Cristina, diacriticele, sau lipsa lor, au rolul de a ajuta (sau de a incurca), iar ele pot fi folosite atunci când prezinţi soluţia (exp: deşirări). Răspunsurile tale sunt corecte (doar la 3 elmentele soluţiei sunt invers - iad, apoi rai - dar asta nu prea are a face). Felicitări, cu atât mai mult pentru rezolvarea nr 7. Dacă o faci corect şi pe 4, prezint omagii :).
Frumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
ai ajuns si tu celebra odata, bucura-te de cele 15 minute de celebritate, si apoi vezi ce faci cu durerea aia de crap sau de stiuca, vezi incearca sa o dregi cu un somn
Silvia, mă bucură faptul că ai reușit să fii fericită. din cauza acestui text. măcar și cîteva minute. probabil este mai mult decît am așteptat de la el. desigur, titlul s-ar putea să dezamăgească dar (cel puțin în mintea mea) are o legătură cu textul. text care, criptic poate, s-a vrut inspirat din ceea ce duminica trecută s-a „sărbătorit” în partea de vest a lumii. adică ceea ce popular se numește „floriile”. un eveniment care pentru mine reprezintă exemplul tipic al nesărbătorii. pentru că oare cum are trebui numită ziua cînd toată lumea sărbătorește iar cel sărbătorit plînge...
"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
Te voi ruga să păstrăm acesta ultimul comentariu pe lângă text. În rest, foarte pe scurt: Ai primit un comentariu corect "politic" dacă vrei, te rog să păstrezi aceleași limite. Nu știu cât ne folosește să uzăm de vorbe cu dublu înțeles... chestia este că totuși oamenii chiar înțeleg, iar jignirile (sau aluziile indirecte jignitoare) nu sunt agreate aici. Am ieși cu toții mult mai câștigați dacă răspunsurile noastre din comentarii ar fi directe și la obiect. Apreciem poate la modul abstract artificiile discursului, ca și scriitori ce ne visăm/ închipuim (poate eu chiar mai mult, cu meseria mea), dar orice ar fi acesta rămâne un mediu virtual, cu limitările sale. Întrebarea ta referitoare la regulament este o capcană ușurică, pe care o ocolesc așa cum deja te-ai învățat, de-aici intrăm în domeniul pe care de obicei iau bani: consultanță se numește. Și Paul, nu eu trebuie să stau liniștită. Ci aceia care își postează texte și poze aiurea pe net, pentru care editorii și moderatorii hermeneia nu au timp și nu dispun nici de mijloacele necesare pentru a face poliție pentru fiecare caz în parte. Și eu am văzut pe net poze pe care am dorit să le folosesc, am trimis mail și ca să vezi, unii mi-au răspuns, alții nu. În primul caz, am postat, în cel de-al doilea, nu. Nu-i nici o filozofie aici. E doar o problemă de economie de mijloace. Nu putem să verificăm tot, pentru aceasta apelăm la modele. Nu am inventat noi asta.
Da, am citit poemul si mi se pare aparte, e "altceva". Merita intr-adevar o penita de aur. Votez si eu alaturi de Bianca si Emilian pentru acest poem. "Animale bolnave"... hmmm... Nicolae Breban dar nu are nicio legatura cu acest poem unde primeaza imaginarul si lirismul! Am citit poemul in stilul propus de Emilian si sa stii ca are dreptate. Dar ultimul cuvant il are intotdeauna autorul! Felicitari si succes! Asa ceva mi-ar face placere sa mai citesc! Violeta
Nu e relevant, fiindcă acolo sunt doar ultimele cinci persoane logate, iar celelalte care pot fi logate de 18, 20, 24 de ore nu mai apar în listă.
Dar nu asta e așa de important.
Ai un punct în plus că accepți că textul nu e perfect. Mă temeam de sindromul de autosuficiență.
Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.
textul acesta este o proza pe care autorul a fractionat-o intr-o forma de strofe dar nu reuseste sa treaca de pragul poeziei. desigur ni se poate spune ca acest prag este un fel de „fuzzy line” despre care nu se mai cade să vorbim astăzi. dar hai sa fim seriosi, asta nu inseamna ca orice poveste este poezie. si nu ma refer la forma (asa cum de fapt se deduce si din critica mea).
Uite... am citit ce ai postat aici pe hermeneia si am ales sa scriu sub acest text pentru faptul ca este probabil cea mai "curata" dintre poeziile tale... putine pretiozitati, un nivel rezonabil de context (cat sa puna in valoare ideile dar fara a deveni balast), formal prefectibila insa cu un miez interesant... inteleg tentatia de a zice ceea ce simti dintr-o rasuflare, ca si cum ai spune "asta sunt eu, uneori logica pana la sarcasm, alteori sensibila sau ne-rusinata, cu rotunjimile si fracturile inerente" insa parerea mea este ca textele tale pot deveni foarte bune daca le lucrezi (si contrar a ceea ce poate gandesti, asta nu va conduce la pierderea autenticitatii) si inveti sa renunti la unele fragmente... ceea ce este uneori prea personal devine putin inteligibil/sesizabil de catre lector, pentru ca aceasta se situeaza inevitabil in afara imaginarului tau iar - fie vorba intre noi - nu incurajezi in mod deosebit un eventual efort empatic din partea acestuia. Adica fie devii foarte convingatoare in a crea o atmosfera care sa "rapeasca" cititorul oferindu-i o perspectiva din interior ori mizeaza pe expresivitate, coerenta (nu musai logica) si inedit pentru a-i oferi un spectacol pe cinste. Pana la urma mereu exista o poveste, totul e cum o spui si e pacat, pentru ca esti talentata, sa te bazezi numai pe noapte si pe flacarile focului de tabara sa faca atmosfera.
Oricum "fluturii de motorină" este o imagine deosebita, in orice cheie ai vrea sa-i intelegi/simti :)
mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
Saphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
Și mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
Mulţumesc Adrian....mă bucur mult fiindcă eram tare nesigură de poezia aceasta, am scris-o într-o doară. E greu să sugerezi durerea de cap sau ceva similar.
Domnule Nicholas, dacă asta ați înțeles dumneavoastră din poema mea, eu nu am prea multe de adăugat…intuiția feminină (legat de asta: nu cred că cineva s-ar fi gândit să vă acuze de misoginism doar pentru ce ați scris, dar vă rog nu dați idei!:-) îmi spune că vom naște o polemică (în polemică, spre deosebire de un dialog dialectic, nimeni nu caută rațional un adevăr impersonal. Replicile fiecăruia sună într-o polemică, așa, cam cum sună și comentariul pe care l-ați postat dumneavoastră mai sus). Nu îmi plac polemicile, nu sunt nici ”revelatoare” pentru „era creștină” în care ne aflăm, iar aici pe hermeneia, fie vorba între noi, nimeni nu duce lipsă de ele…Așa că, la ce bun? O singură observație: fiecare Îl cinstește pe Dumnezeu așa cum poate…iar Dumnezeu I se dezvăluie fiecăruia după măsura lui…Vă rog, încercați data viitoare să nu îmi mai cântăriți simțirea cu propriul dumneavoastră cântar…s-ar putea ca eu să am o altă unitate de măsură… Cu mulțumiri, Maria
Virgil, există o regulă simplă ca cei ce postează aici pe Hermeneia să posteze texte noi sau, oricum, texte care nu apar pe alte site-uri. Se respectă? În unele cazuri nu. Se va respecta? Eu cred că este de dorit și necesar. Desigur, totul este la alegerea editorială, însă e bine ca atunci când avem un cadru să îi respectăm toți regulile interioare. Mulțumesc.
