La Mestrul Fi..ică, pe post de lup, vine Scufița Roșie. Care o adusese cu ea și pe Scufița Albă. M. F.: Scufițelor, veniți după mine! Scufița Roșie, care știa povestea, a luat-o după El. Scufița Albă, care n-o știa, a luat-o în toate părțile. Și Maestrul, la fel (împreună cu Scufița Roșie – scai de coada lui). Și s-au iluminat sau re-iluminat (unii). Chiar de un număr infinit de ori. Dar numărabil. Are și infinitul ăla o limită. Nu-i merge chiar la infinit. Dar Ni..lau? O să întrebați pe bună dreptate. Ni..lau se piaptănă tot așa și consecvent, cu părul într-o parte. Precum Cȃntăreața Cheală a lui Ionesco… Nota: Povestea asta am spus-o pe gratis. N-am pretenția la drepturi de autor. Am să le-o vȃnd, totuși și agonicilor. Dacă mi se ivește ocazia….
Domnule Manolescu, în cazul meu "nostalgistica" în poezie, cum spuneţi dvs., este o stare firească, nu recurg la ea forţat, aşa cum ai recurge la o bomboană pentru tuse, poate singurul medicament dulce şi recomfortant. Această foiţă sensibilă are dezavantajul de a fi vulnerabilă, fapt pentru care diverşi autori încropesc un alt înveliş, o duramater din ironie şi autoironie. Nu cred că se va ajunge la saturaţie, fiindcă "nostalgistica" este o mărturisire de sine într-un confesional de sărbătoare. De fapt acesta este rostul sărbătorilor inimii : să aducă la lumină acea foiţă intimă. Viaţa şi poezia de alt gen închid rana deschisă, ca un chirurg dibaci.
"la marginea vietii" e in plus din punctul meu de vedere... un inceput al poeziei cu versul al doilea ar fi mult mai puternic. Partea aceasta "să iasă un chiot din pietre/sau poate o femeie singură/să treacă/pentru ultima dată" as reformula să iasă un chiot din pietre o femeie singură să treacă poate pentru ultima oară Acel "apoi" cred ca ar putea lipsi in aceasta poezie la fel ca si "ultimele semne"... as termina in remuscari valorizand si dimensiunea re-muscarilor. Mie mi-a placut latura primitiva :)
bun! "mă înfășor încet în jurul speranței că nimeni nu va afla vreodată progresia exponențială a tuturor necunoscutelor" mi-a placut si "clipă stoarsă/din șomoiogul lui dumnezeu"...sunt cateva imagini reusite in poezia asta, si un fel de vanitate bine dramuita. dar totusi..."ma sprijin", as zice.
Brrr... ce poem medical ! Nu zic, interesante asocieri, mie mi-a placut mai ales aceasta care alatura mai multe simturi, vazul, auzul, peste ele timpul... din ultima strofa, care mi se pare o poezie in sine. Rectului nu-i gasesc insa loc prin poem. Am scris si eu si cu cur si cu bip si iara bip, dar "rect" este un termen atata de medical incat iti vine sa scoti bisturiul si sa tai... de acolo nu iese decat un singur lucru :-) Cred ca daca ai elimina rectul de acolo as simti big-bang-ul experimentului tau poetic si fara ajutorul acceleratorul blestemat. Placut, Andu
sunt bucuroasă Marga că ai luat ceva cu tine.
Adrian, aprecierile tale înseamnă prea mult pentru mine. iar dacă la tema activă, vin eu aici, o să încerc mai des. am înţeles.(acum am examene :(, dar o să vin )
Silivia, sunt încântată din cele spuse, de aprecierile tale.
pentru locul cela de pe acoperiş şi pentru feminism şi gingăşie , cu M.F. la un loc, merci Raluca.
tuturor, mulţumesc frumos pentru aprecieri, nici nu am aşteptat...
o revista care se constituie o rampa de lansare pentru multi autori.
felicitari realiatorilor! mai ales in astfel de timpuri, efortul lor merita evidentiat.
frumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
poţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Sa ne limitam doar la a discuta despre text si sa lasam barfa pentru cine este dispus sa isi piarda timpul cu asa ceva. Deoarece nu este prima data cand te lasi furata de peisaj si deraiezi de la norma considera-te avertizata.
