foarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)
mi se pare un text care ar fi putut sa fie bun dar parca are cite o problema in fiecare strofa (poate cu exceptia ultimei). "se opresc în ochii mei oile negre rumegătoare" ---- mi se pare ca suna aiurea sa ti se opreasca oile in ochi desi incerc sa inteleg ce urmareste "un cal în grădina bunicii are mereu ochii încercănați de zbor" ---- cal cu ochi incercanati (si mai ales de zbor) - imi suna relativ melodramatic sau (ca sa fiu circotas) oarecum optzecist "aduceri aminte grăbite ca cireșele în guri flămânde de copii" ---- imi place ca nu exista un verb explicit, poate ca ar fi fost bine sa lipseasca si "ca" in versul doi, si cred ca as fi renuntat si la "grabite" care nu prea se potriveste cu meditativul "aducerile aminte". de fapt "grabite" si "flaminde" reprezinta o redundanta a sensului care poate nu era neaparat necesara "linistea de pe obrazul bunicii se așază în copacii cu lună plină" ---- poate cea mai buna strofa dupa parerea mea dar poate ca verbul "aseaza" este prea puternic pentru ce vrea sa spuna. nu stiu cu ce l-as fi inlocuit. "acum ochii mei poartă întunericul altui oraș" ---- strofa interesanta in intentia subtila de a pune in contrast pacea spatiului pasnic (aproape in stil samanatorist) din satul copilariei in contrast cu "celalalt negru" al orasului, atit de diferit de "negrul oilor". Text care intentioneaza mult. Poate ca repetitia elementului casnic al bunicii introduce o vaga senzatie de "literatura pentru copii" care in acest caz nu cred ca a fost intentionata si nici nu cred ca face bine economiei artistice a textului. parerea mea.
Nu făceam bășcălie Sapphire, îmi pare rău că te văd atît de pornită. Doar că am privit textul prin oglina aceea blestemată, aceea care ne face să vedem lucrurile distorsionate.Oglinda datorită căreia nu mai putem distinge binele de rău și de aceea de cele mai multe ori preferăm răul. De ce ar alege cineva întunericul și nu lumina? Pentru că fiecare are sistemul lui de valori și modul lui de a percepe lumea. Spuneam cîndva că aș vrea să schimb cîte ceva. Nu trecutul, acesta este Ok, nici prezentul și nici lumea, ea este așa cum este ea. Ceea ce aș fi vrut să schimb este perspectiva din care privim lucrurile, prisma aceea a judecăților preconcepute, a adevărului deformat. Aș fi vrut să se înțeleagă faptul că semenul pe care-l privim sîntem noi în oglindă. Dacă-l urîm pe noi ne urîm, dacă invidiem pe noi ne invidiem, atunci cînd calomniem pe cineva sîntem noi, cei care ne privim în oglindă. Îmi pare rău că nu se înțelege ce vreau să transmit, credeți-mă, mi-e foarte greu să traduc tot ceea ce spun. Firește, nu am gîndit că Andu prin al cărui scris am văzut un spirit cultivat, un pic frondeur, dar ca lumea, chiar face reclamă la un produs cosmetic, dar dacă tot a venit vorba, iacătă, am încercat produsul și m-am privit în oglindă. Vă mulțumesc , și Andu, îmi pare sincer rău dacă s-a înțeles altfel.
mda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
apoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
Silueta delicata a unui gind, zeitate japoneza aplecata spre cele dinlauntru, firisoare de ape printre stinci, o privire dincolo de aparente... Din piata iluziilor viata incearca uneori sa ne smulga, dincolo de nori padurea, dincolo de padure satul in care apun drumuri, case cu luminile stinse, se vad de acolo, daca le-ai vedea si tu, cititorule! spune zeitatea gind. Un tus delicat in care lumina si umbra joaca roluri concrete. Piata norilor, titlul cu tenta exotica ne poarta spre tarimul de rasarit, un spatiu nedefinit, inalt; fotografia, evadare din timp... multiple simblori. Intre rasarit si apus, eul se redefineste si dobindeste valori de o incredibila profunzime. Imaginea siluetei care traverseaza pagoda, aflata probabil undeva cam pe la mijloc, in momentul litografierii, se alungeste pe ape, in cautarea unor noi dimensiuni . Frumos, gingas desenat, subtil...Mi-a placut :). Mult!
