...Nu înţeleg de ce insistaţi cu texte de natură clasică, când este evident că nu deţineţi la un nivel agreabil nici tehnica exterioară (versificaţia), nici tehnica interioară.
...Flori/petale/crini/nopţi/scrin/stele/ceruri/timp/spaţiu/miresme etc - nu mă înţelegeţi greşit, nu interpretez lexical, însă atunci când aceste cuvinte atât de mari sunt dublate de-o expresie plată/perimată, devin şi mai supărătoare. Mai departe, "poezia", cel puţin pentru mine, nu degajă nicio tresărire, cerebrală ori sufletească, iar poticnelile de ritm şi lipsa euritmiei pun sigiliul.
...V-am citit din textele albe, nu sunt fan deloc, ba din contră, însă e cert că acolo vă descurcaţi mai bine. Poate rămâneţi prin zona aia, dat fiind faptul că, dacă veţi mai continua cu asemenea versuri, majoritatea lor va ajunge la şantier. În treacă fie spus, acest text este cu un pas (un pas jumate) pe acolo, dar poate că poate fi salvat. Încă.
Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.
Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.
Nu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
lăsat de Ludmila mulți ne regăsim deseori. de fiecare dată o luăm de la capăt, încercând să mergem mai departe fără ea, în noapte mirați de umbra noastră frumoasă, unii pe inima lor c-o speranță, alții cu bruma de toamnă tremurând de frică la tunetele apropiatei ninsori... ar fi putut ieși două poeme de-aici.
ceea ce apreciez la tine, paul, e faptul ca, de o vreme, se contureaza un stil in pagina ta. mai e de lucru, fireste, dar efortul merita, dupa cum stii. te citesc cu atentie in continuare
In ce priveste formolul inclin sa-i dau dreptate profetului. Substanta este menita a prelungi aparenta trupului neavind nici o simbolica sufleteasca ci dimpotriva o dragoste moarta-murita conservata-n formol o reduce ( pe dragoste) la material la carnal la ceea ce o dragoste nu este sau n-ar trebui sa fie. Formolul conserva,temporar ceva mort pina ce acel ceva fi-va definitiv ingropat.
cezar există o diferență între a nu avea talent și a nu avea inspirație. un om care scrie poezie poate cu siguranță sa aibă zile proaste. și texte proaste. un om care nu știe sau nu poate să scrie poezie nu are nici măcar un text bun. sau chiar dacă îl are este o excepție. pentru primul excepția este textul prost. pentru al doilea excepția este textul bun. întrebarea care ar trebui să ți-o pui nu este de ce unii își versifică legitimațiile ci dacă tu poți scrie poezie. fiindcă dacă tu nu poți atunci este absolut irelevant ce fac alții.
Ecaterina, eu pot fi cel mult dragutA (desi, in genere, nu prea sunt), tinand cont de faptul ca m-am nascut femeie. Ce sa fac - fiecare cu handicapul sau. Dar nu ma pot opri sa nu amnedez felul... sa-i zicem transant in care tie iti place sa-ti spui parerile (vezi sintagma "e o tampenie"), finndca ceea ce ti de pare TIE a fi o tampenie poate gasi ecouri intr-un alt cititor. Chestie de filtru, filtru alcatuit din conceptii, rigori estetice personale si - de ce nu? - de lecturi. Iar faptul ca, citind dervisi, te-ai gandit la...darwinisti, e scuzabil: din cate stiu, Mevlana nu se preda in liceu. Darwin,da. Sau, pe vremea mea (ah, ce muuult e de-atuci), se preda. Bun, nici despre faptul ca poate exista o cunoastere a divinitatii <B>relevata</B> nu se spune, pesemne, prea multe in manuale...Asa ca, repet, fiecare se gandeste la ce i-o fi mai la indemana... Cat despre "cliseistic"...ce sa mai zic? Zic doar e necesar un dram de forta sa nu-ti mai pese de "vanatorii de clisee" si sa indraznesti sa spui ce ai de spus in era asta a pseudo-literaturii verbiajului, cand pseudo-originalitatea trece inaintea autenticitatii. Nu mai conteaza CE spui, ci CUM spui. Eu m-am cam saturat de tagma asta de atleti care substituie liniei de sosire, alergarea in sine. Dar aici e o alta poveste... Virgil, eu nu stiu, eu pot doar sa fac asocieri, in acele limite pe care mi le ingaduie textul...si altele. Fireste ca licentele nu sunt condamnabile, atunci cand isi gasesc justificarea.
Semn pentru primele două strofe sunt din altă poveste din altă gamă, de undeva din copilăria lui Luis Buñuel și al său mediu impregnat de obscurantism religios. Poate de aceea m-au marcat, șocat: "cînd nu mai poți fă o căpiță adună-i pe toți laolaltă să știe căruța unde să tragă în urma mea pămîntul gol toți oamenii strînși pe partea asta a lumii mai stau la suprafață doar picioarele ca niște tulpini tăiate pe jumătate" este o arhitectură a visului sau a coșmarului care devine organică la tine, te înconjoară, devii parte indivizibilă.