Felicitări, Mariana, un haiku frumos construit, cu impact vizual puternic şi sugerând miracolul primăverii care există şi în afara şi înăuntrul embrionului sau mugurelui. Dinamism şi exuberanţă totodată.
Am citit al cincilea nesomn acum câteva zile și am revenit. După ce am citit încă o dată ceea ce m-a făcut să revin ("Oare poate o pasăre să își aducă înapoi cîntecul sau o pădure foșnetele?"), mi-am amintit că, într-o după-amiază, trecând prin centru la o oră mai liniștită, un rotocol de păsări cântătoare mi-a atras atenția pe deasupra copacilor și-mi păru rău că nu știam ce nume poartă.
Djamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
Da, zece poeme ca zece porunci... o lectura care imi aminteste de vremurile bune de altadata, cand mai credeam ca exista Vama Veche si ca Naum traieste. Ca orice text lung are stangacii destule, dar a vorbi despre ele acum ar fi ca si cum as vorbi despre silicoza sticlarului... si ar fi pacat. Mai bine semnez cu o penita Andu
citatul rimbaldian, Ioana, sigur că acesta este: "je est un autre". eu nu l-am folosit mot-à-mot, însă l-am pus între ghilimele pentru a-l evidenţia cumva, neavând posibilitatea de a-l scrie italic ori altcumva. iar dacă ar fi să ne gândim la traducere, şi acesta este unul dintre motivele pentru care nu am ales expresia exactă a lui Rimbaud.
îţi mulţumesc mult pentru cuvinte şi sfat, onorată de prezenţa ta. te mai aştept.
eşti jenant. Ce are Evanghelia cu frustrarile tale prozelitistcultiste? Nu pune egal intre ele pentru ca nu convingi pe nimeni.
In plus, regulamentul Hermeneia stipuleaza foarte clar:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Ai grija ca atitudinea ta faţa de confesiunea lui cailean sau ovyus din comentariul tău frizează defăimarea. Aşa ceva sau jigniri interconfesionale nu vor fi permise pe Hermeneia. Dacă tu eşti obişnuit cu aşa ceva te rog să o practici la tine acasă. Aici însă te rog să te consideri avertizat.
p.s. în ce priveşte ce fac sau scriu eu sînt oricînd gata să dau socoteală. evident nu ţie. aici însă discutăm despre ce publicăm aici. încetează să mai arunci cu noroi în alţii cu scopul de a abate atenţia de la incompetenţa sau lipsa ta de talent. nu convingi pe nimeni. dar daca vrei sa fii buffon e alegerea ta.
Alina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
Dorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.
iată că zîmbesc. cred că am auzit-o în românește dar n-am auzit nici o variantă în engleză. astfel că pentru mine e prima. remarc precizia traducerii, și nu mă refer la vocabular ci poate mai ales la spirit. mă face să mă gîndesc la cum ar suna asta pe o scenă în nashville
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nicio problema Cristina, multumesc frumos pentru trecere!
pentru textul : cearşaful de stele deMulțumesc, Vladimr, mă bucur că ți-a plăcut
pentru textul : Umbra depentru că nu toată lumea știe. that's the point. există riscul unei „contextualizări confuzatoare(sic!)”
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deLa Mestrul Fi..ică, pe post de lup, vine Scufița Roșie. Care o adusese cu ea și pe Scufița Albă. M. F.: Scufițelor, veniți după mine! Scufița Roșie, care știa povestea, a luat-o după El. Scufița Albă, care n-o știa, a luat-o în toate părțile. Și Maestrul, la fel (împreună cu Scufița Roșie – scai de coada lui). Și s-au iluminat sau re-iluminat (unii). Chiar de un număr infinit de ori. Dar numărabil. Are și infinitul ăla o limită. Nu-i merge chiar la infinit. Dar Ni..lau? O să întrebați pe bună dreptate. Ni..lau se piaptănă tot așa și consecvent, cu părul într-o parte. Precum Cȃntăreața Cheală a lui Ionesco… Nota: Povestea asta am spus-o pe gratis. N-am pretenția la drepturi de autor. Am să le-o vȃnd, totuși și agonicilor. Dacă mi se ivește ocazia….
pentru textul : Povești pseudo-Zen (3) dePaul, mulţumesc pentru aprecierea poemului meu.
