Mi-a plăcut poemul, un fel de pseudo-psalm l-aș numi, mai puțin finalul, motiv pentru care nu pot nici să dau peniță. Cum adică
'cu porumbeii din inimă arunci după noaptea
încremenită ca o pisică la pândă (pisica aruncă cu porumbei?? formularea e împleticită), apoi
mă-nfășori în miros de zambile. (de ce zambile??)
din locașul tău vine un deget (?? capela sixtină?? sinistru te duce cu gândul la semnul indecent) care
mă pipăie să vadă dacă
din omoplați mi-au ieșit
sau nu
aripile.' (mi-au ieșit aripile?? încotro se îndreaptă?)
Dacă îmi explicați ce ați vrut să spuneți aici domnule Nicodem folosind sintagme credibile ale limbii române, penița mea vă aparține... pentru prima parte a poemului.
A doua parte vă privește doar pe Dvs. din punctul meu de vedere
Margas
Dpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
flabra, sa-ti creasca bebeul. multumesc de oprire. bobadil, scumpul meu prieten de litera, ce veste minunata mi-ai adus în astă dimineață. sper sa te ții de cuvînt. eu promit să nu sar la bataie. uite, o sa incerc sa ma integrez in colectivul asta si o sa fiu politicoasa. poate asa, mai aflu cite ceva si din legile nescrise de pe aici. cred ca tu le cunosti foarte bine, daca asa te tine lumea cu amindoua mainile. cu bucuria primului comentariu rational primit de la tine, iti multumesc.
Iesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.
Nu ma sfiesc. Dar nu vreau sa-i numesc aici (pe la spate). Prefer sa zic ce am de zis acolo pe unde posteaza si ei si pe unde haladuiesc si eu, din ce in ce mai rar, de curiozitate.
matei, esti si ai fost liber sa spui ce gandesti despre orice text. si despre un autor, fireste, daca o faci intr un eseu sau cateva note de lectura. dar de cand am citit comentariile tale de aici si nu numai, ma intreb: ce barbat esti tu? nu vreau sa tin lectii, dar nu uita: orisicat de buni am fi, orisice opinii am avea, ele raman ale noastre. simple opinii. care pot ajuta sau nu. tu ce lucru bun ai facut aici, acum, ca lumea sa te felicite? dincolo de toate, sincer, nu moare nimeni. dar ce ai facut e ...inutil.
Mă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!
Poate e o poezie puțin mai altfel în expresie decât ceea ce sunt obișnuită să găsesc la tine. E stilul tău inconfundabil, acea oarecum privire dinafară asupra tuturor, și mai ales asupra ta, dar numai după coborârile în adânc (și-mi place că aceste coborâri sunt doar sugerate de intensitatea percepției, fenomenele apar la tine în poezie amplificate, "pulsatorii", dacă vrei), dar remarc și ruperile de ritm din această poezie, care pot schimba sau nuanța sensurile. Mi se pare oarecum mai vibrândă a doua jumătate, iar primele două versuri mi se par o introducere prea banală pentru ceea ce urmează... sau poate tocmai asta ai vrut să faci, o antiteză... Nu știu, doar am sesizat că acolo e altfel față de restul poeziei. Sper că nu am fost prea incoerentă și am reușit să transmit... nu-i deloc lejer poemul tău, foarte bun creator de stări ești.
Ela, Perseu, vă mulțumesc pentru cuvintele voastre. Ela, e o idee bună a adăuga puțin roșu imaginii. Apreciez ce ai scris despre text. Perseu, dacă ai avea timp, m-ar interesa să știu obiecțiile referitoare la text. Mă bucur să știu că și Balada ne apropie în suflet.
Multumesc Cami. Cred ca se va gasi o modalitate cu privire la obtinerea cartii. Am sa intreb la editura. As fi vrut si eu sa trec prin Sibiu fiindca e capitala europeana anul acesta dar poate la anul. Dana, multumesc mult. E ciudata viata. Pe de o parte inchei lucrurile cu ultima mea locuinta in Romania. Pe de alta parte imi incep o alta "existenta" in Romania. Am sentimente amestecate.
îmi zic şi vă spun iar şi vouă - de preferat la ultima strofa: imi spun si va repet si voua.
îmi e o toamnă - imi este toamna
Mai rar asemenea texte sensibile. Strofa doua m-a impresionat in mod deosebit. Chiar daca aceste daruri Domnul nu le-a primit niciodata, noi, ciitorii, suntem cei care profita...
