Frumoasa zicere de iluzii.. Sigur ca multi vor putea spune si pe buna dreptate, chestia cu fumatul e... fumata, mie insa imi transmite inca acea aura de sinceritate (cunoscand-o pe Ada un pic) asa, ca un confesional, nu vreau sa intru aici intr-o dezbatere mai veche de la poetescu pe tema confesionalului in literatura (desigur, acolo nu erau marii nostri expati, asa ca dezbaterea s-a desfasurat in ilustra lor absenta). Mie mi s-a dat aici spre citire un text scris cu inima, eu asta am simtit, chiar daca merge prea departe spre final, insa e adevarat asa cum adevarul este o inima. Remarc "dimineața patul meu gol e un naufragiu trec pe lângă oglindă nu mă uit știu cine sunt" - poate una dintre cele mai solide constructii imagine-metafora pe care le-am citit in ultima vreme Inceputul nu e inca ok... parerea mea. Hai sa incercam asa... "Seara ma las de fumat/dureaza doar noaptea".. restul la fel. Ce am schimbat aici? Acel "in fiecare seara" care ne aminteste, nu-i asa, de Mark Twain "sa te lasi de fumat, nimic mai simplu, eu fac asta zilnic" si "nu ma tine decat" - o constructie care nu imi suna bine deloc (argumente la cerere :-) Un poem sincer, 80-08 sa fie optzeciul asta care mi-a placut intotdeauna de vina? Nu stiu, poate. Penita de la mine. Andu
De data asta, da. Fără ocolișuri. Fără „pretențiile” almbicării cu orice preț pentru obținere de efecte (interpretative dar și interpretabile). O „pacea pentru care nu se capitulează în întregime niciodată”
Subscriu... se simte ce trebuie simtit si se intelege ce e de inteles. Alta mancare de peste onorabile. O revolta peste o durere transformata in cicatrice sangeranda (ce de vorbe potrivite domnule bobadil) Aici chiar astept continuarea si nu ma bag deloc unde nu-mi fierbe oala. Semneaza clovnul de serviciu cu o penita surprinsa cat pe ce sa-si rupa varful aurit.
Raluca Sandor nu stie de gluma. Acuzatie, auzi, parca suntem la tribunal :)). Emailul cenaclului nu e privat, chiar ma gandeam sa fac publica toata graforeea aia cronofaga. Ca si cea din comentariile tale de aici. Ca un sfat venit de la unul mai batran, limiteaza-ti frazele si masoara-ti cuvintele, inainte de a le trimite in lume.
cine scrie prost, scrie prost pentru noi, dar bine pentru el. de obicei, exista critici literari care sa observe acest lucru. nu poti spune ca orice potential scriitor e pasibil de a scrie prost. si nu, nu ai dreptul sa ii spui cuiva ca nu stie sa scrie, decat daca tu insuti scrii mai bine, daca ai patalama de critic sau daca ai ceva vechime in domeniu. poate ca fiecare dintre noi are momente cand il lasa inspiratia...dar nu poti spune ca cine scrie prost intr+un anumit moment, scrie prost. de exemplu, am citit lucrari proaste ale lui stephen king (imi place horror-ul, asta e :), dar nu pot spune ca el scrie prost. cum pot sti carei cauye ii datorez faptul ca scriu prost? in primul rand, lipsei de inspiratie, a educatiei de specialitate, etc. dar probabil ca si pe acest site exista epigoni, care nu au de+a face cu literatura, fie ea in proza sau in versuri. totusi, sa deschidem ochii. in secolul XXI nu mai exista scris bine sau prost. nu mai exista canoane. postmodernismul ne-a dezvirginizat demult.
Mulțumesc. Deocamdată cu ”nici” îmi sună mai bine. Și da, viitorul e un timp cu care poezia se poate juca foarte ușor, mai ales în cazul verbului ”a crede”. Interesant că ai spus ”resemnat”, este și o nuanță de așa ceva acolo.
La apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
Aalizei Aalizei Aalizei! sa castige concursul! E cea mai reusita parodie! Eu te felicit, e un text excelent! Felicitari si lui Andu, pentru alegerea poeziei de parodiat, e numa' buna! :))
...luție. Cam așa am citit poezia. Anunța lucruri interesante, corpul textului era departe de stilul autoarei, deci devenea tot mai clar că Poesis aștepta pe undeva, la un moment dat m-am chiar gândit că dom' Nae ar putea fi un motan și totul să fie doar o joacă. Dar n-a fost. Am înaintat spre deznodământul care trebuia să spună încă ceva, iar acolo poeta s-a pronunțat.
E o poezie a tensiunii apropierii de efectul final, care izbutește tocmai prin prelungirea așteptării și prin neînșelarea acesteia.
ddm, bine si asa, cata vreme ceea ce te-a deranjat in textul asta nu atarna mai greu decat ceea ce nu te-a deranjat. desi, in poezie, adjectivul "corect" mi se pare asemeni unui calus pus pe o gura de inger...iar frumosul, dupa cum toti stim, este - vai! - o notiune atat de relativa... cu zambet + multumiri (si imperfecta ca de obicei...), Sancho
un poem care ne jeneaza,ne irita ,ne da un "mal de vivre"
poemul contine un nucleu narativ,punct de plecare iradiant al unor interogatii existentiale
poate încercarea de a introduce dilaogul ar mai fi de lucrat ,dar este originala de a introduce secvente orale pentru a transmite un mesaj mai consistent ori mai convingator
este un text cu cheie,moralizator, utilizând un filtru de tehnici,de la ermetism pâna la trama absurdului
Niciodată nu am înțeles cum poți să dormi cu capul pe piatră... trebuie că e un somn de profet. Normal că atunci visezi îngeri. Iar lumea, nu mai e decât un fund de fântână.
interes şi vreau să remarc anumite versuri:
"nu mai ninge demult cu lână rotundă" - plastic,
"ne-am transmis iubire prin western union" - liric modern,
"Când vom termina ultimul cub de pădure
şi ultimul cal de jar îl vom mânca,
o să aruncăm amintiri la lupi,
dar numai dintre acelea îngrăşate de uleiul icoanei." - poezie pur şi simplu,
"va ninge cu pioneze roşii" - sonoritatea este principalul atu.
o mică obiecţie: aş renunţa la comparaţia "ca pe nişte bare de salam mucegăit.". mie una mi se pare inutilă.
deloc nu imi e dor de frig. sunt zile, chiar perioade lungi de timp cand imi e teama de frig. de-aia prefer focurile si arderile intense (parte din divina comedia m-a plictisit cumplit...). azi ma pregateam pentru frig. inexplicabil, pentru ca se spune ca nu este inca momentul. multumesc pentru ca nu mi-ai ignorat halatul.
Ioane, onorat... și ținem legătura că eu nu mai plec din țara asta dacă n-am făcut-o la vremea mea acu am rămas pe aici cu colegii mei de țară de mai sus. Dar știi ce mă ține în formă? Mă gândesc așa, când mi-e mai greu, daca Emil Boc a reușit să ajungă prim-ministrul României, atunci chiar și eu am o șansă să devin cineva în țara asta! Oricine poate conduce țara asta! Asta da democrație nu fasoane ca la americani!
