adriana, ce spui mi a amintit de relatia guenon vasile lovinescu, de tezele celui mai mare esoteric roman, ale carui carti m au impresionat. sunt onorat pentru penita maia, pricepui ca ai intrat in joc, dar ma iarta, uneori mai uit si eu pasii...
cu înțepăturile m-am obișnuit, dar te rog să-mi indici dramul de originalitate al acestui text vs. ceea ce eu pot oferi oricând... sunt citate, citate și iar citate, chiar și din pictori ca Dali dar care au și scris în puținul lor timp liber, ce să le faci?
Iar eu nu am nevoie de dicționar ca să-i citesc...
Poate ție îți place prea mult snobismul de ai ajuns să îl confunzi cu erudiția sau cultura, este din nou doar părerea mea
nu inteţionez să intru în polemică /conflict cu colegii mei.
acest poem nu e nici de peniţe nici de recomandate.
nu ştiu cine a făcut recomandarea şi nici nu are importanţă. important e că fiind un poem fară valenţe deosebite, consultarea editorilor era necesară.
ştiu texte mult mai bune – ca editor am considerat că poate nu e locul lor la recomandate, poate am greşit, dar cu siguranţă mult mai bune.
Citește mai atent regulamentul! Și, by the way, confidențialitatea este de factură internațională. O pot invoca și din Mongolia, chiar dacă este o țară mai săracă, și din orice parte a lumii as well. Nu am avut nici-o reacție tendențioasă nici față de tine nici față de autor. Tu ești cea care exagerează și ia lucrurile într-un mod personal cînd nu este cazul. Oricît m-ai provoca Aranca, eu tot te iubesc, pentru că așa ești tu, indinspensabilă!
:) daca nu gasesti tu, nu inseamna ca nu este. nu toti putem scrie fix in acelasi fel. poezia e o zicere libera. incearca sa citesti in ansamblu, incearca sa surprinzi lucrurile din jur in toate luminile posibile.
Pare un fragment din elitra unor gânduri cu o toamnă mai îndepărtate de nostalgia semnelor. O elegie delicată concentrată într-o imagine finală de efect. Te citesc de departe.
no, las că-i uitil de data aceasta. aici tu nu ai explicat poezi ci ai oferit acele informaţii care duc, cum ai spus, la o aprofundare a textului. nu am citit "minunata călătorie", dar modul cum ai construit poezia, de la început "se făcea că tu erai Osa/şi eu îţi eram micul Matz", îmi sugerase exact povestea unor copii. micuţul Matz, e dealtfel, elocvent. Puteai să le spui oricum, se înţelege, cred, ideea.
încă o dată felicitări. o să reţin acestă poezie.
Gorune, să ştii că ai vrut sau nu dar ai atins un subiect care şi pe mine mă intrigă. Acum vreun an l-am abordat pe maestrul F şi l-am rugat să mai posteze câte ceva din fructele zemoase ale imaginaţiei sale extraordinare şi pe lithera, dar am fost refuzat fără drept de apel spunându-mi el cu mare hotărâre că el postează doar pe agonia. După care firesc eu l-am întrebat dacă ăia îl plătesc ceva de este aşa de dedicat, el mi-a răspuns ferm că nu, nici vorbă. Tare mirat am fost atunci şi mai sunt până şi în ziua de azi dar... asta e situaţia aşa că, Gorune expresia "îi iau pâinea de la gură" nu cred că este potrivită în acest caz, amândoi făcând în felul nostru muncă patriotică. Doar că eu, sincer, dacă m-ai ruga tu de exemplu să postez pe site-ul tău că ţi-a plăcut ce scriu (ceea ce am înţeles că nu e cazul, dau doar un exemplu conjunctural)... aş face-o, m-aş simţi chiar onorat.
