'Am încărcat absenţa cu un glonţ,
o aşez minuţios cu gaura spre mine,'
... deci absența are o gaură? Ce să înțeleg din acest vers?
A... absența e o armă... pentru că este încărcată cu un glonț, ok.
Atunci arma are o gaură? O singură gaură din moment ce o așez 'cu gaura spre mine'?
Însă arma, din moment ce vorbiți în acest poem de ruleta rusească, poate avea mai multe 'găuri' de exemplu cele corespunzătoare cartușelor neîncărcate, deci aici s-ar putea interpreta că așezați arma, adică absența, cu gaura spre Dvs. tocmai pentru a nu vă răni.
Incipitul poemului deci mi se pare confuziv, neputând din poziția de simplu cititor să identific natura găurii absenței despre care vorbiți.
Margas
Da, Paul, iată ,,versurile începute ieri" cum spuneai în poemul precedent :)
S-a meritat să fie terminate. La prima citire liberă, abia am descifrat ultimul vers din cauza unui plâns care m-a surprins. Versurile de mare forţă şi imaginile sugestive mi-au strecurat un dor mare de tinereţe, de liceu, de vremea primelor îndrâgostiri. Nu ştiu de ce, când e vorba de amintirile din liceu, ne amintim cu drag zilele de toamnă.
La a nu mai ştiu câta citire, observ tehnica prin care sentimentul acesta copleşitor uneori, dorul, este bine dozat, discret sugerat.
Încerc să fac o legătură între titlu şi poem, caut fructele din text...la un moment dat tresar la versul ,,strivită și lipsită de rost îmi simt
tinerețea"...Oare ai fi vrut-o cu mai mult rod? Dar nu e plină ea de pere galbene? de struguri... de amintiri, de prieteni, de poezie, de El, cel care le înţelege pe toate? Smochinul nu trebuie tăiat, are atâta rod! :)
La final spun din nou ca tine: uneori plânsul de dor e ca atunci când ,,a murit cel mai drag om de pe pământ".
Pentru forţa poemului, pentru toată ideatica lui, pentru impactul asupra lectorului, mai exact asupra mea, aş vrea să evidenţiez acest poem împreună cu felicitări şi mulţumiri, Paul.
Aa! Nu am înţeles ce e cu vorbele ruseşti :) Or fi vorbe neînţelese ( atunci mai bine erau turceşti ), sau poate sunt un ,,link" către una din limbile străine învăţate în liceu, sau..sau... :)
Hai sa fim seriosi, Marga. Daca tot m-ai facut "dascal", atunci hai sa-ti dau un sfat, ca tot nu ma costa. Cand te-apuci sa scrii ceva trebuie sa te crezi genial, ca altfel de ce ai mai scrie? Problema e ca dupa ce ai scris, trebuie sa te trezesti, sa devii lucid, sa te compari cu altii si sa te pui la locul ce ti se cuvine. Dar: "Errare humanum est sed perseverare diabolicum" (zice unul Seneca). Totusi, cine stie?!, poate pana la urma iese ceva semnificativ. Daca nu pentru altii, macar pentru tine.
Ti-am zis si cu alta ocazie, mi-ai fi placut ca poemul sa inceapa de la 99 de zile. Ma abrut, mai de efect. Nu stiu daca ai incercat sa citesti asa cum citesc eu. Oricum, nu se pune problema de ce vrem noi, autorul e singurul in masura sa simta. Ultima strofa mi-a placut foarte mult, are un fel de aer irlandez. Nu stiu, eu cind citesc un text imi place sa simt. Strofa a doua buna si ea, precizie chirurgicala. Un text care mi-a placut mult, si rar spun lucrul asta, desi nu e neaparat un text definitoriu pentru tine.
E drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
Iulia, incatnat de trecerea ta pe aici. Multumesc de sugertie si crede-ma ca nu m-am suparat deloc. Daca esti novice sau autor ma intereseaza...deloc. Si acum ca sa clarific cateva aspecte. Felinarul este galben acolo unde lumineaza, dar stalpul este verde negricios. Cromatica este exact asa cum mi-am dorit, am vrut sa fie o imagine plina de culoare...cat mai sclipiroare pentru a da o impresie vizuala cat mai accentuata povestirii. Abundenta detaliilor face parte din stilul pe care l-am ales si in mod special am bagat mai multe detalii in povestire. Mi-a placut la nebunie rescrierea respectivului pasaj dar cred ca nu s-ar fi potrivit textului in sine, prea poetic si prea sentimental-frumos scris, eu vroiam sa evidentiez mizeria. La sfarsit m-ai sfatuit sa redau senzatiile mai intens dar cred ca senzatia era de amortire si asta s-a regasit in text. Poate ca este un text care va fi inbunatatit... De aceea am ales sa-l scriu asa. Dar ce pot spune...este prima mea bucata de proza. Pana acum nu am publicat decat eseuri pe agonia si doar curiozitatea de a vedea daca pot scrie proza m-a indemnat sa scriu "invizibil". Apreciez sinceritatea ta si sugestiile. Si te astept sa-mi citesti eseurile, sau ma rog...esecurile de eseuri din pagina personala de dincolo. As aprecia critica ta si la ele. Cu aceeasi prietenie, Teo.
Adriana,vara trecuta,în Malta,lânga o mica plaja sapata în stânca,am descoperit un minuscul castru roman despartit de mare de un gardulet de panglici.Încalcând putin interdictia am intrat acolo si deodata s-a facut liniste.Este diferenta dintre ruinele ce ni se transmit si cele nascute sub ochii nostri.Tot dragul.
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
Alegi mereu repere, linii paralele sau perpendiculare cu un capăt de cuvânt, cu ce consideri tu că e esențial pentru colajul vizual. O nouă variantă aici. Mai trebuie lucrată. Doar ca idee. Mi-a făcut plăcere să mă joc în portocaliu :).
D-le Dinu, în istoria mea Hermenautică, am reţinut destui autori, destule texte, destule polemici... De la d-voastră am reţinut tei mari direcţii: persuasiunea religioasă, victimizarea, lauda, unde ultimele două sunt cronice, iar toate cele trei converg într-un scop în sine: cerşirea atenţiei.
Momentan, alături de Matei, sunteţi userul cu cel mai ridicat exponent conflictogen, porniţi şi întreţineţi off topicul, iar fiecare literă vă zbiară revoltă, invidie şi neputinţă artistică.
Aceasta fiind o intervenţie pur administrativă, vă anunţ că la următorul derapaj, voi propune în consiliu suspendarea d-voastră (temporală) de pe site.
Mai, mama ei sa fie de poezie. Am citit atat de multa poezie de la Visniec si Corbu incoace incat gusturile mele saracele nu mai sunt compatibile cu banalitatile de zi cu zi ale amatorilor de poezie de pe atelierele literare? Inseamna ca m-am ramolit, ca m-am suprasaturat de poezie buna si acuma imi da afara pe gat. Mai, mai, mai. Draga Claudia. Hai sa-ti explic ceva. Penele pe care le-ai primit au fost datorita primului meu comentariu. Ceilalti au vrut sa ma contrazica. In realitate textul tau e extrem de slab. Care este interesul meu de a te minti? Fa o poezie strong si iti dau si flori si te invit sa si emigrezi, zau asa. Ia uite aici: Stăteam uneori de vorbă: îmi tot cerea pălăria, avea un fix, de fiecare dată spunea asta. Mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez, îmi spunea că-i e frig. Acum mă bucur că i-am dat-o. Parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril povestindu-i despre elenele lui, rămase fără războaie, despre creionul cu care nu va mai scrie nimeni. Si ăsta, și ăsta, arhanghelul adică, îi zice: măi, ioane, creionul tău e trecut pe inventar. Uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă...etc etc etc Pai draga mea, ASTA E PROZA.Am scris cu litere mari sa inteleaga tot omul. Poezia inseamna oleaca limbaj concentrat, oleaca subtilitate, oleaca figuri de stil, oleaca dedublare de sens, oleaca filosofic, oleaca afectivitate, oleaca palimpsest, oleaca intertextualitate, oleaca metafizic, oleaca transcendent, oleaca si oleaca. Tu nu faci decat sa povestesti ceva, ceva pe care pe tine te marcheaza, pentru ca stii ceea ce s-a intamplat, ai trait sentiemntul acela, dar esti incapabila sa-l transpui in poezie, pentru ca iti trebuie mult talent si har, pentru ca nu tinzi sa te ridici deasupra conditiei mizere a omului ordinar, pentru ca nu sublimezi viata, pentru ca nu sublimezi cotidianul, pentru ca il scrii ca pe un cartarescian diluat sau ca pe un douamiism expirat, pentru ca trebuie sa pui mana si sa citesti poezie adevarata, ca sa simti cum iti fierbe sangele prin vene, cum ti se sparg tamplele, cum iti sare inima din piept. Intelegi ca tu scrii o lalaiala, o proza fara niciun Dumnezeu care nu se poate numi poezie? Asa ca, nu ma lua pe mine cu balcanismul, ca poetii adevarati din Romania nu scriu lalaieli de dragul balcanismului. Poetii adevarati privesc dincolo de banalul si mizeria care ii inconjoara, astfel incat sa transmita un mesaj autentic, folositor, celor care citesc si celor care vor urma.
