"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
Cred că titlul m-a adus să citesc poemul de la care mă așteptam la mai mult sau la altceva. Începutul bun. Nu am regăsit în vers "timpul baroc". Prea multe nume, prea puține cuvinte. Dar remarc o anume finețe pe care cred că o voi regăsi și în alte poeme ale tale, aici.
Minunat modul de expunere al ideii. Prima parte este cea care da tonul rar intalnit pe care ai ales tu sa-l folosesti aici. "ne construim cazemate în jurul cutiei toracice ne mutăm acolo definitiv" De fapt o redefinire a iubirii expusa intr-un mod dur si realist... Lecturarea lasa un sentiment amar si in acelasi timp placut. Te mai vizitez. Teo
multam de sfaturi si urari! intr-un fel am reusit sa redau o zi sacaita si sacaitoare, cu repetitii enervante si absolut inutile, dar... zilnice:) am inteles cele spuse de tine si voi tine seama, multam inca o data!
eu vă mulțumesc, am mai corectat, n-am fost atentă, graba asta... mulțumesc pentru penița de "încurajare", sper să mă ridic la nivelul vostru cât de curând și să beneficiez de penițe pe merit, adică "calitate".
"fiecare anotimp își are palma sa de miracole și floare", "eu la o masă/ cu umeri de sticlă/sunt capricorn", "pipăi viața cu coarne de melc", "iubirea nu vine.../când te așezi în genunchi să bei rouă din streșini", "ești pasărea care-mi arcuiește brațele a fântână" Versuri fantastice!!!!!!!!!!!!!!!, care merita cu prisosinta o penita... dar ai mai pus si ceva in plus in text. probabil avantul inspiratiei. dar merita, zic eu. cand vei reveni asupra textului, sunt convins ca va iesi minunea, vor ramane diamantele. si totusi, draga doamna, traiesti intr-un muzeu, de ai o asa imaginatie? rog, iartata sa-mi fie intrebarea! a!!!! de ce iti stergi textele? de ce nu le lasi sa ne mai bucuram de ele?
foarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.
dom'le uite mie mi-a placut. un text care parca aduce un altfel de aer. sint incintat sa cred ca revolta ii face bine autorului, mult mai bine decit contemplarea. si ma refer la binele artistic, nu la altceva
Hmmm... tare îmi este că nimic din ce ai încercat tu aici nu se încadrează la capitolul "creație", pentru a își găsi locul pe hermeneia. Te rog să revii asupra acestei pagini și să remediezi, dacă mai este ceva de remediat, dacă nu tăcerea de care spuneai va trebui să se manifeste altfel...
yes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
sper sa nu dezamagesc, insa in ultimul timp nu am mai scris nimic (toate creatiile postate si cele care urmeaza sunt scrise acum mai bine de o luna). in ceea ce priveste comentariile la alte texte, timpul nu prea imi permite, iar de multe ori nu ma simt in masura sau nu gasesc cuvintele potrivite pentru a lasa un mesaj. voi incerca insa. multumesc pt. noul statut.
"Atenție, în limba română nu există cuvîntul „predictează” și nici verbul „a predicta”." (V. T)
- cred că e vorba de o simplă compunere: a dicta + elementul de compunere "pre". Dex-ul nu dă cuvântul pentru că ar fi absurd să dea orice termen compus în această manieră. Consider totuşi că o variantă mai firească era mai nimerită, atâta timp cât noul termen nu aduce mai nimic în plus.