Domnule Manolescu, în cazul meu "nostalgistica" în poezie, cum spuneţi dvs., este o stare firească, nu recurg la ea forţat, aşa cum ai recurge la o bomboană pentru tuse, poate singurul medicament dulce şi recomfortant. Această foiţă sensibilă are dezavantajul de a fi vulnerabilă, fapt pentru care diverşi autori încropesc un alt înveliş, o duramater din ironie şi autoironie. Nu cred că se va ajunge la saturaţie, fiindcă "nostalgistica" este o mărturisire de sine într-un confesional de sărbătoare. De fapt acesta este rostul sărbătorilor inimii : să aducă la lumină acea foiţă intimă. Viaţa şi poezia de alt gen închid rana deschisă, ca un chirurg dibaci.
pentru textul : ajun de Paşte de"la marginea vietii" e in plus din punctul meu de vedere... un inceput al poeziei cu versul al doilea ar fi mult mai puternic. Partea aceasta "să iasă un chiot din pietre/sau poate o femeie singură/să treacă/pentru ultima dată" as reformula să iasă un chiot din pietre o femeie singură să treacă poate pentru ultima oară Acel "apoi" cred ca ar putea lipsi in aceasta poezie la fel ca si "ultimele semne"... as termina in remuscari valorizand si dimensiunea re-muscarilor. Mie mi-a placut latura primitiva :)
pentru textul : paseo campeon debun! "mă înfășor încet în jurul speranței că nimeni nu va afla vreodată progresia exponențială a tuturor necunoscutelor" mi-a placut si "clipă stoarsă/din șomoiogul lui dumnezeu"...sunt cateva imagini reusite in poezia asta, si un fel de vanitate bine dramuita. dar totusi..."ma sprijin", as zice.
pentru textul : sînt un incult deeu nu caut. tocmai voiam sa dau erata la comentariu dar ti-am lasat placerea de a boldui niste typo. :) hai sa avem o zi buna.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deCred că am înţeles. O să adaug acel "padding" de 15 sau de cât o trebui. Nu ştiam, scuze.
pentru textul : Zilele cubaneze la Sibiu deerată "nu am înțeles unde este poezia"!
pentru textul : Ca sunetul în fluier deBrrr... ce poem medical ! Nu zic, interesante asocieri, mie mi-a placut mai ales aceasta care alatura mai multe simturi, vazul, auzul, peste ele timpul... din ultima strofa, care mi se pare o poezie in sine. Rectului nu-i gasesc insa loc prin poem. Am scris si eu si cu cur si cu bip si iara bip, dar "rect" este un termen atata de medical incat iti vine sa scoti bisturiul si sa tai... de acolo nu iese decat un singur lucru :-) Cred ca daca ai elimina rectul de acolo as simti big-bang-ul experimentului tau poetic si fara ajutorul acceleratorul blestemat. Placut, Andu
pentru textul : Ochelarii de cal desunt bucuroasă Marga că ai luat ceva cu tine.
Adrian, aprecierile tale înseamnă prea mult pentru mine. iar dacă la tema activă, vin eu aici, o să încerc mai des. am înţeles.(acum am examene :(, dar o să vin )
Silivia, sunt încântată din cele spuse, de aprecierile tale.
pentru locul cela de pe acoperiş şi pentru feminism şi gingăşie , cu M.F. la un loc, merci Raluca.
tuturor, mulţumesc frumos pentru aprecieri, nici nu am aşteptat...
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deSilviu, iniţial, acolo mă oprisem. am revenit acum şi am ţinut cont de părerea ta. am renunţat la ultimele trei versuri.mulţumesc pentru trecere.
Adrian, am revenit pe text. îţi mulţumesc şi ţie pentru lectură şi precizări.
pentru textul : pândă deo revista care se constituie o rampa de lansare pentru multi autori.
pentru textul : Algoritm Literar. Nr. 3 defelicitari realiatorilor! mai ales in astfel de timpuri, efortul lor merita evidentiat.
