e ca un exerciţiu de sinceritate, o trecere a prezentului prin autoanaliză lucidă, câteva trepte urcate sau etape de la prima, mai seacă poate, la următoarele, sunt mai multe filtre...mulţumesc pentru comentariu, e o poezie fragmentată şi apoi cu încercare de sinteză, cum scriu uneori în ultimul timp
Adrian, ai dreptate este ceva mai descriptiv, asta e un fel de boală a mea. Când am scris "culeg merele de pe jos", am avut în minte imaginea lor stând aplecaţi unul lângă altul. Şi cred că am specificat ca să exclud posibilitatea ca ei să fie în copac. Deşi pot să spun că nu e f. f. important. Mulţumesc pentru semn.
Domnule Vlad Turburea, am citit cu emoţie comentariul d-voastră. Vă mulţumesc pentru răbdarea de a-mi citi poeziile şi pentru impresie.
Aş spune aşa: “să închid ochii acum / peste această rotire de-nţelesuri……”şi “ploaia căzând peste străzile / bântuite de mine şi de tramvaiele noctambule”. În rest, mi-a făcut plăcere. Numai bine.
Aranca, pe site-ul Hermeneia nu interesează problemele personale, am făcut precizarea întrucât ai iterat trimiterea în dublu a comentariilor, nu numai pe acest text. Încă mai aștept comentarii critice și pertinente din partea ta.
Vio, te rog să-mi permiți să îți spun că, atunci când te apuci să așterni pe hârtie (fie ea virtuală sau nu) ceva trebuie să faci o pauză de respirație. Ce este o pauză de respirație? Sunt mulți care să-ți răspundă la această întrebare, nu voi fi eu aceea care să o fac și nu aici.
Apoi vei scrie din ce în ce mai bine, crede-mă pe cuvânt.
Margas
Cristina, tocmai îți citeam comentariile și nu mă puteam abține să nu zîmbesc. am senzația că tu nu îți dai seama că e cam ridicol să te auto-gratulezi. evident, fiecare poate scrie despre sine cum vrea și ce vrea. e țară liberă. dar ce e ridicol se vede. și nu, nu e mai bine ce ai scris tu. măcar și dacă numai de dragul chestiei ăleia „cînd doi îți spun că ești beat”. dacă ți-au mai spus și alții,... probabil că ar trebui să îți dea de gîndit. evident, nu e obligatoriu.
cînd scrii „vremea facerii”... cam 50-70% din populația normală a planetei se gîndește la ce scrie în biblie în cartea genezei. asta indiferent dacă tu te-ai referit sau nu la acest lucru. e cam greu să spui că te-ai referi la „o vreme oarecare a facerii” cînd termenul e deja consacrat. iar vremea asta „a facerii” este oarecum sinonimă cu începutul. asta ca să nu spun că nu prea poți să o faci sinonimă cu mijlocul sau cu sfîrșitul. it's common sense. deci, a spune „vremea facerii de la început” este pur și simplu pleonastic.
și n-are importanță cît de „pentru vibraţia sufletului” scrii tu aici, tot pleonastic este. mi se pare fundamental aiurea să sugerezi că a vorbi „pe limba sufletului” ar putea fi, vezi doamne, agramat sau ilogic. numai asa... de amoru' artei. că dacă ar fi așa atunci și scîrțîitul unei roți de camion sau răgetul unui măgar ar deveni poezie. sau icnetele unei femei la naștere (că tot făcusei aluzie). dar nu sînt poezie. pe bune, crede-mă.
deci, cu siguranță tu poți să faci ce vrei și să crezi ce vrei. dar nu cred că poți invoca „poezia” pentru aiureli. că nu ține. părerea mea.
Adrian, una e să nu înțelegi ceva sau să nu înțelegi rostul acelui ceva. Și pentru că nu m-ai lămurit despre care dintre alternative este vorba prin folosirea unei simple virgule virgulă nici eu nu îți pot explica.
Dar dacă nici nu ai făcut 'un efort prea mare' înseamnă că ești cool, right?