Adriana, o fi el facil poemul ăsta, dar, deşi scos din sertar, a necesitat ceva efort şi ardere de timp. nu poţi spune că e o tapiţerie cu tot ce-ţi trece prin cap, de dragul de a fi la moda poetica a zilei, nu? e un pastel, să-l lăsăm să zburde.
Bobadil, ocoleşte expresiile alea dacă nu le înţelegi. majoritatea celor scrise mai sus, îs uşor de înţeles, nu-i trebuie nimănui traducător, thesaurus ori DOOM.
E de un realism covârșitor și fără, dar nu facem polemică pe tema asta :). Era doar o părere. Pe de altă parte, mi-a plăcut teribil versul " toate lucrurile neclare sunt superbe". Apropo de typo, era vorba de "nu mă temn de nimic".
Dragă Maria !Multumesc mult pentru ,,reguli" , voi tine cont de ele , cu toate ca intrebarea mea Profetului avea o nuantă de aluzie. In fine , spune-mi ,te rog , cum se inchide contul , caci conştientizez, că nu merit să fiu printre voi
imi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
părerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...
mulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.
Sunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
de văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Silviu, mh, nu chiar, dar au elemente comune.
Cristina, diacriticele, sau lipsa lor, au rolul de a ajuta (sau de a incurca), iar ele pot fi folosite atunci când prezinţi soluţia (exp: deşirări). Răspunsurile tale sunt corecte (doar la 3 elmentele soluţiei sunt invers - iad, apoi rai - dar asta nu prea are a face). Felicitări, cu atât mai mult pentru rezolvarea nr 7. Dacă o faci corect şi pe 4, prezint omagii :).
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deFrumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
pentru textul : Accident deai ajuns si tu celebra odata, bucura-te de cele 15 minute de celebritate, si apoi vezi ce faci cu durerea aia de crap sau de stiuca, vezi incearca sa o dregi cu un somn
pentru textul : portarul de la spital deSilvia, mă bucură faptul că ai reușit să fii fericită. din cauza acestui text. măcar și cîteva minute. probabil este mai mult decît am așteptat de la el. desigur, titlul s-ar putea să dezamăgească dar (cel puțin în mintea mea) are o legătură cu textul. text care, criptic poate, s-a vrut inspirat din ceea ce duminica trecută s-a „sărbătorit” în partea de vest a lumii. adică ceea ce popular se numește „floriile”. un eveniment care pentru mine reprezintă exemplul tipic al nesărbătorii. pentru că oare cum are trebui numită ziua cînd toată lumea sărbătorește iar cel sărbătorit plînge...
pentru textul : nesărbătoare deLeo, Cine te impiedica sa mai dai o penita? Ca, dupa cate stiu, "Reglementul" nu.
pentru textul : epistolă pentru iarnă de"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
pentru textul : Transfigurare deTe voi ruga să păstrăm acesta ultimul comentariu pe lângă text. În rest, foarte pe scurt: Ai primit un comentariu corect "politic" dacă vrei, te rog să păstrezi aceleași limite. Nu știu cât ne folosește să uzăm de vorbe cu dublu înțeles... chestia este că totuși oamenii chiar înțeleg, iar jignirile (sau aluziile indirecte jignitoare) nu sunt agreate aici. Am ieși cu toții mult mai câștigați dacă răspunsurile noastre din comentarii ar fi directe și la obiect. Apreciem poate la modul abstract artificiile discursului, ca și scriitori ce ne visăm/ închipuim (poate eu chiar mai mult, cu meseria mea), dar orice ar fi acesta rămâne un mediu virtual, cu limitările sale. Întrebarea ta referitoare la regulament este o capcană ușurică, pe care o ocolesc așa cum deja te-ai învățat, de-aici