Îmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
Și revin pentru o precizare: comentariul Ancăi Florian este cumva în afara textului aici postat. Nu a făcut comentariu pe text, ci a considerat că pare ca am o "obediență maladivă" fiindcă aduc modificări pe text atunci când cineva îmi semnalează și eu consider că are dreptate. În plus, se întreabă cum e adevărata Ela și spune că ar vrea să vadă o Ela plină de ea însăși etc. Mă întreb de ce nu ai atenționat-o și pe Anca Florian asupra conținutului comentariului său și de ce ai considerat că răspunsul meu este în afara regulamentului, mai ales că am ținut seama întotdeauna de regulile site-ului. Și voi ține în continuare.
Alma, acum acum nu citesc poeți americani, dar de cinci ani înot în literatura americană. Sandburg zici? Voi reflecta la asta. Sapphiro, recitind înțeleg ce vrei să spui. Apropierea formalistă față de text uneori prinde bine. de acord. Părerile tale contează pentru mine așa cum sunt, mai laconice sau mai nu știu cum. Eu privesc ironia ca pe un atu, ca pe o figură de stil valoroasă. La origine înseamnă „falsă ignoranță”, dar mai sunt și alte sensuri. Subtitlul este și el parțial ironic pentru că, deși sunt influențată de cultura americană, îmi caut propriile căi. Sister, dacă îți spun că eu n-am citit Cohelio, mă crezi? Vezi pe ce buton apeși să nu se întâmple ceva grav. Azi dimineață am aflat de la radio că la Hollywood se va produce un film despre Iraq. Se vrea expunerea unei noi viziuni a ceea ce se petrece acolo. Franco, îmi place comentariul tău, dar nu-l încurajez. Mai pe text, mai pe text... Am încredere în cititorii mei că nu se vor simți precum spui. Aveai your tongue in your cheek when you wrote that? :-)
hear hear!
frumos omagiu Virgil adus celui ce va fi pomenit pina la sfirsitul timpului. Am vazut the Apple Store in NY acum citiva ani si pt mine a fost echivalent cu o vizita la British Museum. Impresionant numarul de produse, de cumparatori, preturile...
Am un Apple vechi asa de vechi ca nu cred ca poate fi conectat nici macar la internet...il voi privi de-acum cu nostalgie (si-l voi sterge de praf mai des:P)
Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
aici a fost bine, pentru ca mie imi pac tare sturionii, chiar mai mult decat delfinii (si pe ei ii iubesc). le ador dorinta de supravietuire si calitatea icrelor. la momentul oportun iti voi face cunostinta cu ai mei. :) desemnat iar imi place tare: a desemna, a insemna, a semna... semnul, semnalul, simbolul si gestul. si acel "stii" imi suna foarte bine, recunosc... poezia are o muzicalitate aparte, cu suficient lirism pentru a o feri de patetism. cele cateva sintagme care duc catre cliseu sunt depasite cu brio, datorita frazarii si ritmului. dealtfel, nici nu prea conteaza ce este inauntru, cred. ai scris o poezie. paradoxal "desemn semn stingher"...
Salut ! De punctele de suspensie abuzez involuntar si nu prea realizez. Si cand sunt intr-o conversatie scrisa cele mai multe fraze se termina in puncte de suspensie. Voi incerca sa renunt la obicei. Voi reduce din ele. Orice text mai poate fi lucrat, ideea e sa beneficieze si de suport in acest sens . Multumesc de trecere si comentariu. Ialin
No comment, domnule Adrian...tot ce spuneţi dvs. e evident minciună, inclusiv insultele pe care mi le adresaţi la persoana a treia. Vă doresc tot binele din lume, poate veţi înţelege atunci.
citind-o, am ravnit la femeia aceea. mi-a placut sinceritatea din ea si faptul ca te face sa simti ceea ce-ai vrut. ce mi-a placut mult de tot a fost faptul ca desi pare banal construit "lângă tine toate cuvintele explodează", iar ceea ce urmeaza pare la fel de simplu, daca te opresti la imaginea aceea, e poezia insasi. are un soi de banal care o face extraordinar de "poetica", iar pentru a stapani contrastul asta sunt convinsa ca e nevoie de talent. cred ca-i o poezie care merita citita, de aceea o semnalez.
