Dragă Petru Hamat, bine ai venit pe hermeneia. Îți recomand să citești (sau să recitești cu mare atenție) regulamentul acestui site, și apoi să încerci să te familiarizezi puțin cu modalitatea de abordare a facilității comentariilor aici. Te rog să folosești un ton decent, chiar atunci când intri în polemică. Iar polemica te sfătuiesc să o menții în limite de literatură, fără aprecieri la adresa comentatorilor tăi. Pe hermeneia încercăm să ne folosim în egală măsură de comentariile negative, ca și de cele pozitive. Dacă ai ceva de combătut, fă-o cu eleganță și argumente. Mai mult decât atât, având în vedere că există moderatori care să încerce să mențină climatul de care vorbeam, te-aș ruga să păstrezi o egală atitudine indiferent de comportamentul comentatorilor tăi chiar. Cu alte cuvinte, încercăm să evităm exact acest fel de discuții cum se întâmplă acum în subsolul textului tău. Consideră această intervenție a mea ca pe un avertisment și sper ca de acum înainte să ne revedem numai în discuții literare.
comentariul tău penultim nu era necesar, dar a demonstrat ceva: știai foarte bine dublele sensuri exprimate în propriul comentariu, ți-am arătat că știam și eu, iar asta ar trebui să îți fie deajuns, pentru viitor, nu numai în cazul meu, tocmai din cauza asta am scris ce am scris, drept răspuns, contorsionările justificative chiar nu mai erau necesare, mai ales că vin după apelul meu către … oprirea neînțelegerilor ok, inca o data, propun sa ne oprim aici
Întregul ăsta așa cum l-ai conceput își pierde substanța cu mult înaintea finalului, ar fi fost bine să postezi separat fiecare text. Mi-a plăcut primul
Iată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
Ah, mi-ar fi plăcut un de ce, cum și pentru că altfel citești grăbit, ca da.. da.. e dublură.. și el, și ea, și.. incredibil? DE CE? Episod din Zona crepusculară. Altfel bine scris, mai ales bine descris, imaginile celor trei personaje de la început extrem de bine conturate în descrieri, îi vezi, îi miroși, dar unde s-au dus? De ce s-au dus? Scriere cursivă, curată, atentă, George eu te-am mai citit și prin alte părți, știu că ești bun, dar acum m-ai umplut de ciudă. Ok, pentru că-s universuri paralele și pentru că poți, dar de ce? :)
Sincer, nici nu m-am gândit la Eminescu când am scris acest text.
Aşa mi-a venit atunci, dar, dacă vi se pare plagiat, ceea ce eu nu cred a fi, avănd în vedere că două cuvinte nu se pot numi plagiat, căci dacă aş căuta în mai multe versuri ale unor poeţi de renume, cred că această expresie aş întâlni-o, şi nu o dată, dar după cum spuneam, dacă pare plagiat, voi schimba acest ultim vers.
Vă mulţumesc, Cezar
Are ceva nipon, un mesaj condensat în puține cuvinte.
Nu știu ce să spun de rimă... Înțeleg că e intenționată și-i caut rostul. Percep o liniște profundă, ca în preajma unei nenorociri unde doar rima mai aduce un pic de sunet, iar acesta e cadențat și abia perceptibil ca o rutină... ca picăturile din streașină după ce a stat ploaia...
Corect viii.
o poezie tare frumoasa in care tristetea parca nu e tristete si duiosia arata altfel decat in carti postale. as spune un poem cald. la care iti vine sa te-ntorci ca la un fotoliu confotabil
o singura sugestie, daca-mi permiti. in versul: "dor până ce înghiți scuipatul pregătit probabil" as elimina "probabil" acela. parca incerci sa spui prea multe acolo.
Francisc, ma bucur de comentariul tau si iti multumesc! Atrocitatile au fost mari dintotdeauna, si chiar mai mari, sa ne amintim cruciadele, inchizitia, timpurile antice, dintotdeauna razboaiele au fost si vor fi, ca deh, oameni sunt si ei. Tacerea celorlalti... e alegerea fiecaruia, eu am ales sa nu tac. Statisticile prezentate in filmul de care spui sunt reale si se refera, intr-adevar, la Africa: acolo un copil moare la trei secunde, din cauza lipsei de hrana si de ingrijiri medicale. Nu stiu cat am reusit sa redau emotia in textul de mai sus, insa sper ca dupa lecturarea sa, fie si pe diagonala, cititorii mei sa faca un gest de ajutor catre un copil care cerseste pe strada. Am 8 copii in Iasi. Cand o sa plec in Africa, pun anunt. :-). Si mai e ceva, am observat ca in majoritatea poemelor, se scrie despre sine. Eu, personajul principal al poeziilor mele. Cum ar fi sa fii tu sau el sau ei, nu stiu. Asta vreau sa incerc.
am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
observații:
- „cutie de chibrit” sună aiurea, chiar agramat. nu înțeleg de ce autorul textului se încrîncenează să o păstreze. nu înțeleg ce vrea să demonstreze.
