orase de sticla, oameni de sticla sub clopote mari de liniste din care se sterg culorile, amintirile, solfegiile in doi... "dar iubesc liniștea ta und freiheit ist mein weg für immer dar iubești liniștea mea și libertatea este drumul tău pentru totdeauna" frumos. asa e inima sub clopotul de sticla, de buna voie, captiva.
Acest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
Acum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
aranca - frumos ai vazut versurile acestea... cuvintele tale se suprapun aproape pe detaliu peste intentia mea, peste gandurile care au nascut aceste versuri, ma bucura cand treci si gasesti ceva de luat, sau de interpretat, multumesc! yester - un gand insetat gaseste apa si in piatra seaca ... foarte incantata sa-ti potolesc setea:) multumesc de asocierea din gand cu "Maiastra" lui Brancusi si de sapatura la radacina zborului si a pietrei! cami - te-ai oprit la fantana dintre coastele timpului... cea care se sapa singura atunci cand cuvantul cauta calea spre inafara... este imaginea care imi place si mie, multumesc de trecere!
orice încercare de a reface prima parte în acelaşi ton cu celelalte a eşuat , motiv pentru care înclin să îţi dau dreptate Adrian şi voi renuţa la prima unitate care acum îmi pare doar o introducere în peisaj.mulţumesc.
Acesta este un poem in proza. Daca ar fi dezvoltat ar putea iesi o nuvela la fel de interesanta. De apreciat emotia si atemporalitatea. Nu face referiri la gropi, la saracie si alte vaicareli legate de societatea in care traiesti. Este o experienta intima si tocmai de aceea acest text se apropie de poezie, cu toate ca mai merge usor slefuit. Pentru evolutia in scris, emotie si receptivitate, evidentiez.
că versul acesta: "singurătate lipită cu obrazul de ferestră" (atenţie la omisiune!) mă face să văd atâtea ipostaze, atâtea tablouri care emoţionează puternic, încât restul aproape că nu simt să mai lecturez.
am remarcat începutul care se suprapune pe final. un portret al singurătăţii, pictat pe sticlă.
Mă aflam din întâmplare pe pagina ta când, văd comentariul tău. Să mă ierți, dar nu l- am observat până acum. Mă bucur de semn, chiar așteptam și alte păreri, văd că poezia a trecut aproape neobservată. Eu am scris- o în urma unei predici care m- a impresionat cum nu deseori se întâmplă... Pur și simplu am simțit să scriu așa.
”parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult)” Ca să ajung unde Domnule Niculescu? la ”balade maniacale” ? Hai să fim serioși dacă tot pierdem vremea scriindu-ne.
Comunicarea este un factor extrem de important mai ales în cadrul unei comunități spirituale, și-i mulțumim dlui. Virgil Titarenco pentru faptul că își face timpul necesar a aborda într-un mod personal, apropiat, această chestiune. De asemenea îi mulțumim pentru efortul dînsului de a ne oferi o găzduire de excepție. Bunul simț, decența, eleganța și curățenia stilului sînt elemente care fac din acest site literar o oază într-un deșert - o lume de nisip care a coborît foarte mult ștacheta față de ceea ce ar trebui să reprezinte arta, literatura în mod special. În acest context, al comunicării, aș dori să-i adresez Almei cîteva cuvinte. Aș vrea să-i spun că prietenia, una dintre cele mai mari valori ale omului social nu a murit, sîntem mulți care o iubim, îi simțim foarte mult lipsa și o dorim înapoi. Tuturor sărbători fericite, fie ca lumina Învierii să ne unească sufletele! Cu sinceritate, Naan Lea
adian demea - ortografia! ai grijă cu gramatica sau cu ortografia. cu una din ele ai probleme. se scrie „scrii” și nu „scri” cînd este vorba de un subiect la persoana a doua plural pentru verbul a scrie. ai mai repetat greșeala aceasta și aici: http://www.hermeneia.com/content/ne_vom_neglija_ca_doua_unghii
am crezut că e o eroare de tipărrire dar observ că recidivezi. înainte de poezie (aia dură și mișto) locuiește o doamnă plictisitoare care se numește gramatică. să nu o ignorăm.
cînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
Lucian, spui că nu-ți plac regulile, dar scrii în rime... În fine, cred că prima regulă a artei(de-acum și de mai ieri) e că regulile trebuie încălcate. Și-apoi te contrazici! Spui că "mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice..." si te supără comentariul Marinei! Sunt multe versuri bune în poezia asta dar și multe rele, umplutură cerută de leagănul rimei. E o capcană muzicală rima asta! Poate vei înțelege într-o zi asta. Ps: MI-a plăcut foarte mult poezia de la "constrângeri". Sper să ne mai întâlnim acolo.
Alma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela
Christian, ești un redactor minunat, mulțumesc pentru sugestii, mă voi întoarce pe text să corectez din nou. Petre, am încercat o scufundare în operă, s-o văd cu ochi de scafandru, sau cu o exprimare mai tehnică, am făcut o secțiune în ansamblu, apoi în fiecare text, piesă, apoi aproximativ în fiecare pagină, un eseu analitic. Mulțumesc pentru apreciere!
D-le Nicodem, v-au sărit capacele orgoliului creator degeaba. Eu m-am referti strict la text, d-voastră mi-aţi sărit, cu lopata, în cap... exact când îmi serveaţi lecţii de moralitate. Despre gramatică - aveţi decenţă să păstraţi liniştea; eu fac typo-uri, adevărat, dar, în rest, vă pot preda, fără să aştept mulţumiri. Deoarece v-am tot rugat să vă referiţi la text, nu la persoana mea, vă dau un avertisment. La următoarea abatere, vă voi propune pentru suspendare.
textul propus de tine are si parti mai bune dar si parti care mie nu-mi plac daca reusesc inca sa te mai inspir inseamna ca n-am murit de tot, nu-i asa?
dorine, ti-ai amintit de povestile copilariei. vezi ca virgil ti-a inminat medalia de aur intr-un comm. adica te-a laudat. zicea ca esti cel mai creativ sau inventiv sau altceva. noi ne mandrim cu tine. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
citesc acest text de o mie de ori si de fiecare data imi place finalul tot mai mult. cata liniste poate fi intre doi oameni! si cat de simpla e linistea aceasta..! cat de multa viata!
frumos de tot...
Rezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".
Ah, Doru, ce intrebari imi pui!...:) da, mi-ar fi placut (intr-o astfel de casa am si crescut, de altfel) dar stiu ca ceva m-ar fi alungat de acolo, inspre...aiurea. poate mai tarziu, cand voi deveni - oh! - inteleapta. dar asta n-are nicio legatura cu romanismul sau cu un anume spatiu geografic, mai degraba cu un spatiu interior. spre care tind...deocamdata. insa mare dreptate ai in ce priveste tematica textelor mele din ultima vreme.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
orase de sticla, oameni de sticla sub clopote mari de liniste din care se sterg culorile, amintirile, solfegiile in doi... "dar iubesc liniștea ta und freiheit ist mein weg für immer dar iubești liniștea mea și libertatea este drumul tău pentru totdeauna" frumos. asa e inima sub clopotul de sticla, de buna voie, captiva.
pentru textul : clopotul de sticlă deMarga, ești amuzantă ca dricu-n pantă...:)
...mi-am asumat Virgil dreptul de a răspunde la un grosierism!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAcest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAcum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
aranca - frumos ai vazut versurile acestea... cuvintele tale se suprapun aproape pe detaliu peste intentia mea, peste gandurile care au nascut aceste versuri, ma bucura cand treci si gasesti ceva de luat, sau de interpretat, multumesc! yester - un gand insetat gaseste apa si in piatra seaca ... foarte incantata sa-ti potolesc setea:) multumesc de asocierea din gand cu "Maiastra" lui Brancusi si de sapatura la radacina zborului si a pietrei! cami - te-ai oprit la fantana dintre coastele timpului... cea care se sapa singura atunci cand cuvantul cauta calea spre inafara... este imaginea care imi place si mie, multumesc de trecere!
