A doua strofă este mai reușită. Finalul nu atinge nivelul calitativ al poemului. Imaginea alăturată nu mi se pare că se potrivește cu ce am înțeles eu din text. Parașuta și parapanta - două elemente din care aș păstra doar o variantă.
cred ca Alina greseste aici si o rog sa citeasca bine Regulamentul Hermeneia si sa nu mai pretinda lucruri care nu sint stipulate acolo. Un editor ar trebui sa dea tonul respectarii regulamentului si nu la pretentii sau mofturi arbitrare. Cred ca "regula celor doua luni" este buna asa cum este atit in spiritul cit si litera ei. Orice este in afara ei nu are girul Hermeneia si personal cred ca dauneaza bunului mers al site-ului. De asemeni exista la sectiunea Info/ Administrative loc daca cineva vrea sa propuna o alta idee. Sa nu transformam subsolul textelor in locuri pentru batalii care n-au o legatura cu textul propriu zis
cuibul tau este mai mult o temnita, insa una conceputa intr/un text frumos, puternic si direct. poemul este o declaratie care poarta puterea avalnsei, a vulcanului care erupe, a oceanului in timpul furtunii... un text pe care l/am citit cu mare placere si caruia, din acest motiv, ii dau -desi o fac pentru intaia data- o meritorie penita.
răspunsul fundamental, Virgil – care, sper să mă crezi, este mult mai real decât întrebarea ta absolut retorică, nu fundamentală – ar suna cam așa: ce te faci atunci când “tema” este rezultatul realității, al unui existențialism frust, iar acela descris este o ființă despre care simți și gândești asemeni lui Byron: „aici zace cel mai bun prieten al omului, care a avut toate calitățile lui și nici unul dintre defecte”? poate că a dezvolta “metafizici” pe marginea unor astfel de subiecte ne ajută să gândim mai departe, însă nu sunt sigur că asta ne ajută să devenim cu adevărat oameni; cred că ceea ce ție îți scapă (subliniez, cred, am și eu limitele mele) este că acela din groapă nu este „povestitorul”, ci dublul său, identicul său și că mirosurile acelea nu numai că deja ai sentimentul acut că „nu le-ai simțit de multă vreme”, dar nici nu le vei mai simți niciodată (nu la fel). poate că, privit din afară, textul pare un fel de pură filozofare negativistă; te asigur că este numai o "comemorare"; nu am pretenția că am reușit, am încercat, am exprimat ce am simțit și am gândit, atâta tot. mulțumesc pentru lectură și pentru semn. cu respect, Vasile Munteanu
Am nevoie de putina ingaduinta, cam 20 de ani nu am folosit limba. Nu mi-e clara evolutia ei, am carti vechi in care se folosea numai "î". Multumesc de întelegere. Lui Cailean : Am cautat intentionat fragmentarea si discontinuitatea. Sunt aici fraze schimbate intre doi ,dar fara axa timpului, daca vrei, un dialog absurd . Eu cred ca e timpul sa spargem normele clasice, mesajul modern e un amalgam de semnale, coduri, simboluri in care ne descurcam destul de bine.
Adriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
da, ai dreptate, dar, dacă aş comasa anumite versuri, ar dispărea, cred, acestă impresie. De fapt, din dorinţa de concentrare am eliminat conjuncţiile şi probabil, poemul, are asupra cititorului, acest efect. Mulţumesc pentru observaţie. Mă voi gândi ce să fac.
eu as evita folosirea de astfel de titluri. am mai spus-o si altadata. oricit de fancy am vrea sa fim totusi titlul are si un rol pur pragmatic de identificare si tabulare a unei colectii. cu un astfel de titlu in lumea computerelor si in lumea oamenilor textul tau se va pierde in necunoscut. acum despre text. evident este un text undeva intre mediocru si slab iar gaselnita asta cu „la doua rinduri” (la care te-as ruga sa renunti pe hermeneia) nu aduce nici un plus pentru ca nu are la ce. asta nu inseamna ca textul ca intreg nu te lasa cu o anumita senzatie pe care o poti atribui unei valente poetice. pacat insa ca o idee destul de interesanta s-a scufundat in mediocritatea unei sonoritati maneliste. in acest text se observa ca autorului ii lipseste elitismul exigentei cu ceea ce scrie.
