Mă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!
Andu Moldovean, chirpicii nu pot fi mai mult decit spune dictionarul limbii romane "CHIRPÍCI s.n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç." personal, stiu totul despre chirpici. in asocierea fortata cu Bougainvillea aglabra (http://en.wikipedia.org/wiki/Bougainvillea) dau altceva (dar devin off topic)...nici in dictionarul de neologisme nu gasesti "buganvilii". BTW, la chinezi numarul patru aduce ghinion.
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
Însă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Maestre, Tiziano e Tiziano (sau Titian, cum vrei), nu contest, asta poate confirma si Bellini in atelierul caruia a lucrat, ca mai tirziu, dupa moartea acestuia, sa devina pictorul oficial al Republicii Venetia (sec. XVI). in plus, dupa moartea lui Giorgione, de ciuma, i-a continuat lucrarile. Te referi la "Ecce Homo"? si sa nu uitam ca s-a cunoscut foarte bine cu Palladio si chiar Tintoretto. Tintoretto e special, cel putin pentru mine. Crucificarea lui Tintoretto m-a impresionat nu numai compozitional. La San Rocco este intr-adevar un regal Tintoretto senzational.
Intrucat textul este incadrat la "polemica" imi voi exprima opinia fata de tema de referinta. Nu stiu daca cunosti faptul ca in Romania exista o emisiune care se numeste "Cronica Carcotasilor" si in care, timp de circa 2 ore, sunt prezentate si disecate o multime de balbe si de formulari lingvistice dezastruoase, toate acestea avand ca subiect vedetele si prezentatorii tv. De aceea nu sunt impresionat atat de tare de ceea ce prezinti tu aici mai ales ca granita intre cele doua cuvinte este foarte alunecoasa. Uite: FUNERÁLII s.n. pl. Ceremonie fastuoasă a înmormântării sau a incinerării unei personalități. – Din fr. funérailles, lat. funeralia. Sursa: DEX '98 ; FUNERÁR, -Ă, funerari, -e, adj. Care ține de funeralii, privitor la funeralii; de înmormântare. ♢ Urnă funerară = vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. Piatră funerară sau monument funerar = lespede sau monument care se așază pe un mormânt. – Din fr. funéraire, lat. funerarius. Sursa: DEX '98 Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani, din neatentie, datorita oboselii ori a unui nivel de educatie scazut. Aud zilnic altele mai grosolane ca sa ma mire greseala prezentata de tine pe care as putea sa o consider "subtila" :) Dar generalizezi de la un fapt singular si cred ca abordarea ta este una pripita. Eu nu fac diferente intre romanii de aici si cei din afara. Devine comic numai atunci cand unii sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie. Dar e amuzant si atat. Nu fac judecati de valoare iar rasul meu este fara malitiozitate. Dar nu inteleg ce are asta cu Academia Romana? Ar trebui institutia sa suplineasca scoala generala si liceul? sa realizeze cursuri alternative? In problema care s-a ridicat sub un anume text de pe hermeneia, referitoare la folosirea lui î si â, sunt de parere ca atata timp cat Academia Romana este o institutie recunoscuta si unicul for in acest domeniu recomandarile acesteia trebuie respectate.Ca si in Parlament, chiar daca nu sunt de acord cu o lege care a fost votata, ma supun acesteia pentru ca provine de la organul legislativ.Un dialog despre ratiunile adoptarii unei variante sau a alteia este vasta si pe alocuri chiar prea tehnica pentru a face obiectul discutiei aici. Recunosc insa ca textul este o reactie si poate de aici obida asta a ta, atat de romaneasca :) Iar cu referire la ziua de astazi eu cred ca patriarhul este o institutie de reprezentare la fel ca si presedintele iari doliul national are numai o legatura indirecta cu persoana care a ocupat aceasta demnitate. Si sa nu uit... toate acestea nu au nicio legatura cu patriotismul.
Cu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
dorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
M-am obisnuit deja ca Aida sa scrie cat se poate de natural, de dezinvolt, reusind sa identifice spatii comune in care sa plaseze elemente ale unui univers interior extrem de consistent. In acelasi context este de bun augur faptul ca nu te lasi atrasa de teribilismele care insotesc de obicei autorii care trateaza astfel de teme iar acest fapt se constituie intr-o masura a maturitatii poetice. Preferatele mele... fragmentele 3 si 4.
Mulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
Va multumesc de trecere si comentariu ! Legat de observatii : In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita". Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari. Ialin
acest mic studiu de patologie literara. merita citit nu doar pentru concizia sa si, zic eu, justa punere a problemelor, cat si pentru o crestere a exigentei fata de propriile texte, pe care le scriem sau/si le traim.
felicitari, domnule!
Dle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
i-as sugera urmatoarea idee lui bobadil: sa dea un premiu cui citeste cap coada aceasta lunga versificatie. eu unul ma retrag din start. pt ca nu am nici o vina.... :)
partea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
Aranca, te rog sa folosesti posibilitatea de a comenta pentru scopul pentru care a fost facuta. Acelasi lucru este valabil pentru toata lumea. Din pacate vad ca destul de putina lume comenteaza textele, continutul lor, arta sau non-arta lor, in schimb se aluneca in altfel de schimburi. Daca tendinta asta va continua va trebui sa facem ceva.
Lucian, poezia e foarte frumoasă, pe mine m-a impresionat tare. "Inima mea de fier cântă când o deschizi"...fără niciun motiv...uite așa o văd eu. "Și valurile ar spăla urmele acelor răni Parcă din lumea cealaltă" Și ultima strofă e pur și simplu frumoasă. O singură obiecție: "niciun" e aici adjectiv pronominal și se scrie împreună după noua ortografie. Cami
" tot ce aș vrea/ nu mă lăsa fără niciun semn când tot ceea ce am eu nevoie/ pune-mi cerceii cei noi/ ceea ce ai iubit de ceea ce ai urât".
Propuneri: ...când tot ce am nevoie/ cerceii noi/ ce ai iubit de ce ai urât.
"știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc" - partea asta e percutantă, e biine scrisă.
Cred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
Prozodie buna si pe alocuri idei profunde, conturate intr-un mod captivant. Insa imbinarea dintre idei nu poate starni decat zambete poate. Cum poti pune in acelasi text "carutasii mortii..." si "cainii care se miros in partile obsure" ? Mai mult cum poti pune in aceeasi strofa "pisicii-mperecheau miorlaituri" si "vibrau plangand". Mi se pare foarte obscur. As recomanda sa se faca doua texte...fiecare sa insiste pe o directie. Asa pot rade linistit la unul si sa raman pe ganduri de la celalalt. Mai trec, mai citesc... Ialin
Pe moment io avui sevraj
Peste vrerea absoluta
Je credeam ca merg la inifinit
Peste reduta obosită
Je făceam io ce făceam
Dar existența mi-o fu--eam
Descifram mistere
de parcă f---am cuvinte-ncrucișate
Stimate autor,
Chiar și pentru cunoscătorii limbii franceze (printre care se întâmplă să mă număr) acest poem este inutil.
Vă sugerez cu toată sinceritatea să vă concentrați asupra altor mijloace de exprimare in poezie
Cu stima.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!
pentru textul : Festivalul Primăvara Poeților/Le Printemps des Poètes ediția a 3-a deda, e mai potrivit tilul acesta.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deAndu Moldovean, chirpicii nu pot fi mai mult decit spune dictionarul limbii romane "CHIRPÍCI s.n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç." personal, stiu totul despre chirpici. in asocierea fortata cu Bougainvillea aglabra (http://en.wikipedia.org/wiki/Bougainvillea) dau altceva (dar devin off topic)...nici in dictionarul de neologisme nu gasesti "buganvilii". BTW, la chinezi numarul patru aduce ghinion.
pentru textul : avon cosmetics depărerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deÎnsă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
Maestre, Tiziano e Tiziano (sau Titian, cum vrei), nu contest, asta poate confirma si Bellini in atelierul caruia a lucrat, ca mai tirziu, dupa moartea acestuia, sa devina pictorul oficial al Republicii Venetia (sec. XVI). in plus, dupa moartea lui Giorgione, de ciuma, i-a continuat lucrarile. Te referi la "Ecce Homo"? si sa nu uitam ca s-a cunoscut foarte bine cu Palladio si chiar Tintoretto. Tintoretto e special, cel putin pentru mine. Crucificarea lui Tintoretto m-a impresionat nu numai compozitional. La San Rocco este intr-adevar un regal Tintoretto senzational.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) demulţumesc mult tuturor.
o să mai văd ce schimb.
diana
pentru textul : Şase dimineaţa deam modificat textul, Matei ești tot mai marin:)!
