pe care l-am sesizat ca cititor mai mult ca pe o căutare de sine... E destul de fragmentat textul, deaceea îmi e dificil să înţeleg ce a vrut să spună autorul.
Apoi, nu am înţeles aici: "Păsările lui Hitchcock sparg genunchii inerţi" -
nu se specifică ai cui sunt genunchii - ai păsărilor sau ai altcuiva...
În schimb expresiile "nisip coagulat" şi "duhul de naftalină" transmit prin ele însele un mesaj poetic. Pornind de la ele, eu cred că poate ieşi ceva valoros.
prefer sa vad ceea ce nu exista decat sa fi existat ceea ce mi s-a parut ca vad.
asta e una din acele situatii cand te bucuri sa afli ca te-ai inselat.
si simti o mare usurare. :)
bine, Virgil, imi cer scuze pentru rastalmacire - modul asta de comunicare ne intinde, uneori, capcane.
Este adevărat. Încă nu sunt familiarizat cu noua formulă.O să încerc să-mi fac ceva timp pentru a mă "juca" mai mult pe site şi să mă pun la zi cu noutăţile.
Mulţumesc pentru amabilitate.
Virgil, cred ca e "întinzând", voi corecta de îndată ce-mi dau seama cum. Cât despre text, mi-am permis ușoare licențe, asistenta n-ar fi spus niciodată diagnosticul în plină sală de așteptare, dar e la fel de adevărat ca orice fel de confidențialitate ține până la ușa cabinetului, și pleacă în zări albastre odată cu pacientul. Rezultatul e același. Despre etică în general, e un concept incredibil de relativ in România. Ca un exemplu ironic, am studiat la facultate Etică medicală cu un medic de renume local, inutil sa-ți spun cât de pompos și artificial umflat s-a predat fiecare frază, la sfârțit, l-am mituit subtil și-am luat toți 10. Altfel, mulțumesc de primire, mă bucur să fiu aici.
Taraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
Iulia, incatnat de trecerea ta pe aici. Multumesc de sugertie si crede-ma ca nu m-am suparat deloc. Daca esti novice sau autor ma intereseaza...deloc. Si acum ca sa clarific cateva aspecte. Felinarul este galben acolo unde lumineaza, dar stalpul este verde negricios. Cromatica este exact asa cum mi-am dorit, am vrut sa fie o imagine plina de culoare...cat mai sclipiroare pentru a da o impresie vizuala cat mai accentuata povestirii. Abundenta detaliilor face parte din stilul pe care l-am ales si in mod special am bagat mai multe detalii in povestire. Mi-a placut la nebunie rescrierea respectivului pasaj dar cred ca nu s-ar fi potrivit textului in sine, prea poetic si prea sentimental-frumos scris, eu vroiam sa evidentiez mizeria. La sfarsit m-ai sfatuit sa redau senzatiile mai intens dar cred ca senzatia era de amortire si asta s-a regasit in text. Poate ca este un text care va fi inbunatatit... De aceea am ales sa-l scriu asa. Dar ce pot spune...este prima mea bucata de proza. Pana acum nu am publicat decat eseuri pe agonia si doar curiozitatea de a vedea daca pot scrie proza m-a indemnat sa scriu "invizibil". Apreciez sinceritatea ta si sugestiile. Si te astept sa-mi citesti eseurile, sau ma rog...esecurile de eseuri din pagina personala de dincolo. As aprecia critica ta si la ele. Cu aceeasi prietenie, Teo.
un text care te face sa descoperi cum suna o rima fara sa iti fie jena. e posibil ca unii sa il considere putin prea "clasic" dar ce e clasic are sanse sa ramina, nu?
doar o paloare de hîrtie veche păstrată inutil în spatele unei oglinzi ............ poate doar tu pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp ............... ar trebui sa dau macar o penita... dar mai astept... sa mai citesc si alte texte... nostalgia din versurile citate mai sus imi pare atenuata de un oarecare retorism, o sententiozitate de care incerc sa ma feresc si eu...
