textul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
interesant Andule, pentru că și mie mi se pare comentariul tău aici, ca de altfel majoritatea comentariilor tale în ultima perioadă, un vînt. Vezi numai să nu îți bată în față.
stiam ca textul este vechi si ca face parte dintr-un serial. eu am vrut pur si simplu sa las un semn. e modul in care arat ca ceva imi place foarte mult. cand tac inseamna ca nu a creat cine stie impresie:)
n-am mai citit ceva în vers clasic, sonet bunăoară, de multişor. sonetul acesta îmi aminteşte de Voiculescu, în special.
versuri eufonice, care au căzut bine într-un decor preponderent postmodern.
am o mică nelămurire, aici
"O să se împlinească demonica lucrare
A şarpelui doar mâine, când ne vom despărţi
nu ar fi fost mai bine, recitirea aşa îmi indică.
A şarpelui (,) doar mâine, când ne vom despărţi.
oricum pt efortul prozodic, dar şi pt. realizare în asamblu,
congrat.
un poem pe care să mărturisesc, îl așteptam demult... de pe vremea celor cu yerba-mate... în care Virgil folosește vocea lui distinctă nu neapărat ludică (deși bate în idei acolo, la acea ușă desupra căreia arde o lumină roșiatică inefabil moștenită de alți boemi rătăciți în noapte) dar vocea lui este altfel, este suculentă, aș zice umorală... oricum... este zemoasă!
nu mi-a plăcut primul vers și l-aș rescrie a venit vremea să-i spun copacului, pentru a rămâne în nota meditativă care îl prinde atât de bine pe autor în acest peisaj umoral-ludic
mulțumesc pentru lectură
Dacă schimb, trebuie să pun "hanashi" (povestire) în japoneză, dar nu mai are sensul de "istorie", iar "monogatari" (povestire) care s+ar potrivi de minune, e prea lung... O sa mă gândesc puțin... Da, cred că "hanashi" merge chiar mai bine ca "rekishi". Mulțumesc mult pentru sugestie, Katya.
stiu ca nu ar tb sa intervin aici. imi asum insa blamul de o parte si de alta, deoarece com dvs, domnule titarenco este un com de off-topic, reactia dvs putand deveni un reper pentru standardele de pe acest site....
Povestirea este scurta, te ia in brate, te tine pana la ultima propozitie care intareste si reliefeaza finalul.
Inocenta fetitei sta fata in fata cu amaraciunea si acreala unei femei batrane de la tara, ca atatea altele. Batute, muncite si cu spaima in piept.
Ne iubim bunicii intr-adevar ? Sau ne iubim propria copilarie ramasa undeva in ceata unui paradis utopic ?
Textul ne aduce la aceasta intrebare nerostita.
acum îmi dau seama că am scris fără diacritice. îmi cer scuze.
cât despre text... am vrut să fie o poezică jucăușa, pentru copii, în special pentru frățiorul meu, Andrei.
În ciuda unei evidente cantonări în limitele unui stil, remarc acest text pentru atmosfera deosebită pe care o creează. Subscriu la cele spuse de Virgil. Un autor nu-și explicitează poeziile, ar limita aria de interpretare în mod subiectiv.
Simpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
Sunt câteva elemente care fac mai dificilă citirea textului, faptul că intercalezi multe expresii în engleză și frazele scurte. Încearcă o rescriere fără semne de punctuație și fără majuscule și elementele precizate anterior, s-ar putea să nu fie tocmai rău.
La o analiza amanunțită am decis și ca toți cei care s-au înscris de patru luni și nu au postat nici un text încă să fie transferați în categoria de membru CORESPONDENT indiferent de categoria căreia i-au aparținut pînă acum.
un sonet ancorat în realitate, un dialog cu ceilalți,cu tine însuți, dialog desprins din viața cotidiană, realizat excelent, din punctul meu de vedere. Accentuez și ader și eu la această petiție deschisă a Adevărului: "La ce-mi servește sumbra libertate Prost înțeleasă, când stomacul vid e Și s-a lipit, cu mârâieli, de spate?"
cred că poezia este o necesitate a noastră de a depăşi anumite stări, acel ipotetic echilibru dintre noi şi lume.