Andu
Fara argumente? Deci imi dai dreptate. Stii in timpul lui Ceausescu oamenii erau luati noaptea din case si dusi la inchisoare unde erau interogati, amenintati... stii ce m-a frapat intotdeauna? Nimeni nu le oferea explicatii... nu stiau de ce au fost adusi, nu se prezentau dovezi... era vorba doar de lipsa de respect pentru regim si faptul ca indrazneau sa spuna pe un glas mai putin soptit decat altii ce era gresit. Pe de alta parte cei fara coloana vertebrala macaneau la urechea reprezentantilor regimului minciuni despre colegi, cunoscuti, familie si astfel, desi erau doar niste jigodii, isi scapau existenta mizera moral. Acum nu ma astept sa intelegi. Iti spun doar ca procedezi gresit... unui om care este judecat ii sunt aduse la cunostinta acuzatiile si ii sunt probate. Suspendarea, in circumstantele prezente, a contului meu reprezinta un abuz de putere, o incercare de a pune pumnul in gura celui care indrazneste sa fie de alta parere cu tine. Cat despre cei doi membri hermeneia la care te raportezi si care sunt "obositi" le recomand odihna :) Fii pe pace... n-am sa mai scriu sub acest text si ma mai gandesc daca si pe site. Pana la urma mai sunt vreo 8 oameni care mai posteaza pe aici... restul au plecat sau nu activeaza. A cui sa fie vina? Nu ma pot abtine sa nu iti bat obrazul... macar putin respect coane pentru cele facute de mine pentru hermeneia, macar putin, in spiritul moralei crestine.
dorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumoasa zicere de iluzii.. Sigur ca multi vor putea spune si pe buna dreptate, chestia cu fumatul e... fumata, mie insa imi transmite inca acea aura de sinceritate (cunoscand-o pe Ada un pic) asa, ca un confesional, nu vreau sa intru aici intr-o dezbatere mai veche de la poetescu pe tema confesionalului in literatura (desigur, acolo nu erau marii nostri expati, asa ca dezbaterea s-a desfasurat in ilustra lor absenta). Mie mi s-a dat aici spre citire un text scris cu inima, eu asta am simtit, chiar daca merge prea departe spre final, insa e adevarat asa cum adevarul este o inima. Remarc "dimineața patul meu gol e un naufragiu trec pe lângă oglindă nu mă uit știu cine sunt" - poate una dintre cele mai solide constructii imagine-metafora pe care le-am citit in ultima vreme Inceputul nu e inca ok... parerea mea. Hai sa incercam asa... "Seara ma las de fumat/dureaza doar noaptea".. restul la fel. Ce am schimbat aici? Acel "in fiecare seara" care ne aminteste, nu-i asa, de Mark Twain "sa te lasi de fumat, nimic mai simplu, eu fac asta zilnic" si "nu ma tine decat" - o constructie care nu imi suna bine deloc (argumente la cerere :-) Un poem sincer, 80-08 sa fie optzeciul asta care mi-a placut intotdeauna de vina? Nu stiu, poate. Penita de la mine. Andu
pentru textul : '80-'08 deDe data asta, da. Fără ocolișuri. Fără „pretențiile” almbicării cu orice preț pentru obținere de efecte (interpretative dar și interpretabile). O „pacea pentru care nu se capitulează în întregime niciodată”
pentru textul : Diminețile unei victime fericite. Livezile din noi deSubscriu... se simte ce trebuie simtit si se intelege ce e de inteles. Alta mancare de peste onorabile. O revolta peste o durere transformata in cicatrice sangeranda (ce de vorbe potrivite domnule bobadil) Aici chiar astept continuarea si nu ma bag deloc unde nu-mi fierbe oala. Semneaza clovnul de serviciu cu o penita surprinsa cat pe ce sa-si rupa varful aurit.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) deRaluca Sandor nu stie de gluma. Acuzatie, auzi, parca suntem la tribunal :)). Emailul cenaclului nu e privat, chiar ma gandeam sa fac publica toata graforeea aia cronofaga. Ca si cea din comentariile tale de aici. Ca un sfat venit de la unul mai batran, limiteaza-ti frazele si masoara-ti cuvintele, inainte de a le trimite in lume.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deVă mulţumesc pentru faptul că aţi citit şi remarcaz acest mic poem. Cred că aveţi dreptate în privinţa ultimului vers. Cu stimă, Ioan.
