Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
Mihai, e a doua oară când postezi același text fără să modifici nimic conform ultimei observații. Te avertizez că dacă mai revii cu acest text fără să îl cureți de limbajul licențios, inacceptabil pe Hermeneia, voi pune în discuție atitudinea ta în Consiliul Hermeneia.
da, este un fel de calatorie de sensuri dintr-un teritoriu spre altul. multumesc de trecere si comentariu. cred ca in a doua parte puterea de sugestie a fost mai eficace.
dragă Sofia,
în primul rînd, deși apreciez respectul tău, te rog să îmi spui Virgil, simplu. În al doilea rînd îmi cer scuze pentru problema de cîteva ore de ieri cînd s-au pierdut cîteva texte și comentarii. Nu este nimic conspiraționist sau malițios la mijloc. A fost doar o eroare tehnică pe care o regret și care nu are nici un motiv să se mai repete. Aș aprecia dacă ai repune textul și comentariul. Te asigur că pe Hermeneia dacă cineva are ceva împotriva unui text pe care îl publici ți se va spune în față și nu vor exista niciodată soluții dosnice.
Mulțumesc pentru înțelegere.
Probabil ca e şi aia, Adrian, dar aici eu mă refeream strict la una pe care-am luato-n tărbaca într-o tableta intitulata "Stupiditaţi...aniversare". Sunt, la noi, pe lânga câteva reviste foarte bune şi pe langa altele onorabile, cel puţin 30 de aşa-zise reviste, care nu fac dacat sa polueze...După cum se află şi mai multe Asociaţii, Societăţi sau Ligi de veleitari cu ifose şi de membri în te miri ce Academii mondiale fantomă...Mai ales româno-americane...
Am retinut cateva imagini interesante din acest poem, mulajul acela care "nu se mai potriveste" inimii, apoi farul oarecum bicefal care striga catre un inceput pierdut in negura timpurilor. Am si cateva observatii: "mi-am scobit in stanca un loc" e prea lucrativ, e greu sa-ti "scobesti" un loc in stanca, cred ca "mi-am gasit in stanca un loc" ar fi mai potrivit, apoi finalul primei parti cu impletitul fiarelor e cam de "story-teller" si nu se potriveste cu tonul poemului, parca imi aminteste de ghilgames un pic dar nu cred ca ar fi trebuit "si a murit enghidu, prietenul care ucise cu mine lei". Apoi scrierea aceasta araba, e drept, da un estetic aparte scrierii, e vizuala. Nu cred ca pe aici e cineva care cunoaste aceasta limba, in afara ta Katya, se pare. Ai avut prieteni arabi prin facultate? Dadeau kent dadeau valuta? :-) Bobadil.
ideea este frumoasa, viata (sau destinul), ca un snur tras printr-un nasture. uitarea de la sfarsit, daca ai uita, ai mai scrie acest poem? raspunsul este evident, imi amintesc, sunt un nasture ciclicitatea, chiar si ca forma unui nasture, e interesanta, un nasture prin care dzeu ne coase si descoase, ne coase si descoase, ne coase si descoase...
Multumesc, Silvia, pentru aceste opinii pertinente. Care dovedesc nu doar că un critic este şi el un scriitor, este, cum am mai spus, "un prozator sobru şi un poet de idei", dar că si scriitorul poate (şi trebuie) să fie niţeluş critic.
Altminteri, Vladiimir Streinu spunea aşa: "Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic; dar cum voi înţelege ca un critic să nu fie şi poet". Asta nu înseamnă că el trebuie neapărat să scrie poezii...Dar critica are şi ea nevoie de inspiraţie. De aceea există critici buni şi plăcuţi ca lectură şi critici arizi...
Stefan Ciobanu, ce decizi dumneata cu privire la participarea ta te privește. Ceea ce însă nu este corect este să faci acuzații neadevărate. Absolut nimeni nu a retras sau șters penițe acordate niciunui text. Mi se pare obraznică o astfel de acuzație. Au rămas penițe chiar acordate de membri care și-au șters contul pe hermeneia. E aberant să faci o astfel de acuzație și te provoc să aduci dovezi. Dar mi se pare absolut ridicol modul în care reacționezi aruncînd această perdea de fum în loc să argumentezi de ce ai acordat aceasta peniță, evident aiurea.
titlu... plăcut??? „Intrat în cîntec”...? hai să fim serioși... mai ai și alte motive?
