Intru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.
imi place cum reusesti sa definesti o stare in doar cateva cuvinte... dintr-un sentiment de daruire maxima pana la abandon de sine, stii ca doar taind in carne vie poti obtine iertarea, o iertare de care se pare ai multa nevoie, asa ca te supui benevol unui ritual de purificare (catharsis) traind un sentiment curat la maxima lui intensitate. te regasesc mereu consecvent cu tine insuti, mereu atent la ceea ce simti si fidel acestei stari treci teama de timp, printr-un filtru transparent al unei inimi ce simte… cu bucurie anna
Virgil, eu cred că tu nu ai înțeles nimic din comentariile mele. Sfatul meu e să le recitești atent. Când ai timp, pe toate. Citatul se referea la părerea ta despre comentariile mele, eu așa am înțeles. Dar e ok. Îți doresc mult succes.
Iti spun eu de ce Virgil, ai pus punctul pe "i" pentru ca asa eram eu pe atunci si din pacate nu s-a schimbat mare lucru pana in ziua de azi... confuz. Insa subiectul postarii mele este concursul de parodie dupa acest text care se va derula pana la data anuntata. Multumesc, Andu
Multumesc pt. apreciere, Virgile. Pt. că m-ai încurajat, aș vrea să dezvălui unele gȃnduri. Am publicat (la „Cartea Universitară”) o cărticică intitulată „Eseu despre sursele adevăratei cunoașter în Logica Budistă”. O consider o primă încercare nereușită. Deși s-a epuizat (tirajul a fost mic) și eu și editura am considerat că ea trebuie re-scrisă. Sper s-o fac după ce îmi voi termina alt proiect pe care îl moșesc de tei ani al unei alte cărți despre postmodern versus postmodernism. Carte pe care o tot scriu și rescriu postȃnd fragmente din ea pe Hermenia și Agonia, în primul rȃnd pentru a primi feedback-uri (mai ales critice) care m-au ajutat și mă ajută extrem de mult. Dar să revin la Budism. Cȃnd mă voi re-apuca de treabă, m-am hotărȃt ca fragmente din ea să le postez doar pe Hermenia. Și aceasta deoarece, spre deosebire de Agonia, aici cred că voi găsi cititori mai adecvați pentru a purta cu ei un dialog care, în primul rȃnd, să-mi folosească mie dar sper și preopinenților. Aș dori, dacă vor mai exista persoane care să parcurgă acest comentariu, să-mi transmită doar atȃt – dacă-i interesează sau nu o discuție despre Budism (evident, cine dprește poate să-mi transmită și altceva legat de temă). Este un fel de studiu de piață. Și ca să nu folosesc acest sit în scopuri personale, dau adresa pe care pot primi reacții: [email protected]. Cu mulțumiri anticipate.
Adrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
în ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
eu nu am pornit spre nicio „ironizare”. din păcate, vorbeam serios. iar în primul meu comentariu doar atrăgeam atenția asupra faptului că acest „fără număr” pe care l-a folosit Margas, adică într-un context de o cu totul altă factură, este, într-adevăr, ironie, și nimic altceva.
dar ai dreptate, ar fi trebuit să dau dovadă de înțelepciune și să mă fi oprit. nu mai spun de ce, fiincă ar fi, cum spui, inutil, din moment ce unul din noi o ia, ca să zic așa, spre dreapta și celălalt spre stânga. deși fiecare își dorește să ajungă… tot acolo. sau nicăieri?
Inconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
Bine ai venit pe Hermeneia, Mircea! Simti ca te ineci in vartejul puternic al vietii, te asfixiaza greutatea pamantului si cu "palmele pline de mari" cersesti lucid o evadare in "Sonetul propriei căutări" Succes!
aici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
pentru ecoul acestui sarut ce locuieste atemporal in "copilaria albastra" a fiecaruia, dincolo de ferestrele luminate ale fericirii altora, dincolo de nostalgia unui an pierdut prin buzunarele tineretii: "un singur sărut ar fi aproape un sacrilegiu la fel de frumos și de trecător precum neterminata noastră copilărie albastră" tablourile de valoare se pastreaza numai pentru sine. asa diferentiezi adevaratii colectionari de rizar.
nu ştiu italiană atît cît mi-ar trebui ca să pot confirma dacă traducerea este bună dar cu siguranţă ca sună fain în italiană. nu degeaba este ea limba poeţilor de la Vergil pînă la Dante şi Petrarca. zîmbesc.
