Otilia, poemul tău denotă o trăire autentică dar suferă de prea multe greșeli de exprimare.
de exemplu strofa a treia este foarte confuză... poate un 'pe' acolo în ultimul vers ar mai lămuri câte ceva, zic și eu...
apoi strofa a patra debutează cu celebra strivire a limbii române 'din' ca un fel de economie a lui 'dintre'... iar cenușa chiar nu arde! poate un 'e' ar salva exprimarea, nu doar matematica logaritmilor.
Pe scurt, un poem care ar putea fi bun dacă nu ar fi atât de neglijent, de indiferent.
super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
Bianca, pe mine ma binedispune faptul ca textul asta a reusit sa binedispuna! despre observatii: ai dreptate in ce priveste prima strofa, si eu am simtit ca "intru" in poezie incepand cu a doua. poate si din cauza schimbarii de decor, de amplitudine a miscarii, etc. nu stiu ce sa spun despre "sa fii orb"...pe de o parte, observatia ta e corecta, pe de alta, ma intreb daca nu are rolul lui, de punte intre versuri. ma mai gandesc. multumesc de comentariu, e bine ca am macar o opinie.
Se întâmplă să ai dreptate, Violeta. Nimeni nu e perfect... Intre timp, recitind textul, am găsit alt typo: "oră-ntregă" ... Am remarcat că a fost adăugat și motto-ul din Esenin, remarcabil prin profunzime.
Eu stiu Dorine ca vrei sa spui ca semeni cu Keanu Reeves dar probabil ca aduci aici mai degraba cu Al Pacino. Problema e insa sufletul. Si aia nu se vede in poza.
Şi mie mi-a plăcut textul. Mă rezum să spun că are nişte construcţii descriptive foarte inspirate şi originale şi totuşi nu risipeşte din constanţă (pentru că în cazul ăsta, de cele mai multe ori, se întâmplă pierderea de altitudine).
"în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi /
deasupra doar nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei
mă întind
şi iarba se culcă sub mine
ca o femeie ameninţată cu pumnul"
ma bucur ca sunteti aici impreuna si ma sustineti sa nu cad, ca praslea cel voinic in sagetile amicale ale poetilor care ma admira f f f mult.
va astept cat se poate de beat (de fericire).
poazia asta a fost postata la 5 minute dupa ce a fost scrisa. mereu fac asta ... niciodata nu e de bine.
ulterior au fost lucruri in ea care nu mi-au placut nici macar mie.
acum.. repetitiile... repetitiile acelea imi par ca redau o anumita stare. daca o citesti repede-repede - parca ele au sens.
cat despre... hai-huiul poeziei asteia - daca mai treci pe aici, spune-mi de iti place mai tare varianta asta. chiar ti-as multumi de feed-back. iar rugaminta nu iti e adresata doar tie.
apoi as mai scoate faza cu zambetul fetitei. dar parca mi-e mila de el :))
„la mine în gât
între două noduri se face un pod
peste care trece ca o senzație stranie
dorul de țară”
la fel și ultimele 5 versuri, pe care le-aș vedea fără specificarea tipului de pilulă(fen-phen). Apoi, versul cu monstrul narcotic mi se pare că face parte din altă poveste, adică iese din context.
indiferent de gestul de plagiat al luciei marinescu mi se pare neavenit comentariul "batrinicios" generalizator al cristinei stefan. pot sa spun si eu acum: pai daca voi "batrinii" generalizati in halul asta ce sa mai astept de la cei tineri... o natiune de prejudecati...
acesta este un poem care, personal, m-a impresionat prin mesajul transmis, prin forta durerii pe care ai reusit s-o concentrezi in cuvinte simple pe intelesul tuturor, al invingatorilor si al invinsilor. pentru ca in iubirea de oameni si de Dumnezeu nu exista invingator sau invins. atunci nu se poate numi iubire de oameni, iubire de Dumnezeu... e o imagine poetica deosebita prin repetitia ce accentueaza distrugerea, ce indurereaza iremediabil "oazele memoriei" "În palmele mele țărână cu miros de lacrimi, în palmele mele cenușa sufletului meu."...
