paul venit din partea ta, ăsta e un mare compliment. faptul că poemul te-a făcut să-l tot recitești, înseamnă mai mult decât rezonanță. habar n-am ce înseamnă, poate o căutătură, poate...
e târziu și nu reușesc să-mi mai dau seama. mulțumesc însă pentru trecere! contează atât de mult pentru mine să mi te știu ca cititor:)
În text, strofa a III-a ar trebui prelucrată, reluată, întrucât atrofiază intensitatea mesajului, fiind prea explicită pentru context. Titlul nu justifică suficient compoziția.
Well, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
Sebi, a fost o plăcere să trăiesc acest poem acum și aici :)... de aceea rescrierea lui.
Cât despre repetiția „pe horn”, mă refeream la ultima strofă, aici:
„să tragă o țigară cu ochii pe horn
pe horn
dii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod”.
Iar dacă așa ai vrut tu, așa să fie! :) Eu am crezut că e o greșeală, deși am cochetat cu ideea că poate așa ai dorit, mai ales că și în prima strofă apar hornurile.
câteva expresii în text care nu mi-au plăcut: spre exemplu: "mi s-a uscat aura", apoi "războiul intern sau intergalactic". Mai e şi calamburul acela creat între cangur şi cochilia de melc care, trebuie să recunosc, e destul de confuz. Un text destul de complicat, dedicat unei clone? Parcă e prea mult....Puteai să alegi un ton mai direct fără excesul de metafore. Textul ar fi câştigat mai multă forţă prin concizie şi claritate.
Ai lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
...Merci, alma. Apropo de titlu, îmi aminesc de un jenant comentariu lipsit de orice dram de logică elementară făcut de cineva anume, la un text anume. Spunea acel cineva că nu a citit decât jumătate de vers, însă titlul este foarte prost.:) E ca și cum ai spune despre margarina X că nu-și merită denumirea de :delicioasa"... fără să guști din ea. ...Îți pare familiar personajul? De aceea zic: ai dreptate când afirmi că titlul e bun. A.A.A
da, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
Virgil, nu mă refeream la tine... altcineva pe pagina asta s-a tooo...ot edificat. de parcă era ceva "needificabil". Am și o idee. Nu ar fi bine să fie un editor profilat pe tot ceea ce ține de arte vizuale, altul de limbi străine și unul competent pentru literatură? Este doar o idee... și e optimă. Deci nu mai citi în grabă:)!
observabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii. (a nu se intelege ca m-as opune cumva, prin acest comment. studiul regimurilor autoritar-corporatiste a devenit o pasiune pt mine si n-as vrea cumva sa obstructionez dezvoltarea fireasca a unuia dintre ele. ) so... Hermeneia 2.0 = Agonia redivivus?
se pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
Am reflectat asupra titlului cautand sa-l privesc prin ochii tai insa alaturarea unui termen ce implica existenta unei relatii nelegitime cu ideea de spiritual mi se pare putin cam fortata... nu-i neg ineditul (tocmai asta m-a pus pe ganduri) insa atata timp cat vorbim de spirit nu cred ca am putea sa ne punem problema ilegitimitatii. Apoi nu poti insela in gand sau intr-un atribut al persoanei fara ca situatia sa se rasfranga la nivelul carnii... atunci cand vorbim de patima ea se consuma mai intai in suflet si abia apoi in trup. Desigur ca imi poti pune pe tapet sensul originar al termenului de amant, acela de iubit si in acest caz ti-as da dreptate, dar n-ar mai functiona legatura cu spiritualul. Povestea ta pare structurata pe ideea conceptului de amor heroes si ce a fantasmei (Bruno sau Ficino au scris