In general ma simt foarte prost cand trebuie sa fac cadouri si cand trebuie sa felicit, dar cateodata trebuie sa trec peste asta deci: Felicitari, felicitari! Leo, nu stiu cat de batran esti, dar poezia ta are destul de multa energie cat sa te sustina pe mai departe. Cum zicea si Sebi, sunt multe pasaje puternice, multe care sunt pline de emotie, energie, mesaj, iar altele pe care noi nu le percepem tocmai asa cum, banuiesc, ai fi vrut tu. Nu-i bai, pentru fiecare vers exista un cititor potrivit. :)
ochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
Paul, felicitari pentru lansare, un gest frumos si curajos. Nu am reusit înca sa citesc totul, remarc în prima instanta titlul foarte sugestiv si inspirat, ca si...da, Clujul meu iubit, unde am lasat si eu o bucatica de viata...voi reveni dupa ce lecturez.
argumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
cred ca in cazul acestui text, sunt de acord, intr-un fel cu Andu Moldovan. eu nu cred ca un text trebuie sa-l citesti de nu stiu cate ori , ca sa intelegi ce vrea sa spuna. mesajul poate fi transmis si fara alambicari de cuvinte, intortocheri, inversiuni, metafore incalcite.
dupa ce ai citit untext - sau te-a atins, scurtcicuitat, s-au activat micutele endorfine si incepi sa reactionezi pozitiv, etc. sau la sfarsit, iti vine sa spui celebrul. wtf?/ scuze, dar nu stiu cum sa zic altfel, sper ca mai este un pic de simtul umorului prin zona.
nu am nimic cu ottilia, dar cu textele ei, da. si asta pentru ca textele ei, in aproape orice varianta, nu induc senzatii. nu inteleg de ce poezia nu trebuie sa aiba si ea o logica a ei.
mie mi se pare ca ottiliei ii lipseste, ceea ce numesc eu “ gratia” , acea mica bataie de inima, care apare cand dai de ceva frumos construit. dar se straduieste, compune, persevereaza. si rezultatul este pentru mine, lipsit de vraja.
imaginea pe care a remarcat-o adrian , este singura care ar putea induce o tresarire, da. in plus acest travaliu al desfasurarii imaginilor, se vede foarte bine, ele devin obositoare, cuvintele folosite /asociatiile de cuvinte, foarte rar capata melodicitate, multe sunt invechite, imaginatia , da, o fi ea pe ici, pe colo, dar transpunerea este de genul unei ecuatii complicate cu multe necunoscute, x, y , z, .. a carei rezolvare este grea, dar nu grea la modul frumos. (pt. ca si in matematica sunt procedeea clare, abordari superbe prin care poti sa ajungi la rezultat), nu, mai degraba aici stau si invart pixul sau stiloul pe foaie, pentru ca nu stiu ce procedeu sa aplic.
ar mai fi problema ca e vorba de stiluri diferite/ dar nu e numai asta. fiecare stil poate fi interesant, daca are o claritate, un ceva al lui. ceea ce aici, nu reusesc sa gasesc.
un exemplu care imi da dureri de cap este.
timpul adoarme greu în braţe – sa zicem, ok
ca un prunc nehrănit caută sânul / mda.
fără lapte oile de nori / aici s-a dus totul. firescul, topica/ ansamblu nereusit. desi toata strofa este un imens cliseu, metaforic.
nu stiu, am citit si am vrut si eu sa-mi spun parerea. si nu cred ca voi mai reveni, imi voi vedea in continuare de ale mele:).
Cred ca de mult n-am mai ras asa ca la textul tau. Excelent ai surprins si elemente zen, si bucovinene, si perene, si perisabile, si de toate. Loc pentru toate emoticonurile din lume. Mama pisicilor din Iasi te saluta!