aranca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
un poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
Dle Cristea, mă onorează în chip deosebit aprecierea dumneavostră, iar precizările mă ajută în orientare. Intenția a fost de a încadra textul la poezie, dar mi-am zis să nu forțez prea mult limitele "speciilor". Ideea dintru început era să continuu aceste "hieroglifuri" cu alte câteva texte îngemănate, în același ton ambiguu și tot cu ordini răsturnate, sperând să fie cât de cât plăcute la lectură și să nu plictisească. Astfel, intervenția dumneavoastră o simt încurajatoare pentru mine și mă va face să merg mai departe. Aș dori chiar așa să le și numesc, "hieroglifuri" și nu "hieroglife", pentru a sugera acea altă nuanță, dar aceasta doar dacă nu se va reclama o prea mare violentare a limbii. Rămâne să mă decid și să încerc a da formă viitoarelor texte care, dacă vor merita atenția, voi ține seama de părerile cititorilor, oricât de sever critice, pentru a-mi semnala eventualele neajunsuri sau chiar erori de concept. Să văd ce iese.
Stimate Profet! Îmi cer scuze pentru indispoziția provocată prin nepostarea profilului. N-a fost un gest de impolitețe, pur și simplu fiind un amator în ceea ce privește netul, după vorba lui Caragiale un om vechi care preferă cartea pe hârtie, nu cunosc toate subtilitățile. Între timp, cum vedeți, lipsa a fost remediată. Am intrat pe Hermeneia îndemnat de o bună prietenă și atras de calitatea textelor, mult peste media a ceea ce am întâlnit în spațiul literar electronic. Să trecem la cestiune… Regret că, în răspăr cu numele sitului, ați aplicat textului meu o hermeneutică ciudată. Să începem cu sfârșitul: eu vorbesc despre antielitismul comunismului și al corectitudinii politice (ceea ce este totuși o axiomă asumată și abundent teoretizată de aceasta din urmă), dvs. mă trimiteți la „cenzura comunistă și dezbaterea culturală”? Care este legătura? Recunoașteți apoi că nu cunoașteți dezbaterea din Cotidianul. Ei au pornit de la o idee la care am aderat fără rezerve, cum și dvs, curățenia necesară a spațiului public, inclusiv cel cultural, de impostură și lichelism. Ceea ce mi-a atras dezaprobarea a fost modul jurnalistic deficitar, vânătoarea de senzațional cu orice preț într-o chestiune, trebuie să recunoașteți, deosebit de gingașe. Să luăm un exemplu ipotetic, pentru a fi mai ușor (nu e tocmai greu de găsit nici practic): să ne închipuim un roman foarte antisistem apărut înainte de 89, dar teribil de precar din punct de vedere estetic. Unde-l trecem: la valabil (pt. atitudine) sau la expirat (pt. formula literară)? Intrăm apoi într-o veche dezbatere asupra raportului etic – estetic. Rămân Junger sau Celine mai puțin mari scriitori datorită opțiunilor lor politice? Făcând „topuri” și „clasamente” cu excluzabili, liste negre, autorii demersului jurnalistic riscă să compromită prin hei rupism tocmai ideea de la care porniseră. Asta m-a supărat, și se vede destul de clar pentru cine citește cu bună credință. Mă încăpățânez apoi să cred că glumiți când susțineți valabilitatea votului în domeniul recunoașterii valorii. Democrația nu-și are aici nici un rost. Nici Shakespeare, nici Joyce, nici Eminescu n-ar fi cucerit la vremea lor un număr cât de cât reprezentativ de voturi. Putem milita din toată inima pentru o lustrație, inclusiv în sfera culturii, dar în nici un caz prin referendum: acesta poate să rămână, acesta nu. Ignorând aceste lucruri simple, autorii anchetei (speculez voit ambiguitatea termenului) au alunecat pe nesimțite de la o chestiune (pe care nici ei n-au știu în ce plan să o așeze: moral? estetic?) într-adevăr esențială pentru buna așezare a societății românești, spre una cu o miză intelectuală derizorie: conflictul inter-generaționist. Judecata morală pe care o invocați, stimate domn, e lucru care presupune multe și, înainte de toate competență morală. Nu intru în arcanele definirii sintagmei, dar presupun că nu v-ar plăcea să vă fie judecate poeziile de cineva care nu a citit în viața lui un volum de versuri. Aidoma, achiziționarea unei competențe morale îmi pare necesară înaintea emiterii unei judecăți aspre. A judeca pur și simplu pe criteriul după care oricine a avut ghinionul să trăiască „înainte de…” este în principiu vinovat de – măcar – complicitate, mi se pare simplist și periculos. Ne mișcăm într-un teritoriu al nuanțelor infinitezimale, unde și bisturiul e prea grosolan, trebuie finețea laserului. Cu atât mai mult nu voi fi de acord cu cei care vor să tranșeze chestiunea cu toporul. Conflictele inter-generaționiste au o frumoasă tradiție în cultura noastră, pe care am invocat-o fugar în eseul meu. Cu apogeul în interbelic. Atunci însă (ca și la junimiști mai devreme) cherela avea o miză intelectuală majoră. Mă interesa tocmai mutarea discuției în acest spațiu strict cultural, vreau să văd miza acestei dezbateri. Ciudat e că, pentru a da un exemplu recent, dacă un troglodit ca Dinu Săraru vine să dea public lecții de estetică și patriotism se revoltă tot un „vechi” precum Mircea Dinescu, nu cei care strigau împotriva „expiraților”. Sunt multe astfel de incongruențe supărătoare care pot compromite o idee necesară ca aerul. Asupra lor am meditat, câtuși de puțin roșu cum spuneți, mai degrabă negru de supărare și dezamăgire. Și, pentru că veni vorba de incongruențe… îngăduiți-mi, ca încheiere, să-mi exprim oarece nedumeriri „stilistice” față de tonul în care este compus Regulamentul Hermeneia, care sună foarte „tovărășește” prin îndemnurile la o nouă calitate și la accesul „pe noi culmi” de împlinire estetică, de tipul, citez: „Cu cât un membru este mai „sus” pe traiectoria novice – autor – maestru cu atât trebuie să se aștepte la și mai multă exigență din partea cititorilor și criticilor săi”. Cum bine știți, pentru orice scriitor, evoluția liniară este o himeră, după o capodoperă poate urma un eșec, sau invers. Urările ca fiecare text să fie mai presus decât precedentul sună, cum să spun, naiv-școlărește. Cel puțin. Cu respect și admirație pentru munca dumneavoastră de construcție literară!
las inceputul poemului laudelor meritatea a celor ce au scris aici inaintea mea. strofa a doua, insa, imi pare a expune ceva neiteresant despre subiectul poetic. o explicatie adusa primei strofe. din pacate, in cea de/a treia strofa, se incheie totul revenind la ideea dintru inceput. un poem scris ca si cand ai desena un cerc. cred ca acest aspect nu e nou, insa merita mereu experimentat.
Aalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
"Aici, e puţin din amândouă", adică puţin din "text itnrigant", şi puţin din "nu-şi dă de gol genul", nu puţin din amândouă genurile... Nu prea îmi place când mă exprim ca o locomotivă, dar na, uneori se mai pufăie.
Am revenit ca să-ţi demonstrez că aşa-s io - revenitor.
Da, Alma, ar fi fot foarte bine; măcar așa, n-ai mai fi vut motive să-i faci pe ceilalți să se simtă prost. deși, pentru o asemenea atitudine, nu-ți trebuiesc neapărat motive. o să-ți trimit banii, fii fără grijă.și las la latitudinea (ori altitudinea) ta dacă o să mai primesc antologia aceea sau nu. sincer vorbind, s-a dus dracului bucuria. merci. scuze, Virgil, pentru offtopic, dar uneori mi se umple și mie paharul.
