Încă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
Amuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.
mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
Alina, textul își merită din plin penițele și locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, și apoi finalul, pur și simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- așa că las și eu un semn auriu
Cam "sf-istică" această apologie a lui "nimic", în jurul căreia construiești un decor urban - populat cu personaje ale post-modernității. Ar mai fi și un iz de sentențiozitate. Mai închegată mi se pare a fi strofa a doua. Textul ar mai trebui lucrat. Cu amiciție,
va doresc "Sarbatori fericite" si un calduros "La multi ani"! poemul trebuie ca-i lipseste o vocala, are parca un fel de picior mai scurt la inceputul fiecarei strofe.
si unde este comentariul Bobadil? Ai mai fost avertizat pentru acest gen de comentarii. E oare chiar asa de greu sa facem un comentariu inteligent, decent si folositor demersului literar?
Chiar dacă miroase a Sorescu, se vede epoca, evoluţia. Şi e bine să se continue dezvoltarea unui stil ce prinde. Aici sînt alte cote poetice, originilatitate în mesaj şi în mesaj.
LIM.
renunță la conjuncția din prima strofă. vesi în ultimul grupaj, ”ce sapă adâncul tainelor”, fără ”ce” și nici restul nu-mi place, prea patetic și aproape pleonastic, adâncul tainelor.
ultimul vers: gerunziul ăla mă zgârîie pe creier. și e total nepoetic. nu mă interesează să-mi spui că dezlănțuiește emoții, ci să mi-o trasmiți.
în rest, în general, văd un progres.
îmi place și că ești atentși la ceea ce îți spun membrii Hermeneia. succes, Celestin !
Nu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.
sunt multe comentarii aici (un lucru bun!), și o să mă întorc pe urmă la ele...
dar, după lectura poeziei, pot spune că nu-i găsesc locul acestei parafraze din Nietzche (bănuiesc că asta ai intenționat).
pentru că, oricum, sora lui și contemporanii acesteia, apoi bună parte din urmașii acestora, au întors pe dos ceea ce a vrut Nietzche să ne facă să pricepe.
cel puțin, eu așa cred.
"Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective"
margas, ai vrea sa-mi spui ceva? pe un ton decent, ca ce rost ar avea sa nu ne faca o minima placere.
as fi intrebat mai intai daca nu cumva acel "asaza" e un typo.
nu de-alta, dar ce stim noi despre yester exact.
eu am zis una, tu ai zis alta, unde-i sablonul ala dupa care se masoara exact poezia? apropos, tu porti tocuri? eu nu.
la naiba, o fi vreuna din noi tzatza din cauza asta?! as paria ca sunt cel putin cateva fufe gata sa spuna ca da. ce vreau sa spun e ca-i ridicol sa fii atat de pornita pe-un autor care-i in fata cator poetei ce-ar merita din plin mesajul asta (stim cu totii ce-o o tzatza, cand iesi din definitia exacta ramane o etichetare subiectiva)? la nivelul lui yester (nu spun ca-i stelar chiar daca pentru mine ar fi, spun ca nu-i de mizerie) nu poti sa faci o critica in halul asta si sa ai totala dreptate pentru ca poezia se percepe destul de fuzzy.
vreau doar sa inteleg, banuiesc ca nu realizezi cat e de agresiv si cat de personal suna comentariul de mai sus.
imi pare rau ca am gasit atat de tarziu poemul acesta bijuterie dar ma bucur ca l-am gasit. uimitoare prospetimea raportarii, rasturnarea perspectivei ("Viața era un lemn cu rădăcini albastre:/ creșteau deasupra noastră/ spre pământul cel bun.")...plus un final memorabil. asez o penita si sper ca te voi mai citi. cu admiratie, Adriana
în prima strofă ai expediat cam repede imaginile finale și cred că aș prefera să se întâmple și altceva acolo, nu să fie doar descriptiv. (dar aici s-ar putea să fiu eu de vină, că îmi plac descrierile doar în proză). de asemenea cred că ultimul vers e fie personal, fie scris în grabă :) dar nu e ok și trebuie ceva susținut acolo... restul îmi place :)
Din când în când revin în "toamna temperată" pentru ritmul acut al melancoliei degajat de text. Pare decupată dintr-o piesă folk mai veche și copiată la sfârșitul unui caiet dictando de un elev timid cu palmele aburite priin buzunarele gândurilor. Înnebunesc nebunii, se înmulțesc sicofantele. Mi puoi raccontare ancora una volta la storia del mondo ? Ancora una volta...
Ionuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
Snowdon King, imi sunt f clare avantajele si dezavantajele mediului literar web si cred ca si tie. dar in afara de "novici" si cei care "le faciliteaza munca de atelier" nu stiu cu ce fel de useri ai mai avut tangente. iar daca n-ai avut nu inseamna ca n-ai fi putut avea.
"-păi nu prea am ce să-ți povestesc. uneori mi se pare că locuiesc în interiorul unui clopot în spațiul acela imaterial care face aerul să vibreze". Mai sunt și altele, la fel de remarcabile, care pot fi citate. Ilustrare practică a teoriei tale cu 'nivelurile de comunicare'. Ți-am promis că te voi urmări până-n pânzele albe. Aștept să reluăm discuția despre "cheia" aia pe care o căutăm. Stejarul
ok, cristina. mă voi folosi de acest loc (pînă găsim altă formă pe hermeneia) să îți cer să ștergi postarea de aici: http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cu-durere-n-suflet
acolo faci referință la adresa unui text postat pe hermeneia.com, dar chiar dacă nu ai face, de vreme ce atît emilian cît și tu sînteți membri aici, iar gestul tău impietează asupra mai multor drepturi pe care le are emilian ca autor al textului, mă văd nevoit să îți cer să ștergi textul de acolo. dacă o vei face în următoarele 24 de ore vei primi numai avertisment pe hermeneia. dacă nu, voi fi nevoit să îți suspend contul pe hermeneia.com pentru o perioadă asupra lungimii căreia se va pronunța Consiliul. Mulțumesc.
totul este minimal, funcțional în poemul tău filigranat. less is more. un final dintr-o singură glifă, ca un detaliu inerent în fluidul Armoniei, un ornament desăvârșit al întregului: "azi am așezat un ou în palmă și l-am mângâiat până am adormit în el" AZI = Simetricul tău la capăt de lume, univers, în directă proporționalitate cu MAINE sau IERI= a trăi în azi ca în rotundul cercului, în prezent, a fi viu, palpabil, a respira porii celuilalt până la identificare, a locui în el și el în tine, într-un continuum spațio-temporal, a exista în lumea reală.
un arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
cum sa zic, muzica unui text este ceea ce ma seduce intai; si cum imi place sa fiu sedus... pacat ca nu me numesc Abukir. monologul curge chiar daca dialogul nu. este una din rarele ocazii unde vad ca imaginile atasate nu devalorizeaza textul. exista o increngatura fantasmatica intre ele ce le sporeste tacit impactul. vroiam sa zic vreo doua vorbe si despre "in vizita la Ussais"; mi se parea ca a trecut cam nevazut pe-aici dar, uite, ca m-am inselat. oricum coridoarele acelea de nuc au ramas fara voce intr-o memorie... extatica.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Încă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deAmuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.
mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
pentru textul : ultimul vis deAlina, textul își merită din plin penițele și locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, și apoi finalul, pur și simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- așa că las și eu un semn auriu
pentru textul : și eu te iubesc deCam "sf-istică" această apologie a lui "nimic", în jurul căreia construiești un decor urban - populat cu personaje ale post-modernității. Ar mai fi și un iz de sentențiozitate. Mai închegată mi se pare a fi strofa a doua. Textul ar mai trebui lucrat. Cu amiciție,
pentru textul : sempre deva doresc "Sarbatori fericite" si un calduros "La multi ani"! poemul trebuie ca-i lipseste o vocala, are parca un fel de picior mai scurt la inceputul fiecarei strofe.
pentru textul : Din nou Crăciun desi unde este comentariul Bobadil? Ai mai fost avertizat pentru acest gen de comentarii. E oare chiar asa de greu sa facem un comentariu inteligent, decent si folositor demersului literar?
pentru textul : we will always have sighisoara... deChiar dacă miroase a Sorescu, se vede epoca, evoluţia. Şi e bine să se continue dezvoltarea unui stil ce prinde. Aici sînt alte cote poetice, originilatitate în mesaj şi în mesaj.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deLIM.