Frumoasă poezie. Aș renunța la două cuvinte. Versurile "cu răsuflarea somnului/ gheară de leu alb/ îți ating nuferii îmi despic palmele în ei" nu au nevoie de mai mult. Cu drag, /O\
Domnule Cozan, știu că o exprimare ”concisă” este oricând preferată. Sigur că lecția cuvântului scris trebuie experimentată permanent, fără garanția succesului, iar acest tip de metrică este o adevărată provocare.
Mi se pare ca textul are cateva imagini interesante:
"șterg locuri şi virgule în poemele tale mă culc
la sfârșitul rândului"
"spre dimineaţă cerul se prinde ca laptele "
Imi place si strofa de final si titlul.
E drept ca sunt ceva stereotipii, dar daca ai "pili" putin la el, cred ca ti-ar iesi un text foarte bun.
Multă bolboroseală domnule Mircea sandru, eu cred că tu nu reușești să-l convingi pe cititor să te urmărească, nu se simte motivat să facă acest lucru chiar dacă ai 100 de volume publicate, am văzut autori pe alte situri care au un număr semnifacativi de volume publicate și textele lor de cele mai multe ori erau la atelier. Să știi un lucru nici un cuvânt din comentariul tău rău întenționat nu este adevarat dar cred că tu ai ceva probleme și trebuie să te convingi pe tine în primul rând dacă ai un talent real sau o iluzie.
nu-ti face probleme de "botez" - nici macar nu observasem, dar acum ca ai sesizat tu greseala poate ca nicolunga era mai potrivit (asta pt ca m-a amuzat si mi-am permis o gluma offtopic) o sa incadrez textul la poezie, chiar daca parca-l vad si ca pe un scenariu (ii lipsesc anumite elemente specifice artei dramatice, insa).
Stimate Nicodem, Noi doi nu ne cunoastem si nici mai batran ca mine nu cred ca esti sa trebuiasca sa ma adresez tie cu "yes daddy" asa ca ar fi bine sa pastram o atmosfera mai protocolara pornind de la premisa ca niciunul dintre noi nu am trait degeaba pana acum, ok? Daca exista cativa oameni pe planeta asta care nu pot fi acuzati de favoritsme literare sau de orice fel fata de Virgil Titarenco eu ma numar sigur printre ei, crede-ma. Insa intre luptele cu Virgil (care nu de putine ori s-au lasat cu victime sange si suspendari :-) si o eventuala amabilitate cu tine eu aleg sa mor in chinuri in lupta cu un autor ca Virgil Titarenco. Te rog sa nu te simti ofensat dar ar trebui sa admiti ca exista, totusi, undeva in acest univers relativ, o valoare absoluta. Care fara nicio discutie se regaseste in destule scrieri ale lui Virgil Titarenco si in aproape niciuna (din cate am citit eu desigur) dintre ale tale. Tu esti un bon-homme care crede ca poezia este moo-moo de fapt nicodeme. Just think about it. Poezia nu e moo-moo, poezia e ceva cam asa "la ora cînd sîngele meu încă suge la țîța nopții mă calcă pe nervi cu evidențe contradictorii cărora (...Virgile vezi ca aici ai un typo in text...) nu le văd clar conturul îmi vine să strig în urechile-i feminine așa sînt eu așa m-o făcut cine m-o făcut nu sînt blond ferească dumnezeu nici femeie dar asta nu deranjează pe nimeni" si s.a.m.d. in loc de si-am incalecat pe-o sa ca sa pricepi si tu nicodeme asa Andu
"prin cascada fereastrei" - G.D. - ferestrei
"mă înveleam în umbra ta mătăso(a)să"
"unde începea lumea să-şi r(i)dice catargele"
un text bun, citibil, cu metafore reuşite: "te aşteptam în tangaj/ putea trece
avionul de Buenos Aires/prin golul de sub pleoape"
"lumina cădea de la mari înălţimi/prin cascada fereastrei"
ce mi se pare forţat puţin, nu prea merge: "îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară" - "ceaţa cosită în ochi"
şi finalul care este cumva la saturaţie prin poezie: "întotdeauna suna cineva la uşă
şi întârziam să murim"
Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
unde erai cand ai citit, unde erai cand ai lasat comentariul, caminante, caminante:) ai zis bine, ca e simplu si atat de deasupra... Drumuri bune spre locuri pline de adevar!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
'Am încărcat absenţa cu un glonţ,
pentru textul : Ruleta rusească deo aşez minuţios cu gaura spre mine,'
... deci absența are o gaură? Ce să înțeleg din acest vers?