pai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
n-am timp mai bobadile. spre deosebire de tine, probabil, eu trebuie sa muncesc greu. iar cind citesc, citesc istorie, filosofie. nu am timp de chestii din astea. te las pe tine. cind mai scriu ceva o fac din hobby. ceea ce nu pricep eu este daca tot te preocupa subtilitatile literare de ce te-ai coborit atit de des pe hermeneia in subsolul limbajului promiscuu si al scandalurilor de mahala. sau probabil asta e ceea ce vrei sa ne sugerezi aici in mod "istet", ca de vreme ce nu ar fi nevoie de "reguli" in literatura ceea ce fac eu aici pretinzind respectarea unui regulament (care atinge si ceea ce eventual se scrie) nu fac decit un fel de timpenie si ca probabil e ok sa ne scalimbaim in tot felul de brambureli pornografice care (dupa parerea mea) nu au de a face decit cu frustrarile unor anumite virste sau cu un fel de patologic "suav". vrei parerea mea? literatura si arta in general au nevoie de reguli. daca nu impuse atunci cel putin autoimpuse. in creatie pentru mine ordinea este haos-ordine-diversitate. si de fapt asta poti vedea si in univers. oricit de multa diversitate si paradox fascinant ai intilni in univers, in esenta in adincurile lui exista o ordine mai regida decit orice lege omeneasca. pina si cea mai dezordonata nebuloasa ascunde legi si reguli.but that's not the point. ideea este ca arta, asa cum spunea cineva, arta adevarata nu se naste in libertate ci in constringere, este de fapt rezultatul tensiunii dintre nevoia de exprimare si limitele constringerii mijloacelor de exprimare. cu cit exista mai multa "libertate" si resurse cu atit exista mai putina arta de fapt. de aceea, proportional vorbind exista mult mai ulta arta adevarata in literatura sau muzica sau arte plastice, si mult mai putina in cinematografie. de aceea un tarkovski sau chiar un dostoievski nu s-ar fi putut in veci naste in america sau in anglia. de aceea paganini a compus ce a compus dupa ce taica-su il batea peste degete ca sa atinga note pe care astazi nimeni nu le mai poate atinge cu o singura mina. de aceea de fapt arta si literatura adevarata s-au nascut din dinamica nevoii de a sparge regulile si nu din fericirea de a nu le avea.
Un submarin deasupra moscovei ori un cerb deasupra catedralei, mi-e totuna. Pentru mine o imagine prea epatanta prea greu de digerat. Am retinut frigul de castan si trecerea rochiei lungi inaitea ciclonului. Daca ai fi continuat pe linia asta, in opinia, mea textul ar fi atins o tandrete demna de luat in seama. Finalul, in opinia mea, mai previzibil nici ca se putea. Am si eu un poem care se termina cu in jurul singuratatii sale(asta ca sa demonstrez cit de intilnita e sintagma), plus ca plastilina si olarul se bat rau cap in cap. Eu stiam ca olarul minuieste lutul, dar fie si plastilina. Ori n-am inteles eu acolo amalgamul cu epoca pietrei dinozauri si plastilina. In fine, din punctul meu de vedere, exista autori care isi asuma criticile si evolueaza si autori care o tin mortis pe a lor. Astia din urma nu vor avea sansa de a progresa niciodata.
ei bine, nici mie nu-mi suna prea bine acel "popuata", crede-ma ca ma straduiesc sa gasesc un simonim mai fericit. ai vreo sugestie? mi-ar fi de ajutor daca mi-ai arata si partile care ti s-au parut fortate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc pentru trecere! ce mai pot spune?
pentru textul : Definiții pentru muze deOtilia, poemul tău denotă o trăire autentică dar suferă de prea multe greșeli de exprimare.
pentru textul : one way ticket dede exemplu strofa a treia este foarte confuză... poate un 'pe' acolo în ultimul vers ar mai lămuri câte ceva, zic și eu...
apoi strofa a patra debutează cu celebra strivire a limbii române 'din' ca un fel de economie a lui 'dintre'... iar cenușa chiar nu arde! poate un 'e' ar salva exprimarea, nu doar matematica logaritmilor.
Pe scurt, un poem care ar putea fi bun dacă nu ar fi atât de neglijent, de indiferent.
mi-e drag poemul tău... dar știu că poți mai mult...
pentru textul : unintended desuper text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
pentru textul : vorbim despre noi deBianca, pe mine ma binedispune faptul ca textul asta a reusit sa binedispuna! despre observatii: ai dreptate in ce priveste prima strofa, si eu am simtit ca "intru" in poezie incepand cu a doua. poate si din cauza schimbarii de decor, de amplitudine a miscarii, etc. nu stiu ce sa spun despre "sa fii orb"...pe de o parte, observatia ta e corecta, pe de alta, ma intreb daca nu are rolul lui, de punte intre versuri. ma mai gandesc. multumesc de comentariu, e bine ca am macar o opinie.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă deSe întâmplă să ai dreptate, Violeta. Nimeni nu e perfect... Intre timp, recitind textul, am găsit alt typo: "oră-ntregă" ... Am remarcat că a fost adăugat și motto-ul din Esenin, remarcabil prin profunzime.