Eugen, tu îmi pari într-o călătorie, momentan. Bine, mă raportez şi la un text care mie mi-a plăcut mult: Dus-întors.un pretext literar. care exploatat cum trebuie, e o mină de aur.pentru că livrescul ne omoară. vrem, (desigur, şi eu), să scriem inventând trăiri. pe care ori nu le avem, ori nu le putem percepe.
spun că e nişa ta, nu pentru a cânta basmul unirii ( dragi mie, dealtfel), ci pentru că poţi, după ani 20 şi...să spui, paradoxal, lucruri noi. eu nu le-aş putea spune.
Dihotomia aceasta-durere în fond-e nişa. mai puţin, aproape spre deloc, mi-a plăcut "fostei mele şotii". nu e genul tău. deşi, a vorbi de manelism acolo, e o exagerare. mi s-a părut un experiment, puţin forţat.hei bine,şi cine n-a forţat la un moment dat:)
Sis fii buna si dezvolta notiunea de lirism desuet zilelor noastre. Cum definesti desuet? adica criteriile, si ce face un text desuet etc. Dupa aceia am sa iti povestesc ce mi s-a intamplat la o conferinta aviatica nu de mult. E spectaculos pt ca e legat de poezie.
titlul nu are legătură vizibilă cu textul, strofa a doua e slabă rău şi are şi o cacofonie nasoală, a chinui e verb de conjugarea a IV-a (chinuiesc), ultimul vers salvează, totuşi. bunicul merită un poem mai bun sau rămâi la proză.
"Eventual ce nota a luat și-apoi, după examen, se apucă să întrebe prin an cine mai are nevoie ele." - not(ă), nevoie (de) ele.
Citesc. Spor.
Şi parcă la titlu. Nu ar suna mai bine în limba română?
Cred ca e o diferenta destul de evidenta de limbaj, formulare( nu gasesc un cuvant mai potrivit ) intre incpeutul si sfarsitul primei strofe. Adica primele trei versuri iti aduc in minte poeticul, expresia poetica de o anumita natura si apoi vine o comparatie nu prea potrivita cu buncar, container... Cred ca puteti gasi ceva mai bun de atat.
Strofa a doua mi se pare mult mai buna exceptand poate "intrebarile fara raspuns" care-mi dau senzatia de stereotipie.
Lucia, dar de ce sa vrea tata sa te ia înapoi ? Tu cunosti la fel de bine ca si mine sacrificiile nemasurate
ale unui parinte pentru a-si vedea copilul "domn". Si miile de crapaturi din palme si din talpi pentru acest vis !
Iar te joci virtual. De cateva zile, ma gandesc sa iau unui copilas cadou o papusa din carpe. Imi place jocul de culori si intersectarea lumilor copilariei de atunci si acum. Era mai bine atunci: aveam timp pentru toate, vorba maestrului.
Silvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
asa cum preciza si ecaterina poemul devine puternic de la faza cu interviurile si se finalizeaza in aceeasi nota de forta. imi par in plus moartea, salamandra si excalibur, dar banuiesc ca tie ti-s dragi si n-o sa renunti la ele. am lasat semnul pentru poem ca intreg, dar mai ales pentru versurile: "nu-mi place să dau interviuri să fiu întrebată cu ce săruturi îmi țin buzele tinere /încotro mă deșir", "așa că nu-mi vorbi despre dragoste/cum nu vorbești focului/despre fum"
M-a palit o adiere argheziana; m-am gandit ca poezia este continuarea altor versuri. Monica, foarte frumoasa si interesanta analiza a elementului "feminin" , existent in plamadeala poemului. multumesc.
pentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
dacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
Nu stiu daca am inteles. Daca ai incercat rima, nu prea ti-a iesit nici rima nici ritmul. Daca nu ai incercat lucrul acesta, atunci textul abunda in rime involuntare. Plus pacatul tau: poetizarea excesiva.
