Reusita grafica, plina de expresie. Totusi, daca decidem sa folosim limba engleza (aici e potrivit zic eu, deoarece "femei de afaceri" ar suna aiurea) sa o si scriem corect, deci "business women" :-) Bobadil.
un text care nu reuseste sa fie mai mult decit o gluma, dupa parerea mea. probabil inspirat dintr-o intimplare adevarata dar blocat undeva inainte sa poata sa devina parte a ceva literar. inca din titlu lucrurile au tenta de parodie ieftina. ce e aia cosmar visator? chiar daca s-a intentionat un anumit tip de "metaforizare" (aici poate asztalos poate imi reimprospateaza memoria - de pe vremea cind invatam asta in liceu, pentru ca se invata asta in liceu pe vremea mea, au trecut multi ani -), deci un anumit tip de "metaforizare" a verbului "a avea un cosmar" prin sugerarea subiectului prin folosirea obiectului, totusi dimensiunea de hilar ieftin (chiar accidental), dupa parerea mea, este dezavantajoasa titlului
Vă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
Precizez că autoarea nu poate răspunde la comentarii deoarece este „membru corespondent”. Cu acest prilej îi reamintesc că printr-o simplă cerere (dacă va dori) se va putea face o reîncadrare care să îi acorde dreptul de a scrie comentarii. (vezi linkurile din primul comentariu).
de ce recul? de ce la mijloc? de ce pirograva? ultima strofa este foarte frumoasa. si a doua fara primele 3 versuri, chiar daca nu respecta adevarul istoric. sa nu cazi.
treaba ta...eu cred că se potriveşte perfect. Scoica închisă sugerează multe. Mulţam pentru vizionare. E ca valva unei scoici pe care o pipăi şi îţi aminteşte ochii mari ai păpuşii, toată copilăria în reflux este închisă în amintiri, ochii se închid...un haiku nu în judeci decât ca întreg, nu critici un oarecare cuvânt.
Eu cred că numai versurile cu caracterul şi cel cu încrederea în sine pot fi modificate, în rest nu prea văd de ce respingi poemul ca întreg; mi se pare unitar ca stil, chiar dacă e încadrat într-o ramă de oarecare lirism. Aşa sunt şi poveştile pentru copii.
Cristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
Fă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
multumesc, Virgil. nu, nu e construita in graba, ci in ultimele 7 zile. si chiar a fost corectata si acum, desi e putin dificil fiindca nu sunt la mine. incerc sa fiu exigenta. uneori reusesc, alteori nu pana la nivelul exigentei celorlalti. multe lucruri s-au folosit in poezie, dar nu stiu daca in contexte similare, am participat deja la o intalnire unde s-a discutat mult pe tema ce anume se mai poate scrie original, inedit, nou in asa fel incit sa nu fie nici artificial, nici fortat. oricum, nu am scris banal. multumesc pentru parere voi tine seama. mi-ar fi placut sa stiu parerea ta si pe unul din textele mai bune, in caz ca ai gasit pana acum.
Din ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
Mă unduiam între diguri cu nopțile închise - cu roțile încinse mai degrabă. Chérie acum nu mai plec nici mort. Sunt corsarul cu ochii mărginiți de păsări. Bine te-am regăsit Ela... Alt univers virtual - aceeași dimensiune. Cald - umană.
Uitasem sa-ti raspund la o intrebare. Cui ma adresez? Cand scriu, mie. Dupa ce textul iese in lume, nu ma mai intereseaza. Va gasi singur un destinatar - sau nu. Cred ca a scrie gandindu-te la felul in care vei fi perceput e o trista tradare...sper sa nu ajung acolo. :)
Katya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
Doamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.
Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:
„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.
A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:
„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.
Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.
În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.
Si barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
doar asa, sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos! iar cel mai mult la acest text imi place nuanta de un subtil whatever alintat, ca raport al tau fata de text.
Cred ca ti-a reusit mult mai bine "starea" din a doua jumatate a poemului decat "miscarea" din cea dintai. Inca o data o reusita pe planul realului proiectat in suprarealism (daca imi e ingaduita o asemenea sintagma). In acest poem regasesc si tropii familiari ai poeziei asa cum o percep eu acum. Placut, Andu
revin asupra acestui text pentru a va sugera o mai multa aplecare asupra ....acoperamantului poetic. nu comentez insa anumite pasaje...ideea e buna, dvs stiti mai bine. al dvs, francisc
Da, Paul, iată ,,versurile începute ieri" cum spuneai în poemul precedent :)
S-a meritat să fie terminate. La prima citire liberă, abia am descifrat ultimul vers din cauza unui plâns care m-a surprins. Versurile de mare forţă şi imaginile sugestive mi-au strecurat un dor mare de tinereţe, de liceu, de vremea primelor îndrâgostiri. Nu ştiu de ce, când e vorba de amintirile din liceu, ne amintim cu drag zilele de toamnă.
