"adulmec pe Dumnezeu tainuit în femeie ca un parfum" suna frumos dar stii tu bine ca ideea asta a cam inceput sa se repete la tine. siropul de migdale mi se pare o introducere cam simpluta iar "oaza de singe" mi se pare o gaselnita fortata primele doua versuri din strofa a doua insa sint remarcabile: "umbra câinelui meu mă urmează cu vertebrele smulse până când mirosul iute al deșertului ne acoperă urmele" deci ma lasi cu "mixed feelings"

Când voi mai apăsa pe butonul publică, voi ţine seama şi de gusturile diferite ale cititorilor.

Pacat de inceputul textului.

Mă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!

Dragă Marga Stoicovici,
Având în vedere că sunteţi stomatolog (iar mie mi-e cam frică de scaunul ăla de tortură...benefică), n-o să încerc deloc să muşc (cum mi se pare că încercaţi dvs. în vreo trei locuri din comentariu), deşi, la vârsta mea, am aproape toţi dinţii şi toate măselele în gură.
Ziceţi că nu ştiţi cine sunt. E posibil. Dar asta e o vină care se împarte între noi doi. A mea, că nu sunt suficient de cunoscut, dar şi a dvs., că n-aţi făcut niciun efort spre a mă cunoaşte (n-ar fi fost deloc greu).
După cum aţi putut vedea la finele postarii mele, textul a fost tipărit într-o revistă (pe care eu am fondat-o acum 11 ani şi pe care o conduc şi azi, la Târgovişte). Prin urmare, nu e vorba de "autism", ci, dimpotrivă, de implicare. Polyphem, pseudonimul cu care semnez rubrica intitulata "Cutia Pandorei" din "Litere" ia în derâdere felurite stupizenii. Precum cele de mai sus (textul fiind doar o primă referire la aşa-zisa revistă în cauză). Utilizez un pseudonim pentru că în revistă (care are 80 de pagini) eu mai semnez editorialul, revista revistelor (cu iniţiale) şi cronica literară. Dacă n-aţi prea auzit de mine, de revista "Litere", (re)cunoscută în lumea literară (vezi "Dicţionarul general al literaturii române" sau măcar wikipedia.org) ar fi trebuit să fi auzit. V-ar folosi, pentru că în ea au rubrici permanente scriitori importanţi precum Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi şi mulţi alţii. Puteţi citi revista accesând-o (dau o adresă publică, spre a nu fi acuzat de Virgil că nu respect regulamentul) prin www.ziare.ro .
Pentru moment n-am timp, dar promit să vă citesc şi să-mi spun părerea.

Poemul nu e rau deloc plus vad ca Oriana are chef de "polemici fragrante". Restul e o tacere vinovata. Andu

une formule consacrée : "ainsi soit-il", qui donne une force singulière à ce texte. Pourtant, l'on sent l'énergie montante, cette énergie du printemps, derrière ce moment "ainsi fut-il". Il y a des ruptures, parfois, et le voyageur sans étoile, qu'il soit simple berger ou grand prophète....fera germer ce grain de blé, porteur de l'énergie nouvelle. Une imagerie, oui, une scène biblique qui aurait pu s'écrire autrement, mais le mot "espoir" est ce grain de blé qui a tout fait changer.

Ialin, Ialin...nu face promisiuni pe care iti va fi greu sa le respecti!... zambesc. Stii foarte bine ca nu sunt refractara la sugestii si ca nu devin arici cand sunt criticata; insa, de data asta, imi permit sa-ti spun amical: nu ai dreptate. Textul nu este slab. Poate ca nu iti place, poate ca nu te regasesti in el. Dar eu cred ca textul ramane pe picioarele lui (de caniche abandonat) si, culmea, chiar merge! cu prietenie, cum ziceam...

uite vezi, asta este soarta ingrata a unuia ca mine, care s-a apucat de treaba asta (poate idioata) de a face, promova si eventual coordona un site din asta. nu neg ca sint uneori un pic de "control freak" dar marturisesc ca responsabilitatea cea mai mare (daca pot vorbi asa dramatic) o simt fata de cititori. cititori care fie se pot simti absolut incurcati cit si nerespectati atunci cind cineva ii invita intr-un loc in care exista dezordine. nu ca hermeneia ar fi culmea ordinii si elegantei dar ma stradui si incerc sa va ajut sa putem face cit mai putin haos.
crede-ma, mi-as dori de mii de ori mai mult sa existe un site civilizat si cinstit de care sa nu ma ocup eu dar pe care sa pot sa ma duc sa postez si sa citesc cind am chef fara sa fiu nevoit sa muncesc o secunda pentru asa ceva. dar cum nu am gasit a trebuit sa il fac. iar tot ce faci trebuie sa si intretii. altfel se duce de ripa. iar asta este cel mai simplu lucru.
am sa citesc si am sa iti spun parerea mea.
dar daca astepti mai multe pareri te incurajez sa le oferi tu altora sub textele lor. sint convins ca sint interesati in opinia ta. si la rindul lor sint convins ca vor reciproca. (daca exista verbul asta in limba romana)

deconstrucția textului confesiv e singura pe care o putem lua în calcul atunci când natura limbajului este simplă. poate există o teamă de perimare și-sau de lipsă de originalitate, poate poetica modernă tinde să-și îndrepte atenția sprea ate zone ale construcției sensibilității. cu siguranță, trebuie să ai curaj să scrii "clasic". tu văd că-l ai. întorcându-mă la deconstrucție (alfel, consider că poemul tău spune singur ce are de spus), văd urma memoriei (hypomnemata), ființa ca un in extenso al acesteia și teama produsă nu de moartea în sine (thanatos), ci de împletirea (symploke) ei cu discursul despre ființă (logoi peri onton)

explicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.

Se simte în acest text pasiunea. Pasiunea explorării și pulsul, vibrația atunci când autorul găsește, descoperă lumea pe care încearcă să o atingă. Se percepe aici iscusința de a parcurge firul vieții și al scrierii. Aici, Adrian este un monograf. Nu doar un portretist, un real monograf. Nu e părtinic, nu e descriptiv, scriitura lui se țese cu siguranță în jurul aspectelor definitorii ale vieții și creației unui autor, îl prezintă lumii, nouă, spre a-l cunoaște, cel puțin din perspectiva monografului, prezentatorului. Nu e ușor să știi cum să prezinți celuilalt lumea, îndeajuns de bine încât să-l atragi spre același fir al cunoașterii. Să îi deschizi plăcerea de a căuta mai departe, de explora mai departe. Felicit monograful Adrian Graunfels, chiar dacă nu este oficial monograf, calitatea este intrinsecă. Aștept și alte portrete de autori.

harmsiană. frumos ma mir ca n-au reactionat profunzii si adîncii zen(atici) :))

Saphire nu ai reusit sa ma convingi. Din lipsa de argumente care sa ma determine sa accept o anumita stare de lucruri am sa aleg sa te cred. Adica sa am incredere in tine. Sper sa fi ales bine si modalitatea de raportare sa imi fie cumva intoarsa in acelasi fel. Astfel sper sa scap si de teama aceea de a fi declarat "persona non grata", chiar daca nu sunt diplomat ;)