pentru textul : Balada lui Serghei Esenin deEu stiu Dorine ca vrei sa spui ca semeni cu Keanu Reeves dar probabil ca aduci aici mai degraba cu Al Pacino. Problema e insa sufletul. Si aia nu se vede in poza.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deŞi mie mi-a plăcut textul. Mă rezum să spun că are nişte construcţii descriptive foarte inspirate şi originale şi totuşi nu risipeşte din constanţă (pentru că în cazul ăsta, de cele mai multe ori, se întâmplă pierderea de altitudine).
"în stînga un bărbat sărută poza iubitei cu urna soţiei pe genunchi /
deasupra doar nori ce au învăţat cum să ţină ploaia în ei
mă întind
şi iarba se culcă sub mine
ca o femeie ameninţată cu pumnul"
Unul dintre textele foarte reuşite.
pentru textul : Dum vita est deVirgil...aici sunt cu tine! Percepţia...este foarte diversă!
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile dema bucur ca sunteti aici impreuna si ma sustineti sa nu cad, ca praslea cel voinic in sagetile amicale ale poetilor care ma admira f f f mult.
pentru textul : Baletistul 2.0 deva astept cat se poate de beat (de fericire).
Saphirre, e doar un cintec (de leganat griul)...incadrarea de aseara a fost neintentionata. ma mai gindesc sa renunt sau nu la"linga ceruri".
pentru textul : cîntec de legănat grîul devlad
poazia asta a fost postata la 5 minute dupa ce a fost scrisa. mereu fac asta ... niciodata nu e de bine.
ulterior au fost lucruri in ea care nu mi-au placut nici macar mie.
acum.. repetitiile... repetitiile acelea imi par ca redau o anumita stare. daca o citesti repede-repede - parca ele au sens.
cat despre... hai-huiul poeziei asteia - daca mai treci pe aici, spune-mi de iti place mai tare varianta asta. chiar ti-as multumi de feed-back. iar rugaminta nu iti e adresata doar tie.
apoi as mai scoate faza cu zambetul fetitei. dar parca mi-e mila de el :))
pentru textul : Fast forward deCe am reținut în mod special din acest text este:
„la mine în gât
între două noduri se face un pod
peste care trece ca o senzație stranie
dorul de țară”
la fel și ultimele 5 versuri, pe care le-aș vedea fără specificarea tipului de pilulă(fen-phen). Apoi, versul cu monstrul narcotic mi se pare că face parte din altă poveste, adică iese din context.
doar o părere,
pentru textul : newsflash deEugen.
indiferent de gestul de plagiat al luciei marinescu mi se pare neavenit comentariul "batrinicios" generalizator al cristinei stefan. pot sa spun si eu acum: pai daca voi "batrinii" generalizati in halul asta ce sa mai astept de la cei tineri... o natiune de prejudecati...
pentru textul : Gând lucid deacesta este un poem care, personal, m-a impresionat prin mesajul transmis, prin forta durerii pe care ai reusit s-o concentrezi in cuvinte simple pe intelesul tuturor, al invingatorilor si al invinsilor. pentru ca in iubirea de oameni si de Dumnezeu nu exista invingator sau invins. atunci nu se poate numi iubire de oameni, iubire de Dumnezeu... e o imagine poetica deosebita prin repetitia ce accentueaza distrugerea, ce indurereaza iremediabil "oazele memoriei" "În palmele mele țărână cu miros de lacrimi, în palmele mele cenușa sufletului meu."...