Andu
Boba, Mai du-te si tu pe Agonia aia, daca esti curios, (chiar la ultimul meu text, acelasi cu cel de aici) la http://www.agonia.ro/index.php/essay/1803612/(2)_C%C8%83te_ceva_despre_Cantor,_Aristotel_%C5%9Fi_Dan_Puric._Azi,_Aristotel_(doar_ca_pre-text). Pentru care (dar asta a fost numai picatura care a umplut "cenzorului" paharul) am fost retrogradat la nivelul "zero". Lucru care pe mine ma incanta pentru ca ma duce cu gandul la "multimea vida" (dar a "vidului plin"). Si te vei lamuri ce-i si cu Potra. Care fluiera-n biserica, mai de curdand, pe acolo. Dar din motive diferite si de ale tale dar, int-rn fel si de ale mele. Si a trecut si el prin "cenzura". Insa, culmea, "cenzura" a fost "obligata" sa-l reconsidere (din niste motive oculte). Daca, chiar esti curios, la com-urile textului meu, te poti duce pe respectivul Potra (la pagina lui) si ai sa te distrezi. Revenind acum la chestiune, adica la textul meu. El nu este (si nici nu si-a propus sa fie) un studiu. Este, pretentios spus, un "eseu". Care a avut drept scop principal unul personal: sa-mi ordonez niste idei si, in acelasi timp, sa provoace discutii (dar nu de genul celor de pe Agonia in care, recunosc, m-am lasat, la un moment dat, angrenat. Ceea ce dovedeste ca inca, chiar si la varsta mea, pot fi manipulat). Din fericire, aici, pe H., s-a gasit Adriana Lisandru cu care se poate purta un dialog civilizat, fara ca, dupa parerea mea, sa devina anost si cu ptetentii "academice". Ci asa numai, ca de la om la om, fiecare respectandu-si preopimemtul, fara a cadea in ridicolul pierderii simtului umorului. Sper sa se mai iveasca si altii. Cu
Mă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
Alina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
Un poem care mi-a mers direct la suflet şi nu e lucru puţin.
Citez o strofă care m-a atins în mod special:
"când unchiu Alexe şi-a pierdut mâna
ne-am jucat cu mingi colorate
pluteau pe apă la vale, pe tante
o ţineau de cot să nu cadă
ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Pentru ultimile două versuri din această strofă, măcar pentru atât şi tot ţi-aş fi lăsat o peniţă de nu ar fi trebuit să şi explic de ce aşa şi nu altfel.
"ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Singurul pasaj care mi-a atras în mod special atenția este cel al Alinei Manole:
„pe rând eram unul
eram celălalt
cineva însă
era într-un plus
ca într-o cruce
îşi ţinea tălpile
înlipite de cer
ca pentru un salt mortal
înspre viaţă
nouă ne rămâneau
nostalgiile ierburile pieţele
din care năşteam
scări de griuri
prin anotimpuri”
În rest - multă vorbărie și mult balast, deși ca experiment - este un lucru interesant. Eugen.
admir sinceritatea, Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile... ce să fie mai clar, mai dulce și relaxant decât această confesiune?
Reușită poezie de dragoste, cu un eu cosmic depășind hotarele Cătălinei eminesciene. Prin eterizarea trupului - realizată cu mijloace poetice autentice - și topirea amintirii, ultimele lucruri sunt lăsate în urmă. Primele două versuri sunt demne de pana oricărui mare poet. Acest "atunci" la început de poezie, o așează direct în inima lucrurilor, în centrul de gravitație al unei simțiri din care izvorăște ceeea ce urmează să fie spus. Nu e atât de mult o anticipare, cât un prezent continuu în care și dinspre care scrie autoarea.
Mie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
Adriana, mulțumesc pentru postarea variantei inițiale a textului. Este foarte interesant pentru mine de observat diferențele și de înțeles hotărârea ta de a modifica.
Virgil, ai perfectă dreptate, eu sugeram doar că autorul/autoarea ar fi cel/cea care, atunci când modifică un text la sugestia unui comentator, ar fi bine să menționeze acest lucru și să conserve cumva, și dacă doar pentru scopul atelierului de creativitate și dialog care este site-ul H, varianta inițial postată.
Margas
Omul care nu cunoaște și caută, omul care cunoaște și se ferește. Ce și cum cunoaște, e un subiect difuz și confuz despre care se tot scrie. Nota amuzantă și cinică m-a binedispus. Mi-ar face plăcere să citesc o continuare, dragostea și filozofia ei nu trebuie să fie mereu discuții pe viață și pe moarte.
evident problema se pune cu privire la cine este subiectul, tu sau eu, si la ce fel de diateza este vorba acolo. pentru ca eu cred ca este una sa spui "eu/tu să nu mai fi purtat" si este cu totul alta sa spui "tu să nu mai fii purtat". datorita formei poetice si a acceptarii aspectului eliptic in limba română este destul de greu insa din context a determina asta.
draga Monica, aceasta sectiune nu este pentru experimente si nici forum de discutie nu e. la o data ulterioara intentionez sa introduc o sectiune interactiva dar mai e pina atunci. deocamdata am senzatia ca n-ai inteles intrebarea mea. am sa o formulez altfel dar nu va mai avea finetea unei intrebari si nici intrebare nu va mai fi, ci va fi avertisment: ai cinci ore la dispozitie sa iti postezi aici un text sau sa anulezi aceasta pagina si sa ai grija sa nu se mai repete. pentru a fi postat pe hermeneia un text trebuie sa fie mai intii un text.
