Acesta este un text bun demn de a fi cumva remarcat... are o idee, starea de melancolie speciala e foarte bine transmisa lectorului, putine elemente disonante la nivel formal. "gara rănită"... de ce sa fie rănită? E o gara oarecare, e gara in care vine ciclic trenul tau... a atribui rani unui loc facut sa fie cadru pentru despartiri sau reintalniri mi se pare neproductiv din punct de vedere poetic.
eşti sigur că ai încadrat-o corect? ţi-aş recomanda cutia cu nisip... textul e doar un discurs şi câteva figuri de stil fade: "versuri fumate... " tuşesc metafore..." începi însă bine (prima strofă)
draga Aranca, voiesc sa iti spun ca nu am urmarit nicicum rima, cu atat mai mult regulile rimei. poemul l-am scris asa cum am simtit ca trebuie scris. ideea lui si marturisirea ei a primat in fiecare cuvant, in fiecare vers. nimic altceva. eu nu cred in reguli. arta este ceva ce se intampla. arta nu este matematica de gimnaziu, ci cercetare pura. ceea ce se intampla dincolo de bariere, legi, reguli... nu am pretentia ca ceea fac eu este absolut sau perfect, dar fac din suflet.
Ioana... gând bun ai avut tu astăzi :-) ... mă tem că pagina aceasta se va încărca extrem de puternic... tu îți dai seama ce ai chemat aici? Poate ar trebui să pui un avertisment :-) Cred că nu voi face un comentariu chiar atât de "pe text", ci voi încerca să spun unde anume mi se pare, la fiecare, cât de subiectiv voi putea, punctul cel mai acut. Ioana: "ti-am spus ai gresit... ti-am mai spus am gresit... tu nu aveai voie sa gresesti am crezut ca era de la sine inteles " Francisc: "care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața." La rându-mi, îți las aceasta: Împărtășirea cu celălalt Niciodată nu scriem doar pentru noi înșine. Când cea mai ascunsă dorință, durere sau bucurie, cum ar fi, se așterne pe hârtie, ne-am făcut un părtaș. Există cineva pe care, conștient sau inconștient, l-am lăsa sau ni l-am dori să citească. Să știe. Uneori îmi pare că toate cuvintele, cu excepția unuia singur, au murit. Astăzi, el este durere. În altă seară, este iubire. Alteori, lacrimă. A fost și moarte. Să-mi fie Doamne în fiecare zi. Te-ai gândit cât de ușor ar fi dacă, în loc de a scrie, ne-am îndrepta încet spre ușa acelui prieten, spre brațele acelei iubite, și am spune în puține cuvinte moartea din suflet, disprețul ce ne macină, ura, durerea, patima, și ne-am așterne singurătatea? Dar cum să mai înfrunți și demonii celuilalt? Și cât de cumplit dacă am bătut la ușă și a rămas închisă. Sau, mai rău decât atât, s-a deschis, brațele ne-au primit, am fost ascultați, am fost și înțeleși! Ce ne mai rămâne, căci demonii aduși la lumina zilei par mici și caraghioși, chiar nouă ni se face parcă rușine… Asa că tăcem. Nu facem nici un drum, nu batem la nici o ușă, nu ne odihnim în brațele nimănui. Ne iubim temerile, le creștem și le hrănim, nu vrem să rămânem mai săraci cu o frământare. Hârtia este o promisiune care este mai bine, uneori, să rămână doar atât. (nov. 2004) P.S. Pentru editare, în dreapta paginii, sus: HCODE.
