din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
ideea centrala era urmatorul paradox: cine/ce are timp sa gandeasca, nu poate gandi, iar cine nu are timp sa gandeasca destul/cat ar dori, poate gandi. si cred ca poezia se naste tocmai din antagonii, chiar daca este vorba despre pareri antitetice ale celor ce au citit o anumita poezie sau despre paradoxuri constatate de autor.
Am asa impresia ca am intrat fara ochelari intr-un teatru de razboi...Nicholas zice nu unde eu spun da si viceversa iar Andu tace... ambele chestii ciudate, parerea mea. Acuma ce sa zic... mie mi-a placut si cu asta basta... bafta cu artificiile.
dragă Sofia,
în primul rînd, deși apreciez respectul tău, te rog să îmi spui Virgil, simplu. În al doilea rînd îmi cer scuze pentru problema de cîteva ore de ieri cînd s-au pierdut cîteva texte și comentarii. Nu este nimic conspiraționist sau malițios la mijloc. A fost doar o eroare tehnică pe care o regret și care nu are nici un motiv să se mai repete. Aș aprecia dacă ai repune textul și comentariul. Te asigur că pe Hermeneia dacă cineva are ceva împotriva unui text pe care îl publici ți se va spune în față și nu vor exista niciodată soluții dosnice.
Mulțumesc pentru înțelegere.
simţit starea de electrizare dată de frigul de iarnă, aşa cum pocnesc la atingere articolele de îmbrăcăminte trase peste podoaba capilară.
remarc finalul grav şi potrivirea ironică dintre titlu şi versurile "în care tu adormi liniștită/ scufundată în zăpadă".
grozav alcătuită imaginea.
şi pentru că textul acesta este altceva, remarc.
textul a fost evidențiat și acest act doresc să-l motivez puțin, tentată de a fi poate mai puțin obiectivă câteodată (poate și cunoscând majoritatea poemelor Luminiței Suse precum și evoluția lor de-a lungul timpului): palimpsestul acesta e mult mai vechi decât s-ar putea scrie...venit din alte toamne în care speranțele respirau vitralii spre lumile albastre ale irealului. e mult mai nostalgic și sfâșietor decât s-ar părea asemeni unei tumori vechi uitate. planurile metaforelor au un subtil crescendo cu tentă fină ironică, dar păstrând ceva din universul grafic al stampelor japoneze (metamorfoze nocturne incerte dar din nefericire inevitabile - liniile frânte de cocori spre comune gâște sălbatice ale locurilor noastre atât de comune): "caligrafiază cuneiformele trecerii prin ideograma diurnă" până la spațiile inospitaliere, noi, agresive aproape, din alte lumi conflictuale: "arțarii își dau foc greierii se îneacă prin ambră lichefiată" sfârșitul este însă atât de aproape, abreviat/abreviant, inevitabil și malign ca într-un ultim palimpsest in-folio închis fatalmente în unicul loc imposibil, atât de expus, atât de vulnerabil: "evanghelia inimii" (metaforă cu totul specială) "toamna transcrie fosile din piatră în evanghelia inimii sfielnic abreviind iubirea din urmă" inevitabilis...
Chiar este polizorul inutil? ideea e că el nu a fost inventat pentru inutilitatea lui. a poliza, a lustrui, a netezi, a mătui nu se rezumă numai la instrumentele sau obiectele tăioase... ostracizăm instrumentul pentru lamele tăioase?
Comentând textul Mashei Căuneac „Memento”, am spus:
Manolescu Gorun - 04 Apr 2013
da - pentru "limpezimea" textului; nu - pentru aceeasi "limpezime". sugestia ramane la suprafata; adancimea nu "palpita" .
Răspunsul ei:
Masha Căuneac - 05 Apr 2013
pai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care sa lase loc la enspe' mii de interpretari.
Iată şi textul Mashei.
