Virgil, ma bucur cind sint plasata la mijloc din foarte multe motive, iti spun doar 3 (azi):
1 - e mai cald
2 - sint mai greu de observat
3 - lumea asta surda si cu un brat lipsa are nevoie de un mid-filder cu mingea la picior..:D
intins peste pietrele reci privesc vara cineva imi sopteste o poveste cateodata galbena dar mai ales verde cordonul ombilical intins spre nori asteapta sa vina ploaia. asa am simtit citind poezia. mi-a placut mult.
profetul - nu lipsit de imaginația zâmbetul sau textul ? :) hecatonir - să zic "critică de rigolă"...? Nu zic, pentru că indiferent de cuvintele pe care le-ai folosit, e adevărat ce spui. Și asta-i cel mai important, nu ?
atât a fost postarea, sau ai apăsat pe salvează/publică prea devreme? nu găsesc nimic, aici, care să mă îmbogăţească. aş vrea sa citesc aici, pe pagina ta, ceva din opera lirică, nu acest anunţ sec. aşadar şi prin urmare te rog postează, pentru plăcerea mea, un text concludent din opera ta lirică.
Este un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
nicodeme, in sfarsit un text pre inima mea! Plato raspunde la apelul NATO, parintii sunt rastigniti in cazarma mintii, ideile....pravila....cararea...zebra...Doamne, am ametit! stai asa s-o iau cu incetisorul. am incredere in suprematia iluminista a ratiunii (la care si dumneata faci un apel, asa, subtil de tot) si sunt sigur ca daca am sa depun un anume efort, voi sparge codul lui... nicodem. adica, spune cu sarg strofa a 1...2....3...4, asa, 4, spune ca poetul, necajit de NATO (ca oricum lupta pentru petrol nu pentru libertatea oamenilor, carevasazica, n-o are), s-a strecurat pe langa Platon (al carui N final s-a topit miraculos in dictia anglo-saxona a gandirii prometeicului autor), si-a rastignit parintii (o chestie corect politic; parintii mereu sunt autoritari, ei nu inteleg sa fie prietenii relaxati ai odraslelor. de unde si predictibila vendeta) si ratiunea aceasta umanista, scapata de pravila (nicodeme, tin sa-ti reamintesc ca Pravila a fost data de Sf Parinti, adica au lucrat ceva specialisti la ea si ca a avut un rol esential in cultura si civilizatia rasariteana, atasata de Traditie.), numai ca sa intalneasca Credinta, Iubirea si (surprizaaa!!!) Nemurirea. pana aici totul e logic. de-a dreptul firesc. mai departe: in strofa 4 de la urma, eul liric e rupt de satrele minciunii, a naibii de rele, cu precadere in Romania, dar si pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine, ba mai mult, fac si situri literare, ca sa ne mearga si noua,de acasa, mai bine, iar altii, scriu pe ele, ca oricum totul e pe gratis si merita. inchid paranteza. Golgota este impresionanta pana la lacrimi in poezie (ca in realitate a fost o situatie cam nasoala si cam trista. apoi, ca intr-un film de suspans, totul s-a rasturnat si golgota a devenit simbol bun de pus la inema, de dat cu ea prin poezii, in fine, de predicat cu mult folos despre ea si despre ce inseamna pentru noi, cei de azi. dar si pentru altii, ca, si asta e pe gratis, si lumea se-nghesuie.) pe final vine insusi Logosul in trup de huma ca sa ne aprinda un rug potent. acuma ar fi o problema: ori Logosul a mai fost de atatea si atatea ori in huma (dovada ca poetii, ei, de neamul lor, au scris mereu despre asta. si nici acum nu inceteaza), ori nu a fost niciodata in trup de huma si acum aflam si noi cum au stat lucrurile de fapt. ca masonii sunt de vina, si evreii, ei au falsificat istoria si evangheliile (precum spune si filmul Zeitgeist). urmeaza cioburile mintii si suvoiul de pace calma, porumbelul dragostei si psalmul. pfffiu! ce bine ca totuil se termina cu bine! cinste tie nicodeme, ai scris un poem pe inima mea. care mereu bate deodata cu inima Hermeneii, desi ea, sucita faptura, nicicand n-ar recunoaste.
Reușit colaj vizual, probabil că ai ales culoarea "meduzei" complementară cu cea a "apei", dar și un alb-gălbui ar fi fost potrivit. Îmi place primul vers, despre ""timpul meu lichid".
