Viorel, Oana, vă mulțumesc frumos. între timp a mai apărut o variantă a ei care îmi place mai mult. dar apreciez neștirbit semnul vostru sub acest poem. noapte frumoasă, la voi, cu drag!
Ca sa te dezdumnezeiesti trebuie mai intai sa ajungi la Theosis. "Aceasta unire (Theosis) se infaptuieste atunci cand omul a ajuns la asemanarea cu Dumnezeu si ea este totodata cunoastere si iubire". (Parintele Dumitru Staniloaie) In rest, nimeni in nicio credinta, nu poate fi mantuitorul celuilalt. Pentru ca fiecare moare Singur. Gheena si Paradisul sunt aici pe pamant. Textul are o calitate: expresivitatea. Pentru aceasta, o penita.
o proza plina de simboluri ascunse... M-a lasat serios pe ganduri finalul, in care am regasit problema integrarii in societate, o intrebare care il framanta pe om din cele mai vechi timpuri... nu pot decat sa te felicit si sa iti multumesc pentru aceasta pagina de proza spumoasa... cu drag petre
*finalul e deosebit unde te dezbraci de haine și strigi unde ești eva? în timp ce dumnezeu tace *imi aminteste de blaga si al lui paradis in detramare... *si fragmentul acesta e deosebit /ploua în eden m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită era precum o carte cu colțurile îndoite cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini neînțelese atunci cînd le citești prima dată sau poate să le mai pipăie tandru pentru o clipă epiderma iluzorie a secundelor împietrite în poziții nefirești începuturile sînt însă blestemate la o singură existență lapidară/ sunt si cuvinte ce incarca inutil...insa doar autorul decide eliminarea lor
Andreea, m-ai servit și mai demult cu cianura asta, o să devin imună. Mai ales că n-am fost niciodată adepta unei astfel de lecturi. M-am gândit și eu la cuvântul bar, da, cred c-o să schimb și primul vers, e o construcție previzibilă. interesant ce-mi spui despre caracter dramatic. Mulțumesc.
să-mi fie cu iertare, dar nu pot citi texte cu titluri ridicole, gen: Adulmecând osul ori Fierăstraiele râsului. după cum nici pe cele cu titluri banale, truistice. am și eu respect pentru timpul meu. aici era ceva ce trimitea la brâncuși. fii liniștit, nu mă interesează să îmi demonstrezi nimic. pentru că voi lăsa posterității chestia asta. și deja o compătimesc.
Nicoleta, un text interesant, germinând, întrun epos folcloric, descântecul, ritualul. Contopirea cu vegetalul, inseminarea, redată foarte plastic, în final, susține întreaga construcție. Cu amiciție,
"să turnăm cu voioșie vinul roșu în pocale și să-i ridicăm cu cinste cuvenite osanale!" da, mai lipseau sarmalele. Domnule Buricea, eu nu sunt de acord cu Alma. Despre Eminescu e mai bine sa taci, decat sa scrii prost. injuraturile rimate n-au nici in clin, nici in maneca cu (virgila) poezia. nici macar cu incercarea de poezie. nici macar cu cinstirea pe care pretindeti ca i-o aduceti lui Eminescu.
Păi da..cam asta era ideea...să amintească de Zenobia lui Naum. E într-adevăr prea vizibilă trimiterea. Numai că eu cred că poemul ăsta păcătuiește prin facilitate nu prin aceea că sunt folosite imagini din care cititorul nu înțelege nimic.
Pentru Alma. Eu incerc si altceva. In cazul de fata am luat doua personaje care au pierit la Pompei . Metempsihoza ii face sa reapara in timpuri moderne continuand dialogul intrerupt in seara eruptiei. Despre regulamente, cenzura si restrictii - Doresc sa precizez ca istoria demonstreaza efervescenta artelor in timpurile de libertate si neconstringere. Eu am trait vremuri cand poetii erau batuti pt crima ca scriau. Am trait anii cand revolutia culturala in China taia degetele pianistilor ce indrazneau sa cante Bach. Vecini de-ai mei au fost trimisi in judecata pt ca ascultau radio Europa Libera. Toti actionau in virtutea unor regulamente si legi. In cazul de fata se interzice publicarea unui text scris in doi. Desigur, Hermeneia este un site particular care poate impune bariere, limite etc la libera alegere, in spiritul Take it or Live it. Consider ca lipsa de incredere si suspiciunea in intentiile bune ale autorului nu fac decit sa obtina un efect negativ. Iancu Ramona a facut aplicatie de membru. Ce masuri corespunzatoare sa iau Alma? O deportare in Gulag ar fi pe plac ?