despre asta) dar are niste vicii care sunt mai mult de sugestie decat de intelegere... nu mai dau exemple pentru ca Sapphire a enumerat cateva dintre ele. "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... aici este un prag cheie al textului si cred ca se simte nevoia sa reformulezi intr-un mod mai convingator... e ambiguu pentru ca se amesteca nevoia gnoseologica a fiintei umane de a se raporta la lume cu ideea de dorinta (care in acest caz nu e sinonima cu vrerea, cu vointa), amandoua conexate la un nedefinit "ceva ce nu poate" pus in consonanta cu verbul "a avea", posesiv prin excelenta. Inteleg temerea ca iubirea o data consumata sa lase loc golului dar raman la opinia ca in acest punct foarte important trebuie mai multa coerenta. Imi place modalitatea in care ai suprapus planurile (lasi impresia ca ceea ce povestesti e real apoi tot "castelul" acesta se muta doar in imaginatia ei, apoi imaginea se tulbura iarasi)... asta figureaza o lume crepusculara apropiata de starea de pre - visare. Mi se pare ca momentul cand ea are "iluminarea" fata de natura relatiei cu partenerul vine prea brusc... poate ca asa este ea o fiinta intuitiva dar asta contrasteaza cu analizele pe care tocmai le facuse cu putin timp inainte, a naibii de logice... poate ca e vorba de labilitate psihica, de modificarea iremediabila a conditiilor de raportare la el... oricum eu as fi lasat o pauza de respiratie acolo. Imi place finalul, are o nota tragica insa (o sa zici ca sunt carcotas) am impresia ca ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor... au nevoie unul de altul doar in masura in care isi trezesc senzatii, asta da dependenta si pariez ca daca vei face o continuare povestea nu va avea final fericit... macar unul dintre ei o sa moara de o supradoza de viata reala.
tu ne pacalești! nu colivia, ci poemul este cu totul și cu totul de aur! "Cu ochii închiși, prințesa se-mpiedică de-o pânză de păianjen Și căzu în frunzar. Atuncea, lumea întreagă se clătină. Piticii se lipiră de-un par. Furnicile, de umărul lor de zahăr. Norii, în gaură de șarpe; păpădia, de nor. Și pământul înverzi pe loc de rușinea prințesei. Dar, prințesa tăcu, ca de moarte și de nimic." foarte vizual, foarte viu, magic! In poemul asta, totul e cu putinta. Chiar și prefacerea lacrimei in iubire, chiar și metamorfozarea caderii in vaz. iar inainte de a incaleca și eu pe o șa, ii las o penita. așa! :)
Ei, unele lucruri nu au ce să caute în societate. Așa că nu e nici o problemă. Nu știu dacă s-a vrut ca o frământare. E mai mult o rupere. Și neputință. Spumoasă cred că e prea mult spus, ești prea generos... Te mai aștept.
ca toate intrebarile pe care le-am pus au legatura cu...ceea ce dvs. numeati "ascultarea preopinentului"; ascultare care, cred eu, este cu totul altceva decat mistocareala.
Ideea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.
Sesizez abia azi acest text. Sunt de acord că ne pierdem timpul, pentru că eu, în calitate de critic, n-am văzut autor care să admită, altfel decât de formă (dar şi asta, numai la rigoare), reproşurile, cât ar fi ele de îndreptăţite. Recunosc că nici mie, în calitate de autor comentat defavorabil, nu-mi prea convine critica. Dar trebuie să existe întotdeauna o măsură în toate.
Eu nu ştiu ce specialist în tehnica traducerii sunteţi dvs. Ştiu, însă, că, la noi, au apărut în ultimii 20 de ani cam mulţi specialişti în diverse domenii. Mă rog...Să admitem. Deşi orice carte se publică, astăzi, şi în alte ţări, la fel de uşor ca în România.