Eu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
Eu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
nu ştiu care este semnificaţia barelor de la strofa a doua. aşa cum este segmantat poemul pare un fel de colaj. mi-a plăcut strofa a patra.
"ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol"
lipseşte o literă la kilometru, cîteva căciuliţe pe ici pe colo la caracterele româneşti (şi), poate, înlocuit cuvântul flyere (care se înţelege că e o foaie volantă conţinând un mesaj), cu confetti.
Ura reprezinta atitudinea ce elimina orice slabiciune, prin definitie...insa indiferenta te situeaza undeva putin mai sus...Sa aluneci de sus in jos e foarte usor...mi se intampla deseori si "ma urasc" perntru asta... Deci in principiu, da...textele se incearca a fi o manifestare de acest gen dragul meu coleg Matei.
multumesc Ela, ca de obicei, eu nu ma prea pricep sa raspund la comentarii. dar am sa spun ca desi m-am gindit la diferenta de traiectorie intre firul vietii si caracterul imuabil al verticalitatii totusi nu m-am gindit la "labirint" si iata ca totusi asa se pare ca este desi mie "labitint" imi sugereaza ratacire mai degraba Alma, mi-a placut perspectiva ta "neurologica". Inca o idee la care nu m-am gindit. Sau nu am facut-o in mod constient. Dar oare cum ramine cu subconstientul?
dar atunci se pare, Sixtus, că nu ai înțeles întrebarea. Pentru că ceea ce face „minunea „logosului divin” este mesajul sau limbajul? Este conținutul sau vasul? La urma urmei Pavel spune că lumina e pusă în niște „vase de lut”. Minunea întrupării este minune pentru că atît natura dumnezeiască dar și omenească rămîn reale. Pînă și Scriptura, ca altă „formă” de întrupare a Logosului, este indubitabil scrisă și culeasă de mîna omului. Dar asta nu o face mai puțin „Scriptură”. Și exemplele pot continua. Dar întrebarea mea este alta. Dintre toate limbajele, dintre toate aceste „forme de a comunica” pe care le cunoaștem” (pentru că despre limbile îngerești nu putem vorbi, nu?), care dintre ele este absolut?
prezenta crucii asigura celui care o poarta si o arata un mod economic de a fi: stigmatul ii permite o discriminare pozitiva care il privilegiaza si il face, in acelasi timp, accesibil. caderea sub cruce, lepadarea ei, prin atingerea limitei, constituie ptr actorul principal un prilej de incalcare a Traditiei de orice natura; il face fara teama si temut in ochii celorlalti ptr ca, prin caderea care asigura repetitia, totul ii devine permis. hecatonhir, un comentariu bun ptr. care iti multumesc. si eu admir patima actului tau poetic alma, ca de obicei, voi avea in atentie sugestiile tale. multumesc
Bun poem, in stilul cu care, cel putin pe mine, m-a obisnuit Virgil de cativa ani buni incoace. Economie de mijloace, concentrare pe emotia poetica, pe transmiterea acesteia. Bine folostie si substantivele "purtatoare" ale mesajului, cele care aseaza cititorul in postura de "receptare", desi destul de uzitate iata, prin context nimic nu este perimat in vers. Ma refer indeosebi la "vant" care aici se "debanalizeaza" gasindu-si "a patra dimensiune" si de "boala" despre care "nu a auzit nimeni". Am o singura retinere la "adormi ambiguu raspandita prin mine" mi se pare un vers prea incarcat in contextul acestei scriituri. Nu mai dau si eu penita ca dup-aia si-o ia Profetul in cap :-) Andu
citisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
"Tot ce îți trebuie este talent și un text bun. Un text care să te facă să vibrezi, să întorci capul. Un text care să aibă inefabil, să te răscolească, să nu te lase să îl uiți. Măcar și pentru o zi. Iar apoi să cauți să citești și altceva ce a scris acel autor. Pentru mine asta se numește notorietate. Restul e doar deșertăciune și goană după vînt." am citit cu placere.