"urmă" - " fărâmă" nu se potrivesc ( + ar mai fi cateva kestii de obiectat in ceea ce priveste rima, dar sa zicem ca-i ok) daca repetarea versului intai mi se pare acceptabila (de efect chiar), nu inteleg de ce repeti "își află" - "îmi aflu" "înecații-n" - "înecați-n" corect (cand scrii "înecații-n" obligi cititorul sa-i citeasca pe ambii "i" si atunci degeaba mai pui cratima, rolul ei fiind acela de a scapa de o silaba in plus in cazul de fata...) si nicidecum nu se confunda cu "înecați în" {adica fara aricolul hotarat -i}, in aceasta situatie cratima este inutila, impartirea in silabe ar fi cam asa "i-ne-cati in" 4 sil. [fara cratima] si [forma incorecta, disparitia lui "î"si aparitia cratimei ] "inecati-n" - "i-ne-ca-tin" 4 sil., deci cratima devine inutila interesant "pasul stins Mă sperii" - "s"-ul "Orașul șters" - "ș"-ul si "au înlemnit tâmplarii" cu respect Ion Nimerencu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adriana, ce spui mi a amintit de relatia guenon vasile lovinescu, de tezele celui mai mare esoteric roman, ale carui carti m au impresionat. sunt onorat pentru penita maia, pricepui ca ai intrat in joc, dar ma iarta, uneori mai uit si eu pasii...
pentru textul : Pietrele Doamnei decu înțepăturile m-am obișnuit, dar te rog să-mi indici dramul de originalitate al acestui text vs. ceea ce eu pot oferi oricând... sunt citate, citate și iar citate, chiar și din pictori ca Dali dar care au și scris în puținul lor timp liber, ce să le faci?
pentru textul : Pe străzile Ballinei deIar eu nu am nevoie de dicționar ca să-i citesc...
Poate ție îți place prea mult snobismul de ai ajuns să îl confunzi cu erudiția sau cultura, este din nou doar părerea mea
nu inteţionez să intru în polemică /conflict cu colegii mei.
pentru textul : l’absente deacest poem nu e nici de peniţe nici de recomandate.
nu ştiu cine a făcut recomandarea şi nici nu are importanţă. important e că fiind un poem fară valenţe deosebite, consultarea editorilor era necesară.
ştiu texte mult mai bune – ca editor am considerat că poate nu e locul lor la recomandate, poate am greşit, dar cu siguranţă mult mai bune.
există vreun motiv pentru care textul acesta a fost postat de două ori?
pentru textul : mă bărbieresc de alb deAni, exista vreun motiv special pentru care nu comentezi decit sub propriile texte?
pentru textul : pe ale primăverii cărări dee un text aflat in "Santier", nu cred ca mai conteaza.
pentru textul : Maci roșii deCitește mai atent regulamentul! Și, by the way, confidențialitatea este de factură internațională. O pot invoca și din Mongolia, chiar dacă este o țară mai săracă, și din orice parte a lumii as well. Nu am avut nici-o reacție tendențioasă nici față de tine nici față de autor. Tu ești cea care exagerează și ia lucrurile într-un mod personal cînd nu este cazul. Oricît m-ai provoca Aranca, eu tot te iubesc, pentru că așa ești tu, indinspensabilă!
pentru textul : e bună tipa de:) daca nu gasesti tu, nu inseamna ca nu este. nu toti putem scrie fix in acelasi fel. poezia e o zicere libera. incearca sa citesti in ansamblu, incearca sa surprinzi lucrurile din jur in toate luminile posibile.
pentru textul : arie de acoperire dePare un fragment din elitra unor gânduri cu o toamnă mai îndepărtate de nostalgia semnelor. O elegie delicată concentrată într-o imagine finală de efect. Te citesc de departe.
pentru textul : Mă privești de departe deno, las că-i uitil de data aceasta. aici tu nu ai explicat poezi ci ai oferit acele informaţii care duc, cum ai spus, la o aprofundare a textului. nu am citit "minunata călătorie", dar modul cum ai construit poezia, de la început "se făcea că tu erai Osa/şi eu îţi eram micul Matz", îmi sugerase exact povestea unor copii. micuţul Matz, e dealtfel, elocvent. Puteai să le spui oricum, se înţelege, cred, ideea.
