plus un clişeu cât toată China: "tăcerea ta/mi se așează pe pleoape"

uh, da, foarte faină, surprinzătoare răsucirea din final.

Foarte expresivă. "Cioplește-mă cu dălțile ochilor tăi", nu mă pot opri să nu repet.

din nou un frumos joc al luminii si intunericului din suflet

e libera pagina a 2-a? as avea si eu un text...! :D

Nu e "poate" domnu Sixtus, e sigur ca gresiti. Pentru ca, asa cum spune regulamentul la care faceti zicere, aceste comentarii pe Hermeneia nu sint menite sa se confunde cu un lant de chat in care trebuie sa urmaresti (daca te intereseaza) nu stiu ce fir al discutiei. Va reproduc aici ce spune regulamentul (daca mai este nevoie): "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. 24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică."

Ințeleg că așteptați de la mine o analiză. Nu pot face așa ceva, pentru că e limpede că textul e dulceag și atât. Cele trei mici module nu prea au legătură unul cu altul. Iar ideea din al treilea e confuză. În plus, poezia se amorfizează, așa scurtă cum e (scurtă, iar nu concentrată), pe măsură ce se construiește. Poftim, am făcut și observații asupra textului! De adevărul lor o să vă lămuriți, însă, numai citind poezia unor autori de valoare. Eu am încheiat discuția. Voi reveni doar dacă voi observa că începeți să scrieți altfel.

domnule lubov, forta poemului consta tocmai in substratul sau religios, radacina si pana la urma sensul artei e unul sacru, dezbracat de el isi pierde mare parte din sens eu tocmai de aceasta energie spirituala am fost impresionata sunt tragice aceste cuvinte /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa. /

Paul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.

Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?

Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."

Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?

Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.

un poem balansandu-se intre idei matematice si descoperirea sinelui. un poem in devenire. titlul ma duce cu gandul la ceva intim, personal, aproape carnal.

ideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".

draga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...

textul mi se pare așa și așa. m-am împiedicat în "dintr-o respirație în alta a literelor" și "închipuindu-mi că sunt orga" iar "vitralii pentru oameni" mi se pare prea pretențios. mi-a plăcut "tatăl culorilor" dar ca întreg textul este nehotărît între muzică ("cînt", "respirație a literelor", "orga"), pictură ("păsările roșii", "copil de albastru", "schițează", "tatăl culorilor", "pictez vitralii") și artă în general ("scrie poeme", "cărți", "muzee", "anticariatele arhanghelilor"). senzația pe care am obținut-o este confuză. cred că ar putea fi scrise 2, 3 texte cu ideile (incipiente) de aici

Maria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.

În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:

fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.

Mulţumesc de trecere şi pentru semn.

Eugen