Poemul ăsta(știu că n-are nicio legătură), dar mi-a adus aminte de Alice in wonderland( varianta clasică). Cum făcea, cum o dădea, ce bea, ajungea săraca tot într-un alt film, altă imagine fără sens. Cel mai mult mi-a plăcut de acolo Pălărierul Nebun. Știa să pună toate bucățile acelea de realitate fantasmagorică( imagini de cub rubick chiar, poate) într-o ordine care te făcea să uiți că totul e o nebunie. Parcă așa îi și ultima strofă. Cunoști lumea aceea care te înnebunește, și totuși, ești ca un pălărier nebun care pune lucrurile într-o asemenea formă încât cititorul să uite ce e dincolo și să înceapă să scormonească în tine.
viziunea mea, bineînțeles:)
mă refer la acelea (şi am intuit răspunsul tău dar nu se justifică) si la altele.
de pildă personajul ăsta nu mai are cinci ani- "Imi cer scuze că am întârziat atât de mult. Am fost prins cu niște ședințe și nu am găsit pe nimeni care să vină după el. Îmi pare rău că va răpit din timp.”(vezi tu ce e greşit).
sau: "Copilul pare să fie absent jucându-se cu bărcuța lui. Văzând că nu ia ieșit de prima dată o desface și începe să lucreze la altceva." aici e doar vocea autorului.
apoi reţine ca dacă erau fragmente din compunerea scrisă de un copil acceptam, dar tu îmi redai aici un dialog. ca să nu mai spun că uneori copilul se trezeşte brusc vorbind corect.
în concluzie îţi las textul tot la vedere. dar de data asta din alt motiv.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a plăcut poemul, un fel de pseudo-psalm l-aș numi, mai puțin finalul, motiv pentru care nu pot nici să dau peniță. Cum adică
'cu porumbeii din inimă arunci după noaptea
pentru textul : fapt divers deîncremenită ca o pisică la pândă (pisica aruncă cu porumbei?? formularea e împleticită), apoi
mă-nfășori în miros de zambile. (de ce zambile??)
din locașul tău vine un deget (?? capela sixtină?? sinistru te duce cu gândul la semnul indecent) care
mă pipăie să vadă dacă
din omoplați mi-au ieșit
sau nu
aripile.' (mi-au ieșit aripile?? încotro se îndreaptă?)
Dacă îmi explicați ce ați vrut să spuneți aici domnule Nicodem folosind sintagme credibile ale limbii române, penița mea vă aparține... pentru prima parte a poemului.
A doua parte vă privește doar pe Dvs. din punctul meu de vedere
Margas
scuze, mi-a scapat un r in plus.
pentru textul : poemul lui ștefan deDpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
Felicitări!
pentru textul : poem de alungat singurătatea deflabra, sa-ti creasca bebeul. multumesc de oprire. bobadil, scumpul meu prieten de litera, ce veste minunata mi-ai adus în astă dimineață. sper sa te ții de cuvînt. eu promit să nu sar la bataie. uite, o sa incerc sa ma integrez in colectivul asta si o sa fiu politicoasa. poate asa, mai aflu cite ceva si din legile nescrise de pe aici. cred ca tu le cunosti foarte bine, daca asa te tine lumea cu amindoua mainile. cu bucuria primului comentariu rational primit de la tine, iti multumesc.
pentru textul : aer închis deIesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.
pentru textul : poduri suspendate deNu ma sfiesc. Dar nu vreau sa-i numesc aici (pe la spate). Prefer sa zic ce am de zis acolo pe unde posteaza si ei si pe unde haladuiesc si eu, din ce in ce mai rar, de curiozitate.
pentru textul : Extazul comunicării dematei, esti si ai fost liber sa spui ce gandesti despre orice text. si despre un autor, fireste, daca o faci intr un eseu sau cateva note de lectura. dar de cand am citit comentariile tale de aici si nu numai, ma intreb: ce barbat esti tu? nu vreau sa tin lectii, dar nu uita: orisicat de buni am fi, orisice opinii am avea, ele raman ale noastre. simple opinii. care pot ajuta sau nu. tu ce lucru bun ai facut aici, acum, ca lumea sa te felicite? dincolo de toate, sincer, nu moare nimeni. dar ce ai facut e ...inutil.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deMă bucură faptul că acest fenomen a luat atâta amploare, sunt mai multe actiuni, orașe românești prinse în festival decât anul trecut, mai mulți artiști. Și impactul cu un public curios si el insuși creator e deosebit!