Problema e că dvs. confirmaţi, prin apelul la dicţionare, justeţea reproşului meu că, în traducere, utilizaţi o franceză de dicţionar. Şi mai şi mistificaţi: credeţi că eu nu observ că sensul indicat al lui "pénétrer" este "P. ext."? Am şi eu în casă un bun Larousse, din 1940. Dar să nu ne legăm de detalii. Problema nu e asta, iar eu nu mi-am arogat nicio clipă calitatea de specialist în traducere, şi nici pe cea de traducător. Dar priviţi halul în care aţi tradus, bunăoară, "O, rămâi..."! Dvs. nu aveţi, ca traducător, ceea ce Maiorescu numea "tact limbistic". Şi nu-l simţiţi deloc pe Eminescu în română, spre a-l putea face sesizabil şi în franceză. Eu ştiu atât: când îl citesc pe Lamartine în franceză, totul mi se pare în regulă; dar când îl citesc pe Eminescu în traducerea dvs., lucrurile nu mai sunt deloc comme il faut. Orice cod cultural aţi invoca!
Felul în care traduceţi dvs. îmi aminteşte de un comentator român de fotbal, care a aflat de undeva sensul cuvântului "maliţios", dar nu cunoaşte uzul. Şi atunci el spune, la fiecare fault, că jucătorul Cutare atacă maliţios!
De ce nu vă ocupaţi de altceva, care vi s-ar potrivi mai bine: să traduceţi din franceză în română. Şi să-i lăsaţi pe vorbitorii nativi de franceză, care cunosc şi româna, să-l traducă pe Eminescu!
Vlad, ai dreptate, ai prins bine chestia cu amarul. Nu știu dacă l-aș vedea ca pe un gust "mediu", unii chiar îl consideră în sine ca pe un gust țintă. De fapt, eu așa prinsesem poezia ta, uite că acum o citesc altfel; sunt bune comentariile astea. Andu, îți reamintesc că, potrivit punctului 23.3, comentariile trebuie "să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului": Rămâi te rog la subiect, pe viitor. Mulțumesc.
Mi-a plăcut. Mai ales "cîștile" din final care, deși sunt un evident typo, au menirea să dea sarea și piperul unui text subțire care mizează pe o repetiție magistral ratată în acest final ca un fel de semn că ceva este în neregulă cu întreg poemul. Argumente am destule și sunt gata să ți le ofer dacă vrei. Andu
mașina nu se justifică acolo, decît ca un soi de ancoră. era suficient că apare computerul în sensul ăsta. orice-ul dublat scîrțîie. de la oglinzi încolo e chiar frumos... mă gîndesc la un ceai cu lună. și la un titlu romînesc.
Exceptional, cred ca Marian ar trebui sa scrie mai multe haiku-uri in dialectul hutul, sonoritatea e remarcabila. Bobadil. P.S. L-am notat si muncesc cu sarg la varianta in limba sparga. Un prieten tatar l-a preluat deja iar un altul aroman mazgaleste de zor. P.P.S. Nefiind in stare sa analizez altceva decat varianta in limba romana (fiind cam incult de felul meu) zic si eu, versul de final e nereusit. Globalizarea perceptiei, conculzia, inefabila gogorita occidentala :-)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
paul venit din partea ta, ăsta e un mare compliment. faptul că poemul te-a făcut să-l tot recitești, înseamnă mai mult decât rezonanță. habar n-am ce înseamnă, poate o căutătură, poate...
pentru textul : carmen a murit de crăciun dee târziu și nu reușesc să-mi mai dau seama. mulțumesc însă pentru trecere! contează atât de mult pentru mine să mi te știu ca cititor:)
În text, strofa a III-a ar trebui prelucrată, reluată, întrucât atrofiază intensitatea mesajului, fiind prea explicită pentru context. Titlul nu justifică suficient compoziția.
pentru textul : Curând, Șeherezada... deWell, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deSebi, a fost o plăcere să trăiesc acest poem acum și aici :)... de aceea rescrierea lui.
Cât despre repetiția „pe horn”, mă refeream la ultima strofă, aici:
„să tragă o țigară cu ochii pe horn
pe horn
dii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod”.
Iar dacă așa ai vrut tu, așa să fie! :) Eu am crezut că e o greșeală, deși am cochetat cu ideea că poate așa ai dorit, mai ales că și în prima strofă apar hornurile.