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deIntrucat textul este incadrat la "polemica" imi voi exprima opinia fata de tema de referinta. Nu stiu daca cunosti faptul ca in Romania exista o emisiune care se numeste "Cronica Carcotasilor" si in care, timp de circa 2 ore, sunt prezentate si disecate o multime de balbe si de formulari lingvistice dezastruoase, toate acestea avand ca subiect vedetele si prezentatorii tv. De aceea nu sunt impresionat atat de tare de ceea ce prezinti tu aici mai ales ca granita intre cele doua cuvinte este foarte alunecoasa. Uite: FUNERÁLII s.n. pl. Ceremonie fastuoasă a înmormântării sau a incinerării unei personalități. – Din fr. funérailles, lat. funeralia. Sursa: DEX '98 ; FUNERÁR, -Ă, funerari, -e, adj. Care ține de funeralii, privitor la funeralii; de înmormântare. ♢ Urnă funerară = vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. Piatră funerară sau monument funerar = lespede sau monument care se așază pe un mormânt. – Din fr. funéraire, lat. funerarius. Sursa: DEX '98 Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani, din neatentie, datorita oboselii ori a unui nivel de educatie scazut. Aud zilnic altele mai grosolane ca sa ma mire greseala prezentata de tine pe care as putea sa o consider "subtila" :) Dar generalizezi de la un fapt singular si cred ca abordarea ta este una pripita. Eu nu fac diferente intre romanii de aici si cei din afara. Devine comic numai atunci cand unii sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie. Dar e amuzant si atat. Nu fac judecati de valoare iar rasul meu este fara malitiozitate. Dar nu inteleg ce are asta cu Academia Romana? Ar trebui institutia sa suplineasca scoala generala si liceul? sa realizeze cursuri alternative? In problema care s-a ridicat sub un anume text de pe hermeneia, referitoare la folosirea lui î si â, sunt de parere ca atata timp cat Academia Romana este o institutie recunoscuta si unicul for in acest domeniu recomandarile acesteia trebuie respectate.Ca si in Parlament, chiar daca nu sunt de acord cu o lege care a fost votata, ma supun acesteia pentru ca provine de la organul legislativ.Un dialog despre ratiunile adoptarii unei variante sau a alteia este vasta si pe alocuri chiar prea tehnica pentru a face obiectul discutiei aici. Recunosc insa ca textul este o reactie si poate de aici obida asta a ta, atat de romaneasca :) Iar cu referire la ziua de astazi eu cred ca patriarhul este o institutie de reprezentare la fel ca si presedintele iari doliul national are numai o legatura indirecta cu persoana care a ocupat aceasta demnitate. Si sa nu uit... toate acestea nu au nicio legatura cu patriotismul.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deCu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
pentru textul : Ziua judecății defermoarul pânzelor/ suspinul unui mit/ scrumul unei clipe/dulceaţa raiului - metafore in genitiv - toxice (prin abundentă/superficialitate/lejeritate)
ne-dându-ţi - nu prea înţeleg rostul primei cratime
pentru textul : soartă 2 deŞi Raluca Blezniuc
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă dedorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului deM-am obisnuit deja ca Aida sa scrie cat se poate de natural, de dezinvolt, reusind sa identifice spatii comune in care sa plaseze elemente ale unui univers interior extrem de consistent. In acelasi context este de bun augur faptul ca nu te lasi atrasa de teribilismele care insotesc de obicei autorii care trateaza astfel de teme iar acest fapt se constituie intr-o masura a maturitatii poetice. Preferatele mele... fragmentele 3 si 4.