Dacă o poţi valida ca pe o traducere bună atunci o poţi pune în subsecţiunea "traducere" din "Lingua". Cu menţionarea şi link-area către original. Merci.
Intotdeauna exista in lumea asta un barbat mai horny decat tine... asta e o regula care iata nici aici nu-si gaseste exceptia. Bine ai revenit Adina iti zic si eu, al doilea adica, eventual in asteptarea surorii tale ca sa fie loc si pentru mine la sampania cu piscoturi. Textul mi-a placut si chiar pot spune aici ca exista o lirica feminina in poezia actuala care devine semnificativa.... bazandu-se mai mult pe instinct zic aceasta lirica produce o dezvoltare in serie a perceptiei directe, a senzatiei fizice, uneori mai frust alteori mai alambicat, insa pana la urma ajungem la acelasi liman... senzatiile ne coplesesc in absenta celui care ar trebui sa vada aurora boreala. Adina however scrie cu indemanare nu de azi de ieri si daca mai posteaza pe aici sau altundeva eu voi citi. Sigur ca francisc va fi pe faza, dar atentie dorine la asemanarile dintre femei nu te pripi ca esti inca tanar cu putine riduri pe creier In alta ordine de idei si desigur daca ai ocazia te rog transmite-i o plecaciune bobadilica doamnei profesoare U know... imbatranim (noi, nu tu) Si poate ne mai vedem candva prin zona garii de nord? Andu O penita de la mine pentru acest text deosebit. N-am explicat eu mare lucru, dar stiu ca sunt si capete luminate pe aici.
Mi se pare o poezie foarte echilibrată, chiar dacă e alcătuită dintr-un melanj de elemente, de la cele super-tehnologice și până la câteva oarecum neoromantice (”floare de mărgean” forțează la extrem accepțiunea). Sugestia fină, frizarea indicibilului, comparația surprinzătoare, finalul desprins parcă dintr-un scenariu suprarealist sunt doar câteva realizări de excepție ale acestei poezii care farmecă din orice parte ai privi-o.
Titlul m-a trimis cu gândul la poezia amintită de mine în titlul comentariului, a lui Dylan Thomas, și care e laitmotivul ”Solaris”-ului în realizarea lui Soderbergh (2002). Textul de față se dovedește o poezie a unui spațiu inefabil în care nimic imperfect nu-și poate găsi locul. E o formulă poetică, alchimică, a unui fluid ce te inundă încă de la primul vers și te scufundă în dulcea ”confuzie” descrisă în final.
Toata stima, maestre! O mica precizare: pentru mine poezia nu e drumul spre mantuire, ci drumul care vine de acolo. Cine citeste, sa inteleaga... In rest, numa de bine!
Multumesc, e vina mea...gata, nu mai fac poezii la lucru iubesc haiku am sa copiez câteva detalii.... "un haiku este un poem de mici dimensiuni creat între limitele unor reguli speciale - în afara acestor reguli și limite, creația își pierde calitatea de haiku... ... tematica unui haiku are la bază (cu preponderență) meditația asupra naturii... ... haiku este un poem în formă fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5 - 7 - 5 silabe... ... referința sezonală (kigo) are la bază un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cerești sau terestre, evenimente sau sărbători, animale sau plante, acțiuni umane specifice sezoanelor dintr-un an) sau Anul Nou... ... utilizarea unei pauze / cezuri (kireji) după primul sau al doilea vers are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei - elementul esențial al unui haiku... ... structura interioară în trei trepte trebuie sa cuprindă referirea la ceva (Ce?) în timp (Când?) și în spațiu (Unde?) - ecuația putându-se simplifica sub forma ce / când? sau ce / unde?... ... mai trebuie luate în considerare și categoriile estetice, după cum urmează: - aware - (starea emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă); - fueki - (eternitatea, dimensiunea atemporală a artei sau naturii, ceea ce este constant); - ryuko - ceea ce este vremelnic, efemerul, dimensiunea trecătoare a naturii); - mei - (frumusețea naturii și a inteligenței umane); - mono no aware - (patosul din lucruri, esența entuziasmului); - mushin - (nihilism, negativitate, lipsă de spirit, cu conotații în filosofia Zen, de nimicnicie); - sabi - (tristețea singurătății, a declinului, a timpului atotdistrugător, a sărăciei acceptate); - wabi - (frumusețea austeră, dezolare, melancolie); - yugen - (misterul însingurării și al singurătății); - karumi - (adânca simplitate, eleganță și naturalețe a formei literare)... ... figurile de stil admise în forma unui haiku sunt elipsa, paradoxul, simbolul, aliterația sau variația aluzivă (procedeul konkkadori)... ... nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (știut fiind faptul ca stilul haiku provine din extremul orient - mai precis, din Japonia) cum sunt comparația, metafora sau repetiția; nu se folosește rima... ... se utilizează cât mai puține verbe și numai la timpurile prezent și gerunziu... ... se evită referirile personale - un haiku nu este un poem de dragoste... ... un haiku se scrie (de preferat) în mijlocul naturii, într-un moment de iluminare, de surpriză, de inspirație... ... un haiku este un poem alcătuit din două fragmente, ajutându-se mai mult de sugestie decât de cuvinte, surprinde fragilitatea unei clipe în antiteză cu eternitatea (ryuko / fueki)... ... un haiku este o poezie a simțurilor (nicidecum a limbajului), care surprinde în mod misterios realitatea... ... într-un haiku nu se pun întrebări despre trecut și viitor, ci se sondează adâncimea infinită a clipei prezente, efemere, trecătoare - dincolo de aparențe, în pofida limbajului aparent simplificat (karumi), un haiku este o poezie vitală, o meditație asupra sorții omului în micro și macrounivers, alături de celelalte ființe (animale, plante), în mijlocul fenomenelor... ... haiku-ul nu constată, nu definește, el se manifestă simultan cu fenomenul care l-a iscat, conservându-i chintesența și forța ascunsă care l-a generat... " cu respect, erika
Virgil, mă văd nevoit să-ţi spun că m-ai dezamăgit puţin. Dar nu eşti primul. Şi nici ultimul. Nu înţeleg cum poţi duce tu o discuţie (deşi e mult spus "discuţie") literară într-un punct cultural sau patrotic. Chestia asta:
"trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" (moldovenesc, ha?) e murdară. De unde ştii tu cât am umblat eu? Şi chiar dacă ar fi aşa - contează dacă e moldovenesc, oltenesc sau ardelenesc acel izolaţionism"?! Şi de când trebuie să fii umblat în toată lumea ca să-ţi dai seama că nu poţi surprinde sub nicio formă spiritul unei naţii, liric vorbind, în limba alteia?
În ceea ce priveşte "prelinge încet" e un pleonasm prin definiţie. Faptul că un lichid se prelinge în 3 secunde, iar altul în 5, nu anulează sensul încorporat de "încet" al termenului de "prelinge".
Enunţul ipotetic: mierea de albine se prelinge mai încet decât apa" e perfect valid, pentru că stabileşte raporturi. Dar "mierea de albine se prelinge încet' e pleonasm si punct. Oricât am umblaţi am fi prin lume au ba.
Imi place acest experiment, in fond orice poem este un experiment prin care gandurile sunt transformate in imagini si mai apoi in cuvinte. Textul miroase a revolutie, V for Vendetta.Ai aici o strofa care spune multe, pentru cineva care a citit si care poate intelege.
am pus ici colo câte o cărămidă
dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă
şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor
Sau, dupa cum bine spunea James Allen: "Les compositeurs, les sculpteurs, les peintres, les poètes, les prophètes, les sages sont tous les bâtisseurs d’un au-delà, les architectes du paradis. Le monde est beau, parce qu’ils ont vécu; sans eux, l’humanité laborieuse périrait."
In cazul nostru, autorul schimba paradisul pe un labirint. O stare de fapt, mai apropiata de sine decat de aspiratie.
cred ca l-am vrut impersonal.
da, nu e original, nici n-am pretins ca este, nici nu mai umblu dupa aratarea asta numita originalitate. asta e: unii nu mai cred in Mos Craciun, altii...
departe de mine gandul de a desconsidera capacitatea vreunui posibil cititor. acea exprimare nu se doreste a fi explicativa, ci pur si simplu, concluziva. de altfel, repetarea unor cuvinte utilizate la inceputul textului, are rolul (in viziunea mea asupra acestui textulet) de a "inchide cercul" unei intamplari povestite frust, fara incercarea (foarte atractiva pentru mine, de altfel) de a "ascunde" vreun sens, vreo alternativa.
altfel, nu pot decat sa va admir incapatanarea de a gasi si ceva calitate prin noianul de texte obscure cu care va asaltez de ceva timp.
si mai pot ceva. sa va multumesc. fara nici cea mai mica urma. de ipocrizie.
