Nu știu dacă fac parte din categoria amintită. Eu scriu cu sufletul. E treaba fiecăruia ce crede despre un text sau altul. Emoțiile le percepi dacă ești pe aceiași lungime de undă cu cel care scrie, dacă nu, nu.Cât despre poeții de lux, te las să deduci.
e ceva ce imi place aici. poate naturaletea , poate simplitatea textului. e ca respiratia. nu stiu daca e un poem, dar exista poezie aici. mi-a placut!
desi am doua rezerve: prima legata de verbul a trebalui care m-a lovit in versul 3, e impresia mea no ofense, si a doua legata de final - desi inteleg unde bati, dar sa visezi la privirile lor din patul imaculat mi se pare cam aiurea. Poate pentru ca eu ma gandesc la altceva in aceleasi circumstante, de exemplu la... femeile executate cu burka pe fata, pe stadioane. La privirile lor de dincolo. Ascunse. Nedezvaluite nici inainte de moarte.
Ursitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)
Zapata, respect fiecare parere, pro sau contra!
De obicei nu imi place sa disec ceea ce scriu decat daca e vorba de greseli de exprimare, scriere...peisaj hibernal, da, la asta m-am gandit;poate ca ai dreptate in ceea ce priveste versul...de sori...o sa-l regandesc sau o sa-l elimin. Multumesc pentru atentionare!
:), mirela
interpretarea mea:
Trenul acela ar putea simboliza viața. Dincolo de viață, de geamurile deschise, e nimicul. Toți pasagerii vor dispărea la un moment dat cu bagaje cu tot. Bagajele pot fi evenimentele din viețile lor. Când trenul va ajunge la ultima stație, moartea, oamenii vor avea două alegeri: fie să creadă că moartea nu e sfârşitul a ceea ce înseamnă eu, fie sa plângă resemnați, considerând moartea finalul absolut. Concluzia este senzațională: fericiți sunt oamenii care nu se gândesc la moarte. Asta e interpretarea mea. Îmi place textul.
probabil ca suvoiul acesta s-a revarsat dupa o garda de sambata noaptea. atunci, sa nu le desfiintam. si nici scrisul. la schimb cu casatoria. :) text foarte frumos condus spre final. pe masura ce citeam, chiar ma intrebam care va fi incheierea.
Nu-mi place 'D de la drum fără întoarcere' mi se pare doar o găselniță... în rest un poem bun în aceeași notă filozofico-meditativă, ușor distantă dacă nu ai curajul să dai la o parte formulele de politețe poetică cu care m-a obișnuit Adriana... și nu aș renunța la această obișnuință pentru nimic în lume, desigur dacă aș fi eu cea care să decid.
Margas
Raluca, 1. nu ai avut niciun comentariu pe text. 2. referirea la comparaţie era, de fapt, un semiatac la Ştefan. 3. te bag în aceeaşi oală pentru ca absolut totul s-a derulat de la comentariul tău, nu de la textul meu. 4. dacă tot vorbim de respect, nu-mi mai amestecaţi textele în conflictele voastre. 5. să ne oprim aici.
Frumos finalul. Nu știu de ce tot tabloul tău îmi amintește de Magritte și colivia lui-om. Sufletește, am reverberat la: "sufletele se înstrăinau în colivii filigranate din care păsările tăcerii își reluau zborul fad doi prunci îmbătrîniți unul în porii celuilalt uitînd a se naște" Însă spiritul meu a fost încântat de final, îndeosebi de versurile: "dumnezeu îmi abrevia trecutul cu încă o respirație" Aș regândi "păsările tăcerii". Și înșiruirea "săptămânile lunile anii văruiau". "metamorfozîndu-ne" se recită greoi. ("ne transformă în" - e o versiune, ori alegi tu așa cum simți).
îmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.
