citește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
îți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
E un text cuminte, așezat. Ca întotdeauna, claritate și concizie. Nu prea am înțeles însă repetiția lui merg de la mijlocul textului, nici finalul - pare cumva o imagine care îmi scapă la citire.
P.S:Paul, idolatrizarea nu face bine la ten, iar instinctul de conservare aparține ălora care conduc din umbră și ucid pe la spate, fără să riște nimic.
Ioana, finalul este inventat, de fapt nu avea nici un fel de, eu rar dau sugestii mai mult decât trebuie cititorilor mei, sunt cam pretențioasă și vreau cam multe de la ei. Văd că m-ai cam prins aici, mă întreb ce-ai fi spus dacă se termina chiar înainte de. Dar n-am putut rezista tentației cu cea de-a doua variantă... chiar eu m-am întrebat asta, recitind textul. Bicicleta este cheia poveștii, clar, și nu degeaba sunt două trei orașe în toată povestirea asta. Dar de-ajuns, de-ajuns. Să înțeleg că nu ai trișat. Că încă mai visezi. Mda, sugestia ta cu cireșii înfloriți nu-i rea, dar face parte din lenea mea de a da mai mult decât vreau cititorului. Dar mă gândesc, promit.
Mulțumesc Ioana. Am primit un set de fotografii cadou de acest Crăciun de la soția celebrului fotograf Nicolae Sandulesco cel care l-a fotografiat pe Brâncuși și opera lui. Sper să vorbesc despre domnia-sa mai mult, cu altă ocazie. Această fotografie îmi amintește de copilărie poate pentru că undeva jos dreapta în colț este o fetiță care seamănă cu mine la patru ani. Nu pot localiza fotografia dar putea fi și undeva prin București. Despre aspectele autobiografice și planurile temporale intersectate cu citate sau expresii multilingve e altă poveste.
ok, văd că ești din ce în ce mai talibanic și fanatic. evident tu nu prea poți pricepe cam ce înseamnă asta și cît este de anticreștin și de criminal. dacă Isus Hristos ar trăi astăzi pe pămînt oameni ca tine L-ar răstigni din nou. poate și pentru simpul motiv că El nu ar fi nici ortodox sau catolic sau mai știu eu ce altceva. dar asta nu are nici o importanță în contextul de față. e treaba ta și a conștiinței tale.
tu nu mi-ai răspuns la întrebare, așa că nu îți fă iluzii că îți datorez vreun răspuns. mai ales pentru a-ți satisface ție nu știu ce curiozitate ieftină.
singura mea problemă este legată de limbajul defăimător al acestui articol și fără să o mai lungesc acesta este motivul pentru care nu are ce căuta pe hermeneia.
Imagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
Dar sunt premise excelente.
Excelent text! Aproape că îmi vine să mă entuziasmez dar știu că nu se cade, o să zică lumea iote margas s-a dat cu puterea au vorbit pe mess... nimic mai greșit!
Aceste text îmbină realismul de reportaj cu satira fină, metaforică, într-un mod demn de remarcat și desigur, de apreciat. Asta ca să nu mai menționez surpriza pe care am avut-o citind acest text sub semnătura unui poet.
O acuratețe de tip relatare de pe câmpul de luptă însă dublată de o ironie moromețiană dar nicidecum desprinsă de acolo, din marin preda... mai degrabă dintr-o insula a lui thomas hudson foarte personală a autorului.
Felicitări!
Iar comentariul domnului trei de A nu îmi spune decât că mereu sunt oameni (editori sau simpli cetățeni) care din postura lor nu mai văd pădurea din cauza copacilor.
Aprecierea mea pentru acest text.
Margas
Adrian, sunt plăcut impresionat de recepţia ta, care-mi face seara asta şi mai specială. E o calitate să vezi. Şi, Adriana, dacă lecturile tale nu m-ar intimida atât de mult, poate că aş fi în stare să dau şi eu o replică inteligentă.