contez foarte mult pe părerile celorlalți și le aștept cu nerăbdare. le prefer pe cele realiste și bine intenționate și sunt dispus să țin cont de ele, de sunt pertinente și constructive. astfel de păreri, de fapt, aștept și, când le primesc, mă bazez pe sinceritatea lor. mulțumesc de solicitudine și mă bucur nespus de faptul că versurile mele inspiră alte versuri. cu sinceritate, vă mulțumesc și vă aștept să reveniți la fel de atentă și inspirată, aleasă și stimată doamnă.
pe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”
si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".
ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)
si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.
ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.
scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.
E atâta linişte în acest poem, încât aud, miros, gust şi ating cu palmele pe oamenii din numele Său. Mereu e o lege a compensării, şi ferice de cei ce au vederea dinlăuntru.
Finalul mă duce pe drumul uimirilor:
,,mamă a lucrurilor,
liniștea orbului.
o strângi în podul palmei și o faci pământ nou,
o faci călăuză
pe drumul uimirilor".
Pentru acurateţea simţămintelor, pentru viziunea superioară, pentru versul proaspăt şi pentru uimirile dn final, te felicit cu tot dragul, Adriana.
Cu empatie, Mariana
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
Utilitatea textului rămâne undeva la satisfacerea unei curiozități. Un fel de "știați că" din care am rămas cu două idei: 1. Pi rămâne o necunoscută deci ne fascinează 2. este totuși o valoare abstractă creată de mintea umană, care încă nu a găsit destule unghiuri pentru a o defini, dar cine știe ce ne rezervă viitorul... Am citit eseul, și nu pot spune că nu mi-a plăcut, cu amintirea matematicii de liceu am rupt înțelesuri pe ici, pe colo. Mi se pare scris la obiect, fără fraze în plus care să obosească, de aceea aduce a listă de date. Dar nu înțeleg aranjarea în pagină... și totuși existența lui pe un site de literatură. Poate e o filozofie mai profundă pe care eu n-am priceput-o. :-) Era un "translat" pe undeva... cred că e de fapt "translatat".
se poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
Cristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
Profetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.
Acesta este tarimul de pe care nu as pleca, niciodata, nicaieri. M-as simti "in pielea zilelor" (intersant este ca prima data am citit "pielea zeilor"), cautind acel lucru atit de inalt, incit orice pagina a spiritului sa aiba decit transparenta zborului. Stiu ca adincul poate fi inalt, depinde cum privesti. Aici, eu asa am vazut. Si insula departata, pare ca mi-e cea mai apropiata. Deosebit colajul, printre cele mai reusite aici asternute - din perspectiva mea, desigur.
in afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
Emile, apreciez tentativa ta de aici la fel cum apreciez orice incercare venita din partea unui om cu spiritul neadormit, dar nu pot sa subscriu sau sa te incurajez cumva in aceasta directie, Doamne feri! Suprerealism, influente nenumarate, amalgamate, prea putin Emilian pe aici... insa pe de alta parte ma gandesc ca, la fel ca alte poeme ale tale, este si acesta un mesaj iar daca e asa eu il decodific astfel: e de bine asa cum e, fratilor. Despre poezie insa vom vorbi si data viitoare daca om fi sanatosi, nu? Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Viorel, Oana, vă mulțumesc frumos. între timp a mai apărut o variantă a ei care îmi place mai mult. dar apreciez neștirbit semnul vostru sub acest poem. noapte frumoasă, la voi, cu drag!
pentru textul : memory house debine cezar. am reconfigurat. acum poti introduce mai putine si poti reedita. multumesc
pentru textul : toamnă deCa sa te dezdumnezeiesti trebuie mai intai sa ajungi la Theosis. "Aceasta unire (Theosis) se infaptuieste atunci cand omul a ajuns la asemanarea cu Dumnezeu si ea este totodata cunoastere si iubire". (Parintele Dumitru Staniloaie) In rest, nimeni in nicio credinta, nu poate fi mantuitorul celuilalt. Pentru ca fiecare moare Singur. Gheena si Paradisul sunt aici pe pamant. Textul are o calitate: expresivitatea. Pentru aceasta, o penita.