da Cristina, nu știu neaparat dacă a venit din viitor dar a reprezentat chintesența optimismului tehnologic american al anilor '70-'90. și poate mai ales esența idealismului californian al „noului gold rush” din Silicon Valley al acelor ani. vizitam campusul Apple în anii '90 și era palpabilă atunci euforia fiecărei noutăți tehnologice. pe vremea aceea acolo fiecare bărbat era mai mult sau mai puțin un adolescent. se făceau bancuri despre ce anume îți produce un orgasm mai puternic, o iubită sau un nou computer. toți era(m) crazzy. nu era numai steve, erau mulți alții. vremurile acelea s-au dus. s-a dus și „the dot com boom”. vom vedea ce va mai veni.
Paul,
nu știu, nu cred că s-a pus niciodată problema unei bariere. Dumnezeul meu a murit ca să nu mai existe bariere. așa că nu văd sensul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
foarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deîți mulțumesc și sper și eu să încep să progresez!
pentru textul : anticamera morții demi se pare un text care ar fi putut sa fie bun dar parca are cite o problema in fiecare strofa (poate cu exceptia ultimei). "se opresc în ochii mei oile negre rumegătoare" ---- mi se pare ca suna aiurea sa ti se opreasca oile in ochi desi incerc sa inteleg ce urmareste "un cal în grădina bunicii are mereu ochii încercănați de zbor" ---- cal cu ochi incercanati (si mai ales de zbor) - imi suna relativ melodramatic sau (ca sa fiu circotas) oarecum optzecist "aduceri aminte grăbite ca cireșele în guri flămânde de copii" ---- imi place ca nu exista un verb explicit, poate ca ar fi fost bine sa lipseasca si "ca" in versul doi, si cred ca as fi renuntat si la "grabite" care nu prea se potriveste cu meditativul "aducerile aminte". de fapt "grabite" si "flaminde" reprezinta o redundanta a sensului care poate nu era neaparat necesara "linistea de pe obrazul bunicii se așază în copacii cu lună plină" ---- poate cea mai buna strofa dupa parerea mea dar poate ca verbul "aseaza" este prea puternic pentru ce vrea sa spuna. nu stiu cu ce l-as fi inlocuit. "acum ochii mei poartă întunericul altui oraș" ---- strofa interesanta in intentia subtila de a pune in contrast pacea spatiului pasnic (aproape in stil samanatorist) din satul copilariei in contrast cu "celalalt negru" al orasului, atit de diferit de "negrul oilor". Text care intentioneaza mult. Poate ca repetitia elementului casnic al bunicii introduce o vaga senzatie de "literatura pentru copii" care in acest caz nu cred ca a fost intentionata si nici nu cred ca face bine economiei artistice a textului. parerea mea.
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deNu făceam bășcălie Sapphire, îmi pare rău că te văd atît de pornită. Doar că am privit textul prin oglina aceea blestemată, aceea care ne face să vedem lucrurile distorsionate.Oglinda datorită căreia nu mai putem distinge binele de rău și de aceea de cele mai multe ori preferăm răul. De ce ar alege cineva întunericul și nu lumina? Pentru că fiecare are sistemul lui de valori și modul lui de a percepe lumea. Spuneam cîndva că aș vrea să schimb cîte ceva. Nu trecutul, acesta este Ok, nici prezentul și nici lumea, ea este așa cum este ea. Ceea ce aș fi vrut să schimb este perspectiva din care privim lucrurile, prisma aceea a judecăților preconcepute, a adevărului deformat. Aș fi vrut să se înțeleagă faptul că semenul pe care-l privim sîntem noi în oglindă. Dacă-l urîm pe noi ne urîm, dacă invidiem pe noi ne invidiem, atunci cînd calomniem pe cineva sîntem noi, cei care ne privim în oglindă. Îmi pare rău că nu se înțelege ce vreau să transmit, credeți-mă, mi-e foarte greu să traduc tot ceea ce spun. Firește, nu am gîndit că Andu prin al cărui scris am văzut un spirit cultivat, un pic frondeur, dar ca lumea, chiar face reclamă la un produs cosmetic, dar dacă tot a venit vorba, iacătă, am încercat produsul și m-am privit în oglindă. Vă mulțumesc , și Andu, îmi pare sincer rău dacă s-a înțeles altfel.