Mai este pînă la Crăciun. Mi se pare oarecum bombastic (spre ideea de reclamă) titlul care spune că poezia trebuie să îşi recîştige prestigiul. De fapt astfel de titluri “close ended” (sau culpabilizatoare, cum le numesc eu) sînt de obicei întîmpinate cu suspiciune. Pentru că ele presupun deja existenţa unui dezastru şi ne cam obligă să subscriem lui. O astfel de manevră mi se pare cel puţin suspectă. Trebuie să cunoşti foarte bine un fenomen (în acest caz poezia), deci trebuie să fii un expert (ceea ce mă îndoiesc cu privire la autorul textului de mai sus) sau trebuie să existe un anumit gen de acceptare (concluzie comună) între autor şi cititori cu privire la fenomen. Ceva ce mă îndoiesc că există. Astfel că un asemenea titlu riscă a fi perceput în registrul teribilist care vrea neaparat să ne atragă atenţia prin şocant. De cînd are nevoie poezia să îşi recîştige prestigiul? Şi de ce? Nu ni se spune. Se presupune că “noi ăştia pricepuţii ştim”. Cam subţire, dacă mă întrebi pe mine.
Evident, nu am să comentez aici tot textul. Poate mai tîrziu. Dar recunosc mă amuză abordarea positivist-modernistă din primul paragraph care desfiinţează existenţa sau manifestările metafizicului împachetîndu-le pe toate în cocoloşul “tot felul de „invenţii secrete” şi „conspiraţii”, despre tot felul de „cercetări” şi „statistici””. Iar lumea noastră e pusă sub eticheta “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă.””. Dacă mă întrebi pe mine, sună izbitor de asemănător cu o primă lecţie de materialism dialectic. Şi e ok. Nimeni nu e obligat să nu fie ateu sau pur materialist. Dar a crede că aşa este o societate întreagă, şi a crede că am cam băgat universul în buzunar cu “ştiinţa şi tehnica” mi se pare copleşitor de naiv şi am dubii profunde că cineva care porneşte de la astfel de premize (la modă prin anii 50 – 60 chiar şi în America) poate înţelege sau spune prea multe despre poezie. Deocamdată atît. Mai tîrziu mai mult.
Roxana, toate comentariile sunt păreri personale, toate sunt "dintr-un unghi pur personal" sau așa ar trebui să fie. Te rog să nu mai faci afirmații nefondate, de genul: "parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri.", nu referitor la mine. Intenția mea a fost una constructivă, dar tu ai înțeles greșit. Niciodată nu mi-am permis atacul la persoană, nici "mic", nici "mare". Și sper ca nici tu să nu îți mai permiți, nu pe acest site. Știu că acest site este exclusiv pentru literatură de calitate. Mulțumesc pentru înțelegere.
dacă nu corectezi textul o să îl trec iar în şantier şi tot aşa. nu ştiu cine l-a scos din şantier tot necorectat tu sau alt editor dar aş vrea ca regulile să fie egale pentru toţi. plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi...
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
Am reședința în Mongolia dar o parte dintre strămoșii mei au fost români, sufletul meu este din viță românească și mă doare cînd este denigrat acest popor chiar de către oamenii lui. Și nu este numai părerea mea. Sînt mulți aceia care deși nu au nici o picătură de sînge românesc au sentimente și cuvinte foarte frumoase despre România și cred că românii sînt oameni de ispravă. I-am întrebat în repetate rînduri pe aceștia de ce nu vorbesc la fel de frumos despre români și atunci cînd se află în țara lor, în prezența propriilor concetățeni, iar ei mi-au răspuns cam același lucru: noi îi vorbim de bine dar cei care se află la noi se vorbesc numai de rău, se dușmănesc, se ironizeză, se invidiază, se sapă unii pe alții, urît! Nu am intenționat să vă jignesc, d-le Titarenco. Este în ființa mea cea mai profundă să nu jignesc, să nu fac rău nimănui, nici chiar celor care neînțelegîndu-mă mă atacă (din frică, din invidie, din mai știu eu ce sentiment de culpabilitate sau alt motiv, sau ce alte probleme, ale lor, ar mai avea). Eu doar v-am apreciat mult și am fost foarte mîhnită să văd cum tratați cu frivolitate lucruri care nu ar trebui luate atît de ușor. A fost părerea mea, v-am spus ce nu mi-a plăcut și așa sînt eu, prefer să retez răul din rădăcină decît să-l las să se extindă în sufletul meu ca iarba cea rea. Cît despre politică, despre sisteme, ele se fac de către oameni și oamenii sînt supuși greșelii.