Draga Marina, eu deja mi-am cerut scuze. Eu nu cunosc dispozitiile legale internationale dar fiind vorba despre o fotografie f cunoscuta, distinsa cu un mare premiu international iar artistul plecat dintre cei vii, am presupus ca am voie sa o postez. (e drept fara sa ma informez in prealabil daca presupunerea mea incalca sau nu vreo regula). Dupa interventia ta, am tras concluzia ca nu am voie sa o fac si am sters-o. Imi cer inca o data scuze pentru ca am fost confuza. Imi dau seama ca tu trebuie sa fii atenta la astfel de probleme pentru a nu se incalca anumite reguli poate chiar de ordin juridic. E o responsabilitate destul de mare. Inteleg de la Virgil ca mi se permite totusi sa postez fotografia. Ii multumesc si lui si Adrianei pentru ca au poposit pe aici. Violeta
Frumos, si frumoasa idee. Ma duce gandul la Avatar, la ideea acelei lumi, caci eu cred ca ea a facut filmul mai mult decat efectele speciale sau actiunea)
Dar.. si cordonul acela, plantele, un fat cianotic dar viu, in cupa de floare, in locul unui pistil, cum faci polenizarea mai departe? :)
Eh, jocuri de idei, te-as intreba cum faci, dar ma gandesc ca e ca si cu secretele magicienilor. how do you do it? in ce lucrezi? daca-mi spui trebuie sa ma omori? :)
cuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
...Nu am idee ce aș mai putea continua, Fancisc; n-am avut kerosen ideatic decât pentru fragmetul ăsta. Și oricum, ar fi cam târziu, zc io, având în vedere că textul e aruncat pe nu știu unde de vreo șase luni. Mulțumesc de timpul tău!
imagini frumoase,sub soarele Perugiei, iese fumul din ele. concentrate.
am o nedumerire, totuşi. în ultima strofă: "dungi argintii dungi de monede puse sub oglindă". ai vrut să spui "puse sub lupă" ?, mie cam asta îmi trasmite imaginea dungilor, dar e doar o părere, desigur.
toate bune.
Cat il priveste buddhismul, ei, cu el este cu totul altceva; ca si iubirea (si altele asemenea) buddhismul e un lucru foarte mare! Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism. Si asta pentru ca unul de-i zice Nagarajuna (care impreuna cu Dignaga, Dharmakirti si Dharmamotara au pus bazele "Logicii Buddhiste" - vezi, printre altele, "A short treatise of Logik (Nyaya-bindu) by Dharmakirti with its commentary (Nyaya-bindu-tika) by Dharmamottara" din Bibliotheka Buddhica) se apuca de zice: "Totul este adevarat, neadevarat, Adevarat si neadevarat, Nici adevarat nici neadevarat; Aceasta este invatatura Iluminatului". Ca sa vezi cum le sucesc astia pe toate de nu se mai intelege om cu persoana si inventeaza "Tetralema" cu urmatoarele valori de adevar: 1. Adevarat 2. Fals 3. Adevarat si fals (care ar cam fi un fel de "tert inclus" dar altfel decat il intelegem noi, occidentalii, si in nici un caz cum zice B. Nicolescu) 4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot). In fine, faptul ca indienii (aia din India si nu din America) au inventat pe zero (si noi nu am fost in stare, dar l-am preluat cu frenezie) nu cred ca ne da dreptul sa speculam aiurea pe marginea tertului inclus (al Logicii buddhiste) cand ne gandim si la unu (in nici un caz la UNU platonician; sau, poate, mai stii?) In concluzie, amice, "nu-ti fa glasul sa rasune/ cand mananci ce nu se spune". Nu de alta, dar, cum bine zici: "ca sa ne intelegem, nu de alta". Sper ca cele de mai sus sa nu fie considerate un "atac la persoana" ci, pur si simplu, doar o mica (poate nereusita) "pamfletareala" prilejuita de faptul ca azi sunt bine dispus si chiar recunosc ca nici eu nu prea am habar de buddhism si pana la a-l intelege mai va...(poate in alta viata). Respectele mele adanci. G.M.
O epică a poeticului, deloc deranjantă, în această spunere/monolog de dragoste, metaforizată, în finalul poemului, de parcă întregul text ne-ar pregăti pentru aceasta. Ultima strofă, care și singură poate fi un poem, este cea mai realizată, estetic. Cu amiciție,
oamenii, indiferent de cat de bravi is, se descotorosesc cu greu de ceva ce candva le-a fost drag, chiar daca vine o vreme cand e mai mult rau decat bine. ma bucur ca am reusit sa redau chestia asta fara sa cad in patetisme, cat despre titlu, stiu ca poate nu-i tocmai justificata folosirea unei limbi straine, dar mi s-a parut ca in forma asta se incadreaza mai bine in tablou.