Din nou și cu drag, „La mulți ani!”
pentru textul : iarna întârzie la un film decâteva expresii în text care nu mi-au plăcut: spre exemplu: "mi s-a uscat aura", apoi "războiul intern sau intergalactic". Mai e şi calamburul acela creat între cangur şi cochilia de melc care, trebuie să recunosc, e destul de confuz. Un text destul de complicat, dedicat unei clone? Parcă e prea mult....Puteai să alegi un ton mai direct fără excesul de metafore. Textul ar fi câştigat mai multă forţă prin concizie şi claritate.
Doar o părere,
pentru textul : clona deEugen
Ai lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
pentru textul : dark glaze deVirgil, apropo, te anunt ca nu te voi maidadaci pe propriul tau sit. Nu mai se merita efortul. M-am convis cu adevarat cine esti.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit de...Merci, alma. Apropo de titlu, îmi aminesc de un jenant comentariu lipsit de orice dram de logică elementară făcut de cineva anume, la un text anume. Spunea acel cineva că nu a citit decât jumătate de vers, însă titlul este foarte prost.:) E ca și cum ai spune despre margarina X că nu-și merită denumirea de :delicioasa"... fără să guști din ea. ...Îți pare familiar personajul? De aceea zic: ai dreptate când afirmi că titlul e bun. A.A.A
pentru textul : Poem ratat deprofitind de erata /oferit penita/, raspund simplu: ai dreptate. imi cer scuze virgil pentru toate interventiile mele de aici.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deda, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deVirgil, nu mă refeream la tine... altcineva pe pagina asta s-a tooo...ot edificat. de parcă era ceva "needificabil". Am și o idee. Nu ar fi bine să fie un editor profilat pe tot ceea ce ține de arte vizuale, altul de limbi străine și unul competent pentru literatură? Este doar o idee... și e optimă. Deci nu mai citi în grabă:)!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deobservabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii. (a nu se intelege ca m-as opune cumva, prin acest comment. studiul regimurilor autoritar-corporatiste a devenit o pasiune pt mine si n-as vrea cumva sa obstructionez dezvoltarea fireasca a unuia dintre ele. ) so... Hermeneia 2.0 = Agonia redivivus?
pentru textul : hermeneia 2.0 dese pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
pentru textul : peisaj cu individ I deChiar dacă versul "când zumzetul interminabil al zilei" e cam rudimentar, ultima unitate este reuşită. Transmite pe mai multe paliere.
pentru textul : atunci deam citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
pentru textul : Zar deai investit mult în mesaj, dar nu am avut nevoie să pun în funcţie decodificatorul
plăcut finalul, se aşază direct, graţie hârtiei
suntem pe hârtia care ne poartă undeva mai departe
pentru textul : petele de pe lună dedecât covorul lui aladin și
nu mai pot spune decât că în ceai mi-a intrat ca un cub
toată tăcerea
orice asemanare cu personaje si fapte reale e intentionat adevarata
pentru textul : pe sub flori mă legănai deAm reflectat asupra titlului cautand sa-l privesc prin ochii tai insa alaturarea unui termen ce implica existenta unei relatii nelegitime cu ideea de spiritual mi se pare putin cam fortata... nu-i neg ineditul (tocmai asta m-a pus pe ganduri) insa atata timp cat vorbim de spirit nu cred ca am putea sa ne punem problema ilegitimitatii. Apoi nu poti insela in gand sau intr-un atribut al persoanei fara ca situatia sa se rasfranga la nivelul carnii... atunci cand vorbim de patima ea se consuma mai intai in suflet si abia apoi in trup. Desigur ca imi poti pune pe tapet sensul originar al termenului de amant, acela de iubit si in acest caz ti-as da dreptate, dar n-ar mai functiona legatura cu spiritualul. Povestea ta pare structurata pe ideea conceptului de amor heroes si ce a fantasmei (Bruno sau Ficino au scris despre asta) dar are niste vicii care sunt mai mult de sugestie decat de intelegere... nu mai dau exemple pentru ca Sapphire a enumerat cateva