pentru textul : avon cosmetics demda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
pentru textul : clinical life deapoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
Silueta delicata a unui gind, zeitate japoneza aplecata spre cele dinlauntru, firisoare de ape printre stinci, o privire dincolo de aparente... Din piata iluziilor viata incearca uneori sa ne smulga, dincolo de nori padurea, dincolo de padure satul in care apun drumuri, case cu luminile stinse, se vad de acolo, daca le-ai vedea si tu, cititorule! spune zeitatea gind. Un tus delicat in care lumina si umbra joaca roluri concrete. Piata norilor, titlul cu tenta exotica ne poarta spre tarimul de rasarit, un spatiu nedefinit, inalt; fotografia, evadare din timp... multiple simblori. Intre rasarit si apus, eul se redefineste si dobindeste valori de o incredibila profunzime. Imaginea siluetei care traverseaza pagoda, aflata probabil undeva cam pe la mijloc, in momentul litografierii, se alungeste pe ape, in cautarea unor noi dimensiuni . Frumos, gingas desenat, subtil...Mi-a placut :). Mult!
pentru textul : Piața norilor deEugen, tu îmi pari într-o călătorie, momentan. Bine, mă raportez şi la un text care mie mi-a plăcut mult: Dus-întors.un pretext literar. care exploatat cum trebuie, e o mină de aur.pentru că livrescul ne omoară. vrem, (desigur, şi eu), să scriem inventând trăiri. pe care ori nu le avem, ori nu le putem percepe.
spun că e nişa ta, nu pentru a cânta basmul unirii ( dragi mie, dealtfel), ci pentru că poţi, după ani 20 şi...să spui, paradoxal, lucruri noi. eu nu le-aş putea spune.
Dihotomia aceasta-durere în fond-e nişa. mai puţin, aproape spre deloc, mi-a plăcut "fostei mele şotii". nu e genul tău. deşi, a vorbi de manelism acolo, e o exagerare. mi s-a părut un experiment, puţin forţat.hei bine,şi cine n-a forţat la un moment dat:)
eu cred în talentul tău.
pentru textul : Neo(II) deSis fii buna si dezvolta notiunea de lirism desuet zilelor noastre. Cum definesti desuet? adica criteriile, si ce face un text desuet etc. Dupa aceia am sa iti povestesc ce mi s-a intamplat la o conferinta aviatica nu de mult. E spectaculos pt ca e legat de poezie.
pentru textul : După Pompei defoarte reusit experimentul tau.
si intr-adevar. de acord cu yester care spune ca prima parte a poemului e cea mai reusita.
finalul in schimb... e si dulce.. si seamana cu morala de la sfarsitul povestirilor pentru cei mici.
l-as schimba. e prea fain intregul poem.
pentru textul : Ambidextru detitlul nu are legătură vizibilă cu textul, strofa a doua e slabă rău şi are şi o cacofonie nasoală, a chinui e verb de conjugarea a IV-a (chinuiesc), ultimul vers salvează, totuşi. bunicul merită un poem mai bun sau rămâi la proză.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar detrec prin amintirile tale vad cu ochii tai ma asez langa tine.. not on line.
pentru textul : no moon rise, no moon set de"al cui este chipul acesta"...
pentru textul : Orléans derog a- fi îngăduit să diferențiez în poezia mea numele comune de cele prorpii! asta din totdeauna! yester
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe dear fi quite something.... si by the way, La Multi Ani Alina!
pentru textul : bucovina perfect de"Eventual ce nota a luat și-apoi, după examen, se apucă să întrebe prin an cine mai are nevoie ele." - not(ă), nevoie (de) ele.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deCitesc. Spor.
Şi parcă la titlu. Nu ar suna mai bine în limba română?
