Costel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu
Multumesc pentru rabdarea de a parcurge textul. Daca ma voi hotara sa-l public intr-o carte voi tine seama de sugestia ta de a include comul meu in text.
alma, incurajarile voastre ma determina sa perseverez, si, eventual, sa revin asupra incadrarii acestui experiment, cand voi definitiva si ultimul slide. astept sugestii in continuare si nu numai... inca o precizare: mi-am dorit de mult timp un tablou cu tema mitul pesterii. anul trecut, dorinta mea s-a concretizat intr-un mod neasteptat de bun, cand Ala, fosta eleva de-a mea, actuala studenta la arte, mi-a facut aceasta panza. multumesc inca odata, Ala!
Francisc, daca sint secvente care iti plac, nu poate decit sa ma bucure. Inseamna ca, pe undeva se vede un progres. Orice text e perfectibil in masura in care in care exista argumente pertinente. A te crampona de imperfectiuni, dincolo de atitudine, face parte din recuzita criticii comune. Orice semn care da dovada de pertinenta ma ajuta sa evoluez, chiar daca tu vezi in nevoie de comunicare un fel de a apela la mila celorlalti. Cit despre partea a doua a comentariului tau, daca te ajuta cu ceva, esti iertat. Mergi in pace, eu nu am nici o putere, dar, daca as fi vreun pui de editor, cu siguranta nu te-as uita.
eu inteleg cautarea tacerii, ca pe o mangaiere fara cenzura, obsedanta, plutind in astral, desi putin frivola, gandindu-ma la intrebarea care urmeaza si a carui ton imi place: „pentru care zi, pentru care ora, pentru care clipa traiesc?” un raspuns vremelnic, iluzoriu, coboara cerurile, apropie culoarea... scuza-ma Lucian, dar nu-mi suna bine „ma incant”, nu stiu... poate „ma incanta si ma bucur”... e doar o simpla parere, chiar nu-mi permit sa dau sfaturi, oricum tu stii cel mai bine:)
Iată încă unul din incovenientele care apar atunci când se postează linkuri: textul trece pe locul al doilea şi discutăm ce e pe link şi nu textul.
Mie mi-a plăcut mult tensiunea sugerată în poem, libertatea autoarei de a folosi mijloacele dorite.
Nu înţeleg un lucru, ceva ce am mai observat la textele tale, Daniela, şi anume faptul că laşi rânduri libere între versuri care fac parte din aceeaşi frază. Nu ştiu dacă e ceva deliberat sau o problemă de redactare. De exemplu aici: urmează sângele cu patine albe
si dâre mici
ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri
(lipsă diacritică la si)
Cât despre reguli şi regulamente şi libertate, aş putea spune că libertatea cea mai mare e acolo unde sunt nişte îngrădiri :)
Te citesc cu interes!
Ce ritm interior grozav. Fragmentat poate că ar fi putut fi înscris și ca poezie, mai multe, un colaj. Dar mie-mi place mai mult așa, o proză creponată. E o lectură plăcută a lumii de hârtie, a oamenilor ce se tem de cei vii, căci ei pot să sufle într-o păpădie. Un text plin de simbolistică. Și, deși mă voi repeta, atu-ul său e ritmul interior.
Domnule Giuresteanu, trec peste faptul ca nu mai fac "comentarii literare" de cand am terminat liceul, dar sunt cucerita de maiestria dvs de prozator, de cursivitate, de firescul personajelor - si vin sa las aici o penita. Cred ca de multa vreme n-am mai gasit pe siturile literare o proza scurta care sa ma captiveze intr-atat.
in afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
Părere: o fi starea atutentică, dar ce ajunge la mine e fără personalitate. Dpdv expresiv, autorul s-a mulţumit cu ce a găsit, cu ce şi-a amintit că ar fi liric, cu ce i-a ieşit în cale. Până la "şi văd", doar imagini reluate. Contextul nu ajută deloc.
Singura parte care are ceva consistenţă e: "şi văd
porumbei înfometaţi de zbor
târându-şi lanţurile
primite în cuib"
şi finalul... fără final, adică fără "spre liniştea crucii".
Contrar așteptărilor, m-a binedispus mai ales finalul. Nu-i o rețetă rea pentru a tăvăli o primăvară în praful tuturor așteptărilor de peste iarnă. Discursul e bun, e puternic, și-mi place că se acutizează cu fiecare vers mai mult. Cred însă că debutul e destul de slab față de ceea ce urmează. Mie mi se pare, la ora asta, că poezia începe pe undeva pe la ultimul vers al primei strofe. Și cred că nu merge chestia cu "e așa de frumos să fii orb", ajunge referirea de mai devreme la Al Pacino...
