am schimbat titlul, revenind la cel ales ieri. ironica mea, oarecum -oarecum?- nativa (nativa etc.) ma ajuta sa fiu mai bun. uneori, ma abtin. uneori. multumesc. ma bucur ca ti-a placut
Am corectat..verbele sint, recunosc, un punct slab in poezia mea..pe linga celelalte puncte slabe. Dar practice makes it perefct, right?
Daca se mai poate corecta ceva apreciez sugestiile, iar daca nu merge o sterg si o pun in engleza, asa cum a fost gindita initial :D.
Cheers! si multumesc
PS am uitat (din nou) cum se poate activa butonul de urmarire a textelor - privitor la notificatiile de comentarii - Virgil, am incercat sa urmez indicatiile de pe prima pagina ref la asta si nu am inteles nimic. Deci, cum fac?
Îl felicit din toată inima pe domnul Adrian Munteanu şi-i doresc deplină satisfacţie în urma poeziei pe care o dă cu inimă largă.
În ce priveşte participarea şi suportul de care ar dori să aibe parte, good luck, cum spune inglezul. Românul, dacă nu e el în centrul aplauzelor, daca nu i se oferă lui acadeaua laudelor, nu e interesat...
Cu câţiva ani în urma ştiam că domnul Munteanu locuia în Canada. Ce i-o fi trebuit să-şi schimbe domiciliul? dintr-o veritabilă oază, în baltă!
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
draga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...
Stimate domnule Gorun, va multumesc pentru trecere si apreciere. Penita o primesc cu draga inima ca pe o incurajare. Mai am multe de invatat si de experimentat in ale poeziei. Eu consider ca sunt la inceput. Adriana, apreciez sfaturile tale, mai ales, pentru ca stii sa dai forme de invidiat poemelor.
Mi-am inceput ziua cu o cafea calda si poezia ta care m-a uns la suflet. E multa traire in aceste versuri si multa profunzime. Nu zic mai mult, doar repet ca pe o litanie versuri pline de farmec: "suntem sfinți când uităm că avem haine,/dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi,/ El ne lasă…", "tac întins peste unele gânduri precum otava pe lama coasei". Multumesc pentru doza de poezie! Violeta
Va multumesc. In general sunt foarte reticent la modificari, dar analizez intotdeauna parerile oamenilor bine intentionati si sunt deschis la orice sugestie. O duminica faina.
Ştefan, ce faci tu e ca şi cum ai compara fotbalul cu tenisul de câmp pentru că amândoua se joacă cu... o minge. :), în speţă, ambele texte vorbesc de femei. De ce nu-l compari cu femeile lui Cărtărescu?! Sau cu ale lui Prâslea cel Voinic? Are oare rost, are oare rost, îmi zic şi-ţi zic privindu-te adânc în frunte, să înşir juma de pagină cu diferenţe de 1. motor ideatic, 2. abordare discursivă, 3. miză, 4. stil, 5. metatext, 6. semantică, topică, lexic, 7. fragmentare, etc etc --> tehnică interioară, tehnică exterioară? Merci pentru zâmbet!
Silvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
sugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
nice work, Andrei, cum ar spune anglosaxonii! redai eficient atât cât trebuie din volumul parcurs de tine atent și scris fain de Stela. ai două typo: "subânțeleasă" = subînțeleasă și "conscisă" = concisă. desigur că graba redactării este vina, știindu-te ocupat.
gând bun, om bun!
textul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
Andule, trebuie ca ai o perceptie cel putin bizara despre "intelectualism"...
ma bucur ca mai astepti texte, nu prea inteleg ce anume "mai vedem"...
in fine? de ce mi-oi bate capul?
Întâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
yester, îți mulțumesc pentru generozitatea de care ai dat dovadă citind textul meu și lăsând și o părere care, venită din partea ta, contează foarte mult pentru mine. aștept și alte păreri și eventual și sugestii. mă bucur că ți-a plăcut și ideea. scuze pentru întârzierea răspunsului.
nu dragul meu, subiectul nu e incheiat. Pentru ca devii de-a dreptul amuzant (ca sa nu spun ridicol) cu "sfinta ta minie". Dar e si aroganta asta a autoritatii care "inchide si deschide subiecte" o trasatura tipica a celor care se considera de doua, si am auzit ca chiar si de mai multe mii de ani (sic!), posesori ai monopolului adevarului spiritual, teologic, etc, etc. Eu nu ti-am jignit convingerile. Mi-am exprimat numai convingerile mele. Lipsa ta de respect fata de ale altora dovedeste cit de fatarnica a fost mentiunea pe care ai facut-o despre toleranta intr-unul din comentariile de la inceput. Furia si josnicia cu care vorbesti dovedeste cit de lup in blana de oaie esti si cit de greu iti este sa iti controlezi apucaturile violente de a batjocori si a strivi pe cei care nu au aceleasi convingeri cu tine. Apucaturi talibane care sint din pacate inca foarte prezente. Dar despre asta iti voi scrie cind voi reveni. Pentru ca abia am ajuns la lucru dar nu am vrut sa ai senzatia ca nu te bag in seama. Asa ca subiectul nu e incheiat.
dificultatea de a nu fi crestin, dificultatea de a fi un crestin care nu si-a inteles Hristosul, dificultatea de a fi, pur si simplu... Multam pentru tot ce ai scris aici! "Crestinism dificil" iti doresc!
sa polemizez cu dumneavoastra. probabil aveti dreptate. probabil. totusi, exagerand si extrapoland... daca as incerca sa compun o simfonie "moderna", respectand tendintele, ati fi la fel de placut impresionat auditiv ca atunci cand ati "savura" Mozart, Schubert, Chopin etc.?
Repet: nu e vorba de calitatea scrierilor mele. Nu sustin ca ar avea vreo valoare extraordinara. Dar nici nu pot subscrie la o opinie. Aceea ca, morti, copti, trebuie sa scriem neaparat modern. Nu e un criteriu de departajare. Absolut deloc. Se poate scrie in stil clasic foarte, foarte bine. Faptul ca cineva nu reuseste, nu inseamna ca altii nu o pot face. Priceperea si talentul, da. Asta departajeaza. Inovatie? Foarte de acord. Dar, asa cum bine ati spus chiar dumneavoastra, totul s-a spus/scris. De mult.
Si mai e ceva. Dumneavoastra scrieti pentru "ochii criticii"? E si asta o optiune. Eu nu. Cu toate astea, nu incetez sa "aspir" critica care mi se adreseaza.
Cam atat. Sper.
Un poem care începe și se dezvoltă frumos, persuasiv. Dar nu are un final pe măsură. Alegoria (aproape mioritică, vai!) din final mi se pare dulceagă și, mai ales, prea explicită. Redescopăr aici o atitudine deloc benefică (pentru poezie) a liricului român, care nu agreează sugestia, nu vrea să-l crediteze pe cititor cu capacitatea de a intui, ci urmărește să-i vâre pe gât (ca să zic așa) sensul avut în vedere de el...Temându-se ca nu cumva cititorul să-l înțeleagă greșit. Doar că, așa cum observa cineva, literatura este o întrebare cu răspuns în cititor. Dacă autorul se încrâncenează să dea el răspunsul, jumătate din efect se duce pe apa sâmbetei. Este și motivul pentru care alegoria este nerecomandabilă în poezie. Cel puțin în cea scrisă azi.
Bianca, povestirea ta m-a prins, știi să creezi tensiune și atmosferă stranie, poate e prea multă dramatizare, prea mult dialog însă numai în contextul acestui fragment, nu știu cum e în ansamblu. Învitația ta de la început să intru "aici" pentru a doua parte a povestirii m-a făcut să surâd, dar am intrat, e un lucru bun, scrii captivant, de obicei mă opresc după a doua, a treia frază dacă nu e bună proza. Meri mai departe, aștept continuare!
toti scriu direct, din inima, insa foarte putini sunt poeti. de ce? cand veti evidentia texte nu pentru a contrazice antecomentatorii, cand veti despica firul in patru, cuprinsi de fiorul poeziei, atunci il veti ajuta cu adevarat pe autor, sa se desprinda de scrierea banala si sa faca pasul spre adevarata literatura. Utopic, nu? Cati doresc ca cineva sa ajunga mai sus decat ei nu o pot face? Daca antecomentatorii nu sunt de acord cu un comentariu, eludand si nu exemplificand, se poate insinua ca tot ce au spus antecomentatorii este gresit, si chiar si cele trei versuri pe care le-am evidentiat, sunt in realitate slabe. Lucru pe care Alma l-a inteles. Faptul ca spuneti ca nu sunteti de acord cu antecomentatorii, va tradeaza din start intentiile, de a va revansa pentru anumite chestii. Sa le spunem antipatii. Dar asta nu il ajuta deloc pe autor, din pacate.
Poezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.
Fascinanta lipsă a determinărilor, imagini care frizează limita între oniric, imaginație și real... am impresia ca spațiul și timpul încep să curgă și se deformează ca într-o pictură de Dali... și tot ca acolo, reușești să păstrezi în echilibru ritmul interior. Deosebit.
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
da Raluca, mai exista oameni care scriu despre aceste lucruri fara sa se simta prost, ajunge un Cartarescu care a scris tot ce se putea scrie despre realitatea ca poezie, eu nici nu ma scuz si nici nu ma apar, doar am sa te rog sa te joci de-a fetita rasfatata, in alta parte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un cadru deosebit pentru o lansare de carte, felicitari, sa fie de bun augur !
pentru textul : Lansare de carte decum putem vedea cartea daca nu venim la lansare? :)
am schimbat titlul, revenind la cel ales ieri. ironica mea, oarecum -oarecum?- nativa (nativa etc.) ma ajuta sa fiu mai bun. uneori, ma abtin. uneori. multumesc. ma bucur ca ti-a placut
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deAm corectat..verbele sint, recunosc, un punct slab in poezia mea..pe linga celelalte puncte slabe. Dar practice makes it perefct, right?
Daca se mai poate corecta ceva apreciez sugestiile, iar daca nu merge o sterg si o pun in engleza, asa cum a fost gindita initial :D.
Cheers! si multumesc
PS am uitat (din nou) cum se poate activa butonul de urmarire a textelor - privitor la notificatiile de comentarii - Virgil, am incercat sa urmez indicatiile de pe prima pagina ref la asta si nu am inteles nimic. Deci, cum fac?
pentru textul : Twilight deÎl felicit din toată inima pe domnul Adrian Munteanu şi-i doresc deplină satisfacţie în urma poeziei pe care o dă cu inimă largă.
În ce priveşte participarea şi suportul de care ar dori să aibe parte, good luck, cum spune inglezul. Românul, dacă nu e el în centrul aplauzelor, daca nu i se oferă lui acadeaua laudelor, nu e interesat...
Cu câţiva ani în urma ştiam că domnul Munteanu locuia în Canada. Ce i-o fi trebuit să-şi schimbe domiciliul? dintr-o veritabilă oază, în baltă!
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deÎn sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
pentru textul : Scrisoare de toamnă dedraga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...
pentru textul : Moderator pe hermeneia deStimate domnule Gorun, va multumesc pentru trecere si apreciere. Penita o primesc cu draga inima ca pe o incurajare. Mai am multe de invatat si de experimentat in ale poeziei. Eu consider ca sunt la inceput. Adriana, apreciez sfaturile tale, mai ales, pentru ca stii sa dai forme de invidiat poemelor.
pentru textul : Drumul poeților deMi-am inceput ziua cu o cafea calda si poezia ta care m-a uns la suflet. E multa traire in aceste versuri si multa profunzime. Nu zic mai mult, doar repet ca pe o litanie versuri pline de farmec: "suntem sfinți când uităm că avem haine,/dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi,/ El ne lasă…", "tac întins peste unele gânduri precum otava pe lama coasei". Multumesc pentru doza de poezie! Violeta
pentru textul : m-a început albul deVa multumesc. In general sunt foarte reticent la modificari, dar analizez intotdeauna parerile oamenilor bine intentionati si sunt deschis la orice sugestie. O duminica faina.
pentru textul : Groparul orb deminunata adevarata ta dragoste
pentru textul : fragmentul unu din adevărata mea dragoste deAi multă poezie aici, Adriana.