idee buna, chiar daca nu noua. realizare nu prea reusita. tot felul de "care", "apoi", "ca niste", "cite un", etc.
imi permit o varianta:
doar păpădii și melci
în coșul mamei mele
un cuib din fiecare cochilie
mă suie-n el m-agață de-o creangă
mă leagănă
când lumea se răsucește pe încheieturile-mi firave
scoate melcii rămași
îmi umezește fruntea și-mi dă carnea din dinții ei
apoi suflă în păpădie
toți oamenii care și-au înfipt gheara în mine
zboară
ca niște gărgărițe alungate de stăpânul porumbarului
adorm
Christian, mă bucur că te văd aici cu un eseu "colcăitor", plin de efuziune ideatică, energizant mai les acum dimineața la o cafea. Egalizarea e o nevoie dintotdeauna, oamenii o doresc imperios când sunt subvalori. Îmi place această constatare ironică, din final, conclusivă: "singură condiție: să-i vină ideea. Și aceasta, a naibii, nu vine decât unuia singur. Până când doctorii de gândire nu vor reuși clonarea absolută a ideilor, în așa fel încât, să descoperim toți simultan, noua teorie asupra radiației universale primordiale sau noua hartă a genomului uman sau o nouă simfonie, până atunci vom rămâne sublim de diferiți, de incorecți și de frumoși în varietatea cocoașelor noastre. Oricât ar încerca dumnealor să ni le nivele cu marele caterpilar ideologic." Stil nervos, idei bine susținute, argumentate cu peniță!
Îmi plac poveștile, Monica. Pe mine acest poem mă trimite cu gîndul la Alchimistul Lui Cohelio. Nota distinctivă o constituie imaginea abea perceptibilă a Podișului Marelui Bazin, pentru că acolo îl văd plasat. Citind am avut impresia spațiilor vaste, nelimitate decît de granița spulberată de vînturile deșertului dintre cele două lumi: ale fetei de preerie și a prințului deșertului.
Eh!, nimic nu este ceea ce pare, Cami. Deoarece pentru mine contează și va continua mereu să conteze ceea ce spui, Beniamin, "așa" ori ceva de două silabe, da, merge acolo. Le caut. Mulțumesc pentru "Timpul" acordat.
îi felicit şi eu pe premianţi. regret să spun ca poezia "funk şi brânză de capră" nu a fost nici pe departe cea mai bună. notele de 10 sunt umflate cu clenbuterol. cele două poezii ale Luminiţei Suse (oriana) i-au fost net superioare. La fel poeziile "Femeia cu ochi de felinar" şi "Anotimpul păpuşilor". Regret, de asemenea, că membrii juriului nu au participat la concurs, am fi văzut şi noi cum s-ar fi cotat unii pe alţii.
aici mă simt în mine însămi, mă privesc în poemul tău ca într-o oglindă paralelă, îmi aud cuvintele dinspre tine, re-inventate, ca un origami incomplet. ai creat nu doar imagini inedit construite: "talpa casei", "origami sonor plin de iarbă încărunțind", "arbori de zăpadă", ci și o atmosferă onirică, o iubire imperială, unică, niciodată în a cincea zi când Dumnezeu a făcut... știu că știi continuarea. deosebită simțire aici, cred că am auzit vocea casei tale, așa cum se spune în bătrâni.
si mie mi-a placut textul si, recunosc, m-a facut sa zambesc azi in fata calculatorului. poate ca si asta conteaza si face, pana la urma, ca un text sa fie/sa devina poezie - ca vrea sa imparta ceea ce are
acest premiu a constituit o mare şi plăcută surpriză, de care poate nu aş fi avut parte dacă nu ar fi existat un site pe nume Hermeneia al cărui membru să fiu şi doi promotori entuziaşti ai culturii precum Virgil Titarenco şi Călin Sămărghiţan.
