subliniez alături de alți cititori, niște pasaje deosebite: "pentru că erai precum cea care își bea cafeaua în tihna solitară a unei dimineți, precum cea pentru care aș plânge spontan la durere, precum cea care își cumpără ziarul glumind cu vânzătoarea, precum cea care iartă și are zâmbet firesc" sau "apoi îți netezeam ironia din ochi cum un soldat îndrăgostit răvașul pentru iubita lui din spatele liniilor frontului" e un avantaj să mergi "cinșpe pași cu Marlena Braester" în această vară, iată, eu o să aștept iar până în toamnă, să o întâlnesc la Salonul revistelor francofone de la Paris, comme d'habitude...

Vă urez mult succes şi de acum înainte şi să vă doresc un 2011 plin de împliniri! Echipei de redacţie înnoite, multă răbdare, putere de muncă şi felicitări pentru munca de până acum.
La mulţi ani!

cu pofta ta nebună de râs Adriana, doar că am avut un prolog neinteresant:)

Sebi,
Osa si fratele ei, micul Matz, sint doi copii din Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia. Ei colinda lumea in cautarea tatalui, iar in timpul acesta invata oamenii cum sa se fereasca de tuberculoza, intrucit si mama lor murise de aceeasi boala. Matz moare in urma unei explozii in mina. Si ca lamuriri suplimentare. Napirstoc e Nils transformat in spiridus, care zboara cu giscanul Martin in Laponia, alaturi de gisca salbatica Akka. Stiu ca nu e bine sa explic textul, dar o fac pentru mai mult sens.
Multumesc de semn

Ionuț, mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Toate variantele acestui text exprimă una și aceeași stare/sentiment. Faptul că mai renunț la anumite expresii/ șlefuind altele(ca să fiu un ton cu textul)pentru mine nu-nseamnă neapărat un text netrăit, ci mai degrabă unul retrit. Un text pe care-l porți în tine ani la rând și te gândești la el tot timpul, nu are cum să nu fie „simțit”. Din păcate, în anumite privințe, nu pot fi de acord cu tine. Toate cele bune, Eugen.

colajele acestea sint asa cum poate am mai spus, intr-o interdependenta afectiva aparte. trecerile fiecaruia, efemere, "cînd singura cauză a dispariției mele va fi o alunecare spre banal și porțile vor rămîne neîmpodobite" lasa falduri de neliniste prin sezonul ploilor. viorile cad pline de apa, prin potopul interior inevitabil. dincolo de partiturile grave ale vietii ce ne imbraca singuratatile, ramin bunica, Vivaldi si ceilalti intr-un cortegiu anacronic exasperant al neputintei de a-ti trai propriile culori, sonete...si nu ne intilnim decit o data.

nu e proza, e poem.. rearanjeaza-l ....ce spui? in alta ordine de idei e minunat sa duci un omagiu lui pavarotti..inca nu pot vorbi despre el si nici nu pot scrie asa ca sper sa intelegi de ce nu-ti comentez textul ... e inca atat de cald, de viu chiar acolo in noapte... astept pe trepte la scara artistilor sa apara cu zambetul lui larg ca dupa un spectacol...

1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"

E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.

err: un - unul

Mulțumesc, Raluca, pentru darul de gând și cuvânt!

Ibteresant. Fior "liric" bine strunit. Dar care trans-pare. Spre deosebire de alte texte. Prea "intelectualizate".

„ca-n vremea facerii de la început” - cred că e o exprimare pleonastică. Aș renunța ori la „facerii”, ori la „de la început”.
Sunt câteva imagini reușite. Mi-a plăcut mult:

albesc şi eu din creştet până la os
odată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii...

Cam rautacios raspuns, demn de o Queen Margot. Probabil ca nu va fi nici un poem din partea mea. O sa stau pe margine si o sa ma distrez, citindu-va.

Când tăcerea se transformă într-un timpan uriaş, când scopul ei e de asculta cu toată fiinţa pe aproapele sau, poate, "timpul", trecerea lui discretă, atunci e una din tăcerile bune :) (... că sunt atâtea feluri de tăceri! )
Mi-a plăcut ideea din prima parte şi felul cum ai sugerat-o!
Per ansamblu cred că poemul are subtilităţi foarte adânci şi grave precum alternanţa şi contrastul dintre gângurit şi ţipăt.
Expresia "se târăşte pe brânci" mi se pare pleonastică.

Un citat drag, apropo de tăcere:
... Că, mai întâi de toate, este tăcerea, iar tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frica, şi frica face smerenie, smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbeasca cu îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu."

( "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie")