antal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
nu cred că acest aspect este foarte important, mă refer la cât de dulce sau de acră poate să fie o poezie în momentul citirii ei. sunt aspecte care ţin de subiectivism, în sensul că ele plac sau nu, le accepţi sau ba, nu ţine de formularea versului în sine.
acum, ioana are unele versuri chiar bune cum ar fi: "poza copiată milimetric după micuţa balerină
părul şiroind şi mătasea piele udă pe trup", "în seara aceea a fost prima dată
când am simţit că fiecare îşi are omul lui
omul copil"
însă, poemul se pierde nu din cauza "de dulce" ci din cauza unui detaliu, autorul parcă se lasă în voia versului şi uită de vers, paradoxal. apar,aşadar, multe, foarte multe repetiţii, prea multe: ploaie, stropi, poze, apă. se pierde factorul imporant în poezie, acela de a sugera şi nu a spune.
dar nu putem spune că este un text slab, este un text aglomerat şi pierde cititorul şi e păcat pentru că talent există.
Imi par versurile destul de telegrafice... de parca ar fi o pauza adanca dupa fiecare si se pierde conexiunea (ipotetica) intre ele. Iar in versurile doi-patru de la ma gandesc-la ma fugaresc ganduri nu se face o trecere suficienta si apare totul ca o repetitie redundanta. Remarca utilizarea "fasii/sfasii" care provoaca o dihotomie intre o simtire oarecum pasiva si una ce exprima o actiune activa in forta ("sfasii") , intre "eu" si "tu". Ialin
Idee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
Mie mi-a adus aminte de Breakfast în America al trupei Supertramp, putin.
Poemul aduce o undă de vitalitate, de vioiciune specifică vârstei căreia i se adresează :). Nota distinctivă este dată însă de ironia fină menită să marcheze lirismul adânc, ecoul acut al acestui strigăt social.
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
pentru că are o teme bine definite, pe care le urmărește cu tenacitate pur feminină. Este captivantă glisarea între descrieri parcă stroboscobice ale unor gesturi ritualice și devoalările cu iz erotic.
Personajul poemului își asumă gesturile, practicând o fină autoironie în vecinătatea gustului amar al unei iubiri trecute. Aș avea avea de reproșat poate lungimea poemului, micile inexactități și locuri comune.
Dar în ansamblu este un poem plăcut, ușor exotic. Cu gust de scorțișoară și mirosind a santal.
Lucian, nu este prima dată când faci astfel de intervenții care nu au absolut nici o legătură cu textul. Chiar dacă intervii pe un ton politicos, tot în afara regulamentului se cheamă că ești, și constat că ești conștient de acest lucru. Pe hermeneia nu se fac găști, nici între editori, nici între ceilalți membri. Nici chaturi, așa că te voi ruga pe viitor, mai ales (dar nu numai) acolo unde ai să vezi că a intervenit deja un editor sau moderator, să te abții să mai lași comentarii care nu se referă la text. Chiar Camelia aprecia cu bun simț că nu-și dorește ca textul ei să aibă vizionări doar pentru că devine un punct de scandal. Mai țin să precizez un lucru foarte clar: nu consider comentariul Marinei atac la persoană. Am spus foarte clar unde cred că putea să procedeze altfel Diferența este că ea nu a încălcat regulamentul, pe când voi amândoi, da, dacă ar fi să considerăm din acest punct de vedere. Vă rog încă o dată să revenim la discuțiile pe text.
