Vlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
Mi-a plăcut textul. E scris cursiv și trădează o mână sigură. La fel, locația întâmplărilor e doar sugerată și multe din detalii sunt lăsate la latitudinea imaginației cititorului.
Virgil, Bineînțeles că o "părere", ca orice (altă) părere, e subiectivă...Totuși, aveam o altă "părere" despre "receptivitatea" ta...nu știu de ce ar fi/ar semăna cu un film(uleț) horror poemul meu...eu zic că pe undeva ți-a scăpat esența, "adâncul" adică ;) dar nu mă deranjează că ție acest poem nu-ți spune nimic... cum am mai spus în comm-ul anterior, chestiune "de gustibus". Oricum, cu două commuri în care se pomenește câte un regizor, nu mă pot abține să nu...zâmbesc :) cu drag desigur Claudia :)
Faina imagine... m-a prins. E un vizual cu sentiment curat, fara complicatii inutile. As fi evitat exprimarea din final pentru ca mi se pare ca este in contradictie cu nota generala a poemului printr-o impersonalizare. "si nu SE MAI VEDE lumina" Eu am spus de multe ori dar se pare ca niciodata nu e tarziu sa mai spui o data, in poezie adresarea este foarte importanta, mult mai importanta decat in proza, stiu ca suna ciudat, dar cu o chestie din asta poti sa pierzi cititorul daca nu o incadrezi cum trebuie in indicatia "regizorala". Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii ce vreau sa zic :-) Un poem bun. Andu
multam de urecheala sincera, Nicholas! toti, e clar ca lumina zilei! de la doi in sus se poate folosi toti fara probleme. si, sunt sigur, suntem mai multi de doi:) ai dreptate, uneori ma las influentat. dar ma iubeste Isus, n-am uitat!
straniu simțământul ăsta de nicicum și niciunde în mijlocul a toate și a toți... și mai apoi motivul lemnului si cuielor... totul între mirarea unui n-am știut picat brusc peste un nu știam! mult spus în câteva cuvinte. fain!
E frumos in Canary Wharf. Frumos si artificial, e o lume artificiala acolo. Faci o ora din centru pana acolo. Eu m-am dus special sa imi fac poze cu Canary Wharf. Mai bine ramaneam in centru, poate il mai prindeam pe print sau garda. Odata am prins garda si am facut poze. La urma urmei, e o porcarie. Mai bine ma duceam in Africa, salvam o viata. Sau ramaneam in Romania. Salvam o viata. Sau pe mine. Acest comentariu are legatura cu textul tau. Are, in cele din urma.
si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic. - oho, cât de cunoscut îmi sună.
Cristina, aş putea să scriu o teză exhaustivă despre un miez de pâine întărit si trei guri. Asta spus în treacăt. La fel de bine, aş putea scoate trei volume de texte, probabil nu tocmai ratate, numai pe axa unei copilăriei... ciuntite, ca să fiu blând. Asta spus pe scurt. Cert e că, sunt unele lucruri care trebuie să rămână doar în noi. Aici, intervine autocenzura fiecăruia. Sunt momente care nu se împartăşesc nici măcar în poezie. Nu ştiu dacă textul de mai sus ar fi trebuit înclus aici. Dar e aproape.
Mulţumesc foarte pentru apreciere!
Un poem trist si plin de convulsii pe care as indrazni sa le numesc "prea personale"... mi s-a cam chircit pielea pe mine citind aceasta varianta de neant, acest "scrum", parca arde totul in calea sa lasand lumea in dezonoare. Cum mai spuneam eu candva demult, cred ca a venit vremea sa ingropam definitiv (deci si literar) securea razboiului cu Dumnezeu. Eu unul am incetat sa mai folosesc acest simbol in poeme de vreo doi ani si ma simt mult mai bine :-) Plec trist din acest poem, Bobadil.
"desigur dacă ar exploda o bombă peste mine
am impresia că întâi ar zbura departe
mâinile
apoi picioarele
și la sfârșit inima"
- imaginaţia poate merge oriunde şi cu... orice :). mie mi-a plăcut aici modul în care se creează dialogul imaginar (mai bine spus monologul), aşezarea aceasta pe toate scaunele urîte a unui produs imaginat, construit de-a lungul timpului.
