poate ai dreptate. mie îmi păre încă la locul lui. nu știu să-ți explic: mi-a ”venit” să rostesc Eli, Eli, și n-am mai scăpat de obsesia Lui.
îți mulțumesc, George!
Aş scoate "1" din titlu. Nu se justifică, pentru că un posibil text "amintire 2" se diferenţiază de acesta prin simplul fapt că primul nu are nr crt. Asta dacă pentru acest fapt apare "1" în titlu.
Bun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
Andu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
foarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
Adina, tu ai primit în dimensiunea spiritului tău alb-auriu acest joc al meu în nisipurile interioare. Mă bucură că ai știut să vezi toate elementele construcției. Și că îl poți păstra.
remarc asta "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ține minte nu te vindeci ne vindecăm dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
am o nelamurire. cam cum ai spune cu alte cuvinte: "când ochii-i ovali îl vor țintui prima oară. " ? ca eu nu inteleg acel "ochii-i" este fie o eroare gramaticala ori vreo formula mai confuza pentru mine. nu inteleg de ce nu ai spus "ochi ovali"
Ai ignorat regulamentul și precizările de la postarea precedentă, ceea ce mă obligă să te avertizez că dacă vei continua, se vor lua măsuri disciplinare și anume suspendarea contului pe o anumită perioadă.
Repet: dacă este vreo intenție de parteneriat, trebuie să scrii un mesaj la [email protected].
trebuie să recunosc faptul că citesc, la o oră târzie din noapte, acest poem confesiune molcomă, sensibilă și plină de elemente nostalgice care trezesc în mine o duioșie pe care cred că Luminița a intenționat să o sublinieze. Există în trecutul nostru fapte mărunte ,dar din care este alcătuită viața. Amintirile ni le împrospătează și uneori ne regăsim în ele, dar printr-o miraculoasă conexiune ele trăiesc odată cu noi chiar dacă nu în același spațiu. tăiatul mămăligii cu ața, ciupercile tăvălite în sare pe plita încinsă, precum și neînțelesurile unor structuri existențiale ale celor dragi care au fost pentru noi și vor rămâne prin noi. Frumos poem, Luminița! Ultimul singur vers l-aș elimina pentru că "din inima lui bătută în cuie de iarbă" este un final puternic.
ai dreptate in ceea ce priveste stilul. si cred case vede ca nu am exercitiul scrisului, ca sa zic asa. revenind la stil, o sa postez si texte care am senzatia ca vor sa curga singure pe hartie. nu stiu de ce am reticente tocmai pe cele care imi sunt dragi sa le arat lumii.
cred că întrebările retorice pe care le pune Matei şi la care nu mă gîndeam în mod special cînd am scris textul acesta sînt valide.
asta mi-a adus aminte de o întîmplare relativ anecdotică de pe vremea celui de-al doile război mondial cînd se spune că george enescu dirija un concert într-o sală în arad. şi se zice că şeful legionarilor din zonă ar fi intrat într-o pauză în biroul directorului teatrului şi i-ar fi strigat cu un glas poruncitor: "toţi jidanii să iasă afară!". la care povestea spune că enescu, care ieşise în pauză din sală şi auzise discuţia i-ar fi răspuns legionarului: "păi dacă ies ei cine mai rămîne?"
selectia naturala e tot wild si e cel mai bun lucru care se poate intampla naturii, after all :) cum renuntam la concepte, de ce nu am renunta si la cuvinte? de ce romana nu ar fi substituita de romglish? orice opozitie fata de schimbare, de evolutie, e retrograda. cu moralitatea europeana am fi ramas blocati in secolul douazeci si-n tabieturile sale. artistic nu cred ca e o mare realizare poemul dumneavoastra, dar cucereste prin hotarare, argumentare, pofta salbatica de a condamna modul comod in care ne inchidem intre deprinderi ce nici macar nu sunt ale noastre, ca indivizi
Adriana, nu trebuie să te superi dacă un autor refuză să îți urmeze sugestiile... Oricât de justificate ți se par ție în acel moment. Semnalarea lor cred că este suficientă. Iar cel care a scris poate va reveni sau nu pe text. Este opțiunea lui. În cazul de față a mea. Cât despre ironia în doi, ai fost răutăcioasă:)
Apoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
yester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
Eu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
dragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
ma rog, doar o parere.
Interesant eseul despre Victor Brauner, un prieten apropiat al lui Alberto Giacometti, Gherasim Luca, Gellu Naum si Yves Tanguy. De adaugat, pentru ceilalti, date despre Fondul Victor Brauner care exista la Centre de documentation et de recherche du Musée national d'art moderne. Victor Brauner P.S. imaginile prezentate sint domeniu public? de unde sint reproduse? Poti adauga titlul, anul, tehnica?