Mircea eu sunt de acord ca e bine sa tindem spre simplitatea expresiei insa cu "praf de stele", "enormă și vastă claustrofobie" nu cred ca o vom obtine. Doua ar fi motivele... 1.folosirea in exces, in locuri care exced chiar sfera poeziei, ceea ce conduce la estomparea ideii de inedit care te face sa citesti textele pana la capat. 2.Saracia expresiei chiar daca tu vrei sa ne conduci spre o poezie de atmosfera.
Finalul e fain, m-a făcut să zâmbesc: "(Un felinar zâmbind lâng-o felină, Doi manechini lipiți într-o vitrină)" În ciuda rimei desuete, demodate, textul are ceva în plus (pentru că rima asta este doar o mică diversiune, după mine) ce se anunță încă din primul vers: "Obsesiile-s fiicele demenței". Vii la o cafea fără Natalia? (Apropos de caii verzi...)
ai reusit sa ma faci sa zimbesc pe ziua de astazi. desi "puritate" mi se pare cam prozaic. sa vedem daca ridica si altii manusa. nu mi-am imaginat initial ca textul are o asemenea "vulnerabilitate"
apropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
cit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
superb. Mi-a adus aminte de Oradea. Oradea are o tristete aparte. mai ales cind ploua. mai ales in februarie, cind e mult noroi si peretii aceia grosi ai caselor se string, se aduna in jurul propriei nefericiri reci, medieval-muncitoresti. nu putem fi decit atit de nefericiti decit cit am fost invatati sa fim. nimic mai mult.
Lucian, comentariul tău încalcă regulamentul. Te rog să încerci să renunți la astfel de "abordări", nu-ți fac nici o cinste. Și nu folosesc nimănui. Ne place chiar în asemenea măsură circul?
Zilele trecute am găsit, absolut întâmplător, pe un blog al cuiva necunoscut, copiat un întreg text scris de mine şi publicat pe blogul meu personal, prin 2007. Fără ghilimele, fără să specifice de unde e şi al cui. La urma urmei, m-am bucurat că i-a plăcut şi a vrut să şi-l păstreze pentru ea însăşi - că era blogul unei fete - şi că l-a împărţit cu prietenii ei.
Aşa şi tu. Întâmplător, ştiam ale cui sunt: Părintele Benedict Ghius într-un interviu. Dar măcar puteai să precizezi ale cui sunt ideile din comentariu, pentru ceilalţi.
Mulţumesc de gând şi de ideea de a scrie poveşti. Proza trebuie lucrată. Pentru a scrie proză, ai nevoie de 10% talent şi 90% muncă. Timpul, pentru mine, acum, e prea preţios, poate la pensie :)).
Sunt încantat că textul meu v-a determinat să citiţi textele vizate, dar mai ales că v-aţi convins că nu bat câmpii. Pagina ultimă din revista "Litere", gustată (ca şi prima, unde public lunar un editorial-tabletă) de puţinii (dar aleşii!) noştri cititori, se bazează pe aptitudinea mea (dar, poate, şi pe norocul) de a găsi subiecte incitante. E o revistă a presei literare mai aparte.
În altă ordine de idei, deduc că, de vreme ce aţi avut dispoziţia de a reveni la acest text, Licenţa a fost trecută strălucit. Aşa că vă felicit din inimă!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deMihai, e a doua oară când postezi același text fără să modifici nimic conform ultimei observații. Te avertizez că dacă mai revii cu acest text fără să îl cureți de limbajul licențios, inacceptabil pe Hermeneia, voi pune în discuție atitudinea ta în Consiliul Hermeneia.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) decred că e inspirat de știrile de la ora 17. prietenii știu de ce-bergenbier!
pentru textul : rock poem deda, este un fel de calatorie de sensuri dintr-un teritoriu spre altul. multumesc de trecere si comentariu. cred ca in a doua parte puterea de sugestie a fost mai eficace.
pentru textul : netulburarea apelor dedragă Sofia,
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deîn primul rînd, deși apreciez respectul tău, te rog să îmi spui Virgil, simplu. În al doilea rînd îmi cer scuze pentru problema de cîteva ore de ieri cînd s-au pierdut cîteva texte și comentarii. Nu este nimic conspiraționist sau malițios la mijloc. A fost doar o eroare tehnică pe care o regret și care nu are nici un motiv să se mai repete. Aș aprecia dacă ai repune textul și comentariul. Te asigur că pe Hermeneia dacă cineva are ceva împotriva unui text pe care îl publici ți se va spune în față și nu vor exista niciodată soluții dosnice.