începem să scriem pentru a ne elibera de un gând obsesiv (şi cred că e ideal să fie aşa, adică să scriem doar atunci când există această necesitate) dar mai departe pentru a împărtăşi acest "gând" lumii, el trebuie să aibe o formă estetică,
căci poezia este o "artă" şi trebuie să rămânem fideli redării ei estetice... iar aici intervine infidelitatea faţă de noi înşine, pentru că oricât de "geniali" am fi, gândul nostru frumos şi curat, trăirea noastră, nu prea poate fi artă dacă nu folosim unelte de şlefuit.
si uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.
nu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
Adriana, o fi el facil poemul ăsta, dar, deşi scos din sertar, a necesitat ceva efort şi ardere de timp. nu poţi spune că e o tapiţerie cu tot ce-ţi trece prin cap, de dragul de a fi la moda poetica a zilei, nu? e un pastel, să-l lăsăm să zburde.
Bobadil, ocoleşte expresiile alea dacă nu le înţelegi. majoritatea celor scrise mai sus, îs uşor de înţeles, nu-i trebuie nimănui traducător, thesaurus ori DOOM.
rockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
uitasem: "paraleli" era cuvantul cheie... si am atins si chipul papusii. nu-mi spune ca e de portelan ca eu sunt mereu neatenta la jocuri in care se trage ceva si la mijloc e sfoara... :(
chei de lectură 2: prejudecățile sau/și despre căpcăuni strofa 1: un paradox camuflat, băgat în ochi: o femeie (mai mult chiar și mai puțin în același timp elena=helen)/arta/viața arată/se caută/ explică: iată un batic/maramă/ acoperământ/zid accesibil și ușor perfectibil; o soluție care se cumpără se tranzacționează/se pariază/se încheie pactul etc. Recunoașterea măștii e sugerată din start: oja are o gaură (se face transferul apoi) baticul are o gaură (= lucrurile, lumile, ideile etc) își au găurile lor apoi, subtil-ironic, sugestia: gaura se află în creștet, ruptura, diferența vine dinlăuntru, nu dinafară sau/și –odată conștientientizată neființa totul e înăuntru și afară. Să fumăm deci, poate totul vine de la întâmplarea de a fi; nu există soluții: fereastra (iubirea), baldachinul (luxul iubirii-corpul), scara de incendiu (plan B=iubirea-refugiu-moarte) sunt stații unde ne schimbăm măștile pentru a fi (și a ne) recunoaște în celălalt, acela-care-scapă-de-oriunde (houdini) și se crede neștiut. strofa 2: o aparentă depășire a paradoxului, o posibilă explicație: noi/dualitatea reîntregită/ ne dezbrăcăm/arătăm/explicăm: iată că suntem, avem o față comună; eu= un alergător (miscătorul, activul) leneș (căutându-și scuza/rațiunea de a fi) la o cursă sub/supraapreciată și, firește, dinainte știută. tu= o plantă (pasivul, visătorul, întorsul-către-el/sine) – un posibil scenariu luciferic (?) o rezolvare prin intrepatrunderea lumilor, o „lăsare”, o amestecare/lipire a lor chiar printr-un compromis....metafizic. strofa 3: o dezvinovățire și o revoltă: am spus/repetat/știut/trăit ca va fi asa: tu vei rasfoi jurnalele/cartile/ideile/teoriile/rezolvarile/prejudecatile si vei privi (stiutoare si totusi usor “fie”/da/de ce nu?) eu voi insista sa-mi pun catusele ....aici e, cred, important: totul se roteste in jurul lui houdini care violează legile/prejudecatile/capcaunii cu gandul ca vraja, magia, furtul in fapt ii vor reusi din nou (vezi “un rand de…”); inexplicabila si totusi previzibila repetitia: a scăpa/a fi știut și totuși lăsat/a re-face.... indrăznesc să afirm: dificile sunt lucrurile simple, de ambele părți; există în tine doi, nu va scăpa decât celălalt.... si pana unde? incotro? al dvs, acelasi, francisc, feciorul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc de raspuns, ma gandeam eu ca ar complica lucrurile; deci un regulament bine citit, va scuti de multe complicatii:)
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a deGrele de stele Corăbii-alunecă-n timp, Cuceritoare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 11 detextul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado demai puțin ultima strofă care, zic eu, cade în roz lipicios
pentru textul : poets deinteresant Andule, pentru că și mie mi se pare comentariul tău aici, ca de altfel majoritatea comentariilor tale în ultima perioadă, un vînt. Vezi numai să nu îți bată în față.
pentru textul : interviu destiam ca textul este vechi si ca face parte dintr-un serial. eu am vrut pur si simplu sa las un semn. e modul in care arat ca ceva imi place foarte mult. cand tac inseamna ca nu a creat cine stie impresie:)
pentru textul : story of a city den-am mai citit ceva în vers clasic, sonet bunăoară, de multişor. sonetul acesta îmi aminteşte de Voiculescu, în special.
versuri eufonice, care au căzut bine într-un decor preponderent postmodern.
am o mică nelămurire, aici
"O să se împlinească demonica lucrare
A şarpelui doar mâine, când ne vom despărţi
nu ar fi fost mai bine, recitirea aşa îmi indică.