Ioana, ai un critic atent care de fiecare dată își face lucrul cu prisosință. Încerc să mai spun câte ceva. "Iz de madonă" mi se pare întradevăr o varițiune, cum spui în subtitlu, și se abstractizează atât de mult, gravitează atât de departe de nucleul ei, încât se risipește. "Neclar viziune", fiind o dedicație, probabil într-un anume context coaguleză sensurile dorite, dar e închisă în sine, egocentrică, rămâne deschisă doar celui căruia îi este adresată, nu se deschide spre cititor și nu convinge. Nu e neapărat rău, și e doar o părere, să nu te supere. Cu totul altceva în ultimele două poezii. Cred că acesta e sensul adevărat al scriiturii tale, chiar dacă ambele sunt de facturi diferite. "Casa cu vedere spre moarte" surprinde poezia micilor scene ale vieții. Are delicatețea privirii printre gene, vreau să spun a unei priviri delicate ce caută înțelesuri secunde. Privirea asta a ta agață viziunei colorate pe trunchiul uscat și monocrom al cotidianului, prin aceasta poetizându-l. E o poezie a gesturilor simple dar grave. Și chiar dacă vorbești acolo de simțiri personale, deschizi totuși poezia spre cititor printr-o proiectare a detaliului înspre înțelesuri universale. "Fotografii cu oameni mici" e o cu totul alt fel de dedicație. Aici nu o mai închizi, iar sensurile gravitează mult mai compact într-o sferă bine definită, poate ajutată de repetarea imagini de început în final. Există câteva sensuri bine conturate, compacte, poate nici nu ai sesizat: clopotul care e inima turlei trimite spre "inima ta" (prima strofă). Apoi privirea "înaltă" a șarpelui (așa cum își înalță el capul atunci când privește) trimite înapoi la imaginea turlei (în a doua strofă). Aici am demontat acum în cioburi poezia ta de acolo, dar acesta e riscul asumat. Cred că voiam să văd ce dă unitatea de ansamblu. E o poezie ce urcă, se întinde (spre un "cer stins", dar cu puterea unei "păsări de foc"), oamenii par mici făpturi dar cu simțiri înalte.
"luminile" prea prezente in text, aveau rolul de a sublinia o anumita dispozitie a personajului, fac parte din felul sau de a percepe lumea intr-un anumit moment- aici aveti insa de-a face cu un fragment si nu se poate intelege mare lucru, banuiesc...
va salut
nu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
Aranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
mi se pare citibil/scriibil in felul asta dupa ce citesti varianta intreaga... primul vers imi pare suspendat... clar ca ar fi de simplificat. incerc. mare multam pentru atentie si varianta simpla si faina! cele bune!
Adrian, adevărat spui tu despre cuvintele de legătură, şi în genere de alcătuirea poeziei, păţesc asta pentru că sunt şi o scriitoare de proză. O să mai muncesc pentru a minimiza cele neajunsuri. Iar pentru aprecieri, îţi mulţumesc.
Asta cu Maniri mă face să mă gândesc la reclama aia de la ProFm cu Geta. Cine dracu-i Maniri? Și răspunsul vine: „Bă Maniri-i soră-mea!”.
Ca de obicei, ai idei strong(îmi place strofa din final), dar mi se pare că uneori, voind să ajungi la ideea supremă, „the one” forțezi un pic nota. Versul cu „sudorul” dintre coaste e oarecum amuzant. Este evident unde bați și continuarea e foarte ok, dar... un sudor?
Mulţumesc domnule Fanache pentru opinia corectă probabil. Este dintre puţinele mele încercări de proză, am scris-o mai mult cu sufletul decât cu raţiunea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ar fi mai fain fara liniute.
pentru textul : ilegalități fără bluetooth deVirgil...aici sunt cu tine! Percepţia...este foarte diversă!
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deNu știu dacă fac parte din categoria amintită. Eu scriu cu sufletul. E treaba fiecăruia ce crede despre un text sau altul. Emoțiile le percepi dacă ești pe aceiași lungime de undă cu cel care scrie, dacă nu, nu.Cât despre poeții de lux, te las să deduci.
pentru textul : Eu și îngerul meu dee ceva ce imi place aici. poate naturaletea , poate simplitatea textului. e ca respiratia. nu stiu daca e un poem, dar exista poezie aici. mi-a placut!
pentru textul : Respirator deD-l Cailean si D-l Virgil, Sa inteleg ca am un haiku bun... macar de data aceasta? yes, yes, yes! cu drag, erika :">
pentru textul : Onoare dedesi am doua rezerve: prima legata de verbul a trebalui care m-a lovit in versul 3, e impresia mea no ofense, si a doua legata de final - desi inteleg unde bati, dar sa visezi la privirile lor din patul imaculat mi se pare cam aiurea. Poate pentru ca eu ma gandesc la altceva in aceleasi circumstante, de exemplu la... femeile executate cu burka pe fata, pe stadioane. La privirile lor de dincolo. Ascunse. Nedezvaluite nici inainte de moarte.