Tres beau! M-am trezit pe malul mării înainte de a-mi da seama ce se întâmplă cu mine. Doar la primul vers, fragmentul "en ces jours" îmi suna puțin ciudat, parcă "dans ces jours" mi s-ar fi părut mai natural... Oricum, după părerea mea, textul merită o peniță. Marian
Parerea mea e ca versificatia este cam greoaie, mesajul ar fi mult mai limpede si mai clar daca versurile nu ar fi atat de "rupte". Este drept ca acest procedeu este destul de interesant si folosit de multi autori (si eu mai scap asemenea chestii dar incerc sa le limitez la strictul necesar). Pentru conformitate incerc sa redau aici cam cum as vedea eu acest poem versificat: "ni se trage de la cuvinte sau poate de la lipsa lor acută de îmblînzire oricît le-am repeta pentru noi înșine am rămîne tot asimetrici în jurul inimii de unde vin izvoarele cu luntrea morții plutind într-un fel de evadare despre care ne promitem în fiecare zi că nu va fi nici prea departe și nici prea vinovată de simpla imposibilitate a învierii la doi ne desfacem din așternuturile carnivore ale timpului defect ca și cum l-am șterge pentru totdeauna din căușul pieptului înălțîndu-ne spre banalele noastre trădări ca un orb care pipăie tavanul după o noapte de dragoste căutîndu-și cioburile dar cuvintele ne revin simple așa cum le-am lăsat fiecare sub gîndurile lui iar viața devine ceea ce ni s-a spus mereu ca un fel de scuză a faptului că ne-am născut lăsînd loc tăcerii" Finalul mi se pare remarcabil, nu degeaba am spus eu candva ca Titarenco este unul dintre putinii poeti contemporani pe care ii cunosc si caruia ii sta bine cand filozofeaza :-) Debutul poemului insa mi se pare perfectibil, exprimarea "ni se trage de la" este usor frivola, avand in vedere trimiterea catre jargon. Bobadil. P.S. Scuze ca prin copy-paste am stricat diacriticele textului :-)
Ela, Hanny este interesant cum oameni diferiti percep mesajele sublimale ale culorilor si ale jocului de culori și forme în mod diferit. și da, s-a vrut o "ciocnire elastică" Hanny, cred ca e mai degrabă o încărcătură postmodernistă decît una modernistă. a fi cititor nu este neaparat un handicap dar poate fi o limitare. poate tocmai de aceea aici vrem nu numai să scriem ci să învățăm și să citim. la urma urmei Hermeneia în limba lui Socrate însemna arta/știința interpretării, comunicării și traducerii și poeziei
si mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
imi pare rau, cred ca m-am exprimat aiurea, ma refeream la anumite sintagme folosite intens de altii, incat ajung sa fie recunoscuti dupa ele si astfel ii impiedica oarecum pe alti autori sa le utilizeze. nu am apucat sa il citesc pe claudiu in perioada aceea. multumesc pentru sugestie si iarta-ma inca o data.
Voi,
audienţa,
dincolo de priviri,
păreţi un perete interior de biserică
pictat cu sfinţi anglicani,
aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă. (X si Y)
mă-ntreabă cei responsabili
cu globarizarea... (paranteze)
sfârleaza aia de fată a plecat
în america înainte de cutremur (nici mai devreme,
nici mai târziu)
iata aici teme care le-ai luat direct din textele mele:
domnul z,
televiziune,
globalizare,
aluzie la cutremurul din '77.
mai vrei şi altele? dinţii galbeni din poezia mea "Septembrie". compilate toate într-un text!
e totuşi o dovadă că citeşti mult şi uiţi de unde le citeşti.
nu scriu parodii, aceasta este a doua mea parodie. imi pare rau ca nu pot face ce m-ati rugat, pentru Marele Maestru International sunt doar o micuta anti-talent, care nu prea isi are rostul pe taramul poeziei. multumesc pentru semnul de lectura scuze inc-o data pentru neputinta de a va indeplini doleanta. cu deosebita stima,adelina
Să mă răspândesc asemeni unui abur pe oglindă să scrii cu degetul pe mine, o carte găsită pe ape mă despică timpul ca pe un măr amintirile într-o bucată de ziar decupată. mi se par niște rânduri facile, școlărești și un text lipsit de inovație că să nu spun chiar slab mai ales în prima parte.
Madalina eu cred ca unde aduci vorba de ploaie, pe lângă atâtea turbane şi chestii care scot din sărite cititorul, dansul ploii ar fi foarte bine înlocuit cu paparudele. şi nu mă împac deloc, cu verbul a suge, aici, parcă ceva nu îl leagă chiar atât de lămâie nici la final nici la început. însă, textul este unul ce poartă semnătura Căuneac, şi privit doar aşa, cei care au prins drag de scrisul tău se pot descurca pe text aducând cu ei şi niscai laude:)
"progresul îmi va fi un candidat sigur în luptele cu animalele de savană" - destul de sever acest vers, parcă sună cumva a progresul roboţilor, sună destul de ştiinţific în raport cu ce ne dai tu nouă la masa de literatură.
