Cred că e unul din textele în care fiecare cuvânt e ales foarte bine. Comparaţii perfecte în versurile doi şi patru.. Până şi freziile mi se par cele mai potrivite flori. Am mai citit în poemele tale despre frumoasele călătorii cu autobuzul. Şi toate stările astea se pare că intră în preţul biletului. Cred că ai putea scoate un volum cu această ,,temă".
O singură obiecţie: cred că se cere un pronume înainte de ,,oglinzii" - ,, să-i explic oglinzii". Logica limbii impune anticiparea complementului. Am sugerat a se folosi cratima pentru a nu schimba ritmul.
Mulţumesc pentru acest poem, Silviu.
snowdon king, de acord! cam lipsea un partener inteligent de discuție! unul care să facă deosebirea între un verb la timpul trecut, modul imperfect părea cu timpul prezent al aceluiași verb ce nu a fost folosit.
dar nu am preteții de la oricine.
noroc bun!
vezi tocmai de aceea este asa de bine daca ar intelege toata lumea ca ar fi de preferat sa se respecte Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com in ceea ce priveste comentariile si sa se foloseasca numai cu scopul discutarii textului si nu aprecierilor la persoana autorului, etc. in acelasi timp sa se evite divagatiile si off topicurile care nu au nici o legatura cu textul, literatura sau macar nu sint pe aproape. si nu in ultimul rind sa nu se foloseasca pentru scopuri de comunicare personala sau pentru alte interese straine de scopul hermeneia, oricit de semnificative ni s-ar parea noua ca indivizi. nu mi-am facut niciodata iluzii cum ca acest lucru nu ar fi dificil pentru noi romanii (ca am vazut ca nici italienii, verii nostri, nu se simt confortabil sa respecte principii sau reguli) dar s-a meritat efortul si oricum alta cale de a functiona ca si comunitate literara (sau de orice fel de natura) nu prea exista.
Foarte interesant articolul, Marina, felicitări pentru că ne readuci în atenție o personalitate artistică atât de fascinantă a avangardismului. E cu atît mai bine că astăzi mulți suntem interesați de lucrările avangardei, de această explozie de fantezie care a schimbat, a generat și regenerat arta secolului XX. Mulțumesc pentru reproducerile reprezentative bine alese, voi urmări linkurile și voi reveni sa discutăm despre acest artist.
lucian, aranca, o poezie scrisa din inima. si aranca... este o creatie diferita, nu o poti compara senin cu poezia fara rima. plus ca poezia cu rima nu se scrie asa de usor, desi pare ...scolareasca la ...prima vedere...
Am aşteptat partea a patra. La prima citire nu am fost prea încântată de final. Greşeala mea a fost că l-am comparat cu celelalte. Recitind, văd finalul foarte potrivit cu toată discuţia de dinainte despre femeie, e ca o resemnare în faţa imposibilităţii de a o cunoaşte. Am senzaţia că dialogul e foarte atent construit. Pe de o parte pare natural, cu acel limbaj civil dintre cei doi, pe de altă parte rostirile, întrebările, argumentările au o logică impusă specifică discursului argumentativ. Îmi dau seama tot mai mult în ultima vreme că autorul trebuie să posede şi o inteligenţă lingvistică nu doar talent.
Dialogul mai are şi farmecul acela că pare urmărit de o cameră ascunsă şi astfel femeile află ce se mai discută despre ele :) Am făcut şi distribuţia actorilor :) şi e din nou la fel de bine ca şi la celelalte părţi. Acum chiar sunt curioasă ce va urma în partea a cincea.
Am citit acest text acum vreo două zile și mi-am tot zis că voi reveni asupra lui. Mi se pare un stil foarte interesant, orientat pe idee, dar un pic greu de digerat. Uneori cred că exagerezi în a căuta o formă potrivită de a exprima o idee și devine complicată. De exemplu în acest text, prima strofă pare cumva rigidă: timpul se scurge cuantic/luna pancreatica, hormonala/ somnul revertebrandu-se.... E cumva din alt film. În rest... e unul din textele alea pe care mă uit uneori cu invidie, înjurând autorul doar pentru că nu am avut eu ideile alea. :)
Nu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
Eu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.
Remarc...
"e vremea când schimb hainele / şi drumurile se pot bloca / nimic nou
sunt ghena (gheena??) albă /câinii mei / rup amintiri / pe jumătate vii". Sper că nu e prea puţin.