pentru textul : privirea și parbrizul deUrsitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)
pentru textul : poetul deerată: interbelici, generaţia
pentru textul : problema românilor deZapata, respect fiecare parere, pro sau contra!
pentru textul : Alean alb deDe obicei nu imi place sa disec ceea ce scriu decat daca e vorba de greseli de exprimare, scriere...peisaj hibernal, da, la asta m-am gandit;poate ca ai dreptate in ceea ce priveste versul...de sori...o sa-l regandesc sau o sa-l elimin. Multumesc pentru atentionare!
:), mirela
interpretarea mea:
pentru textul : iluzia peronului deTrenul acela ar putea simboliza viața. Dincolo de viață, de geamurile deschise, e nimicul. Toți pasagerii vor dispărea la un moment dat cu bagaje cu tot. Bagajele pot fi evenimentele din viețile lor. Când trenul va ajunge la ultima stație, moartea, oamenii vor avea două alegeri: fie să creadă că moartea nu e sfârşitul a ceea ce înseamnă eu, fie sa plângă resemnați, considerând moartea finalul absolut. Concluzia este senzațională: fericiți sunt oamenii care nu se gândesc la moarte. Asta e interpretarea mea. Îmi place textul.
Mihaela, Cristina, Paul, mulţumesc!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deprobabil ca suvoiul acesta s-a revarsat dupa o garda de sambata noaptea. atunci, sa nu le desfiintam. si nici scrisul. la schimb cu casatoria. :) text foarte frumos condus spre final. pe masura ce citeam, chiar ma intrebam care va fi incheierea.
pentru textul : eu aș desființa cultura deandu just click http://ovidiunacu.wordpress.com/
pentru textul : Iubire eternă deNu-mi place 'D de la drum fără întoarcere' mi se pare doar o găselniță... în rest un poem bun în aceeași notă filozofico-meditativă, ușor distantă dacă nu ai curajul să dai la o parte formulele de politețe poetică cu care m-a obișnuit Adriana... și nu aș renunța la această obișnuință pentru nimic în lume, desigur dacă aș fi eu cea care să decid.
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată deMargas
Raluca, 1. nu ai avut niciun comentariu pe text. 2. referirea la comparaţie era, de fapt, un semiatac la Ştefan. 3. te bag în aceeaşi oală pentru ca absolut totul s-a derulat de la comentariul tău, nu de la textul meu. 4. dacă tot vorbim de respect, nu-mi mai amestecaţi textele în conflictele voastre. 5. să ne oprim aici.
pentru textul : Alb şi roşu decred că trebuie să revin și să precizez că aleg să păstrez expresia (incorectă tehnic vorbind) „dupamiaza” ca o licență poetică. dacă mi se permite.
pentru textul : dupamiaza eroilor deIdeea bună și nostimă. În felul ei, inedită. Exprimarea "ca să iasă cât" e de lucrat. Finalul - interesant. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm deFoarte nimerită sceneta, Silvia! Eu mă gândisem la personaj şi la situaţia respectivă de la bun început, dar n-am îndrăznit s-o spun...
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deFrumos finalul. Nu știu de ce tot tabloul tău îmi amintește de Magritte și colivia lui-om. Sufletește, am reverberat la: "sufletele se înstrăinau în colivii filigranate din care păsările tăcerii își reluau zborul fad doi prunci îmbătrîniți unul în porii celuilalt uitînd a se naște" Însă spiritul meu a fost încântat de final, îndeosebi de versurile: "dumnezeu îmi abrevia trecutul cu încă o respirație" Aș regândi "păsările tăcerii". Și înșiruirea "săptămânile lunile anii văruiau". "metamorfozîndu-ne" se recită greoi. ("ne transformă în" - e o versiune, ori alegi tu așa cum simți).