Oricum, mi s-a părut ca întreg un text aşa halucinant, neobişnuit şi asta mi-a lăsat o stare şi dacă mi-a lăsat o stare, e o chestie cu el. zic şi eu.
Leapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.
am si eu o intrebare, ce inseamna "totul este relativ într-o lume relativă"? evident ca pot exista perspective diferite dar nu stiu daca asta inseamna ca nu exista in final un sistem de referinta moral sau al binelui si raului. si asta ma uimeste si mai mult cind am senzatia din comentariul tau ca esti crestina, sau poate am inteles eu gresit. bineinteles ca nu ma leg aici de convingerile religioase ale nimanui (nici regulamentul nu mi-ar permite) dar incercam sa inteleg ce vrei sa spui prin "totul este relativ într-o lume relativă". pentru ca eu, de exemplu nu cred ca tradarea este un lucru relativ. adica nu poti sa imi implinti un cutit pe la spate si sa spui ca de fapt mi-ai facut un bine. nu stiu, de asemeni, la ce sapaturi te referi. eu nu am auzit. am auzit ca se spune ca s-ar fi gasit niste sarcofage pe care scrie ieshua si iehuda (adica isus si iuda) dar astea (ca si miriam - maria) nume extrem de frecvente in iudea primului secol incit ar putea sa fie vorba de oricine. personal nu am auzit insa nicaieri ca isus l-ar fi reabilitat pe iuda intr-un anumit mod. in orice caz noul testament nu ofera asa ceva. in ce priveste ce am scris eu aici, cred ca cine are urechi de auzit poate sa auda
...sincer, şi eu am fost destul de mulţumit de partea aceea. Şi mi se întâmplă atât de rar...
Silviu,
...Nopţilea acelea au fost atât de lungi, încât, uneori, am impresia că nu s-au terminat. Deşi acel "de" poartă în el o oarecare nuanţă, cred că se poate şterge.
Paul,
...Din raţiuni pe care care le-am tot repetat, de obicei, nu mă folosesc de construcţii genitivale. În acest caz însa am mizat pe arhicunoscuta expresie "fântâna vieţii" pentru că 1. perfuzia chiar aşa mi se părea la momentul acela; 2. sintagma se mula fidel pe sens urmându-i versului "urmăream ca un basm picătura". Bineînţeles, aceste motive nu scuză sărăcia simţului artistic din acest sector. Aşadar, mă voi gândi la modificare. Mă bucur că, în rest, ti-a plăcut.
Cu prietenie, fiecăruia câte un salut dintr-un Iaşi cuibărit lângă sobă, dar cu un picior uitat în iarnă.
sensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
Paul, mi-a plăcut foarte mult ultima strofă. mai cu seamă cum "ai lăsat tu uliţa printre", cu "a lăsa", şi nu cu un alt verb. apoi imaginea cu peştele prăjit şi cu învierea este foarte reuşită.
p.s. îmi sună puţin disonant versul: "te iau în brațe ca un poem" - ca *pe un, cred, ar merge mai bine dar nu e sfat, e doar o sugestie:)
in comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Acesta este un text bun demn de a fi cumva remarcat... are o idee, starea de melancolie speciala e foarte bine transmisa lectorului, putine elemente disonante la nivel formal. "gara rănită"... de ce sa fie rănită? E o gara oarecare, e gara in care vine ciclic trenul tau... a atribui rani unui loc facut sa fie cadru pentru despartiri sau reintalniri mi se pare neproductiv din punct de vedere poetic.
pentru textul : primul tren deeşti sigur că ai încadrat-o corect? ţi-aş recomanda cutia cu nisip... textul e doar un discurs şi câteva figuri de stil fade: "versuri fumate... " tuşesc metafore..." începi însă bine (prima strofă)
pentru textul : Poem fără picioare dedraga Aranca, voiesc sa iti spun ca nu am urmarit nicicum rima, cu atat mai mult regulile rimei. poemul l-am scris asa cum am simtit ca trebuie scris. ideea lui si marturisirea ei a primat in fiecare cuvant, in fiecare vers. nimic altceva. eu nu cred in reguli. arta este ceva ce se intampla. arta nu este matematica de gimnaziu, ci cercetare pura. ceea ce se intampla dincolo de bariere, legi, reguli... nu am pretentia ca ceea fac eu este absolut sau perfect, dar fac din suflet.