pentru textul : cel ce scrie poeme deorice încercare de a reface prima parte în acelaşi ton cu celelalte a eşuat , motiv pentru care înclin să îţi dau dreptate Adrian şi voi renuţa la prima unitate care acum îmi pare doar o introducere în peisaj.mulţumesc.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui desper să îmi fi reabilitat acum greșeala
pentru textul : 3 gafe haiku defrumos. dacă nu ar fi existat ultimele zece versuri aș fi dăruit o peniță. deși poate nimic nu e neaparat nou în text, există farmec și muncă.
pentru textul : Balada florii de mătasă deAcesta este un poem in proza. Daca ar fi dezvoltat ar putea iesi o nuvela la fel de interesanta. De apreciat emotia si atemporalitatea. Nu face referiri la gropi, la saracie si alte vaicareli legate de societatea in care traiesti. Este o experienta intima si tocmai de aceea acest text se apropie de poezie, cu toate ca mai merge usor slefuit. Pentru evolutia in scris, emotie si receptivitate, evidentiez.
pentru textul : radiografia minciunii decă versul acesta: "singurătate lipită cu obrazul de ferestră" (atenţie la omisiune!) mă face să văd atâtea ipostaze, atâtea tablouri care emoţionează puternic, încât restul aproape că nu simt să mai lecturez.
pentru textul : defunctis amor deam remarcat începutul care se suprapune pe final. un portret al singurătăţii, pictat pe sticlă.
Mă aflam din întâmplare pe pagina ta când, văd comentariul tău. Să mă ierți, dar nu l- am observat până acum. Mă bucur de semn, chiar așteptam și alte păreri, văd că poezia a trecut aproape neobservată. Eu am scris- o în urma unei predici care m- a impresionat cum nu deseori se întâmplă... Pur și simplu am simțit să scriu așa.
pentru textul : plânsul crucii dene-a fost dat de către autor*
pentru textul : fiecare cu treaba lui de”parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult)” Ca să ajung unde Domnule Niculescu? la ”balade maniacale” ? Hai să fim serioși dacă tot pierdem vremea scriindu-ne.
pentru textul : ... și au numit-o carte deComunicarea este un factor extrem de important mai ales în cadrul unei comunități spirituale, și-i mulțumim dlui. Virgil Titarenco pentru faptul că își face timpul necesar a aborda într-un mod personal, apropiat, această chestiune. De asemenea îi mulțumim pentru efortul dînsului de a ne oferi o găzduire de excepție. Bunul simț, decența, eleganța și curățenia stilului sînt elemente care fac din acest site literar o oază într-un deșert - o lume de nisip care a coborît foarte mult ștacheta față de ceea ce ar trebui să reprezinte arta, literatura în mod special. În acest context, al comunicării, aș dori să-i adresez Almei cîteva cuvinte. Aș vrea să-i spun că prietenia, una dintre cele mai mari valori ale omului social nu a murit, sîntem mulți care o iubim, îi simțim foarte mult lipsa și o dorim înapoi. Tuturor sărbători fericite, fie ca lumina Învierii să ne unească sufletele! Cu sinceritate, Naan Lea
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deadian demea - ortografia! ai grijă cu gramatica sau cu ortografia. cu una din ele ai probleme. se scrie „scrii” și nu „scri” cînd este vorba de un subiect la persoana a doua plural pentru verbul a scrie. ai mai repetat greșeala aceasta și aici: http://www.hermeneia.com/content/ne_vom_neglija_ca_doua_unghii
pentru textul : strada cu nume de bere deam crezut că e o eroare de tipărrire dar observ că recidivezi. înainte de poezie (aia dură și mișto) locuiește o doamnă plictisitoare care se numește gramatică. să nu o ignorăm.
cînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
pentru textul : anna deLucian, spui că nu-ți plac regulile, dar scrii în rime... În fine, cred că prima regulă a artei(de-acum și de mai ieri) e că regulile trebuie încălcate. Și-apoi te contrazici! Spui că "mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice..." si te supără comentariul Marinei! Sunt multe versuri bune în poezia asta dar și multe rele, umplutură cerută de leagănul rimei. E o capcană muzicală rima asta! Poate vei înțelege într-o zi asta. Ps: MI-a plăcut foarte mult poezia de la "constrângeri". Sper să ne mai întâlnim acolo.
pentru textul : Ceasul meu deAlma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela
pentru textul : Five Seconds deMultumesc, Marina. Ma bucura semnul tau. Mi-ar placea sa dau o raita cu privirea prin atelierul de acasa.:)
pentru textul : Gălbenușul dede ce nu duci textul la atelier? discutam acolo. poate vei beneficia si de parerile altora.
pentru textul : Pictat de ploi deeu am crezut prima data ca subtitlul este "prepelițe în piatră" deh, caracterele astea românești...
pentru textul : papillon deChristian, ești un redactor minunat, mulțumesc pentru sugestii, mă voi întoarce pe text să corectez din nou. Petre, am încercat o scufundare în operă, s-o văd cu ochi de scafandru, sau cu o exprimare mai tehnică, am făcut o secțiune în ansamblu, apoi în fiecare text, piesă, apoi aproximativ în fiecare pagină, un eseu analitic. Mulțumesc pentru apreciere!
pentru textul : Civilizație tehnică-literatură tehnică deD-le Nicodem, v-au sărit capacele orgoliului creator degeaba. Eu m-am referti strict la text, d-voastră mi-aţi sărit, cu lopata, în cap... exact când îmi serveaţi lecţii de moralitate. Despre gramatică - aveţi decenţă să păstraţi liniştea; eu fac typo-uri, adevărat, dar, în rest, vă pot preda, fără să aştept mulţumiri. Deoarece v-am tot rugat să vă referiţi la text, nu la persoana mea, vă dau un avertisment. La următoarea abatere, vă voi propune pentru suspendare.
pentru textul : frica de nu dete rog să adaugi diacriticele la acest text
pentru textul : Mic tratat despre descompunere detextul propus de tine are si parti mai bune dar si parti care mie nu-mi plac daca reusesc inca sa te mai inspir inseamna ca n-am murit de tot, nu-i asa?
pentru textul : despre scheletul giocondei dedorine, ti-ai amintit de povestile copilariei. vezi ca virgil ti-a inminat medalia de aur intr-un comm. adica te-a laudat. zicea ca esti cel mai creativ sau inventiv sau altceva. noi ne mandrim cu tine. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
pentru textul : mărunțișuri despre fericire decitesc acest text de o mie de ori si de fiecare data imi place finalul tot mai mult. cata liniste poate fi intre doi oameni! si cat de simpla e linistea aceasta..! cat de multa viata!
pentru textul : nu căuta aici poezie defrumos de tot...
Vă mulţumesc, domnule Călin, pentru lectură, comentariul succint, dar aplicat, pentru aprecieri şi pentru vibraţie. Toate bune!
pentru textul : De vorbă cu tata deRezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) denicodim, te rog sa iti actualizezi adresa de email cu care esti inscris pe hermeneia ptr ca nu este functionala.
pentru textul : polemică deAh, Doru, ce intrebari imi pui!...:) da, mi-ar fi placut (intr-o astfel de casa am si crescut, de altfel) dar stiu ca ceva m-ar fi alungat de acolo, inspre...aiurea. poate mai tarziu, cand voi deveni - oh! - inteleapta. dar asta n-are nicio legatura cu romanismul sau cu un anume spatiu geografic, mai degraba cu un spatiu interior. spre care tind...deocamdata. insa mare dreptate ai in ce priveste tematica textelor mele din ultima vreme.
pentru textul : lin dePagini