Propunere, scriu aici că nu știu unde anume ar fi potrivit: în loc de "Ultimele texte publicate de X" să fie simplu "Texte publicate de X", adică să exprimă totalitatea lor, nu "ultimele", fiindcă vor urma și altele. "Ultimele" ar însemna că nu mai postează altele. Desigur că e amănunt. Dar la fel sună și când citesc prin anunțuri ceva de genul "Ultimul volum de poezii al lui X". Mulțam.
Textul acesta demonstreaza ca nu este oricand indicat a se omite diacriticile total. Cel putin partea cu "oare ati incercat" nici nu mi-am dat seama ca e acolo, a trebuit sa reiau fraza pentru a o citi cum era firesc. La "rotulele genunchilor" din moment ce nu a existat nicio asociere metaforica ce poate implica "rotulele" cred ca existenta "genunchilor" este superflua. Descrierea mortilor ciopartiti imi aduce aminte de Remarque ("Pe frontul de vest nimic nou"). Fraza "războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii" suna fals si ambiguu. Mortii erau multi si umflati pe campii sau multi dintre morti erau umflati pe campii ? Imagini macabre, o constructie in jurul unei idei a razboiului, dar care pica. Razboiul se opreste pentru ca... "ne-a invatat iubirea". Ideea lipsei iubirii in contextul anterior nu este sustinuta in niciun fel, iar faptul ca un razboi este dus din lipsa de iubire devine o speculatie. La nivelul textului am remnarcat constructiile cu tenta negativa unele destul de bine conturate prin aliteratiile in "ne" si am remarcat o tendinta si la alti autori de utilizare a epizeuxisurilor negative. Aici "nici dupa". - "filele galbene ale hrisoavelor" stereotip. Mi-a placut ideea "calai bolnavi de tanjet". Cred ca ati putea concentra ideile mai mult... Ialin
Mulţumesc Mariana. Ai intuit legătura dintre cele două planuri ale poemului. Pleacă de la un simplu fapt de observaţie. Fiind în vizită la o mânăstire mai demult, am observat o zonă cu pomişori uscaţi (cred că erau meri) pe care călugării nu îi dezrădăcinaseră. Nu am reuşit să îmi dau seama, fiind în maşină, dacă merii erau uscaţi definitiv sau era un fenomen tranzitoriu. Astfel că încă de atunci m-am gândit la ideea acestui poem, aşa cum apare aici.
