Mi se pare că miza textului stă sub încercarea de-a creiona caractere din trăsături fizice care duc la meditaţii/ introspecţii (re)descoperiri/ re(inventări), caractere care converg în cititor, din vreme ce autorul pare că doar ni le sugerează.
O altă idee care s-ar putea decupa din text şi ar putea deveni polemică e aceea că iubirea se naşte din/prin fizic, ci nu din spirit. Ori "îndrăgosteală" vs dragoste via spirit vs fizic.

Sunt câteva chestii de corectat, cum ar fi: aceiaşi oră / să bureze mărunt / semi-întuneric.

n-am prea înțeles nimic din textul ăsta iar pe unde era în limba română m-a lăsat în ceață. neimpresionat. apropo, ce e aia sîni contrafăcuți? că de inplanturi am auzit dar de contrafăcuți, iată că asta mi-a scăpat. sau or fi din ăia cu etichetă Dior dar îs făcuți în Hong Kong. Iar dacă e așa cum poți să vezi eticheta la inplanturi? am zis, textul te lasă în ceață.

"Prund"ul ăla parcă e din alt film lexical.

"Pe lumină sânge timpul să răstoarne" - de ce topica asta? "Pe lumină, timpul sânge să răstoarne" - nu-i mai nimerit?

Frumos finalul. Şi textul, per total.

Consider începutul reușit, ideea bună dar relativ mediu reprezentată în poem. Pe măsură ce poemul înaintează, se scurtează și spațiul, și timpul, parcă :).

Păi tocmai de conotaţiile tipic feminine vorbim noi aici! Când v-am reproşat că utilizaţi o franceză de dicţionar (sau o "păsărească") m-am referit tocmai la neglijarea conotaţiilor. Ia să privim noi mai atent: "Deschid poarta aşteptării" şi intru singură", zice autoarea noastră (pe care o cunosc foarte bine, nu-mi spuneţi cine e, mi-a fost redactor la trei din cele cinci cărţi tipărite la "Eminescu", am scris şi despre proza şi despre critica ei). Iar dumneavoastră traduceţi: "J'ouvre largement les portes de l'attente/ Et j'y pénètre toute seule". Utilizaţi aici două cuvinte nepotrivite. Primul e "attente", care arată că n-aţi înţeles textul pe care-l traduceţi, pentru că acolo "aşteptare" are mai curând sensul de "răbdare". Puteaţi utiliza "patience", ar fi fost mai potrivit. Cât despre utilizarea lui "pénétrer" în locul obişnuitului şi potrivitului "entrer", asta chiar că e o monstruozitate. Mai ales dacă avem în vedere şi conotaţiile sexuale ale lui "pénétrer"!
Haideţi să vorbim şi despre traduceri care se îndepărtează de original. Nu e nevoie să ne referim la Nerval-Goethe. E suficient să ne amintim cum l-a transpus în română Arghezi pe Baudelaire: arghezianizându-l. Nu comentez dacă e bine sau rău. În cazul cu pricina, prefer textul francez. Dar, ca să revenim la oile noastre, nici Vicenţia Vara nu e Baudelaire, nici dvs. nu sunteţi Arghezi.
Cât despre traducerea poeţilor noştri în alte limbi, să fiţi dvs. sănătos! Cel mai falsificat (cu deosebire la traducerea în franceză!) e Eminescu. Dar sunt şi traduceri foarte bune. Iată aceste versuri, în transpunerea spaniolă a lui Omar Lara /(citez din memorie şi sper să nu greşesc prea mult): "Bosque con tranquillas rias/ Dias passan, vienen dias,/ Joven tu como pareces/ Siempre tu rejuveneces!". Cum i-aş reproşa eu lui Lara că în locul intraductibilelor "vreme" şi "codru" utilizează "dias" şi "bosque"?! În cazul dvs. lucrurile stau, însă, altfel. Chiar dacă nu sunt traducător, am dreptul să v-o spun răspicat.

Da Alina... pare o poezie facuta din bucati cunoscute... e rodul unor momente de introspectie si poate ca modalitatea de expresie tine mai mult de defulare decat de nevoia unui corp original. Insa versul citat de tine este tocmai cheia poemului si are legatura cu tot.

Adrian, in legatura cu comentariul tau precedent, de ce nu scrii un articol sau o serie de articole pe tema aceasta? Daca exista un interes deosebit poate introducem si o subsectiune separata

reusita nu mi se pare decit prima strofa. care ar fi meritat dezvoltata ca idee. si poate cite ceva din ultima strofa. in orice caz, nu orice bombasticism este poezie.

Da, in linia scrierilor lui emil care hai sa recunoastem, parca vrea sa re-inventeze realismul, poemul de fata se evidentiaza prin cel putin doua elemente novatoare: - eu e mai mult el, deci apare o anume obiectivare bine plasata in context si - declaratia, care hai sa recunoastem, este poate cel mai greu element al sinceritatii literare dar care aici lui emil ii iese pur si simplu, poate si datorita semnaturii din final. O penita de apreciere si o recomandare din partea mea. Andu P.S. acolo la "sa-si tina copii" cred ca trebuie trei de "i"... sa-si tina copiii

nu mă supăr dar habar nu am cine este Nightwish. Sper să nu te supere pe tine asta. În ce priveşte ritmul cred că l-am intenţionat aşa. Am făcut o corectură care mi s-a părut justificată gramatical. Am să mă mai gîndesc la restul observaţiilor deşi nu sînt convins de ele. Eu trăiesc în California unde se vorbeşte o limbă ceva mai interesantă. Cu siguranţă departe de ce se scrie sau vorbeşte pe Tamisa.

Bianca, Iata o provocare interesanta si o intrebare pe care (marturisesc cat se poate de sincer) nu mi-am mai pus-o pana acum, oare finalurile poemelor mele sunt chiar imprevizibile? Pentruca eu nu ma "sradui" sa le fac asa, deci nu as putea nicidecum afirma ca incerc sa fac din asta un stil propriu (fiind dealtfel convins ca nu am un stil propriu, si ca in general asta e foarte greu in poezia contemporana...) Poate uneori o usoara ironie (de fapt auto-ironizare) ma aduce aproape de favoritul meu, Sorescu :-) Aici finalul a fost "expediat" doar pentru ca am incercat sa concentrez in foarte putine cuvinte (alchimie, metabolism, avort) fenomenala asemanare dintre noi, indragostitii si inteleptii care cautau piatra filozofala. Multumesc pentru placerea unei discutii interesante aici, Andu P.S. Oricum, metabolismul nostru e alchimie curata iti spun eu, ca de cand ma caut de niste chestii si toti ridica din umeri si zic "eh, problema de metabolism" :-)

probabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)

Vă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!

îmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.