- e şi ideea de călătorie aici, poate că una din cele mai dragi mie, cum să nu-mi placă textul :)?
- ultimul grupaj mi se pare cel mai reuşit...
- nu am azi nicio "cîrcoteală"
"mai la dos" a vrut sa insemne "intr-un loc mai ocrotit de frig". ca si cum in rîpa aceea ar fi o scobitură unde ai fi puțin mai protejat de viscol.
regret ca cei ce citesc "frigul singurătății" se opresc acolo si nu citesc și următorul vers.
aș fi vrut "mai la umbră" dar nu mergea pentru că este/era noapte. ceva ce vrea să spună ceva despre umbra morții. anyway, există multe jocuri de imagini acolo. și mi se pare aiurea să mi le explic singur. recunosc, finalul putea să fie mai reușit.
Vio_B, da, toți sîntem peste tot. cu acte sau fără acte.
"Iar dacă cineva va crede": Cand i-am trimis acest text lui Daniel Corbu, altceva mi-a zis poetul. Idem Marius Chelaru si Valeria Manta Taicutu. Dar nu voi copia aici si nici nu ii voi explica lui Virgil, nu imi fac iluzii ca el va accepta sau va intelege ceea ce simt niste poeti adevarati. In parerea lui Virgil nu pot sa am incredere, orice ar face. Pentru ca Virgil nu a confirmat niciodata, iar ideile sale despre poezie nu se regasesc si nu rezoneaza cu nimeni in afara de cativa prieteni de penita de pe acest blog. Culmea este ca Virgil nu a avut curajul sa-mi spuna in fata ca acest text e un slagar sau ca este slabut rau. Cand i l-am citit in fata, ar fi putut, din complezenta, sa se rezume doar la aplauze. Dar, ca sa para mai prietenos si stiutor ca Luminita Suse si Carmen Poenaru, a luat cuvantul si a marturisit ca ii place. L-am si surprins si pe camera, are chiar un glas admirativ. Nietzsche spunea ca viitorul apartine celor care au memoria lunga. Astazi, Virgil Titarenco a demonstrat ca nu are viitor.
Eugen, am facut-o pentru cei care nu au nici timp si nici bani sa citeasca volume publicate. Partajul este acelasi.
Pacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.
alma, alma, ce iti plac tie proclamatiile... just kiddin'. merci de trecere. aranca, interesant, alma zicea ca e echilibru, tu zici ca e depasire ("dezechilibru"). interpretarea este deci monopolul fiecaruia pentru sine lucian, da, e multa constientizare aici. si cind te gindesti ca dragostea de fapt te cam face inconstient...
avand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
Spor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
emanuel, nu stiu cum sa raspund la aceste rinduri. iata ca pot fi si fara replica. multumesc
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deCand pisica neagra trece prin iarba nu inseamna altceva decat ca un biet animalut se indreapta spre un loc oarecare si atat. :)
pentru textul : Pisica neagră decristina, nu stiu ce anume ti-a creat impresia ca m-as fi enervat. si nici nu stiu care ar fi trebuit sa fie motivul.
pentru textul : abjectivalia dela mine
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deVlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
pentru textul : automata hari deMi-a plăcut textul. E scris cursiv și trădează o mână sigură. La fel, locația întâmplărilor e doar sugerată și multe din detalii sunt lăsate la latitudinea imaginației cititorului.
pentru textul : Monstrul deVirgil, Bineînțeles că o "părere", ca orice (altă) părere, e subiectivă...Totuși, aveam o altă "părere" despre "receptivitatea" ta...nu știu de ce ar fi/ar semăna cu un film(uleț) horror poemul meu...eu zic că pe undeva ți-a scăpat esența, "adâncul" adică ;) dar nu mă deranjează că ție acest poem nu-ți spune nimic... cum am mai spus în comm-ul anterior, chestiune "de gustibus". Oricum, cu două commuri în care se pomenește câte un regizor, nu mă pot abține să nu...zâmbesc :) cu drag desigur Claudia :)
pentru textul : Eșafod de"nu cântărea mai mult ca bobul de rouă" - aş folosi "decât" şi aş încerca să scap de un "până când".