dintre ele. "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... aici este un prag cheie al textului si cred ca se simte nevoia sa reformulezi intr-un mod mai convingator... e ambiguu pentru ca se amesteca nevoia gnoseologica a fiintei umane de a se raporta la lume cu ideea de dorinta (care in acest caz nu e sinonima cu vrerea, cu vointa), amandoua conexate la un nedefinit "ceva ce nu poate" pus in consonanta cu verbul "a avea", posesiv prin excelenta. Inteleg temerea ca iubirea o data consumata sa lase loc golului dar raman la opinia ca in acest punct foarte important trebuie mai multa coerenta. Imi place modalitatea in care ai suprapus planurile (lasi impresia ca ceea ce povestesti e real apoi tot "castelul" acesta se muta doar in imaginatia ei, apoi imaginea se tulbura iarasi)... asta figureaza o lume crepusculara apropiata de starea de pre - visare. Mi se pare ca momentul cand ea are "iluminarea" fata de natura relatiei cu partenerul vine prea brusc... poate ca asa este ea o fiinta intuitiva dar asta contrasteaza cu analizele pe care tocmai le facuse cu putin timp inainte, a naibii de logice... poate ca e vorba de labilitate psihica, de modificarea iremediabila a conditiilor de raportare la el... oricum eu as fi lasat o pauza de respiratie acolo. Imi place finalul, are o nota tragica insa (o sa zici ca sunt carcotas) am impresia ca ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor... au nevoie unul de altul doar in masura in care isi trezesc senzatii, asta da dependenta si pariez ca daca vei face o continuare povestea nu va avea final fericit... macar unul dintre ei o sa moara de o supradoza de viata reala.
pentru textul : Amantă spirituală detu ne pacalești! nu colivia, ci poemul este cu totul și cu totul de aur! "Cu ochii închiși, prințesa se-mpiedică de-o pânză de păianjen Și căzu în frunzar. Atuncea, lumea întreagă se clătină. Piticii se lipiră de-un par. Furnicile, de umărul lor de zahăr. Norii, în gaură de șarpe; păpădia, de nor. Și pământul înverzi pe loc de rușinea prințesei. Dar, prințesa tăcu, ca de moarte și de nimic." foarte vizual, foarte viu, magic! In poemul asta, totul e cu putinta. Chiar și prefacerea lacrimei in iubire, chiar și metamorfozarea caderii in vaz. iar inainte de a incaleca și eu pe o șa, ii las o penita. așa! :)
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur de"you're best choice is Epiphone
you're best choice is rosso puro"
greşit.
corect este:
your best choice is...
deoarece "you're" înseamnă tu eşti, pe când your înseamnă al tău.
apoi la "ce vine seara când", nu sună bine. o părere.
pentru textul : from blade runners II deun tecst (ca sa citez un clasic in viata) ca un desen animat
pentru textul : la mormântul lui menelau deEi, unele lucruri nu au ce să caute în societate. Așa că nu e nici o problemă. Nu știu dacă s-a vrut ca o frământare. E mai mult o rupere. Și neputință. Spumoasă cred că e prea mult spus, ești prea generos... Te mai aștept.
pentru textul : Hoții raiului deca toate intrebarile pe care le-am pus au legatura cu...ceea ce dvs. numeati "ascultarea preopinentului"; ascultare care, cred eu, este cu totul altceva decat mistocareala.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deIdeea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.
pentru textul : Aproape de cer deSesizez abia azi acest text. Sunt de acord că ne pierdem timpul, pentru că eu, în calitate de critic, n-am văzut autor care să admită, altfel decât de formă (dar şi asta, numai la rigoare), reproşurile, cât ar fi ele de îndreptăţite. Recunosc că nici mie, în calitate de autor comentat defavorabil, nu-mi prea convine critica. Dar trebuie să existe întotdeauna o măsură în toate.
pentru textul : Consideratii despre traducere deEu nu ştiu ce specialist în tehnica traducerii sunteţi dvs. Ştiu, însă, că, la noi, au apărut în ultimii 20 de ani cam mulţi specialişti în diverse domenii. Mă rog...Să admitem. Deşi orice carte se publică, astăzi, şi în alte ţări, la fel de uşor ca în România.