Legat de prima afirmatie nu comentez, nu e primul text hibrid, ti-ai mai pus de n ori intrebarea aia, cred ca raspunsul il va da timpul.
La repetitia lui "de" nu mi se pare o problema asa de mare. Mai aiurea mi se pare sa aud acuzatia "doar pentru a obtine rima..." in special cand e pus ca prim vers si al doilea ar fi fost o problema de rima nu primul.
La "ca-i el real" de acord cu observatia, probabil voi inlocui cu ceva gen "ca e real".
Ca sa citez un nene intelept, "greoi" "sună ca o nucă (no offence)", e un augmentativ care da un efect sonor nedorit, din punctul meu de vedere. Probabil voi inlocui cu "abia" sau "incet" sau alt substitut.
multumesc, adriana. sa stii ca tot m-am invartit pe langa prima strofa, insa deocamdata am ramas cu invartitul. legat de text in ansamblu vreau sa atrag atentia si asupra aspectelor "horror" prezente aici, dupa cum remarca cineva. cred ca voi mai scrie din astea
"uneori obosești atunci zgârii prin aerul putred cauți o poartă deschisă te transformi într-un canish cu dinții tociți pe ceafă îți crește o blană înțesată de puricii fricii îi simți cum foșnesc" Daca din partea asta se poate abate prin gand cel putin intamplator imaginea unui canish parasit in fata unei porti... poate ca e timpul sa ma las de sportul asta.
lipsește prepoziția 'for' în versul 2: 'about what i care for'. Impresia generală despre poezie nu este măgulitoare. Totuși îmi place ultima strofă în ciuda faptului că nu sunt de acord cu formularea 'i stay with you in me sometimes' și aș muta adverbul la început.
uneori mi-as dori sa capitulez si sa dorm fara trezirea simturilor, rastignit ca un bogumil pe altarul dreptatii si solidaritatii umane. sunt si eu un cariu sub un clopot de sticla, rezonand la ceea ce wilde medita,- in varianta postmodernista-, pictand portretul tanarului..: in diebus illis, love, brother&peace...
uite, vezi tu Loredana, tocmai mentalitatea asta samanatorista cred ca a fost una din explicatiile pentru eterna incapacitate a Romaniei de a se autocorecta si progresa. asta pe linga obsesia asta tristo-amuzanta cum ca cineva ar urmari cu sila sa o asimileze, globalizeze, americanizeze, etc.
sa fiu sincer sint dezamagit ca ma intilnesc mentalitati din astea in Romania. sa inteleg are ca acea 1/3 din populatia Romaniei care a plecat pe alte meleaguri are o conceptie diferita de a ta cu privire la "asimilare, globalizare, americanizare"? eu zic sa fim seriosi si mai ales sa ne trezim din patetismul asta patriotard. crezi ca are nevoie cineva de mizeria si inapoierea noastra? evident, nu e obligatoriu sa intram in Europa si nici sa devenim occidentali. e ok si daca raminem in Caucaz sau Siberia, cu tot cu liturighiile si horele noastre.
in orice caz remarca mea nici nu avea nimic cu liturighiile sau horele "noastre", care oricum parerea mea sint ca sint mai degraba precrestine decit crestine, si mai degraba culturale si nu cultice. eu m-am referit la interiorul romanului si al Romaniei. dar se pare ca nu ai prins asta. si ca sa ma fac inteles, poti sa mergi la cite liturghii vrei tu si sa joci in cite hore vrei tu, si sa ramii tot excroc, curvar, betiv sau canalie. sau, ca sa reiterez textul de mai sus, sa nu ai nici cel mai vag habar despre ce scrie cu adevarat in Sfinta Scriptura. zilele trecute cineva mi-a atras atentia la un clip video facut de un ziar din Ploiesti in care mai multe persoane de virsta medie din Romania, care se pretindeau crestine, nu stiau nici macar care este diferenta dintre Paste si Craciun!!!!!!! vrei sa iti postez clipul acela video aici?
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
Sunt peregrin şi oamenii de mul
( de mul, adică de lut?)
