Evident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
În acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!

Slab text, pentru cine a pus mana pe carte si a studiat poezia in detaliu, acest text se apropie ridicol de pastisa. Vezi poemele amniotice ale lui Mihai Galatanu. Cateva exemple aleatorii: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur şi cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Şi sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viaţa mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viaţa mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieşit./ Pântecul era pajiştea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viaţa toată".

Si foarte multe alte exemple din tot felul de poeme amniotice marca Galatanu.

Uite, vezi Virgil Titarenco, te comentez precum meriti. Argumentat, pertinent. Am observat ca niciunul dintre comentatori nu au vazut lipsa ta de originalitate, tocmai de aceea am hotarat sa te iluminez.

urmăresc cu interes de ceva timp textele tale, de aceea cred că mi-am făcut o idee. ai ceva magnetizant în ele venind probabil din lirismul curat și personal cu care ecorșezi rețelele nevăzute ale realității. imersiunile în apele interioare scot la suprafață, de asemenea, teritorii poetice bine delimitate. dar, dincolo de efectele acestea poetice pe care le aprofundezi, se naște o senzație de verbiaj la limita psihologizării excesive. în textele tale ideile nu sunt decât moduri de reliefare a sentimentelor, ceea ce, zic eu, dă o limită dincolo de care mi-aș dori să încerci să treci. aș vrea să te văd scriind și altceva. e drept, pretinzi că tu nu ești poet, că tu nu scrii. poate e numai modul de a fugi, mă gâdesc eu. ar fi cazul să te iei în serios dacă scrisul chiar ocupă un loc important în propria-ți economie a existenței. așadar... te urmăresc.

text bun, chiar daca eu as renunta la acel "lasa-ma", "lasa-ma". cam prea feminin-o panseist. in rest, daca autorul ar mai scoate din cuvinte, e pe drumul cel bun

am inteles la ce te-ai referit. mai bine zis la ce nu te-ai referit. a fost doar o coincidenta care mi s-a parut interesanta. un amic care ma mai citeste din cand in cand mi-a scris ca habar nu am de matematica, dar ca i s-a parut ciudat si interesant cum "simt" eu infinitul si vidul... :)

Felicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).

Leapșa (dar tot cu tine; ca s-o amplificăm): Măi Alma, te iubesc! Nu te speria. De la distanță. Pentru că mi-aduc aminte de ce zicea Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei!”. Iar unii, chiar „teologi” (și creștini pe deasupra) s-au revoltat: „Asta-i o blasfemie! Adică dacă eu sunt gelos și iubesc pe cineva, să bag cuțitul în el dacă dânsul (sau dânsa) nu vrea și mă traduce cu altcineva?!” Fără să pătrundă înțelesul profund al Augustinului. Care nu se referea la „iubirea – posesie”. Ci la „iubirea” fără obiect și care se „revarsă fără pierdere” precum „Logosul Divin” al lui Philon din Alexandria. „Logos” ce constituie unul dintre stâlpii Creștinismului. „Iubire” căreia, prin Estul acela Extrem-Oriental i se zice, mult mai bine și mai frumos decât prin părțile noastră de lume, „COMPASIUNE”.

margas, evident că atunci cînd vrei să vezi ceva ajungi să vezi numai ceea ce vrei. cam așa se petrece și cu tine. ceea ce însă tu nu vrei să vezi este că eu am comentat textul deși eram convins, așa cum spuneam, că se va ajunge aici. tu însă preferi să „filtrezi” numai ceea ce convine judecăților tale. te asigur însă că mi-ar face plăcere să nu vorbesc decît despre texte și nu despre oamenii dacă persoane ca snowdon king și ca tine ar binevoi să se abțină de la asta. dar, ca de obicei, cel care strigă „hoțul!” știe el de ce o face.
iar în comentariile mele nu există atacuri la persoană. faptul că semnalez înfumurarea cuiva sau atitudinile grobiene sau ridicole nu sînt atacuri. atacuri sînt repetatetele tale observații cu privire la origine, profesia sau masculinitatea unui autor, etc. adică lucruri care nu au nici în clin nici în mînecă cu situația respectivă. ci sînt aduse de tine în arenă doar pentru a jigni și intimida. ceva ce eu niciodată nu am făcut. iar dacă am menționat vreodată țara în care locuiește cineva (pentru că asta mi-am permis să fac de cîteva ori) a fost doar pentru a sublinia faptul că mă aștept la un comportament superior de la acea persoană. și asta este ceea ce continui să fac cu privire la oricine. tocmai de aceea manifestări precum ale tale și ale lui snowdon king nu fac decît să mă dezamăgească. dar este dreptul meu să fiu dezamăgit, nu?

Francisc, cum sa renunti la comentarii si la scris? cu aceeasi sinceritate adăncă afirm ca esti o valoare in lumea literelor.