Marina, Felicitări pentru acest text informativ, ar trebui afișat pe prima pagină! Și în comentariu ai adus detalii utile și mult optimism! Prezența ta ne bucură!
Vai Virgil ce dezamagire am avut cand am citit mai bine. Citisem initial : "timpul îmi era din sticlă de murano" si zic, extraordinar, ce vers! Si cand colo, era trupul! Of of.
Hei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
Textul îmi amintește de The Waves. Poate că ar fi interesant de continuat fiecare fragment în parte, de a da consistență ideii. Remarc imaginea strofei de mijloc ("ne lichefiem...").
vreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
Bun gust, rafinament, sugestie, excelență... iată doar patru dintre coordonatele copertei semnată de Vlad Turburea. Nici nu se putea altfel pentru ceea ce este condeiul artistului și pentru ceea ce a devenit Virtualia în spațiul literar-artistic. Iată încă un motiv pentru care îmi doresc mult ca poemele mele să fie lângă ale voastre.
Felicitări, Vlad!
Felicitări, Alina! Succes!
Aștept să ne (re)vedem la Iași, chiar dacă pe aici "ninge dezmățat și tandru", vorba cântecului.
Petru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
Acum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
Inițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
Mariana, in ciuda faptului ca nu vreau sa invat si nici sa fortez pe nimeni sa ofere comentarii la comanda totusi as vrea sa reiterez faptul ca aici astepatam comentarii pertinente. De acum incolo am sa insist ca cei doi editori/moderatori pe Hermeneia sa se implice mai mult in acest sens si daca va fi nevoie vom lua si masuri disciplinare. Nu ma opun unei "personalizari" a modului in care se fac comentariile dar sub nici o forma nu vreau sa devina un fel de modalitate de trimis salutari sau alte amabilitati.
vlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
În rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
primul lucru la care m-a dus gandul e ca nici macar n-ai nevoie de creioane. ceva nu-i in regula cu comparatia asta, dar prefer sa dau vina pe mine. :o)
dar are o nota sarmanta, dincolo de.
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
Ce stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
Un efort lăudabil, apreciez acest gen de eseuri poetice în devenire, chiar dacă eseul (și de această dată) este încă departe de Tipperary. Însă, hai să fim sinceri, câți dintre noi am putea fi mai aproape de Tipperary decât este aici Adrian? Aud?? De aceea, eu zic să îl apreciem așa cu ce am mai rămas, respectiv cu fii, iubite mame și cu tați.
Indiscutabil perfectibil sonteul, însă îl apreciez ca atare. Felicitări!
Ca să mă crezi că mi-a plăcut cu adevărat, într-o bună zi îl voi parodia, încercând să nu mă fac de râs desigur.
un discurs nostalgic dar parca nu suficient de pregnant ca sa lase o amprenta pe retina, imi place tonul elegiac, iar finalul sparge monotonia unor rememorari... un typo in versul 2 cu bine anna
"încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr" mi se pare hilar si in acelasi timp o declaratie serioasa de dragoste, imi surade ideea asta de tortura poetica
Ca să răspund eu deși știu că nu se cade (dar nici el nu a răspuns și nici asta nu se cade iar el e bărbat iar eu femeie) Cristinei, zic... Virgil lipsește de pe site pentru că scrie! Uraaa, ce altceva pot să zic citind acest poem. Dacă ar fi după mine și dacă ar fi să citesc doar asemenea texte sub semnătura lui, Virgil Titarenco ar putea să lipsească de pe site definitiv și irevocabil.
Doar când și când, mai ceva decât unu'... Carlos Castaneda, nu știu dacă l-ați cunoscut personal, eu am dat mâna cu el în față la un supermarket în L.A., să ne trimită câte un text ca acesta să-l citim. O adevărată delectare.
Marga
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bună ziua!
...Nu înţeleg de ce insistaţi cu texte de natură clasică, când este evident că nu deţineţi la un nivel agreabil nici tehnica exterioară (versificaţia), nici tehnica interioară.
...Flori/petale/crini/nopţi/scrin/stele/ceruri/timp/spaţiu/miresme etc - nu mă înţelegeţi greşit, nu interpretez lexical, însă atunci când aceste cuvinte atât de mari sunt dublate de-o expresie plată/perimată, devin şi mai supărătoare. Mai departe, "poezia", cel puţin pentru mine, nu degajă nicio tresărire, cerebrală ori sufletească, iar poticnelile de ritm şi lipsa euritmiei pun sigiliul.