O fi ziua banală, dar tu, Paul, ai ,,debanalizat-o" :) într-un poem în care reusesti să induci stări de o sensibilitate rară:
,,stau în parc
cum se stă după înhumare"
,,sunt liturghie fadă
prohod lângă un mormânt"
,,să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn"
din alte timpuri"
,,lichidul frige
odată cu grija ta fermecătoare"
Finalul este relaxant, usor aforistic în ultima rostire, si mi-e tare drag ,,Visele nu pot fi grăbite" Un poem de jar si o alunecare tandră. Felicitări!
PS. Felicit antecomentatorii pentru o atmosferă cu totul specială.Si vă mulţumesc. Mi-e bine.
ok, eu sînt un incult cînd vine vorba de haiku. deci, ca orice incult mă duc la wikipedia. și caut despre haiku. acolo citesc și nu găsesc nicio referință la necesitatea evitării verbelor. tot acolo citesc două haiku-uri de referință despre care se spune că sînt cele mai cunoscute/faimoase haiku:
The best-known Japanese haiku[14] is Bashō's "old pond":
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと (transliterated into 17 hiragana)
furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto (transliterated into romaji)
This separates into on as:
fu-ru-i-ke ya (5)
ka-wa-zu to-bi-ko-mu (7)
mi-zu no o-to (5)
Translated:[15]
old pond . . .
a frog leaps in
water’s sound
An alternate translation, which preserves the syllable counts in English at the cost of taking greater liberty with the sense:[16]
at the age old pond
a frog leaps into water
a deep resonance
Another haiku by Bashō:
初しぐれ猿も小蓑をほしげ也
はつしぐれさるもこみのをほしげなり
hatsu shigure saru mo komino wo hoshige nari[17]
This separates into on as:
ha-tsu shi-gu-re (5)
sa-ru mo ko-mi-no wo (7)
ho-shi-ge na-ri (5)
Translated:
the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw
This haiku by Bashō illustrates that he was not always constrained to a 5-7-5 on pattern. It contains 18 on in the pattern 6-7-5 ("ō" or "おう" is treated as two on.)
富士の風や扇にのせて江戸土産
ふじのかぜやおうぎにのせてえどみやげ
fuji no kaze ya ōgi ni nosete Edo miyage[18]
This separates into "on" as:
fu-ji no ka-ze ya (6)
o-o-gi ni no-se-te (7)
e-do mi-ya-ge (5)
Translated:
the wind of Mt. Fuji
I've brought on my fan!
a gift from Edo
This haiku by Issa[19] illustrates that 17 Japanese on do not always equate to 17 English syllables ("nan" counts as two on and "nonda" as three.)
江戸の雨何石呑んだ時鳥
えどのあめなんごくのんだほととぎす
edo no ame nan goku nonda hototogisu
This separates into "on" as,
e-do no a-me (5)
na-n go-ku no-n-da (7)
ho-to-to-gi-su (5)
Translated:
how many gallons
of Edo's rain did you drink?
cuckoo
după cum se vede, observ și eu, incultul în ce privește haiku, că aceste cele mai cunoscute haiku (Basho, Issa, etc) conțin verbe. Mare surpriză!! Deci părerile lui Bobadil despre haiku, ori sînt o glumiță răsuflată și nedemnă de încredere. Ori el știe cum trebuie să se scrie haiku mai bine decît Basho.
Acuma, eu nu am pretenția a susține că Wikipedia este o resursă de knowledge foarte demnă de încredere. Dar indiferent de cum definește Wikipedia haiku, mă îndoiesc că aceste haiku-uri nu ar fi autentice împreună cu traducerea lor. Totuși, eu incultul în ce prevește haiku, promit să mai citesc și să mă documentez mai bine. Dar deocamdată cred că toată chestia asta cu recomandarea absenței formelor verbale în haiku este o bazaconie. Bobadil. eu zic să te mai informezi înainte să scrii despre ce nu te pricepi. Continui să cred că forma „sprijină cerul” este cea mai apropriată de cum ar fi scris și simțit un japonez acest haiku.
