o creație emoționantă. inspirată și inspirată din realitatea trăirilor autoarei. felicitări pentru transmiterea stărilor ce le trăiești. ca și cel ce a scris înaintea mea, observ că titlu ar trebui să fie potrivit acestui mișcător text.
Iaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
Florine din cate stiu eu se scrie "grafitti", insa fiind doua opinii ar trebui sa verifici, poate greseala este la mine. As utiliza in unele locuri in loc de formele scurte mai degraba varianta normala pentru o mai buna "muzicalizare" a textului - de exemplu "astazi" in loc de "azi". Cred ca textul este fracturat in mod intentionat iar un probabil hint de intelegere a acestuia este tocmai aparatul polaroid si felul in care acesta face pozele fara a putea fi copiate :)
Cristina, îţi preţuiesc mult aprecierile, mărturisesc că şi eu îţi lecturez creaţiile în mod constant, şi cuvintele tale mă bucură. mi s-a spus, în trecut, că ar deranja repetarea anumitor structuri poetice în cadrul unui text, mă bucur că tu, dimpotrivă, ai apreciat această tehnică literară. îmi place uneori să insist asupra unor idei cheie şi e important pentru mine să ştiu că primesc şi un feedback pozitiv legat de ceea ce cred eu că ar conta cu adevărat cu privire la text.
cât despre observaţii, o să le abordez punctual. aşadar, după cum se ştie, măsura celor 1000 de ani se regăseşte în multe sisteme mitologice, şi, oarecum, ţinând cont de simbolistica ei şi de însemnătatea pe care eu o atribui acestei măsuri, am folosit-o şi eu în poemul de mai sus. aici vorbim de o poezie cu un pronunţat iz supranatural, unul fantastic, aşadar poema trebuie decriptată ţinând cont de acest lucru, şi nu d.p.d.v. al datelor istorice. cât despre a doua observaţie, desigur, adjectivul cu pricina este folosit cu sens figurat, aceasta era intenţia poetică. ar fi aşadar de la sine înţeles ca acel calin, aici cu referire la ninsoare, s-ar traduce prin blând, domol, moale, este un epitet pe care eu îl folosesc adesea. dar poate ai dreptate, ar fi mers mai bine altceva, mă voi mai gândi acolo.
dragă Cristina,
te aştept oricând sa revii cu sugestii şi păreri, îţi mulţumesc pentru lectura atentă.
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
Chiar, cum explici o poezie? Am citit undeva ca ar fi curată blasfemie să faci așa ceva, poezia se explică prin sine, zicea. Dacă o tai curge pe jos și moare. E vară, asta se aude acolo departe la orizont. Dar e frig și albastru. Atât de albastru încât dimineața fură cu bună știință culoarea cămășii. Ei. Sper că nu vă place varianta asta. E un simplu joc. Jocul de-a hoața. Și surprinza de a mă trezi aruncat în vară, fără să mă întrebe nimeni nimic.
...și cu adevărat frumos, poetic. Eu unul sunt mereu intrigat de ce limba noastră românească parcă sună mai bine atunci când este îmblânzită de arhaisme și de ce ne place mereu și mereu metafora.
Nu este genul meu, dar textul stă în picioare. De modificat cumva, zic și eu, ultimul vers al primei strofe care mi se pare cam neinspirat în raport cu restul poemului 'și tu iar nu plătești la urmă'... adică? Nu plătești deloc sau poate plătești în avans...
Ioan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
toti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
eu venisem pe text cu un comentariu specific. cuvantul "aeriană" e ...aerian. e parerea mea. tu imi raspunzi cu foaie verde foi de lunca. ne desparte sute de kilometri de emancipare. culca-te si dormi pe emanciparea ta.
Snowdon King, în altă ordine de idei, am renunțat să mai răspund atacurilor tale pentru că nu acesta este rostul comentariilor. Sînt de asemenea convins că aș vorbi la pereți. Te rog să nu mai abuzezi de facilitatea comentariilor ca să îți verși veninul pe unde apuci. Și încearcă să îți ajustezi limbajul către ceva mai civilizat dacă dorești să mai activezi aici. Mulțumesc.
J'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
mulțumesc pentru aprecierile critice și mă bucură entuzismul cu care se pare că a rezonat textul în unii cititori. și fiindcă tot vorbirăm de eul poetic (o chestie pe care e clar că unii nu o înțeleg), puțini sînt cei care știu că eu nu beau cafea. asta nu că i-aș refuza una lui hristos.