Inceputul este slab. Ati utilizat o alternanta cald - rece destul de uzitata. Poate ar fi trebuit sa o imbracati mai bine. Versurile "reclamate" de Aranca nu imi par amuzante numai ca alaturarea pasilor pe miezul destinului este nepotrvita. Ideea versului trei mi se pare buna. Urmeaza o reconstituire a unei "balante" bizare. Ideea este ca alaturai ideii centrale ramuri nepotrivite cum e "hulubul in cealalta/ pana zboara". Am inteles ce vreti sa spuneti numai ca nu mi se pare exprimat foarte "artistic". Textul e destul de bonom si trebuie citit cu multa atentie pentru a fi inteles... Se poate mai bine ! Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Intru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deimi place cum reusesti sa definesti o stare in doar cateva cuvinte... dintr-un sentiment de daruire maxima pana la abandon de sine, stii ca doar taind in carne vie poti obtine iertarea, o iertare de care se pare ai multa nevoie, asa ca te supui benevol unui ritual de purificare (catharsis) traind un sentiment curat la maxima lui intensitate. te regasesc mereu consecvent cu tine insuti, mereu atent la ceea ce simti si fidel acestei stari treci teama de timp, printr-un filtru transparent al unei inimi ce simte… cu bucurie anna
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deDe care Iacob vorbesti?
pentru textul : Cei trei Iacob deVirgil, eu cred că tu nu ai înțeles nimic din comentariile mele. Sfatul meu e să le recitești atent. Când ai timp, pe toate. Citatul se referea la părerea ta despre comentariile mele, eu așa am înțeles. Dar e ok. Îți doresc mult succes.
pentru textul : dana point I deIti spun eu de ce Virgil, ai pus punctul pe "i" pentru ca asa eram eu pe atunci si din pacate nu s-a schimbat mare lucru pana in ziua de azi... confuz. Insa subiectul postarii mele este concursul de parodie dupa acest text care se va derula pana la data anuntata. Multumesc, Andu
pentru textul : două mâini deatat de greu se citeste poemul!... nu duce lipsa de inspiratie, ci de "priza la public", daca pot spune astfel.
pentru textul : pièce touchée deMultumesc pt. apreciere, Virgile. Pt. că m-ai încurajat, aș vrea să dezvălui unele gȃnduri. Am publicat (la „Cartea Universitară”) o cărticică intitulată „Eseu despre sursele adevăratei cunoașter în Logica Budistă”. O consider o primă încercare nereușită. Deși s-a epuizat (tirajul a fost mic) și eu și editura am considerat că ea trebuie re-scrisă. Sper s-o fac după ce îmi voi termina alt proiect pe care îl moșesc de tei ani al unei alte cărți despre postmodern versus postmodernism. Carte pe care o tot scriu și rescriu postȃnd fragmente din ea pe Hermenia și Agonia, în primul rȃnd pentru a primi feedback-uri (mai ales critice) care m-au ajutat și mă ajută extrem de mult. Dar să revin la Budism. Cȃnd mă voi re-apuca de treabă, m-am hotărȃt ca fragmente din ea să le postez doar pe Hermenia. Și aceasta deoarece, spre deosebire de Agonia, aici cred că voi găsi cititori mai adecvați pentru a purta cu ei un dialog care, în primul rȃnd, să-mi folosească mie dar sper și preopinenților. Aș dori, dacă vor mai exista persoane care să parcurgă acest comentariu, să-mi transmită doar atȃt – dacă-i interesează sau nu o discuție despre Budism (evident, cine dprește poate să-mi transmită și altceva legat de temă). Este un fel de studiu de piață. Și ca să nu folosesc acest sit în scopuri personale, dau adresa pe care pot primi reacții: [email protected]. Cu mulțumiri anticipate.