pentru textul : Festivalul Primăvara Poeților/Le Printemps des Poètes ediția a 3-a dePoate e o poezie puțin mai altfel în expresie decât ceea ce sunt obișnuită să găsesc la tine. E stilul tău inconfundabil, acea oarecum privire dinafară asupra tuturor, și mai ales asupra ta, dar numai după coborârile în adânc (și-mi place că aceste coborâri sunt doar sugerate de intensitatea percepției, fenomenele apar la tine în poezie amplificate, "pulsatorii", dacă vrei), dar remarc și ruperile de ritm din această poezie, care pot schimba sau nuanța sensurile. Mi se pare oarecum mai vibrândă a doua jumătate, iar primele două versuri mi se par o introducere prea banală pentru ceea ce urmează... sau poate tocmai asta ai vrut să faci, o antiteză... Nu știu, doar am sesizat că acolo e altfel față de restul poeziei. Sper că nu am fost prea incoerentă și am reușit să transmit... nu-i deloc lejer poemul tău, foarte bun creator de stări ești.
pentru textul : pulsar deEla, Perseu, vă mulțumesc pentru cuvintele voastre. Ela, e o idee bună a adăuga puțin roșu imaginii. Apreciez ce ai scris despre text. Perseu, dacă ai avea timp, m-ar interesa să știu obiecțiile referitoare la text. Mă bucur să știu că și Balada ne apropie în suflet.
pentru textul : all the way home deMultumesc Cami. Cred ca se va gasi o modalitate cu privire la obtinerea cartii. Am sa intreb la editura. As fi vrut si eu sa trec prin Sibiu fiindca e capitala europeana anul acesta dar poate la anul. Dana, multumesc mult. E ciudata viata. Pe de o parte inchei lucrurile cu ultima mea locuinta in Romania. Pe de alta parte imi incep o alta "existenta" in Romania. Am sentimente amestecate.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deîmi zic şi vă spun iar şi vouă - de preferat la ultima strofa: imi spun si va repet si voua.
îmi e o toamnă - imi este toamna
Mai rar asemenea texte sensibile. Strofa doua m-a impresionat in mod deosebit. Chiar daca aceste daruri Domnul nu le-a primit niciodata, noi, ciitorii, suntem cei care profita...
pentru textul : aşteptarea după Simion deEu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
pentru textul : despre iubire deEu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
nu ştiu care este semnificaţia barelor de la strofa a doua. aşa cum este segmantat poemul pare un fel de colaj. mi-a plăcut strofa a patra.
"ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol"
lipseşte o literă la kilometru, cîteva căciuliţe pe ici pe colo la caracterele româneşti (şi), poate, înlocuit cuvântul flyere (care se înţelege că e o foaie volantă conţinând un mesaj), cu confetti.
pentru textul : când după război se așterne liniștea deUra reprezinta atitudinea ce elimina orice slabiciune, prin definitie...insa indiferenta te situeaza undeva putin mai sus...Sa aluneci de sus in jos e foarte usor...mi se intampla deseori si "ma urasc" perntru asta... Deci in principiu, da...textele se incearca a fi o manifestare de acest gen dragul meu coleg Matei.
pentru textul : Simțire demultumesc Ela, ca de obicei, eu nu ma prea pricep sa raspund la comentarii. dar am sa spun ca desi m-am gindit la diferenta de traiectorie intre firul vietii si caracterul imuabil al verticalitatii totusi nu m-am gindit la "labirint" si iata ca totusi asa se pare ca este desi mie "labitint" imi sugereaza ratacire mai degraba Alma, mi-a placut perspectiva ta "neurologica". Inca o idee la care nu m-am gindit. Sau nu am facut-o in mod constient. Dar oare cum ramine cu subconstientul?
pentru textul : obsesia firului deNu este cazul Alina. Tu ești și vei rămîne mult mai poetă decît sînt sau voi fi eu vreodată. Iar asta este un "understatement".
pentru textul : și eu te iubesc desunt mult mai frumos aşezate aşa. nu ştiu dacă aş fi reuşit.
pentru textul : ambiguo | le mani denu prea inteleg ce-ai vrut sa spui cu ""doar în două părți se rupe ritmul"" :D
pentru textul : Scrâșnitorul deDomnule Manolescu, nu vi se pare penibil să puneți în gura unuia ca Rorty astfel de aberații? Dacă răspunsul este "nu", nu vă mai osteniți vă rog.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv dedar atunci se pare, Sixtus, că nu ai înțeles întrebarea. Pentru că ceea ce face „minunea „logosului divin” este mesajul sau limbajul? Este conținutul sau vasul? La urma urmei Pavel spune că lumina e pusă în niște „vase de lut”. Minunea întrupării este minune pentru că atît natura dumnezeiască dar și omenească rămîn reale. Pînă și Scriptura, ca altă „formă” de întrupare a Logosului, este indubitabil scrisă și culeasă de mîna omului. Dar asta nu o face mai puțin „Scriptură”. Și exemplele pot continua. Dar întrebarea mea este alta. Dintre toate limbajele, dintre toate aceste „forme de a comunica” pe care le cunoaștem” (pentru că despre limbile îngerești nu putem vorbi, nu?), care dintre ele este absolut?