...V-am citit din textele albe, nu sunt fan deloc, ba din contră, însă e cert că acolo vă descurcaţi mai bine. Poate rămâneţi prin zona aia, dat fiind faptul că, dacă veţi mai continua cu asemenea versuri, majoritatea lor va ajunge la şantier. În treacă fie spus, acest text este cu un pas (un pas jumate) pe acolo, dar poate că poate fi salvat. Încă.
O zi buna!
pentru textul : Dor virtual demi-a plăcut, iar versurile acestea în special:
Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.
Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.
ai transmis. am empatizat. frumos!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deNu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
pentru textul : schizoid de profesie delăsat de Ludmila mulți ne regăsim deseori. de fiecare dată o luăm de la capăt, încercând să mergem mai departe fără ea, în noapte mirați de umbra noastră frumoasă, unii pe inima lor c-o speranță, alții cu bruma de toamnă tremurând de frică la tunetele apropiatei ninsori... ar fi putut ieși două poeme de-aici.
pentru textul : Ludmila demi se pare un demers care tradeaza talent si bun gust. semnificativa si ideea eucharistica a piinii si vinului. si totul in nevrednicia lutului.
pentru textul : ne lut deceea ce apreciez la tine, paul, e faptul ca, de o vreme, se contureaza un stil in pagina ta. mai e de lucru, fireste, dar efortul merita, dupa cum stii. te citesc cu atentie in continuare
pentru textul : pauză de băgat aplauze deIn ce priveste formolul inclin sa-i dau dreptate profetului. Substanta este menita a prelungi aparenta trupului neavind nici o simbolica sufleteasca ci dimpotriva o dragoste moarta-murita conservata-n formol o reduce ( pe dragoste) la material la carnal la ceea ce o dragoste nu este sau n-ar trebui sa fie. Formolul conserva,temporar ceva mort pina ce acel ceva fi-va definitiv ingropat.
pentru textul : Draperii roșii deinteresant Aranca, si eu ma gindeam sa folosesc undeva in acest text cuvintul buzunar. For some reason it was coming to me again and again
pentru textul : Paseo de los Tristes decezar există o diferență între a nu avea talent și a nu avea inspirație. un om care scrie poezie poate cu siguranță sa aibă zile proaste. și texte proaste. un om care nu știe sau nu poate să scrie poezie nu are nici măcar un text bun. sau chiar dacă îl are este o excepție. pentru primul excepția este textul prost. pentru al doilea excepția este textul bun. întrebarea care ar trebui să ți-o pui nu este de ce unii își versifică legitimațiile ci dacă tu poți scrie poezie. fiindcă dacă tu nu poți atunci este absolut irelevant ce fac alții.
pentru textul : iarna deEcaterina, eu pot fi cel mult dragutA (desi, in genere, nu prea sunt), tinand cont de faptul ca m-am nascut femeie. Ce sa fac - fiecare cu handicapul sau. Dar nu ma pot opri sa nu amnedez felul... sa-i zicem transant in care tie iti place sa-ti spui parerile (vezi sintagma "e o tampenie"), finndca ceea ce ti de pare TIE a fi o tampenie poate gasi ecouri intr-un alt cititor. Chestie de filtru, filtru alcatuit din conceptii, rigori estetice personale si - de ce nu? - de lecturi. Iar faptul ca, citind dervisi, te-ai gandit la...darwinisti, e scuzabil: din cate stiu, Mevlana nu se preda in liceu. Darwin,da. Sau, pe vremea mea (ah, ce muuult e de-atuci), se preda. Bun, nici despre faptul ca poate exista o cunoastere a divinitatii <B>relevata</B> nu se spune, pesemne, prea multe in manuale...Asa ca, repet, fiecare se gandeste la ce i-o fi mai la indemana... Cat despre "cliseistic"...ce sa mai zic? Zic doar e necesar un dram de forta sa nu-ti mai pese de "vanatorii de clisee" si sa indraznesti sa spui ce ai de spus in era asta a pseudo-literaturii verbiajului, cand pseudo-originalitatea trece inaintea autenticitatii. Nu mai conteaza CE spui, ci CUM spui. Eu m-am cam saturat de tagma asta de atleti care substituie liniei de sosire, alergarea in sine. Dar aici e o alta poveste... Virgil, eu nu stiu, eu pot doar sa fac asocieri, in acele limite pe care mi le ingaduie textul...si altele. Fireste ca licentele nu sunt condamnabile, atunci cand isi gasesc justificarea.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deSemn pentru primele două strofe sunt din altă poveste din altă gamă, de undeva din copilăria lui Luis Buñuel și al său mediu impregnat de obscurantism religios. Poate de aceea m-au marcat, șocat: "cînd nu mai poți fă o căpiță adună-i pe toți laolaltă să știe căruța unde să tragă în urma mea pămîntul gol toți oamenii strînși pe partea asta a lumii mai stau la suprafață doar picioarele ca niște tulpini tăiate pe jumătate" este o arhitectură a visului sau a coșmarului care devine organică la tine, te înconjoară, devii parte indivizibilă.
pentru textul : pămînt înghețat deMarina, Felicitări pentru acest text informativ, ar trebui afișat pe prima pagină! Și în comentariu ai adus detalii utile și mult optimism! Prezența ta ne bucură!