încă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
Dacă textul celălalt mi s-a părut slab, poezia de mai sus, sub forma aceasta finală..după cim văd din comentarii, îmi place. E bine că ai renunțat la 'obrazu-mi'....îți spusesem despre treaba asta și la celălalt poem. Îmi place cum sună degete goale...pt că tind să cred că asta subliniază lipsa unei atingeri propriu-zise. Îmi place că poemul nu abundă de verbe... și mai îmi place 'sărut' acolo..poate să fie atât substantiv, cât și verb. Bun. Revin.
iar umbli pe la limbile străine, siluindu-le! mai alaltăieri - germana, acum - franceza. ce e aia "jeumanfișist"?!
dincolo de asta, textul lui paul blaj este interesant, cu ceva experimental, poate, în registrul său minor asumat.
din nefericire, nu am nici un exemplar. doar l-am rasfoit. Cartea este realizata in conditii grafice foarte bune la o editura din Bucuresti, Formatul este A4 si prezinta texte si fotografii inedite facute in acea perioada 1980-1987, cind centrul a fost practic devastat prin demolarea abuziva a cartierului Antim, a bisericilor romanesti, pentru a se realiza actuala Casa a Poporului si Calea Victoriei Socialismului (18 km). Cartea « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987 » continua fotografiile-document din volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Domnul Bujor Nedelcovici, (un romancier, jurnalist, scenarist si fotograf de exceptie), declara cindva la postul de radio Europa libera: « Nu se poate trai la nesfirsit fara a rosti gindul gindit. Nu se poate trai doar din promisiuni, solutii consolatoare, autoamagiri comode, adica o indiferenta ce isi cauta mereu linistea, o pasivitate ce decurge din sentimentul neputintei sau al justificarilor facile de tipul: "se fac si lucruri bune, au iesit si carti de valoare". Nu se poate tacea fara a suporta riscul ca timpul sa-ti acopere sufletul si condeiul de o tacere vinovata, sufocata, intr-o fiinta bintuita de cosmaruri, indoieli si deznadejdi. Nu se poate trai cu sentimentul permanent al unei culpe morale: si eu contribui prin resemnarea si pasivitatea mea la raul care se produce, adica distrugerea culturii si a spiritualitatii romanesti. Exista o limita de acceptare, intelegere si suportabilitate. Soseste o zi in care trebuie sa spui raspicat: Asa nu se mai poate. Vine o clipa a eliberarii si a iluminarii. Si pentru mine acest prag a fost atins. Nu-mi parasesc nici patria, nici cultura, nici cartile, nici casa si nici prietenii. Caut doar un refugiu temporar int-un oras mare ca o padure din care o sa ies atunci cind vitregiile si urgiile vor trece peste acele locuri atit de incercate de-a lungul vremurilor".
de acord cu ioana. chiar daca ai imaginatie si idei, eu tot nu inteleg de ce le arunci asa in loc sa le dezvolti in texte propriu-zise
am senzatia ca nu ai rabdare
bun textul. Ai ajuns la un standard propriu. Se inscrie in acest standard. Cand il depasesti, apare si penita. Acum nu e cazul. P.S. Multumesc pt. reactia la textul pe care ti l-am trimis. In urma altor reactii, el este in curs de a capata alte re-scrieri. Cand va fi gata (sper ca nu peste mult timp) s-ar putea sa iti provoc surprize. Nu stiu daca placute sau nu.
Calin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
multumesc pentru suprinzatoarea analiza.
Apreciez aceste bijuterii poetice, pe care eu le citesc ca pe nişte poeme într-un vers al cărui iniţiator a fost Ion Pillat. Menţionez că domnia sa a impus prin creaţiile sale un segment nou în stilisitica poeziei, acceptată de critici precum Ion Coteanu, şi chiar de Academia Română.
Poemul într-un vers pare a fi o replică românească la poezia niponă. Versul are 13-14 silabe. De asemeni, are şi un titlu şi se acceptă figurile de stil.
Arămie
Ce nostalgie trasă prin inel, septembrie!...
Ar putea lipsi ,,ce-ul", dar cine ştie ce comori ascunde :)
Pentru forţa de concentrare poetică, pentru că a reuşit să facă să strălucească un poem arămiu în câteva cuvinte (într-un singur vers ), semnul meu de apreciere!
pana_de_vultur, ai tinut sfat intelept! stefane, multumesc de trecere, de sus fisurile se vad mai bine decat de pe schela! o sa ma gandesc la ce mi/ai spus si cand o sa am timp o sa tencuiesc ... acum las zidul crapat... te mai astept...