La a nu mai ştiu câta citire, observ tehnica prin care sentimentul acesta copleşitor uneori, dorul, este bine dozat, discret sugerat.
Încerc să fac o legătură între titlu şi poem, caut fructele din text...la un moment dat tresar la versul ,,strivită și lipsită de rost îmi simt
tinerețea"...Oare ai fi vrut-o cu mai mult rod? Dar nu e plină ea de pere galbene? de struguri... de amintiri, de prieteni, de poezie, de El, cel care le înţelege pe toate? Smochinul nu trebuie tăiat, are atâta rod! :)
La final spun din nou ca tine: uneori plânsul de dor e ca atunci când ,,a murit cel mai drag om de pe pământ".
Pentru forţa poemului, pentru toată ideatica lui, pentru impactul asupra lectorului, mai exact asupra mea, aş vrea să evidenţiez acest poem împreună cu felicitări şi mulţumiri, Paul.
Aa! Nu am înţeles ce e cu vorbele ruseşti :) Or fi vorbe neînţelese ( atunci mai bine erau turceşti ), sau poate sunt un ,,link" către una din limbile străine învăţate în liceu, sau..sau... :)
câtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
vorba lui Crin, chestia asta o cînta Enigma parcă prin anii '90
pentru textul : Capăt de drum desă-ți dau sugestii? nu înțeleg. păstrezi dacă vrei, sau renunți, e textul tău. poate e doar opinia mea, dar textul nu merită o cacofonie.
pentru textul : din viața noastră secretă deReusita grafica, plina de expresie. Totusi, daca decidem sa folosim limba engleza (aici e potrivit zic eu, deoarece "femei de afaceri" ar suna aiurea) sa o si scriem corect, deci "business women" :-) Bobadil.
pentru textul : business women deun text care nu reuseste sa fie mai mult decit o gluma, dupa parerea mea. probabil inspirat dintr-o intimplare adevarata dar blocat undeva inainte sa poata sa devina parte a ceva literar. inca din titlu lucrurile au tenta de parodie ieftina. ce e aia cosmar visator? chiar daca s-a intentionat un anumit tip de "metaforizare" (aici poate asztalos poate imi reimprospateaza memoria - de pe vremea cind invatam asta in liceu, pentru ca se invata asta in liceu pe vremea mea, au trecut multi ani -), deci un anumit tip de "metaforizare" a verbului "a avea un cosmar" prin sugerarea subiectului prin folosirea obiectului, totusi dimensiunea de hilar ieftin (chiar accidental), dupa parerea mea, este dezavantajoasa titlului
pentru textul : Îndrăgostit noctambul deVă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
pentru textul : Gânduri dePrecizez că autoarea nu poate răspunde la comentarii deoarece este „membru corespondent”. Cu acest prilej îi reamintesc că printr-o simplă cerere (dacă va dori) se va putea face o reîncadrare care să îi acorde dreptul de a scrie comentarii. (vezi linkurile din primul comentariu).
pentru textul : Pe străzile Ballinei dede ce recul? de ce la mijloc? de ce pirograva? ultima strofa este foarte frumoasa. si a doua fara primele 3 versuri, chiar daca nu respecta adevarul istoric. sa nu cazi.
pentru textul : recul. 2. deesti sigura?
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deioi, diha, si asa zici ca?:) Mercic!
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce detreaba ta...eu cred că se potriveşte perfect. Scoica închisă sugerează multe. Mulţam pentru vizionare. E ca valva unei scoici pe care o pipăi şi îţi aminteşte ochii mari ai păpuşii, toată copilăria în reflux este închisă în amintiri, ochii se închid...un haiku nu în judeci decât ca întreg, nu critici un oarecare cuvânt.
pentru textul : scoică închisă deEu cred că numai versurile cu caracterul şi cel cu încrederea în sine pot fi modificate, în rest nu prea văd de ce respingi poemul ca întreg; mi se pare unitar ca stil, chiar dacă e încadrat într-o ramă de oarecare lirism. Aşa sunt şi poveştile pentru copii.
pentru textul : ceainicul demultumesc. am cautat sa vad cum as putea poetiza partile respective si mi-a iesit asta. nu stiu daca e neaparat mai bine sau mai rau.
pentru textul : policrom deCristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
pentru textul : Haiku deFă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
multumesc, Virgil. nu, nu e construita in graba, ci in ultimele 7 zile. si chiar a fost corectata si acum, desi e putin dificil fiindca nu sunt la mine. incerc sa fiu exigenta. uneori reusesc, alteori nu pana la nivelul exigentei celorlalti. multe lucruri s-au folosit in poezie, dar nu stiu daca in contexte similare, am participat deja la o intalnire unde s-a discutat mult pe tema ce anume se mai poate scrie original, inedit, nou in asa fel incit sa nu fie nici artificial, nici fortat. oricum, nu am scris banal. multumesc pentru parere voi tine seama. mi-ar fi placut sa stiu parerea ta si pe unul din textele mai bune, in caz ca ai gasit pana acum.
pentru textul : downtown deDin ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
s.b.
pentru textul : Femeile şi mărţişorul deMă unduiam între diguri cu nopțile închise - cu roțile încinse mai degrabă. Chérie acum nu mai plec nici mort. Sunt corsarul cu ochii mărginiți de păsări. Bine te-am regăsit Ela... Alt univers virtual - aceeași dimensiune. Cald - umană.
pentru textul : secret revelation deAs fi vrut atit de mult sa mi placa ceva mai mult decit finalul (ultimele doua versuri) insa...nu am reusit.