Daca unul din pasajele incriminate este "după fiecare orgasm femeia mea își linge degetele" (trecand peste faptul ca imaginea asta ma face sa nu ma pot opri din ras) Youger Sister te rog sa te uiti si pe textul de la linkul http://www.hermeneia.com/poezie/4856 si ai sa vezi ca textul a fost acceptat chiar daca nu apartine unui editor, mai mult, fluerasu nu cred ca se afla in topul preferintelor vreunui editor/moderator/proprietar. Legat de pasajul : "să mai presupunem că mă gîndesc la sex ca la sfîntul maslu pe care preotul se grăbește să-l dea muribundului " comparatia sacru/profan neantitetica, pozitiva poate fi dificil de agreat, dar nu o poti numi pornografica sau obscena pentru ca nu are o astfel de forma. Admit insa ca este interpretabila. Legat de final... iar e discutabil. Eu nu as pune "ma-ta" pe lista vulgaritatilor nici macar in contextul asta. Personal, nu inteleg de ce ar fi un text vulgar, dar nici ovatiile nu le inteleg. Emilian... intrebare: Daca ma uit 10 texte in urma, in cate din ele voi gasi constructia "a sta chircit" ? Ialin
Deja mă distrez citind textele acestei autoare la început am crezut că e o glumă dar acum văd că nu, tovarășa nou-venită (am mai zis, doamnă încă nu pot să-i zic) chiar scrie militant anti- ce vreți voi... deci vouă care căutați sensuri poetice luați o pauză de cafea.
Gabi, poemul ăsta este chiar mai slab decât anteriorul, măcar acolo se mai simțea așa, un miros pestilențial. Dintre versurile astea nu răzbate chiar nimic.
Promisiunea mea este nu că e ultimul text pe care ți-l citesc, pentru că voi mai citi ce mai scrii pe aici, ci că este ultima mea intervenție în subsol până nu voi vedea o schimbare benefică în ceea ce scrii.
Deocamdată eu cred că scrii gunoaie, scuză-mă dar mai bine un dușman pe față decât un prieten fățarnic, de acord?
Succes și nu lua ce spun eu decât ca pe o părere personală refritoare strict la ce scrii și nu la persoana ta pe care nu o cunosc plus că eu nu sunt o autoritate în materie.
aveti niste repetitii care deranjeaza si care, cu un minim de bunavointa, puteau fi evitate.
ex:
"Unde e acel Maxim pe care el îl ducea în cârcă peste tot și se lua la bătaie cu flăcăii mai mari, când aceștia îl băteau pe Maxim,"
...
"Mărioara venise pe lume imediat după moartea tatălui lor, strivit de un bolovan în cariera de la Oblaz. Ce-i drept mai aveau un frate, pe Ion, însă acesta s-a însurat imediat după moartea tatălui lor"
...
"Andrei se trezi slugă la evreul Leib, unde hrănea animalele, asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei,"
"unii dintre copiii de vărsta lui" - un typo, aici
exprimari greoaie pe alocuri:
"Anna vorbi cu Ion și cu Andrei care căzură de acord, ca el să meargă la școală"
...
"asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei, care se compunea dintr-un kilogram de mălai și doi litri de lapte."
Ce text! Nu l-as fi citit din cauza titlului deja perimat. Dar ce text interesant! Atat de bine surprinse imaginile realului! De ce e suspendat contul? Btw, ca tot vine Directorul in tara, va invit la Iasi sa discutam despre poezie si alte lucruri plictisitoare =)). Sa dau si o penita, una pentru cei 6 miliarde. Cam asa.
Ultima strofă nu iese cu nimic din banal și tipic, din tot ce s-a mai spus deja, pe toate tonurile și în toate modurile. În rest, recunosc liniștea aparentă a poeziilor tale. Aici ai ales să fii mai explicită... și nu știu dacă asta este de bine. De ce nevoia de a concluziona un poem? Ai cheile să "repari" atmosfera... un pic de curaj să te desprinzi de ceea ce așteaptă cititorul...
ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).
silvia
am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.
Marina Nicolaev, Finalul nu este, firește, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia față de accentuata depersonalizare a vieții, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistența a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuși, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceți referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumegușul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".