În același timp nu cred că românii pot sau trebuie să copie mecanic modul cum japonezii fac haiku. Haiku exprimă o filozofie de viață pe care românii, sau alte neamuri, nu o au și nu o pot imita. În orice caz, a spune că un haiku nu ar trebui să conțină verbe mi se pare o mare gafă. Și, deși sînt un incult în ce privește haiku, am citit multe haiku „originale” la viața mea. Ba am stat și de vorbă cu specialiști în cultura japoneză care au trăit acolo și știu cu ce se mănîncă.
a acestui text, va rugasem sa renuntati la virgulele care sfideaza gramatica- cele dintre subiect si predicat.
credeti-ma, nu aduc niciun plus textului.
sensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
Cred că reușesc să prind imaginea și sentimentul; primul vers însă mă "împiedică", poate unde are și de două ori litera "z", habar n-am... Acum eu știu că nu se scrie poezie cu șublerul, dar cred că asta mă deranjează în cele din urmă: cum sună "trezesc" prea aproape de "zi". Îmi plac mult vulcanul domesticit, gerunziul acela care spune mai mult decât 7 cuvinte și pădurea de fîntîni. Am să mă joc un pic... răspunsul Bianca. mă prefac în om m-am trezit lovindu-mă de zi de cuvinte rămase peste noapte acum litere stinghere vulcan domesticit gerunziul gândurilor mele coboară-mă în pădurea de fântâni mă prefac om
paul, poemul are o frumusete înghetata, de genul unei zile de iarna foarte friguroase ,cu mult soare si cu o limpezime ireala a aerului. o frumusete care înfioara. ceva care se uita mult mai greu. putin-putin ma "irita" "soarele răsare din esofagul ei", dar doar pentru ca nu se potriveste cu imaginea desenata de mine.
dar care, în orice alta situatie, poate fi OK. cele bune.
Un dans elegant și ușor între "o lună nouă și o lună plină", dansul unui fluture prea aproape de coarnele timpului. Mi-a plăcut acest poem delicat și frumos, pătimaș și periculos, în care ai învățat cuvintele să danseze paso doble... Ar trebui înlocuit cu ceva "aruncă capa". "Freamătul neînțeleselor cuvinte" mi se pare un pic patetic, poate și un pic uzat.
textul tau este oarecum criptic, titlul il arunca in conul asta de umbra, privit asa din ignoranta mea de a nu cunoaste povestea cu Ilizarov si edecarul sau...altfel, un text pe care il simt rigid si un pic neinspirat la final.
D-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
Domnule Sixtus, în versurile "fluviul neantului/ ce curge din sine în sine spre nicăieri" mărturisesc cu rușine că nu am avut în cap nicio referință filosofică, de genul Hegel sau Heidegger. Am avut o intuiție poetică, un fel de imagine apărută în urma meditării la cea mai dificilă întrebare: "de ce există mai degrabă ceva decât nimic?". Logic, totul ar fi trebuit să fie nimicul infinit, zero, neant, vid, gol. De ce există energie, de ce există totuși diversitatea formelor? Această intuiție a unui fenomen care nu poate fi descris sau apropriat prin logică am încercat să o cuprind în acele versuri. Pentru mine e destul de mulțumitoare. Nu pretind că ar fi și pentru alții. Oricum, de această problemă a infinitului nu ne putem apropria decât prin metafore, nu? Am încercat să vă urmez sfatul și să decriptez discursiv textul meu. Nu văd însă cu ce aș putea înlocui stringurile (corzile nu trimit la conceptul vizat) sau electronii ori fractalii ori curenții electrici. Nu avem încă sinonime prin care să echivalăm aceste concepte pentru alt nivel de înțelegere. Ce se poate înlocui, totuși? Vortex cu vârtej (dar vortex e un cuvânt la care țin mult). Și aveam deja "sorb"! Sau "casante", dar aveam mai sus "fragile". De fapt am încercat să vorbesc în poem despre dragostea pe fundalul infinitului și al eternității, dar fără a folosi învechitele metafore ale reîncarnării sau genezei. Cu o altă viziune: a stringurilor, a fractalilor, etc. Am înțeles însă obiecțiile dvs. și voi ține seama de ele. Poate că, deși Aranca spune că astfel de experimente se fac demult, vremea poeziei "savante" sau "S.F." nu a sosit încă, deoarece nu există un public-țintă, nu există critici, nu există gusturi formate pentru așa ceva. Și probabil sună prea bizar, prea artificial pentru cei scufundați în poezia zilelor noastre. Aranca, scriu și proză s.f. Însă sunt doar un amator în acest domeniu, mai mult citesc în domeniu. Mulțumesc pentru încurajare. Însă tind să cred că o astfel de poezie "s.f." (deși nu mă încântă deloc termenul, am avea nevoie de altă denumire) are nevoie de site-uri de profil, unde un public restrâns ar gusta așa ceva. Dar suntem prea puțini, așa simt, ca să se poată coagula vreo mișcare, fie ea cât de mică, doar la nivel de blog. Să aveți parte de poezie frumoasă!