Opinia mea poate nu are nicio importanţă, fiindcă sunt o "voce" minoră în societate sau pe acest site, în poezie vreau să spun.
Am observat că majoritatea comentariilor se centrează pe dilema veche...ce este şi ce nu este vulgar.
Doresc să mărturisesc că poemul mi-a plăcut ca atare, nu are rost să explic de ce, nu are rost să suţin că am sau că nu am capacitate de analiză estetică. Cred că un poem are viaţă prin cei care îl acceptă şi îl consideră plăcut ca atare, contează mai puţin părerea experţilor. Doamne fereşte, nu vreau să fiu înţeleasă greşit, anume că poezia bună înseamnă ceea ce place celor neiniţiaţi în tainele "hermeneuticii".
În ceea ce priveşte problema vulgarităţii, opinia mea seamănă puţin cu a Marianei, fiindcă se pare că vorba "cur", acest cuvânt "popular", cu iz vetust, a deviat în timp către domeniul celor inacceptabile de norma comunităţii. Este un fenomen normal, se poate întâmpla oricărui cuvânt şi nu m-aş mira dacă peste un timp va dispărea din dicţionar. Oricine ştie că lucrurile se mişcă mai greu la nivel academic, cum este şi normal, fiind vorba de un tezaur al limbii române.
Recunosc, acest lucru se datorează în parte şi celor ca mine, care resping astfel de cuvinte încă din copilărie, le evită, le blamează. Acest lucru m-a caracterizat şi pe mine.
Repet, cuvântul "cur" şi la fel şi cuvântul "ţâţă", folosit de exemplu de Topîrceanu, au un iz vetust, aduc în amintire moşii sau târgurile de altădat'. Pe mine mă oripilau aceste cuvinte în copilărie, de fapt adolescenţă, şi acum îmi pare rău. Poate cunoaşteţi diverse bancuri fără perdea sau proverbe populare cu aceste cuvinte. Unchiul meu, născut în 1932, obişnuia să ia în derâdere anumite femei (uneori doar) cu rima:
"Asta e femeia şnur
fără ţâţe, fără cur."
Poate de la acest egen de tachinări mi se trage atitudinea faţă de aceste cuvinte. Îmi cer scuze dacă am supărat pe cineva cu aceste cuvinte, sau cu ironia de mai sus. Repet, cred că "cur" şi "ţâţe" au trecut în zona de penumbră şi poate vor degenera mai mult către vulgaritate. Poate nu.
Atitudinea resemnată a lui Isus pe cruce: "privesc pământul în ochi" , amestec de tristețe, durere, resemnare, supunere. Poate mergea mai bine " sângerează ceruri ", în final. tincuta
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
antal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme deerate: penite, fir-ar; autor care se respecta le utilizează.
pentru textul : o soluție temporară denu cred că acest aspect este foarte important, mă refer la cât de dulce sau de acră poate să fie o poezie în momentul citirii ei. sunt aspecte care ţin de subiectivism, în sensul că ele plac sau nu, le accepţi sau ba, nu ţine de formularea versului în sine.
pentru textul : pasodoble deacum, ioana are unele versuri chiar bune cum ar fi: "poza copiată milimetric după micuţa balerină
părul şiroind şi mătasea piele udă pe trup", "în seara aceea a fost prima dată
când am simţit că fiecare îşi are omul lui
omul copil"
însă, poemul se pierde nu din cauza "de dulce" ci din cauza unui detaliu, autorul parcă se lasă în voia versului şi uită de vers, paradoxal. apar,aşadar, multe, foarte multe repetiţii, prea multe: ploaie, stropi, poze, apă. se pierde factorul imporant în poezie, acela de a sugera şi nu a spune.
dar nu putem spune că este un text slab, este un text aglomerat şi pierde cititorul şi e păcat pentru că talent există.
poate voi reveni vreodată pe text. Mulţumesc pentru sfat. Şi mie mi se pare că lipseşte ceva acolo, poate o intensitate necesară.
pentru textul : Revin deLIM.