Dorine, prezenta ta sub text ma onoreaza si ma bucura totodata. Iti multumesc pentru penita.:)
Bobadil, nu pot decât să- ți spun și ție, ca și altora, că eu mă bucur că ai trecut pe aici și că am un cititor "nou" și că mă bucur de orice părere în limitele bunului simț. Poate că trăind preintre "domnișoare" nu de pension, ci le liceu, mă mai molipsesc și eu uneori... Dar, nu vreau să mă îndepărtez prea mult... de poezie... Între timp fii mai atent la substantivele în genitiv- dativ. Bineînțeles că nu e decât o scăpare... Cami.
din punctul meu de vedere "se aşază pe pleoape" intră atât de des în sfera de banalizare a unui vers. exemple nu îţi dau (nu cinci, niciunul) se găsesc pe net, nu asta este ideea, că doar nu am zis de plagiat. dar dacă citeşti aşa: tăcerea mi se aşază pe pleoape, e un vers banal. adică hai să înlocuim tăcerea cu: tristeţea, singurătatea, urâţenia, întunericul, lumina ... mi se aşază pe pleoape. Ca să reziste, construcţia ar fi trebuit să fie susţinută de elemente mai tari, să iasă din banal, ea devine astfel clişeu. Am zis slab pentru că nu m-am aşteptat să găsesc la tine, în poezie, formulări nefericite.
Este doar o părere de care poţi să ţii cont ori ba.
Mă bucură că ți-au plăcut cuvintele-lucruri, cele trăite intens, cele simțite până la indigo și sidef, cele ce sunt scrise și nescrise încă. Și mai sunt, încă mai sunt, aici a fost doar o pagină a "pactului". În cer semnat. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum deCred că titlul m-a adus să citesc poemul de la care mă așteptam la mai mult sau la altceva. Începutul bun. Nu am regăsit în vers "timpul baroc". Prea multe nume, prea puține cuvinte. Dar remarc o anume finețe pe care cred că o voi regăsi și în alte poeme ale tale, aici.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante dePaul si Cristina, bucuria mea e mare cat un soare :) Multumesc frumos!
pentru textul : Haiku...poleit deSa vina primavara!
Minunat modul de expunere al ideii. Prima parte este cea care da tonul rar intalnit pe care ai ales tu sa-l folosesti aici. "ne construim cazemate în jurul cutiei toracice ne mutăm acolo definitiv" De fapt o redefinire a iubirii expusa intr-un mod dur si realist... Lecturarea lasa un sentiment amar si in acelasi timp placut. Te mai vizitez. Teo
pentru textul : iubire în stil modern demultam de sfaturi si urari! intr-un fel am reusit sa redau o zi sacaita si sacaitoare, cu repetitii enervante si absolut inutile, dar... zilnice:) am inteles cele spuse de tine si voi tine seama, multam inca o data!
pentru textul : zilnică deeu vă mulțumesc, am mai corectat, n-am fost atentă, graba asta... mulțumesc pentru penița de "încurajare", sper să mă ridic la nivelul vostru cât de curând și să beneficiez de penițe pe merit, adică "calitate".
pentru textul : Alt fel de iubire deimi tai părul, hainele pielea, carnea, oasele și floarea de soc de sub ureche ramane sufletul cu miros de cuțit iar titlul... între noi
pentru textul : trup (si suflet). de"fiecare anotimp își are palma sa de miracole și floare", "eu la o masă/ cu umeri de sticlă/sunt capricorn", "pipăi viața cu coarne de melc", "iubirea nu vine.../când te așezi în genunchi să bei rouă din streșini", "ești pasărea care-mi arcuiește brațele a fântână" Versuri fantastice!!!!!!!!!!!!!!!, care merita cu prisosinta o penita... dar ai mai pus si ceva in plus in text. probabil avantul inspiratiei. dar merita, zic eu. cand vei reveni asupra textului, sunt convins ca va iesi minunea, vor ramane diamantele. si totusi, draga doamna, traiesti intr-un muzeu, de ai o asa imaginatie? rog, iartata sa-mi fie intrebarea! a!!!! de ce iti stergi textele? de ce nu le lasi sa ne mai bucuram de ele?
pentru textul : interviu defoarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.
pentru textul : mă iartă, Doamne dedom'le uite mie mi-a placut. un text care parca aduce un altfel de aer. sint incintat sa cred ca revolta ii face bine autorului, mult mai bine decit contemplarea. si ma refer la binele artistic, nu la altceva
pentru textul : În Irlanda deHmmm... tare îmi este că nimic din ce ai încercat tu aici nu se încadrează la capitolul "creație", pentru a își găsi locul pe hermeneia. Te rog să revii asupra acestei pagini și să remediezi, dacă mai este ceva de remediat, dacă nu tăcerea de care spuneai va trebui să se manifeste altfel...