Ioana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
Poemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
dna Adiana am reținut părerea exprimată mulțumesc pentru sinceritatea comentariului din partea mea ne putem tutui stimă, george dle Dorel Cristea m-a bucurat comentariul dumneavoastră, chiar dacă nu m-a menajat, nici măcar din patriotism local poate vom vorbi despre aceasta la SST,sîmbăta viitoare stimă, george
Adriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
hai sa inversam rolurile.
sa presupunem ca eu sunt nou-venit si postez, intr-o frumoasa dimineata, un ENUNT foarte cunoscut...de ex:
"Ou sont les nieges d'antant?"
si il incadrez, fireste, la Lingua.
sa mai presupunem ca Tu esti editor.
cum ai proceda?
daca nu ti-ai mai sterge textele, probabil ca ar fi mult mai simplu sa demonstrezi ca ai dreptate. asa, insa...
si, btw., habar n-am de ce ai sters textul de ieri, mai ales ca fusese lasat pe prima pagina. nu pentru ca acolo ar fi trebuit sa fie, ci pt. ca si eu sunt om iar joaca asta de-a soarecele si pisica nu ma incanta. stiam ca, daca l-as fi dus acolo, l-ai fi sters si ai fi postat altul. dupa cum ai vazut, incercasem sa deschid o discutie in subsol...in gluma. nu ti-a placut, inteleg. bun, acum vorbim serios.
stiu ca noi am interactionat pe alte situri, insa lucrurile stau cam asa: aici sunt editor si, departe de a ma lasa ambetata de nu stiu ce iluzorie putere de decizie, trebuie sa fac ceea ce am promis sa fac. nu-mi sta deloc in fire sa fac opusul a ceea ce spun. repet...nu e nimic pesronal si nu e nicio bataie de joc.
trimite-ne un text bun si voi fi prima care-l va aprecia.
mi se pare interesantă şi demnă de luat în considerare această nouă incursiune domnule Titarenco, în fenomenul poetic, în esenţa cuvântului. Constat că progresaţi altceva nu pot spune decât că este un teren extrem de periculos.
Textul de faţă e ok, e chiar ok.
Marga
ana, mi s-a mai reprosat incipitul. nu pot spune ca l-am construit special asa pentru ca nu ar fi adevarat. cred ca acolo am identificat problema. recunosc ca m-a luat prin surprindere. multumesc mult pentru semn. dorin, tie si femeii adevarate, va multumesc! ...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Reuşite versurile:
"în urmă rămâne satul
pentru textul : Piatră de graniţă deca un copil la capătul lumii
se sprijină de câteva case"
bisericuta pitigoilor poate fi un titlu de poem...alexander, bine ai venit in dumbrava minunata!
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deÎmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt deȘi revin pentru o precizare: comentariul Ancăi Florian este cumva în afara textului aici postat. Nu a făcut comentariu pe text, ci a considerat că pare ca am o "obediență maladivă" fiindcă aduc modificări pe text atunci când cineva îmi semnalează și eu consider că are dreptate. În plus, se întreabă cum e adevărata Ela și spune că ar vrea să vadă o Ela plină de ea însăși etc. Mă întreb de ce nu ai atenționat-o și pe Anca Florian asupra conținutului comentariului său și de ce ai considerat că răspunsul meu este în afara regulamentului, mai ales că am ținut seama întotdeauna de regulile site-ului. Și voi ține în continuare.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deerată :plinătate.