Mulțumesc pentru înțelegere.
Probabil ca e şi aia, Adrian, dar aici eu mă refeream strict la una pe care-am luato-n tărbaca într-o tableta intitulata "Stupiditaţi...aniversare". Sunt, la noi, pe lânga câteva reviste foarte bune şi pe langa altele onorabile, cel puţin 30 de aşa-zise reviste, care nu fac dacat sa polueze...După cum se află şi mai multe Asociaţii, Societăţi sau Ligi de veleitari cu ifose şi de membri în te miri ce Academii mondiale fantomă...Mai ales româno-americane...
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deAm retinut cateva imagini interesante din acest poem, mulajul acela care "nu se mai potriveste" inimii, apoi farul oarecum bicefal care striga catre un inceput pierdut in negura timpurilor. Am si cateva observatii: "mi-am scobit in stanca un loc" e prea lucrativ, e greu sa-ti "scobesti" un loc in stanca, cred ca "mi-am gasit in stanca un loc" ar fi mai potrivit, apoi finalul primei parti cu impletitul fiarelor e cam de "story-teller" si nu se potriveste cu tonul poemului, parca imi aminteste de ghilgames un pic dar nu cred ca ar fi trebuit "si a murit enghidu, prietenul care ucise cu mine lei". Apoi scrierea aceasta araba, e drept, da un estetic aparte scrierii, e vizuala. Nu cred ca pe aici e cineva care cunoaste aceasta limba, in afara ta Katya, se pare. Ai avut prieteni arabi prin facultate? Dadeau kent dadeau valuta? :-) Bobadil.
pentru textul : المرأه في الحب deideea este frumoasa, viata (sau destinul), ca un snur tras printr-un nasture. uitarea de la sfarsit, daca ai uita, ai mai scrie acest poem? raspunsul este evident, imi amintesc, sunt un nasture ciclicitatea, chiar si ca forma unui nasture, e interesanta, un nasture prin care dzeu ne coase si descoase, ne coase si descoase, ne coase si descoase...
pentru textul : sînt un nasture deMultumesc, Silvia, pentru aceste opinii pertinente. Care dovedesc nu doar că un critic este şi el un scriitor, este, cum am mai spus, "un prozator sobru şi un poet de idei", dar că si scriitorul poate (şi trebuie) să fie niţeluş critic.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deAltminteri, Vladiimir Streinu spunea aşa: "Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic; dar cum voi înţelege ca un critic să nu fie şi poet". Asta nu înseamnă că el trebuie neapărat să scrie poezii...Dar critica are şi ea nevoie de inspiraţie. De aceea există critici buni şi plăcuţi ca lectură şi critici arizi...
Stefan Ciobanu, ce decizi dumneata cu privire la participarea ta te privește. Ceea ce însă nu este corect este să faci acuzații neadevărate. Absolut nimeni nu a retras sau șters penițe acordate niciunui text. Mi se pare obraznică o astfel de acuzație. Au rămas penițe chiar acordate de membri care și-au șters contul pe hermeneia. E aberant să faci o astfel de acuzație și te provoc să aduci dovezi. Dar mi se pare absolut ridicol modul în care reacționezi aruncînd această perdea de fum în loc să argumentezi de ce ai acordat aceasta peniță, evident aiurea.
pentru textul : Intrat în cântec detitlu... plăcut??? „Intrat în cîntec”...? hai să fim serioși... mai ai și alte motive?