Mulţumesc domnilor.
Le mulţumesc deasemenea Katyei Kelaro şi lui Matei Hutopilă pentru cuvintele frumoase.
Mereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.
Multumesc frumos, chiar ma bucur ca textul acesta nu a ramas necomentat. O sa ma gandesc la obiectii, dar mi se pare ca doar la guma de mestecat ar putea fi asa. DAr deocamdata imi place textul asa cum e. Multumesc inca o data!
Costin, considera ca, daca as fi gasit un comentariu adecvat, as fi lasat o penita sub poemul acesta.Nu pentru cine stie ce gaselnite stilistice, nu pentru originalitate, ci doar pentru adevarul continut in ultima strofa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
A doua strofă este mai reușită. Finalul nu atinge nivelul calitativ al poemului. Imaginea alăturată nu mi se pare că se potrivește cu ce am înțeles eu din text. Parașuta și parapanta - două elemente din care aș păstra doar o variantă.
pentru textul : Ramona & Rameau - Part II deplacut
pentru textul : aspacardin sau nopţi nedormite demultumesc de parere Virgil! adevarat, caprele sunt mai inedite dar ciclul acesta se invarteste oarecum in jurul pietrelor (mele) ...
pentru textul : Pietrele Annei demerci Matei pentru opinii. am mai modificat pe ici pe colo
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun deAlma, Mihaela, George, Cristina, foarte vă mulţumesc pentru!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci decred ca Alina greseste aici si o rog sa citeasca bine Regulamentul Hermeneia si sa nu mai pretinda lucruri care nu sint stipulate acolo. Un editor ar trebui sa dea tonul respectarii regulamentului si nu la pretentii sau mofturi arbitrare. Cred ca "regula celor doua luni" este buna asa cum este atit in spiritul cit si litera ei. Orice este in afara ei nu are girul Hermeneia si personal cred ca dauneaza bunului mers al site-ului. De asemeni exista la sectiunea Info/ Administrative loc daca cineva vrea sa propuna o alta idee. Sa nu transformam subsolul textelor in locuri pentru batalii care n-au o legatura cu textul propriu zis
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă decuibul tau este mai mult o temnita, insa una conceputa intr/un text frumos, puternic si direct. poemul este o declaratie care poarta puterea avalnsei, a vulcanului care erupe, a oceanului in timpul furtunii... un text pe care l/am citit cu mare placere si caruia, din acest motiv, ii dau -desi o fac pentru intaia data- o meritorie penita.
pentru textul : despre furtunile cu numele tău derăspunsul fundamental, Virgil – care, sper să mă crezi, este mult mai real decât întrebarea ta absolut retorică, nu fundamentală – ar suna cam așa: ce te faci atunci când “tema” este rezultatul realității, al unui existențialism frust, iar acela descris este o ființă despre care simți și gândești asemeni lui Byron: „aici zace cel mai bun prieten al omului, care a avut toate calitățile lui și nici unul dintre defecte”? poate că a dezvolta “metafizici” pe marginea unor astfel de subiecte ne ajută să gândim mai departe, însă nu sunt sigur că asta ne ajută să devenim cu adevărat oameni; cred că ceea ce ție îți scapă (subliniez, cred, am și eu limitele mele) este că acela din groapă nu este „povestitorul”, ci dublul său, identicul său și că mirosurile acelea nu numai că deja ai sentimentul acut că „nu le-ai simțit de multă vreme”, dar nici nu le vei mai simți niciodată (nu la fel). poate că, privit din afară, textul pare un fel de pură filozofare negativistă; te asigur că este numai o "comemorare"; nu am pretenția că am reușit, am încercat, am exprimat ce am simțit și am gândit, atâta tot. mulțumesc pentru lectură și pentru semn. cu respect, Vasile Munteanu
pentru textul : ploaia prietenului din mine deAm nevoie de putina ingaduinta, cam 20 de ani nu am folosit limba. Nu mi-e clara evolutia ei, am carti vechi in care se folosea numai "î". Multumesc de întelegere. Lui Cailean : Am cautat intentionat fragmentarea si discontinuitatea. Sunt aici fraze schimbate intre doi ,dar fara axa timpului, daca vrei, un dialog absurd . Eu cred ca e timpul sa spargem normele clasice, mesajul modern e un amalgam de semnale, coduri, simboluri in care ne descurcam destul de bine.