macelaria literara 2: Eu sunt tânărul din Nain. Mort. (oh.) Dus la groapă în al mamei mele suspin. (sacara mama!) Plâns de toți cunoscuții mei. (:D :D :D) Eu sunt tânărul înviat de Iisus. (eu si numai eu vezi slagar....) Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă. (dar, toata viata si in somn si la baie dansand sub dus tot tot tot timpu) Era plină de sfinți decapitați, (desi decapitati sfiintii erau recognoscibili dupa calendar) Răstigniți, arși și fierți în fier topit (cel mai usor era fierul topit topit topit si fiert) Sau sfârtecați de animale și roți. (o, god, aceasta sfartecare ....o, freud, tata ) Lumânări de carne în flăcări. (ard in flacari -vers din anna...:) Mama mă alăptase cu îngeri (unde sanii mamei urmeaza lui freud) Și noaptea tata îmi arăta stelele, ( si in care se arata ca stelele sunt foarte multe si fara numar) Cât de multe și de aproape sunt. (aici copilu este mintit) Atunci am văzut prima stea căzătoare. (si, brusc, la nunta mea, am vazut prima stea cazatoare, magariu :D :D :D, auzi, madre? :) Căzuse lângă poartă pe pod. (chiar sub pod langa poarta -clar!) Am alergat într-o suflare și, ca la eșafod (dar a fost rau si nu am iertat-o) Un călău, am aruncat-o în cer (am ridicat-o la cer, loredana - varianta ptr lorelay) Să strălucească în continuare (sa sa sa straluceasca frumos in continuare În noaptea aceea frumoasă ( in noaptea aceea, oh, noaptea aceeea În care străluceau stelele toate. (in care- de ce nu?- absolut toate stelele (daaaa) straluceau straluceau pe intuneric Atunci. Numai atunci am înțeles (Si atunci, dupa dezvirginarea poetica am stiut, ba nu, am inteles) Că sunt tânărul din Nain. (adevarul cutremurator ca un tremendum -mai destăni)
Aranca, eu nu mă pricep la desen ca să îmi pot da o părere așa cum ai mai primit, dar mi-a plăcut modul sincretic în care ai prezentat ideea. Nu pot să spun decât că îmi place desenul tău, că îmi plac desenele în creion în general. Îmi place ideea înălțării sufletului din prima strofă ca o desprindere dintr-un peisaj marin, frumos conturat în secvențele următoare ale poeziei cu meduze luminând, alge atârnând de trup sau călătoria aluzivă spre reciful necunoscut de coral. Epitetul metaforic din final este foarte expresiv și conduce din nou spre ideea de înălțare. Chiar mi-a plăcut, Aranca.
in primul rand sa stabilim gradele, domnisoara e de ajuns, iar textul dumneavoastra seamana foarte tare cu versurile melodiei pe care v-am zis-o. nu vreau sa par penibila, aratatul cu degetul nu-mi sta in fire. ma voi limita doar la cliseu in cazul in care sa presupunem ca nu ati mai auzit de melodiea asta.
Your stairway lies on the whispering wind= iar scara ta sta pe soaptele vantului( citat din stairway to heaven= scara catre cer)
o zi buna!
am notat părerea Aalizei. Deocamdată principiile Hermeneia sînt acestea. Le-am respectat și folosit de la bun început pe Hermeneia și nu cred că avem nici un motiv ca să îndulcim nici sarea și nici altceva. Cred că nu e nevoie să îți menționez că „Dupa vremuri multi venira”, vorba lui Eminescu, și a ramas cum am stabilit. Deci eu zic că moderatorii Hermeneia au dreptate cu atenționarea făcută. Evident s-ar putea ca aceasta să nu fie pe placul tău sau al altora dar nu prea cred că există alternativă.
am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data nu e sublim?
și continuarea:
no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna!
zi-le nico, mai zi-le cum te sabotează acest autocrat
auzi, da' de ce nu ai făcut experiența pe trei texte, sau patru?
poate că e o conspirație...
Alma, da, n-ar fi rau sa justifici penitele. Macar de dragul celorlalti membri ai sitului, care ar invata cum se face o critica justa pe text. Contam pe experienta ta. Ionut Caragea, as propune sa-i lasam si istoriei literaturii ceva de facut. Alma, totusi, a nuantat, afirmand ca este "concluzia ei". Personala.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pe care l-am sesizat ca cititor mai mult ca pe o căutare de sine... E destul de fragmentat textul, deaceea îmi e dificil să înţeleg ce a vrut să spună autorul.
Apoi, nu am înţeles aici: "Păsările lui Hitchcock sparg genunchii inerţi" -
nu se specifică ai cui sunt genunchii - ai păsărilor sau ai altcuiva...
În schimb expresiile "nisip coagulat" şi "duhul de naftalină" transmit prin ele însele un mesaj poetic. Pornind de la ele, eu cred că poate ieşi ceva valoros.