pentru textul : Budismul și psihiatria deAdrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
pentru textul : caută-mă în omul acela deîn ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
eu nu am pornit spre nicio „ironizare”. din păcate, vorbeam serios. iar în primul meu comentariu doar atrăgeam atenția asupra faptului că acest „fără număr” pe care l-a folosit Margas, adică într-un context de o cu totul altă factură, este, într-adevăr, ironie, și nimic altceva.
dar ai dreptate, ar fi trebuit să dau dovadă de înțelepciune și să mă fi oprit. nu mai spun de ce, fiincă ar fi, cum spui, inutil, din moment ce unul din noi o ia, ca să zic așa, spre dreapta și celălalt spre stânga. deși fiecare își dorește să ajungă… tot acolo. sau nicăieri?
pentru textul : videoconferință cu îngeri deeu nu caut. tocmai voiam sa dau erata la comentariu dar ti-am lasat placerea de a boldui niste typo. :) hai sa avem o zi buna.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deInconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii deinteresant, mai ales finalul. m-a facut sa ma mai uit odata. chestia cu "voi ascunde lumea intr-o inchidere de pleoape" e ieftina, vezi tu
pentru textul : Irefutabil deEu am spus că este un text despre împovărare, nu "un text împovărat"...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deBine ai venit pe Hermeneia, Mircea! Simti ca te ineci in vartejul puternic al vietii, te asfixiaza greutatea pamantului si cu "palmele pline de mari" cersesti lucid o evadare in "Sonetul propriei căutări" Succes!
pentru textul : Sonetul propriei căutări deaici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
pentru textul : tristețea ca o căruță depentru ecoul acestui sarut ce locuieste atemporal in "copilaria albastra" a fiecaruia, dincolo de ferestrele luminate ale fericirii altora, dincolo de nostalgia unui an pierdut prin buzunarele tineretii: "un singur sărut ar fi aproape un sacrilegiu la fel de frumos și de trecător precum neterminata noastră copilărie albastră" tablourile de valoare se pastreaza numai pentru sine. asa diferentiezi adevaratii colectionari de rizar.
pentru textul : antiplatonice VI denu ştiu italiană atît cît mi-ar trebui ca să pot confirma dacă traducerea este bună dar cu siguranţă ca sună fain în italiană. nu degeaba este ea limba poeţilor de la Vergil pînă la Dante şi Petrarca. zîmbesc.
pentru textul : ambiguu | mîinile deDacă o poţi valida ca pe o traducere bună atunci o poţi pune în subsecţiunea "traducere" din "Lingua". Cu menţionarea şi link-area către original. Merci.
Intotdeauna exista in lumea asta un barbat mai horny decat tine... asta e o regula care iata nici aici nu-si gaseste exceptia. Bine ai revenit Adina iti zic si eu, al doilea adica, eventual in asteptarea surorii tale ca sa fie loc si pentru mine la sampania cu piscoturi. Textul mi-a placut si chiar pot spune aici ca exista o lirica feminina in poezia actuala care devine semnificativa.... bazandu-se mai mult pe instinct zic aceasta lirica produce o dezvoltare in serie a perceptiei directe, a senzatiei fizice, uneori mai frust alteori mai alambicat, insa pana la urma ajungem la acelasi liman... senzatiile ne coplesesc in absenta celui care ar trebui sa vada aurora boreala. Adina however scrie cu indemanare nu de azi de ieri si daca mai posteaza pe aici sau altundeva eu voi citi. Sigur ca francisc va fi pe faza, dar atentie dorine la asemanarile dintre femei nu te pripi ca esti inca tanar cu putine riduri pe creier In alta ordine de idei si desigur daca ai ocazia te rog transmite-i o plecaciune bobadilica doamnei profesoare U know... imbatranim (noi, nu tu) Si poate ne mai vedem candva prin zona garii de nord? Andu O penita de la mine pentru acest text deosebit. N-am explicat eu mare lucru, dar stiu ca sunt si capete luminate pe aici.
pentru textul : claustro deMi se pare o poezie foarte echilibrată, chiar dacă e alcătuită dintr-un melanj de elemente, de la cele super-tehnologice și până la câteva oarecum neoromantice (”floare de mărgean” forțează la extrem accepțiunea). Sugestia fină, frizarea indicibilului, comparația surprinzătoare, finalul desprins parcă dintr-un scenariu suprarealist sunt doar câteva realizări de excepție ale acestei poezii care farmecă din orice parte ai privi-o.