Sebi, e discutie lunga asta. metaforic, putin fortat, cultura este treaba "evreiasca". trebuie sa ceri dublu ca sa capeti jumatate.:) cartile groase zic ca ea depunde de targetul fiecarui canal pe care se manifesta, iar internetul si televiziunea sunt 2 massmedia democratice dar subculturale, luand termenul dpdv estetic, orice le-ai face, cu orizontul de asteptare acceptat ca fara a avea mari pretentii. cand canalul este ieftin, el devine democratic si accesul este in consecinta, dar si zgomote in procesul de comunicare si acestea asumate. mie personal mi se pare o copilarie sa te superi pe internauti, indiferent daca sunt femei sau barbati. serios acum. cum se spune in televiziune, ai la indemana telecomanda pentru a schimba canalul, iar pe internet are dreptul sa navige oricine are posibilitatea, dar si sa scrie tot ce-i trece prin minte atat timp cat politica spatiului in care face asta ii permite. nu iti place sa te alaturi amatorilor, nu o faci.
daca ne referim la poezie feminina si masculina, iar e discutie lunga si lata. dpmdv nu exista poezie impartita pe sexe si moduri de receptare diferite pentru fiecare sex in parte. exista poezie care place unor oameni si altora nu. studiile despre psihologia receptarii textului artistic spun ceva foarte interesant si anume ca placerea estetica a contemplarii operei seamana cu procesul pictarii unui portret al unei persoane fictive, adica fara a avea un model in fata sevaletului, ai tendinta sa iti zugravesti pe canvas propriul chip. asa ca, e firesc sa-ti placa si in poezie stilul pe car-l abordezi tu sau la care aspiri.
una peste alta, dincolo de ludicul comunicarii interpersonale, doar orgolii si orgolii, mai mari la noi, la romani - ca doar ne-am nascut poeti:) - mai putine prin alte zone ale lumii. eu personal le suport pentru ca nu ma bat cu nimeni atat timp cat scriu doar pentru ca asta ma face sa ma simt bine. nu mi-am facut un tel din asta, nu vreau sa public, probabil de-asta o fac si sporadic, cand am timp sau nevoie de feedback. doar de-aia ne manifestam intr-o colectivitate. altfel, ne-am tine operele intr-un folder pe computer si atat tot. pe mine ma supara aerele (adica aroganta fara adancime), rafuielile poetizate si plagiatul, ca si pe tine. asta chiar ma supara. si ma mai supara si faptul de a casuna pe un text al cuiva doar pentru ca nu-l suporti pe autor sau altii il suporta mai bine. asta mi se pare total lipsit de fairplay.
referitor la textul tau, daca porneste de la niste realitati, e de preferat sa ti le asumi, altfel mi se pare oarecum hazardat si naiv sa-ti alegi personaje feminine atat timp cat puteai descrie, la fel de bine, si unele masculine , mai ales ca n-as putea crede nici in ruptul capului ca vreo membra a Hermeneia ar fi in stare sa se regasesca in text. asadar, nu are nici macar un mesaj moralizator. iar daca nu, de ce, totusi?! chiar ok fiind, doar ideea nu e suficienta ca textul sa ne faca pe noi, fetele sau femeile care scriu exclusiv pe internet, mai bune, mai frumoase, mai destepte sau mai talentate. sau targetul lui este alcatuit doar din doamne? cele mai tinere nu au dreptul la sensibilitate?:)

Ela:) Se mai intampla dar nu ne confunda prea des ca cine stie ce nazbatie mai inventeaza partea asta a ta ocultata a psihicului :) N-am zis ca jumatatile acelea suna fals ci le-am citat pentru a argumenta ca poemul este construit... parerea mea e ca prea des dam vina pe receptor si ne suparam aiurea cand nu avem feed-backul asteptat ceea ce e de inteles pana la un punct pentru ca aceste texte sunt creatiile noastre si tinem la ele... dar din ce ai scris la final se pot intelege urmatoarele: 1. suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect. 2. nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste. 3. nu te intereseaza critica constructiva ci doar partea laudativa a discursului lectorului si ne indemni sa ne tinem in frau pornirile astea de oameni care mai cred ca aici e un atelier literar. 4. ai avut o clipa de ratacire si ai impuscat mesagerul ce aduce vesti mai putin faste :) As vrea sa imi raspunzi... cu o ultima precizare din partea mea... am comentat textul si atat, ce atata suparare? Ajungem ca pe agonica sa ne spunem cat de frumosi si talentati suntem si cat de fain ninge afara? Persoanele din state se exclud ca acolo e cald :)

mulţumesc pentru citire/com./obs.
referitor la unele observaţii îl rog pe Andu Moldovan să numere cam cîte bip-uri ar trebui să pună în poeziile sau com. pe care le semnează iar pe Virgil să-urile din penultima sa postare. o să fie o surpriză. dacă tot cîntărim măcar să fim consecvenţi.
prozodie? nu – mi propun, eu sînt atent la sonoritate la fluenţa în rostire.

Orice parere e bienvenita. O sa vad unde mai pot lucra si voi modifica. Multumesc pentru trecere si pentru semnul lasat aici :)

"prăpastia uitării/ aromeala înghețului/ penumbra sufletului/ cuvintele focului/ măciuliile papurei/ lumea varecului/ - metafore în genitiv, care, de cele mai multe ori, sunt petice plasate peste neinspiratie; iar când sunt 6 în doar 12 versuri, devin toxice. Există atâtea alte figuri de stil...