Bine Mariana! Hai la o cafea virtuală...c-am obosit deja.
pentru textul : nupoem deprobabil că ai putea să scrii și bine. sînt unele imagini în text care trădează talent dar textul ca întreg nu mi se pare reușit ci doar teribilistic
pentru textul : Sarcofagul miresei deVreau eu, dar nu pot ca m-am blocat in etrava, meninge, chistoace, capace si alte asemenea.
pentru textul : etravă și meninge arzând derenunță la conjuncția din prima strofă. vesi în ultimul grupaj, ”ce sapă adâncul tainelor”, fără ”ce” și nici restul nu-mi place, prea patetic și aproape pleonastic, adâncul tainelor.
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei deultimul vers: gerunziul ăla mă zgârîie pe creier. și e total nepoetic. nu mă interesează să-mi spui că dezlănțuiește emoții, ci să mi-o trasmiți.
în rest, în general, văd un progres.
îmi place și că ești atentși la ceea ce îți spun membrii Hermeneia. succes, Celestin !
este o poezie clişeu. nu ştiu cât poate să transmită sub această formă.
exemplu:
"un copac în toamnă
îşi număra frunzele"
sau
"închizi ochii ferestrei"
şi
"viaţa e un tren
din care te poţi arunca oricând"
Nu păstrezi cititorul:) şi e păcat.
pentru textul : numărătoare inversă deNu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.
pentru textul : Septembrie, începuturi desunt multe comentarii aici (un lucru bun!), și o să mă întorc pe urmă la ele...
pentru textul : legendă cu oameni de rând dedar, după lectura poeziei, pot spune că nu-i găsesc locul acestei parafraze din Nietzche (bănuiesc că asta ai intenționat).
pentru că, oricum, sora lui și contemporanii acesteia, apoi bună parte din urmașii acestora, au întors pe dos ceea ce a vrut Nietzche să ne facă să pricepe.
cel puțin, eu așa cred.
Regret că nu toată lumea știe limba franceză, acest text va rămâne în limba în care a fost compus.
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes de"Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective"
margas, ai vrea sa-mi spui ceva? pe un ton decent, ca ce rost ar avea sa nu ne faca o minima placere.
as fi intrebat mai intai daca nu cumva acel "asaza" e un typo.
nu de-alta, dar ce stim noi despre yester exact.
eu am zis una, tu ai zis alta, unde-i sablonul ala dupa care se masoara exact poezia? apropos, tu porti tocuri? eu nu.
la naiba, o fi vreuna din noi tzatza din cauza asta?! as paria ca sunt cel putin cateva fufe gata sa spuna ca da. ce vreau sa spun e ca-i ridicol sa fii atat de pornita pe-un autor care-i in fata cator poetei ce-ar merita din plin mesajul asta (stim cu totii ce-o o tzatza, cand iesi din definitia exacta ramane o etichetare subiectiva)? la nivelul lui yester (nu spun ca-i stelar chiar daca pentru mine ar fi, spun ca nu-i de mizerie) nu poti sa faci o critica in halul asta si sa ai totala dreptate pentru ca poezia se percepe destul de fuzzy.
vreau doar sa inteleg, banuiesc ca nu realizezi cat e de agresiv si cat de personal suna comentariul de mai sus.