pentru textul : celor cîțiva deMulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
pentru textul : Poem fără picioare demultumesc de trecere si pareri hialin. te asigur ca voi tine cont de ele pe viitor. trecerea ta ma bucura si te mai astept.
pentru textul : Tot pieptul cerului deVa multumesc de trecere si comentariu ! Legat de observatii : In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita". Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari. Ialin
pentru textul : Când pleoapele se zbat... deSilvia, Adina, Sorin, sunt onorata si bucuroasa de prezenta voastra aici si ca... nu m-ati uitat!
pentru textul : primul pas despre care deacest mic studiu de patologie literara. merita citit nu doar pentru concizia sa si, zic eu, justa punere a problemelor, cat si pentru o crestere a exigentei fata de propriile texte, pe care le scriem sau/si le traim.
pentru textul : De la Anişoara Odeanu la geniul neînţeles defelicitari, domnule!
Dle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă dei-as sugera urmatoarea idee lui bobadil: sa dea un premiu cui citeste cap coada aceasta lunga versificatie. eu unul ma retrag din start. pt ca nu am nici o vina.... :)
pentru textul : A trecut amar de vreme departea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
Mulțumesc.
pentru textul : ploi în decembrie deAranca, te rog sa folosesti posibilitatea de a comenta pentru scopul pentru care a fost facuta. Acelasi lucru este valabil pentru toata lumea. Din pacate vad ca destul de putina lume comenteaza textele, continutul lor, arta sau non-arta lor, in schimb se aluneca in altfel de schimburi. Daca tendinta asta va continua va trebui sa facem ceva.
pentru textul : și zeii plîng desorry Margas dar tot nu înțeleg de ce ți-ai cumpărat dolari. de ce nu ți-ai cumpărat euroi? și nu mai erai nevoită să dai vina pe greenspan. ;)
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deLucian, poezia e foarte frumoasă, pe mine m-a impresionat tare. "Inima mea de fier cântă când o deschizi"...fără niciun motiv...uite așa o văd eu. "Și valurile ar spăla urmele acelor răni Parcă din lumea cealaltă" Și ultima strofă e pur și simplu frumoasă. O singură obiecție: "niciun" e aici adjectiv pronominal și se scrie împreună după noua ortografie. Cami
pentru textul : Fără nici un motiv de" tot ce aș vrea/ nu mă lăsa fără niciun semn când tot ceea ce am eu nevoie/ pune-mi cerceii cei noi/ ceea ce ai iubit de ceea ce ai urât".
Propuneri: ...când tot ce am nevoie/ cerceii noi/ ce ai iubit de ce ai urât.
"știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
pentru textul : memento deîncotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc" - partea asta e percutantă, e biine scrisă.
Cred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
pentru textul : Sinonimul pozitivului deProzodie buna si pe alocuri idei profunde, conturate intr-un mod captivant. Insa imbinarea dintre idei nu poate starni decat zambete poate. Cum poti pune in acelasi text "carutasii mortii..." si "cainii care se miros in partile obsure" ? Mai mult cum poti pune in aceeasi strofa "pisicii-mperecheau miorlaituri" si "vibrau plangand". Mi se pare foarte obscur. As recomanda sa se faca doua texte...fiecare sa insiste pe o directie. Asa pot rade linistit la unul si sa raman pe ganduri de la celalalt. Mai trec, mai citesc... Ialin
pentru textul : Tablou înserat de vară dePe moment io avui sevraj
Peste vrerea absoluta
Je credeam ca merg la inifinit
Peste reduta obosită
Je făceam io ce făceam
Dar existența mi-o fu--eam
Descifram mistere
de parcă f---am cuvinte-ncrucișate
Stimate autor,
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deChiar și pentru cunoscătorii limbii franceze (printre care se întâmplă să mă număr) acest poem este inutil.
Vă sugerez cu toată sinceritatea să vă concentrați asupra altor mijloace de exprimare in poezie
Cu stima.
pacat de titlu. pentru ca este foarte reusit (desi putin cam "romantic"). textul insa este destul de schiop dupa parerea mea.
pentru textul : Iarăși se moare după ureche! deTextele imi apartin. Nu are importanta numele meu. Multumesc pentru intelegere.
pentru textul : Femeia patruped dePagini