” memento
Masha Căuneac - 04 Apr 2013
de la o vreme visele mele sunt reci și transpirate
le cunosc bine ele îmi spun tot ce aș vrea să știu
așa cum aș vrea să știu
mi-am dat seama că este trist să fie la fel ca în realitatea
din care m-am prins când m-am născut
nu mă lăsa fără niciun semn când tot ce am nevoie
este să știu că în adâncul Tău este o undă
luminoasă care să-Ți aducă aminte că eu sunt undeva
unde nimicul devine de turtă dulce cu lapte
pune-mi cerceii noi în urechi și spală-mă cu esențe
apoi dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât
știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc”
Dacă compara cum cele două texte, cel al Adrianei şi cel al Mashei, spun că amele pot fi încadrate, fără a greşi în categoria « psammilor ». Dar la Adriana, «exteriorul - suprafaţa» practic nu exista, în schimb «interiorul – profunzimea» o simţi cum palpită.
Concluzie : pentru Adriana – o mulţime (infinit numărabilă) de « peniţe». Păcat că nu pot da decât una singură. Sper ca seria să fie completată de alţii. Şi mai sper să apară la ”Remarcate”
Dorin, până la urmă, dincolo de idee și de realizarea ei (ieșită din tipare, așa cum m-am obișnuit), mi se pare foarte sugestivă prima "parte", în special "mă voi ascunde de la fața ta și voi fi neiubit și fugar pe sânul tău...". Parcă mai apoi se pierde din intensitate, din descătușarea cu care ne-ai oferit primele imagini. Mă gândesc că pe undeva e apăsarea, întunecarea de "după"... poate așa și trebuie să fie...
am resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
... bine te-am găsit și aici, Vasile Munteanu! ... cred că ai un cuvânt important de spus în poezie (te-am mai citit)... îmi place și această joacă serioasă a ta. nu mă lansez într-o evidențiere a versurilor preferate. cred că pe aici nu e necesar. mi-a rămas ca o reîntâlnire personif. din final, acel fără trup/ se zbate harul... ave!
contrafacut cu sensul de artificial, adica mi-ar fi placut sa fie mai autentica. poate ca intr-adevar simti astfel poezia, dar eu iti spun cum o percepe cititorul sau cum o vad eu. atunci cand citesc sunt doar eu cu poezia, exclud autorul si imi formez o parere strict pe text. nu stiu daca e bine sau nu....ideea cu crepusculul poate fi buna, dar alatarandu-se cuvintelor mentionate in comentariul anterior pierde din rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba ( asta nu inseamna ca eu contest parerea comentatorului de dinaintea mea). in masura in care im va permite timpul voi mai citi si comenta textele tale.
eu, dimpotrivă, cred că blestemat este omul care te plictiseşte cu nimicotina necunoaşterii de Dumnezeu, sau acela care deliberat tace, crezând că e la modă să se-ascundă după curentul timpului. Psalmul 66, care este o poezie în 4 strofe, scrisă probabil de împăratul Ezechia, spune în prima strofă:
"înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie toţi locuitorii pământului
cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre..."
lauda se poate manifesta prin toate mijloacele duhovniceşti ale inimii şi minţii, poezia fiind inclusă, şi poezie care să înalţe Numele lui Dumnezeu nu eşti in stare să scrii tu, papă al instituţiei sudo-literare care te înfoi ca un curcan în pene. încetează cu nonsensurile dictoanelor unor atei care au zis ceea ce tu mumba rumba aminteşti ca un robot.
Doamnă Mariana,
Vă mulţumesc pentru sinceritatea curajul şi deschiderea cu care vă aplecaţi asupra acestui text.
Domnule Andu Moldovan,
Larisa – personajul din prima parte a textului “din scrisorile larisei” - nu se vrea un personaj sofisticat aşa cum poate vă doreaţi dv. Larisa e un personaj simplu, poate chiar e facebookistă aşa cum sugeraţi. Universul estetic poate este umbrit în mod voit de o formă simplă de manifestare umană, nu dintr-un capriciu ci dintr-o necesitate. Locul Larisei nu este nici de prima pagină nici de şantier, e un personaj care nu caută construcţii simbolice ci se exprimă frust, uneori cu accente de melancolie.