pentru textul : ultimul sărut decine scrie prost, scrie prost pentru noi, dar bine pentru el. de obicei, exista critici literari care sa observe acest lucru. nu poti spune ca orice potential scriitor e pasibil de a scrie prost. si nu, nu ai dreptul sa ii spui cuiva ca nu stie sa scrie, decat daca tu insuti scrii mai bine, daca ai patalama de critic sau daca ai ceva vechime in domeniu. poate ca fiecare dintre noi are momente cand il lasa inspiratia...dar nu poti spune ca cine scrie prost intr+un anumit moment, scrie prost. de exemplu, am citit lucrari proaste ale lui stephen king (imi place horror-ul, asta e :), dar nu pot spune ca el scrie prost. cum pot sti carei cauye ii datorez faptul ca scriu prost? in primul rand, lipsei de inspiratie, a educatiei de specialitate, etc. dar probabil ca si pe acest site exista epigoni, care nu au de+a face cu literatura, fie ea in proza sau in versuri. totusi, sa deschidem ochii. in secolul XXI nu mai exista scris bine sau prost. nu mai exista canoane. postmodernismul ne-a dezvirginizat demult.
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost dePai, atunci sa punem punct. :-)
pentru textul : Dependențe de sânge deMulțumesc. Deocamdată cu ”nici” îmi sună mai bine. Și da, viitorul e un timp cu care poezia se poate juca foarte ușor, mai ales în cazul verbului ”a crede”. Interesant că ai spus ”resemnat”, este și o nuanță de așa ceva acolo.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deai 4 definiții Silviu și "cârligul din tâmplă" e o găselniță nu un trop, sună bizar, nefiresc. dar mai trec pentru că am mai trecut:)
pentru textul : insomnie denumai bine!
că textul își propune oareșce veleități ermetice, dar pentru că trezește confuzii estetice, văd, trebuie luat ad litteram
pentru textul : oamenii de care ne este rușine deLa apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deai acţiuni deschise, ample.
pentru textul : Rechizitoriu de(un pic diferă de un rechizitoriu obişnuit, al tău e mai grav :))
rămâne sentinţa de văzut!
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
pentru textul : pietrele umbrei deAalizei Aalizei Aalizei! sa castige concursul! E cea mai reusita parodie! Eu te felicit, e un text excelent! Felicitari si lui Andu, pentru alegerea poeziei de parodiat, e numa' buna! :))
pentru textul : două mâini de...luție. Cam așa am citit poezia. Anunța lucruri interesante, corpul textului era departe de stilul autoarei, deci devenea tot mai clar că Poesis aștepta pe undeva, la un moment dat m-am chiar gândit că dom' Nae ar putea fi un motan și totul să fie doar o joacă. Dar n-a fost. Am înaintat spre deznodământul care trebuia să spună încă ceva, iar acolo poeta s-a pronunțat.
E o poezie a tensiunii apropierii de efectul final, care izbutește tocmai prin prelungirea așteptării și prin neînșelarea acesteia.
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae dece bine ca ai revenit! despre ce mi/ai scris, iti spun ca nici nu ma asteptam la altceva.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deddm, bine si asa, cata vreme ceea ce te-a deranjat in textul asta nu atarna mai greu decat ceea ce nu te-a deranjat. desi, in poezie, adjectivul "corect" mi se pare asemeni unui calus pus pe o gura de inger...iar frumosul, dupa cum toti stim, este - vai! - o notiune atat de relativa... cu zambet + multumiri (si imperfecta ca de obicei...), Sancho
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deIdeea lui Yester mi se pare interesanta. ce a urmat (Petre Mocanu) o confirma.
pentru textul : Text neterminat deun poem care ne jeneaza,ne irita ,ne da un "mal de vivre"
pentru textul : până târziu câinele meu depoemul contine un nucleu narativ,punct de plecare iradiant al unor interogatii existentiale
poate încercarea de a introduce dilaogul ar mai fi de lucrat ,dar este originala de a introduce secvente orale pentru a transmite un mesaj mai consistent ori mai convingator
este un text cu cheie,moralizator, utilizând un filtru de tehnici,de la ermetism pâna la trama absurdului
Niciodată nu am înțeles cum poți să dormi cu capul pe piatră... trebuie că e un somn de profet. Normal că atunci visezi îngeri. Iar lumea, nu mai e decât un fund de fântână.