Cum se pune titlu unui comentariu?
M-am cam incurcat, am bagat o "strofa" in plus, basca nu am stiut cum sa dau penita. Se vede treaba ca n-am mai trecut de cam multisor pe aici.
Mircea, bine ai venit pe site! am reținut câteva imagini frumoase. mi-a plăcut mult acest vers: "negociez distanța cu ajutorul fumului". pe viitor, dacă ai folosi diacritice ar fi mult mai bine. cred că poți scrie o proză scurtă foarte reușită pornind de la imaginile poemului tău. încearcă! mult succes și inspirație. Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cum văd textul:
Din păcate frunzele cad,
trupul mi-e umbră de arbore
cu crengile, noduri.
iubito,
după așteptări,
ești floare.
Petalele, pradă singurătății.
În ultimul ceas, mai lasă-mă o clipă
pentru textul : Te iubesc desă-ți scânteiez inima
ca și când aș lovi repetat două cuvinte.
Cred ca, intr-adevar, cel putin partea cu moartea ca poatroana de butic era rupta din contex. Am modificat, multumesc.
pentru textul : blackout deCostel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu
pentru textul : Concerto for flute, harp & orchestra deerată: Toţi poeţii, "scotea pălăria"
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deOttilia, Iulia Elize, multumesc :)
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu deMultumesc pentru rabdarea de a parcurge textul. Daca ma voi hotara sa-l public intr-o carte voi tine seama de sugestia ta de a include comul meu in text.
pentru textul : Ceasul dealma, incurajarile voastre ma determina sa perseverez, si, eventual, sa revin asupra incadrarii acestui experiment, cand voi definitiva si ultimul slide. astept sugestii in continuare si nu numai... inca o precizare: mi-am dorit de mult timp un tablou cu tema mitul pesterii. anul trecut, dorinta mea s-a concretizat intr-un mod neasteptat de bun, cand Ala, fosta eleva de-a mea, actuala studenta la arte, mi-a facut aceasta panza. multumesc inca odata, Ala!
pentru textul : rosario deFrancisc, daca sint secvente care iti plac, nu poate decit sa ma bucure. Inseamna ca, pe undeva se vede un progres. Orice text e perfectibil in masura in care in care exista argumente pertinente. A te crampona de imperfectiuni, dincolo de atitudine, face parte din recuzita criticii comune. Orice semn care da dovada de pertinenta ma ajuta sa evoluez, chiar daca tu vezi in nevoie de comunicare un fel de a apela la mila celorlalti. Cit despre partea a doua a comentariului tau, daca te ajuta cu ceva, esti iertat. Mergi in pace, eu nu am nici o putere, dar, daca as fi vreun pui de editor, cu siguranta nu te-as uita.
pentru textul : Misericordiae deMulțumesc, am studiat forma haiku și mi se pare foarte accesibilă, încă mai am de lucrat la versificație și la acele clișee. Sper să progresez.
pentru textul : Teenage angst deeu inteleg cautarea tacerii, ca pe o mangaiere fara cenzura, obsedanta, plutind in astral, desi putin frivola, gandindu-ma la intrebarea care urmeaza si a carui ton imi place: „pentru care zi, pentru care ora, pentru care clipa traiesc?” un raspuns vremelnic, iluzoriu, coboara cerurile, apropie culoarea... scuza-ma Lucian, dar nu-mi suna bine „ma incant”, nu stiu... poate „ma incanta si ma bucur”... e doar o simpla parere, chiar nu-mi permit sa dau sfaturi, oricum tu stii cel mai bine:)
pentru textul : Mă încânt și mă bucur deIată încă unul din incovenientele care apar atunci când se postează linkuri: textul trece pe locul al doilea şi discutăm ce e pe link şi nu textul.
Mie mi-a plăcut mult tensiunea sugerată în poem, libertatea autoarei de a folosi mijloacele dorite.
Nu înţeleg un lucru, ceva ce am mai observat la textele tale, Daniela, şi anume faptul că laşi rânduri libere între versuri care fac parte din aceeaşi frază. Nu ştiu dacă e ceva deliberat sau o problemă de redactare. De exemplu aici:
urmează sângele cu patine albe
si dâre mici
ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri
pentru textul : eine kleine musik de(lipsă diacritică la si)
Cât despre reguli şi regulamente şi libertate, aş putea spune că libertatea cea mai mare e acolo unde sunt nişte îngrădiri :)
Te citesc cu interes!