Un fel de replică lucram și eu, cam în același timp cu oglinzile tale, tot reflectări, dar în nuanțe calde: sun as a tidal love. Cadranul din stânga jos nu este susținut. Cred că ar fi mers de scris un copyright acolo și s-ar fi rezolvat problema.
Iar in ce priveste aparentele, tot la fel, habar n-am la ce te referi. De altfel habar nu am care este necazul aici. tot ce am vazut eu scris de aranca la vremea respectiva era destul de bun as fi fericit daca tu sau altii din cei care va tot agitati pe aici din pura satisfactie a galagiei, ati pune mina pe creion si ati scrie si voi cum scria aranca atunci Restul e o abureala de cel mai jenant tip balcanic Nici nu va dati seama ce penibil se ve de de aici de peste ocean. Ma intreb uneori, Astia sint compatriotii mei? sau am trait intr-un cosmar?
semnificativ text, observat sau neobservat. sunt unele lucruri pe care nu le inteleg, dar daca ceea ce nu inteleg e la fel de frumos ca ceea ce am inteles, atunci e cum nu se poate mai bine. as fi pus titlul simplu: imn
Marina, Felicitări pentru acest text informativ, ar trebui afișat pe prima pagină! Și în comentariu ai adus detalii utile și mult optimism! Prezența ta ne bucură!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poate ai dreptate. mie îmi păre încă la locul lui. nu știu să-ți explic: mi-a ”venit” să rostesc Eli, Eli, și n-am mai scăpat de obsesia Lui.
pentru textul : aici, în depărtare deîți mulțumesc, George!
Aş scoate "1" din titlu. Nu se justifică, pentru că un posibil text "amintire 2" se diferenţiază de acesta prin simplul fapt că primul nu are nr crt. Asta dacă pentru acest fapt apare "1" în titlu.
pentru textul : amintire deBun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAndu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
foarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
pentru textul : portret cu duminică deAdina, tu ai primit în dimensiunea spiritului tău alb-auriu acest joc al meu în nisipurile interioare. Mă bucură că ai știut să vezi toate elementele construcției. Și că îl poți păstra.
pentru textul : concert fără orchestră și pian deremarc asta "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ține minte nu te vindeci ne vindecăm dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
pentru textul : schizoid de profesie deNu stiu exact ce inseamna "mi-a atras atentia", dar stiu ca trebuie sa-mi spui Cristian, Dorine :).
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deCa să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deam o nelamurire. cam cum ai spune cu alte cuvinte: "când ochii-i ovali îl vor țintui prima oară. " ? ca eu nu inteleg acel "ochii-i" este fie o eroare gramaticala ori vreo formula mai confuza pentru mine. nu inteleg de ce nu ai spus "ochi ovali"
pentru textul : Imago deLa mulţi ani să ne fie într-o veşnică mulţumire sufletească. Sănătate şi spor în poezie pe Hermeneia. Mulţumim, Virgil!
pentru textul : De Nașterea Domnului deSilvia Bitere
Ioana
pentru textul : călătoriile Alétenei deştiu că eşti atentă la detalii. îţi mulţumesc.
Ai ignorat regulamentul și precizările de la postarea precedentă, ceea ce mă obligă să te avertizez că dacă vei continua, se vor lua măsuri disciplinare și anume suspendarea contului pe o anumită perioadă.
pentru textul : Invitaţie deRepet: dacă este vreo intenție de parteneriat, trebuie să scrii un mesaj la [email protected].
trebuie să recunosc faptul că citesc, la o oră târzie din noapte, acest poem confesiune molcomă, sensibilă și plină de elemente nostalgice care trezesc în mine o duioșie pe care cred că Luminița a intenționat să o sublinieze. Există în trecutul nostru fapte mărunte ,dar din care este alcătuită viața. Amintirile ni le împrospătează și uneori ne regăsim în ele, dar printr-o miraculoasă conexiune ele trăiesc odată cu noi chiar dacă nu în același spațiu. tăiatul mămăligii cu ața, ciupercile tăvălite în sare pe plita încinsă, precum și neînțelesurile unor structuri existențiale ale celor dragi care au fost pentru noi și vor rămâne prin noi. Frumos poem, Luminița! Ultimul singur vers l-aș elimina pentru că "din inima lui bătută în cuie de iarbă" este un final puternic.
pentru textul : Hemoglife. șapte ani deai dreptate in ceea ce priveste stilul. si cred case vede ca nu am exercitiul scrisului, ca sa zic asa. revenind la stil, o sa postez si texte care am senzatia ca vor sa curga singure pe hartie. nu stiu de ce am reticente tocmai pe cele care imi sunt dragi sa le arat lumii.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deadrian, virgil, mă bucur că v-a plăcut bucațica aceea. și mie îmi pare mai reușită. chiar și fără "toți". double thx :)
pentru textul : esp deUn mort este o tragedie, milioane de morţi sunt o statistică.