pentru textul : Corb Orb deAdriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
pentru textul : Un stomac de balaur deIncepe sa-mi placa punctuatia asta a ta... parca e altceva, ceva nou, de bun augur. Mi-a placut, de citit, de recitat. Andu
pentru textul : Anamnesis destrudo demulţumesc pt. trecere şi semn.
pentru textul : Autumnal deEugen
da, ai dreptate, dar, dacă aş comasa anumite versuri, ar dispărea, cred, acestă impresie. De fapt, din dorinţa de concentrare am eliminat conjuncţiile şi probabil, poemul, are asupra cititorului, acest efect. Mulţumesc pentru observaţie. Mă voi gândi ce să fac.
pentru textul : scoteam dragostea cu o pompă submersibilă deeu as evita folosirea de astfel de titluri. am mai spus-o si altadata. oricit de fancy am vrea sa fim totusi titlul are si un rol pur pragmatic de identificare si tabulare a unei colectii. cu un astfel de titlu in lumea computerelor si in lumea oamenilor textul tau se va pierde in necunoscut. acum despre text. evident este un text undeva intre mediocru si slab iar gaselnita asta cu „la doua rinduri” (la care te-as ruga sa renunti pe hermeneia) nu aduce nici un plus pentru ca nu are la ce. asta nu inseamna ca textul ca intreg nu te lasa cu o anumita senzatie pe care o poti atribui unei valente poetice. pacat insa ca o idee destul de interesanta s-a scufundat in mediocritatea unei sonoritati maneliste. in acest text se observa ca autorului ii lipseste elitismul exigentei cu ceea ce scrie.
pentru textul : Femeia Cratiță deia uite dom'le, și-a deschis gura și artistul de la tecuci! întotdeauna atent, cu gânduri bune... mulțam de mârâială.
pentru textul : ce frumusețe rară deidee buna, chiar daca nu noua. realizare nu prea reusita. tot felul de "care", "apoi", "ca niste", "cite un", etc.
imi permit o varianta:
doar păpădii și melci
în coșul mamei mele
un cuib din fiecare cochilie
mă suie-n el m-agață de-o creangă
mă leagănă
când lumea se răsucește pe încheieturile-mi firave
pentru textul : când mama suflă-n păpădie descoate melcii rămași
îmi umezește fruntea și-mi dă carnea din dinții ei
apoi suflă în păpădie
toți oamenii care și-au înfipt gheara în mine
zboară
ca niște gărgărițe alungate de stăpânul porumbarului
adorm
Christian, mă bucur că te văd aici cu un eseu "colcăitor", plin de efuziune ideatică, energizant mai les acum dimineața la o cafea. Egalizarea e o nevoie dintotdeauna, oamenii o doresc imperios când sunt subvalori. Îmi place această constatare ironică, din final, conclusivă: "singură condiție: să-i vină ideea. Și aceasta, a naibii, nu vine decât unuia singur. Până când doctorii de gândire nu vor reuși clonarea absolută a ideilor, în așa fel încât, să descoperim toți simultan, noua teorie asupra radiației universale primordiale sau noua hartă a genomului uman sau o nouă simfonie, până atunci vom rămâne sublim de diferiți, de incorecți și de frumoși în varietatea cocoașelor noastre. Oricât ar încerca dumnealor să ni le nivele cu marele caterpilar ideologic." Stil nervos, idei bine susținute, argumentate cu peniță!