A şarpelui (,) doar mâine, când ne vom despărţi.
oricum pt efortul prozodic, dar şi pt. realizare în asamblu,
pentru textul : Sonet 242 decongrat.
un poem pe care să mărturisesc, îl așteptam demult... de pe vremea celor cu yerba-mate... în care Virgil folosește vocea lui distinctă nu neapărat ludică (deși bate în idei acolo, la acea ușă desupra căreia arde o lumină roșiatică inefabil moștenită de alți boemi rătăciți în noapte) dar vocea lui este altfel, este suculentă, aș zice umorală... oricum... este zemoasă!
pentru textul : ca din greșeală denu mi-a plăcut primul vers și l-aș rescrie a venit vremea să-i spun copacului, pentru a rămâne în nota meditativă care îl prinde atât de bine pe autor în acest peisaj umoral-ludic
mulțumesc pentru lectură
Dacă schimb, trebuie să pun "hanashi" (povestire) în japoneză, dar nu mai are sensul de "istorie", iar "monogatari" (povestire) care s+ar potrivi de minune, e prea lung... O sa mă gândesc puțin... Da, cred că "hanashi" merge chiar mai bine ca "rekishi". Mulțumesc mult pentru sugestie, Katya.
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) destiu ca nu ar tb sa intervin aici. imi asum insa blamul de o parte si de alta, deoarece com dvs, domnule titarenco este un com de off-topic, reactia dvs putand deveni un reper pentru standardele de pe acest site....
pentru textul : portarul de la spital dePovestirea este scurta, te ia in brate, te tine pana la ultima propozitie care intareste si reliefeaza finalul.
pentru textul : Mila Domnului deInocenta fetitei sta fata in fata cu amaraciunea si acreala unei femei batrane de la tara, ca atatea altele. Batute, muncite si cu spaima in piept.
Ne iubim bunicii intr-adevar ? Sau ne iubim propria copilarie ramasa undeva in ceata unui paradis utopic ?
Textul ne aduce la aceasta intrebare nerostita.
acum îmi dau seama că am scris fără diacritice. îmi cer scuze.
pentru textul : Fulg de nea decât despre text... am vrut să fie o poezică jucăușa, pentru copii, în special pentru frățiorul meu, Andrei.
În ciuda unei evidente cantonări în limitele unui stil, remarc acest text pentru atmosfera deosebită pe care o creează. Subscriu la cele spuse de Virgil. Un autor nu-și explicitează poeziile, ar limita aria de interpretare în mod subiectiv.
pentru textul : confesiune deSimpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
pentru textul : podul suspinelor deSunt câteva elemente care fac mai dificilă citirea textului, faptul că intercalezi multe expresii în engleză și frazele scurte. Încearcă o rescriere fără semne de punctuație și fără majuscule și elementele precizate anterior, s-ar putea să nu fie tocmai rău.
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deLa o analiza amanunțită am decis și ca toți cei care s-au înscris de patru luni și nu au postat nici un text încă să fie transferați în categoria de membru CORESPONDENT indiferent de categoria căreia i-au aparținut pînă acum.
pentru textul : hermeneia 2.0 decuvântul "mormane" nu-mi sună prea poetic.
pentru textul : balada ploilor pierdute 2 deun sonet ancorat în realitate, un dialog cu ceilalți,cu tine însuți, dialog desprins din viața cotidiană, realizat excelent, din punctul meu de vedere. Accentuez și ader și eu la această petiție deschisă a Adevărului: "La ce-mi servește sumbra libertate Prost înțeleasă, când stomacul vid e Și s-a lipit, cu mârâieli, de spate?"
pentru textul : Sonet 136 demultumesc Adrian!
pentru textul : desen pe-o înserare deadaugio pt. Ştefan
deşi aveţi şi poezii reuşite. sau care mie mi-au plăcut. când timpul îmi va permite, voi evidenţia. Noapte bună !