pentru textul : Tăcerea - colaj deyes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
pentru textul : săritura tsukahara desper sa nu dezamagesc, insa in ultimul timp nu am mai scris nimic (toate creatiile postate si cele care urmeaza sunt scrise acum mai bine de o luna). in ceea ce priveste comentariile la alte texte, timpul nu prea imi permite, iar de multe ori nu ma simt in masura sau nu gasesc cuvintele potrivite pentru a lasa un mesaj. voi incerca insa. multumesc pt. noul statut.
pentru textul : restanțe deTe felicit din toată inima pentru această lansare ! Abia aștept să citesc romanul.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui de"Atenție, în limba română nu există cuvîntul „predictează” și nici verbul „a predicta”." (V. T)
- cred că e vorba de o simplă compunere: a dicta + elementul de compunere "pre". Dex-ul nu dă cuvântul pentru că ar fi absurd să dea orice termen compus în această manieră. Consider totuşi că o variantă mai firească era mai nimerită, atâta timp cât noul termen nu aduce mai nimic în plus.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deDraga Marina, eu deja mi-am cerut scuze. Eu nu cunosc dispozitiile legale internationale dar fiind vorba despre o fotografie f cunoscuta, distinsa cu un mare premiu international iar artistul plecat dintre cei vii, am presupus ca am voie sa o postez. (e drept fara sa ma informez in prealabil daca presupunerea mea incalca sau nu vreo regula). Dupa interventia ta, am tras concluzia ca nu am voie sa o fac si am sters-o. Imi cer inca o data scuze pentru ca am fost confuza. Imi dau seama ca tu trebuie sa fii atenta la astfel de probleme pentru a nu se incalca anumite reguli poate chiar de ordin juridic. E o responsabilitate destul de mare. Inteleg de la Virgil ca mi se permite totusi sa postez fotografia. Ii multumesc si lui si Adrianei pentru ca au poposit pe aici. Violeta
pentru textul : Foame de vultur deFrumos, si frumoasa idee. Ma duce gandul la Avatar, la ideea acelei lumi, caci eu cred ca ea a facut filmul mai mult decat efectele speciale sau actiunea)
Dar.. si cordonul acela, plantele, un fat cianotic dar viu, in cupa de floare, in locul unui pistil, cum faci polenizarea mai departe? :)
Eh, jocuri de idei, te-as intreba cum faci, dar ma gandesc ca e ca si cu secretele magicienilor. how do you do it? in ce lucrezi? daca-mi spui trebuie sa ma omori? :)
pentru textul : o călătorie cu darwin decuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
pentru textul : story of a city de...Nu am idee ce aș mai putea continua, Fancisc; n-am avut kerosen ideatic decât pentru fragmetul ăsta. Și oricum, ar fi cam târziu, zc io, având în vedere că textul e aruncat pe nu știu unde de vreo șase luni. Mulțumesc de timpul tău!
pentru textul : Protocolar deimagini frumoase,sub soarele Perugiei, iese fumul din ele. concentrate.
am o nedumerire, totuşi. în ultima strofă: "dungi argintii dungi de monede puse sub oglindă". ai vrut să spui "puse sub lupă" ?, mie cam asta îmi trasmite imaginea dungilor, dar e doar o părere, desigur.
pentru textul : Sub soarele Perugiei detoate bune.