Imi par versurile destul de telegrafice... de parca ar fi o pauza adanca dupa fiecare si se pierde conexiunea (ipotetica) intre ele. Iar in versurile doi-patru de la ma gandesc-la ma fugaresc ganduri nu se face o trecere suficienta si apare totul ca o repetitie redundanta. Remarca utilizarea "fasii/sfasii" care provoaca o dihotomie intre o simtire oarecum pasiva si una ce exprima o actiune activa in forta ("sfasii") , intre "eu" si "tu". Ialin
pentru textul : delirice VII deiată că am revenit și am făcut, zic eu, niște tăieturi adînci
pentru textul : preludiu în alb și negru deIdee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
pentru textul : în căutarea acului pierdut deMie mi-a adus aminte de Breakfast în America al trupei Supertramp, putin.
pentru textul : Planeta maimuțelor dePoemul aduce o undă de vitalitate, de vioiciune specifică vârstei căreia i se adresează :). Nota distinctivă este dată însă de ironia fină menită să marcheze lirismul adânc, ecoul acut al acestui strigăt social.
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
pentru textul : jester deO felicit si pe aceasta cale pe Nicole Pottier care participa cu prietenii la Suceava la Primavara Poetilor din Romania!
pentru textul : Festivalul Primăvara Poeților/Le Printemps des Poètes ediția a 3-a depentru că are o teme bine definite, pe care le urmărește cu tenacitate pur feminină. Este captivantă glisarea între descrieri parcă stroboscobice ale unor gesturi ritualice și devoalările cu iz erotic.
Personajul poemului își asumă gesturile, practicând o fină autoironie în vecinătatea gustului amar al unei iubiri trecute. Aș avea avea de reproșat poate lungimea poemului, micile inexactități și locuri comune.
Dar în ansamblu este un poem plăcut, ușor exotic. Cu gust de scorțișoară și mirosind a santal.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deLucian, nu este prima dată când faci astfel de intervenții care nu au absolut nici o legătură cu textul. Chiar dacă intervii pe un ton politicos, tot în afara regulamentului se cheamă că ești, și constat că ești conștient de acest lucru. Pe hermeneia nu se fac găști, nici între editori, nici între ceilalți membri. Nici chaturi, așa că te voi ruga pe viitor, mai ales (dar nu numai) acolo unde ai să vezi că a intervenit deja un editor sau moderator, să te abții să mai lași comentarii care nu se referă la text. Chiar Camelia aprecia cu bun simț că nu-și dorește ca textul ei să aibă vizionări doar pentru că devine un punct de scandal. Mai țin să precizez un lucru foarte clar: nu consider comentariul Marinei atac la persoană. Am spus foarte clar unde cred că putea să procedeze altfel Diferența este că ea nu a încălcat regulamentul, pe când voi amândoi, da, dacă ar fi să considerăm din acest punct de vedere. Vă rog încă o dată să revenim la discuțiile pe text.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deîncă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
pentru textul : Poema del Piccolo Principe deidei in celofan subtire. imi aminteste de o alta poezie, alt cintec.
pentru textul : crucile deDacă textul celălalt mi s-a părut slab, poezia de mai sus, sub forma aceasta finală..după cim văd din comentarii, îmi place. E bine că ai renunțat la 'obrazu-mi'....îți spusesem despre treaba asta și la celălalt poem. Îmi place cum sună degete goale...pt că tind să cred că asta subliniază lipsa unei atingeri propriu-zise. Îmi place că poemul nu abundă de verbe... și mai îmi place 'sărut' acolo..poate să fie atât substantiv, cât și verb. Bun. Revin.
pentru textul : Sărutul deBine ai venit, Stefan Doru Dancus! cred ca ai postat involuntar acelasi text de doua ori. sper sa corectezi.
pentru textul : MIRCEA deiar umbli pe la limbile străine, siluindu-le! mai alaltăieri - germana, acum - franceza. ce e aia "jeumanfișist"?!