pentru textul : rece liniște deo proza plina de simboluri ascunse... M-a lasat serios pe ganduri finalul, in care am regasit problema integrarii in societate, o intrebare care il framanta pe om din cele mai vechi timpuri... nu pot decat sa te felicit si sa iti multumesc pentru aceasta pagina de proza spumoasa... cu drag petre
pentru textul : Hoții raiului deMie personal mi-ar fi sunat mai bine ”foșnetul mătăsos...”. Iar fotografiile pentru a avea efect vizual deplin, ar trebui ceva mai mari, nu?
pentru textul : (4) Aforeme deAșa să fie, Andrei, mult succes lui Adi! Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase aduse acestei pagini de jurnal!
pentru textul : a. g. secară - anonimul gălățean de*finalul e deosebit unde te dezbraci de haine și strigi unde ești eva? în timp ce dumnezeu tace *imi aminteste de blaga si al lui paradis in detramare... *si fragmentul acesta e deosebit /ploua în eden m-am întîlnit cu femeia îndrăgostită era precum o carte cu colțurile îndoite cineva ar fi vrut să-i retrăiască aceleași pagini neînțelese atunci cînd le citești prima dată sau poate să le mai pipăie tandru pentru o clipă epiderma iluzorie a secundelor împietrite în poziții nefirești începuturile sînt însă blestemate la o singură existență lapidară/ sunt si cuvinte ce incarca inutil...insa doar autorul decide eliminarea lor
pentru textul : ploua în eden II deAndreea, m-ai servit și mai demult cu cianura asta, o să devin imună. Mai ales că n-am fost niciodată adepta unei astfel de lecturi. M-am gândit și eu la cuvântul bar, da, cred c-o să schimb și primul vers, e o construcție previzibilă. interesant ce-mi spui despre caracter dramatic. Mulțumesc.
pentru textul : cine mă visează deCea mai pertinentă opinie (și argumentată, desigur) va fi premiată de subsemnatul cu 100 USD. Mulțumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules desă-mi fie cu iertare, dar nu pot citi texte cu titluri ridicole, gen: Adulmecând osul ori Fierăstraiele râsului. după cum nici pe cele cu titluri banale, truistice. am și eu respect pentru timpul meu. aici era ceva ce trimitea la brâncuși. fii liniștit, nu mă interesează să îmi demonstrezi nimic. pentru că voi lăsa posterității chestia asta. și deja o compătimesc.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deNicoleta, un text interesant, germinând, întrun epos folcloric, descântecul, ritualul. Contopirea cu vegetalul, inseminarea, redată foarte plastic, în final, susține întreaga construcție. Cu amiciție,
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii de"să turnăm cu voioșie vinul roșu în pocale și să-i ridicăm cu cinste cuvenite osanale!" da, mai lipseau sarmalele. Domnule Buricea, eu nu sunt de acord cu Alma. Despre Eminescu e mai bine sa taci, decat sa scrii prost. injuraturile rimate n-au nici in clin, nici in maneca cu (virgila) poezia. nici macar cu incercarea de poezie. nici macar cu cinstirea pe care pretindeti ca i-o aduceti lui Eminescu.
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre dePăi da..cam asta era ideea...să amintească de Zenobia lui Naum. E într-adevăr prea vizibilă trimiterea. Numai că eu cred că poemul ăsta păcătuiește prin facilitate nu prin aceea că sunt folosite imagini din care cititorul nu înțelege nimic.
pentru textul : poem pentru cel de-al 18-lea vis identic dePentru Alma. Eu incerc si altceva. In cazul de fata am luat doua personaje care au pierit la Pompei . Metempsihoza ii face sa reapara in timpuri moderne continuand dialogul intrerupt in seara eruptiei. Despre regulamente, cenzura si restrictii - Doresc sa precizez ca istoria demonstreaza efervescenta artelor in timpurile de libertate si neconstringere. Eu am trait vremuri cand poetii erau batuti pt crima ca scriau. Am trait anii cand revolutia culturala in China taia degetele pianistilor ce indrazneau sa cante Bach. Vecini de-ai mei au fost trimisi in judecata pt ca ascultau radio Europa Libera. Toti actionau in virtutea unor regulamente si legi. In cazul de fata se interzice publicarea unui text scris in doi. Desigur, Hermeneia este un site particular care poate impune bariere, limite etc la libera alegere, in spiritul Take it or Live it. Consider ca lipsa de incredere si suspiciunea in intentiile bune ale autorului nu fac decit sa obtina un efect negativ. Iancu Ramona a facut aplicatie de membru. Ce masuri corespunzatoare sa iau Alma? O deportare in Gulag ar fi pe plac ?