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deîmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.
pentru textul : În amonte deIoana, ai un critic atent care de fiecare dată își face lucrul cu prisosință. Încerc să mai spun câte ceva. "Iz de madonă" mi se pare întradevăr o varițiune, cum spui în subtitlu, și se abstractizează atât de mult, gravitează atât de departe de nucleul ei, încât se risipește. "Neclar viziune", fiind o dedicație, probabil într-un anume context coaguleză sensurile dorite, dar e închisă în sine, egocentrică, rămâne deschisă doar celui căruia îi este adresată, nu se deschide spre cititor și nu convinge. Nu e neapărat rău, și e doar o părere, să nu te supere. Cu totul altceva în ultimele două poezii. Cred că acesta e sensul adevărat al scriiturii tale, chiar dacă ambele sunt de facturi diferite. "Casa cu vedere spre moarte" surprinde poezia micilor scene ale vieții. Are delicatețea privirii printre gene, vreau să spun a unei priviri delicate ce caută înțelesuri secunde. Privirea asta a ta agață viziunei colorate pe trunchiul uscat și monocrom al cotidianului, prin aceasta poetizându-l. E o poezie a gesturilor simple dar grave. Și chiar dacă vorbești acolo de simțiri personale, deschizi totuși poezia spre cititor printr-o proiectare a detaliului înspre înțelesuri universale. "Fotografii cu oameni mici" e o cu totul alt fel de dedicație. Aici nu o mai închizi, iar sensurile gravitează mult mai compact într-o sferă bine definită, poate ajutată de repetarea imagini de început în final. Există câteva sensuri bine conturate, compacte, poate nici nu ai sesizat: clopotul care e inima turlei trimite spre "inima ta" (prima strofă). Apoi privirea "înaltă" a șarpelui (așa cum își înalță el capul atunci când privește) trimite înapoi la imaginea turlei (în a doua strofă). Aici am demontat acum în cioburi poezia ta de acolo, dar acesta e riscul asumat. Cred că voiam să văd ce dă unitatea de ansamblu. E o poezie ce urcă, se întinde (spre un "cer stins", dar cu puterea unei "păsări de foc"), oamenii par mici făpturi dar cu simțiri înalte.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici de"Frumos subiect insă..."
pentru textul : Amintiri cu miros de sânziene deMulţumesc pentru acel "însă"! E important pentru mine să ştiu ce nu e bine în textele mele.
Cu prietenie,
Vali
da, si eu m-am gindit ca modelul melcului de fapt se superimpozeaza si transforma cercul aparent in spirala
pentru textul : omului cu valuri în suflet deva multumesc pt sfaturi si comentarii.
"luminile" prea prezente in text, aveau rolul de a sublinia o anumita dispozitie a personajului, fac parte din felul sau de a percepe lumea intr-un anumit moment- aici aveti insa de-a face cu un fragment si nu se poate intelege mare lucru, banuiesc...
pentru textul : Spre periferie deva salut
nu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
pentru textul : stare de fapt deAranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
pentru textul : trei observații demi se pare citibil/scriibil in felul asta dupa ce citesti varianta intreaga... primul vers imi pare suspendat... clar ca ar fi de simplificat. incerc. mare multam pentru atentie si varianta simpla si faina! cele bune!
pentru textul : după care n-au mai venit alte zile deAdrian, adevărat spui tu despre cuvintele de legătură, şi în genere de alcătuirea poeziei, păţesc asta pentru că sunt şi o scriitoare de proză. O să mai muncesc pentru a minimiza cele neajunsuri. Iar pentru aprecieri, îţi mulţumesc.
pentru textul : memento deAsta cu Maniri mă face să mă gândesc la reclama aia de la ProFm cu Geta. Cine dracu-i Maniri? Și răspunsul vine: „Bă Maniri-i soră-mea!”.
Ca de obicei, ai idei strong(îmi place strofa din final), dar mi se pare că uneori, voind să ajungi la ideea supremă, „the one” forțezi un pic nota. Versul cu „sudorul” dintre coaste e oarecum amuzant. Este evident unde bați și continuarea e foarte ok, dar... un sudor?
pentru textul : Număratul pe degete deMulţumesc domnule Fanache pentru opinia corectă probabil. Este dintre puţinele mele încercări de proză, am scris-o mai mult cu sufletul decât cu raţiunea.
pentru textul : Barajul dePagini