Vladimir Ilici Lenin
Nu mi-a plăcut poemul. M-a cutremurat.
pentru textul : Devorah deniky, mon amour, ia tu penița și taci, bombonel al jihadului!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! decred că întrebările retorice pe care le pune Matei şi la care nu mă gîndeam în mod special cînd am scris textul acesta sînt valide.
pentru textul : românia lui virgil t -III- deasta mi-a adus aminte de o întîmplare relativ anecdotică de pe vremea celui de-al doile război mondial cînd se spune că george enescu dirija un concert într-o sală în arad. şi se zice că şeful legionarilor din zonă ar fi intrat într-o pauză în biroul directorului teatrului şi i-ar fi strigat cu un glas poruncitor: "toţi jidanii să iasă afară!". la care povestea spune că enescu, care ieşise în pauză din sală şi auzise discuţia i-ar fi răspuns legionarului: "păi dacă ies ei cine mai rămîne?"
selectia naturala e tot wild si e cel mai bun lucru care se poate intampla naturii, after all :) cum renuntam la concepte, de ce nu am renunta si la cuvinte? de ce romana nu ar fi substituita de romglish? orice opozitie fata de schimbare, de evolutie, e retrograda. cu moralitatea europeana am fi ramas blocati in secolul douazeci si-n tabieturile sale. artistic nu cred ca e o mare realizare poemul dumneavoastra, dar cucereste prin hotarare, argumentare, pofta salbatica de a condamna modul comod in care ne inchidem intre deprinderi ce nici macar nu sunt ale noastre, ca indivizi
pentru textul : wild deAdriana, nu trebuie să te superi dacă un autor refuză să îți urmeze sugestiile... Oricât de justificate ți se par ție în acel moment. Semnalarea lor cred că este suficientă. Iar cel care a scris poate va reveni sau nu pe text. Este opțiunea lui. În cazul de față a mea. Cât despre ironia în doi, ai fost răutăcioasă:)
și tu îmi ești dragă, mie
pentru textul : nu mai deosebesc vocile deApoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
pentru textul : defectul simplu V de... probabil că da, Marina, însă aș fi Maria Pal... stilistic vorbind... nu că mi-ar displăcea:)! mulțam de sugestie...
pentru textul : lumea lui Viceversa deyester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deEu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
...are un iz de ceva finuț, comentariul tău, Matei. primesc nuanța. mulțam!
pentru textul : ferestrele nu au nume dedragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
pentru textul : Lunea se moare uniform dema rog, doar o parere.
Interesant eseul despre Victor Brauner, un prieten apropiat al lui Alberto Giacometti, Gherasim Luca, Gellu Naum si Yves Tanguy. De adaugat, pentru ceilalti, date despre Fondul Victor Brauner care exista la Centre de documentation et de recherche du Musée national d'art moderne. Victor Brauner P.S. imaginile prezentate sint domeniu public? de unde sint reproduse? Poti adauga titlul, anul, tehnica?
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deUn fel de replică lucram și eu, cam în același timp cu oglinzile tale, tot reflectări, dar în nuanțe calde: sun as a tidal love. Cadranul din stânga jos nu este susținut. Cred că ar fi mers de scris un copyright acolo și s-ar fi rezolvat problema.
pentru textul : sculptată în gheață deIar in ce priveste aparentele, tot la fel, habar n-am la ce te referi. De altfel habar nu am care este necazul aici. tot ce am vazut eu scris de aranca la vremea respectiva era destul de bun as fi fericit daca tu sau altii din cei care va tot agitati pe aici din pura satisfactie a galagiei, ati pune mina pe creion si ati scrie si voi cum scria aranca atunci Restul e o abureala de cel mai jenant tip balcanic Nici nu va dati seama ce penibil se ve de de aici de peste ocean. Ma intreb uneori, Astia sint compatriotii mei? sau am trait intr-un cosmar?
pentru textul : Despre noi și Anca Florian desemnificativ text, observat sau neobservat. sunt unele lucruri pe care nu le inteleg, dar daca ceea ce nu inteleg e la fel de frumos ca ceea ce am inteles, atunci e cum nu se poate mai bine. as fi pus titlul simplu: imn
pentru textul : Imn mistic deMarina, Felicitări pentru acest text informativ, ar trebui afișat pe prima pagină! Și în comentariu ai adus detalii utile și mult optimism! Prezența ta ne bucură!
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris dePagini