Sapphire - ete ce sa spun :) Eu ma pun de obicei in pielea cititorului atunci cand scriu ceva si de ce nu (?!) ma autocritic, nimeni nu poate sa-mi impuna sa nu ma comentez singur ... si inca ceva - nota respectiva nu facea parte din text, era o mentiune referitoare la pronuntarea unui cuvant ... sau crezi ca asta era cheia pe care trebuia s-o descoperi ca cititor? Am vazut comentariul tau aproape "inutil". Data viitoare as prefera sa te referi direct la text si nu la comentariile de sub el, te rog! Andu, ma bucur ca te regasesc, m-am abonat si eu la scrierile tale:) Va multumesc ca ati trecut pe aici! Cu respect Ion Nimerencu
ei, ce bine că îți place și ție, Mădă... mă bucur! da, e un poem care vorbește mai mult, cum frumos spui. mulțumesc pentru apreciere și abia aștept să te mai citesc!
domnule Cernea, bine ați venit pe Hermeneia! mulțumesc pentru semn...
Laurentiu, chiar apreciez ca putem dialoga in mod calm. Nu vreau ca observatiile mele de mai sus sa fie interpretate cum ca nu ai fi pe un drum ascendent in ce priveste poezia. Imi doresc doar sa ti-l poti mentine.
Alina, nu am raspunsul inca. Va trebui sa caut mai bine. Dar lipsa lui nu anuleaza parerea mea anterioara.
Virgil, nu e nimic din stilul Silviei Caloianu in stilul meu de a scrie. Afrimatia ta nu are nici un temei. Si nu e nimic aglomerat aici, e totul curgator si limpede, depinde cine si cum citeste. Cit despre totemuri (mayase sau nu) si de ce roase de fluturi, e simplu sa privesti cu un ochi traversand culturi. Si am perceput iar acest ceva care mi-l transmiti mereu: ca nu iti plac poeziile mele. Cred ca niciodata nu voi scrie pe gustul tau, de aceea te rog lasa-mi scrierile si mai ales poeziile asa cum sunt, fiindca macar nu frizeaza mediocritatea. La un text anterior m-ai acuzat de o cvasi-eruditie doar pt ca era - intr-un text personal - vorba de 3 scriitori pe care ii citesc mereu cu placere. Aici e vorba de elemente din cultura mayasa (asa, lasate discret, nici macr nu domina) care dau sens in poezie. Am obosit Virgil sa explic lucruri pe care multi tineri de 18-20 de ani le percep cu o incredibila acuratete. Ma deranjeaza atitudinea ta la scrierile mele, de aceea si postez atit de rar in ultimul timp. Alma, nu scot darius. E o punte de dialog cu un dublu pe care eu l-am simtit necesara. Si nu e nici macar personal, cu atit mai putin foarte personal. Altfel as fi incadrat la jurnal.
Sa spun drept eu mai degraba as corecta dezacordul din poemul IV "nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu". Entuziasmul e facil, la fel ca si acest gen de text. Lipsa consistentei verbale este apanajul poeziei de mare valoare, insa Emil mai are mult pana acolo. Emil este inconsistent pur si simplu iar uneori sufera si de diaree verbala. Apoi unii (care nu au fost niciodata beti manga) se entuziasmeaza de vorbele lui ca de alte alea. Parerea mea, Bobadil.
Vă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
Imi place femininul despre care vorbesti, acest principiu imanent, aceasta nastere perpetua... regasesc punctele centrale ale poemului tau in filosofia veche orientala... apreciez concentrarea ideilor si complexitatea imaginilor... felicitari am citit cu placere petre
icoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi...
E un comentariu esențializat despre un text prea muzical, adică își pierd cuvintele sensul în ritm, nu mai rămâne decât muzica și mișcarea lor. Suspicious ?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc, Masha.
pentru textul : electric - poeme de iarnă deAndu, textul de mai sus este unul slab în raport cu ce? Cu ceea ce scrii tu (de obicei) ori cu ceea ce se află afișat (acum) pe prima pagină?
Eugen
pentru textul : Poemul-blestem decitește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
pentru textul : avangarda iernii deîți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
E un text cuminte, așezat. Ca întotdeauna, claritate și concizie. Nu prea am înțeles însă repetiția lui merg de la mijlocul textului, nici finalul - pare cumva o imagine care îmi scapă la citire.
P.S:Paul, idolatrizarea nu face bine la ten, iar instinctul de conservare aparține ălora care conduc din umbră și ucid pe la spate, fără să riște nimic.
O seară bună,
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deEugen.