Nu, nu e Putin, e doar puţin dintr-un Vladimir extrem de delicat şi nu sexos.
prima oară când pun problema în felul acesta, desigur, cu asta am intrat în rândul acelor "unii", merci.
sper că s-a înţeles de la început că nu sunt revoltată - aşa cum se întâmplă cu unii - că textul se află în atelier, voiam doar să aflu de ce. şi am aflat. ok, textul are filosofia lui, dacă ţie nu ţi-a transmis nimic, îmi pare rău. alţii mi-au exprimat alte păreri. cu plus. nu mi-am luat-o în cap, voiam să ştiu în ce constă părerea diametral opusă.
arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă. trimiterile sunt către ancestral, ci nu ancestrale. dar despre ce vorbesc reprezintă doar unul dintre sensuri. ideatic, am pornit-o din cu totul alt loc şi spre o cu totul altă raţiune.
nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci.". păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase - ca să nu zic mai urât - unul după altul, ceea ce nu este adevărat. nu sunt de geniu, dar, tot în baza feed-back-ului, înclin să cred că balansează spre plusul axei.
Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta. este curios că nu se comentează texte din prima pagină, darmite din şantier - şi să se mai şi colaboreze/ lucreze pe ele până trec de impas! eu văd un plictis general. poate că ne îndreptăm într-o direcţie greşită cu literatura online?!
eu îţi mulţumesc pentru implicare. cum am mai spus, am încredere în puterea ta de percepţie. o să am grijă ce şi cât postez pe aici. e ok pentru mine că ţi-ai exprimat deschis părerea. te mai aştept şi altă dată.
Am citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
Marga
Revin: ai putea să crezi că la cântecul meduzei am plecat de la fotografia unui Castel în ruine, cu nuanțe cărămizii și verde? Și ai văzut la ce am ajuns. Acolo mi-am lăsat imaginația mai liberă, aici am pus accent pe... notele om. Asta mi-a inspirat imaginea inițială, care are alte nuanțe și ea. Oricum, rețin întrebarea ta și vei vedea mai departe schimbările, atunci când vor fi.
mai... tremurul ala, e ciudat cum ma recunosc in el.
congrats pentru felul in care stii sa redai o stare care e greu de explicat in cuvinte. si congrats pentru faptul ca in poeziile tale regasesc mereu acelasi fantastic constant, ca un vis pe care faci eforturi sa-l retii, convins fiind ca sensurile lui sunt infinite si au sa te salveze.
...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.
...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.
...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.
e neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
pentru textul : hermeneia 2.0 deideea centrala era urmatorul paradox: cine/ce are timp sa gandeasca, nu poate gandi, iar cine nu are timp sa gandeasca destul/cat ar dori, poate gandi. si cred ca poezia se naste tocmai din antagonii, chiar daca este vorba despre pareri antitetice ale celor ce au citit o anumita poezie sau despre paradoxuri constatate de autor.
pentru textul : anura sapiens sapiens deAm asa impresia ca am intrat fara ochelari intr-un teatru de razboi...Nicholas zice nu unde eu spun da si viceversa iar Andu tace... ambele chestii ciudate, parerea mea. Acuma ce sa zic... mie mi-a placut si cu asta basta... bafta cu artificiile.
pentru textul : câteva rime dedragă Sofia,
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deîn primul rînd, deși apreciez respectul tău, te rog să îmi spui Virgil, simplu. În al doilea rînd îmi cer scuze pentru problema de cîteva ore de ieri cînd s-au pierdut cîteva texte și comentarii. Nu este nimic conspiraționist sau malițios la mijloc. A fost doar o eroare tehnică pe care o regret și care nu are nici un motiv să se mai repete. Aș aprecia dacă ai repune textul și comentariul. Te asigur că pe Hermeneia dacă cineva are ceva împotriva unui text pe care îl publici ți se va spune în față și nu vor exista niciodată soluții dosnice.