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord deîncă o dată felicitări. o să reţin acestă poezie.
Gorune, să ştii că ai vrut sau nu dar ai atins un subiect care şi pe mine mă intrigă. Acum vreun an l-am abordat pe maestrul F şi l-am rugat să mai posteze câte ceva din fructele zemoase ale imaginaţiei sale extraordinare şi pe lithera, dar am fost refuzat fără drept de apel spunându-mi el cu mare hotărâre că el postează doar pe agonia. După care firesc eu l-am întrebat dacă ăia îl plătesc ceva de este aşa de dedicat, el mi-a răspuns ferm că nu, nici vorbă. Tare mirat am fost atunci şi mai sunt până şi în ziua de azi dar... asta e situaţia aşa că, Gorune expresia "îi iau pâinea de la gură" nu cred că este potrivită în acest caz, amândoi făcând în felul nostru muncă patriotică. Doar că eu, sincer, dacă m-ai ruga tu de exemplu să postez pe site-ul tău că ţi-a plăcut ce scriu (ceea ce am înţeles că nu e cazul, dau doar un exemplu conjunctural)... aş face-o, m-aş simţi chiar onorat.
pentru textul : prima doamnă deAndu
o idee interesantă dar nu-mi pare fructificată/rezolvată artistic
pentru textul : remember deBoba, Mai du-te si tu pe Agonia aia, daca esti curios, (chiar la ultimul meu text, acelasi cu cel de aici) la http://www.agonia.ro/index.php/essay/1803612/(2)_C%C8%83te_ceva_despre_Cantor,_Aristotel_%C5%9Fi_Dan_Puric._Azi,_Aristotel_(doar_ca_pre-text). Pentru care (dar asta a fost numai picatura care a umplut "cenzorului" paharul) am fost retrogradat la nivelul "zero". Lucru care pe mine ma incanta pentru ca ma duce cu gandul la "multimea vida" (dar a "vidului plin"). Si te vei lamuri ce-i si cu Potra. Care fluiera-n biserica, mai de curdand, pe acolo. Dar din motive diferite si de ale tale dar, int-rn fel si de ale mele. Si a trecut si el prin "cenzura". Insa, culmea, "cenzura" a fost "obligata" sa-l reconsidere (din niste motive oculte). Daca, chiar esti curios, la com-urile textului meu, te poti duce pe respectivul Potra (la pagina lui) si ai sa te distrezi. Revenind acum la chestiune, adica la textul meu. El nu este (si nici nu si-a propus sa fie) un studiu. Este, pretentios spus, un "eseu". Care a avut drept scop principal unul personal: sa-mi ordonez niste idei si, in acelasi timp, sa provoace discutii (dar nu de genul celor de pe Agonia in care, recunosc, m-am lasat, la un moment dat, angrenat. Ceea ce dovedeste ca inca, chiar si la varsta mea, pot fi manipulat). Din fericire, aici, pe H., s-a gasit Adriana Lisandru cu care se poate purta un dialog civilizat, fara ca, dupa parerea mea, sa devina anost si cu ptetentii "academice". Ci asa numai, ca de la om la om, fiecare respectandu-si preopimemtul, fara a cadea in ridicolul pierderii simtului umorului. Sper sa se mai iveasca si altii. Cu
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deMă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) de..pardon my French but now it looks much better and more importantly it feels raw.
and for that it deserves a shiner..
so, there
pentru textul : beyond words de:p
Alina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
pentru textul : regulile jocului I deerr. v-a starnit
pentru textul : coliba mea de corali deUn poem care mi-a mers direct la suflet şi nu e lucru puţin.
Citez o strofă care m-a atins în mod special:
"când unchiu Alexe şi-a pierdut mâna
ne-am jucat cu mingi colorate
pluteau pe apă la vale, pe tante
o ţineau de cot să nu cadă
ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Pentru ultimile două versuri din această strofă, măcar pentru atât şi tot ţi-aş fi lăsat o peniţă de nu ar fi trebuit să şi explic de ce aşa şi nu altfel.
"ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Un poem deosebit. Te felicit.
