dragostea cu miros de ingeri... dealegerea ta, sa-ti impodobim
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar de: lucrăm, lucrăm profetule
sap... poate dau de apă într-un târziu, sau poate nu
: adrian, ca de fiecare dată, finuţ
mulţu pentru comentariile indulgente
pentru textul : fragmentul unu din adevărata mea dragoste deminimalist dar atat de generosin mesaj si sugestie! in cateva versuri Caludia a reusit sa cuprinda imagine, stare, idee. frumos.
pentru textul : sim de"Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea/ Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea/ De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,/ Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii..."
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii deNu?
Pagini