pentru textul : naturam animae deFaina imagine... m-a prins. E un vizual cu sentiment curat, fara complicatii inutile. As fi evitat exprimarea din final pentru ca mi se pare ca este in contradictie cu nota generala a poemului printr-o impersonalizare. "si nu SE MAI VEDE lumina" Eu am spus de multe ori dar se pare ca niciodata nu e tarziu sa mai spui o data, in poezie adresarea este foarte importanta, mult mai importanta decat in proza, stiu ca suna ciudat, dar cu o chestie din asta poti sa pierzi cititorul daca nu o incadrezi cum trebuie in indicatia "regizorala". Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii ce vreau sa zic :-) Un poem bun. Andu
pentru textul : noname@duende demultam de urecheala sincera, Nicholas! toti, e clar ca lumina zilei! de la doi in sus se poate folosi toti fara probleme. si, sunt sigur, suntem mai multi de doi:) ai dreptate, uneori ma las influentat. dar ma iubeste Isus, n-am uitat!
pentru textul : alala destraniu simțământul ăsta de nicicum și niciunde în mijlocul a toate și a toți... și mai apoi motivul lemnului si cuielor... totul între mirarea unui n-am știut picat brusc peste un nu știam! mult spus în câteva cuvinte. fain!
pentru textul : m-am pierdut deer: imagine
pentru textul : Nelinişte deE frumos in Canary Wharf. Frumos si artificial, e o lume artificiala acolo. Faci o ora din centru pana acolo. Eu m-am dus special sa imi fac poze cu Canary Wharf. Mai bine ramaneam in centru, poate il mai prindeam pe print sau garda. Odata am prins garda si am facut poze. La urma urmei, e o porcarie. Mai bine ma duceam in Africa, salvam o viata. Sau ramaneam in Romania. Salvam o viata. Sau pe mine. Acest comentariu are legatura cu textul tau. Are, in cele din urma.
pentru textul : national treasure deUn text original în abordarea tematică, sensibil pe alocuri, zâmbind, în alte locuri.
Da, şi eu aş vrea, dar la "călători", nu la "marfă" :).
"să vedem cum ninge
pentru textul : Poem decu puțin sânge și puțină dragoste
peste fabrica de ciment, peste fabrica de sticlă" - f frumos fragment.
îmi place poemul. aproape sunt necăjit că nu l-am descoperit eu:)
pentru textul : ne trezim într-un pat deerr: noapte
pentru textul : in the sunshine of your love degăsesc imagini deosebite în haiku-urile tale, Doina, care mă impresionează prin mesajul ataşat. foarte frumos şi aici.
pentru textul : Haiku deun triunghi inspirat!
bravo VT, ai reușit să turburi ceva ape. dar la chestia cu dorul de-acasă ai dat-o-n bară. nyet.
pentru textul : îngeri şi marmeladă desi-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic. - oho, cât de cunoscut îmi sună.
Cristina, aş putea să scriu o teză exhaustivă despre un miez de pâine întărit si trei guri. Asta spus în treacăt. La fel de bine, aş putea scoate trei volume de texte, probabil nu tocmai ratate, numai pe axa unei copilăriei... ciuntite, ca să fiu blând. Asta spus pe scurt. Cert e că, sunt unele lucruri care trebuie să rămână doar în noi. Aici, intervine autocenzura fiecăruia. Sunt momente care nu se împartăşesc nici măcar în poezie. Nu ştiu dacă textul de mai sus ar fi trebuit înclus aici. Dar e aproape.
pentru textul : Noapte bună, copii deMulţumesc foarte pentru apreciere!