Părere de cititor,
pentru textul : Duhul de naftalină deBot Eugen
prefer sa vad ceea ce nu exista decat sa fi existat ceea ce mi s-a parut ca vad.
asta e una din acele situatii cand te bucuri sa afli ca te-ai inselat.
si simti o mare usurare. :)
bine, Virgil, imi cer scuze pentru rastalmacire - modul asta de comunicare ne intinde, uneori, capcane.
pentru textul : intersection deEste adevărat. Încă nu sunt familiarizat cu noua formulă.O să încerc să-mi fac ceva timp pentru a mă "juca" mai mult pe site şi să mă pun la zi cu noutăţile.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deMulţumesc pentru amabilitate.
Virgil, cred ca e "întinzând", voi corecta de îndată ce-mi dau seama cum. Cât despre text, mi-am permis ușoare licențe, asistenta n-ar fi spus niciodată diagnosticul în plină sală de așteptare, dar e la fel de adevărat ca orice fel de confidențialitate ține până la ușa cabinetului, și pleacă în zări albastre odată cu pacientul. Rezultatul e același. Despre etică în general, e un concept incredibil de relativ in România. Ca un exemplu ironic, am studiat la facultate Etică medicală cu un medic de renume local, inutil sa-ți spun cât de pompos și artificial umflat s-a predat fiecare frază, la sfârțit, l-am mituit subtil și-am luat toți 10. Altfel, mulțumesc de primire, mă bucur să fiu aici.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deAlina, îți recomand să citești http://www.hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_vi și să mai dai pe aici dacă nu vrei să rămîi de căruță. Hermeneia merge înainte.
pentru textul : Străin deideea asta cu pietrele nu cred că mi-a plăcut în mod deosebit. mai mult mi-a plăcut ideea cu caprele în tufa de magnolii
pentru textul : Pietrele Annei deTaraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
pentru textul : engrame deIulia, incatnat de trecerea ta pe aici. Multumesc de sugertie si crede-ma ca nu m-am suparat deloc. Daca esti novice sau autor ma intereseaza...deloc. Si acum ca sa clarific cateva aspecte. Felinarul este galben acolo unde lumineaza, dar stalpul este verde negricios. Cromatica este exact asa cum mi-am dorit, am vrut sa fie o imagine plina de culoare...cat mai sclipiroare pentru a da o impresie vizuala cat mai accentuata povestirii. Abundenta detaliilor face parte din stilul pe care l-am ales si in mod special am bagat mai multe detalii in povestire. Mi-a placut la nebunie rescrierea respectivului pasaj dar cred ca nu s-ar fi potrivit textului in sine, prea poetic si prea sentimental-frumos scris, eu vroiam sa evidentiez mizeria. La sfarsit m-ai sfatuit sa redau senzatiile mai intens dar cred ca senzatia era de amortire si asta s-a regasit in text. Poate ca este un text care va fi inbunatatit... De aceea am ales sa-l scriu asa. Dar ce pot spune...este prima mea bucata de proza. Pana acum nu am publicat decat eseuri pe agonia si doar curiozitatea de a vedea daca pot scrie proza m-a indemnat sa scriu "invizibil". Apreciez sinceritatea ta si sugestiile. Si te astept sa-mi citesti eseurile, sau ma rog...esecurile de eseuri din pagina personala de dincolo. As aprecia critica ta si la ele. Cu aceeasi prietenie, Teo.
pentru textul : Invizibil deTextul e superb, aduce a Nae Ionescu... și tot ce înseamnă asta, inclusiv pălăria aceea mare a lui actaeon.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deun text care te face sa descoperi cum suna o rima fara sa iti fie jena. e posibil ca unii sa il considere putin prea "clasic" dar ce e clasic are sanse sa ramina, nu?
pentru textul : firul dedoar o paloare de hîrtie veche păstrată inutil în spatele unei oglinzi ............ poate doar tu pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp ............... ar trebui sa dau macar o penita... dar mai astept... sa mai citesc si alte texte... nostalgia din versurile citate mai sus imi pare atenuata de un oarecare retorism, o sententiozitate de care incerc sa ma feresc si eu...
pentru textul : cuvintele sînt deAranca - am observat ca in dialogul improvizat on-line se nasc lucruri bune . Ramona e un suflet special. Multumiri de trecere, de la amandoi.