In general ma simt foarte prost cand trebuie sa fac cadouri si cand trebuie sa felicit, dar cateodata trebuie sa trec peste asta deci: Felicitari, felicitari! Leo, nu stiu cat de batran esti, dar poezia ta are destul de multa energie cat sa te sustina pe mai departe. Cum zicea si Sebi, sunt multe pasaje puternice, multe care sunt pline de emotie, energie, mesaj, iar altele pe care noi nu le percepem tocmai asa cum, banuiesc, ai fi vrut tu. Nu-i bai, pentru fiecare vers exista un cititor potrivit. :)
pentru textul : cîntece pentru Jusa deCeea ce scrieţi e sensibil, evident, însă nu este literatură.
pentru textul : jurnalul meu deochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
pentru textul : nici nu știi dePaul, felicitari pentru lansare, un gest frumos si curajos. Nu am reusit înca sa citesc totul, remarc în prima instanta titlul foarte sugestiv si inspirat, ca si...da, Clujul meu iubit, unde am lasat si eu o bucatica de viata...voi reveni dupa ce lecturez.
"Cui honorem, honorem ! " Cele bune!
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deAceste versuri mi-au dat senzația că, din când în când, suntem puși la zid, de Dumnezeu...Sau poate greșesc? tincuta
pentru textul : încă o zi desi eu cred ca profesorul te prezenta, nu te introducea.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deargumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
pentru textul : linia decred ca in cazul acestui text, sunt de acord, intr-un fel cu Andu Moldovan. eu nu cred ca un text trebuie sa-l citesti de nu stiu cate ori , ca sa intelegi ce vrea sa spuna. mesajul poate fi transmis si fara alambicari de cuvinte, intortocheri, inversiuni, metafore incalcite.
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” dedupa ce ai citit untext - sau te-a atins, scurtcicuitat, s-au activat micutele endorfine si incepi sa reactionezi pozitiv, etc. sau la sfarsit, iti vine sa spui celebrul. wtf?/ scuze, dar nu stiu cum sa zic altfel, sper ca mai este un pic de simtul umorului prin zona.
nu am nimic cu ottilia, dar cu textele ei, da. si asta pentru ca textele ei, in aproape orice varianta, nu induc senzatii. nu inteleg de ce poezia nu trebuie sa aiba si ea o logica a ei.
mie mi se pare ca ottiliei ii lipseste, ceea ce numesc eu “ gratia” , acea mica bataie de inima, care apare cand dai de ceva frumos construit. dar se straduieste, compune, persevereaza. si rezultatul este pentru mine, lipsit de vraja.
imaginea pe care a remarcat-o adrian , este singura care ar putea induce o tresarire, da. in plus acest travaliu al desfasurarii imaginilor, se vede foarte bine, ele devin obositoare, cuvintele folosite /asociatiile de cuvinte, foarte rar capata melodicitate, multe sunt invechite, imaginatia , da, o fi ea pe ici, pe colo, dar transpunerea este de genul unei ecuatii complicate cu multe necunoscute, x, y , z, .. a carei rezolvare este grea, dar nu grea la modul frumos. (pt. ca si in matematica sunt procedeea clare, abordari superbe prin care poti sa ajungi la rezultat), nu, mai degraba aici stau si invart pixul sau stiloul pe foaie, pentru ca nu stiu ce procedeu sa aplic.
ar mai fi problema ca e vorba de stiluri diferite/ dar nu e numai asta. fiecare stil poate fi interesant, daca are o claritate, un ceva al lui. ceea ce aici, nu reusesc sa gasesc.
un exemplu care imi da dureri de cap este.
timpul adoarme greu în braţe – sa zicem, ok
ca un prunc nehrănit caută sânul / mda.
fără lapte oile de nori / aici s-a dus totul. firescul, topica/ ansamblu nereusit. desi toata strofa este un imens cliseu, metaforic.
nu stiu, am citit si am vrut si eu sa-mi spun parerea. si nu cred ca voi mai reveni, imi voi vedea in continuare de ale mele:).