Vin şi se duc să-şi doarmă somnu-n pace,
Peregrin poate să însemne două lucruri: pelerin sau un străin care, conform dreptului roman, avea anumite drepturi, nefiind cetăţean
Deci, ori apartenenţa, chiar imperfectă civic, la un neam conducător material- spiritual, ori sentimental triumphal al transcendenţei oricărei apartenenţe. Ambele variante nu se susţin pentru că nu sunt la rândul lor susţinute de textul ulterior. Atunci, justificarea existenţei lor doar pentru rimă nu “ţine”. Mai mult, primul ca şi finalul celei de a doua strofe nu are ritm. E ceva în plus. Vezi ce anume.
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată (,)
Singurătăţi pustii(,) ca Ben-Ardun(,)
………………………………………. , roată,
(ritmul suferă)
…………………………………….
Chiar dacă râd(,) în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
(moartea siderală cred că e doar o consecinţă a rimei: spirală/ siderală. Moartea siderală ar putea fi, conform logici din strofă, o încununare într-o eventuală moarte de acest gen, stelară, nicidecum un plâns. )
De-atâtea dimineţi (,) azi, sunt sătul
……………………………………….
Dă-mi clipa mea de somn spre ( cred, spre, nu “în”), veşnicie.
De ce? Schimbă puţin raporturile. Una e să-ţi doreşti somn în veşnicie şi alta să aspiri spre ceva…mă rog, veşnicie…, dar să laşi sentimentul de dubio al destinaţiei, de dragul poeziei.
Şi al meu. Pentru că, pe undeva, m-a prins poezia aceasta. O fi şi faptul că am intrat în postul Naşterii Domnului, nu ştiu.
Viorel, ia te rog, acestea ca pe un îndemn. Unul care să ducă, la recitire, la cuminicarea gândului:
Mă iartă, Doamne !
Este o mare placere (scuze ca nu folosesc nici eu diacriticile din acelasi motiv ca si tine) sa dialogam, Esti unul dintre preopinenti, de pe internet, cu care se poate discuta, respectandu-ne unul pe altul, cu argumente bine cumpanite, de multe ori contrazicandu-ne. Cer scuze ca, deocamdata, nu o sa raspund direct intampinarilor tale. Las aceasta placere pentru maine cand, sper, ca dialogul nostru va continua. Vreau, in continuare, cat voi putea de scurt, sa relev pozitia mea fata de Deleuze. Si aceasta pentru eventualii cititori ce vor mai parcurge textul. 1. Fata de PoMo, in general si de Deleuze, in special, am avut si am o ciudata senzatie de love and hate. Scriind textele ce fac parte din volumul anuntat "Impredictibilitatea Postpredictibilitatii" am urmarit, in primul rand, sa imi lamuresc mie aceasta sezatie. 2. In aceasta situatie am incercat, inca de cand am inceput sa scriu si sa postez pe internet texte (cu ceva mult timp in urma) pe aceasta topica, sa adopt urmatoarea strategie: (a) sa ma postez pe pozitia lor, a postmodernistilor; (b) sa decelez pozitia mea; (c) sa ma detasez de ambele si sa incerc sa le privesc de la distanta pentru a putea judeca lucrurile la rece. 3. Cred ca in acest text, pe care l-am scris si rescris de nu stiu cate ori, punctu (c) sa fi prevalat. 4. Textul prezentat acum este un hop care ma impiedica sa-mi termin volumul. Pentru acest lucru voi prezenta, in continuare, cuprinsu acestuia ca sa se poata observa pozitia exacta a textului in desfasurarea discursului meu. CUPRINS Partea I. Care e oroblema Criticului PoMo ? (Trei discuții virtuale) 1. Prima discuție virtuală. Criticul PoMo se prezintă și își prezintă nemulțumirile 2. A doua discuție virtuală. Despre PoMo, fizica particulelor subatomice și logicile paraconsistente. Interlocutori : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul 3. A treia discuție virtuală. Despre PoMo, astrofizică și logica intuiționistă. Parteneri : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul ANEXĂ. De la Cantor la logicile paraconsistente (a) Cantor. (b) Aristotel (c) Dialehteismul Paertea II. Câteva repere (Trei eseuri ale Criticului PoMo în lipsa altor interlocutori) 4. Epistemologia fără subiect cunoscător 5.Wittgenstein, Jocurile de limbaj și teoremele de incompletitudine ale lui Gödel. 6. Jocul ideal al lui Deleuze Partea III. Despre Ironia și Ironismul PoMo (Cinci discuții virtuale) 7. Prima discuție virtuală despre ”Adevărul redemptiv ” cu Criticul PoMo și Richard Rorty. 8. A doua discuție virtuală cu Criticul PoMo, Rorty și personajele sale: Ironistul și Metafizicianul. 9. A treia discuție virtual cu Criticul PoMo, Rorty, personajele sale și…Nietzsche 10. A patra discuție virtual cu Criticul PoMo, Kierkegaard și Fizicianul mathematician 11. A cincea discuție virtuală (aproape imposibilă) cu Baudrillard Partea IV. După PoMo 12. Un fel de „Moșii” ai lui Caragiale 13. Postmodernism, New Age și Sacralitate 14. Pornind de la Catafatic și Apofatic 5. Abia in ultima parte (a IV-a) revin pe pozitia mea (b) si afirm ceea ce cred eu. De data asta, zic, lecuit de boala PoMo. Si aici, asa cum am mai discutat cu Adriana si alta data, venind din alta directie decat ea, ma reintalnesc, printre altii si cu Guenon. Si, implicit, cu dansa. Din acest motiv nici nu l-am citit inca cu suficienta atentie pe Guenon, ca sa nu fiu influentat. Dupa ce l-am frunzarit, acum am reluat, cu aplicare, lectura textelor sale. (Inca o data, trebuie sa-i multumesc Adrianei pentru ca, in urma cu un an si ceva, daca nu ma insel, mi-a atras atentia asupra lui). 6. De acum incolo munca bruta si chiuitoare la inchegarea volumului s-a terminat. Ma asteapta rescrierea sa, cred ca la fel de chinuitoare, de la un cap la altu. Aproape ca nici nu ma mai intereseaza daca el va apare sau nu. Dar trebuie sa-l termin. 7. (SAPTE - Imi place extraordinar acesta cifra magica, benefica). Vreau sa multumesc atat Hermeneiei cat si altor sit-uri, precum si revistei EgoPhobia care au gazduit textele mele si m-au ajutat sa le imbunatatesc interactiv, De acum incolo probabil ca voi mai posta foarte putine texte pe internet. Cel putin o perioada pana voi termina volumul. Dar asta nu ma va impiedica sa urmaresc si sa le comentez pe ale altora. Si, mai ales, pe cele de pe Hermenia unde, am mai spus si alta data, ma simt "ca acasa" datorita climatului asigurat de cei care il administreaza precum si a valorii (cat ma pricep) a unor autori care publica aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e ca un exerciţiu de sinceritate, o trecere a prezentului prin autoanaliză lucidă, câteva trepte urcate sau etape de la prima, mai seacă poate, la următoarele, sunt mai multe filtre...mulţumesc pentru comentariu, e o poezie fragmentată şi apoi cu încercare de sinteză, cum scriu uneori în ultimul timp
pentru textul : rugăciunea inimii deAdrian, ai dreptate este ceva mai descriptiv, asta e un fel de boală a mea. Când am scris "culeg merele de pe jos", am avut în minte imaginea lor stând aplecaţi unul lângă altul. Şi cred că am specificat ca să exclud posibilitatea ca ei să fie în copac. Deşi pot să spun că nu e f. f. important. Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deDomnule Vlad Turburea, am citit cu emoţie comentariul d-voastră. Vă mulţumesc pentru răbdarea de a-mi citi poeziile şi pentru impresie.
Regret excluderea lui Boba. Pacat ca nu s-a limitat (doar) la postarea de poezii.
pentru textul : poem single deCeva gen Mircea Ivănescu, dar mai sec.