Mulțumesc pentru înțelegere.
simţit starea de electrizare dată de frigul de iarnă, aşa cum pocnesc la atingere articolele de îmbrăcăminte trase peste podoaba capilară.
pentru textul : pastel de iarnă deremarc finalul grav şi potrivirea ironică dintre titlu şi versurile "în care tu adormi liniștită/ scufundată în zăpadă".
grozav alcătuită imaginea.
şi pentru că textul acesta este altceva, remarc.
mdea, atata l-am rotunjit, pana am ajuns sa redefinim rotundul. Poem de om satul de una, alta...:)
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II detextul a fost evidențiat și acest act doresc să-l motivez puțin, tentată de a fi poate mai puțin obiectivă câteodată (poate și cunoscând majoritatea poemelor Luminiței Suse precum și evoluția lor de-a lungul timpului): palimpsestul acesta e mult mai vechi decât s-ar putea scrie...venit din alte toamne în care speranțele respirau vitralii spre lumile albastre ale irealului. e mult mai nostalgic și sfâșietor decât s-ar părea asemeni unei tumori vechi uitate. planurile metaforelor au un subtil crescendo cu tentă fină ironică, dar păstrând ceva din universul grafic al stampelor japoneze (metamorfoze nocturne incerte dar din nefericire inevitabile - liniile frânte de cocori spre comune gâște sălbatice ale locurilor noastre atât de comune): "caligrafiază cuneiformele trecerii prin ideograma diurnă" până la spațiile inospitaliere, noi, agresive aproape, din alte lumi conflictuale: "arțarii își dau foc greierii se îneacă prin ambră lichefiată" sfârșitul este însă atât de aproape, abreviat/abreviant, inevitabil și malign ca într-un ultim palimpsest in-folio închis fatalmente în unicul loc imposibil, atât de expus, atât de vulnerabil: "evanghelia inimii" (metaforă cu totul specială) "toamna transcrie fosile din piatră în evanghelia inimii sfielnic abreviind iubirea din urmă" inevitabilis...
pentru textul : palimpsest de toamnă deAndu, asa sunt barbatii, cum ii ameninti ca ii parasesti, cum isi dau seama ce dragoste mare au ratat :)).
pentru textul : două mâini deChiar este polizorul inutil? ideea e că el nu a fost inventat pentru inutilitatea lui. a poliza, a lustrui, a netezi, a mătui nu se rezumă numai la instrumentele sau obiectele tăioase... ostracizăm instrumentul pentru lamele tăioase?
pentru textul : polizorul deComentând textul Mashei Căuneac „Memento”, am spus:
Manolescu Gorun - 04 Apr 2013
da - pentru "limpezimea" textului; nu - pentru aceeasi "limpezime". sugestia ramane la suprafata; adancimea nu "palpita" .
Răspunsul ei:
Masha Căuneac - 05 Apr 2013
pai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care sa lase loc la enspe' mii de interpretari.
Iată şi textul Mashei.
” memento
Masha Căuneac - 04 Apr 2013
de la o vreme visele mele sunt reci și transpirate
le cunosc bine ele îmi spun tot ce aș vrea să știu
așa cum aș vrea să știu
mi-am dat seama că este trist să fie la fel ca în realitatea
din care m-am prins când m-am născut
nu mă lăsa fără niciun semn când tot ce am nevoie
este să știu că în adâncul Tău este o undă
luminoasă care să-Ți aducă aminte că eu sunt undeva
unde nimicul devine de turtă dulce cu lapte
pune-mi cerceii noi în urechi și spală-mă cu esențe
apoi dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât
știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc”
Dacă compara cum cele două texte, cel al Adrianei şi cel al Mashei, spun că amele pot fi încadrate, fără a greşi în categoria « psammilor ». Dar la Adriana, «exteriorul - suprafaţa» practic nu exista, în schimb «interiorul – profunzimea» o simţi cum palpită.