Un poem trist si plin de convulsii pe care as indrazni sa le numesc "prea personale"... mi s-a cam chircit pielea pe mine citind aceasta varianta de neant, acest "scrum", parca arde totul in calea sa lasand lumea in dezonoare. Cum mai spuneam eu candva demult, cred ca a venit vremea sa ingropam definitiv (deci si literar) securea razboiului cu Dumnezeu. Eu unul am incetat sa mai folosesc acest simbol in poeme de vreo doi ani si ma simt mult mai bine :-) Plec trist din acest poem, Bobadil.
pentru textul : Scrum (VIII) deAm să vă rog să încadraţi corect textul - lingua.
pentru textul : On the edge denu ma supar, draga mea, inca ofer pareri pe gratis. sper sa nu fie si gratuite
pentru textul : O depărtare de"desigur dacă ar exploda o bombă peste mine
am impresia că întâi ar zbura departe
mâinile
apoi picioarele
și la sfârșit inima"
- imaginaţia poate merge oriunde şi cu... orice :). mie mi-a plăcut aici modul în care se creează dialogul imaginar (mai bine spus monologul), aşezarea aceasta pe toate scaunele urîte a unui produs imaginat, construit de-a lungul timpului.
- e şi ideea de călătorie aici, poate că una din cele mai dragi mie, cum să nu-mi placă textul :)?
- ultimul grupaj mi se pare cel mai reuşit...
- nu am azi nicio "cîrcoteală"
sărbători fericite,
pentru textul : four wheel drive sau drumul spre casă dealex
"mai la dos" a vrut sa insemne "intr-un loc mai ocrotit de frig". ca si cum in rîpa aceea ar fi o scobitură unde ai fi puțin mai protejat de viscol.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deregret ca cei ce citesc "frigul singurătății" se opresc acolo si nu citesc și următorul vers.
aș fi vrut "mai la umbră" dar nu mergea pentru că este/era noapte. ceva ce vrea să spună ceva despre umbra morții. anyway, există multe jocuri de imagini acolo. și mi se pare aiurea să mi le explic singur. recunosc, finalul putea să fie mai reușit.
Vio_B, da, toți sîntem peste tot. cu acte sau fără acte.
"Iar dacă cineva va crede": Cand i-am trimis acest text lui Daniel Corbu, altceva mi-a zis poetul. Idem Marius Chelaru si Valeria Manta Taicutu. Dar nu voi copia aici si nici nu ii voi explica lui Virgil, nu imi fac iluzii ca el va accepta sau va intelege ceea ce simt niste poeti adevarati. In parerea lui Virgil nu pot sa am incredere, orice ar face. Pentru ca Virgil nu a confirmat niciodata, iar ideile sale despre poezie nu se regasesc si nu rezoneaza cu nimeni in afara de cativa prieteni de penita de pe acest blog. Culmea este ca Virgil nu a avut curajul sa-mi spuna in fata ca acest text e un slagar sau ca este slabut rau. Cand i l-am citit in fata, ar fi putut, din complezenta, sa se rezume doar la aplauze. Dar, ca sa para mai prietenos si stiutor ca Luminita Suse si Carmen Poenaru, a luat cuvantul si a marturisit ca ii place. L-am si surprins si pe camera, are chiar un glas admirativ. Nietzsche spunea ca viitorul apartine celor care au memoria lunga. Astazi, Virgil Titarenco a demonstrat ca nu are viitor.
Eugen, am facut-o pentru cei care nu au nici timp si nici bani sa citeasca volume publicate. Partajul este acelasi.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit denu e doar gratuit finalul. poeziile lui caraion genereaza starea, razboiul cu psihologul.
pentru textul : viermii din fructele de aur dePacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.
pentru textul : cum lenevești derealitatea transcrisă sincer înseamnă poezie. plus felul acela personal de a vedea lucrurile....
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie dealma, alma, ce iti plac tie proclamatiile... just kiddin'. merci de trecere. aranca, interesant, alma zicea ca e echilibru, tu zici ca e depasire ("dezechilibru"). interpretarea este deci monopolul fiecaruia pentru sine lucian, da, e multa constientizare aici. si cind te gindesti ca dragostea de fapt te cam face inconstient...
pentru textul : triad curse deavand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deSpor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
Pagini