- textul este sub-numit „partea I”, deci nu o introducere sau un prolog. ca parte întîi dintr-un întreg nu spune nimic. e un fel de scărpinare de dragul scărpinării fără să te mănînce nimic. implicația logică (sau presupunearea, cel puțin) este că și celelalte „părți” vor avea aceeași consistență. în cazul acesta începutul e de prost augur. pe bune.
- a spune „ încercarea punerii unui elefant într-o cutie de chibrit” ca apoi să avertizezi cu aer sudo-isteț cum că „deoarece nu a zis nimeni ceva de mărimea cutiei” e realmente ridicol. o cutie de chibrituri are dimensiunile unei cutii de chibrituri. chiar dacă vrei să o numești „de chibrit”. pe bune, e infantilă toată glumița asta. cu atît mai mult cu cît textul se vrea „filosofic”. eu aș recomanda autorului, dacă mi se permite, să se ia mai puțin în serios dar în același timp să fie mult mai exigent cu ce scrie sau cum scrie. poate nu ar strica the old fashion citire cu voce tare a textului înainte de postare. așa cu un ochi (și ureche) critice.
în al doilea vers e ceva fuzzy. Dumnezeu zice de tine că nu exişti sau de El însuşi? din felul cum ţi-ai formulat exprimarea ar reieşi că El zice că nu există şi atunci întreaga ta discuţie e zero.
îmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.
Alma, mă bucură nespus reacţia ta. Acum câţiva ani, când am avut plăcerea de a fi prezent la Virtualia, ai insistat să citesc şi eu un poem. A fost de bun augur. Poemul se numeşte "Morile de vânt nu au ecou". Nimic întâmplător, nu-i aşa?
Daca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau: e ora trei lautare tu inca mai canti noi inca mai bem iti intinzi trupul ca pe niste aripi deasupra mesei noastre numaidecat trupul tau va fi rupt in 33 de bucati din care va curge o ploaie atat de rosie e ora trei lautare e ora trei iar noi suntem atat de insetati Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea. Oricum un poem de salutat. Andu
iertati-ma , domnule, insa mi se pare un afront..aici nu e vorba de imaginatie ci de realitate...nu-mi voi imagina niciodata oricata imaginatie as avea o biserica protestanta goala ca un vagon de metrou , sincer aduceti prin aceasta comparatie tendentioasa jignire universului meu spiritual si nu e prima data... repet, aici nu e vorba de imaginatie ci de ce e dincolo de intentie...
Nu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
Multumesc, Virgil. Consider penita acordata drept un indemn adresat cititorilor de a parcurge textele Luanei de la adresa indicata de Ion Albu. Si asta doar pana cand cartea (cartile) ei vor fi tiparite.
de ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
Ma intreb de ce nu ai optat pentru o incadrare la sectiunea "arte vizuale - arta fotografica"... desigur exista posibilitatea sa te simti nesigura pe tine ca fotografia cu pricina reprezinta arta insa experimentul conexat cu particula vizual implica si recursul la cuvant. Dar experiment fiind poate ca vei gasi cateva cuvinte potrivite care sa insoteasca textul sau vei efectua o suprapunere de planuri... tu ce spui?
Adriana, e foarte simplu: introduci textul respectiv intre caracterele aratate in corespondenta din coloana din dreapta a tabelului prezentat. Cele pentru italice sunt cele care contin litera "I". Sa inteleg ca nu ai folosit tagurile html niciodata? Altfel chiar e greu de inteles. Stefan, un alt autor a fost atentionat pentru astfel de comentarii laconice. Interesul nostru aici nu este sa ne gratulam "cunosti parerea mea, o mentin", ci sa aratam motivele, sa incercam sa expunem parerea argumentat. Sunt convinsa ca vei reusi sa faci acest lucru, daca poezia te-a impresionat intr-atat.
Un poem care mi-a mers direct la suflet şi nu e lucru puţin.
Citez o strofă care m-a atins în mod special:
"când unchiu Alexe şi-a pierdut mâna
ne-am jucat cu mingi colorate
pluteau pe apă la vale, pe tante
o ţineau de cot să nu cadă
ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Pentru ultimile două versuri din această strofă, măcar pentru atât şi tot ţi-aş fi lăsat o peniţă de nu ar fi trebuit să şi explic de ce aşa şi nu altfel.
"ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
puteam sa pun pariu ca va veni si bobadil sa isi dea cu parerea. si bineinteles ostil si ofensator. sau probabil ca o face asa pentru ca fara ofensa sau ostilitate parerea lui chiar ca nu merita nici macar pixelii cu are e scrisa.
Snowdon King, nu am inteles prima ta intrebare (sper ca nu ai sa te superi ca te tutuiesc si eu desi la felul in care reactionezi ma pot astepta la orice). Deci nu am inteles prima intrebare si nici ofensa implicata de ea de vreme ce eu raspund in general la orice comentariu sub textele mele (in masura timpului disponibil) indiferent de apreciere sau de lipsa ei. Ecaterina, nu inteleg intrebarile tale din primul comentariu si mai ales teatralismul din final. Eu zic sa mai citesti inca o data textul si vei descoperi ca e scris destul de corect in limba romana (poate cu exceptia licentei pe care a observat-o Sancho Panza) Multumesc pentru comentariu Sancho Panza. Tu te pricepi mai bine ca mine, ca intotdeauna. Si da, ai dreptate, e o licenta poetica. Sper ca am voie sa o fac, desi nu sint poet.
O poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie. O cursivitate desăvârșită a poeziei, o cadență armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Și am dat peste niște cuvinte, care șin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârșit", "firește", "până la urmă"), și, în plus, cred că aici contribuie și formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dragă Petru Hamat, bine ai venit pe hermeneia. Îți recomand să citești (sau să recitești cu mare atenție) regulamentul acestui site, și apoi să încerci să te familiarizezi puțin cu modalitatea de abordare a facilității comentariilor aici. Te rog să folosești un ton decent, chiar atunci când intri în polemică. Iar polemica te sfătuiesc să o menții în limite de literatură, fără aprecieri la adresa comentatorilor tăi. Pe hermeneia încercăm să ne folosim în egală măsură de comentariile negative, ca și de cele pozitive. Dacă ai ceva de combătut, fă-o cu eleganță și argumente. Mai mult decât atât, având în vedere că există moderatori care să încerce să mențină climatul de care vorbeam, te-aș ruga să păstrezi o egală atitudine indiferent de comportamentul comentatorilor tăi chiar. Cu alte cuvinte, încercăm să evităm exact acest fel de discuții cum se întâmplă acum în subsolul textului tău. Consideră această intervenție a mea ca pe un avertisment și sper ca de acum înainte să ne revedem numai în discuții literare.
pentru textul : I have a dream decomentariul tău penultim nu era necesar, dar a demonstrat ceva: știai foarte bine dublele sensuri exprimate în propriul comentariu, ți-am arătat că știam și eu, iar asta ar trebui să îți fie deajuns, pentru viitor, nu numai în cazul meu, tocmai din cauza asta am scris ce am scris, drept răspuns, contorsionările justificative chiar nu mai erau necesare, mai ales că vin după apelul meu către … oprirea neînțelegerilor ok, inca o data, propun sa ne oprim aici
pentru textul : Prunci de lumină deÎntregul ăsta așa cum l-ai conceput își pierde substanța cu mult înaintea finalului, ar fi fost bine să postezi separat fiecare text. Mi-a plăcut primul
pentru textul : grand touring deIată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor deAh, mi-ar fi plăcut un de ce, cum și pentru că altfel citești grăbit, ca da.. da.. e dublură.. și el, și ea, și.. incredibil? DE CE? Episod din Zona crepusculară. Altfel bine scris, mai ales bine descris, imaginile celor trei personaje de la început extrem de bine conturate în descrieri, îi vezi, îi miroși, dar unde s-au dus? De ce s-au dus? Scriere cursivă, curată, atentă, George eu te-am mai citit și prin alte părți, știu că ești bun, dar acum m-ai umplut de ciudă. Ok, pentru că-s universuri paralele și pentru că poți, dar de ce? :)
pentru textul : Multiplu de unu demi a placut jocul, limbajul sorescian, ironia si comedia. frumos text, felicitarile mele
pentru textul : feng shui în lucernă deSincer, nici nu m-am gândit la Eminescu când am scris acest text.
pentru textul : ruginiu deAşa mi-a venit atunci, dar, dacă vi se pare plagiat, ceea ce eu nu cred a fi, avănd în vedere că două cuvinte nu se pot numi plagiat, căci dacă aş căuta în mai multe versuri ale unor poeţi de renume, cred că această expresie aş întâlni-o, şi nu o dată, dar după cum spuneam, dacă pare plagiat, voi schimba acest ultim vers.