pentru textul : După Pompei decontez foarte mult pe părerile celorlalți și le aștept cu nerăbdare. le prefer pe cele realiste și bine intenționate și sunt dispus să țin cont de ele, de sunt pertinente și constructive. astfel de păreri, de fapt, aștept și, când le primesc, mă bazez pe sinceritatea lor. mulțumesc de solicitudine și mă bucur nespus de faptul că versurile mele inspiră alte versuri. cu sinceritate, vă mulțumesc și vă aștept să reveniți la fel de atentă și inspirată, aleasă și stimată doamnă.
pentru textul : Stare existențială deun poem frumos, scris cu lejeritate.
pentru textul : tourniquet demetaforele surprind plăcut, iar finalul este pe cât de surprinzător pe atât de tulburător.
un semn de apreciere.
pe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”
si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".
ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)
si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.
ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.
scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.
pentru textul : Box(II) deE atâta linişte în acest poem, încât aud, miros, gust şi ating cu palmele pe oamenii din numele Său. Mereu e o lege a compensării, şi ferice de cei ce au vederea dinlăuntru.
pentru textul : liniștea orbului deFinalul mă duce pe drumul uimirilor:
,,mamă a lucrurilor,
liniștea orbului.
o strângi în podul palmei și o faci pământ nou,
o faci călăuză
pe drumul uimirilor".
Pentru acurateţea simţămintelor, pentru viziunea superioară, pentru versul proaspăt şi pentru uimirile dn final, te felicit cu tot dragul, Adriana.
Cu empatie, Mariana
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
pentru textul : strada mântuleasa deUtilitatea textului rămâne undeva la satisfacerea unei curiozități. Un fel de "știați că" din care am rămas cu două idei: 1. Pi rămâne o necunoscută deci ne fascinează 2. este totuși o valoare abstractă creată de mintea umană, care încă nu a găsit destule unghiuri pentru a o defini, dar cine știe ce ne rezervă viitorul... Am citit eseul, și nu pot spune că nu mi-a plăcut, cu amintirea matematicii de liceu am rupt înțelesuri pe ici, pe colo. Mi se pare scris la obiect, fără fraze în plus care să obosească, de aceea aduce a listă de date. Dar nu înțeleg aranjarea în pagină... și totuși existența lui pe un site de literatură. Poate e o filozofie mai profundă pe care eu n-am priceput-o. :-) Era un "translat" pe undeva... cred că e de fapt "translatat".
pentru textul : Frumusețea Misteriosului Pi deNu-i rau textul... se simte cumva faptul ca textul s-a nascut dintr-o framantare launtrica... e greu sa cauti sensuri si sa nu te intrebi la ce bun.
pentru textul : eventual poetul dese poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
pentru textul : come as you are deCristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
pentru textul : nupoem deşi mie îmi place acel regionalism, mulţumesc pentru semnul de lectură.
pentru textul : părea că ninge deProfetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deAcesta este tarimul de pe care nu as pleca, niciodata, nicaieri. M-as simti "in pielea zilelor" (intersant este ca prima data am citit "pielea zeilor"), cautind acel lucru atit de inalt, incit orice pagina a spiritului sa aiba decit transparenta zborului. Stiu ca adincul poate fi inalt, depinde cum privesti. Aici, eu asa am vazut. Si insula departata, pare ca mi-e cea mai apropiata. Deosebit colajul, printre cele mai reusite aici asternute - din perspectiva mea, desigur.
pentru textul : lumen slide 1 dein afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
pentru textul : mâine vine altul să-mi repare patul deMultumesc, Adriana asa am sa fac.
pentru textul : Dureri deEmile, apreciez tentativa ta de aici la fel cum apreciez orice incercare venita din partea unui om cu spiritul neadormit, dar nu pot sa subscriu sau sa te incurajez cumva in aceasta directie, Doamne feri! Suprerealism, influente nenumarate, amalgamate, prea putin Emilian pe aici... insa pe de alta parte ma gandesc ca, la fel ca alte poeme ale tale, este si acesta un mesaj iar daca e asa eu il decodific astfel: e de bine asa cum e, fratilor. Despre poezie insa vom vorbi si data viitoare daca om fi sanatosi, nu? Andu
pentru textul : de dragoste sau așa ceva dede gheață se lasă asupra acestui text. Haideți, nu mă înjurați? Hihihi!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dePagini