Titlul m-a trimis cu gândul la poezia amintită de mine în titlul comentariului, a lui Dylan Thomas, și care e laitmotivul ”Solaris”-ului în realizarea lui Soderbergh (2002). Textul de față se dovedește o poezie a unui spațiu inefabil în care nimic imperfect nu-și poate găsi locul. E o formulă poetică, alchimică, a unui fluid ce te inundă încă de la primul vers și te scufundă în dulcea ”confuzie” descrisă în final.
pentru textul : în mine moartea să nu te poată găsi deToata stima, maestre! O mica precizare: pentru mine poezia nu e drumul spre mantuire, ci drumul care vine de acolo. Cine citeste, sa inteleaga... In rest, numa de bine!
pentru textul : omogenitate deși bunicii, Silviu, da... și bunicii. am zâmbit. oare e ok?
pentru textul : de unde curg întrebările deMarga, ești amuzantă ca dricu-n pantă...:)
...mi-am asumat Virgil dreptul de a răspunde la un grosierism!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deMultumesc, e vina mea...gata, nu mai fac poezii la lucru iubesc haiku am sa copiez câteva detalii.... "un haiku este un poem de mici dimensiuni creat între limitele unor reguli speciale - în afara acestor reguli și limite, creația își pierde calitatea de haiku... ... tematica unui haiku are la bază (cu preponderență) meditația asupra naturii... ... haiku este un poem în formă fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5 - 7 - 5 silabe... ... referința sezonală (kigo) are la bază un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cerești sau terestre, evenimente sau sărbători, animale sau plante, acțiuni umane specifice sezoanelor dintr-un an) sau Anul Nou... ... utilizarea unei pauze / cezuri (kireji) după primul sau al doilea vers are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei - elementul esențial al unui haiku... ... structura interioară în trei trepte trebuie sa cuprindă referirea la ceva (Ce?) în timp (Când?) și în spațiu (Unde?) - ecuația putându-se simplifica sub forma ce / când? sau ce / unde?... ... mai trebuie luate în considerare și categoriile estetice, după cum urmează: - aware - (starea emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă); - fueki - (eternitatea, dimensiunea atemporală a artei sau naturii, ceea ce este constant); - ryuko - ceea ce este vremelnic, efemerul, dimensiunea trecătoare a naturii); - mei - (frumusețea naturii și a inteligenței umane); - mono no aware - (patosul din lucruri, esența entuziasmului); - mushin - (nihilism, negativitate, lipsă de spirit, cu conotații în filosofia Zen, de nimicnicie); - sabi - (tristețea singurătății, a declinului, a timpului atotdistrugător, a sărăciei acceptate); - wabi - (frumusețea austeră, dezolare, melancolie); - yugen - (misterul însingurării și al singurătății); - karumi - (adânca simplitate, eleganță și naturalețe a formei literare)... ... figurile de stil admise în forma unui haiku sunt elipsa, paradoxul, simbolul, aliterația sau variația aluzivă (procedeul konkkadori)... ... nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (știut fiind faptul ca stilul haiku provine din extremul orient - mai precis, din Japonia) cum sunt comparația, metafora sau repetiția; nu se folosește rima... ... se utilizează cât mai puține verbe și numai la timpurile prezent și gerunziu... ... se evită referirile personale - un haiku nu este un poem de dragoste... ... un haiku se scrie (de preferat) în mijlocul naturii, într-un moment de iluminare, de surpriză, de inspirație... ... un haiku este un poem alcătuit din două fragmente, ajutându-se mai mult de sugestie decât de cuvinte, surprinde fragilitatea unei clipe în antiteză cu eternitatea (ryuko / fueki)... ... un haiku este o poezie a simțurilor (nicidecum a limbajului), care surprinde în mod misterios realitatea... ... într-un haiku nu se pun întrebări despre trecut și viitor, ci se sondează adâncimea infinită a clipei prezente, efemere, trecătoare - dincolo de aparențe, în pofida limbajului aparent simplificat (karumi), un haiku este o poezie vitală, o meditație asupra sorții omului în micro și macrounivers, alături de celelalte ființe (animale, plante), în mijlocul fenomenelor... ... haiku-ul nu constată, nu definește, el se manifestă simultan cu fenomenul care l-a iscat, conservându-i chintesența și forța ascunsă care l-a generat... " cu respect, erika
pentru textul : Geneză deVirgil, mă văd nevoit să-ţi spun că m-ai dezamăgit puţin. Dar nu eşti primul. Şi nici ultimul. Nu înţeleg cum poţi duce tu o discuţie (deşi e mult spus "discuţie") literară într-un punct cultural sau patrotic. Chestia asta:
"trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" (moldovenesc, ha?) e murdară. De unde ştii tu cât am umblat eu? Şi chiar dacă ar fi aşa - contează dacă e moldovenesc, oltenesc sau ardelenesc acel izolaţionism"?! Şi de când trebuie să fii umblat în toată lumea ca să-ţi dai seama că nu poţi surprinde sub nicio formă spiritul unei naţii, liric vorbind, în limba alteia?