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris deVai Virgil ce dezamagire am avut cand am citit mai bine. Citisem initial : "timpul îmi era din sticlă de murano" si zic, extraordinar, ce vers! Si cand colo, era trupul! Of of.
pentru textul : din jocurile insulei deHei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
pentru textul : ce am scris "atunci" deTextul îmi amintește de The Waves. Poate că ar fi interesant de continuat fiecare fragment în parte, de a da consistență ideii. Remarc imaginea strofei de mijloc ("ne lichefiem...").
pentru textul : Nepoveste devreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deBun gust, rafinament, sugestie, excelență... iată doar patru dintre coordonatele copertei semnată de Vlad Turburea. Nici nu se putea altfel pentru ceea ce este condeiul artistului și pentru ceea ce a devenit Virtualia în spațiul literar-artistic. Iată încă un motiv pentru care îmi doresc mult ca poemele mele să fie lângă ale voastre.
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deFelicitări, Vlad!
Felicitări, Alina! Succes!
Aștept să ne (re)vedem la Iași, chiar dacă pe aici "ninge dezmățat și tandru", vorba cântecului.
Petru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deAcum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
Inițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deGeorge, fain dar prea multe explicatii prin text. Pai cititorul ce sa mai faca? Imi place discursul, e natural si frust. Andu
pentru textul : Fotografii nonexplicite deMariana, in ciuda faptului ca nu vreau sa invat si nici sa fortez pe nimeni sa ofere comentarii la comanda totusi as vrea sa reiterez faptul ca aici astepatam comentarii pertinente. De acum incolo am sa insist ca cei doi editori/moderatori pe Hermeneia sa se implice mai mult in acest sens si daca va fi nevoie vom lua si masuri disciplinare. Nu ma opun unei "personalizari" a modului in care se fac comentariile dar sub nici o forma nu vreau sa devina un fel de modalitate de trimis salutari sau alte amabilitati.
pentru textul : nimeni nu va ști devlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
pentru textul : tablou domestic cu înger deÎn rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
primul lucru la care m-a dus gandul e ca nici macar n-ai nevoie de creioane. ceva nu-i in regula cu comparatia asta, dar prefer sa dau vina pe mine. :o)
dar are o nota sarmanta, dincolo de.
abia acum am citit si primul comentariu, iata.
pentru textul : să nu îți faci prieteni deEu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
pentru textul : karuna deCe stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
pentru textul : noapte debreak two legs, virgil! i'll be with you in soul & spirit (sper sa ai parte si de "spirit" de minimum 40 grade :)
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deUn efort lăudabil, apreciez acest gen de eseuri poetice în devenire, chiar dacă eseul (și de această dată) este încă departe de Tipperary. Însă, hai să fim sinceri, câți dintre noi am putea fi mai aproape de Tipperary decât este aici Adrian? Aud?? De aceea, eu zic să îl apreciem așa cu ce am mai rămas, respectiv cu fii, iubite mame și cu tați.
pentru textul : Supraportret deIndiscutabil perfectibil sonteul, însă îl apreciez ca atare. Felicitări!
Ca să mă crezi că mi-a plăcut cu adevărat, într-o bună zi îl voi parodia, încercând să nu mă fac de râs desigur.
un discurs nostalgic dar parca nu suficient de pregnant ca sa lase o amprenta pe retina, imi place tonul elegiac, iar finalul sparge monotonia unor rememorari... un typo in versul 2 cu bine anna
pentru textul : niciodată la fel de"încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr" mi se pare hilar si in acelasi timp o declaratie serioasa de dragoste, imi surade ideea asta de tortura poetica
pentru textul : a.m. deCa să răspund eu deși știu că nu se cade (dar nici el nu a răspuns și nici asta nu se cade iar el e bărbat iar eu femeie) Cristinei, zic... Virgil lipsește de pe site pentru că scrie! Uraaa, ce altceva pot să zic citind acest poem. Dacă ar fi după mine și dacă ar fi să citesc doar asemenea texte sub semnătura lui, Virgil Titarenco ar putea să lipsească de pe site definitiv și irevocabil.
pentru textul : vinovați deDoar când și când, mai ceva decât unu'... Carlos Castaneda, nu știu dacă l-ați cunoscut personal, eu am dat mâna cu el în față la un supermarket în L.A., să ne trimită câte un text ca acesta să-l citim. O adevărată delectare.
Marga
Pagini