pentru textul : Iacob și visul deerata: capabil, nu capabili, scuze :-)
pentru textul : un fragment întreg deAndule, leaga-ti o cometa rosie de mana stanga (partea inimii) si saruta numai ulcioare neincepute. ajuta! :)
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deEr: ultima propozitie a fost evident prea emotionala din partea mea, deci e plina de greseli de scriere si exprimare :-)
pentru textul : Îngeri ® deinteres şi vreau să remarc anumite versuri:
"nu mai ninge demult cu lână rotundă" - plastic,
"ne-am transmis iubire prin western union" - liric modern,
"Când vom termina ultimul cub de pădure
şi ultimul cal de jar îl vom mânca,
o să aruncăm amintiri la lupi,
dar numai dintre acelea îngrăşate de uleiul icoanei." - poezie pur şi simplu,
"va ninge cu pioneze roşii" - sonoritatea este principalul atu.
o mică obiecţie: aş renunţa la comparaţia "ca pe nişte bare de salam mucegăit.". mie una mi se pare inutilă.
pentru textul : Compas polar dedeloc nu imi e dor de frig. sunt zile, chiar perioade lungi de timp cand imi e teama de frig. de-aia prefer focurile si arderile intense (parte din divina comedia m-a plictisit cumplit...). azi ma pregateam pentru frig. inexplicabil, pentru ca se spune ca nu este inca momentul. multumesc pentru ca nu mi-ai ignorat halatul.
pentru textul : pink velvet desuperb acest text cu berzelutze... ma mir insa ca dupa 6 ani si ceva apare pe aceasta pagina un text atat de slab
pentru textul : tablou cu berze deIoane, onorat... și ținem legătura că eu nu mai plec din țara asta dacă n-am făcut-o la vremea mea acu am rămas pe aici cu colegii mei de țară de mai sus. Dar știi ce mă ține în formă? Mă gândesc așa, când mi-e mai greu, daca Emil Boc a reușit să ajungă prim-ministrul României, atunci chiar și eu am o șansă să devin cineva în țara asta! Oricine poate conduce țara asta! Asta da democrație nu fasoane ca la americani!
pentru textul : prima doamnă deAndu
Fara argumente? Deci imi dai dreptate. Stii in timpul lui Ceausescu oamenii erau luati noaptea din case si dusi la inchisoare unde erau interogati, amenintati... stii ce m-a frapat intotdeauna? Nimeni nu le oferea explicatii... nu stiau de ce au fost adusi, nu se prezentau dovezi... era vorba doar de lipsa de respect pentru regim si faptul ca indrazneau sa spuna pe un glas mai putin soptit decat altii ce era gresit. Pe de alta parte cei fara coloana vertebrala macaneau la urechea reprezentantilor regimului minciuni despre colegi, cunoscuti, familie si astfel, desi erau doar niste jigodii, isi scapau existenta mizera moral. Acum nu ma astept sa intelegi. Iti spun doar ca procedezi gresit... unui om care este judecat ii sunt aduse la cunostinta acuzatiile si ii sunt probate. Suspendarea, in circumstantele prezente, a contului meu reprezinta un abuz de putere, o incercare de a pune pumnul in gura celui care indrazneste sa fie de alta parere cu tine. Cat despre cei doi membri hermeneia la care te raportezi si care sunt "obositi" le recomand odihna :) Fii pe pace... n-am sa mai scriu sub acest text si ma mai gandesc daca si pe site. Pana la urma mai sunt vreo 8 oameni care mai posteaza pe aici... restul au plecat sau nu activeaza. A cui sa fie vina? Nu ma pot abtine sa nu iti bat obrazul... macar putin respect coane pentru cele facute de mine pentru hermeneia, macar putin, in spiritul moralei crestine.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dePrezența dvs. dle. Titarenco obligă întotdeauna la mai bine, mai bun, deși a fi la înălțimea așteptărilor dvs. nu e un lucru tocmai ușor.
pentru textul : Trandafirul Alb dedorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului dePagini