pentru textul : A doua mea copilărie deMai este pînă la Crăciun. Mi se pare oarecum bombastic (spre ideea de reclamă) titlul care spune că poezia trebuie să îşi recîştige prestigiul. De fapt astfel de titluri “close ended” (sau culpabilizatoare, cum le numesc eu) sînt de obicei întîmpinate cu suspiciune. Pentru că ele presupun deja existenţa unui dezastru şi ne cam obligă să subscriem lui. O astfel de manevră mi se pare cel puţin suspectă. Trebuie să cunoşti foarte bine un fenomen (în acest caz poezia), deci trebuie să fii un expert (ceea ce mă îndoiesc cu privire la autorul textului de mai sus) sau trebuie să existe un anumit gen de acceptare (concluzie comună) între autor şi cititori cu privire la fenomen. Ceva ce mă îndoiesc că există. Astfel că un asemenea titlu riscă a fi perceput în registrul teribilist care vrea neaparat să ne atragă atenţia prin şocant. De cînd are nevoie poezia să îşi recîştige prestigiul? Şi de ce? Nu ni se spune. Se presupune că “noi ăştia pricepuţii ştim”. Cam subţire, dacă mă întrebi pe mine.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deEvident, nu am să comentez aici tot textul. Poate mai tîrziu. Dar recunosc mă amuză abordarea positivist-modernistă din primul paragraph care desfiinţează existenţa sau manifestările metafizicului împachetîndu-le pe toate în cocoloşul “tot felul de „invenţii secrete” şi „conspiraţii”, despre tot felul de „cercetări” şi „statistici””. Iar lumea noastră e pusă sub eticheta “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă.””. Dacă mă întrebi pe mine, sună izbitor de asemănător cu o primă lecţie de materialism dialectic. Şi e ok. Nimeni nu e obligat să nu fie ateu sau pur materialist. Dar a crede că aşa este o societate întreagă, şi a crede că am cam băgat universul în buzunar cu “ştiinţa şi tehnica” mi se pare copleşitor de naiv şi am dubii profunde că cineva care porneşte de la astfel de premize (la modă prin anii 50 – 60 chiar şi în America) poate înţelege sau spune prea multe despre poezie. Deocamdată atît. Mai tîrziu mai mult.
Roxana, toate comentariile sunt păreri personale, toate sunt "dintr-un unghi pur personal" sau așa ar trebui să fie. Te rog să nu mai faci afirmații nefondate, de genul: "parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri.", nu referitor la mine. Intenția mea a fost una constructivă, dar tu ai înțeles greșit. Niciodată nu mi-am permis atacul la persoană, nici "mic", nici "mare". Și sper ca nici tu să nu îți mai permiți, nu pe acest site. Știu că acest site este exclusiv pentru literatură de calitate. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? dedacă nu corectezi textul o să îl trec iar în şantier şi tot aşa. nu ştiu cine l-a scos din şantier tot necorectat tu sau alt editor dar aş vrea ca regulile să fie egale pentru toţi. plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi...
pentru textul : Despărţire deCând citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
pentru textul : Ceruri deAm reședința în Mongolia dar o parte dintre strămoșii mei au fost români, sufletul meu este din viță românească și mă doare cînd este denigrat acest popor chiar de către oamenii lui. Și nu este numai părerea mea. Sînt mulți aceia care deși nu au nici o picătură de sînge românesc au sentimente și cuvinte foarte frumoase despre România și cred că românii sînt oameni de ispravă. I-am întrebat în repetate rînduri pe aceștia de ce nu vorbesc la fel de frumos despre români și atunci cînd se află în țara lor, în prezența propriilor concetățeni, iar ei mi-au răspuns cam același lucru: noi îi vorbim de bine dar cei care se află la noi se vorbesc numai de rău, se dușmănesc, se ironizeză, se invidiază, se sapă unii pe alții, urît! Nu am intenționat să vă jignesc, d-le Titarenco. Este în ființa mea cea mai profundă să nu jignesc, să nu fac rău nimănui, nici chiar celor care neînțelegîndu-mă mă atacă (din frică, din invidie, din mai știu eu ce sentiment de culpabilitate sau alt motiv, sau ce alte probleme, ale lor, ar mai avea). Eu doar v-am apreciat mult și am fost foarte mîhnită să văd cum tratați cu frivolitate lucruri care nu ar trebui luate atît de ușor. A fost părerea mea, v-am spus ce nu mi-a plăcut și așa sînt eu, prefer să retez răul din rădăcină decît să-l las să se extindă în sufletul meu ca iarba cea rea. Cît despre politică, despre sisteme, ele se fac de către oameni și oamenii sînt supuși greșelii.