Ioana, finalul este inventat, de fapt nu avea nici un fel de, eu rar dau sugestii mai mult decât trebuie cititorilor mei, sunt cam pretențioasă și vreau cam multe de la ei. Văd că m-ai cam prins aici, mă întreb ce-ai fi spus dacă se termina chiar înainte de. Dar n-am putut rezista tentației cu cea de-a doua variantă... chiar eu m-am întrebat asta, recitind textul. Bicicleta este cheia poveștii, clar, și nu degeaba sunt două trei orașe în toată povestirea asta. Dar de-ajuns, de-ajuns. Să înțeleg că nu ai trișat. Că încă mai visezi. Mda, sugestia ta cu cireșii înfloriți nu-i rea, dar face parte din lenea mea de a da mai mult decât vreau cititorului. Dar mă gândesc, promit.
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete defrumos tablou
pentru textul : The perfect Mona Lisa demie imi place acuma. multam de revenire.
pentru textul : aer închis deMulțumesc Ioana. Am primit un set de fotografii cadou de acest Crăciun de la soția celebrului fotograf Nicolae Sandulesco cel care l-a fotografiat pe Brâncuși și opera lui. Sper să vorbesc despre domnia-sa mai mult, cu altă ocazie. Această fotografie îmi amintește de copilărie poate pentru că undeva jos dreapta în colț este o fetiță care seamănă cu mine la patru ani. Nu pot localiza fotografia dar putea fi și undeva prin București. Despre aspectele autobiografice și planurile temporale intersectate cu citate sau expresii multilingve e altă poveste.
pentru textul : despre altă călătorie II dedacă vrei ne jucăm. văd că tu alegi asta. http://www.nuernberg.de/internet/portal_e/index.html citește textul introductiv. așa că nu mai fi penibil.
ok, văd că ești din ce în ce mai talibanic și fanatic. evident tu nu prea poți pricepe cam ce înseamnă asta și cît este de anticreștin și de criminal. dacă Isus Hristos ar trăi astăzi pe pămînt oameni ca tine L-ar răstigni din nou. poate și pentru simpul motiv că El nu ar fi nici ortodox sau catolic sau mai știu eu ce altceva. dar asta nu are nici o importanță în contextul de față. e treaba ta și a conștiinței tale.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " detu nu mi-ai răspuns la întrebare, așa că nu îți fă iluzii că îți datorez vreun răspuns. mai ales pentru a-ți satisface ție nu știu ce curiozitate ieftină.
singura mea problemă este legată de limbajul defăimător al acestui articol și fără să o mai lungesc acesta este motivul pentru care nu are ce căuta pe hermeneia.
Imagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
pentru textul : pisica vărgată a bunicii deDar sunt premise excelente.
Adriana, că o lași așa de capul ei?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei detie chiar nu ti-e jena sa postezi asa ceva, cand stii ca apare pe prima pagina?! si mai esti si absolvent de UMF !!! ia un dulcolax, e la liber.
pentru textul : Unui mare poetastru deExcelent text! Aproape că îmi vine să mă entuziasmez dar știu că nu se cade, o să zică lumea iote margas s-a dat cu puterea au vorbit pe mess... nimic mai greșit!
pentru textul : Spoiler deAceste text îmbină realismul de reportaj cu satira fină, metaforică, într-un mod demn de remarcat și desigur, de apreciat. Asta ca să nu mai menționez surpriza pe care am avut-o citind acest text sub semnătura unui poet.
O acuratețe de tip relatare de pe câmpul de luptă însă dublată de o ironie moromețiană dar nicidecum desprinsă de acolo, din marin preda... mai degrabă dintr-o insula a lui thomas hudson foarte personală a autorului.
Felicitări!
Iar comentariul domnului trei de A nu îmi spune decât că mereu sunt oameni (editori sau simpli cetățeni) care din postura lor nu mai văd pădurea din cauza copacilor.
Aprecierea mea pentru acest text.
Margas
la?..
Dear Mr Picky,
F l-am lasat in caz ca francezii mi-ar declara razboi (nu ca l-ar si cistiga!) iar I-ul din principiu..
so, thank you!:p
Corina
pentru textul : Optimus Anonymous deAdrian, sunt plăcut impresionat de recepţia ta, care-mi face seara asta şi mai specială. E o calitate să vezi. Şi, Adriana, dacă lecturile tale nu m-ar intimida atât de mult, poate că aş fi în stare să dau şi eu o replică inteligentă.