Vă mulţumesc, Cezar
Are ceva nipon, un mesaj condensat în puține cuvinte.
pentru textul : ultima cină deNu știu ce să spun de rimă... Înțeleg că e intenționată și-i caut rostul. Percep o liniște profundă, ca în preajma unei nenorociri unde doar rima mai aduce un pic de sunet, iar acesta e cadențat și abia perceptibil ca o rutină... ca picăturile din streașină după ce a stat ploaia...
Corect viii.
o poezie tare frumoasa in care tristetea parca nu e tristete si duiosia arata altfel decat in carti postale. as spune un poem cald. la care iti vine sa te-ntorci ca la un fotoliu confotabil
o singura sugestie, daca-mi permiti. in versul: "dor până ce înghiți scuipatul pregătit probabil" as elimina "probabil" acela. parca incerci sa spui prea multe acolo.
pentru textul : ne vom neglija ca două unghii de...anna, îmi place mult titlul acesta. din păcate, numai el. oi fi eu... rău, dacă spun doar ce îmi place?:) [venisem pregătit cu penița, offf!]
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deFrancisc, ma bucur de comentariul tau si iti multumesc! Atrocitatile au fost mari dintotdeauna, si chiar mai mari, sa ne amintim cruciadele, inchizitia, timpurile antice, dintotdeauna razboaiele au fost si vor fi, ca deh, oameni sunt si ei. Tacerea celorlalti... e alegerea fiecaruia, eu am ales sa nu tac. Statisticile prezentate in filmul de care spui sunt reale si se refera, intr-adevar, la Africa: acolo un copil moare la trei secunde, din cauza lipsei de hrana si de ingrijiri medicale. Nu stiu cat am reusit sa redau emotia in textul de mai sus, insa sper ca dupa lecturarea sa, fie si pe diagonala, cititorii mei sa faca un gest de ajutor catre un copil care cerseste pe strada. Am 8 copii in Iasi. Cand o sa plec in Africa, pun anunt. :-). Si mai e ceva, am observat ca in majoritatea poemelor, se scrie despre sine. Eu, personajul principal al poeziilor mele. Cum ar fi sa fii tu sau el sau ei, nu stiu. Asta vreau sa incerc.
pentru textul : când îngerul își imaginează deam rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
pentru textul : Iarnă roşie deobservații:
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit de- „cutie de chibrit” sună aiurea, chiar agramat. nu înțeleg de ce autorul textului se încrîncenează să o păstreze. nu înțeleg ce vrea să demonstreze.
- textul este sub-numit „partea I”, deci nu o introducere sau un prolog. ca parte întîi dintr-un întreg nu spune nimic. e un fel de scărpinare de dragul scărpinării fără să te mănînce nimic. implicația logică (sau presupunearea, cel puțin) este că și celelalte „părți” vor avea aceeași consistență. în cazul acesta începutul e de prost augur. pe bune.
- a spune „ încercarea punerii unui elefant într-o cutie de chibrit” ca apoi să avertizezi cu aer sudo-isteț cum că „deoarece nu a zis nimeni ceva de mărimea cutiei” e realmente ridicol. o cutie de chibrituri are dimensiunile unei cutii de chibrituri. chiar dacă vrei să o numești „de chibrit”. pe bune, e infantilă toată glumița asta. cu atît mai mult cu cît textul se vrea „filosofic”. eu aș recomanda autorului, dacă mi se permite, să se ia mai puțin în serios dar în același timp să fie mult mai exigent cu ce scrie sau cum scrie. poate nu ar strica the old fashion citire cu voce tare a textului înainte de postare. așa cu un ochi (și ureche) critice.
nu prea are umor, dar in fine...
în al doilea vers e ceva fuzzy. Dumnezeu zice de tine că nu exişti sau de El însuşi? din felul cum ţi-ai formulat exprimarea ar reieşi că El zice că nu există şi atunci întreaga ta discuţie e zero.
pentru textul : dezvățatul de a fi I deîmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.
pentru textul : În amonte deAlma, mă bucură nespus reacţia ta. Acum câţiva ani, când am avut plăcerea de a fi prezent la Virtualia, ai insistat să citesc şi eu un poem. A fost de bun augur. Poemul se numeşte "Morile de vânt nu au ecou". Nimic întâmplător, nu-i aşa?
