margas, m-ai făcut să zîmbesc. și chiar mi-a prins bine la sfîrșitul acesta de săptămînă. pe bune. și mă bucur că știi ce îți place și ce nu îți place. asta face mult la sănătatea și echilibrul interior. chestia este că și eu știu. și deși nu consider textul acesta unul foarte reușit sau semnificativ totuși îmi place. poate am o înclinație mai conservatoare în ultima vreme. sau poate mai leneșă. dar îmi place să nu fiu nevoit să mă tot scarpin în cap pînă la jumătatea unui text ca să pricep care e „premisa” (dacă e.., că și asta la unele texte e o problemă). deci mie îmi place să îmi spui unde sîntem și cu ce ne ocupăm și dacă e posibil și ce oră e, și cam unde vrei să ajungem. apoi putem să umblăm la nuanțe și la mistere. dar, ca în vorba aia a lui caragiale „trădare, trădare da' să știm și noi”. deci de aceea pe mine nu mă deranjează „premisele” (cum le zici tu). ba chiar îmi plac și le vei vedea în multe din textele mele. și da, cred că textul poate fi perceput ca puțin jenant. tocmai pentru că mulți se uită la el și au senzația stranie că se uită într-o oglindă. dar iată că am început să dau pe dinafară de orgoliu și au să sară paznicii etichetei artistice să mă amendeze. cam asta e. și lasa nodul în papură cu mulțimea și multitudinea că e caraghios.

Emile, eu fac o distinctie foarte clara intre cele doua site-uri, de aceea pe agonia nu mai activez de multa vreme, spre deosebire de tine. O simpla balba de limbaj intr-un comentariu nu poate justifica faptul ca eu nu as stii unde ma aflu, sa fim seriosi. Raman la parerea ca o "remarcare" ar trebui sa fie insotita de o explicatie, sau sa se scoata rubrica respectiva de tot. In situatia de fata, ea nu transmite nimic. Cu atat mai mult cu cat aici avem de-a face cu un text al unui editor Hermeneia, care se presupune ca se constituie intr-unul dintre cele doua voturi, cum spui tu...Si spun asta fiind unul dintre autorii care au avut cateva "texte remarcate"... nici pana in ziua de azi nu am inteles de ce tocmai acelea, iti spun sincer, si mi-ar fi placut sa aflu asta de la mariile lor, editorii Hermeneia care m-au votat. Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve... insa din fericire pentru unul ca mine. Eu nu contest calitatea ei de editor, ci mai degraba simtul ei estetic si limba de lemn. Analizeaza-i comentariile: femeia asta nu poate scrie de la ea intr-un comm mai mult de o propozitie, restul citeaza din text. Asta desigur cand nu scrie celebrele cuvinte "un text slab", etc, etc... Din cand in cand mai scrie cate un text bun, recent i-am acordat si o penita, pe care am acordat-o cu toata buna credinta. Textul e text, oricand. Insa comentariile Marinei Nicolaev sunt sub orice critica, total neinspirate, denotand o lipsa de aplecare asupra continutului poetic al unui text... in marea lor majoritate. Daca munceste cu atata sarg, poate pentru ea special ar trebui sa nascocesti postul de "silent master editor". Bobadil.

Cred că o grafie mai specială ar diferenția clar subtitlul de corpul propriuzis al textului. Uneori se face confuzie.

Aha, deci tu ai fost acolo. Dar, in loc sa te ridici si sa spui "domnule, scrii prost, foarte prost!", ai preferat sa mananci saratele? excelent. atunci considera ca ai ratat o sansa de a te comporta barbateste. puteai sa-ti expui punctul de vedere si altfel.

nu cred ca exista inca, am cautat si eu :D cre` ca sintem cu totii foarte curiosi

da' prin titlu nu era nevoie de un apostrof(?) - ba chiar de două -
întreb pentru că nu mai știu acu' de cînd au smotocit ăștia de l'academie limba și ortografia.

"adiere de vânt" nu este pleonasm la fel cum nici rafală de vânt nu este pleonasm.
Cezar

Domnule Barb,ai perfecta dreptate atunci când pretinzi sa poti "privi în ochi" un interlocutor.As proceda la fel.Faptul ca am fost întegistrat doar prin niste "semne",cum plastic spui,era cauzat doar de o neglijenta în crearea contului.Pe care ma grabesc sa o repar,cu scuzele de rigoare.N-am intentionat sa ma ascund sau sa jignesc pe cineva.Cu respect si toate cele bune.Viorel Bucur,Karlsruhe,Germania.

"egalați"? pe cine sa egalam?