Nu-i desigur un text slab insa am cateva sugestii: - din punctul de vedere al formei, incearca mai multe variante de incadrare a versurilor... poate utilizezi mai mult posibilitatile oferite de intertextualitate, particularizate la nivelul partilor unui corpus liric; - utilizarea timpurilor verbale poate fi o solutie pentru crearea de atmosfera sau delimitarea "blanda" a strofelor; - evita finalurile declarative... uneori este mai bine ca ideea sa fie doar sugerata si nu rostita direct. Uite ce mi-a placut: "răbufnirile mele lirice nu sunt altceva decât o formă de rugăciune o poveste despre ființe mici și străzi aglomerate" ............................................................. "să știu care este cel mai scurt drum până la înecul unei stele" Mult succes in continuare.
personal nu pot spune despre acest text că este bun doar pentru că el curge frumos. nu este suficient pentru mine ca cititor. putem scrie cuvinte care să curgă frumos chiar dacă asociem maimuţă cu muşama, şi putem spune wow, e genial.
"poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial"
aluniţa în acest context îmi aduce un disconfort, nu are potenţial, în sensul că dacă iau aceste versuri şi le vizualizez, văd o aluniţă care mai este şi mângâiată.
nu mi se pare nici intim, nici profund. e greu să scoţi ceva de calitate în poezie discutând despre aluniţă. de ce nu despre bătătura sandalei.
apoi
"aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei" - să fim serioşi. facem profilul cuiva din orice: din bambus, din vată de zahăr dar să vizualizez, repet, o aluniţă cu chipul cuiva, mă abţin.
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge" - extrem de banal dacă nu chiar reduntant prin simplitate.
singura strofă care cât de cât merge spre bine este strofa a doua.
pentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
dar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
Poti trece si tu pe la Virtualia in Pod Pogor pe 18 decembrie, sa vedem care a imbatranit mai mult si de ce. Btw, sunt si piscoturi. Nu te mai oftica, frate, ca eram insotita =)).
Alina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
Te surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
o poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
te felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
nu ştiu. poate abţinerea de la folosirea nejustificată a anglicismelor (sau americanismelor) ar fi ceva ce necesită textele lui laurenţiu belizan.
metafora "patrafire wireless" mi se pare cel mult bizară.
"o reţea autistă a gândurilor" este o altă sintagmă pe care nu reuşesc să o pun la un loc. de fapt nu prea înţeleg cum gîndurile pot forma o reţea. pentru că nu vorbeşti despre reţea neouronală ci despre o reţea a gîndurilor. dar să zicem că vrei să sugerezi ceva de genul acesta: http://www.thebrain.com/
m-am ocupat multă vreme de thebrain aşa că de asta am venit cu ilustraţia asta. dar, de la asta şi pînă la autism nu mai pot să fac saltul. pentru că autismul este o boală comportamentală. în genere de origine genetică şi care poate avea implicaţii la nivelul sinapselor. dar cum poate o "reţea de gînduri" să fie autistică îmi scapă. pentru mine sună ca şi cum ai spune "un anotimp reliefat al ploilor". e greu să pui conceptul de anotimp şi conceptul de reliefare în aceaşi expresie. pur şi simplu sună aiurea. cam la fel de disonant îmi sună ideea de reţea autistică. părerea mea.
De ce "hai-hui"? Stiam ca se scrie legat. Trecerea de la "in cercul sotronului"/"semnul trunchiului" e greoaie, poate succesiunea de genitive nu creaza un efect pozitiv.
Cred ca se pierde ideea pe parcurs intre inimile care colinda haihui si final. Partea cu cioburile as asocia-o mai mult ludicului, e greu de definit iubirea prin intermediul ei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o creație emoționantă. inspirată și inspirată din realitatea trăirilor autoarei. felicitări pentru transmiterea stărilor ce le trăiești. ca și cel ce a scris înaintea mea, observ că titlu ar trebui să fie potrivit acestui mișcător text.
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deIaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
pentru textul : cheile deFlorine din cate stiu eu se scrie "grafitti", insa fiind doua opinii ar trebui sa verifici, poate greseala este la mine. As utiliza in unele locuri in loc de formele scurte mai degraba varianta normala pentru o mai buna "muzicalizare" a textului - de exemplu "astazi" in loc de "azi". Cred ca textul este fracturat in mod intentionat iar un probabil hint de intelegere a acestuia este tocmai aparatul polaroid si felul in care acesta face pozele fara a putea fi copiate :)
pentru textul : Nostalgie demultam Sebi
pentru textul : balada ploilor pierdute deCristina, îţi preţuiesc mult aprecierile, mărturisesc că şi eu îţi lecturez creaţiile în mod constant, şi cuvintele tale mă bucură. mi s-a spus, în trecut, că ar deranja repetarea anumitor structuri poetice în cadrul unui text, mă bucur că tu, dimpotrivă, ai apreciat această tehnică literară. îmi place uneori să insist asupra unor idei cheie şi e important pentru mine să ştiu că primesc şi un feedback pozitiv legat de ceea ce cred eu că ar conta cu adevărat cu privire la text.
cât despre observaţii, o să le abordez punctual. aşadar, după cum se ştie, măsura celor 1000 de ani se regăseşte în multe sisteme mitologice, şi, oarecum, ţinând cont de simbolistica ei şi de însemnătatea pe care eu o atribui acestei măsuri, am folosit-o şi eu în poemul de mai sus. aici vorbim de o poezie cu un pronunţat iz supranatural, unul fantastic, aşadar poema trebuie decriptată ţinând cont de acest lucru, şi nu d.p.d.v. al datelor istorice. cât despre a doua observaţie, desigur, adjectivul cu pricina este folosit cu sens figurat, aceasta era intenţia poetică. ar fi aşadar de la sine înţeles ca acel calin, aici cu referire la ninsoare, s-ar traduce prin blând, domol, moale, este un epitet pe care eu îl folosesc adesea. dar poate ai dreptate, ar fi mers mai bine altceva, mă voi mai gândi acolo.
dragă Cristina,
pentru textul : refrene ciclice dete aştept oricând sa revii cu sugestii şi păreri, îţi mulţumesc pentru lectura atentă.
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
pentru textul : Duel deChiar, cum explici o poezie? Am citit undeva ca ar fi curată blasfemie să faci așa ceva, poezia se explică prin sine, zicea. Dacă o tai curge pe jos și moare. E vară, asta se aude acolo departe la orizont. Dar e frig și albastru. Atât de albastru încât dimineața fură cu bună știință culoarea cămășii. Ei. Sper că nu vă place varianta asta. E un simplu joc. Jocul de-a hoața. Și surprinza de a mă trezi aruncat în vară, fără să mă întrebe nimeni nimic.
pentru textul : Furt calificat depoți trimite cîte vrei (pînă la trei) și cînd vrei atîta timp cît o faci pînă la data precizată în regulamentul concursului.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” de...și cu adevărat frumos, poetic. Eu unul sunt mereu intrigat de ce limba noastră românească parcă sună mai bine atunci când este îmblânzită de arhaisme și de ce ne place mereu și mereu metafora.
pentru textul : nemişcaţi deNu este genul meu, dar textul stă în picioare. De modificat cumva, zic și eu, ultimul vers al primei strofe care mi se pare cam neinspirat în raport cu restul poemului 'și tu iar nu plătești la urmă'... adică? Nu plătești deloc sau poate plătești în avans...
Ioan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
pentru textul : amărui detoti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
Marina, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-a plăcut poemul. Te mai aștept
pentru textul : Singur deeu venisem pe text cu un comentariu specific. cuvantul "aeriană" e ...aerian. e parerea mea. tu imi raspunzi cu foaie verde foi de lunca. ne desparte sute de kilometri de emancipare. culca-te si dormi pe emanciparea ta.
pentru textul : schit defelicitări, Raluca, și succes deplin în continuare!
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" deSnowdon King, în altă ordine de idei, am renunțat să mai răspund atacurilor tale pentru că nu acesta este rostul comentariilor. Sînt de asemenea convins că aș vorbi la pereți. Te rog să nu mai abuzezi de facilitatea comentariilor ca să îți verși veninul pe unde apuci. Și încearcă să îți ajustezi limbajul către ceva mai civilizat dacă dorești să mai activezi aici. Mulțumesc.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie depentru subtitlu "o matase ruginind a neatingere"... iti trebuie imaginatie ca sa scrii asa ceva
pentru textul : cântec pentru femeile singure deJ'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes demulțumesc pentru aprecierile critice și mă bucură entuzismul cu care se pare că a rezonat textul în unii cititori. și fiindcă tot vorbirăm de eul poetic (o chestie pe care e clar că unii nu o înțeleg), puțini sînt cei care știu că eu nu beau cafea. asta nu că i-aș refuza una lui hristos.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deNu-i desigur un text slab insa am cateva sugestii: - din punctul de vedere al formei, incearca mai multe variante de incadrare a versurilor... poate utilizezi mai mult posibilitatile oferite de intertextualitate, particularizate la nivelul partilor unui corpus liric; - utilizarea timpurilor verbale poate fi o solutie pentru crearea de atmosfera sau delimitarea "blanda" a strofelor; - evita finalurile declarative... uneori este mai bine ca ideea sa fie doar sugerata si nu rostita direct. Uite ce mi-a placut: "răbufnirile mele lirice nu sunt altceva decât o formă de rugăciune o poveste despre ființe mici și străzi aglomerate" ............................................................. "să știu care este cel mai scurt drum până la înecul unei stele" Mult succes in continuare.
pentru textul : pagani melancolic depersonal nu pot spune despre acest text că este bun doar pentru că el curge frumos. nu este suficient pentru mine ca cititor. putem scrie cuvinte care să curgă frumos chiar dacă asociem maimuţă cu muşama, şi putem spune wow, e genial.
pentru textul : desperado de"poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial"
aluniţa în acest context îmi aduce un disconfort, nu are potenţial, în sensul că dacă iau aceste versuri şi le vizualizez, văd o aluniţă care mai este şi mângâiată.
nu mi se pare nici intim, nici profund. e greu să scoţi ceva de calitate în poezie discutând despre aluniţă. de ce nu despre bătătura sandalei.
apoi
"aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei" - să fim serioşi. facem profilul cuiva din orice: din bambus, din vată de zahăr dar să vizualizez, repet, o aluniţă cu chipul cuiva, mă abţin.