A... absența e o armă... pentru că este încărcată cu un glonț, ok.
Atunci arma are o gaură? O singură gaură din moment ce o așez 'cu gaura spre mine'?
Însă arma, din moment ce vorbiți în acest poem de ruleta rusească, poate avea mai multe 'găuri' de exemplu cele corespunzătoare cartușelor neîncărcate, deci aici s-ar putea interpreta că așezați arma, adică absența, cu gaura spre Dvs. tocmai pentru a nu vă răni.
Incipitul poemului deci mi se pare confuziv, neputând din poziția de simplu cititor să identific natura găurii absenței despre care vorbiți.
Margas
Multumim pentru gandurile bune!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deTe asteptam cu drag, cenaclul va fi si mai frumos daca vii tu!
Da, Paul, iată ,,versurile începute ieri" cum spuneai în poemul precedent :)
S-a meritat să fie terminate. La prima citire liberă, abia am descifrat ultimul vers din cauza unui plâns care m-a surprins. Versurile de mare forţă şi imaginile sugestive mi-au strecurat un dor mare de tinereţe, de liceu, de vremea primelor îndrâgostiri. Nu ştiu de ce, când e vorba de amintirile din liceu, ne amintim cu drag zilele de toamnă.
La a nu mai ştiu câta citire, observ tehnica prin care sentimentul acesta copleşitor uneori, dorul, este bine dozat, discret sugerat.
Încerc să fac o legătură între titlu şi poem, caut fructele din text...la un moment dat tresar la versul ,,strivită și lipsită de rost îmi simt
tinerețea"...Oare ai fi vrut-o cu mai mult rod? Dar nu e plină ea de pere galbene? de struguri... de amintiri, de prieteni, de poezie, de El, cel care le înţelege pe toate? Smochinul nu trebuie tăiat, are atâta rod! :)
La final spun din nou ca tine: uneori plânsul de dor e ca atunci când ,,a murit cel mai drag om de pe pământ".
Pentru forţa poemului, pentru toată ideatica lui, pentru impactul asupra lectorului, mai exact asupra mea, aş vrea să evidenţiez acest poem împreună cu felicitări şi mulţumiri, Paul.
Aa! Nu am înţeles ce e cu vorbele ruseşti :) Or fi vorbe neînţelese ( atunci mai bine erau turceşti ), sau poate sunt un ,,link" către una din limbile străine învăţate în liceu, sau..sau... :)
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe deHai sa fim seriosi, Marga. Daca tot m-ai facut "dascal", atunci hai sa-ti dau un sfat, ca tot nu ma costa. Cand te-apuci sa scrii ceva trebuie sa te crezi genial, ca altfel de ce ai mai scrie? Problema e ca dupa ce ai scris, trebuie sa te trezesti, sa devii lucid, sa te compari cu altii si sa te pui la locul ce ti se cuvine. Dar: "Errare humanum est sed perseverare diabolicum" (zice unul Seneca). Totusi, cine stie?!, poate pana la urma iese ceva semnificativ. Daca nu pentru altii, macar pentru tine.