Cu drag,
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deL
Daca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau: e ora trei lautare tu inca mai canti noi inca mai bem iti intinzi trupul ca pe niste aripi deasupra mesei noastre numaidecat trupul tau va fi rupt in 33 de bucati din care va curge o ploaie atat de rosie e ora trei lautare e ora trei iar noi suntem atat de insetati Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea. Oricum un poem de salutat. Andu
pentru textul : Lăutarul deiertati-ma , domnule, insa mi se pare un afront..aici nu e vorba de imaginatie ci de realitate...nu-mi voi imagina niciodata oricata imaginatie as avea o biserica protestanta goala ca un vagon de metrou , sincer aduceti prin aceasta comparatie tendentioasa jignire universului meu spiritual si nu e prima data... repet, aici nu e vorba de imaginatie ci de ce e dincolo de intentie...
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deun poem armonic, care curge firesc. retin strofa a doua!
pentru textul : Să-mi cânte deNu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deSi daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
Multumesc, Virgil. Consider penita acordata drept un indemn adresat cititorilor de a parcurge textele Luanei de la adresa indicata de Ion Albu. Si asta doar pana cand cartea (cartile) ei vor fi tiparite.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dede ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
pentru textul : et caetera deMa intreb de ce nu ai optat pentru o incadrare la sectiunea "arte vizuale - arta fotografica"... desigur exista posibilitatea sa te simti nesigura pe tine ca fotografia cu pricina reprezinta arta insa experimentul conexat cu particula vizual implica si recursul la cuvant. Dar experiment fiind poate ca vei gasi cateva cuvinte potrivite care sa insoteasca textul sau vei efectua o suprapunere de planuri... tu ce spui?
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deAdriana, e foarte simplu: introduci textul respectiv intre caracterele aratate in corespondenta din coloana din dreapta a tabelului prezentat. Cele pentru italice sunt cele care contin litera "I". Sa inteleg ca nu ai folosit tagurile html niciodata? Altfel chiar e greu de inteles. Stefan, un alt autor a fost atentionat pentru astfel de comentarii laconice. Interesul nostru aici nu este sa ne gratulam "cunosti parerea mea, o mentin", ci sa aratam motivele, sa incercam sa expunem parerea argumentat. Sunt convinsa ca vei reusi sa faci acest lucru, daca poezia te-a impresionat intr-atat.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deUn poem care mi-a mers direct la suflet şi nu e lucru puţin.
Citez o strofă care m-a atins în mod special:
"când unchiu Alexe şi-a pierdut mâna
ne-am jucat cu mingi colorate
pluteau pe apă la vale, pe tante
o ţineau de cot să nu cadă
ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Pentru ultimile două versuri din această strofă, măcar pentru atât şi tot ţi-aş fi lăsat o peniţă de nu ar fi trebuit să şi explic de ce aşa şi nu altfel.
"ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Un poem deosebit. Te felicit.
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante deAlina, îți recomand să citești http://www.hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_vi și să mai dai pe aici dacă nu vrei să rămîi de căruță. Hermeneia merge înainte.
pentru textul : Străin deputeam sa pun pariu ca va veni si bobadil sa isi dea cu parerea. si bineinteles ostil si ofensator. sau probabil ca o face asa pentru ca fara ofensa sau ostilitate parerea lui chiar ca nu merita nici macar pixelii cu are e scrisa.
pentru textul : intersection deSnowdon King, nu am inteles prima ta intrebare (sper ca nu ai sa te superi ca te tutuiesc si eu desi la felul in care reactionezi ma pot astepta la orice). Deci nu am inteles prima intrebare si nici ofensa implicata de ea de vreme ce eu raspund in general la orice comentariu sub textele mele (in masura timpului disponibil) indiferent de apreciere sau de lipsa ei. Ecaterina, nu inteleg intrebarile tale din primul comentariu si mai ales teatralismul din final. Eu zic sa mai citesti inca o data textul si vei descoperi ca e scris destul de corect in limba romana (poate cu exceptia licentei pe care a observat-o Sancho Panza) Multumesc pentru comentariu Sancho Panza. Tu te pricepi mai bine ca mine, ca intotdeauna. Si da, ai dreptate, e o licenta poetica. Sper ca am voie sa o fac, desi nu sint poet.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deO poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie. O cursivitate desăvârșită a poeziei, o cadență armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Și am dat peste niște cuvinte, care șin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârșit", "firește", "până la urmă"), și, în plus, cred că aici contribuie și formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
pentru textul : pustiul-memorie deCălin, acum am găsit comentariul tău, și mă bucură că vezi aici o pasăre de foc. Mulțumesc mult. Daniela
pentru textul : cerc închis dePagini