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deimi pare rau ca am gasit atat de tarziu poemul acesta bijuterie dar ma bucur ca l-am gasit. uimitoare prospetimea raportarii, rasturnarea perspectivei ("Viața era un lemn cu rădăcini albastre:/ creșteau deasupra noastră/ spre pământul cel bun.")...plus un final memorabil. asez o penita si sper ca te voi mai citi. cu admiratie, Adriana
pentru textul : Poem din doi în doi deîn prima strofă ai expediat cam repede imaginile finale și cred că aș prefera să se întâmple și altceva acolo, nu să fie doar descriptiv. (dar aici s-ar putea să fiu eu de vină, că îmi plac descrierile doar în proză). de asemenea cred că ultimul vers e fie personal, fie scris în grabă :) dar nu e ok și trebuie ceva susținut acolo... restul îmi place :)
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deDin când în când revin în "toamna temperată" pentru ritmul acut al melancoliei degajat de text. Pare decupată dintr-o piesă folk mai veche și copiată la sfârșitul unui caiet dictando de un elev timid cu palmele aburite priin buzunarele gândurilor. Înnebunesc nebunii, se înmulțesc sicofantele. Mi puoi raccontare ancora una volta la storia del mondo ? Ancora una volta...
pentru textul : Înnebunesc nebunii deIonuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
pentru textul : arabescurile dorului deSnowdon King, imi sunt f clare avantajele si dezavantajele mediului literar web si cred ca si tie. dar in afara de "novici" si cei care "le faciliteaza munca de atelier" nu stiu cu ce fel de useri ai mai avut tangente. iar daca n-ai avut nu inseamna ca n-ai fi putut avea.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deMultă sănătate și belșug tuturor! La mulți ani Hermeneia 2009. Să ne auzim cu bine și pe 2010. Crăciun Fericit, Virgil, mulțumim! Silvia
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 de"-păi nu prea am ce să-ți povestesc. uneori mi se pare că locuiesc în interiorul unui clopot în spațiul acela imaterial care face aerul să vibreze". Mai sunt și altele, la fel de remarcabile, care pot fi citate. Ilustrare practică a teoriei tale cu 'nivelurile de comunicare'. Ți-am promis că te voi urmări până-n pânzele albe. Aștept să reluăm discuția despre "cheia" aia pe care o căutăm. Stejarul
pentru textul : Laura deok, cristina. mă voi folosi de acest loc (pînă găsim altă formă pe hermeneia) să îți cer să ștergi postarea de aici: http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cu-durere-n-suflet
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 deacolo faci referință la adresa unui text postat pe hermeneia.com, dar chiar dacă nu ai face, de vreme ce atît emilian cît și tu sînteți membri aici, iar gestul tău impietează asupra mai multor drepturi pe care le are emilian ca autor al textului, mă văd nevoit să îți cer să ștergi textul de acolo. dacă o vei face în următoarele 24 de ore vei primi numai avertisment pe hermeneia. dacă nu, voi fi nevoit să îți suspend contul pe hermeneia.com pentru o perioadă asupra lungimii căreia se va pronunța Consiliul. Mulțumesc.
totul este minimal, funcțional în poemul tău filigranat. less is more. un final dintr-o singură glifă, ca un detaliu inerent în fluidul Armoniei, un ornament desăvârșit al întregului: "azi am așezat un ou în palmă și l-am mângâiat până am adormit în el" AZI = Simetricul tău la capăt de lume, univers, în directă proporționalitate cu MAINE sau IERI= a trăi în azi ca în rotundul cercului, în prezent, a fi viu, palpabil, a respira porii celuilalt până la identificare, a locui în el și el în tine, într-un continuum spațio-temporal, a exista în lumea reală.
pentru textul : Cerc deun arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
pentru textul : vremuri deAdrian, ai vreo fotografie a cartii? O poti trimite pe adresa siteului.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu decum sa zic, muzica unui text este ceea ce ma seduce intai; si cum imi place sa fiu sedus... pacat ca nu me numesc Abukir. monologul curge chiar daca dialogul nu. este una din rarele ocazii unde vad ca imaginile atasate nu devalorizeaza textul. exista o increngatura fantasmatica intre ele ce le sporeste tacit impactul. vroiam sa zic vreo doua vorbe si despre "in vizita la Ussais"; mi se parea ca a trecut cam nevazut pe-aici dar, uite, ca m-am inselat. oricum coridoarele acelea de nuc au ramas fara voce intr-o memorie... extatica.
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent deactaeon, ai spus și ce am gândit eu. aleg ce e bun și las ce e ironic. îmi permit. amical, yester
pentru textul : Kore dedeși am vrut să evit "în_na"... dar sper să fie admis și așa.
pentru textul : negru ascuns dePagini