Cu gandurile cele mai bune,
pentru textul : Da (Vinci) deGorun
Ti-am zis si cu alta ocazie, mi-ai fi placut ca poemul sa inceapa de la 99 de zile. Ma abrut, mai de efect. Nu stiu daca ai incercat sa citesti asa cum citesc eu. Oricum, nu se pune problema de ce vrem noi, autorul e singurul in masura sa simta. Ultima strofa mi-a placut foarte mult, are un fel de aer irlandez. Nu stiu, eu cind citesc un text imi place sa simt. Strofa a doua buna si ea, precizie chirurgicala. Un text care mi-a placut mult, si rar spun lucrul asta, desi nu e neaparat un text definitoriu pentru tine.
pentru textul : Umbra păsărilor deE drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi deUn poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
pentru textul : Mai știi ... de"fluierai
uşa n-avea nimic împotrivă" - acesta nu e vers, e banc sec.
(un om avea un cal şi calul n-avea nimic împotrivă etc).
"ziua începuse să alerge desculţă " - şi acesta mi-e foarte cunoscut...
pentru textul : verificări deIulia, incatnat de trecerea ta pe aici. Multumesc de sugertie si crede-ma ca nu m-am suparat deloc. Daca esti novice sau autor ma intereseaza...deloc. Si acum ca sa clarific cateva aspecte. Felinarul este galben acolo unde lumineaza, dar stalpul este verde negricios. Cromatica este exact asa cum mi-am dorit, am vrut sa fie o imagine plina de culoare...cat mai sclipiroare pentru a da o impresie vizuala cat mai accentuata povestirii. Abundenta detaliilor face parte din stilul pe care l-am ales si in mod special am bagat mai multe detalii in povestire. Mi-a placut la nebunie rescrierea respectivului pasaj dar cred ca nu s-ar fi potrivit textului in sine, prea poetic si prea sentimental-frumos scris, eu vroiam sa evidentiez mizeria. La sfarsit m-ai sfatuit sa redau senzatiile mai intens dar cred ca senzatia era de amortire si asta s-a regasit in text. Poate ca este un text care va fi inbunatatit... De aceea am ales sa-l scriu asa. Dar ce pot spune...este prima mea bucata de proza. Pana acum nu am publicat decat eseuri pe agonia si doar curiozitatea de a vedea daca pot scrie proza m-a indemnat sa scriu "invizibil". Apreciez sinceritatea ta si sugestiile. Si te astept sa-mi citesti eseurile, sau ma rog...esecurile de eseuri din pagina personala de dincolo. As aprecia critica ta si la ele. Cu aceeasi prietenie, Teo.
pentru textul : Invizibil deAdriana,vara trecuta,în Malta,lânga o mica plaja sapata în stânca,am descoperit un minuscul castru roman despartit de mare de un gardulet de panglici.Încalcând putin interdictia am intrat acolo si deodata s-a facut liniste.Este diferenta dintre ruinele ce ni se transmit si cele nascute sub ochii nostri.Tot dragul.
pentru textul : după cutremur devezi că mai citesc şi românii pe saitul ista, nu numai huţulii. Aşa că cere autonomie pentru românii din Ucraina :)
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deUnele nelămuriri/observaţii:
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
pentru textul : Sonet 217 deAlegi mereu repere, linii paralele sau perpendiculare cu un capăt de cuvânt, cu ce consideri tu că e esențial pentru colajul vizual. O nouă variantă aici. Mai trebuie lucrată. Doar ca idee. Mi-a făcut plăcere să mă joc în portocaliu :).
pentru textul : Renaștere deD-le Dinu, în istoria mea Hermenautică, am reţinut destui autori, destule texte, destule polemici... De la d-voastră am reţinut tei mari direcţii: persuasiunea religioasă, victimizarea, lauda, unde ultimele două sunt cronice, iar toate cele trei converg într-un scop în sine: cerşirea atenţiei.
Momentan, alături de Matei, sunteţi userul cu cel mai ridicat exponent conflictogen, porniţi şi întreţineţi off topicul, iar fiecare literă vă zbiară revoltă, invidie şi neputinţă artistică.
Aceasta fiind o intervenţie pur administrativă, vă anunţ că la următorul derapaj, voi propune în consiliu suspendarea d-voastră (temporală) de pe site.