Problema e că dvs. confirmaţi, prin apelul la dicţionare, justeţea reproşului meu că, în traducere, utilizaţi o franceză de dicţionar. Şi mai şi mistificaţi: credeţi că eu nu observ că sensul indicat al lui "pénétrer" este "P. ext."? Am şi eu în casă un bun Larousse, din 1940. Dar să nu ne legăm de detalii. Problema nu e asta, iar eu nu mi-am arogat nicio clipă calitatea de specialist în traducere, şi nici pe cea de traducător. Dar priviţi halul în care aţi tradus, bunăoară, "O, rămâi..."! Dvs. nu aveţi, ca traducător, ceea ce Maiorescu numea "tact limbistic". Şi nu-l simţiţi deloc pe Eminescu în română, spre a-l putea face sesizabil şi în franceză. Eu ştiu atât: când îl citesc pe Lamartine în franceză, totul mi se pare în regulă; dar când îl citesc pe Eminescu în traducerea dvs., lucrurile nu mai sunt deloc comme il faut. Orice cod cultural aţi invoca!
Felul în care traduceţi dvs. îmi aminteşte de un comentator român de fotbal, care a aflat de undeva sensul cuvântului "maliţios", dar nu cunoaşte uzul. Şi atunci el spune, la fiecare fault, că jucătorul Cutare atacă maliţios!
De ce nu vă ocupaţi de altceva, care vi s-ar potrivi mai bine: să traduceţi din franceză în română. Şi să-i lăsaţi pe vorbitorii nativi de franceză, care cunosc şi româna, să-l traducă pe Eminescu!
Vlad, ai dreptate, ai prins bine chestia cu amarul. Nu știu dacă l-aș vedea ca pe un gust "mediu", unii chiar îl consideră în sine ca pe un gust țintă. De fapt, eu așa prinsesem poezia ta, uite că acum o citesc altfel; sunt bune comentariile astea. Andu, îți reamintesc că, potrivit punctului 23.3, comentariile trebuie "să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului": Rămâi te rog la subiect, pe viitor. Mulțumesc.
pentru textul : insomnie deSă văd ce pot face. Şi mie mi s-a părut puţin forţat finalul faţă de rest şi mulţumesc pentru opinia sinceră.
pentru textul : Amnezie deMi-a plăcut. Mai ales "cîștile" din final care, deși sunt un evident typo, au menirea să dea sarea și piperul unui text subțire care mizează pe o repetiție magistral ratată în acest final ca un fel de semn că ceva este în neregulă cu întreg poemul. Argumente am destule și sunt gata să ți le ofer dacă vrei. Andu
pentru textul : cred că mă voi rupe de căștile astea demașina nu se justifică acolo, decît ca un soi de ancoră. era suficient că apare computerul în sensul ăsta. orice-ul dublat scîrțîie. de la oglinzi încolo e chiar frumos... mă gîndesc la un ceai cu lună. și la un titlu romînesc.
pentru textul : dark glaze deExceptional, cred ca Marian ar trebui sa scrie mai multe haiku-uri in dialectul hutul, sonoritatea e remarcabila. Bobadil. P.S. L-am notat si muncesc cu sarg la varianta in limba sparga. Un prieten tatar l-a preluat deja iar un altul aroman mazgaleste de zor. P.P.S. Nefiind in stare sa analizez altceva decat varianta in limba romana (fiind cam incult de felul meu) zic si eu, versul de final e nereusit. Globalizarea perceptiei, conculzia, inefabila gogorita occidentala :-)
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) dePagini