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante deSingurul pasaj care mi-a atras în mod special atenția este cel al Alinei Manole:
„pe rând eram unul
eram celălalt
cineva însă
era într-un plus
ca într-o cruce
îşi ţinea tălpile
înlipite de cer
ca pentru un salt mortal
înspre viaţă
nouă ne rămâneau
nostalgiile ierburile pieţele
din care năşteam
scări de griuri
prin anotimpuri”
În rest - multă vorbărie și mult balast, deși ca experiment - este un lucru interesant. Eugen.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deadmir sinceritatea, Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile... ce să fie mai clar, mai dulce și relaxant decât această confesiune?
pentru textul : t. a. l. c. deReușită poezie de dragoste, cu un eu cosmic depășind hotarele Cătălinei eminesciene. Prin eterizarea trupului - realizată cu mijloace poetice autentice - și topirea amintirii, ultimele lucruri sunt lăsate în urmă. Primele două versuri sunt demne de pana oricărui mare poet. Acest "atunci" la început de poezie, o așează direct în inima lucrurilor, în centrul de gravitație al unei simțiri din care izvorăște ceeea ce urmează să fie spus. Nu e atât de mult o anticipare, cât un prezent continuu în care și dinspre care scrie autoarea.
pentru textul : penumbră de tine deMie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deAdriana, mulțumesc pentru postarea variantei inițiale a textului. Este foarte interesant pentru mine de observat diferențele și de înțeles hotărârea ta de a modifica.
pentru textul : felie crocantă deVirgil, ai perfectă dreptate, eu sugeram doar că autorul/autoarea ar fi cel/cea care, atunci când modifică un text la sugestia unui comentator, ar fi bine să menționeze acest lucru și să conserve cumva, și dacă doar pentru scopul atelierului de creativitate și dialog care este site-ul H, varianta inițial postată.
Margas
Omul care nu cunoaște și caută, omul care cunoaște și se ferește. Ce și cum cunoaște, e un subiect difuz și confuz despre care se tot scrie. Nota amuzantă și cinică m-a binedispus. Mi-ar face plăcere să citesc o continuare, dragostea și filozofia ei nu trebuie să fie mereu discuții pe viață și pe moarte.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi de...anna, îmi place mult titlul acesta. din păcate, numai el. oi fi eu... rău, dacă spun doar ce îmi place?:) [venisem pregătit cu penița, offf!]
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deDa, setcarii...nu-mi sunt străini. Cu drag.
pentru textul : nimeni nu va ști dePaul, am încercat.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deevident problema se pune cu privire la cine este subiectul, tu sau eu, si la ce fel de diateza este vorba acolo. pentru ca eu cred ca este una sa spui "eu/tu să nu mai fi purtat" si este cu totul alta sa spui "tu să nu mai fii purtat". datorita formei poetice si a acceptarii aspectului eliptic in limba română este destul de greu insa din context a determina asta.
pentru textul : în medalionul din piept dedraga Monica, aceasta sectiune nu este pentru experimente si nici forum de discutie nu e. la o data ulterioara intentionez sa introduc o sectiune interactiva dar mai e pina atunci. deocamdata am senzatia ca n-ai inteles intrebarea mea. am sa o formulez altfel dar nu va mai avea finetea unei intrebari si nici intrebare nu va mai fi, ci va fi avertisment: ai cinci ore la dispozitie sa iti postezi aici un text sau sa anulezi aceasta pagina si sa ai grija sa nu se mai repete. pentru a fi postat pe hermeneia un text trebuie sa fie mai intii un text.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului de"urmă" - " fărâmă" nu se potrivesc ( + ar mai fi cateva kestii de obiectat in ceea ce priveste rima, dar sa zicem ca-i ok) daca repetarea versului intai mi se pare acceptabila (de efect chiar), nu inteleg de ce repeti "își află" - "îmi aflu" "înecații-n" - "înecați-n" corect (cand scrii "înecații-n" obligi cititorul sa-i citeasca pe ambii "i" si atunci degeaba mai pui cratima, rolul ei fiind acela de a scapa de o silaba in plus in cazul de fata...) si nicidecum nu se confunda cu "înecați în" {adica fara aricolul hotarat -i}, in aceasta situatie cratima este inutila, impartirea in silabe ar fi cam asa "i-ne-cati in" 4 sil. [fara cratima] si [forma incorecta, disparitia lui "î"si aparitia cratimei ] "inecati-n" - "i-ne-ca-tin" 4 sil., deci cratima devine inutila interesant "pasul stins Mă sperii" - "s"-ul "Orașul șters" - "ș"-ul si "au înlemnit tâmplarii" cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : Mizantropii dePagini