Pentru ca, cel care a amintit pentru prima data de Cluj în comentariu, am fost eu, as vrea sa-i dau d-lui Hutopila o mica replica necesara, sper sa nu se supere Paul ca o fac pe pagina lui, dar aici îi e locul.
D-le Hutopila,
1.am amintit de Cluj pentru ca editura care lanseaza volumul este din Cluj si se putea face asocierea
2.mi-e drag Clujul, dar cel putin la fel de mult iubesc Iasiul unde am fost student
3.exista oameni care iubesc "Maskva". Eu nu pot, iarta-ma, îmi sta oarecum ca un nod în gât, asta de când "distinsi" soli ai marelui popor sovietic au distrus tot ce era cultura româneasca în "RSS Moldoveneasca".Asta nu înseamna ca neg dreptul altora de a o iubi cu patima. Le donez chiar partea mea de iubire .
4.Clujul a fost, în timpul horthystilor, ceea ce N-A REUSIT sa fie Chisinaul în timpul sovieticilor (vezi "veselia" cu care moldovenii îi aleg si astazi pe comunisti).
Madim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
o sa ma tot aveti pe creieri, asa ca nu fi amabil cu mine. pe creierii poetici, vreau sa zic. merg la munca si ma intorc cu malaxorul. tot nu se folosesc emoticoanele?!
Daniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
Daniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că e unul din textele în care fiecare cuvânt e ales foarte bine. Comparaţii perfecte în versurile doi şi patru.. Până şi freziile mi se par cele mai potrivite flori. Am mai citit în poemele tale despre frumoasele călătorii cu autobuzul. Şi toate stările astea se pare că intră în preţul biletului. Cred că ai putea scoate un volum cu această ,,temă".
pentru textul : în prețul biletului deO singură obiecţie: cred că se cere un pronume înainte de ,,oglinzii" - ,, să-i explic oglinzii". Logica limbii impune anticiparea complementului. Am sugerat a se folosi cratima pentru a nu schimba ritmul.
Mulţumesc pentru acest poem, Silviu.
snowdon king, de acord! cam lipsea un partener inteligent de discuție! unul care să facă deosebirea între un verb la timpul trecut, modul imperfect părea cu timpul prezent al aceluiași verb ce nu a fost folosit.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dedar nu am preteții de la oricine.
noroc bun!
vezi tocmai de aceea este asa de bine daca ar intelege toata lumea ca ar fi de preferat sa se respecte Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com in ceea ce priveste comentariile si sa se foloseasca numai cu scopul discutarii textului si nu aprecierilor la persoana autorului, etc. in acelasi timp sa se evite divagatiile si off topicurile care nu au nici o legatura cu textul, literatura sau macar nu sint pe aproape. si nu in ultimul rind sa nu se foloseasca pentru scopuri de comunicare personala sau pentru alte interese straine de scopul hermeneia, oricit de semnificative ni s-ar parea noua ca indivizi. nu mi-am facut niciodata iluzii cum ca acest lucru nu ar fi dificil pentru noi romanii (ca am vazut ca nici italienii, verii nostri, nu se simt confortabil sa respecte principii sau reguli) dar s-a meritat efortul si oricum alta cale de a functiona ca si comunitate literara (sau de orice fel de natura) nu prea exista.
pentru textul : psalm deFoarte interesant articolul, Marina, felicitări pentru că ne readuci în atenție o personalitate artistică atât de fascinantă a avangardismului. E cu atît mai bine că astăzi mulți suntem interesați de lucrările avangardei, de această explozie de fantezie care a schimbat, a generat și regenerat arta secolului XX. Mulțumesc pentru reproducerile reprezentative bine alese, voi urmări linkurile și voi reveni sa discutăm despre acest artist.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet delucian, aranca, o poezie scrisa din inima. si aranca... este o creatie diferita, nu o poti compara senin cu poezia fara rima. plus ca poezia cu rima nu se scrie asa de usor, desi pare ...scolareasca la ...prima vedere...
pentru textul : E prea târziu deAm aşteptat partea a patra. La prima citire nu am fost prea încântată de final. Greşeala mea a fost că l-am comparat cu celelalte. Recitind, văd finalul foarte potrivit cu toată discuţia de dinainte despre femeie, e ca o resemnare în faţa imposibilităţii de a o cunoaşte. Am senzaţia că dialogul e foarte atent construit. Pe de o parte pare natural, cu acel limbaj civil dintre cei doi, pe de altă parte rostirile, întrebările, argumentările au o logică impusă specifică discursului argumentativ. Îmi dau seama tot mai mult în ultima vreme că autorul trebuie să posede şi o inteligenţă lingvistică nu doar talent.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a patra deDialogul mai are şi farmecul acela că pare urmărit de o cameră ascunsă şi astfel femeile află ce se mai discută despre ele :) Am făcut şi distribuţia actorilor :) şi e din nou la fel de bine ca şi la celelalte părţi. Acum chiar sunt curioasă ce va urma în partea a cincea.