Cat il priveste buddhismul, ei, cu el este cu totul altceva; ca si iubirea (si altele asemenea) buddhismul e un lucru foarte mare! Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism. Si asta pentru ca unul de-i zice Nagarajuna (care impreuna cu Dignaga, Dharmakirti si Dharmamotara au pus bazele "Logicii Buddhiste" - vezi, printre altele, "A short treatise of Logik (Nyaya-bindu) by Dharmakirti with its commentary (Nyaya-bindu-tika) by Dharmamottara" din Bibliotheka Buddhica) se apuca de zice: "Totul este adevarat, neadevarat, Adevarat si neadevarat, Nici adevarat nici neadevarat; Aceasta este invatatura Iluminatului". Ca sa vezi cum le sucesc astia pe toate de nu se mai intelege om cu persoana si inventeaza "Tetralema" cu urmatoarele valori de adevar: 1. Adevarat 2. Fals 3. Adevarat si fals (care ar cam fi un fel de "tert inclus" dar altfel decat il intelegem noi, occidentalii, si in nici un caz cum zice B. Nicolescu) 4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot). In fine, faptul ca indienii (aia din India si nu din America) au inventat pe zero (si noi nu am fost in stare, dar l-am preluat cu frenezie) nu cred ca ne da dreptul sa speculam aiurea pe marginea tertului inclus (al Logicii buddhiste) cand ne gandim si la unu (in nici un caz la UNU platonician; sau, poate, mai stii?) In concluzie, amice, "nu-ti fa glasul sa rasune/ cand mananci ce nu se spune". Nu de alta, dar, cum bine zici: "ca sa ne intelegem, nu de alta". Sper ca cele de mai sus sa nu fie considerate un "atac la persoana" ci, pur si simplu, doar o mica (poate nereusita) "pamfletareala" prilejuita de faptul ca azi sunt bine dispus si chiar recunosc ca nici eu nu prea am habar de buddhism si pana la a-l intelege mai va...(poate in alta viata). Respectele mele adanci. G.M.
pentru textul : Binaritate & PoMo deO epică a poeticului, deloc deranjantă, în această spunere/monolog de dragoste, metaforizată, în finalul poemului, de parcă întregul text ne-ar pregăti pentru aceasta. Ultima strofă, care și singură poate fi un poem, este cea mai realizată, estetic. Cu amiciție,
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deDa, hialin, ma voi gandi la ce ai zis. Ce zici de "Spulberat"? Dancus
pentru textul : când am trecut deoamenii, indiferent de cat de bravi is, se descotorosesc cu greu de ceva ce candva le-a fost drag, chiar daca vine o vreme cand e mai mult rau decat bine. ma bucur ca am reusit sa redau chestia asta fara sa cad in patetisme, cat despre titlu, stiu ca poate nu-i tocmai justificata folosirea unei limbi straine, dar mi s-a parut ca in forma asta se incadreaza mai bine in tablou.
pentru textul : l’absente deDorine, prezenta ta sub text ma onoreaza si ma bucura totodata. Iti multumesc pentru penita.:)
păcat de titlu. că nu are text. nu orice înșiruire de cuvinte e poezie.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deBobadil, nu pot decât să- ți spun și ție, ca și altora, că eu mă bucur că ai trecut pe aici și că am un cititor "nou" și că mă bucur de orice părere în limitele bunului simț. Poate că trăind preintre "domnișoare" nu de pension, ci le liceu, mă mai molipsesc și eu uneori... Dar, nu vreau să mă îndepărtez prea mult... de poezie... Între timp fii mai atent la substantivele în genitiv- dativ. Bineînțeles că nu e decât o scăpare... Cami.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deIertare ! Așa se întâmplă când faci copy/paste și nu ești atent... Voi incerca sa rezolv problema imediat...
pentru textul : Același joc dedin punctul meu de vedere "se aşază pe pleoape" intră atât de des în sfera de banalizare a unui vers. exemple nu îţi dau (nu cinci, niciunul) se găsesc pe net, nu asta este ideea, că doar nu am zis de plagiat. dar dacă citeşti aşa: tăcerea mi se aşază pe pleoape, e un vers banal. adică hai să înlocuim tăcerea cu: tristeţea, singurătatea, urâţenia, întunericul, lumina ... mi se aşază pe pleoape. Ca să reziste, construcţia ar fi trebuit să fie susţinută de elemente mai tari, să iasă din banal, ea devine astfel clişeu. Am zis slab pentru că nu m-am aşteptat să găsesc la tine, în poezie, formulări nefericite.
pentru textul : oolong tea deEste doar o părere de care poţi să ţii cont ori ba.
Mă bucură că ți-au plăcut cuvintele-lucruri, cele trăite intens, cele simțite până la indigo și sidef, cele ce sunt scrise și nescrise încă. Și mai sunt, încă mai sunt, aici a fost doar o pagină a "pactului". În cer semnat. :)
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă deda, asa este domnule Manolescu. de unde sa deducem ca este de preferat sa nu ne fie frica.
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor dePagini