[email protected]

Dan, într-o zi, destul de curând, voi răspunde cumva întrebării tale despre orașul zeilor, despre nonnecesara schimbare spre lhasa. Da, ai perceput fin, e o anume revoltă în fața unei neputințe dintotdeauna, legată cumva de jumătate din tot ce putem fi. Mulțumesc pentru translația dintr-o întâmplare în alta.

prea suna a colectie de maxime si cugetari

La mulţi ani!

Virgil, cred că una din primele mari încurajări în domeniul acesta al prozei de la tine am primit-o. Acest text a fost oarecum un exercițiu, încă nu știu nici eu încotro să mă îndrept cu proza. Către ce tind eu, este deseori perceput cum ai spus tu... hipnotic. Dar este ceva extrem de atent construit, și aveam poate nevoie, din nou, de un semn că se mai poate scrie/citi și așa. Am primit azi semnale mixate vis a vis de ceea ce scriu... poate că adevărul nu este niciodată de partea unuia singur, dar una știu: mă bucur întotdeauna să te regăsesc pe scrierile mele.

'Neața, Katya! Simpatic titlul, ai luat cuvântul "canon" cu sensul lui arhaic, de chin. Deci :"chinul de a dormi împreună". Dincolo de platitudinea cheii, rămân transcrierea stărilor și câteva imagini frumoase.

ok pal. am ajuns și penibil. în accepțiunea ta. probabil tot în accepțiunea ta eu nu ar trebui să fac altceva decît să tot fiu un fel de jîndar care vă păzește ciorovăiala infantilă. prefer mai degrabă să închid hermeneia și să îmi văd de viață. pariez că chestia asta ți-ar provoca plăcere. mai ales că în ochii tăi tot nu face nici doi bani. hermeneia.

Fără m.i.l.f - uri! Altfel, text inacceptabil pe Hermeneia.

francisc, ce/ai mai crescut măi băiatule. mă bucur pentru tine. :) mulțumesc de trecere.

Virgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu

Cred ca aceasta e o poezie delicata prin compozitie, chiar impregnata de unele reverberatii postmoderniste, dar care isi defineste metafore de o factura lirica aparent arhaica. De exemplu metafora "anotimpuri de tămâie" (ca o definitie poate a cuminteniei, copilariei sau poate nu) alaturi de google, mail da o nota originala in final. "înghețate în" suna putin greoi cand reciti, creand un hop, un fel de balast al sunetelor pina aici fluente.

în general mi-am făcut un obicei să nu mai comentez textele lui nicholas dinu pentru că ştiu că nu poate primi critica şi se lasă cu scandal. dar aici uite că am să îmi calc promisiunea (făcută mie), deşi e posibil să primesc o salvă de represalii, dar textul ăsta mă face aşa să mă întreb dacă chiar nu doare cînd poţi să scrii aşa prost. evident, trăim o vreme cînd s-a ajuns să se spună că orice poate fi poezie. dar se pare că unii chiar cred asta. textul este plin de emfatic şi bombstic ieftin. un fel de metaforizare aproape infantilă (vezi chestia cu reporterul, acul, penele şi... grădina condeiului). mai lipsea brotăcelul şi prinţesa sheherezada (vorba lui paul). efectiv am avut senzaţia că dacă depui un mic efort poţi transforma cîntecelul ăsta într-o parodie de genul celor pe care le citeam prin urzica. nicholas are imaginaţie. păcat că nu are talent. sau mai bine zis nu are simţul acela care te face să nu scrii nepoezie.
p.s. şi mai e ceva. îmuierea asta a "condeiului" în sapienţă moralizatoare este teribil de ridicolă. poate singurul loc unde o (mai) poţi folosi sînt manualele de clasa a doua sau cărţile pentru preşcolari. oare este chiar aşa de greu să se înţeleagă că este un turn off ridicol...

normal că am înţeles. Dar prefăcându-mă că nu înţeleg gluma ta, te-am pus în situaţia să te explici, că să înţetegi situaţia mea precedentă de a explica ceea ce era evident. Cam lungă fraza dar acum e clar, nu ?

Da. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.