Am citit acest text acum vreo două zile și mi-am tot zis că voi reveni asupra lui. Mi se pare un stil foarte interesant, orientat pe idee, dar un pic greu de digerat. Uneori cred că exagerezi în a căuta o formă potrivită de a exprima o idee și devine complicată. De exemplu în acest text, prima strofă pare cumva rigidă: timpul se scurge cuantic/luna pancreatica, hormonala/ somnul revertebrandu-se.... E cumva din alt film. În rest... e unul din textele alea pe care mă uit uneori cu invidie, înjurând autorul doar pentru că nu am avut eu ideile alea. :)
pentru textul : execiţiu de insomnie deNu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deEu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.
cred că e un text greoi și reușește să rămînă „poetic” doar prin... „predictibilitatea incomprehensibilității” sale
pentru textul : Pui cu patru picioare deRemarc...
pentru textul : măceșe zdrobite de"e vremea când schimb hainele / şi drumurile se pot bloca / nimic nou
sunt ghena (gheena??) albă /câinii mei / rup amintiri / pe jumătate vii". Sper că nu e prea puţin.
iti multumesc de trecere si pentru apreciere. onorat de vizita
pentru textul : Duel decu linkul , nu?
pentru textul : kreițerova sonata deDaca unul din pasajele incriminate este "după fiecare orgasm femeia mea își linge degetele" (trecand peste faptul ca imaginea asta ma face sa nu ma pot opri din ras) Youger Sister te rog sa te uiti si pe textul de la linkul http://www.hermeneia.com/poezie/4856 si ai sa vezi ca textul a fost acceptat chiar daca nu apartine unui editor, mai mult, fluerasu nu cred ca se afla in topul preferintelor vreunui editor/moderator/proprietar. Legat de pasajul : "să mai presupunem că mă gîndesc la sex ca la sfîntul maslu pe care preotul se grăbește să-l dea muribundului " comparatia sacru/profan neantitetica, pozitiva poate fi dificil de agreat, dar nu o poti numi pornografica sau obscena pentru ca nu are o astfel de forma. Admit insa ca este interpretabila. Legat de final... iar e discutabil. Eu nu as pune "ma-ta" pe lista vulgaritatilor nici macar in contextul asta. Personal, nu inteleg de ce ar fi un text vulgar, dar nici ovatiile nu le inteleg. Emilian... intrebare: Daca ma uit 10 texte in urma, in cate din ele voi gasi constructia "a sta chircit" ? Ialin
pentru textul : keep my secret well deDeja mă distrez citind textele acestei autoare la început am crezut că e o glumă dar acum văd că nu, tovarășa nou-venită (am mai zis, doamnă încă nu pot să-i zic) chiar scrie militant anti- ce vreți voi... deci vouă care căutați sensuri poetice luați o pauză de cafea.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deGabi, poemul ăsta este chiar mai slab decât anteriorul, măcar acolo se mai simțea așa, un miros pestilențial. Dintre versurile astea nu răzbate chiar nimic.
Promisiunea mea este nu că e ultimul text pe care ți-l citesc, pentru că voi mai citi ce mai scrii pe aici, ci că este ultima mea intervenție în subsol până nu voi vedea o schimbare benefică în ceea ce scrii.
Deocamdată eu cred că scrii gunoaie, scuză-mă dar mai bine un dușman pe față decât un prieten fățarnic, de acord?
Succes și nu lua ce spun eu decât ca pe o părere personală refritoare strict la ce scrii și nu la persoana ta pe care nu o cunosc plus că eu nu sunt o autoritate în materie.
aveti niste repetitii care deranjeaza si care, cu un minim de bunavointa, puteau fi evitate.
ex:
"Unde e acel Maxim pe care el îl ducea în cârcă peste tot și se lua la bătaie cu flăcăii mai mari, când aceștia îl băteau pe Maxim,"
...