pentru textul : Ceasul meu deMihaela muţumim. bine ai venit pe Hermeneia!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deMultumesc frumos pentru ca ti-ai facut curaj sa citesti si ma bucur daca textul ti-a placut. Un an nou fericit si tie!
pentru textul : feliz navidad deIoana... gând bun ai avut tu astăzi :-) ... mă tem că pagina aceasta se va încărca extrem de puternic... tu îți dai seama ce ai chemat aici? Poate ar trebui să pui un avertisment :-) Cred că nu voi face un comentariu chiar atât de "pe text", ci voi încerca să spun unde anume mi se pare, la fiecare, cât de subiectiv voi putea, punctul cel mai acut. Ioana: "ti-am spus ai gresit... ti-am mai spus am gresit... tu nu aveai voie sa gresesti am crezut ca era de la sine inteles " Francisc: "care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața." La rându-mi, îți las aceasta: Împărtășirea cu celălalt Niciodată nu scriem doar pentru noi înșine. Când cea mai ascunsă dorință, durere sau bucurie, cum ar fi, se așterne pe hârtie, ne-am făcut un părtaș. Există cineva pe care, conștient sau inconștient, l-am lăsa sau ni l-am dori să citească. Să știe. Uneori îmi pare că toate cuvintele, cu excepția unuia singur, au murit. Astăzi, el este durere. În altă seară, este iubire. Alteori, lacrimă. A fost și moarte. Să-mi fie Doamne în fiecare zi. Te-ai gândit cât de ușor ar fi dacă, în loc de a scrie, ne-am îndrepta încet spre ușa acelui prieten, spre brațele acelei iubite, și am spune în puține cuvinte moartea din suflet, disprețul ce ne macină, ura, durerea, patima, și ne-am așterne singurătatea? Dar cum să mai înfrunți și demonii celuilalt? Și cât de cumplit dacă am bătut la ușă și a rămas închisă. Sau, mai rău decât atât, s-a deschis, brațele ne-au primit, am fost ascultați, am fost și înțeleși! Ce ne mai rămâne, căci demonii aduși la lumina zilei par mici și caraghioși, chiar nouă ni se face parcă rușine… Asa că tăcem. Nu facem nici un drum, nu batem la nici o ușă, nu ne odihnim în brațele nimănui. Ne iubim temerile, le creștem și le hrănim, nu vrem să rămânem mai săraci cu o frământare. Hârtia este o promisiune care este mai bine, uneori, să rămână doar atât. (nov. 2004) P.S. Pentru editare, în dreapta paginii, sus: HCODE.
pentru textul : ce am scris "atunci" deTres beau! M-am trezit pe malul mării înainte de a-mi da seama ce se întâmplă cu mine. Doar la primul vers, fragmentul "en ces jours" îmi suna puțin ciudat, parcă "dans ces jours" mi s-ar fi părut mai natural... Oricum, după părerea mea, textul merită o peniță. Marian
pentru textul : La bastide des vagues denu am știut și îmi pare nespus de rău. a fost un om care știa să scrie foarte bine și avea un suflet de aur și un umor de neîntrecut.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deParerea mea e ca versificatia este cam greoaie, mesajul ar fi mult mai limpede si mai clar daca versurile nu ar fi atat de "rupte". Este drept ca acest procedeu este destul de interesant si folosit de multi autori (si eu mai scap asemenea chestii dar incerc sa le limitez la strictul necesar). Pentru conformitate incerc sa redau aici cam cum as vedea eu acest poem versificat: "ni se trage de la cuvinte sau poate de la lipsa lor acută de îmblînzire oricît le-am repeta pentru noi înșine am rămîne tot asimetrici în jurul inimii de unde vin izvoarele cu luntrea morții plutind într-un fel de evadare despre care ne promitem în fiecare zi că nu va fi nici prea departe și nici prea vinovată de simpla imposibilitate a învierii la doi ne desfacem din așternuturile carnivore ale timpului defect ca și cum l-am șterge pentru totdeauna din căușul pieptului înălțîndu-ne spre banalele noastre trădări ca un orb care pipăie tavanul după o noapte de dragoste căutîndu-și cioburile dar cuvintele ne revin simple așa cum le-am lăsat fiecare sub gîndurile lui iar viața devine ceea ce ni s-a spus mereu ca un fel de scuză a faptului că ne-am născut lăsînd loc tăcerii" Finalul mi se pare remarcabil, nu degeaba am spus eu candva ca Titarenco este unul dintre putinii poeti contemporani pe care ii cunosc si caruia ii sta bine cand filozofeaza :-) Debutul poemului insa mi se pare perfectibil, exprimarea "ni se trage de la" este usor frivola, avand in vedere trimiterea catre jargon. Bobadil. P.S. Scuze ca prin copy-paste am stricat diacriticele textului :-)