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge" - extrem de banal dacă nu chiar reduntant prin simplitate.
singura strofă care cât de cât merge spre bine este strofa a doua.
Stef, Virgil, Radu - mulțumesc pentru părerile voastre, am "modelat" ușor prima strofă și am schimbat ceva esențial în ultima.
pentru textul : magnolii în iarnă demultumesc pentru ajutorul acordat, adriana. mi ai deschis ochii in mai multe privinte odata. iti dai seama ca ametesc.
pentru textul : nu pleca azi depentru ca e limpede si emotionant. e un text care curge frumos ca o apa lina. e un text caruia aproape ca nu i-ai putea gasi cusur. doar faptul ca se foloseste de acele elemente care creeaza emotie implicita, ca foloseste acele ingrediente clasice care il fura pe cititor. arta ar trebui sa faca o cafea amara sa ti se para dulce, si nu amara. adica poezia asta vrea sa te impresioneze cu tot dinadinsul si o face pentru ca autorul a pus in ea doza potrivita de amar cat sa-i zapaceasca pe cititori. e bine. chiar si asa e bine, fiindca se vede ca bucatarul e bun.
pentru textul : nuculița dedar intreb si eu oare, nu ar fi fost si mai bun daca ar fi avut la indemana spalt, cuie, piulite, arcuri si ceva lemn, nu mai bine ar fi fost mai creativ sa faca Pieta, o reproducere, decat o capcana de prins soareci? nu sunt rautacios, doar obiectiv. textul e bun, dar e ostentativ. pentru ca e dezbracat, pentru ca arata din prima si oricui ceea ce vrea. emotie. daca ar fi fost mai pe sugestie, mai voalat, ar fi fost poate si mai bun.
Poti trece si tu pe la Virtualia in Pod Pogor pe 18 decembrie, sa vedem care a imbatranit mai mult si de ce. Btw, sunt si piscoturi. Nu te mai oftica, frate, ca eram insotita =)).
pentru textul : iarna decd-uri cu ceea ce a solicitat Virgil se gasesc de vanzare la Muzeul Satului din Bucuresti.
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert deAlina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deTe surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
o poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
pentru textul : dacă ochii ei ar avea nume le-ar zice hiroshima și nagasaki dete felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
nu ştiu. poate abţinerea de la folosirea nejustificată a anglicismelor (sau americanismelor) ar fi ceva ce necesită textele lui laurenţiu belizan.
pentru textul : abso(lut) demetafora "patrafire wireless" mi se pare cel mult bizară.
"o reţea autistă a gândurilor" este o altă sintagmă pe care nu reuşesc să o pun la un loc. de fapt nu prea înţeleg cum gîndurile pot forma o reţea. pentru că nu vorbeşti despre reţea neouronală ci despre o reţea a gîndurilor. dar să zicem că vrei să sugerezi ceva de genul acesta: http://www.thebrain.com/
m-am ocupat multă vreme de thebrain aşa că de asta am venit cu ilustraţia asta. dar, de la asta şi pînă la autism nu mai pot să fac saltul. pentru că autismul este o boală comportamentală. în genere de origine genetică şi care poate avea implicaţii la nivelul sinapselor. dar cum poate o "reţea de gînduri" să fie autistică îmi scapă. pentru mine sună ca şi cum ai spune "un anotimp reliefat al ploilor". e greu să pui conceptul de anotimp şi conceptul de reliefare în aceaşi expresie. pur şi simplu sună aiurea. cam la fel de disonant îmi sună ideea de reţea autistică. părerea mea.
Cristina, multumesc pentru aprecieri si poezie infinita!
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" deSingurul text care mi-a lăsat un vid în spatele sternului, după mult timp în care nu m-a mai emoţionat nimic.
pentru textul : Mica țigariadă deDe ce "hai-hui"? Stiam ca se scrie legat. Trecerea de la "in cercul sotronului"/"semnul trunchiului" e greoaie, poate succesiunea de genitive nu creaza un efect pozitiv.
Cred ca se pierde ideea pe parcurs intre inimile care colinda haihui si final. Partea cu cioburile as asocia-o mai mult ludicului, e greu de definit iubirea prin intermediul ei.
pentru textul : Nu există iubire perfectă dePagini