Paulică, eu când ziceam că ești 'transparent' mă refeream că ți se vede ... bip bip d-aia și citam nordul ceasului elvețian. În rest numai de bine, pe mine mă amuzi teribil, dacă o ținem tot așa am și uitat de toate relele multele de pe capul meu. Mi-amintești tot mai tare de Miron Cozma, ai ceva din el.
Younger Sister, citesc in profilul tau ca esti din Mongolia. Nu prea stiu cit de emotionali sau fanatic nationalisti or fi mongolii (experienta noastra cu mongolii a cam ramas prin zona cotropitorilor si a lui Ghenghis Han - sau cum s-o mai fi scriind corect) dar noi astia din Romania europeana sintem ceva mai relaxati si mai putin patimasi, sau cel putin ne straduim. Chestii de genul "Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut." am intilnit noi pe la unu' Adolf de-i zice si Hitler si mai de curind la unu' Ceausescu, dar au murit amindoi, asa ca banuiesc ca le-o fi trecut. Patimile astea asiatico-siberiene cred ca e bine sa ramina pe acolo. Noi ne straduim sa injghebam un etos tolerant si plin de benzi desenate - din alea cu Mahomed si cu fecioarele. Sper ca m-ai inteles. In general pe Hermeneia incercam sa nu permitem pornografie, promiscuitate si atac la persoana, incluziv legat de confesiunea sau caracteristicile unei anumite persoane. Dar, asta nu inseamna un Minister pentru promovarea virtutii si combaterea viciului. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva (in veci amin!) ca la cit singe latin si fierbinte ne curge prin vine o nebuneala din asta ne mai trebuie... Eu zic sa ne relaxam si sa gustam textul. Daca ni se opreste vreun os in git, il scuipam binisor (asa sa nu ne vada toata lumea, cum ne-a invatat mama acasa) si degustam mai departe. Daca nu ne place avem voie (ba chiar sintem incurajati) sa spunem ce nu ne place. Daca ne place, asemenea.
Nu am citit poezia în versiunea amendată de Adriana dar așa cum este acum îmi pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Virgil T. Recunosc că am rezistat impulsului inițial de a acorda peniță, gândind că poezia are o parte introductivă cam lungă, încărcată de o enumerare nostalgico-bacoviană, vezi repetiția plumb - din literele masinilor de scris și cerul de plumb, și că se ajunge greu la finalul ce reprezintă de fapt punctul forte al poemului. Am o rezervă pentru ultimele 4 versuri din prima strofă, cam desuete. Mă refer la clădiri fără chip, zăbrele negre și cerul bacovian.
O forma concentrata, meditativa, care te lasa asa, plescaind din limba ca la un fel de degustare neurmata din pacate si de un pahar ceva mai plin Ce sa zic? Si mie mi-ar fi placut sa dezvolti mai mult aici, merita. Andu
O poezie în care nu este nici un cuvânt în plus, aproape de perfecțiune. Cu toate acestea, ai impresia că totul este scris cu ușurință, necăutat, ceea ce este o artă în sine. Final care răsucește sensurile cu mână sigură, făcându-ne să ne întoarcem spre început, cu dorința de a căuta acolo "semnele"... Într-adevăr, o poezie care merită din plin recomandarea făcută de Ioana. Și chiar mai mult.
nu am publicat nici unul din textele alea doua, din concurs, in alta parte, pina la ceva vreme dupa anuntarea rezultatelor (16, respectiv 20 mai). ai mai batut tu niste apropouri, dar nu ma asteptam de asta sa fie vorba (cind ziceai de popularizarea textelor). nu stiu de unde ai scos-o
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, ma bucur cind sint plasata la mijloc din foarte multe motive, iti spun doar 3 (azi):
1 - e mai cald
2 - sint mai greu de observat
3 - lumea asta surda si cu un brat lipsa are nevoie de un mid-filder cu mingea la picior..:D
multumesc pentru aurul investit!:)
pentru textul : How to train your dragon deintins peste pietrele reci privesc vara cineva imi sopteste o poveste cateodata galbena dar mai ales verde cordonul ombilical intins spre nori asteapta sa vina ploaia. asa am simtit citind poezia. mi-a placut mult.
pentru textul : Copilul Li - Bo deprofetul - nu lipsit de imaginația zâmbetul sau textul ? :) hecatonir - să zic "critică de rigolă"...? Nu zic, pentru că indiferent de cuvintele pe care le-ai folosit, e adevărat ce spui. Și asta-i cel mai important, nu ?