pentru textul : Corectitudinea artistică deÎmi plac poveștile, Monica. Pe mine acest poem mă trimite cu gîndul la Alchimistul Lui Cohelio. Nota distinctivă o constituie imaginea abea perceptibilă a Podișului Marelui Bazin, pentru că acolo îl văd plasat. Citind am avut impresia spațiilor vaste, nelimitate decît de granița spulberată de vînturile deșertului dintre cele două lumi: ale fetei de preerie și a prințului deșertului.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deEh!, nimic nu este ceea ce pare, Cami. Deoarece pentru mine contează și va continua mereu să conteze ceea ce spui, Beniamin, "așa" ori ceva de două silabe, da, merge acolo. Le caut. Mulțumesc pentru "Timpul" acordat.
pentru textul : Rugăciune de zi debun venit pe Hermeneia. un text care promite.
pentru textul : Planeta lui Heraclit deși unde este inovația literară?
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deîi felicit şi eu pe premianţi. regret să spun ca poezia "funk şi brânză de capră" nu a fost nici pe departe cea mai bună. notele de 10 sunt umflate cu clenbuterol. cele două poezii ale Luminiţei Suse (oriana) i-au fost net superioare. La fel poeziile "Femeia cu ochi de felinar" şi "Anotimpul păpuşilor". Regret, de asemenea, că membrii juriului nu au participat la concurs, am fi văzut şi noi cum s-ar fi cotat unii pe alţii.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deaici mă simt în mine însămi, mă privesc în poemul tău ca într-o oglindă paralelă, îmi aud cuvintele dinspre tine, re-inventate, ca un origami incomplet. ai creat nu doar imagini inedit construite: "talpa casei", "origami sonor plin de iarbă încărunțind", "arbori de zăpadă", ci și o atmosferă onirică, o iubire imperială, unică, niciodată în a cincea zi când Dumnezeu a făcut... știu că știi continuarea. deosebită simțire aici, cred că am auzit vocea casei tale, așa cum se spune în bătrâni.
pentru textul : niciodată vineri desi mie mi-a placut textul si, recunosc, m-a facut sa zambesc azi in fata calculatorului. poate ca si asta conteaza si face, pana la urma, ca un text sa fie/sa devina poezie - ca vrea sa imparta ceea ce are
pentru textul : fericirea II deacest premiu a constituit o mare şi plăcută surpriză, de care poate nu aş fi avut parte dacă nu ar fi existat un site pe nume Hermeneia al cărui membru să fiu şi doi promotori entuziaşti ai culturii precum Virgil Titarenco şi Călin Sămărghiţan.
Mulţumesc domnilor.
Le mulţumesc deasemenea Katyei Kelaro şi lui Matei Hutopilă pentru cuvintele frumoase.
pentru textul : Premiile "RefleXos" deMereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.
pentru textul : Pierduți în trafic dela „surpinsă” ai fost prea subtilă pentru mine:) am corectat acum. cât despre cum se schimbă norma în limba română, istoria ne va judeca...
pentru textul : draagă doomnule profeesor deMultumesc frumos, chiar ma bucur ca textul acesta nu a ramas necomentat. O sa ma gandesc la obiectii, dar mi se pare ca doar la guma de mestecat ar putea fi asa. DAr deocamdata imi place textul asa cum e. Multumesc inca o data!
pentru textul : dacă ochii ei ar avea nume le-ar zice hiroshima și nagasaki deCostin, considera ca, daca as fi gasit un comentariu adecvat, as fi lasat o penita sub poemul acesta.Nu pentru cine stie ce gaselnite stilistice, nu pentru originalitate, ci doar pentru adevarul continut in ultima strofa.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deMie mi-a placut stilul in care e scris textul. Sunt si cateva formulari memorabile... ma intreb insa daca "gem" ul acela era de prune.
pentru textul : românia lui virgil t -I- dePagini