"de parcă poeţii muriseră toţi în pat de salcâm înflorit" - chiar linişte, poetică.
"şi ploua cu stropi calzi ca din geană de femeie frumoasă" - candoarea feminină, inefabilă.
Finalul e foarte inspirat.
Felicitări primeşti?
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deŞtefan, ce faci tu e ca şi cum ai compara fotbalul cu tenisul de câmp pentru că amândoua se joacă cu... o minge. :), în speţă, ambele texte vorbesc de femei. De ce nu-l compari cu femeile lui Cărtărescu?! Sau cu ale lui Prâslea cel Voinic? Are oare rost, are oare rost, îmi zic şi-ţi zic privindu-te adânc în frunte, să înşir juma de pagină cu diferenţe de 1. motor ideatic, 2. abordare discursivă, 3. miză, 4. stil, 5. metatext, 6. semantică, topică, lexic, 7. fragmentare, etc etc --> tehnică interioară, tehnică exterioară? Merci pentru zâmbet!
Raluca, nu era nevoie. Sau era?
pentru textul : Alb şi roşu deSilvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
pentru textul : sar peste novembre desugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
pentru textul : PoMo lifestyle denice work, Andrei, cum ar spune anglosaxonii! redai eficient atât cât trebuie din volumul parcurs de tine atent și scris fain de Stela. ai două typo: "subânțeleasă" = subînțeleasă și "conscisă" = concisă. desigur că graba redactării este vina, știindu-te ocupat.
pentru textul : Stela Iorga, fotografii din Cotidian degând bun, om bun!
textul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
pentru textul : iconografie atemporală deAndule, trebuie ca ai o perceptie cel putin bizara despre "intelectualism"...
ma bucur ca mai astepti texte, nu prea inteleg ce anume "mai vedem"...
in fine? de ce mi-oi bate capul?
multumesc pentru semnalarea greselii.
pentru textul : uitarea, constanta balansului deÎntâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
pentru textul : turburisme deyester, îți mulțumesc pentru generozitatea de care ai dat dovadă citind textul meu și lăsând și o părere care, venită din partea ta, contează foarte mult pentru mine. aștept și alte păreri și eventual și sugestii. mă bucur că ți-a plăcut și ideea. scuze pentru întârzierea răspunsului.
pentru textul : semne denu dragul meu, subiectul nu e incheiat. Pentru ca devii de-a dreptul amuzant (ca sa nu spun ridicol) cu "sfinta ta minie". Dar e si aroganta asta a autoritatii care "inchide si deschide subiecte" o trasatura tipica a celor care se considera de doua, si am auzit ca chiar si de mai multe mii de ani (sic!), posesori ai monopolului adevarului spiritual, teologic, etc, etc. Eu nu ti-am jignit convingerile. Mi-am exprimat numai convingerile mele. Lipsa ta de respect fata de ale altora dovedeste cit de fatarnica a fost mentiunea pe care ai facut-o despre toleranta intr-unul din comentariile de la inceput. Furia si josnicia cu care vorbesti dovedeste cit de lup in blana de oaie esti si cit de greu iti este sa iti controlezi apucaturile violente de a batjocori si a strivi pe cei care nu au aceleasi convingeri cu tine. Apucaturi talibane care sint din pacate inca foarte prezente. Dar despre asta iti voi scrie cind voi reveni. Pentru ca abia am ajuns la lucru dar nu am vrut sa ai senzatia ca nu te bag in seama. Asa ca subiectul nu e incheiat.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deașa e , nu sunt eficient , din păcate:))))))) dar mai sper... asta la vista...
pentru textul : apa trece, pietrele trec dedificultatea de a nu fi crestin, dificultatea de a fi un crestin care nu si-a inteles Hristosul, dificultatea de a fi, pur si simplu... Multam pentru tot ce ai scris aici! "Crestinism dificil" iti doresc!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin desa polemizez cu dumneavoastra. probabil aveti dreptate. probabil. totusi, exagerand si extrapoland... daca as incerca sa compun o simfonie "moderna", respectand tendintele, ati fi la fel de placut impresionat auditiv ca atunci cand ati "savura" Mozart, Schubert, Chopin etc.?