Ce ritm interior grozav. Fragmentat poate că ar fi putut fi înscris și ca poezie, mai multe, un colaj. Dar mie-mi place mai mult așa, o proză creponată. E o lectură plăcută a lumii de hârtie, a oamenilor ce se tem de cei vii, căci ei pot să sufle într-o păpădie. Un text plin de simbolistică. Și, deși mă voi repeta, atu-ul său e ritmul interior.
pentru textul : Hârtii deIoana, iata ca m-ai facut sa ma gindesc la a le aseza poate intr-o colectie
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deDomnule Giuresteanu, trec peste faptul ca nu mai fac "comentarii literare" de cand am terminat liceul, dar sunt cucerita de maiestria dvs de prozator, de cursivitate, de firescul personajelor - si vin sa las aici o penita. Cred ca de multa vreme n-am mai gasit pe siturile literare o proza scurta care sa ma captiveze intr-atat.
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului demulțumesc pentru variantă, dar deocamdată nu reușesc să mă desprind de forma asta. am s-o las un timp, poate revin.
pentru textul : vals pentru masha dein afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
pentru textul : mâine vine altul să-mi repare patul dePărere: o fi starea atutentică, dar ce ajunge la mine e fără personalitate. Dpdv expresiv, autorul s-a mulţumit cu ce a găsit, cu ce şi-a amintit că ar fi liric, cu ce i-a ieşit în cale. Până la "şi văd", doar imagini reluate. Contextul nu ajută deloc.
Singura parte care are ceva consistenţă e: "şi văd
porumbei înfometaţi de zbor
târându-şi lanţurile
primite în cuib"
şi finalul... fără final, adică fără "spre liniştea crucii".
Dar înclin să cred că există potenţial.
pentru textul : Vechi revelaţii deContrar așteptărilor, m-a binedispus mai ales finalul. Nu-i o rețetă rea pentru a tăvăli o primăvară în praful tuturor așteptărilor de peste iarnă. Discursul e bun, e puternic, și-mi place că se acutizează cu fiecare vers mai mult. Cred însă că debutul e destul de slab față de ceea ce urmează. Mie mi se pare, la ora asta, că poezia începe pe undeva pe la ultimul vers al primei strofe. Și cred că nu merge chestia cu "e așa de frumos să fii orb", ajunge referirea de mai devreme la Al Pacino...
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă deCred că scrisul ar trebui să fie mai mare, la mine pe monitor nu se poate citi decât cu greu. Aștept o altă variantă, pentru a putea citi în liniște.
pentru textul : crucile deVirgil , nu are in totalitate elemente de haiku.
pentru textul : Haiku(1) dedar are.
multumesc de citire
ceva comun
cam nebun
pentru zile mari
şi oameni rari
cuvântul-nimic
să fie peltic?
mă interesează oricare opinie. apreciez acolo unde ea este pertinentă. mulţumesc pentru lectură şi semn.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte deCum se pune titlu unui comentariu?
pentru textul : Străin deM-am cam incurcat, am bagat o "strofa" in plus, basca nu am stiut cum sa dau penita. Se vede treaba ca n-am mai trecut de cam multisor pe aici.
corect.
pentru textul : unui hermenel deversurile acestea*
pentru textul : p.s deai un compliment de la mine, boba esti total fu
pentru textul : t. a. l. c. descuze de offtopic Virgil!
Mircea, bine ai venit pe site! am reținut câteva imagini frumoase. mi-a plăcut mult acest vers: "negociez distanța cu ajutorul fumului". pe viitor, dacă ai folosi diacritice ar fi mult mai bine. cred că poți scrie o proză scurtă foarte reușită pornind de la imaginile poemului tău. încearcă! mult succes și inspirație. Madim
pentru textul : ersuri demie mi s-a părut că textul are personalitate. mai puțin la sfîrșit unde fraza este vizibil căutată. se scrie „peri” sau „pieri”?
pentru textul : pe stradă dece inseamna „ palme fine si privire scurta”?
pentru textul : Blind date derafinată ironia, ioana. deci partea asta sună calofil iar restul [... sună...] perfect. iată un comentariu care m-a binedispus
pentru textul : simfonia neterminată deîn sfânta resemnare de spirit am să-mi leg
o pipă două pipe trei pipe restu-i jeg
am gustat ironia amara. felicitari.
pentru textul : Zen (1) dePagini