pentru textul : mi-e frică să dorm de"ruga îmi zboară circular
prin etaje de foc" -
Un poem deosebit cu o linie clară. Foarte reuşit. Ioan.
pentru textul : Fructul de sare deatât a fost postarea, sau ai apăsat pe salvează/publică prea devreme? nu găsesc nimic, aici, care să mă îmbogăţească. aş vrea sa citesc aici, pe pagina ta, ceva din opera lirică, nu acest anunţ sec. aşadar şi prin urmare te rog postează, pentru plăcerea mea, un text concludent din opera ta lirică.
pentru textul : Poemele lui Djamal Mahmoud deEste un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
pentru textul : Perpetuum robia denicodeme, in sfarsit un text pre inima mea! Plato raspunde la apelul NATO, parintii sunt rastigniti in cazarma mintii, ideile....pravila....cararea...zebra...Doamne, am ametit! stai asa s-o iau cu incetisorul. am incredere in suprematia iluminista a ratiunii (la care si dumneata faci un apel, asa, subtil de tot) si sunt sigur ca daca am sa depun un anume efort, voi sparge codul lui... nicodem. adica, spune cu sarg strofa a 1...2....3...4, asa, 4, spune ca poetul, necajit de NATO (ca oricum lupta pentru petrol nu pentru libertatea oamenilor, carevasazica, n-o are), s-a strecurat pe langa Platon (al carui N final s-a topit miraculos in dictia anglo-saxona a gandirii prometeicului autor), si-a rastignit parintii (o chestie corect politic; parintii mereu sunt autoritari, ei nu inteleg sa fie prietenii relaxati ai odraslelor. de unde si predictibila vendeta) si ratiunea aceasta umanista, scapata de pravila (nicodeme, tin sa-ti reamintesc ca Pravila a fost data de Sf Parinti, adica au lucrat ceva specialisti la ea si ca a avut un rol esential in cultura si civilizatia rasariteana, atasata de Traditie.), numai ca sa intalneasca Credinta, Iubirea si (surprizaaa!!!) Nemurirea. pana aici totul e logic. de-a dreptul firesc. mai departe: in strofa 4 de la urma, eul liric e rupt de satrele minciunii, a naibii de rele, cu precadere in Romania, dar si pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine, ba mai mult, fac si situri literare, ca sa ne mearga si noua,de acasa, mai bine, iar altii, scriu pe ele, ca oricum totul e pe gratis si merita. inchid paranteza. Golgota este impresionanta pana la lacrimi in poezie (ca in realitate a fost o situatie cam nasoala si cam trista. apoi, ca intr-un film de suspans, totul s-a rasturnat si golgota a devenit simbol bun de pus la inema, de dat cu ea prin poezii, in fine, de predicat cu mult folos despre ea si despre ce inseamna pentru noi, cei de azi. dar si pentru altii, ca, si asta e pe gratis, si lumea se-nghesuie.) pe final vine insusi Logosul in trup de huma ca sa ne aprinda un rug potent. acuma ar fi o problema: ori Logosul a mai fost de atatea si atatea ori in huma (dovada ca poetii, ei, de neamul lor, au scris mereu despre asta. si nici acum nu inceteaza), ori nu a fost niciodata in trup de huma si acum aflam si noi cum au stat lucrurile de fapt. ca masonii sunt de vina, si evreii, ei au falsificat istoria si evangheliile (precum spune si filmul Zeitgeist). urmeaza cioburile mintii si suvoiul de pace calma, porumbelul dragostei si psalmul. pfffiu! ce bine ca totuil se termina cu bine! cinste tie nicodeme, ai scris un poem pe inima mea. care mereu bate deodata cu inima Hermeneii, desi ea, sucita faptura, nicicand n-ar recunoaste.
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine depaul, mi a placut versul 3 din strofa I
pentru textul : ferestrele nu au nume deReușit colaj vizual, probabil că ai ales culoarea "meduzei" complementară cu cea a "apei", dar și un alb-gălbui ar fi fost potrivit. Îmi place primul vers, despre ""timpul meu lichid".
pentru textul : cântecul meduzei deO fi ziua banală, dar tu, Paul, ai ,,debanalizat-o" :) într-un poem în care reusesti să induci stări de o sensibilitate rară:
,,stau în parc
cum se stă după înhumare"
,,sunt liturghie fadă
prohod lângă un mormânt"
,,să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn"
din alte timpuri"
,,lichidul frige
odată cu grija ta fermecătoare"
Finalul este relaxant, usor aforistic în ultima rostire, si mi-e tare drag ,,Visele nu pot fi grăbite" Un poem de jar si o alunecare tandră. Felicitări!