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deDacă nici asta nu e „poezie“, atunci nici „proza“ lui Mircea Ivănescu nu e.
iata un text dificil de comentat. remarc insa ineditul SF. mai rar citesti asa ceva.
pentru textul : aleea cu cireși deAş spune aşa: “să închid ochii acum / peste această rotire de-nţelesuri……”şi “ploaia căzând peste străzile / bântuite de mine şi de tramvaiele noctambule”. În rest, mi-a făcut plăcere. Numai bine.
pentru textul : șapte cai deAranca, pe site-ul Hermeneia nu interesează problemele personale, am făcut precizarea întrucât ai iterat trimiterea în dublu a comentariilor, nu numai pe acest text. Încă mai aștept comentarii critice și pertinente din partea ta.
pentru textul : o lățime de masă deai dreptate, dar... acesta este drumul...
pentru textul : pe tibia-n jos demulţumesc pentru această opinie.
eşti binevenit.
dorin multumesc pentru lectura si apreciere
pentru textul : Ea de ultima dată demultumesc pentru revenire.
pentru textul : fixație deVio, te rog să-mi permiți să îți spun că, atunci când te apuci să așterni pe hârtie (fie ea virtuală sau nu) ceva trebuie să faci o pauză de respirație. Ce este o pauză de respirație? Sunt mulți care să-ți răspundă la această întrebare, nu voi fi eu aceea care să o fac și nu aici.
pentru textul : jurnalul meu deApoi vei scrie din ce în ce mai bine, crede-mă pe cuvânt.
Margas
Un exerciţiu stilistic şi tematic... convingător. Ioan.
pentru textul : din suferinţele toponimice ale căpşunăresei deCristina, tocmai îți citeam comentariile și nu mă puteam abține să nu zîmbesc. am senzația că tu nu îți dai seama că e cam ridicol să te auto-gratulezi. evident, fiecare poate scrie despre sine cum vrea și ce vrea. e țară liberă. dar ce e ridicol se vede. și nu, nu e mai bine ce ai scris tu. măcar și dacă numai de dragul chestiei ăleia „cînd doi îți spun că ești beat”. dacă ți-au mai spus și alții,... probabil că ar trebui să îți dea de gîndit. evident, nu e obligatoriu.
pentru textul : ie de zi lucrătoare decînd scrii „vremea facerii”... cam 50-70% din populația normală a planetei se gîndește la ce scrie în biblie în cartea genezei. asta indiferent dacă tu te-ai referit sau nu la acest lucru. e cam greu să spui că te-ai referi la „o vreme oarecare a facerii” cînd termenul e deja consacrat. iar vremea asta „a facerii” este oarecum sinonimă cu începutul. asta ca să nu spun că nu prea poți să o faci sinonimă cu mijlocul sau cu sfîrșitul. it's common sense. deci, a spune „vremea facerii de la început” este pur și simplu pleonastic.
și n-are importanță cît de „pentru vibraţia sufletului” scrii tu aici, tot pleonastic este. mi se pare fundamental aiurea să sugerezi că a vorbi „pe limba sufletului” ar putea fi, vezi doamne, agramat sau ilogic. numai asa... de amoru' artei. că dacă ar fi așa atunci și scîrțîitul unei roți de camion sau răgetul unui măgar ar deveni poezie. sau icnetele unei femei la naștere (că tot făcusei aluzie). dar nu sînt poezie. pe bune, crede-mă.
deci, cu siguranță tu poți să faci ce vrei și să crezi ce vrei. dar nu cred că poți invoca „poezia” pentru aiureli. că nu ține. părerea mea.
Adrian, una e să nu înțelegi ceva sau să nu înțelegi rostul acelui ceva. Și pentru că nu m-ai lămurit despre care dintre alternative este vorba prin folosirea unei simple virgule virgulă nici eu nu îți pot explica.
pentru textul : Cucuveaua albă deDar dacă nici nu ai făcut 'un efort prea mare' înseamnă că ești cool, right?
Legat de prima afirmatie nu comentez, nu e primul text hibrid, ti-ai mai pus de n ori intrebarea aia, cred ca raspunsul il va da timpul.