În ceea ce priveşte "prelinge încet" e un pleonasm prin definiţie. Faptul că un lichid se prelinge în 3 secunde, iar altul în 5, nu anulează sensul încorporat de "încet" al termenului de "prelinge".
Enunţul ipotetic: mierea de albine se prelinge mai încet decât apa" e perfect valid, pentru că stabileşte raporturi. Dar "mierea de albine se prelinge încet' e pleonasm si punct. Oricât am umblaţi am fi prin lume au ba.
pentru textul : oolong tea deImi place acest experiment, in fond orice poem este un experiment prin care gandurile sunt transformate in imagini si mai apoi in cuvinte. Textul miroase a revolutie, V for Vendetta.Ai aici o strofa care spune multe, pentru cineva care a citit si care poate intelege.
am pus ici colo câte o cărămidă
dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă
şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor
Sau, dupa cum bine spunea James Allen: "Les compositeurs, les sculpteurs, les peintres, les poètes, les prophètes, les sages sont tous les bâtisseurs d’un au-delà, les architectes du paradis. Le monde est beau, parce qu’ils ont vécu; sans eux, l’humanité laborieuse périrait."
In cazul nostru, autorul schimba paradisul pe un labirint. O stare de fapt, mai apropiata de sine decat de aspiratie.
pentru textul : casa labirint denu prea am înţeles ce ai vrut să spui, dar dacă îţi place mai mult Jonel, Jonel să fie.
pentru textul : Rânduri din pipotă către caporalul Pleasnă deOricum mulţam fain de semn. Stimă
cred ca l-am vrut impersonal.
da, nu e original, nici n-am pretins ca este, nici nu mai umblu dupa aratarea asta numita originalitate. asta e: unii nu mai cred in Mos Craciun, altii...
multzam de comm.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată dedeparte de mine gandul de a desconsidera capacitatea vreunui posibil cititor. acea exprimare nu se doreste a fi explicativa, ci pur si simplu, concluziva. de altfel, repetarea unor cuvinte utilizate la inceputul textului, are rolul (in viziunea mea asupra acestui textulet) de a "inchide cercul" unei intamplari povestite frust, fara incercarea (foarte atractiva pentru mine, de altfel) de a "ascunde" vreun sens, vreo alternativa.
pentru textul : pe toate drumurile creşte dragostea dealtfel, nu pot decat sa va admir incapatanarea de a gasi si ceva calitate prin noianul de texte obscure cu care va asaltez de ceva timp.
si mai pot ceva. sa va multumesc. fara nici cea mai mica urma. de ipocrizie.
Inceputul este slab. Ati utilizat o alternanta cald - rece destul de uzitata. Poate ar fi trebuit sa o imbracati mai bine. Versurile "reclamate" de Aranca nu imi par amuzante numai ca alaturarea pasilor pe miezul destinului este nepotrvita. Ideea versului trei mi se pare buna. Urmeaza o reconstituire a unei "balante" bizare. Ideea este ca alaturai ideii centrale ramuri nepotrivite cum e "hulubul in cealalta/ pana zboara". Am inteles ce vreti sa spuneti numai ca nu mi se pare exprimat foarte "artistic". Textul e destul de bonom si trebuie citit cu multa atentie pentru a fi inteles... Se poate mai bine ! Ialin
pentru textul : risipita deda, să sperăm că revine
pentru textul : duşmanii dePagini