David e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.

Dar cu textul asta?

Vezi că ți-am trimis email în legătură cu antologia Virtualia din acest an, poate îmi răspunzi.

foarte vizual, reproduce pe viu zgomotele de o parte şi de cealaltă.

Un poem curios. Final ciudat: in una din cartile mele si eu am scris: "ca o poveste spusa unor particule ascultatoare de strontiu". Nu, nu ne opreste nimeni sa gandim mai repede unul decat altul sau, cu indulgenta - concomitent. E interesant de remarcat faptul ca, citind zilnic ceva din ceea ce scriu contemporanii mei, desopar tot mai ades asemanari surprinzatoare. Nu plagiat, nu furt intelectual! Idei tulburatoare aflate in puterea altor cuvinte, atata tot. Candva m-am apucat de scrierea unui dictionar al ideilor, al circulatiei lor intr-o forma schimbata. Cu rusine recunosc: nu l-am realizat. Ar fi fost ceva ca si dictionarul de rime al lui Eminescu, actualizat dupa standardele moderne ale poeziei de azi. S-a dus si acest proiect, ca multe altele. Sa revin: fara nici un fel de lingusire, aveti o penita de aur pentru poem. Motivatie: poate pentru ca si eu scriu poezie in acest fel (ori stil?), poate pentru ca nici un poet n-are nimic de pierdut in momentul in care societatea il obliga sa devina bogat, ca ea. Motivatie 2: citind "de ce nu spunem tot" mi-am imaginat ca este recitat de alt poet, Nicoara Mihali, din Maramures. Mi-am luat o sticla de coniac si am scris cele de fata. Ma voi uita pe google, poate aflu mai multe despre scriitorul Titarenco. Sa aveti pace, Dancus

iata un text scris poate dintr-o rasuflare, dar (text) care m-a facut sa zimbesc

Ideea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.

dacă, intr-adevar, imaginea de pe wikipedia lipseste si dvs. aveti dreptate si cred ca aveti -drept pentru care ma bucur penntru ca, pana la urma, ma luminez si eu-, atunci nu-mi ramane decat sa-mi arog drepturile de autor si, in consecinta, sa numesc aceasta "Crucea lui Francisc"

Raul, multumesc, ma bucura semnul :)

Superb. Textul imi aduce aminte de serile mele petrecute pe muntele Cozia. Si eu am scris in acest registru atat de rar folosit de scriitorii momentului. Poate ar fi bine sa construiesti un volum pe aceasta linie. Sunt curios. Toata scriitorimea se da in vant dupa neologisme si tehnici abstracte de scriere. Faptul ca descopar uneori (rareori) si texte de acest fel ma entuziasmeaza. Voi urmari ce publici in continuare. Sa ai pace, Dancus

S-a rezolvat cu postarea, acum am toate sectiunile. Multumesc!

eu sunt uimită cât de frumos poate fi un text şi fără verbe, doar imagini care se completează una pe alta
într-un "respiro lung".plec plăcut impresionată şi mai învăţată.

noteaza -> 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.

DOS, dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc. ◊ Loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față. ◊ Expr. A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe. ♦ Șezut, fund, fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – Lat. pop. dossum (= dorsum).

ok, am inteles, textul nu/ti place fiinca e slab.bun. eu sunt ceea ce sunt... tu esti cine si ce esti. salut, numele meu e Katya. recunosc, nu sunt un om calm... sunt un spirit belicos, dar sunt capabila sa ascult si critici la adresa mea si a textului. unora le place, altora nu, mie una imi place poezia poate pentru ca e a mea.. si sunt subiectiva... am inca filosofia iepurelui de angora... deocamdata doar schiu..mai incolo o sa scriu. acum e mai bine?