La repetitia lui "de" nu mi se pare o problema asa de mare. Mai aiurea mi se pare sa aud acuzatia "doar pentru a obtine rima..." in special cand e pus ca prim vers si al doilea ar fi fost o problema de rima nu primul.
La "ca-i el real" de acord cu observatia, probabil voi inlocui cu ceva gen "ca e real".
Ca sa citez un nene intelept, "greoi" "sună ca o nucă (no offence)", e un augmentativ care da un efect sonor nedorit, din punctul meu de vedere. Probabil voi inlocui cu "abia" sau "incet" sau alt substitut.
Multam,
ialin
pentru textul : casetofonul fisher depardon, scuzati, din motive de justificat entuziasm, am comis o greseala, deci urmeza erata: in fata noastra*.
pentru textul : illusio detext bun mai putin rindurile: "te așezai pe genunchii mei îmi cântai ca unui copil pupilele se luminau te-aș fi putut aștepta ore întregi" parerea mea
pentru textul : fixație demultumesc, adriana. sa stii ca tot m-am invartit pe langa prima strofa, insa deocamdata am ramas cu invartitul. legat de text in ansamblu vreau sa atrag atentia si asupra aspectelor "horror" prezente aici, dupa cum remarca cineva. cred ca voi mai scrie din astea
pentru textul : ce fraged adevăr strivești sub sân de"uneori obosești atunci zgârii prin aerul putred cauți o poartă deschisă te transformi într-un canish cu dinții tociți pe ceafă îți crește o blană înțesată de puricii fricii îi simți cum foșnesc" Daca din partea asta se poate abate prin gand cel putin intamplator imaginea unui canish parasit in fata unei porti... poate ca e timpul sa ma las de sportul asta.
pentru textul : Un stomac de balaur desi eu sunt batrana...
pentru textul : A minți este o adevărată virtute delipsește prepoziția 'for' în versul 2: 'about what i care for'. Impresia generală despre poezie nu este măgulitoare. Totuși îmi place ultima strofă în ciuda faptului că nu sunt de acord cu formularea 'i stay with you in me sometimes' și aș muta adverbul la început.
pentru textul : i really don't think that i care deuneori mi-as dori sa capitulez si sa dorm fara trezirea simturilor, rastignit ca un bogumil pe altarul dreptatii si solidaritatii umane. sunt si eu un cariu sub un clopot de sticla, rezonand la ceea ce wilde medita,- in varianta postmodernista-, pictand portretul tanarului..: in diebus illis, love, brother&peace...
pentru textul : de profundis debatori, Moebius te salută și apreciază gestul tău
pentru textul : moebius love for angels deuite, vezi tu Loredana, tocmai mentalitatea asta samanatorista cred ca a fost una din explicatiile pentru eterna incapacitate a Romaniei de a se autocorecta si progresa. asta pe linga obsesia asta tristo-amuzanta cum ca cineva ar urmari cu sila sa o asimileze, globalizeze, americanizeze, etc.
pentru textul : Fanii lui Cristos desa fiu sincer sint dezamagit ca ma intilnesc mentalitati din astea in Romania. sa inteleg are ca acea 1/3 din populatia Romaniei care a plecat pe alte meleaguri are o conceptie diferita de a ta cu privire la "asimilare, globalizare, americanizare"? eu zic sa fim seriosi si mai ales sa ne trezim din patetismul asta patriotard. crezi ca are nevoie cineva de mizeria si inapoierea noastra? evident, nu e obligatoriu sa intram in Europa si nici sa devenim occidentali. e ok si daca raminem in Caucaz sau Siberia, cu tot cu liturighiile si horele noastre.
in orice caz remarca mea nici nu avea nimic cu liturighiile sau horele "noastre", care oricum parerea mea sint ca sint mai degraba precrestine decit crestine, si mai degraba culturale si nu cultice. eu m-am referit la interiorul romanului si al Romaniei. dar se pare ca nu ai prins asta. si ca sa ma fac inteles, poti sa mergi la cite liturghii vrei tu si sa joci in cite hore vrei tu, si sa ramii tot excroc, curvar, betiv sau canalie. sau, ca sa reiterez textul de mai sus, sa nu ai nici cel mai vag habar despre ce scrie cu adevarat in Sfinta Scriptura. zilele trecute cineva mi-a atras atentia la un clip video facut de un ziar din Ploiesti in care mai multe persoane de virsta medie din Romania, care se pretindeau crestine, nu stiau nici macar care este diferenta dintre Paste si Craciun!!!!!!! vrei sa iti postez clipul acela video aici?