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt dedincolo de asta, textul lui paul blaj este interesant, cu ceva experimental, poate, în registrul său minor asumat.
sunt mult mai frumos aşezate aşa. nu ştiu dacă aş fi reuşit.
pentru textul : ambiguo | le mani dedin nefericire, nu am nici un exemplar. doar l-am rasfoit. Cartea este realizata in conditii grafice foarte bune la o editura din Bucuresti, Formatul este A4 si prezinta texte si fotografii inedite facute in acea perioada 1980-1987, cind centrul a fost practic devastat prin demolarea abuziva a cartierului Antim, a bisericilor romanesti, pentru a se realiza actuala Casa a Poporului si Calea Victoriei Socialismului (18 km). Cartea « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987 » continua fotografiile-document din volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Domnul Bujor Nedelcovici, (un romancier, jurnalist, scenarist si fotograf de exceptie), declara cindva la postul de radio Europa libera: « Nu se poate trai la nesfirsit fara a rosti gindul gindit. Nu se poate trai doar din promisiuni, solutii consolatoare, autoamagiri comode, adica o indiferenta ce isi cauta mereu linistea, o pasivitate ce decurge din sentimentul neputintei sau al justificarilor facile de tipul: "se fac si lucruri bune, au iesit si carti de valoare". Nu se poate tacea fara a suporta riscul ca timpul sa-ti acopere sufletul si condeiul de o tacere vinovata, sufocata, intr-o fiinta bintuita de cosmaruri, indoieli si deznadejdi. Nu se poate trai cu sentimentul permanent al unei culpe morale: si eu contribui prin resemnarea si pasivitatea mea la raul care se produce, adica distrugerea culturii si a spiritualitatii romanesti. Exista o limita de acceptare, intelegere si suportabilitate. Soseste o zi in care trebuie sa spui raspicat: Asa nu se mai poate. Vine o clipa a eliberarii si a iluminarii. Si pentru mine acest prag a fost atins. Nu-mi parasesc nici patria, nici cultura, nici cartile, nici casa si nici prietenii. Caut doar un refugiu temporar int-un oras mare ca o padure din care o sa ies atunci cind vitregiile si urgiile vor trece peste acele locuri atit de incercate de-a lungul vremurilor".
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » dede acord cu ioana. chiar daca ai imaginatie si idei, eu tot nu inteleg de ce le arunci asa in loc sa le dezvolti in texte propriu-zise
pentru textul : novocaină printre rânduri deam senzatia ca nu ai rabdare
bun textul. Ai ajuns la un standard propriu. Se inscrie in acest standard. Cand il depasesti, apare si penita. Acum nu e cazul. P.S. Multumesc pt. reactia la textul pe care ti l-am trimis. In urma altor reactii, el este in curs de a capata alte re-scrieri. Cand va fi gata (sper ca nu peste mult timp) s-ar putea sa iti provoc surprize. Nu stiu daca placute sau nu.
pentru textul : purgatoriu deIoan, şi în cazul tău ar trebui acum să îţi poţi publica textul.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I decorecteaza, te rog, "ieslea sfântă"
pentru textul : Rugă de Crăciun deorice criminal profesionist:) ai memorie buna, esti periculos :)
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă deCalin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
pentru textul : între două ferestre demultumesc pentru suprinzatoarea analiza.