"Mărioara venise pe lume imediat după moartea tatălui lor, strivit de un bolovan în cariera de la Oblaz. Ce-i drept mai aveau un frate, pe Ion, însă acesta s-a însurat imediat după moartea tatălui lor"
...
"Andrei se trezi slugă la evreul Leib, unde hrănea animalele, asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei,"
"unii dintre copiii de vărsta lui" - un typo, aici
exprimari greoaie pe alocuri:
pentru textul : Aproapelui cu ură II de"Anna vorbi cu Ion și cu Andrei care căzură de acord, ca el să meargă la școală"
...
"asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei, care se compunea dintr-un kilogram de mălai și doi litri de lapte."
Stil unitar cu forta de a ma urni pana la sfarsit... Cristi
pentru textul : în fond e totul lavabil defrancisc - multumesc pentru semn. mai vorbim...
pentru textul : pe ale primăverii cărări deCe text! Nu l-as fi citit din cauza titlului deja perimat. Dar ce text interesant! Atat de bine surprinse imaginile realului! De ce e suspendat contul? Btw, ca tot vine Directorul in tara, va invit la Iasi sa discutam despre poezie si alte lucruri plictisitoare =)). Sa dau si o penita, una pentru cei 6 miliarde. Cam asa.
pentru textul : Pixeli deUltima strofă nu iese cu nimic din banal și tipic, din tot ce s-a mai spus deja, pe toate tonurile și în toate modurile. În rest, recunosc liniștea aparentă a poeziilor tale. Aici ai ales să fii mai explicită... și nu știu dacă asta este de bine. De ce nevoia de a concluziona un poem? Ai cheile să "repari" atmosfera... un pic de curaj să te desprinzi de ceea ce așteaptă cititorul...
pentru textul : figurine albnegre deadrian
ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).
silvia
am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.
multumesc!
pentru textul : Cruzimi deMarina Nicolaev, Finalul nu este, firește, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia față de accentuata depersonalizare a vieții, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistența a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuși, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceți referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumegușul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".
pentru textul : mă dor tâmplele decomentatorii nu sint aici din vigilenta, ci numai din prietenie, si asta te rog sa intelegi. va admir si sint alaturi de voi.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deFrancisc, da, poate. Eu le consider perisabile și contextuale. Nu aduc nimic nou. Sper să nu mi se întâmple prea des. Nici mie nu îmi place.
pentru textul : half/lines deImi pare o satira existentiala in cheie religioasa.
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deIn titlu ai subiect multiplu...
Pentru ca, cel care a amintit pentru prima data de Cluj în comentariu, am fost eu, as vrea sa-i dau d-lui Hutopila o mica replica necesara, sper sa nu se supere Paul ca o fac pe pagina lui, dar aici îi e locul.
D-le Hutopila,
1.am amintit de Cluj pentru ca editura care lanseaza volumul este din Cluj si se putea face asocierea
2.mi-e drag Clujul, dar cel putin la fel de mult iubesc Iasiul unde am fost student
3.exista oameni care iubesc "Maskva". Eu nu pot, iarta-ma, îmi sta oarecum ca un nod în gât, asta de când "distinsi" soli ai marelui popor sovietic au distrus tot ce era cultura româneasca în "RSS Moldoveneasca".Asta nu înseamna ca neg dreptul altora de a o iubi cu patima. Le donez chiar partea mea de iubire .
4.Clujul a fost, în timpul horthystilor, ceea ce N-A REUSIT sa fie Chisinaul în timpul sovieticilor (vezi "veselia" cu care moldovenii îi aleg si astazi pe comunisti).
În rest, sa auzim numai de bine.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 demai putin ultimele trei versuri. restul are o melancolie aparte pe care o remarc si as fi fost gata sa o auresc.
pentru textul : ...istoria scrumului deMadim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
pentru textul : Femeia fără țipăt deo sa ma tot aveti pe creieri, asa ca nu fi amabil cu mine. pe creierii poetici, vreau sa zic. merg la munca si ma intorc cu malaxorul. tot nu se folosesc emoticoanele?!
pentru textul : ars poetica II deDaniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
pentru textul : ca să te-aduc înapoi deDaniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.
Ştiu sigur că era. Hotel Cameliei, parcă... În fine.
pentru textul : piața matache dePagini