Nu pot să nu spun că nu apreciez în mod special autenticitatea răspunsului lui Sixtus. Este fantastic prin subiectivismul său. Și parcă e menit să îmbine „absolutismul” lui Cailean cu „actualismul” Flabrei. Dar poate că tocmai de aceea reușește să spună atît de mult în atît de puțin. Asta mă face să cred că „nebunia” sau „tîmpenia” de care sînt acuzați poeții își are originea nu doar în aprecierea îndeletnicirii de a scrie poezie și poate mai întîi de toate în neînțelegerea stării de a fi poet. Iar asta mă duce cu gîndul la faptul că nimeni nu devine poet pentru că scrie poezie ci scrie poezie pentru că eventual descoperă că este poet. La fel cum decoperi că ești bărbat sau femeie. Dar despre controversa vis a vis de „tîmpeniile” poeților poate în altă polemică. **** Cînd am întrebat care este rostul poeziei nu m-am gîndit neaparat la utilitarism ci pur și simplu la rost. Prin rost înțelegîndu-se „locus și funcție”. Se poate spune că societatea nu a descoperit încă rostul poeziei după cum nu a descoperit încă rostul multor alte lucruri în decursul istoriei? Și de aceea o tratează ca pe un lux sau ca pe un mod de petrecere a timpului liber?

aproape toate "notele" (putine, de altfel) publicate candva pe hermeneia au fost scrise "atunci". am ales un text care posibil a insemnat un "atunci" mai puternic. * * * Si daca imi dai in dar aceasta bucata de paine crezi ca am sa duc si am sa ingenunchez in fata altarului si am sa spun multumesc doamne pentru asemenea prieteni care nu ma lasa la nevoie care ma ajuta si ma indoapa cu grija si ma cheama in apartamentul lor cu gandaci si patru camere dintre care nici una mobilata ca sa-mi spuna ca lumea nu va fi niciodata mai buna ca universul acesta este spatiu inchis in care noi ne lingem ranile ne aruncam de la geam si prindem in palme sticlele sparte si daca te intorci tarziu de la propria inmormantare si acasa prietenii se bucura ca esti de-al lor si esti din nou burlac dand sut facultatii si iti amintesti scena atat de bine acolo unde preotul spunea ca sunt condamnata sa ma reincarnez din nou in anul doi la l.c. si ca dumnezeu are nevoie in cer de ingeri care sa vorbeasca italiana si daca astept chinuind picioarele sa stea drepte si sa se roage pentru mantuirea trupului pe care il poarta sa mearga undeva in eternitatea sa dea de mormantul lui ion creanga si sa-i spuna bai prostule azi literatura a pierdut cu doi la zero in favoarea lui m. i. iar meciul steaua rapid s-a terminat cu 1 la 1 dupa care sa-l lasi sa digere amintirile iar tu sa te intorci si sa cresti in propriii tai ochi si daca privesti atent masca aceasta pe care o purtase tata cand era mic si cersea pe strada banutii pentru o lampa de masa iar mama cersea ca sa-si cumpere carti asa ca ei cerseau impreuna ca sa poata uni lampa cu cartile si sa iasa ceva cu care sa se mandreasca si calculele lor au dat gres fiindca am iesit eu cu laptopul in spate si acum ei plang ca dumnezeu nu le-a multumit pentru toata osanda si nici la inmormantare nu au fost iar in reincarnare ei nu cred asa ca am pierdut legatura de suflet si fiindca sufletul a ramas acolo la ei (cerseste in locul lor) eu bantui pentru a-l gasi si daca imi va ramane numai acea bucata de paine primita eu am sa cred ca am totul.

Deşi nu ne cunoaştem doar virtual, dar trebuie să recunoaştem că ne ştim de ceva vreme, mă aşteptam la o astfel de abirdare:

"ioane, indiferent de calitatea textului, nu dau bine ghilimele. Renunţă la ele şi chiar la unele expresii!."

Probabil era mai simplu. Şi era OK. Pentru că pur şi simplu nu am experienţă în proză. Eu aşa aş fi făcut.

De obicei reușesc să fac și abstracție de contextul în care a apărut un text și ce am citit mai sus mi-a plăcut. Nu am rezonat la „amit” și nu aș fi scris „bag-o-n” într-un text atât de scurt. Stau să-mi amintesc dacă am mai întâlnit rimă la tine? Până la urmă și temperatura la care îngheață apa poate fi o temperatură ridicată pentru alte stări. Nici minus infinitul nu e chiar de neînțeles și de nerecunoscut. Uneori afli o mulțime de lucruri interesante și aici, cum ar fi că minus infinitul stă la masă cu plus infinitul.

Ela, mulțumesc pentru varianta ta. este mult mai bună. o să țin cont de sugestiile tale. Virgil, am impresia că ție nu îți place prea mult genul acesta de poeme. ai dreptate, repetarea acelor cuvinte nu este tocmai bună. p.s. - acest text l-aș fi încadrat la rubrica "gânduri". o să fie pe site o astfel de rubrică? mulțumesc. Hanny, trebuie să recunosc că mi-a plăcut foarte mult această imagine și m-am lasat dusă de gânduri. textul este un gând... (un dialog cum ai spus tu...) peste mâinile mele. te mai aștept. mulțumesc. Madim