pentru textul : endemic decred că poezia este o necesitate a noastră de a depăşi anumite stări, acel ipotetic echilibru dintre noi şi lume.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deîncepem să scriem pentru a ne elibera de un gând obsesiv (şi cred că e ideal să fie aşa, adică să scriem doar atunci când există această necesitate) dar mai departe pentru a împărtăşi acest "gând" lumii, el trebuie să aibe o formă estetică,
căci poezia este o "artă" şi trebuie să rămânem fideli redării ei estetice... iar aici intervine infidelitatea faţă de noi înşine, pentru că oricât de "geniali" am fi, gândul nostru frumos şi curat, trăirea noastră, nu prea poate fi artă dacă nu folosim unelte de şlefuit.
si uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu deSalut si eu evenimentul Virtualia, magia si albul
pentru textul : Virtualia Nouă denu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
pentru textul : alala deAdriana, o fi el facil poemul ăsta, dar, deşi scos din sertar, a necesitat ceva efort şi ardere de timp. nu poţi spune că e o tapiţerie cu tot ce-ţi trece prin cap, de dragul de a fi la moda poetica a zilei, nu? e un pastel, să-l lăsăm să zburde.
Bobadil, ocoleşte expresiile alea dacă nu le înţelegi. majoritatea celor scrise mai sus, îs uşor de înţeles, nu-i trebuie nimănui traducător, thesaurus ori DOOM.
nu plec fără să vă mulţumesc de vizită.
pentru textul : primăvara derockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
pentru textul : apryl deuitasem: "paraleli" era cuvantul cheie... si am atins si chipul papusii. nu-mi spune ca e de portelan ca eu sunt mereu neatenta la jocuri in care se trage ceva si la mijloc e sfoara... :(
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil deEra somnul. Am corectat.
pentru textul : Starea de necesitate dechiar daca bifez de fiecare data sa-mi fie anuntate prin mails comentariile, nu mai sunt, decat rareori. daca ma poate ajuta cineva... multumesc
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia dechei de lectură 2: prejudecățile sau/și despre căpcăuni strofa 1: un paradox camuflat, băgat în ochi: o femeie (mai mult chiar și mai puțin în același timp elena=helen)/arta/viața arată/se caută/ explică: iată un batic/maramă/ acoperământ/zid accesibil și ușor perfectibil; o soluție care se cumpără se tranzacționează/se pariază/se încheie pactul etc. Recunoașterea măștii e sugerată din start: oja are o gaură (se face transferul apoi) baticul are o gaură (= lucrurile, lumile, ideile etc) își au găurile lor apoi, subtil-ironic, sugestia: gaura se află în creștet, ruptura, diferența vine dinlăuntru, nu dinafară sau/și –odată conștientientizată neființa totul e înăuntru și afară. Să fumăm deci, poate totul vine de la întâmplarea de a fi; nu există soluții: fereastra (iubirea), baldachinul (luxul iubirii-corpul), scara de incendiu (plan B=iubirea-refugiu-moarte) sunt stații unde ne schimbăm măștile pentru a fi (și a ne) recunoaște în celălalt, acela-care-scapă-de-oriunde (houdini) și se crede neștiut. strofa 2: o aparentă depășire a paradoxului, o posibilă explicație: noi/dualitatea reîntregită/ ne dezbrăcăm/arătăm/explicăm: iată că suntem, avem o față comună; eu= un alergător (miscătorul, activul) leneș (căutându-și scuza/rațiunea de a fi) la o cursă sub/supraapreciată și, firește, dinainte știută. tu= o plantă (pasivul, visătorul, întorsul-către-el/sine) – un posibil scenariu luciferic (?) o rezolvare prin intrepatrunderea lumilor, o „lăsare”, o amestecare/lipire a lor chiar printr-un compromis....metafizic. strofa 3: o dezvinovățire și o revoltă: am spus/repetat/știut/trăit ca va fi asa: tu vei rasfoi jurnalele/cartile/ideile/teoriile/rezolvarile/prejudecatile si vei privi (stiutoare si totusi usor “fie”/da/de ce nu?) eu voi insista sa-mi pun catusele ....aici e, cred, important: totul se roteste in jurul lui houdini care violează legile/prejudecatile/capcaunii cu gandul ca vraja, magia, furtul in fapt ii vor reusi din nou (vezi “un rand de…”); inexplicabila si totusi previzibila repetitia: a scăpa/a fi știut și totuși lăsat/a re-face.... indrăznesc să afirm: dificile sunt lucrurile simple, de ambele părți; există în tine doi, nu va scăpa decât celălalt.... si pana unde? incotro? al dvs, acelasi, francisc, feciorul
pentru textul : houdini dePagini