pentru textul : de-a-ndăratelea deConcluzie : pentru Adriana – o mulţime (infinit numărabilă) de « peniţe». Păcat că nu pot da decât una singură. Sper ca seria să fie completată de alţii. Şi mai sper să apară la ”Remarcate”
mi-e cam greu sa vad poezia aici dar e interesant ca experiment am sa o mai citesc...
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deDorin, până la urmă, dincolo de idee și de realizarea ei (ieșită din tipare, așa cum m-am obișnuit), mi se pare foarte sugestivă prima "parte", în special "mă voi ascunde de la fața ta și voi fi neiubit și fugar pe sânul tău...". Parcă mai apoi se pierde din intensitate, din descătușarea cu care ne-ai oferit primele imagini. Mă gândesc că pe undeva e apăsarea, întunecarea de "după"... poate așa și trebuie să fie...
pentru textul : crucile deam resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
pentru textul : Poezie pentru orbi deimensă, domnea, liniște, a începuturilor, ecoul, umbre, icnetul, valurilor, clar, Titanic varianta românească, nicidecum poezie.
pentru textul : expoziția de corali de... bine te-am găsit și aici, Vasile Munteanu! ... cred că ai un cuvânt important de spus în poezie (te-am mai citit)... îmi place și această joacă serioasă a ta. nu mă lansez într-o evidențiere a versurilor preferate. cred că pe aici nu e necesar. mi-a rămas ca o reîntâlnire personif. din final, acel fără trup/ se zbate harul... ave!
pentru textul : delirum hristum decontrafacut cu sensul de artificial, adica mi-ar fi placut sa fie mai autentica. poate ca intr-adevar simti astfel poezia, dar eu iti spun cum o percepe cititorul sau cum o vad eu. atunci cand citesc sunt doar eu cu poezia, exclud autorul si imi formez o parere strict pe text. nu stiu daca e bine sau nu....ideea cu crepusculul poate fi buna, dar alatarandu-se cuvintelor mentionate in comentariul anterior pierde din rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba ( asta nu inseamna ca eu contest parerea comentatorului de dinaintea mea). in masura in care im va permite timpul voi mai citi si comenta textele tale.
pentru textul : Crepuscul deeu, dimpotrivă, cred că blestemat este omul care te plictiseşte cu nimicotina necunoaşterii de Dumnezeu, sau acela care deliberat tace, crezând că e la modă să se-ascundă după curentul timpului. Psalmul 66, care este o poezie în 4 strofe, scrisă probabil de împăratul Ezechia, spune în prima strofă:
"înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie toţi locuitorii pământului
cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre..."
lauda se poate manifesta prin toate mijloacele duhovniceşti ale inimii şi minţii, poezia fiind inclusă, şi poezie care să înalţe Numele lui Dumnezeu nu eşti in stare să scrii tu, papă al instituţiei sudo-literare care te înfoi ca un curcan în pene. încetează cu nonsensurile dictoanelor unor atei care au zis ceea ce tu mumba rumba aminteşti ca un robot.
sorry, acesta este un mesaj pentru papa, Adriana.
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna deDoamnă Mariana,
Vă mulţumesc pentru sinceritatea curajul şi deschiderea cu care vă aplecaţi asupra acestui text.
Domnule Andu Moldovan,
Larisa – personajul din prima parte a textului “din scrisorile larisei” - nu se vrea un personaj sofisticat aşa cum poate vă doreaţi dv. Larisa e un personaj simplu, poate chiar e facebookistă aşa cum sugeraţi. Universul estetic poate este umbrit în mod voit de o formă simplă de manifestare umană, nu dintr-un capriciu ci dintr-o necesitate. Locul Larisei nu este nici de prima pagină nici de şantier, e un personaj care nu caută construcţii simbolice ci se exprimă frust, uneori cu accente de melancolie.