Cred ca de mult n-am mai ras asa ca la textul tau. Excelent ai surprins si elemente zen, si bucovinene, si perene, si perisabile, si de toate. Loc pentru toate emoticonurile din lume. Mama pisicilor din Iasi te saluta!
pentru textul : Mâțâli deMircea eu sunt de acord ca e bine sa tindem spre simplitatea expresiei insa cu "praf de stele", "enormă și vastă claustrofobie" nu cred ca o vom obtine. Doua ar fi motivele... 1.folosirea in exces, in locuri care exced chiar sfera poeziei, ceea ce conduce la estomparea ideii de inedit care te face sa citesti textele pana la capat. 2.Saracia expresiei chiar daca tu vrei sa ne conduci spre o poezie de atmosfera.
pentru textul : Stare deatenție, imaginea lipsește
pentru textul : într-un tablou de Rafael deFinalul e fain, m-a făcut să zâmbesc: "(Un felinar zâmbind lâng-o felină, Doi manechini lipiți într-o vitrină)" În ciuda rimei desuete, demodate, textul are ceva în plus (pentru că rima asta este doar o mică diversiune, după mine) ce se anunță încă din primul vers: "Obsesiile-s fiicele demenței". Vii la o cafea fără Natalia? (Apropos de caii verzi...)
pentru textul : Absenții deai reusit sa ma faci sa zimbesc pe ziua de astazi. desi "puritate" mi se pare cam prozaic. sa vedem daca ridica si altii manusa. nu mi-am imaginat initial ca textul are o asemenea "vulnerabilitate"
pentru textul : indie deapropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
pentru textul : despre poezie decit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
un pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire. tacere placuta. iti doresc toate cele bune.
pentru textul : Transplant de inimă desuperb. Mi-a adus aminte de Oradea. Oradea are o tristete aparte. mai ales cind ploua. mai ales in februarie, cind e mult noroi si peretii aceia grosi ai caselor se string, se aduna in jurul propriei nefericiri reci, medieval-muncitoresti. nu putem fi decit atit de nefericiti decit cit am fost invatati sa fim. nimic mai mult.
pentru textul : story of a city deLucian, comentariul tău încalcă regulamentul. Te rog să încerci să renunți la astfel de "abordări", nu-ți fac nici o cinste. Și nu folosesc nimănui. Ne place chiar în asemenea măsură circul?
pentru textul : Răstălmăcire de[un asasin in serie]
pentru textul : Cuvinte inventate de[darling, ţie îţi urez ca în fiecare an/
happy anniversary]
Zilele trecute am găsit, absolut întâmplător, pe un blog al cuiva necunoscut, copiat un întreg text scris de mine şi publicat pe blogul meu personal, prin 2007. Fără ghilimele, fără să specifice de unde e şi al cui. La urma urmei, m-am bucurat că i-a plăcut şi a vrut să şi-l păstreze pentru ea însăşi - că era blogul unei fete - şi că l-a împărţit cu prietenii ei.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deAşa şi tu. Întâmplător, ştiam ale cui sunt: Părintele Benedict Ghius într-un interviu. Dar măcar puteai să precizezi ale cui sunt ideile din comentariu, pentru ceilalţi.
Mulţumesc de gând şi de ideea de a scrie poveşti. Proza trebuie lucrată. Pentru a scrie proză, ai nevoie de 10% talent şi 90% muncă. Timpul, pentru mine, acum, e prea preţios, poate la pensie :)).
Sunt încantat că textul meu v-a determinat să citiţi textele vizate, dar mai ales că v-aţi convins că nu bat câmpii. Pagina ultimă din revista "Litere", gustată (ca şi prima, unde public lunar un editorial-tabletă) de puţinii (dar aleşii!) noştri cititori, se bazează pe aptitudinea mea (dar, poate, şi pe norocul) de a găsi subiecte incitante. E o revistă a presei literare mai aparte.
pentru textul : La stăpân deÎn altă ordine de idei, deduc că, de vreme ce aţi avut dispoziţia de a reveni la acest text, Licenţa a fost trecută strălucit. Aşa că vă felicit din inimă!
Pagini