Apoi te felicit pentru noul format al Hermeneiei,care este desigur perfectibil.
Ajung în sfârşit la text. Am căutat o greşeală de editare şi am găsit că lipsea o virgulă, dacă la asta te refereai. Dacă este altceva, te rog fii mai explicit.
e, aici e (ne)cazul cunoasterii imprejurarilor in care a venit pe lume subiectul!:) ai dreptate in tot ce ai spus. am recitat poezia intr-un cadru restrans, o nunta de-adevaratelea, cu gesturi, prozodie asa cum m-am priceput mai bine si chiar a iesit! aici, ca si in carte, se "lipeste" textul pe alb si asa il gaseste cititorul. incerc o varianta scrisa:) Multam de comentariu!
Sensibilitate și grație în desfășurarea fasciculelor dintr-o ființă în alta (eu-tu-urile ce se întrepătrund ca o scriere deja stabilită înainte de nașterea lor). În primul vers: tu-un (tun) ar merita modificat, poate cu "tu mersul prin mine). Îmi plac gerunziile adjectivate folosite aici cu măsură. Strofa 1 pare cea mai simplă în expresie și compoziție, e ca un prolog, aluziv la ce urmează, sau ca un început timid. În a doua: acel "pentru că" poate lipsi, este implicită deducția și explicația. Și îi este suficient sieși (mulți de s la un loc în 3 cuvinte): e îndeajuns își este sugicient sau îi este lui însuși suficient. Atotsuficiența poate fi însă și metaforizată cumva. În a treia: ochiul include și pleoapa, tu știi. Acum depinde cum dorești să exprimi poetic. Cred că merită retușat. În a patra, primul vers "dușmanii mei sunt nevrozele mele". Aici ar trebui să spun că deja dacă sunt nevroze, toată lumea le are în societatea asta, în timpurile astea, indiferent de loc, fire, om etc. Poate dacă erau "psihozele" mele, atunci "dușmănia" asta ar fi avut sens. Crede-mă că nevroza este deja o cale adaptativă și se poate trăi cu ea. Iar în poezia asta chiar este ușor disonant versul.Poate "dușmanii mei sunt apele tulburi din mine" sau ceva de genul ăsta. Sau "melancoliile" mele, nu în sensul comun înțeles, ci de sensul clinic. Și "melancoliile" sunt în acord cu întunericul din versul 3. Julia Kristeva, literat și psihanalist francez, are o metaforă faină "soleil noir". În a cincea: poți renunța la "lor" din al treilea vers, ai deja "ventricolii lor" mai sus. Se înțelege că tot ale lor sunt și oasele. Uite violetul apare iar, mă întreb în acest rogvaiv de sfere dacă violetul conține așa cum îmi spuneai de curând și "n", violența. Fiindcă versul ultim din a șasea strofă parcă asta aduce în subînțeles: "din față talpa lor de cer din spate sângele cercului " - și aici ai cer-cercului. Poți evita, înlocuind cer sau cerc. Finalul cu "fișă de lumină" și echinocții readuce o spirală a trecerilor. Sunt aceleași teme de tine parcurse, adesea cu aceleași "semne": degete, echinocții, violet-verde, dumnezeu (cu atributele sale), ochi, scame, nord, mers... Apar ca și repere poetice. Întotdeauna m-am întrebat unde vor duce sau pe lângă ce altceva vei trece în această călătorie și cine îți va iniția pașii următori. Engrame.. Ela
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
Raluca, comparaţiile făcute mă onorează. Conceptul de poezie a devenit instabil ca un reactor la Fukushima şi uneori mă întreb, oare cât va mai rezista acestui tsunami care se numeşte realitate.
Virgil, nehotărârea face parte dintr-un plan al meu pe termen lung. Mulţumesc pentru opinie.
am tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
Virgil, ai dreptate, mai este de lucrat la acest poem. rămâne să-l modific și să-i dau o altă formă. mulțumesc pentru părerea ta. nu ai o impresie greșită în ceea ce privește... inima. faptul că ți-a plăcut acel vers mă bucură. Madim
mulțumesc, Adrian! acum văd cum privești tu poemul. și da, cu excepția "până ghetto-ul se recunoștea sub ziuă" care îmi pare o prețiozitate, voi prelua varianta ta.