Felicitări! Mă bucură această apariție care invită la o lectură atentă. Frumoase prezentări din partea criticilor.
pentru textul : Apariţie editorială defrumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
pentru textul : Haiku depoţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Sa ne limitam doar la a discuta despre text si sa lasam barfa pentru cine este dispus sa isi piarda timpul cu asa ceva. Deoarece nu este prima data cand te lasi furata de peisaj si deraiezi de la norma considera-te avertizata.
pentru textul : far deFelicitări, Mariana, un haiku frumos construit, cu impact vizual puternic şi sugerând miracolul primăverii care există şi în afara şi înăuntrul embrionului sau mugurelui. Dinamism şi exuberanţă totodată.
pentru textul : Haiku...poleit deeugen, nu am vrut sa lungesc ceva ce mi-a aparut clar
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deionut, cu acel sus, ai dreptate. acum ii vad inutilitatea.
sebi, multumesc de trecere
zic că aș fi folosit "te invitasem" în primul vers. devii minimalist, Virgil? :)
pentru textul : astăzi deAm citit al cincilea nesomn acum câteva zile și am revenit. După ce am citit încă o dată ceea ce m-a făcut să revin ("Oare poate o pasăre să își aducă înapoi cîntecul sau o pădure foșnetele?"), mi-am amintit că, într-o după-amiază, trecând prin centru la o oră mai liniștită, un rotocol de păsări cântătoare mi-a atras atenția pe deasupra copacilor și-mi păru rău că nu știam ce nume poartă.
pentru textul : jurnal de nesomn V deam inteles de unde ai plecat, dar nu ai ajuns, dupa mine, acolo unde trebuia. La multi ani!
pentru textul : simetrie deDjamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
pentru textul : Scaune deDa, zece poeme ca zece porunci... o lectura care imi aminteste de vremurile bune de altadata, cand mai credeam ca exista Vama Veche si ca Naum traieste. Ca orice text lung are stangacii destule, dar a vorbi despre ele acum ar fi ca si cum as vorbi despre silicoza sticlarului... si ar fi pacat. Mai bine semnez cu o penita Andu
pentru textul : turtle blues deerate astept si interes
pentru textul : Haiku decitatul rimbaldian, Ioana, sigur că acesta este: "je est un autre". eu nu l-am folosit mot-à-mot, însă l-am pus între ghilimele pentru a-l evidenţia cumva, neavând posibilitatea de a-l scrie italic ori altcumva. iar dacă ar fi să ne gândim la traducere, şi acesta este unul dintre motivele pentru care nu am ales expresia exactă a lui Rimbaud.
îţi mulţumesc mult pentru cuvinte şi sfat, onorată de prezenţa ta. te mai aştept.
pentru textul : „Je est l’autre” deeşti jenant. Ce are Evanghelia cu frustrarile tale prozelitistcultiste? Nu pune egal intre ele pentru ca nu convingi pe nimeni.
In plus, regulamentul Hermeneia stipuleaza foarte clar:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Ai grija ca atitudinea ta faţa de confesiunea lui cailean sau ovyus din comentariul tău frizează defăimarea. Aşa ceva sau jigniri interconfesionale nu vor fi permise pe Hermeneia. Dacă tu eşti obişnuit cu aşa ceva te rog să o practici la tine acasă. Aici însă te rog să te consideri avertizat.
pentru textul : Despre evanghelistul Matei dep.s. în ce priveşte ce fac sau scriu eu sînt oricînd gata să dau socoteală. evident nu ţie. aici însă discutăm despre ce publicăm aici. încetează să mai arunci cu noroi în alţii cu scopul de a abate atenţia de la incompetenţa sau lipsa ta de talent. nu convingi pe nimeni. dar daca vrei sa fii buffon e alegerea ta.
Frumos final!
pentru textul : mov deAlina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
pentru textul : chipul demultului deDorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.
iată că zîmbesc. cred că am auzit-o în românește dar n-am auzit nici o variantă în engleză. astfel că pentru mine e prima. remarc precizia traducerii, și nu mă refer la vocabular ci poate mai ales la spirit. mă face să mă gîndesc la cum ar suna asta pe o scenă în nashville
pentru textul : GHIȚĂ dePagini