pentru textul : simptomul cuvintelor deEla, Hanny este interesant cum oameni diferiti percep mesajele sublimale ale culorilor si ale jocului de culori și forme în mod diferit. și da, s-a vrut o "ciocnire elastică" Hanny, cred ca e mai degrabă o încărcătură postmodernistă decît una modernistă. a fi cititor nu este neaparat un handicap dar poate fi o limitare. poate tocmai de aceea aici vrem nu numai să scriem ci să învățăm și să citim. la urma urmei Hermeneia în limba lui Socrate însemna arta/știința interpretării, comunicării și traducerii și poeziei
pentru textul : exaust desi mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
pentru textul : o tristețe neterminată deimi pare rau, cred ca m-am exprimat aiurea, ma refeream la anumite sintagme folosite intens de altii, incat ajung sa fie recunoscuti dupa ele si astfel ii impiedica oarecum pe alti autori sa le utilizeze. nu am apucat sa il citesc pe claudiu in perioada aceea. multumesc pentru sugestie si iarta-ma inca o data.
pentru textul : somn deHello,
sînt domnul X ( X si Y)
Voi,
audienţa,
dincolo de priviri,
păreţi un perete interior de biserică
pictat cu sfinţi anglicani,
aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă. (X si Y)
mă-ntreabă cei responsabili
cu globarizarea... (paranteze)
sfârleaza aia de fată a plecat
în america înainte de cutremur (nici mai devreme,
nici mai târziu)
iata aici teme care le-ai luat direct din textele mele:
domnul z,
televiziune,
globalizare,
aluzie la cutremurul din '77.
mai vrei şi altele? dinţii galbeni din poezia mea "Septembrie". compilate toate într-un text!
pentru textul : pentru prima dată dee totuşi o dovadă că citeşti mult şi uiţi de unde le citeşti.
COABITÁRE s.f. Faptul de a coabita; conviețuire; coabitație. [ Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
Cuvântul «cohabita» nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate:
pentru textul : Alb şi roşu decoabita (1 coabitez) | coabita (1 coabit)
Mulțumesc, Ioana!
pentru textul : Eu și îngerul meu deuitasem si-am revenit cu modificarea
pentru textul : Traseu denu scriu parodii, aceasta este a doua mea parodie. imi pare rau ca nu pot face ce m-ati rugat, pentru Marele Maestru International sunt doar o micuta anti-talent, care nu prea isi are rostul pe taramul poeziei. multumesc pentru semnul de lectura scuze inc-o data pentru neputinta de a va indeplini doleanta. cu deosebita stima,adelina
pentru textul : Mă doare, mitocane, în cot deSă mă răspândesc asemeni unui abur pe oglindă să scrii cu degetul pe mine, o carte găsită pe ape mă despică timpul ca pe un măr amintirile într-o bucată de ziar decupată. mi se par niște rânduri facile, școlărești și un text lipsit de inovație că să nu spun chiar slab mai ales în prima parte.
pentru textul : antiplatonice V deMadalina eu cred ca unde aduci vorba de ploaie, pe lângă atâtea turbane şi chestii care scot din sărite cititorul, dansul ploii ar fi foarte bine înlocuit cu paparudele. şi nu mă împac deloc, cu verbul a suge, aici, parcă ceva nu îl leagă chiar atât de lămâie nici la final nici la început. însă, textul este unul ce poartă semnătura Căuneac, şi privit doar aşa, cei care au prins drag de scrisul tău se pot descurca pe text aducând cu ei şi niscai laude:)
"progresul îmi va fi un candidat sigur în luptele cu animalele de savană" - destul de sever acest vers, parcă sună cumva a progresul roboţilor, sună destul de ştiinţific în raport cu ce ne dai tu nouă la masa de literatură.