Un text de penita. Imi trezeste imaginea unui pom cu radacini puternic infipte in pamant, al carui varf se adanceste in cer, depasind "conul de lumina". In plus, prozodia simpla (dar, evident, nu simplista)face si mai pregnant mesajul unei interioritati care se exteriorizeaza, inflorind.
mulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.
uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
cami, ai vazut exact ... intepenirea sufleteasca cu incercarea de evadare dintr-un real, care nu impaca pustiul din launtrul cu pustiul de afara... ma bucur de trecerile tale constante! ioana, cred ca ai dreptate, cam abuzez pe seama unor cuvinte care ar trebui doar sugerate, nu trantite in auz... ma ajuta ce-mi spui, iti multumesc de comentariul si de trecerile tale pe-aici! multumesc de urari, sa fie!
Vasile, sa ma lasam pe mine, pot scrie oricum. Ideea era doar o rearanjare a versurilor va intra iarna și nu vei ști cum oasele tale vor scrie cu fum si la fel in toate cazurile iti dai seama ca in prisma subiectivismului pe care toti il avem, imi exprim parerea, iar tu ai de invatat din tot ce ceilalti iti spun, ca doar nu te-oi fi nascut Eminescu.
spune ce mecanism, dar mă bucur că ai întrebat.
subtilă seducerea/ducerea despre care vorbeşti în câteva cuvinte. se pare că ai muşcat... of, slăbiciunea asta!
si totusi poemu' e bun, un fel de brodărie cu filacterii, un fel de raj kapoor slam dunk millionaire taj mahal bollywood style, ceva ce mai rar citim pe-aici. ce nu inteleg este alternanta intre litera mica si litera mare la inceputul pasajelor unde putea fi cate-un asterik poate, dar ce stiu eu? o fi licenta poetica si eu, ruptul de românism de-atata timp, nu sunt la curent cu
Ai vazut vreodata o electrocardiograma? Are urcusuri si coborasuri. Ca si cum ar fi emotii inalte si emotii joase. Ce se intampla cu inima unuia care moare? O linie incontinua, plata, monotona, fara viata. Cam asa este si poemul tau. Nu are nimic nici care sa urce, nici care sa coboare. Daca nu te afli sub influenta emotiilor puternice, daca nu ai ceva nerv, nu scrie.
Iti vand un pont. Strofa a doua a textului tau este o poezie in sine. La o mica aranjare iese un haiku superb cu care poti participa la orice concurs sau antologie:
arbori şi ape
se prelinge un geamăt
luna se-nchină
Mai mult de atat, chiar iti recomand sa incerci genul, intrucat ai o predispozitie pentru natura. 5+7+5 silabe, nu e greu deloc. Succes!
Bobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
nu este ușor să pui în poezie sentimente reale. de durere. fără să aluneci în banal sau clișeistic. Djamal scrie deja destul de bine și admir în acest text capacitatea de a fi reținut, laconic... textul de mai sus se termină (din punct de vedere artistic) în modul cel mai clasic cu putință, precum un capitel dintr-un templu grecesc în ruină. felicitări. și empatie cu tragedia poporului tău.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mai întâi îţi urez la mulţi ani !
Apoi te felicit pentru noul format al Hermeneiei,care este desigur perfectibil.
Ajung în sfârşit la text. Am căutat o greşeală de editare şi am găsit că lipsea o virgulă, dacă la asta te refereai. Dacă este altceva, te rog fii mai explicit.
Mulţumesc pentru apreciere
Cu stimă
pentru textul : Suflet albastru dehm! multe idei. un poem ce se vrea un repros adresat timpurilor ce nu se schimba... felicitari pentru ingeniosul punct de vedere!
pentru textul : Militianul intervine desub nicio formă un text care începe cu un link youtube nu este acceptabil pe hermeneia. mi se pare absurd să numești așa ceva o poezie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei dee, aici e (ne)cazul cunoasterii imprejurarilor in care a venit pe lume subiectul!:) ai dreptate in tot ce ai spus. am recitat poezia intr-un cadru restrans, o nunta de-adevaratelea, cu gesturi, prozodie asa cum m-am priceput mai bine si chiar a iesit! aici, ca si in carte, se "lipeste" textul pe alb si asa il gaseste cititorul. incerc o varianta scrisa:) Multam de comentariu!
pentru textul : poezie veche de-acu deîmi place ideea
şi felul cum a fost construită
are o notă interesantă de lectură
aş fi lucrat puţin la ultima strofă...