pentru textul : Altfel deSapphire - ete ce sa spun :) Eu ma pun de obicei in pielea cititorului atunci cand scriu ceva si de ce nu (?!) ma autocritic, nimeni nu poate sa-mi impuna sa nu ma comentez singur ... si inca ceva - nota respectiva nu facea parte din text, era o mentiune referitoare la pronuntarea unui cuvant ... sau crezi ca asta era cheia pe care trebuia s-o descoperi ca cititor? Am vazut comentariul tau aproape "inutil". Data viitoare as prefera sa te referi direct la text si nu la comentariile de sub el, te rog! Andu, ma bucur ca te regasesc, m-am abonat si eu la scrierile tale:) Va multumesc ca ati trecut pe aici! Cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deei, ce bine că îți place și ție, Mădă... mă bucur! da, e un poem care vorbește mai mult, cum frumos spui. mulțumesc pentru apreciere și abia aștept să te mai citesc!
domnule Cernea, bine ați venit pe Hermeneia! mulțumesc pentru semn...
pentru textul : din ce în ce mai galben deAi multă poezie aici, Adriana.
"de parcă poeţii muriseră toţi în pat de salcâm înflorit" - chiar linişte, poetică.
"şi ploua cu stropi calzi ca din geană de femeie frumoasă" - candoarea feminină, inefabilă.
Finalul e foarte inspirat.
Felicitări primeşti?
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge derespect memoria acestei tragedii
pentru textul : Holocaust deLaurentiu, chiar apreciez ca putem dialoga in mod calm. Nu vreau ca observatiile mele de mai sus sa fie interpretate cum ca nu ai fi pe un drum ascendent in ce priveste poezia. Imi doresc doar sa ti-l poti mentine.
Alina, nu am raspunsul inca. Va trebui sa caut mai bine. Dar lipsa lui nu anuleaza parerea mea anterioara.
pentru textul : oniromahie deVirgil, nu e nimic din stilul Silviei Caloianu in stilul meu de a scrie. Afrimatia ta nu are nici un temei. Si nu e nimic aglomerat aici, e totul curgator si limpede, depinde cine si cum citeste. Cit despre totemuri (mayase sau nu) si de ce roase de fluturi, e simplu sa privesti cu un ochi traversand culturi. Si am perceput iar acest ceva care mi-l transmiti mereu: ca nu iti plac poeziile mele. Cred ca niciodata nu voi scrie pe gustul tau, de aceea te rog lasa-mi scrierile si mai ales poeziile asa cum sunt, fiindca macar nu frizeaza mediocritatea. La un text anterior m-ai acuzat de o cvasi-eruditie doar pt ca era - intr-un text personal - vorba de 3 scriitori pe care ii citesc mereu cu placere. Aici e vorba de elemente din cultura mayasa (asa, lasate discret, nici macr nu domina) care dau sens in poezie. Am obosit Virgil sa explic lucruri pe care multi tineri de 18-20 de ani le percep cu o incredibila acuratete. Ma deranjeaza atitudinea ta la scrierile mele, de aceea si postez atit de rar in ultimul timp. Alma, nu scot darius. E o punte de dialog cu un dublu pe care eu l-am simtit necesara. Si nu e nici macar personal, cu atit mai putin foarte personal. Altfel as fi incadrat la jurnal.
pentru textul : negru ascuns deSa spun drept eu mai degraba as corecta dezacordul din poemul IV "nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu". Entuziasmul e facil, la fel ca si acest gen de text. Lipsa consistentei verbale este apanajul poeziei de mare valoare, insa Emil mai are mult pana acolo. Emil este inconsistent pur si simplu iar uneori sufera si de diaree verbala. Apoi unii (care nu au fost niciodata beti manga) se entuziasmeaza de vorbele lui ca de alte alea. Parerea mea, Bobadil.
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste deVă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deun cu totul alt sens acelui "compas".
dar, oricum, cred ca e mai bine asa.
pentru textul : temeri grizate de1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
pentru textul : Oameni moderni de2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
Imi place femininul despre care vorbesti, acest principiu imanent, aceasta nastere perpetua... regasesc punctele centrale ale poemului tau in filosofia veche orientala... apreciez concentrarea ideilor si complexitatea imaginilor... felicitari am citit cu placere petre
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) deești jenant, remus. dar cred că e inutil să îți mai spun de ce. tu porți cu asiduitate monologuri. îți doresc numai bine.
pentru textul : Alb şi roşu deicoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
pentru textul : despre tine dede multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi...
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deE un comentariu esențializat despre un text prea muzical, adică își pierd cuvintele sensul în ritm, nu mai rămâne decât muzica și mișcarea lor. Suspicious ?
pentru textul : explică-mi dePagini