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții deam nevoie de critici la poezia asta as vrea sa o fac buna astept, multumesc
pentru textul : Oglinzi deAlma, acum acum nu citesc poeți americani, dar de cinci ani înot în literatura americană. Sandburg zici? Voi reflecta la asta. Sapphiro, recitind înțeleg ce vrei să spui. Apropierea formalistă față de text uneori prinde bine. de acord. Părerile tale contează pentru mine așa cum sunt, mai laconice sau mai nu știu cum. Eu privesc ironia ca pe un atu, ca pe o figură de stil valoroasă. La origine înseamnă „falsă ignoranță”, dar mai sunt și alte sensuri. Subtitlul este și el parțial ironic pentru că, deși sunt influențată de cultura americană, îmi caut propriile căi. Sister, dacă îți spun că eu n-am citit Cohelio, mă crezi? Vezi pe ce buton apeși să nu se întâmple ceva grav. Azi dimineață am aflat de la radio că la Hollywood se va produce un film despre Iraq. Se vrea expunerea unei noi viziuni a ceea ce se petrece acolo. Franco, îmi place comentariul tău, dar nu-l încurajez. Mai pe text, mai pe text... Am încredere în cititorii mei că nu se vor simți precum spui. Aveai your tongue in your cheek when you wrote that? :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului dehear hear!
frumos omagiu Virgil adus celui ce va fi pomenit pina la sfirsitul timpului. Am vazut the Apple Store in NY acum citiva ani si pt mine a fost echivalent cu o vizita la British Museum. Impresionant numarul de produse, de cumparatori, preturile...
Am un Apple vechi asa de vechi ca nu cred ca poate fi conectat nici macar la internet...il voi privi de-acum cu nostalgie (si-l voi sterge de praf mai des:P)
So, ashes to ashes and Apple to Apple!
RIP Mr Jobs, mission completed on Earth!
pentru textul : a murit steve jobs deAtât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
pentru textul : DANIEL deD-le Gorun, semnul lasat de dumneavoastra ma onoreaza, imi limpezeste cerul si-mi insufla energie creativa.
pentru textul : desperado deCu multumiri si prietenie.
o iau ca pe plimbarea pe-o linie dreapta, ca mi-e frica de roller-coaster. merci.
pentru textul : cealaltă marie dewell, am sa ma mai gindesc
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II deNu pot modifica timpul din prima strofă deoarece acesta marchează momentul raportării la acea dată, care este undeva în trecut.
Am schiimbat câte ceva şi am scos un vers. Cred că este mai bine acum. Mulţumesc pentru semna.
pentru textul : apus de femeie denu stiu daca e poezie sau nu, da mie-mi place
pentru textul : arie de acoperire deaici a fost bine, pentru ca mie imi pac tare sturionii, chiar mai mult decat delfinii (si pe ei ii iubesc). le ador dorinta de supravietuire si calitatea icrelor. la momentul oportun iti voi face cunostinta cu ai mei. :) desemnat iar imi place tare: a desemna, a insemna, a semna... semnul, semnalul, simbolul si gestul. si acel "stii" imi suna foarte bine, recunosc... poezia are o muzicalitate aparte, cu suficient lirism pentru a o feri de patetism. cele cateva sintagme care duc catre cliseu sunt depasite cu brio, datorita frazarii si ritmului. dealtfel, nici nu prea conteaza ce este inauntru, cred. ai scris o poezie. paradoxal "desemn semn stingher"...
pentru textul : știi, doar dimineața... deSalut ! De punctele de suspensie abuzez involuntar si nu prea realizez. Si cand sunt intr-o conversatie scrisa cele mai multe fraze se termina in puncte de suspensie. Voi incerca sa renunt la obicei. Voi reduce din ele. Orice text mai poate fi lucrat, ideea e sa beneficieze si de suport in acest sens . Multumesc de trecere si comentariu. Ialin
pentru textul : Desculț deNo comment, domnule Adrian...tot ce spuneţi dvs. e evident minciună, inclusiv insultele pe care mi le adresaţi la persoana a treia. Vă doresc tot binele din lume, poate veţi înţelege atunci.