PS. Felicit antecomentatorii pentru o atmosferă cu totul specială.Si vă mulţumesc. Mi-e bine.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate dePaul. Mă bucur că ţi-a plăcut ceva pe aici.
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer deok, eu sînt un incult cînd vine vorba de haiku. deci, ca orice incult mă duc la wikipedia. și caut despre haiku. acolo citesc și nu găsesc nicio referință la necesitatea evitării verbelor. tot acolo citesc două haiku-uri de referință despre care se spune că sînt cele mai cunoscute/faimoase haiku:
The best-known Japanese haiku[14] is Bashō's "old pond":
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと (transliterated into 17 hiragana)
furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto (transliterated into romaji)
This separates into on as:
fu-ru-i-ke ya (5)
ka-wa-zu to-bi-ko-mu (7)
mi-zu no o-to (5)
Translated:[15]
old pond . . .
a frog leaps in
water’s sound
An alternate translation, which preserves the syllable counts in English at the cost of taking greater liberty with the sense:[16]
at the age old pond
a frog leaps into water
a deep resonance
Another haiku by Bashō:
初しぐれ猿も小蓑をほしげ也
はつしぐれさるもこみのをほしげなり
hatsu shigure saru mo komino wo hoshige nari[17]
This separates into on as:
ha-tsu shi-gu-re (5)
sa-ru mo ko-mi-no wo (7)
ho-shi-ge na-ri (5)
Translated:
the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw
This haiku by Bashō illustrates that he was not always constrained to a 5-7-5 on pattern. It contains 18 on in the pattern 6-7-5 ("ō" or "おう" is treated as two on.)
富士の風や扇にのせて江戸土産
ふじのかぜやおうぎにのせてえどみやげ
fuji no kaze ya ōgi ni nosete Edo miyage[18]
This separates into "on" as:
fu-ji no ka-ze ya (6)
o-o-gi ni no-se-te (7)
e-do mi-ya-ge (5)
Translated:
the wind of Mt. Fuji
I've brought on my fan!
a gift from Edo
This haiku by Issa[19] illustrates that 17 Japanese on do not always equate to 17 English syllables ("nan" counts as two on and "nonda" as three.)
江戸の雨何石呑んだ時鳥
えどのあめなんごくのんだほととぎす
edo no ame nan goku nonda hototogisu
This separates into "on" as,
e-do no a-me (5)
na-n go-ku no-n-da (7)
ho-to-to-gi-su (5)
Translated:
how many gallons
of Edo's rain did you drink?
cuckoo
după cum se vede, observ și eu, incultul în ce privește haiku, că aceste cele mai cunoscute haiku (Basho, Issa, etc) conțin verbe. Mare surpriză!! Deci părerile lui Bobadil despre haiku, ori sînt o glumiță răsuflată și nedemnă de încredere. Ori el știe cum trebuie să se scrie haiku mai bine decît Basho.
pentru textul : Haiku deAcuma, eu nu am pretenția a susține că Wikipedia este o resursă de knowledge foarte demnă de încredere. Dar indiferent de cum definește Wikipedia haiku, mă îndoiesc că aceste haiku-uri nu ar fi autentice împreună cu traducerea lor. Totuși, eu incultul în ce prevește haiku, promit să mai citesc și să mă documentez mai bine. Dar deocamdată cred că toată chestia asta cu recomandarea absenței formelor verbale în haiku este o bazaconie. Bobadil. eu zic să te mai informezi înainte să scrii despre ce nu te pricepi. Continui să cred că forma „sprijină cerul” este cea mai apropriată de cum ar fi scris și simțit un japonez acest haiku.
În același timp nu cred că românii pot sau trebuie să copie mecanic modul cum japonezii fac haiku. Haiku exprimă o filozofie de viață pe care românii, sau alte neamuri, nu o au și nu o pot imita. În orice caz, a spune că un haiku nu ar trebui să conțină verbe mi se pare o mare gafă. Și, deși sînt un incult în ce privește haiku, am citit multe haiku „originale” la viața mea. Ba am stat și de vorbă cu specialiști în cultura japoneză care au trăit acolo și știu cu ce se mănîncă.
titlul este fortat din multe puncte de vedere. in rest, prea multe simboluri contrastante ce anuleaza starea lirica.
pentru textul : aspirând dragostea curcubeică dea acestui text, va rugasem sa renuntati la virgulele care sfideaza gramatica- cele dintre subiect si predicat.