pentru textul : e bună tipa dePropunere, scriu aici că nu știu unde anume ar fi potrivit: în loc de "Ultimele texte publicate de X" să fie simplu "Texte publicate de X", adică să exprimă totalitatea lor, nu "ultimele", fiindcă vor urma și altele. "Ultimele" ar însemna că nu mai postează altele. Desigur că e amănunt. Dar la fel sună și când citesc prin anunțuri ceva de genul "Ultimul volum de poezii al lui X". Mulțam.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență dema bucur sa aud ca-l pomenesti pe Eugen Evu, a fost si unul din mentorii mei!
pentru textul : Pact deTextul acesta demonstreaza ca nu este oricand indicat a se omite diacriticile total. Cel putin partea cu "oare ati incercat" nici nu mi-am dat seama ca e acolo, a trebuit sa reiau fraza pentru a o citi cum era firesc. La "rotulele genunchilor" din moment ce nu a existat nicio asociere metaforica ce poate implica "rotulele" cred ca existenta "genunchilor" este superflua. Descrierea mortilor ciopartiti imi aduce aminte de Remarque ("Pe frontul de vest nimic nou"). Fraza "războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii" suna fals si ambiguu. Mortii erau multi si umflati pe campii sau multi dintre morti erau umflati pe campii ? Imagini macabre, o constructie in jurul unei idei a razboiului, dar care pica. Razboiul se opreste pentru ca... "ne-a invatat iubirea". Ideea lipsei iubirii in contextul anterior nu este sustinuta in niciun fel, iar faptul ca un razboi este dus din lipsa de iubire devine o speculatie. La nivelul textului am remnarcat constructiile cu tenta negativa unele destul de bine conturate prin aliteratiile in "ne" si am remarcat o tendinta si la alti autori de utilizare a epizeuxisurilor negative. Aici "nici dupa". - "filele galbene ale hrisoavelor" stereotip. Mi-a placut ideea "calai bolnavi de tanjet". Cred ca ati putea concentra ideile mai mult... Ialin
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei dein ceea ce priveste celebritatea... ma simt celebra. oh yeah...!
pentru textul : portarul de la spital deMulţumesc Mariana. Ai intuit legătura dintre cele două planuri ale poemului. Pleacă de la un simplu fapt de observaţie. Fiind în vizită la o mânăstire mai demult, am observat o zonă cu pomişori uscaţi (cred că erau meri) pe care călugării nu îi dezrădăcinaseră. Nu am reuşit să îmi dau seama, fiind în maşină, dacă merii erau uscaţi definitiv sau era un fenomen tranzitoriu. Astfel că încă de atunci m-am gândit la ideea acestui poem, aşa cum apare aici.