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
Te felicit cu tot dragul!
pentru textul : neîntâmplarea deMariana
Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
pentru textul : Stare de extaz deOriana, într-adevăr, e o tristețe aici, ca în mai toate textele mele (cred). Optimismul din real trebuie echilibrat cumva. :) Mulțumesc.
pentru textul : kansas in june deerată
*ce anume (în loc de „se anume”)
vezi? nu mă lăudam degeaba cu miopia mea... :)
pentru textul : UN GROTESC COTIDIAN deSunt peregrin şi oamenii de mul
( de mul, adică de lut?)
Vin şi se duc să-şi doarmă somnu-n pace,
Peregrin poate să însemne două lucruri: pelerin sau un străin care, conform dreptului roman, avea anumite drepturi, nefiind cetăţean
Deci, ori apartenenţa, chiar imperfectă civic, la un neam conducător material- spiritual, ori sentimental triumphal al transcendenţei oricărei apartenenţe. Ambele variante nu se susţin pentru că nu sunt la rândul lor susţinute de textul ulterior. Atunci, justificarea existenţei lor doar pentru rimă nu “ţine”. Mai mult, primul ca şi finalul celei de a doua strofe nu are ritm. E ceva în plus. Vezi ce anume.
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată (,)
Singurătăţi pustii(,) ca Ben-Ardun(,)
………………………………………. , roată,
(ritmul suferă)
…………………………………….
Chiar dacă râd(,) în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
(moartea siderală cred că e doar o consecinţă a rimei: spirală/ siderală. Moartea siderală ar putea fi, conform logici din strofă, o încununare într-o eventuală moarte de acest gen, stelară, nicidecum un plâns. )
De-atâtea dimineţi (,) azi, sunt sătul
……………………………………….
Dă-mi clipa mea de somn spre ( cred, spre, nu “în”), veşnicie.
De ce? Schimbă puţin raporturile. Una e să-ţi doreşti somn în veşnicie şi alta să aspiri spre ceva…mă rog, veşnicie…, dar să laşi sentimentul de dubio al destinaţiei, de dragul poeziei.
Şi al meu. Pentru că, pe undeva, m-a prins poezia aceasta. O fi şi faptul că am intrat în postul Naşterii Domnului, nu ştiu.
pentru textul : mă iartă, Doamne deViorel, ia te rog, acestea ca pe un îndemn. Unul care să ducă, la recitire, la cuminicarea gândului:
Mă iartă, Doamne !