pentru textul : de el deRepet: nu e vorba de calitatea scrierilor mele. Nu sustin ca ar avea vreo valoare extraordinara. Dar nici nu pot subscrie la o opinie. Aceea ca, morti, copti, trebuie sa scriem neaparat modern. Nu e un criteriu de departajare. Absolut deloc. Se poate scrie in stil clasic foarte, foarte bine. Faptul ca cineva nu reuseste, nu inseamna ca altii nu o pot face. Priceperea si talentul, da. Asta departajeaza. Inovatie? Foarte de acord. Dar, asa cum bine ati spus chiar dumneavoastra, totul s-a spus/scris. De mult.
Si mai e ceva. Dumneavoastra scrieti pentru "ochii criticii"? E si asta o optiune. Eu nu. Cu toate astea, nu incetez sa "aspir" critica care mi se adreseaza.
Cam atat. Sper.
Un poem care începe și se dezvoltă frumos, persuasiv. Dar nu are un final pe măsură. Alegoria (aproape mioritică, vai!) din final mi se pare dulceagă și, mai ales, prea explicită. Redescopăr aici o atitudine deloc benefică (pentru poezie) a liricului român, care nu agreează sugestia, nu vrea să-l crediteze pe cititor cu capacitatea de a intui, ci urmărește să-i vâre pe gât (ca să zic așa) sensul avut în vedere de el...Temându-se ca nu cumva cititorul să-l înțeleagă greșit. Doar că, așa cum observa cineva, literatura este o întrebare cu răspuns în cititor. Dacă autorul se încrâncenează să dea el răspunsul, jumătate din efect se duce pe apa sâmbetei. Este și motivul pentru care alegoria este nerecomandabilă în poezie. Cel puțin în cea scrisă azi.
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deBianca, povestirea ta m-a prins, știi să creezi tensiune și atmosferă stranie, poate e prea multă dramatizare, prea mult dialog însă numai în contextul acestui fragment, nu știu cum e în ansamblu. Învitația ta de la început să intru "aici" pentru a doua parte a povestirii m-a făcut să surâd, dar am intrat, e un lucru bun, scrii captivant, de obicei mă opresc după a doua, a treia frază dacă nu e bună proza. Meri mai departe, aștept continuare!
pentru textul : Ultima Carte detoti scriu direct, din inima, insa foarte putini sunt poeti. de ce? cand veti evidentia texte nu pentru a contrazice antecomentatorii, cand veti despica firul in patru, cuprinsi de fiorul poeziei, atunci il veti ajuta cu adevarat pe autor, sa se desprinda de scrierea banala si sa faca pasul spre adevarata literatura. Utopic, nu? Cati doresc ca cineva sa ajunga mai sus decat ei nu o pot face? Daca antecomentatorii nu sunt de acord cu un comentariu, eludand si nu exemplificand, se poate insinua ca tot ce au spus antecomentatorii este gresit, si chiar si cele trei versuri pe care le-am evidentiat, sunt in realitate slabe. Lucru pe care Alma l-a inteles. Faptul ca spuneti ca nu sunteti de acord cu antecomentatorii, va tradeaza din start intentiile, de a va revansa pentru anumite chestii. Sa le spunem antipatii. Dar asta nu il ajuta deloc pe autor, din pacate.
pentru textul : Poemul pentru Chichere dePoezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.
pentru textul : Secunda luminii deFascinanta lipsă a determinărilor, imagini care frizează limita între oniric, imaginație și real... am impresia ca spațiul și timpul încep să curgă și se deformează ca într-o pictură de Dali... și tot ca acolo, reușești să păstrezi în echilibru ritmul interior. Deosebit.
pentru textul : Acolo unde realitatea nu are nimic real deelizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Lyset
pentru textul : e prea mult? deda Raluca, mai exista oameni care scriu despre aceste lucruri fara sa se simta prost, ajunge un Cartarescu care a scris tot ce se putea scrie despre realitatea ca poezie, eu nici nu ma scuz si nici nu ma apar, doar am sa te rog sa te joci de-a fetita rasfatata, in alta parte.
pentru textul : legendă cu oameni de rând dePagini