intrăm în domeniul pe care de obicei iau bani: consultanță se numește. Și Paul, nu eu trebuie să stau liniștită. Ci aceia care își postează texte și poze aiurea pe net, pentru care editorii și moderatorii hermeneia nu au timp și nu dispun nici de mijloacele necesare pentru a face poliție pentru fiecare caz în parte. Și eu am văzut pe net poze pe care am dorit să le folosesc, am trimis mail și ca să vezi, unii mi-au răspuns, alții nu. În primul caz, am postat, în cel de-al doilea, nu. Nu-i nici o filozofie aici. E doar o problemă de economie de mijloace. Nu putem să verificăm tot, pentru aceasta apelăm la modele. Nu am inventat noi asta.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deDa, am citit poemul si mi se pare aparte, e "altceva". Merita intr-adevar o penita de aur. Votez si eu alaturi de Bianca si Emilian pentru acest poem. "Animale bolnave"... hmmm... Nicolae Breban dar nu are nicio legatura cu acest poem unde primeaza imaginarul si lirismul! Am citit poemul in stilul propus de Emilian si sa stii ca are dreptate. Dar ultimul cuvant il are intotdeauna autorul! Felicitari si succes! Asa ceva mi-ar face placere sa mai citesc! Violeta
pentru textul : Umbra păsărilor deNu e relevant, fiindcă acolo sunt doar ultimele cinci persoane logate, iar celelalte care pot fi logate de 18, 20, 24 de ore nu mai apar în listă.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deDar nu asta e așa de important.
Ai un punct în plus că accepți că textul nu e perfect. Mă temeam de sindromul de autosuficiență.
Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.
bucuroasa de citire! remarc
pentru textul : Mi-a zâmbit de"Dar Dumnezeu mi-a zâmbit
subţire ca o vioară,
aşezându-mi
genunchii la rugăciune."-un tablou cristalin, emotionant!
textul acesta este o proza pe care autorul a fractionat-o intr-o forma de strofe dar nu reuseste sa treaca de pragul poeziei. desigur ni se poate spune ca acest prag este un fel de „fuzzy line” despre care nu se mai cade să vorbim astăzi. dar hai sa fim seriosi, asta nu inseamna ca orice poveste este poezie. si nu ma refer la forma (asa cum de fapt se deduce si din critica mea).
pentru textul : Scrâșnitorul deUite... am citit ce ai postat aici pe hermeneia si am ales sa scriu sub acest text pentru faptul ca este probabil cea mai "curata" dintre poeziile tale... putine pretiozitati, un nivel rezonabil de context (cat sa puna in valoare ideile dar fara a deveni balast), formal prefectibila insa cu un miez interesant... inteleg tentatia de a zice ceea ce simti dintr-o rasuflare, ca si cum ai spune "asta sunt eu, uneori logica pana la sarcasm, alteori sensibila sau ne-rusinata, cu rotunjimile si fracturile inerente" insa parerea mea este ca textele tale pot deveni foarte bune daca le lucrezi (si contrar a ceea ce poate gandesti, asta nu va conduce la pierderea autenticitatii) si inveti sa renunti la unele fragmente... ceea ce este uneori prea personal devine putin inteligibil/sesizabil de catre lector, pentru ca aceasta se situeaza inevitabil in afara imaginarului tau iar - fie vorba intre noi - nu incurajezi in mod deosebit un eventual efort empatic din partea acestuia. Adica fie devii foarte convingatoare in a crea o atmosfera care sa "rapeasca" cititorul oferindu-i o perspectiva din interior ori mizeaza pe expresivitate, coerenta (nu musai logica) si inedit pentru a-i oferi un spectacol pe cinste. Pana la urma mereu exista o poveste, totul e cum o spui si e pacat, pentru ca esti talentata, sa te bazezi numai pe noapte si pe flacarile focului de tabara sa faca atmosfera.