pentru textul : Haiku demacelaria literara 2: Eu sunt tânărul din Nain. Mort. (oh.) Dus la groapă în al mamei mele suspin. (sacara mama!) Plâns de toți cunoscuții mei. (:D :D :D) Eu sunt tânărul înviat de Iisus. (eu si numai eu vezi slagar....) Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă. (dar, toata viata si in somn si la baie dansand sub dus tot tot tot timpu) Era plină de sfinți decapitați, (desi decapitati sfiintii erau recognoscibili dupa calendar) Răstigniți, arși și fierți în fier topit (cel mai usor era fierul topit topit topit si fiert) Sau sfârtecați de animale și roți. (o, god, aceasta sfartecare ....o, freud, tata ) Lumânări de carne în flăcări. (ard in flacari -vers din anna...:) Mama mă alăptase cu îngeri (unde sanii mamei urmeaza lui freud) Și noaptea tata îmi arăta stelele, ( si in care se arata ca stelele sunt foarte multe si fara numar) Cât de multe și de aproape sunt. (aici copilu este mintit) Atunci am văzut prima stea căzătoare. (si, brusc, la nunta mea, am vazut prima stea cazatoare, magariu :D :D :D, auzi, madre? :) Căzuse lângă poartă pe pod. (chiar sub pod langa poarta -clar!) Am alergat într-o suflare și, ca la eșafod (dar a fost rau si nu am iertat-o) Un călău, am aruncat-o în cer (am ridicat-o la cer, loredana - varianta ptr lorelay) Să strălucească în continuare (sa sa sa straluceasca frumos in continuare În noaptea aceea frumoasă ( in noaptea aceea, oh, noaptea aceeea În care străluceau stelele toate. (in care- de ce nu?- absolut toate stelele (daaaa) straluceau straluceau pe intuneric Atunci. Numai atunci am înțeles (Si atunci, dupa dezvirginarea poetica am stiut, ba nu, am inteles) Că sunt tânărul din Nain. (adevarul cutremurator ca un tremendum -mai destăni)
pentru textul : Tânărul din Nain deAranca, eu nu mă pricep la desen ca să îmi pot da o părere așa cum ai mai primit, dar mi-a plăcut modul sincretic în care ai prezentat ideea. Nu pot să spun decât că îmi place desenul tău, că îmi plac desenele în creion în general. Îmi place ideea înălțării sufletului din prima strofă ca o desprindere dintr-un peisaj marin, frumos conturat în secvențele următoare ale poeziei cu meduze luminând, alge atârnând de trup sau călătoria aluzivă spre reciful necunoscut de coral. Epitetul metaforic din final este foarte expresiv și conduce din nou spre ideea de înălțare. Chiar mi-a plăcut, Aranca.
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… dein primul rand sa stabilim gradele, domnisoara e de ajuns, iar textul dumneavoastra seamana foarte tare cu versurile melodiei pe care v-am zis-o. nu vreau sa par penibila, aratatul cu degetul nu-mi sta in fire. ma voi limita doar la cliseu in cazul in care sa presupunem ca nu ati mai auzit de melodiea asta.
Your stairway lies on the whispering wind= iar scara ta sta pe soaptele vantului( citat din stairway to heaven= scara catre cer)
pentru textul : om! deo zi buna!
am notat părerea Aalizei. Deocamdată principiile Hermeneia sînt acestea. Le-am respectat și folosit de la bun început pe Hermeneia și nu cred că avem nici un motiv ca să îndulcim nici sarea și nici altceva. Cred că nu e nevoie să îți menționez că „Dupa vremuri multi venira”, vorba lui Eminescu, și a ramas cum am stabilit. Deci eu zic că moderatorii Hermeneia au dreptate cu atenționarea făcută. Evident s-ar putea ca aceasta să nu fie pe placul tău sau al altora dar nu prea cred că există alternativă.
pentru textul : Paneraș cu ouă deam citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data nu e sublim?
și continuarea:
no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dezi-le nico, mai zi-le cum te sabotează acest autocrat
auzi, da' de ce nu ai făcut experiența pe trei texte, sau patru?
poate că e o conspirație...
Alma, da, n-ar fi rau sa justifici penitele. Macar de dragul celorlalti membri ai sitului, care ar invata cum se face o critica justa pe text. Contam pe experienta ta. Ionut Caragea, as propune sa-i lasam si istoriei literaturii ceva de facut. Alma, totusi, a nuantat, afirmand ca este "concluzia ei". Personala.
pentru textul : story of a city deMultumesc Ioana. Eu sunt indragostita de imagini :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu decorecteaza, te rog, "ieslea sfântă"
pentru textul : Rugă de Crăciun dePagini