Apreciez aceste bijuterii poetice, pe care eu le citesc ca pe nişte poeme într-un vers al cărui iniţiator a fost Ion Pillat. Menţionez că domnia sa a impus prin creaţiile sale un segment nou în stilisitica poeziei, acceptată de critici precum Ion Coteanu, şi chiar de Academia Română.
Poemul într-un vers pare a fi o replică românească la poezia niponă. Versul are 13-14 silabe. De asemeni, are şi un titlu şi se acceptă figurile de stil.
Arămie
Ce nostalgie trasă prin inel, septembrie!...
Ar putea lipsi ,,ce-ul", dar cine ştie ce comori ascunde :)
Pentru forţa de concentrare poetică, pentru că a reuşit să facă să strălucească un poem arămiu în câteva cuvinte (într-un singur vers ), semnul meu de apreciere!
pentru textul : arămie depana_de_vultur, ai tinut sfat intelept! stefane, multumesc de trecere, de sus fisurile se vad mai bine decat de pe schela! o sa ma gandesc la ce mi/ai spus si cand o sa am timp o sa tencuiesc ... acum las zidul crapat... te mai astept...
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital deOpinia mea poate nu are nicio importanţă, fiindcă sunt o "voce" minoră în societate sau pe acest site, în poezie vreau să spun.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deAm observat că majoritatea comentariilor se centrează pe dilema veche...ce este şi ce nu este vulgar.
Doresc să mărturisesc că poemul mi-a plăcut ca atare, nu are rost să explic de ce, nu are rost să suţin că am sau că nu am capacitate de analiză estetică. Cred că un poem are viaţă prin cei care îl acceptă şi îl consideră plăcut ca atare, contează mai puţin părerea experţilor. Doamne fereşte, nu vreau să fiu înţeleasă greşit, anume că poezia bună înseamnă ceea ce place celor neiniţiaţi în tainele "hermeneuticii".
În ceea ce priveşte problema vulgarităţii, opinia mea seamănă puţin cu a Marianei, fiindcă se pare că vorba "cur", acest cuvânt "popular", cu iz vetust, a deviat în timp către domeniul celor inacceptabile de norma comunităţii. Este un fenomen normal, se poate întâmpla oricărui cuvânt şi nu m-aş mira dacă peste un timp va dispărea din dicţionar. Oricine ştie că lucrurile se mişcă mai greu la nivel academic, cum este şi normal, fiind vorba de un tezaur al limbii române.
Recunosc, acest lucru se datorează în parte şi celor ca mine, care resping astfel de cuvinte încă din copilărie, le evită, le blamează. Acest lucru m-a caracterizat şi pe mine.
Repet, cuvântul "cur" şi la fel şi cuvântul "ţâţă", folosit de exemplu de Topîrceanu, au un iz vetust, aduc în amintire moşii sau târgurile de altădat'. Pe mine mă oripilau aceste cuvinte în copilărie, de fapt adolescenţă, şi acum îmi pare rău. Poate cunoaşteţi diverse bancuri fără perdea sau proverbe populare cu aceste cuvinte. Unchiul meu, născut în 1932, obişnuia să ia în derâdere anumite femei (uneori doar) cu rima:
"Asta e femeia şnur
fără ţâţe, fără cur."
Poate de la acest egen de tachinări mi se trage atitudinea faţă de aceste cuvinte. Îmi cer scuze dacă am supărat pe cineva cu aceste cuvinte, sau cu ironia de mai sus. Repet, cred că "cur" şi "ţâţe" au trecut în zona de penumbră şi poate vor degenera mai mult către vulgaritate. Poate nu.
:) care-i om si care-i caine?... ai dreptate, dupa atata istorie e lesne de facut diferenta. Numa' de bine!
pentru textul : până târziu câinele meu deAtitudinea resemnată a lui Isus pe cruce: "privesc pământul în ochi" , amestec de tristețe, durere, resemnare, supunere. Poate mergea mai bine " sângerează ceruri ", în final. tincuta
pentru textul : Ceruri dePagini