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni deOricum "fluturii de motorină" este o imagine deosebita, in orice cheie ai vrea sa-i intelegi/simti :)
mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
pentru textul : ultimul vis deSaphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
pentru textul : Moderator pe hermeneia de..pardon my French but now it looks much better and more importantly it feels raw.
and for that it deserves a shiner..
so, there
pentru textul : beyond words de:p
Și mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
pentru textul : silent night deMulţumesc Adrian....mă bucur mult fiindcă eram tare nesigură de poezia aceasta, am scris-o într-o doară. E greu să sugerezi durerea de cap sau ceva similar.
pentru textul : eu singură deDomnule Nicholas, dacă asta ați înțeles dumneavoastră din poema mea, eu nu am prea multe de adăugat…intuiția feminină (legat de asta: nu cred că cineva s-ar fi gândit să vă acuze de misoginism doar pentru ce ați scris, dar vă rog nu dați idei!:-) îmi spune că vom naște o polemică (în polemică, spre deosebire de un dialog dialectic, nimeni nu caută rațional un adevăr impersonal. Replicile fiecăruia sună într-o polemică, așa, cam cum sună și comentariul pe care l-ați postat dumneavoastră mai sus). Nu îmi plac polemicile, nu sunt nici ”revelatoare” pentru „era creștină” în care ne aflăm, iar aici pe hermeneia, fie vorba între noi, nimeni nu duce lipsă de ele…Așa că, la ce bun? O singură observație: fiecare Îl cinstește pe Dumnezeu așa cum poate…iar Dumnezeu I se dezvăluie fiecăruia după măsura lui…Vă rog, încercați data viitoare să nu îmi mai cântăriți simțirea cu propriul dumneavoastră cântar…s-ar putea ca eu să am o altă unitate de măsură… Cu mulțumiri, Maria
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) demultumesc pentru revenire.
pentru textul : fixație deVirgil, există o regulă simplă ca cei ce postează aici pe Hermeneia să posteze texte noi sau, oricum, texte care nu apar pe alte site-uri. Se respectă? În unele cazuri nu. Se va respecta? Eu cred că este de dorit și necesar. Desigur, totul este la alegerea editorială, însă e bine ca atunci când avem un cadru să îi respectăm toți regulile interioare. Mulțumesc.
pentru textul : ultimele modificări pe site deAdriana, o fi el facil poemul ăsta, dar, deşi scos din sertar, a necesitat ceva efort şi ardere de timp. nu poţi spune că e o tapiţerie cu tot ce-ţi trece prin cap, de dragul de a fi la moda poetica a zilei, nu? e un pastel, să-l lăsăm să zburde.
Bobadil, ocoleşte expresiile alea dacă nu le înţelegi. majoritatea celor scrise mai sus, îs uşor de înţeles, nu-i trebuie nimănui traducător, thesaurus ori DOOM.
nu plec fără să vă mulţumesc de vizită.
pentru textul : primăvara deE de un realism covârșitor și fără, dar nu facem polemică pe tema asta :). Era doar o părere. Pe de altă parte, mi-a plăcut teribil versul " toate lucrurile neclare sunt superbe". Apropo de typo, era vorba de "nu mă temn de nimic".
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deAndrei Moldovan, ai grijă că ai început să hărțuiești din nou pe hermeneia.com. și nu e de bun augur.
pentru textul : Carpe Diem deDragă Maria !Multumesc mult pentru ,,reguli" , voi tine cont de ele , cu toate ca intrebarea mea Profetului avea o nuantă de aluzie. In fine , spune-mi ,te rog , cum se inchide contul , caci conştientizez, că nu merit să fiu printre voi
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deimi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
pentru textul : corespondență de septembrie depărerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...
pentru textul : poezia care nu se scrie singură demulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.
pentru textul : ce frumusețe rară deSunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
pentru textul : absint de noiembrie dede văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
exact asta am vrut să spun. îmi place mult ultimul vers pe care l-am citat. dar nu cred că avem în această privință aceleași gusturi.
pentru textul : apa trece, pietrele trec demultumesc de sugestii. voi vedea maine ce pot face ramanand la "dulcele stil clasic".
pentru textul : Copacul (Psalm) dePagini