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deprezenta crucii asigura celui care o poarta si o arata un mod economic de a fi: stigmatul ii permite o discriminare pozitiva care il privilegiaza si il face, in acelasi timp, accesibil. caderea sub cruce, lepadarea ei, prin atingerea limitei, constituie ptr actorul principal un prilej de incalcare a Traditiei de orice natura; il face fara teama si temut in ochii celorlalti ptr ca, prin caderea care asigura repetitia, totul ii devine permis. hecatonhir, un comentariu bun ptr. care iti multumesc. si eu admir patima actului tau poetic alma, ca de obicei, voi avea in atentie sugestiile tale. multumesc
pentru textul : crucile deBun poem, in stilul cu care, cel putin pe mine, m-a obisnuit Virgil de cativa ani buni incoace. Economie de mijloace, concentrare pe emotia poetica, pe transmiterea acesteia. Bine folostie si substantivele "purtatoare" ale mesajului, cele care aseaza cititorul in postura de "receptare", desi destul de uzitate iata, prin context nimic nu este perimat in vers. Ma refer indeosebi la "vant" care aici se "debanalizeaza" gasindu-si "a patra dimensiune" si de "boala" despre care "nu a auzit nimeni". Am o singura retinere la "adormi ambiguu raspandita prin mine" mi se pare un vers prea incarcat in contextul acestei scriituri. Nu mai dau si eu penita ca dup-aia si-o ia Profetul in cap :-) Andu
pentru textul : delirice VI decitisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
pentru textul : La Pedrera de"Tot ce îți trebuie este talent și un text bun. Un text care să te facă să vibrezi, să întorci capul. Un text care să aibă inefabil, să te răscolească, să nu te lase să îl uiți. Măcar și pentru o zi. Iar apoi să cauți să citești și altceva ce a scris acel autor. Pentru mine asta se numește notorietate. Restul e doar deșertăciune și goană după vînt." am citit cu placere.
pentru textul : interviu decu grija citita poezia poeziei... Multam de trecere si ramanere
pentru textul : aceste zile deun typo intenționat.
pentru textul : salvarea dePoemul ăsta(știu că n-are nicio legătură), dar mi-a adus aminte de Alice in wonderland( varianta clasică). Cum făcea, cum o dădea, ce bea, ajungea săraca tot într-un alt film, altă imagine fără sens. Cel mai mult mi-a plăcut de acolo Pălărierul Nebun. Știa să pună toate bucățile acelea de realitate fantasmagorică( imagini de cub rubick chiar, poate) într-o ordine care te făcea să uiți că totul e o nebunie. Parcă așa îi și ultima strofă. Cunoști lumea aceea care te înnebunește, și totuși, ești ca un pălărier nebun care pune lucrurile într-o asemenea formă încât cititorul să uite ce e dincolo și să înceapă să scormonească în tine.
pentru textul : Cub rubick deviziunea mea, bineînțeles:)
mă refer la acelea (şi am intuit răspunsul tău dar nu se justifică) si la altele.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr dede pildă personajul ăsta nu mai are cinci ani- "Imi cer scuze că am întârziat atât de mult. Am fost prins cu niște ședințe și nu am găsit pe nimeni care să vină după el. Îmi pare rău că va răpit din timp.”(vezi tu ce e greşit).
sau: "Copilul pare să fie absent jucându-se cu bărcuța lui. Văzând că nu ia ieșit de prima dată o desface și începe să lucreze la altceva." aici e doar vocea autorului.
apoi reţine ca dacă erau fragmente din compunerea scrisă de un copil acceptam, dar tu îmi redai aici un dialog. ca să nu mai spun că uneori copilul se trezeşte brusc vorbind corect.
în concluzie îţi las textul tot la vedere. dar de data asta din alt motiv.
"pacat, era preferabil ca "portretul" baracai sa apara intr-o postare distincta..."
aşa să fie.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete dePagini