Iata de ce:
1. eu te evit și mă mai joc prin omletă cântând o rugăciune - un vers banal
2. tu pleci să-mi mai cumperi o cutie de lapte dar uiți să te întorci iar mie mi-i greu - (vezi 1)
3. barul de negri - suna discordant desi sint convinsa ca numai si numai mie..:p
repet, as fi vrut sa apreciez poemul la valoarea estimata mai sus...but no such luck!
Cheers!
pentru textul : l’absente deUitasem sa-ti raspund la o intrebare. Cui ma adresez? Cand scriu, mie. Dupa ce textul iese in lume, nu ma mai intereseaza. Va gasi singur un destinatar - sau nu. Cred ca a scrie gandindu-te la felul in care vei fi perceput e o trista tradare...sper sa nu ajung acolo. :)
pentru textul : Pe când un consens? deKatya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
pentru textul : laleaua neagră deDoamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.
Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:
„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.
A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:
„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.
Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.
În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.
O seară bună,
pentru textul : Solilocvii aride deBot Eugen.
A, da! stefane, ceea ce ai spus tu poate fi si autocaractericare. cuvintele sunt o sabie cu doua taisuri (asta asa ca sa ma exprim pe intelesul tau)
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor denu este nici un deranj. după cum vezi sînt alții care țin neaparat să o facă și nu reușesc
pentru textul : harta în relief deÎn lumea epigramei, se poartă rularea ideii pe mai multe tonalităţi. De acolo "sper".
pentru textul : Sfatul unui marinar bătrân pentru Opoziţia română deSi barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deMarga, hai să fim serioși... Tu citești pe prospect cum să pleci de pe loc...
pentru textul : little terra dedoar asa, sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos! iar cel mai mult la acest text imi place nuanta de un subtil whatever alintat, ca raport al tau fata de text.
pentru textul : a.m. deCred ca ti-a reusit mult mai bine "starea" din a doua jumatate a poemului decat "miscarea" din cea dintai. Inca o data o reusita pe planul realului proiectat in suprarealism (daca imi e ingaduita o asemenea sintagma). In acest poem regasesc si tropii familiari ai poeziei asa cum o percep eu acum. Placut, Andu
pentru textul : wo bist du derevin asupra acestui text pentru a va sugera o mai multa aplecare asupra ....acoperamantului poetic. nu comentez insa anumite pasaje...ideea e buna, dvs stiti mai bine. al dvs, francisc
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deDa, Paul, iată ,,versurile începute ieri" cum spuneai în poemul precedent :)
S-a meritat să fie terminate. La prima citire liberă, abia am descifrat ultimul vers din cauza unui plâns care m-a surprins. Versurile de mare forţă şi imaginile sugestive mi-au strecurat un dor mare de tinereţe, de liceu, de vremea primelor îndrâgostiri. Nu ştiu de ce, când e vorba de amintirile din liceu, ne amintim cu drag zilele de toamnă.
La a nu mai ştiu câta citire, observ tehnica prin care sentimentul acesta copleşitor uneori, dorul, este bine dozat, discret sugerat.
Încerc să fac o legătură între titlu şi poem, caut fructele din text...la un moment dat tresar la versul ,,strivită și lipsită de rost îmi simt
tinerețea"...Oare ai fi vrut-o cu mai mult rod? Dar nu e plină ea de pere galbene? de struguri... de amintiri, de prieteni, de poezie, de El, cel care le înţelege pe toate? Smochinul nu trebuie tăiat, are atâta rod! :)
La final spun din nou ca tine: uneori plânsul de dor e ca atunci când ,,a murit cel mai drag om de pe pământ".
Pentru forţa poemului, pentru toată ideatica lui, pentru impactul asupra lectorului, mai exact asupra mea, aş vrea să evidenţiez acest poem împreună cu felicitări şi mulţumiri, Paul.
Aa! Nu am înţeles ce e cu vorbele ruseşti :) Or fi vorbe neînţelese ( atunci mai bine erau turceşti ), sau poate sunt un ,,link" către una din limbile străine învăţate în liceu, sau..sau... :)
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe decâtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
pentru textul : sebi cel nebun după poezie dePagini