La a doua strofa, virgula de la dimineţile albe de aşteptare e in plus.

A treia strofa putea sa sune mai simplu, de exemplu poarta destinului, sania noptii (de parca mos craciun ar veni cu altceva decat cu sania), sunete de stele, trag poemul in jos. asa vad eu strofa a treia:

"Se deschide o poartă,
vine moş crăciun cu daruri şi
sunete de stele aflate acum pe acoperiş,
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin şi trec."

Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.

ca nu am facut asa ceva. ce rost ar avea sa-mi fur singur caciula? dupa cum ati observat, nu am texte extraordinare si stiu sa-mi recunosc greselile, dar asta nu inseamna ca incerc sa mint: este exact textul postat initial )se poate verifica pe site-ul doamnei Cristina Stefan (a fost postata acolo cu mult timp inainte)..

...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul

Adriana, eu nici macar nu mai stiu daca "adevarurile" se spun "simplu" sau deloc. Dar asta nu mai are importanta atunci cand nu mai vorbim despre aceste adevaruri ci despre ceea ce simtim, adevarat sau nu fie acest sentiment. Multumesc tie pentru lectura. Ionut, noi doi mai avem un drum de batut impreuna pana sa uitam acesti 12 ani de varsta care ne despart (care ne si apropie, ciudat, in zodia iepurelui) si sa picam "la o pace simbolica" . Deocamdata tu mie imi pari un fariseu, sa ma ierti ca ti-o spun asa, direct. Un om care foloseste cantitatea in locul calitatii si care de cate ori are ocazia se ascunde dupa identitati contrafacute, si un semi-doct pe deasupra. Insa s-ar putea, prea bine, sa ma insel. Atunci cand imi voi da seama ca m-am inselat imi voi face mea culpa. Pana atunci insa, ramane cum am stabilit. Te mai astept oricum cu opinii, nici eu nu voi fi zgarcit, de aceea suntem aici, nu? Andu

mai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.

Aritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.

Ar trebui găsită cheia de la pagoda plutitoare pentru a intra în "cerul cerului"? Același amestec firesc / nefiresc de simboluri, nume, locuri, cumva, aceleași "candelabre". Dar acest lucru ar putea însemna și o păstrare a unui sens al valorii. Ai într-un vers: "desfac coarda" și care nu sună tocmai bine. Apreciez ideea experimentului vizual.

si totusi nu crezi ca tocmai acest "z" are zimtii lui care iti sugereaza izbiturile de realtatea zilei?

"o așezare de creștini, pașnică, civilizată"?! "dar care își păstraseră spinarea dreaptă, calea dreaptă, ochii senini și purtările cuviincioase"?! esti sigura ca vorbesti despre satul romanesc? in care femeile beau aproape cot la cot cu barbatii, in care barbatii le fugaresc pe aceleasi femei cu furca, cu coasa... mie nu mi se pare civilizat satul romanesc, ci mai degraba fanatic. exista exceptii, dar in mare e asa cum am scris mai sus. de la tara am si eu amintiri foarte frumoase, dar recunosc ca eram cam mic sa vad sau sa pricep cum trebuie cele din jur. in plus, ai termeni care sunt cam in disonanta cu restul textului: "occidentale", "cotidiene"... final total ratat. povestea undeva se rupe. oricum, sunt acolo niste imagini faine, daca e curatat cum trebuie, poate sa iasa un text care sa-mi placa pe bune

Stefan, sa ma fereasca Dumnezeu sa ma ia foamea sau setea la tine in cartier:) nici macar o cana cu apa plata...?!

Cristina, corect. o marturisire de brosura - nu o marturie - cu tot cu invatatura moralizatoare, indemn si promisiune. de acolo, aici, de atunci, acum, fericirea renuntarii pe fila lucioasa, o rezolvare sub aripa heruvimului de advertising. multumesc.

felicitări djamal și eu mă bucur că încă exiști... uite așa ne împotrivim noi destinului, right?
el vrea să murim, noi vrem să trăim
ave

Andule, şi promit să te susţin!

deloc încărcat, poate lucrat ai vrut să zici, asta ca să se potrivească şi cu raţiunea rebusistică, acolo unde trebuie să scânteieze mintea ca să descoperi soluţia.
cum aş putea să iau de rău o părere care se referă la o colecţie (nu e puţin lucru) de cuvinte de pe o pagină de web. ştii cât de "uşor" se creează o astfel de pagină?! trebuie să fii artist şi aici, mai ales aici!
socializare este în oricare propoziţie dacă stăm să ne gândim că ea are la bază comunicarea. şi dacă întrebi "ce faci cu textul acela, îl mai schimbi, că mie nu-mi place..." tot socializare se cheamă, chiar dacă interesul se concentrează pe subiectul creaţie.

respect(!)ul este mutual, dacă vrei să ştii.

mulţumesc pentru prezenţă.

Remarcabil. Dai intreaga masura a talentului si, de data asta, a harului tau. Pacat ca se intampla atat de rar aceata "intreaga masura"! In rest te mentii la o cota destul de buna a unui discurs flamboaiant cu iz interesant de Ev mediu (goticul pe acolo haladuia) insa filosofard si...atat.