pentru textul : Portretul unei călătoare decitind-o, am ravnit la femeia aceea. mi-a placut sinceritatea din ea si faptul ca te face sa simti ceea ce-ai vrut. ce mi-a placut mult de tot a fost faptul ca desi pare banal construit "lângă tine toate cuvintele explodează", iar ceea ce urmeaza pare la fel de simplu, daca te opresti la imaginea aceea, e poezia insasi. are un soi de banal care o face extraordinar de "poetica", iar pentru a stapani contrastul asta sunt convinsa ca e nevoie de talent. cred ca-i o poezie care merita citita, de aceea o semnalez.
pentru textul : de fapt tot un scenariu prost deUnele puncte trebuie înlocuite cu virgule.
pentru textul : Antipoem deLa câteva imagini am un sentiment de deja vu. Nu știu de ce :)
Ioana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
pentru textul : praf de vitralii dePoemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
pentru textul : este dimineață în peru dedna Adiana am reținut părerea exprimată mulțumesc pentru sinceritatea comentariului din partea mea ne putem tutui stimă, george dle Dorel Cristea m-a bucurat comentariul dumneavoastră, chiar dacă nu m-a menajat, nici măcar din patriotism local poate vom vorbi despre aceasta la SST,sîmbăta viitoare stimă, george
pentru textul : căciula cu patru bilețele dede faţă, de aici... vezi tu... iertare:)
pentru textul : jurnal de bord deDomnii mei, sunt onorat. Intre noi, barbatii, dragostea inseamna rabdare. pentru sine.
Madame M, va ignor cu desavarsire comentariul. e prea stupid.
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta deAdriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
În legătură cu titlul, mă mai gândesc.
Eugen
pentru textul : Paloarea vorbitoare-a hârtiei dehai sa inversam rolurile.
sa presupunem ca eu sunt nou-venit si postez, intr-o frumoasa dimineata, un ENUNT foarte cunoscut...de ex:
"Ou sont les nieges d'antant?"
si il incadrez, fireste, la Lingua.
sa mai presupunem ca Tu esti editor.
cum ai proceda?
daca nu ti-ai mai sterge textele, probabil ca ar fi mult mai simplu sa demonstrezi ca ai dreptate. asa, insa...
si, btw., habar n-am de ce ai sters textul de ieri, mai ales ca fusese lasat pe prima pagina. nu pentru ca acolo ar fi trebuit sa fie, ci pt. ca si eu sunt om iar joaca asta de-a soarecele si pisica nu ma incanta. stiam ca, daca l-as fi dus acolo, l-ai fi sters si ai fi postat altul. dupa cum ai vazut, incercasem sa deschid o discutie in subsol...in gluma. nu ti-a placut, inteleg. bun, acum vorbim serios.
pentru textul : Il rispetto destiu ca noi am interactionat pe alte situri, insa lucrurile stau cam asa: aici sunt editor si, departe de a ma lasa ambetata de nu stiu ce iluzorie putere de decizie, trebuie sa fac ceea ce am promis sa fac. nu-mi sta deloc in fire sa fac opusul a ceea ce spun. repet...nu e nimic pesronal si nu e nicio bataie de joc.
trimite-ne un text bun si voi fi prima care-l va aprecia.
uite că la această interpretare nu m-am gîndit.
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia deNecuvinte
mi se pare interesantă şi demnă de luat în considerare această nouă incursiune domnule Titarenco, în fenomenul poetic, în esenţa cuvântului. Constat că progresaţi altceva nu pot spune decât că este un teren extrem de periculos.
pentru textul : fără cuvinte deTextul de faţă e ok, e chiar ok.
Marga
ana, mi s-a mai reprosat incipitul. nu pot spune ca l-am construit special asa pentru ca nu ar fi adevarat. cred ca acolo am identificat problema. recunosc ca m-a luat prin surprindere. multumesc mult pentru semn. dorin, tie si femeii adevarate, va multumesc! ...
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deAltfel altfel spus, nu cred că "ar trebui" are calitate imperativă, ci estetică.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? dePagini