Citită cu plăcere. Felicitări!
pentru textul : closer deSensibilitate și grație în desfășurarea fasciculelor dintr-o ființă în alta (eu-tu-urile ce se întrepătrund ca o scriere deja stabilită înainte de nașterea lor). În primul vers: tu-un (tun) ar merita modificat, poate cu "tu mersul prin mine). Îmi plac gerunziile adjectivate folosite aici cu măsură. Strofa 1 pare cea mai simplă în expresie și compoziție, e ca un prolog, aluziv la ce urmează, sau ca un început timid. În a doua: acel "pentru că" poate lipsi, este implicită deducția și explicația. Și îi este suficient sieși (mulți de s la un loc în 3 cuvinte): e îndeajuns își este sugicient sau îi este lui însuși suficient. Atotsuficiența poate fi însă și metaforizată cumva. În a treia: ochiul include și pleoapa, tu știi. Acum depinde cum dorești să exprimi poetic. Cred că merită retușat. În a patra, primul vers "dușmanii mei sunt nevrozele mele". Aici ar trebui să spun că deja dacă sunt nevroze, toată lumea le are în societatea asta, în timpurile astea, indiferent de loc, fire, om etc. Poate dacă erau "psihozele" mele, atunci "dușmănia" asta ar fi avut sens. Crede-mă că nevroza este deja o cale adaptativă și se poate trăi cu ea. Iar în poezia asta chiar este ușor disonant versul.Poate "dușmanii mei sunt apele tulburi din mine" sau ceva de genul ăsta. Sau "melancoliile" mele, nu în sensul comun înțeles, ci de sensul clinic. Și "melancoliile" sunt în acord cu întunericul din versul 3. Julia Kristeva, literat și psihanalist francez, are o metaforă faină "soleil noir". În a cincea: poți renunța la "lor" din al treilea vers, ai deja "ventricolii lor" mai sus. Se înțelege că tot ale lor sunt și oasele. Uite violetul apare iar, mă întreb în acest rogvaiv de sfere dacă violetul conține așa cum îmi spuneai de curând și "n", violența. Fiindcă versul ultim din a șasea strofă parcă asta aduce în subînțeles: "din față talpa lor de cer din spate sângele cercului " - și aici ai cer-cercului. Poți evita, înlocuind cer sau cerc. Finalul cu "fișă de lumină" și echinocții readuce o spirală a trecerilor. Sunt aceleași teme de tine parcurse, adesea cu aceleași "semne": degete, echinocții, violet-verde, dumnezeu (cu atributele sale), ochi, scame, nord, mers... Apar ca și repere poetice. Întotdeauna m-am întrebat unde vor duce sau pe lângă ce altceva vei trece în această călătorie și cine îți va iniția pașii următori. Engrame.. Ela
pentru textul : engrame deAcum m-am liniştit de tot. Pregătisem coşul.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deA fost sesizată eroarea încă de la apariția ei. Se va remedia în curând.
Andrei, cred că va trebui să revii cu un cometariu și cu o evidențiere a textului care să îți aparțină.
Adriana, mă bucură mult revenirea ta cu poeme de înalță ținută lirică. Mulțumiri și felicitări!
pentru textul : de-a-ndăratelea deschimband pe ici pe colo, iese o poezie excelenta. m ai surprins in mod placut. bravos!
pentru textul : Ea de ultima dată deamintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
am trecut cu plăcere! :)
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deRaluca, comparaţiile făcute mă onorează. Conceptul de poezie a devenit instabil ca un reactor la Fukushima şi uneori mă întreb, oare cât va mai rezista acestui tsunami care se numeşte realitate.