Nu, nu e Putin, e doar puţin dintr-un Vladimir extrem de delicat şi nu sexos.
pentru textul : din scrisorile larisei II deMultumesc frumos pentru ca ti-ai facut curaj sa citesti si ma bucur daca textul ti-a placut. Un an nou fericit si tie!
pentru textul : feliz navidad defemeia! o descrii din toate unghiurile pe care dorești a le privi.
pentru textul : femeia aceea deprima oară când pun problema în felul acesta, desigur, cu asta am intrat în rândul acelor "unii", merci.
sper că s-a înţeles de la început că nu sunt revoltată - aşa cum se întâmplă cu unii - că textul se află în atelier, voiam doar să aflu de ce. şi am aflat. ok, textul are filosofia lui, dacă ţie nu ţi-a transmis nimic, îmi pare rău. alţii mi-au exprimat alte păreri. cu plus. nu mi-am luat-o în cap, voiam să ştiu în ce constă părerea diametral opusă.
arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă. trimiterile sunt către ancestral, ci nu ancestrale. dar despre ce vorbesc reprezintă doar unul dintre sensuri. ideatic, am pornit-o din cu totul alt loc şi spre o cu totul altă raţiune.
nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci.". păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase - ca să nu zic mai urât - unul după altul, ceea ce nu este adevărat. nu sunt de geniu, dar, tot în baza feed-back-ului, înclin să cred că balansează spre plusul axei.
Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta. este curios că nu se comentează texte din prima pagină, darmite din şantier - şi să se mai şi colaboreze/ lucreze pe ele până trec de impas! eu văd un plictis general. poate că ne îndreptăm într-o direcţie greşită cu literatura online?!
eu îţi mulţumesc pentru implicare. cum am mai spus, am încredere în puterea ta de percepţie. o să am grijă ce şi cât postez pe aici. e ok pentru mine că ţi-ai exprimat deschis părerea. te mai aştept şi altă dată.
numai bine!
pentru textul : şi s-au ales cu mine deAm citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
pentru textul : de n luate câte două deMarga
multumesc!
pentru textul : The river I denu stiu de ce nu mi-a publicat celalalt commentariu...
Revin: ai putea să crezi că la cântecul meduzei am plecat de la fotografia unui Castel în ruine, cu nuanțe cărămizii și verde? Și ai văzut la ce am ajuns. Acolo mi-am lăsat imaginația mai liberă, aici am pus accent pe... notele om. Asta mi-a inspirat imaginea inițială, care are alte nuanțe și ea. Oricum, rețin întrebarea ta și vei vedea mai departe schimbările, atunci când vor fi.
pentru textul : do re mi fa om deatât de mult s-a schimbat Curtea Veche?!
sunt curioasă cum ar fi "să batem în ziduri
ca în mașinile de scris "!
transpunere clară a "faptei" nelipsită de regret secondat de o tentă de ironie.
pentru textul : prânz în curtea veche deok, am reparat problema. multumesc pentru atentionare
pentru textul : femeia domnului Pa demai... tremurul ala, e ciudat cum ma recunosc in el.
congrats pentru felul in care stii sa redai o stare care e greu de explicat in cuvinte. si congrats pentru faptul ca in poeziile tale regasesc mereu acelasi fantastic constant, ca un vis pe care faci eforturi sa-l retii, convins fiind ca sensurile lui sunt infinite si au sa te salveze.
pentru textul : Gheţari de...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.
...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.
...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.
pentru textul : Străin dee neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
pentru textul : vremuri deun poem inspirat. mai trebuie revăzut ca formă. ca esență este strălucitor.
pentru textul : Punctul sălbatic dePagini