pentru textul : Simboluri decredeti-ma, nu aduc niciun plus textului.
sensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
pentru textul : mater misericordiae deCred că reușesc să prind imaginea și sentimentul; primul vers însă mă "împiedică", poate unde are și de două ori litera "z", habar n-am... Acum eu știu că nu se scrie poezie cu șublerul, dar cred că asta mă deranjează în cele din urmă: cum sună "trezesc" prea aproape de "zi". Îmi plac mult vulcanul domesticit, gerunziul acela care spune mai mult decât 7 cuvinte și pădurea de fîntîni. Am să mă joc un pic... răspunsul Bianca. mă prefac în om m-am trezit lovindu-mă de zi de cuvinte rămase peste noapte acum litere stinghere vulcan domesticit gerunziul gândurilor mele coboară-mă în pădurea de fântâni mă prefac om
pentru textul : spleen II depaul, poemul are o frumusete înghetata, de genul unei zile de iarna foarte friguroase ,cu mult soare si cu o limpezime ireala a aerului. o frumusete care înfioara. ceva care se uita mult mai greu. putin-putin ma "irita" "soarele răsare din esofagul ei", dar doar pentru ca nu se potriveste cu imaginea desenata de mine.
pentru textul : ultimele zile dedar care, în orice alta situatie, poate fi OK. cele bune.
mda... chiar dacă titlul nu o rostește, e un fel de întoarcere la inocență păcut ca un vals. a LEX.
pentru textul : sephirot I deUn dans elegant și ușor între "o lună nouă și o lună plină", dansul unui fluture prea aproape de coarnele timpului. Mi-a plăcut acest poem delicat și frumos, pătimaș și periculos, în care ai învățat cuvintele să danseze paso doble... Ar trebui înlocuit cu ceva "aruncă capa". "Freamătul neînțeleselor cuvinte" mi se pare un pic patetic, poate și un pic uzat.
pentru textul : matadorul detextul tau este oarecum criptic, titlul il arunca in conul asta de umbra, privit asa din ignoranta mea de a nu cunoaste povestea cu Ilizarov si edecarul sau...altfel, un text pe care il simt rigid si un pic neinspirat la final.
pentru textul : Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (II). deD-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
pentru textul : fotografie din spaţiu deDomnule Sixtus, în versurile "fluviul neantului/ ce curge din sine în sine spre nicăieri" mărturisesc cu rușine că nu am avut în cap nicio referință filosofică, de genul Hegel sau Heidegger. Am avut o intuiție poetică, un fel de imagine apărută în urma meditării la cea mai dificilă întrebare: "de ce există mai degrabă ceva decât nimic?". Logic, totul ar fi trebuit să fie nimicul infinit, zero, neant, vid, gol. De ce există energie, de ce există totuși diversitatea formelor? Această intuiție a unui fenomen care nu poate fi descris sau apropriat prin logică am încercat să o cuprind în acele versuri. Pentru mine e destul de mulțumitoare. Nu pretind că ar fi și pentru alții. Oricum, de această problemă a infinitului nu ne putem apropria decât prin metafore, nu? Am încercat să vă urmez sfatul și să decriptez discursiv textul meu. Nu văd însă cu ce aș putea înlocui stringurile (corzile nu trimit la conceptul vizat) sau electronii ori fractalii ori curenții electrici. Nu avem încă sinonime prin care să echivalăm aceste concepte pentru alt nivel de înțelegere. Ce se poate înlocui, totuși? Vortex cu vârtej (dar vortex e un cuvânt la care țin mult). Și aveam deja "sorb"! Sau "casante", dar aveam mai sus "fragile". De fapt am încercat să vorbesc în poem despre dragostea pe fundalul infinitului și al eternității, dar fără a folosi învechitele metafore ale reîncarnării sau genezei. Cu o altă viziune: a stringurilor, a fractalilor, etc. Am înțeles însă obiecțiile dvs. și voi ține seama de ele. Poate că, deși Aranca spune că astfel de experimente se fac demult, vremea poeziei "savante" sau "S.F." nu a sosit încă, deoarece nu există un public-țintă, nu există critici, nu există gusturi formate pentru așa ceva. Și probabil sună prea bizar, prea artificial pentru cei scufundați în poezia zilelor noastre. Aranca, scriu și proză s.f. Însă sunt doar un amator în acest domeniu, mai mult citesc în domeniu. Mulțumesc pentru încurajare. Însă tind să cred că o astfel de poezie "s.f." (deși nu mă încântă deloc termenul, am avea nevoie de altă denumire) are nevoie de site-uri de profil, unde un public restrâns ar gusta așa ceva. Dar suntem prea puțini, așa simt, ca să se poată coagula vreo mișcare, fie ea cât de mică, doar la nivel de blog. Să aveți parte de poezie frumoasă!