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deOricum, mi s-a părut ca întreg un text aşa halucinant, neobişnuit şi asta mi-a lăsat o stare şi dacă mi-a lăsat o stare, e o chestie cu el. zic şi eu.
Leapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deam si eu o intrebare, ce inseamna "totul este relativ într-o lume relativă"? evident ca pot exista perspective diferite dar nu stiu daca asta inseamna ca nu exista in final un sistem de referinta moral sau al binelui si raului. si asta ma uimeste si mai mult cind am senzatia din comentariul tau ca esti crestina, sau poate am inteles eu gresit. bineinteles ca nu ma leg aici de convingerile religioase ale nimanui (nici regulamentul nu mi-ar permite) dar incercam sa inteleg ce vrei sa spui prin "totul este relativ într-o lume relativă". pentru ca eu, de exemplu nu cred ca tradarea este un lucru relativ. adica nu poti sa imi implinti un cutit pe la spate si sa spui ca de fapt mi-ai facut un bine. nu stiu, de asemeni, la ce sapaturi te referi. eu nu am auzit. am auzit ca se spune ca s-ar fi gasit niste sarcofage pe care scrie ieshua si iehuda (adica isus si iuda) dar astea (ca si miriam - maria) nume extrem de frecvente in iudea primului secol incit ar putea sa fie vorba de oricine. personal nu am auzit insa nicaieri ca isus l-ar fi reabilitat pe iuda intr-un anumit mod. in orice caz noul testament nu ofera asa ceva. in ce priveste ce am scris eu aici, cred ca cine are urechi de auzit poate sa auda
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deVirgil,
...sincer, şi eu am fost destul de mulţumit de partea aceea. Şi mi se întâmplă atât de rar...
Silviu,
...Nopţilea acelea au fost atât de lungi, încât, uneori, am impresia că nu s-au terminat. Deşi acel "de" poartă în el o oarecare nuanţă, cred că se poate şterge.
Paul,
...Din raţiuni pe care care le-am tot repetat, de obicei, nu mă folosesc de construcţii genitivale. În acest caz însa am mizat pe arhicunoscuta expresie "fântâna vieţii" pentru că 1. perfuzia chiar aşa mi se părea la momentul acela; 2. sintagma se mula fidel pe sens urmându-i versului "urmăream ca un basm picătura". Bineînţeles, aceste motive nu scuză sărăcia simţului artistic din acest sector. Aşadar, mă voi gândi la modificare. Mă bucur că, în rest, ti-a plăcut.
Cu prietenie, fiecăruia câte un salut dintr-un Iaşi cuibărit lângă sobă, dar cu un picior uitat în iarnă.
pentru textul : Viraj mult prea strâns desensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
pentru textul : mater misericordiae depoate vor regla editorii.
pentru textul : mici aberaţii despre normalitatea lucrurilor dePaul, mi-a plăcut foarte mult ultima strofă. mai cu seamă cum "ai lăsat tu uliţa printre", cu "a lăsa", şi nu cu un alt verb. apoi imaginea cu peştele prăjit şi cu învierea este foarte reuşită.
p.s. îmi sună puţin disonant versul: "te iau în brațe ca un poem" - ca *pe un, cred, ar merge mai bine dar nu e sfat, e doar o sugestie:)
gând bun.
pentru textul : sar peste novembre dein comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine dede ce ă cu tilda? şi de ce com?
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul de"viaţa mea
puţin somnoroasă e
ca un chioşc de ziare
moţăind într-o haltă" - mi-au plăcut aceste versuri. Doar că aş muta verbul mai jos:
"viaţa mea
pentru textul : cerc depuţin somnoroasă
e ca un chioşc de ziare
moţăind într-o haltă"
iti multumesc pt semn, aprecierea ta ma bucura.
cu stima
pentru textul : Mut deda, aşa este...ca poem în proză nu prea e bun
pentru textul : uşa trântită dePagini