Deci, repiraţi calm!
pentru textul : starea hermeneia deprima parte mi se pare semnificativă. a doua insipidă printr-o încercare futilă de a poetiza
pentru textul : Drumul tău, mamă deMai, mama ei sa fie de poezie. Am citit atat de multa poezie de la Visniec si Corbu incoace incat gusturile mele saracele nu mai sunt compatibile cu banalitatile de zi cu zi ale amatorilor de poezie de pe atelierele literare? Inseamna ca m-am ramolit, ca m-am suprasaturat de poezie buna si acuma imi da afara pe gat. Mai, mai, mai. Draga Claudia. Hai sa-ti explic ceva. Penele pe care le-ai primit au fost datorita primului meu comentariu. Ceilalti au vrut sa ma contrazica. In realitate textul tau e extrem de slab. Care este interesul meu de a te minti? Fa o poezie strong si iti dau si flori si te invit sa si emigrezi, zau asa. Ia uite aici: Stăteam uneori de vorbă: îmi tot cerea pălăria, avea un fix, de fiecare dată spunea asta. Mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez, îmi spunea că-i e frig. Acum mă bucur că i-am dat-o. Parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril povestindu-i despre elenele lui, rămase fără războaie, despre creionul cu care nu va mai scrie nimeni. Si ăsta, și ăsta, arhanghelul adică, îi zice: măi, ioane, creionul tău e trecut pe inventar. Uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă...etc etc etc Pai draga mea, ASTA E PROZA.Am scris cu litere mari sa inteleaga tot omul. Poezia inseamna oleaca limbaj concentrat, oleaca subtilitate, oleaca figuri de stil, oleaca dedublare de sens, oleaca filosofic, oleaca afectivitate, oleaca palimpsest, oleaca intertextualitate, oleaca metafizic, oleaca transcendent, oleaca si oleaca. Tu nu faci decat sa povestesti ceva, ceva pe care pe tine te marcheaza, pentru ca stii ceea ce s-a intamplat, ai trait sentiemntul acela, dar esti incapabila sa-l transpui in poezie, pentru ca iti trebuie mult talent si har, pentru ca nu tinzi sa te ridici deasupra conditiei mizere a omului ordinar, pentru ca nu sublimezi viata, pentru ca nu sublimezi cotidianul, pentru ca il scrii ca pe un cartarescian diluat sau ca pe un douamiism expirat, pentru ca trebuie sa pui mana si sa citesti poezie adevarata, ca sa simti cum iti fierbe sangele prin vene, cum ti se sparg tamplele, cum iti sare inima din piept. Intelegi ca tu scrii o lalaiala, o proza fara niciun Dumnezeu care nu se poate numi poezie? Asa ca, nu ma lua pe mine cu balcanismul, ca poetii adevarati din Romania nu scriu lalaieli de dragul balcanismului. Poetii adevarati privesc dincolo de banalul si mizeria care ii inconjoara, astfel incat sa transmita un mesaj autentic, folositor, celor care citesc si celor care vor urma.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deFrumoasă poezie. Aș renunța la două cuvinte. Versurile "cu răsuflarea somnului/ gheară de leu alb/ îți ating nuferii îmi despic palmele în ei" nu au nevoie de mai mult. Cu drag, /O\
pentru textul : gheara de leu alb deDomnule Cozan, știu că o exprimare ”concisă” este oricând preferată. Sigur că lecția cuvântului scris trebuie experimentată permanent, fără garanția succesului, iar acest tip de metrică este o adevărată provocare.
pentru textul : ne lut deMi se pare ca textul are cateva imagini interesante:
"șterg locuri şi virgule în poemele tale mă culc
la sfârșitul rândului"
"spre dimineaţă cerul se prinde ca laptele "
Imi place si strofa de final si titlul.