pentru textul : baloane de tăcere detext frumos acum înainte de Înviere. remarc ultima strofă: "iar casele sunt corăbii naufragiind într-un nisip înlemnit de frică"
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea dePaulică, eu când ziceam că ești 'transparent' mă refeream că ți se vede ... bip bip d-aia și citam nordul ceasului elvețian. În rest numai de bine, pe mine mă amuzi teribil, dacă o ținem tot așa am și uitat de toate relele multele de pe capul meu. Mi-amintești tot mai tare de Miron Cozma, ai ceva din el.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deYounger Sister, citesc in profilul tau ca esti din Mongolia. Nu prea stiu cit de emotionali sau fanatic nationalisti or fi mongolii (experienta noastra cu mongolii a cam ramas prin zona cotropitorilor si a lui Ghenghis Han - sau cum s-o mai fi scriind corect) dar noi astia din Romania europeana sintem ceva mai relaxati si mai putin patimasi, sau cel putin ne straduim. Chestii de genul "Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut." am intilnit noi pe la unu' Adolf de-i zice si Hitler si mai de curind la unu' Ceausescu, dar au murit amindoi, asa ca banuiesc ca le-o fi trecut. Patimile astea asiatico-siberiene cred ca e bine sa ramina pe acolo. Noi ne straduim sa injghebam un etos tolerant si plin de benzi desenate - din alea cu Mahomed si cu fecioarele. Sper ca m-ai inteles. In general pe Hermeneia incercam sa nu permitem pornografie, promiscuitate si atac la persoana, incluziv legat de confesiunea sau caracteristicile unei anumite persoane. Dar, asta nu inseamna un Minister pentru promovarea virtutii si combaterea viciului. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva (in veci amin!) ca la cit singe latin si fierbinte ne curge prin vine o nebuneala din asta ne mai trebuie... Eu zic sa ne relaxam si sa gustam textul. Daca ni se opreste vreun os in git, il scuipam binisor (asa sa nu ne vada toata lumea, cum ne-a invatat mama acasa) si degustam mai departe. Daca nu ne place avem voie (ba chiar sintem incurajati) sa spunem ce nu ne place. Daca ne place, asemenea.
pentru textul : e bună tipa deAm fost influiențata un pic de scrierile parintelui Nicolae Steinhardt http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/29/parintele-nicolae-steinhardt-d... mai vorbim
pentru textul : priviri deNu am citit poezia în versiunea amendată de Adriana dar așa cum este acum îmi pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Virgil T. Recunosc că am rezistat impulsului inițial de a acorda peniță, gândind că poezia are o parte introductivă cam lungă, încărcată de o enumerare nostalgico-bacoviană, vezi repetiția plumb - din literele masinilor de scris și cerul de plumb, și că se ajunge greu la finalul ce reprezintă de fapt punctul forte al poemului. Am o rezervă pentru ultimele 4 versuri din prima strofă, cam desuete. Mă refer la clădiri fără chip, zăbrele negre și cerul bacovian.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deO forma concentrata, meditativa, care te lasa asa, plescaind din limba ca la un fel de degustare neurmata din pacate si de un pahar ceva mai plin Ce sa zic? Si mie mi-ar fi placut sa dezvolti mai mult aici, merita. Andu
pentru textul : cum am ucis iubescul deO poezie în care nu este nici un cuvânt în plus, aproape de perfecțiune. Cu toate acestea, ai impresia că totul este scris cu ușurință, necăutat, ceea ce este o artă în sine. Final care răsucește sensurile cu mână sigură, făcându-ne să ne întoarcem spre început, cu dorința de a căuta acolo "semnele"... Într-adevăr, o poezie care merită din plin recomandarea făcută de Ioana. Și chiar mai mult.
pentru textul : Dormeam pe vis denu am publicat nici unul din textele alea doua, din concurs, in alta parte, pina la ceva vreme dupa anuntarea rezultatelor (16, respectiv 20 mai). ai mai batut tu niste apropouri, dar nu ma asteptam de asta sa fie vorba (cind ziceai de popularizarea textelor). nu stiu de unde ai scos-o
pentru textul : Anotimpul păpuşilor dePagini