:) ok, imi pare bine pentru ca ii pare bine. e vorba despre o persoana careia de obicei nu ii pare bine:)
pentru textul : părere deCred ca e o diferenta destul de evidenta de limbaj, formulare( nu gasesc un cuvant mai potrivit ) intre incpeutul si sfarsitul primei strofe. Adica primele trei versuri iti aduc in minte poeticul, expresia poetica de o anumita natura si apoi vine o comparatie nu prea potrivita cu buncar, container... Cred ca puteti gasi ceva mai bun de atat.
Strofa a doua mi se pare mult mai buna exceptand poate "intrebarile fara raspuns" care-mi dau senzatia de stereotipie.
ialin
pentru textul : trapa deLucia, dar de ce sa vrea tata sa te ia înapoi ? Tu cunosti la fel de bine ca si mine sacrificiile nemasurate
pentru textul : Urme deale unui parinte pentru a-si vedea copilul "domn". Si miile de crapaturi din palme si din talpi pentru acest vis !
Iar te joci virtual. De cateva zile, ma gandesc sa iau unui copilas cadou o papusa din carpe. Imi place jocul de culori si intersectarea lumilor copilariei de atunci si acum. Era mai bine atunci: aveam timp pentru toate, vorba maestrului.
pentru textul : start and play deexcelent. admir această suprapunere a temporalului peste imaginar. cred ca am mai vrut sa scriu cindva un comentariu sub acest text. iata o fac acum.
pentru textul : Mirza deSilvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
pentru textul : sar peste novembre deasa cum preciza si ecaterina poemul devine puternic de la faza cu interviurile si se finalizeaza in aceeasi nota de forta. imi par in plus moartea, salamandra si excalibur, dar banuiesc ca tie ti-s dragi si n-o sa renunti la ele. am lasat semnul pentru poem ca intreg, dar mai ales pentru versurile: "nu-mi place să dau interviuri să fiu întrebată cu ce săruturi îmi țin buzele tinere /încotro mă deșir", "așa că nu-mi vorbi despre dragoste/cum nu vorbești focului/despre fum"
pentru textul : să nu mă întrebi deImaginea este foarte faina, dar dedicatia pare pusa la plezneala, pentru a atrage atentia.
Un titlu sugestiv ar fi "Alergand dupa o stea".
pentru textul : confluențe deCă tot vorbeai de ortografie, mai uită-te puţin peste această poezie.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... destiu:)..e un defect pe care incerc sa-l corectez de mult timp!
pentru textul : Re(în)semnare deM-a palit o adiere argheziana; m-am gandit ca poezia este continuarea altor versuri. Monica, foarte frumoasa si interesanta analiza a elementului "feminin" , existent in plamadeala poemului. multumesc.
pentru textul : poem din flori depentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
pentru textul : pentru că nu pot lipi orașe dedacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
Nu stiu daca am inteles. Daca ai incercat rima, nu prea ti-a iesit nici rima nici ritmul. Daca nu ai incercat lucrul acesta, atunci textul abunda in rime involuntare. Plus pacatul tau: poetizarea excesiva.
pentru textul : Adun cu forța deCristina, Paul;
da Cristina, nu știu neaparat dacă a venit din viitor dar a reprezentat chintesența optimismului tehnologic american al anilor '70-'90. și poate mai ales esența idealismului californian al „noului gold rush” din Silicon Valley al acelor ani. vizitam campusul Apple în anii '90 și era palpabilă atunci euforia fiecărei noutăți tehnologice. pe vremea aceea acolo fiecare bărbat era mai mult sau mai puțin un adolescent. se făceau bancuri despre ce anume îți produce un orgasm mai puternic, o iubită sau un nou computer. toți era(m) crazzy. nu era numai steve, erau mulți alții. vremurile acelea s-au dus. s-a dus și „the dot com boom”. vom vedea ce va mai veni.
Paul,
pentru textul : a murit steve jobs denu știu, nu cred că s-a pus niciodată problema unei bariere. Dumnezeul meu a murit ca să nu mai existe bariere. așa că nu văd sensul.
ei, ca sa vezi ce este in stare sa faca un an dintr-un om...
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi dePagini