Este o mare placere (scuze ca nu folosesc nici eu diacriticile din acelasi motiv ca si tine) sa dialogam, Esti unul dintre preopinenti, de pe internet, cu care se poate discuta, respectandu-ne unul pe altul, cu argumente bine cumpanite, de multe ori contrazicandu-ne. Cer scuze ca, deocamdata, nu o sa raspund direct intampinarilor tale. Las aceasta placere pentru maine cand, sper, ca dialogul nostru va continua. Vreau, in continuare, cat voi putea de scurt, sa relev pozitia mea fata de Deleuze. Si aceasta pentru eventualii cititori ce vor mai parcurge textul. 1. Fata de PoMo, in general si de Deleuze, in special, am avut si am o ciudata senzatie de love and hate. Scriind textele ce fac parte din volumul anuntat "Impredictibilitatea Postpredictibilitatii" am urmarit, in primul rand, sa imi lamuresc mie aceasta sezatie. 2. In aceasta situatie am incercat, inca de cand am inceput sa scriu si sa postez pe internet texte (cu ceva mult timp in urma) pe aceasta topica, sa adopt urmatoarea strategie: (a) sa ma postez pe pozitia lor, a postmodernistilor; (b) sa decelez pozitia mea; (c) sa ma detasez de ambele si sa incerc sa le privesc de la distanta pentru a putea judeca lucrurile la rece. 3. Cred ca in acest text, pe care l-am scris si rescris de nu stiu cate ori, punctu (c) sa fi prevalat. 4. Textul prezentat acum este un hop care ma impiedica sa-mi termin volumul. Pentru acest lucru voi prezenta, in continuare, cuprinsu acestuia ca sa se poata observa pozitia exacta a textului in desfasurarea discursului meu. CUPRINS Partea I. Care e oroblema Criticului PoMo ? (Trei discuții virtuale) 1. Prima discuție virtuală. Criticul PoMo se prezintă și își prezintă nemulțumirile 2. A doua discuție virtuală. Despre PoMo, fizica particulelor subatomice și logicile paraconsistente. Interlocutori : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul 3. A treia discuție virtuală. Despre PoMo, astrofizică și logica intuiționistă. Parteneri : Criticul PoMo, Fizicianul și Logicianul ANEXĂ. De la Cantor la logicile paraconsistente (a) Cantor. (b) Aristotel (c) Dialehteismul Paertea II. Câteva repere (Trei eseuri ale Criticului PoMo în lipsa altor interlocutori) 4. Epistemologia fără subiect cunoscător 5.Wittgenstein, Jocurile de limbaj și teoremele de incompletitudine ale lui Gödel. 6. Jocul ideal al lui Deleuze Partea III. Despre Ironia și Ironismul PoMo (Cinci discuții virtuale) 7. Prima discuție virtuală despre ”Adevărul redemptiv ” cu Criticul PoMo și Richard Rorty. 8. A doua discuție virtuală cu Criticul PoMo, Rorty și personajele sale: Ironistul și Metafizicianul. 9. A treia discuție virtual cu Criticul PoMo, Rorty, personajele sale și…Nietzsche 10. A patra discuție virtual cu Criticul PoMo, Kierkegaard și Fizicianul mathematician 11. A cincea discuție virtuală (aproape imposibilă) cu Baudrillard Partea IV. După PoMo 12. Un fel de „Moșii” ai lui Caragiale 13. Postmodernism, New Age și Sacralitate 14. Pornind de la Catafatic și Apofatic 5. Abia in ultima parte (a IV-a) revin pe pozitia mea (b) si afirm ceea ce cred eu. De data asta, zic, lecuit de boala PoMo. Si aici, asa cum am mai discutat cu Adriana si alta data, venind din alta directie decat ea, ma reintalnesc, printre altii si cu Guenon. Si, implicit, cu dansa. Din acest motiv nici nu l-am citit inca cu suficienta atentie pe Guenon, ca sa nu fiu influentat. Dupa ce l-am frunzarit, acum am reluat, cu aplicare, lectura textelor sale. (Inca o data, trebuie sa-i multumesc Adrianei pentru ca, in urma cu un an si ceva, daca nu ma insel, mi-a atras atentia asupra lui). 6. De acum incolo munca bruta si chiuitoare la inchegarea volumului s-a terminat. Ma asteapta rescrierea sa, cred ca la fel de chinuitoare, de la un cap la altu. Aproape ca nici nu ma mai intereseaza daca el va apare sau nu. Dar trebuie sa-l termin. 7. (SAPTE - Imi place extraordinar acesta cifra magica, benefica). Vreau sa multumesc atat Hermeneiei cat si altor sit-uri, precum si revistei EgoPhobia care au gazduit textele mele si m-au ajutat sa le imbunatatesc interactiv, De acum incolo probabil ca voi mai posta foarte putine texte pe internet. Cel putin o perioada pana voi termina volumul. Dar asta nu ma va impiedica sa urmaresc si sa le comentez pe ale altora. Si, mai ales, pe cele de pe Hermenia unde, am mai spus si alta data, ma simt "ca acasa" datorita climatului asigurat de cei care il administreaza precum si a valorii (cat ma pricep) a unor autori care publica aici.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal dePagini