E drept ca sunt ceva stereotipii, dar daca ai "pili" putin la el, cred ca ti-ar iesi un text foarte bun.
pentru textul : pustiului nu-i este dat să fie mamă deMultă bolboroseală domnule Mircea sandru, eu cred că tu nu reușești să-l convingi pe cititor să te urmărească, nu se simte motivat să facă acest lucru chiar dacă ai 100 de volume publicate, am văzut autori pe alte situri care au un număr semnifacativi de volume publicate și textele lor de cele mai multe ori erau la atelier. Să știi un lucru nici un cuvânt din comentariul tău rău întenționat nu este adevarat dar cred că tu ai ceva probleme și trebuie să te convingi pe tine în primul rând dacă ai un talent real sau o iluzie.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi denu-ti face probleme de "botez" - nici macar nu observasem, dar acum ca ai sesizat tu greseala poate ca nicolunga era mai potrivit (asta pt ca m-a amuzat si mi-am permis o gluma offtopic) o sa incadrez textul la poezie, chiar daca parca-l vad si ca pe un scenariu (ii lipsesc anumite elemente specifice artei dramatice, insa).
pentru textul : unghiuri deștiu, Mariana, unde era repetiția. îți mulțumesc din nou pentru lectură, rescriere, răbdare.
pentru textul : iarna întârzie la un film derespect.
Stimate Nicodem, Noi doi nu ne cunoastem si nici mai batran ca mine nu cred ca esti sa trebuiasca sa ma adresez tie cu "yes daddy" asa ca ar fi bine sa pastram o atmosfera mai protocolara pornind de la premisa ca niciunul dintre noi nu am trait degeaba pana acum, ok? Daca exista cativa oameni pe planeta asta care nu pot fi acuzati de favoritsme literare sau de orice fel fata de Virgil Titarenco eu ma numar sigur printre ei, crede-ma. Insa intre luptele cu Virgil (care nu de putine ori s-au lasat cu victime sange si suspendari :-) si o eventuala amabilitate cu tine eu aleg sa mor in chinuri in lupta cu un autor ca Virgil Titarenco. Te rog sa nu te simti ofensat dar ar trebui sa admiti ca exista, totusi, undeva in acest univers relativ, o valoare absoluta. Care fara nicio discutie se regaseste in destule scrieri ale lui Virgil Titarenco si in aproape niciuna (din cate am citit eu desigur) dintre ale tale. Tu esti un bon-homme care crede ca poezia este moo-moo de fapt nicodeme. Just think about it. Poezia nu e moo-moo, poezia e ceva cam asa "la ora cînd sîngele meu încă suge la țîța nopții mă calcă pe nervi cu evidențe contradictorii cărora (...Virgile vezi ca aici ai un typo in text...) nu le văd clar conturul îmi vine să strig în urechile-i feminine așa sînt eu așa m-o făcut cine m-o făcut nu sînt blond ferească dumnezeu nici femeie dar asta nu deranjează pe nimeni" si s.a.m.d. in loc de si-am incalecat pe-o sa ca sa pricepi si tu nicodeme asa Andu
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities de"prin cascada fereastrei" - G.D. - ferestrei
"mă înveleam în umbra ta mătăso(a)să"
"unde începea lumea să-şi r(i)dice catargele"
un text bun, citibil, cu metafore reuşite: "te aşteptam în tangaj/ putea trece
avionul de Buenos Aires/prin golul de sub pleoape"
"lumina cădea de la mari înălţimi/prin cascada fereastrei"
ce mi se pare forţat puţin, nu prea merge: "îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară" - "ceaţa cosită în ochi"
şi finalul care este cumva la saturaţie prin poezie: "întotdeauna suna cineva la uşă
şi întârziam să murim"
per total, un text care mi-a plăcut.
pentru textul : apus de femeie decam asta sint eu, pe dedesubtul asteptarilor, batatorind idei cu poeme cuminti pina le ies ochii
pentru textul : eventual poetul deMarga, Marga, nu mai bine ai amușina tu o mușcată?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dePentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
pentru textul : Durerea până la capăt dePărerea mea este că e un poem reuşit. Poate că nu sunt cel mai în măsură să o spun, dar asta e ceea ce cred. Cezar
pentru textul : nu vor trece multe cuvinte de... aici, cu suflet și restul. Spre, optimist! Acum, apreciere! Sărbători celor dragi, Virgil!
pentru textul : The State of Hermeneia deunde erai cand ai citit, unde erai cand ai lasat comentariul, caminante, caminante:) ai zis bine, ca e simplu si atat de deasupra... Drumuri bune spre locuri pline de adevar!
pentru textul : dezlegare dePagini