Virgil, nehotărârea face parte dintr-un plan al meu pe termen lung. Mulţumesc pentru opinie.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta deam tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
pentru textul : dimineață de florii ▒ deVirgil, ai dreptate, mai este de lucrat la acest poem. rămâne să-l modific și să-i dau o altă formă. mulțumesc pentru părerea ta. nu ai o impresie greșită în ceea ce privește... inima. faptul că ți-a plăcut acel vers mă bucură. Madim
pentru textul : Scrie în locul meu demulțumesc, Adrian! acum văd cum privești tu poemul. și da, cu excepția "până ghetto-ul se recunoștea sub ziuă" care îmi pare o prețiozitate, voi prelua varianta ta.
pentru textul : the fifties deUn text de penita. Imi trezeste imaginea unui pom cu radacini puternic infipte in pamant, al carui varf se adanceste in cer, depasind "conul de lumina". In plus, prozodia simpla (dar, evident, nu simplista)face si mai pregnant mesajul unei interioritati care se exteriorizeaza, inflorind.
pentru textul : copacul dinăuntru demulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.
pentru textul : fericirea II deBun (re)găsit și ție Alina. Mă bucur sincer pentru aprecierea ta. O surpriză frumoasă. Mulțumesc. Amical da' drăgăstos, ști tu.
pentru textul : Tată de duminică deuuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
hai ca nici eu nu stiu cum ar fi mai bine!
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni decami, ai vazut exact ... intepenirea sufleteasca cu incercarea de evadare dintr-un real, care nu impaca pustiul din launtrul cu pustiul de afara... ma bucur de trecerile tale constante! ioana, cred ca ai dreptate, cam abuzez pe seama unor cuvinte care ar trebui doar sugerate, nu trantite in auz... ma ajuta ce-mi spui, iti multumesc de comentariul si de trecerile tale pe-aici! multumesc de urari, sa fie!
pentru textul : ultimul vis deVa multumesc pentru ca ati citit si comentat.
pentru textul : Când scriu deVasile, sa ma lasam pe mine, pot scrie oricum. Ideea era doar o rearanjare a versurilor va intra iarna și nu vei ști cum oasele tale vor scrie cu fum si la fel in toate cazurile iti dai seama ca in prisma subiectivismului pe care toti il avem, imi exprim parerea, iar tu ai de invatat din tot ce ceilalti iti spun, ca doar nu te-oi fi nascut Eminescu.
pentru textul : delirum hristum despune ce mecanism, dar mă bucur că ai întrebat.
subtilă seducerea/ducerea despre care vorbeşti în câteva cuvinte. se pare că ai muşcat... of, slăbiciunea asta!
mi-a plăcut.
pentru textul : Se duce(re) deîn plus, bun venit pe site!
foarte mult, Mariana, pentru comentariul aplicat şi mă bucur pentru empatie, chiar dacă pe ici pe colea "mai şchioapătă" :).
pentru textul : cuvinte desi totusi poemu' e bun, un fel de brodărie cu filacterii, un fel de raj kapoor slam dunk millionaire taj mahal bollywood style, ceva ce mai rar citim pe-aici. ce nu inteleg este alternanta intre litera mica si litera mare la inceputul pasajelor unde putea fi cate-un asterik poate, dar ce stiu eu? o fi licenta poetica si eu, ruptul de românism de-atata timp, nu sunt la curent cu
pentru textul : and nothing else matters… deAi vazut vreodata o electrocardiograma? Are urcusuri si coborasuri. Ca si cum ar fi emotii inalte si emotii joase. Ce se intampla cu inima unuia care moare? O linie incontinua, plata, monotona, fara viata. Cam asa este si poemul tau. Nu are nimic nici care sa urce, nici care sa coboare. Daca nu te afli sub influenta emotiilor puternice, daca nu ai ceva nerv, nu scrie.
pentru textul : Hi! deIti vand un pont. Strofa a doua a textului tau este o poezie in sine. La o mica aranjare iese un haiku superb cu care poti participa la orice concurs sau antologie:
arbori şi ape
se prelinge un geamăt
luna se-nchină
Mai mult de atat, chiar iti recomand sa incerci genul, intrucat ai o predispozitie pentru natura. 5+7+5 silabe, nu e greu deloc. Succes!
pentru textul : absenţe deDeloc, nu e nicio greseala! Am zambit, mi-a placut... ironia!
pentru textul : meandropauză dedoar o timidă încercare de a walkin' in his shoes. pentru că... merită!
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) deBobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
pentru textul : puterea mea e în tine denu este ușor să pui în poezie sentimente reale. de durere. fără să aluneci în banal sau clișeistic. Djamal scrie deja destul de bine și admir în acest text capacitatea de a fi reținut, laconic... textul de mai sus se termină (din punct de vedere artistic) în modul cel mai clasic cu putință, precum un capitel dintr-un templu grecesc în ruină. felicitări. și empatie cu tragedia poporului tău.
pentru textul : voiaj dePagini