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi dearanca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
pentru textul : Ruines de Rome deun poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
pentru textul : O ramură mai puţin deAlina, mulțumesc. mă bucură impresia ta. salutări din iași:)
pentru textul : rewind deDle Cristea, mă onorează în chip deosebit aprecierea dumneavostră, iar precizările mă ajută în orientare. Intenția a fost de a încadra textul la poezie, dar mi-am zis să nu forțez prea mult limitele "speciilor". Ideea dintru început era să continuu aceste "hieroglifuri" cu alte câteva texte îngemănate, în același ton ambiguu și tot cu ordini răsturnate, sperând să fie cât de cât plăcute la lectură și să nu plictisească. Astfel, intervenția dumneavoastră o simt încurajatoare pentru mine și mă va face să merg mai departe. Aș dori chiar așa să le și numesc, "hieroglifuri" și nu "hieroglife", pentru a sugera acea altă nuanță, dar aceasta doar dacă nu se va reclama o prea mare violentare a limbii. Rămâne să mă decid și să încerc a da formă viitoarelor texte care, dacă vor merita atenția, voi ține seama de părerile cititorilor, oricât de sever critice, pentru a-mi semnala eventualele neajunsuri sau chiar erori de concept. Să văd ce iese.
pentru textul : Hieroglif deStimate Profet! Îmi cer scuze pentru indispoziția provocată prin nepostarea profilului. N-a fost un gest de impolitețe, pur și simplu fiind un amator în ceea ce privește netul, după vorba lui Caragiale un om vechi care preferă cartea pe hârtie, nu cunosc toate subtilitățile. Între timp, cum vedeți, lipsa a fost remediată. Am intrat pe Hermeneia îndemnat de o bună prietenă și atras de calitatea textelor, mult peste media a ceea ce am întâlnit în spațiul literar electronic. Să trecem la cestiune… Regret că, în răspăr cu numele sitului, ați aplicat textului meu o hermeneutică ciudată. Să începem cu sfârșitul: eu vorbesc despre antielitismul comunismului și al corectitudinii politice (ceea ce este totuși o axiomă asumată și abundent teoretizată de aceasta din urmă), dvs. mă trimiteți la „cenzura comunistă și dezbaterea culturală”? Care este legătura? Recunoașteți apoi că nu cunoașteți dezbaterea din Cotidianul. Ei au pornit de la o idee la care am aderat fără rezerve, cum și dvs, curățenia necesară a spațiului public, inclusiv cel cultural, de impostură și lichelism. Ceea ce mi-a atras dezaprobarea a fost modul jurnalistic deficitar, vânătoarea de senzațional cu orice preț într-o chestiune, trebuie să recunoașteți, deosebit de gingașe. Să luăm un exemplu ipotetic, pentru a fi mai ușor (nu e tocmai greu de găsit nici practic): să ne închipuim un roman foarte antisistem apărut înainte de 89, dar teribil de precar din punct de vedere estetic. Unde-l trecem: la valabil (pt. atitudine) sau la expirat (pt. formula literară)? Intrăm apoi într-o veche dezbatere asupra raportului etic – estetic. Rămân Junger sau Celine mai puțin mari scriitori datorită opțiunilor lor politice? Făcând „topuri” și „clasamente” cu excluzabili, liste negre, autorii demersului jurnalistic riscă să compromită prin hei rupism tocmai ideea de la care porniseră. Asta m-a supărat, și se vede destul de clar pentru cine citește cu bună credință. Mă încăpățânez apoi să cred că glumiți când susțineți valabilitatea votului în domeniul recunoașterii valorii. Democrația nu-și are aici nici un rost. Nici Shakespeare, nici Joyce, nici Eminescu n-ar fi cucerit la vremea lor un număr cât de cât reprezentativ de voturi. Putem milita din toată inima pentru o lustrație, inclusiv în sfera culturii, dar în nici un caz prin referendum: acesta poate să rămână, acesta nu. Ignorând aceste lucruri simple, autorii anchetei (speculez voit ambiguitatea termenului) au alunecat pe nesimțite de la o chestiune (pe care nici ei n-au știu în ce plan să o așeze: moral? estetic?) într-adevăr esențială pentru buna așezare a societății românești, spre una cu o miză intelectuală derizorie: conflictul inter-generaționist. Judecata morală pe care o invocați, stimate domn, e lucru care presupune multe și, înainte de toate competență morală. Nu intru în arcanele definirii sintagmei, dar presupun că nu v-ar plăcea să vă fie judecate poeziile de cineva care nu a citit în viața lui un volum de versuri. Aidoma, achiziționarea unei competențe morale îmi pare necesară înaintea emiterii unei judecăți aspre. A judeca pur și simplu pe criteriul după care oricine a avut ghinionul să trăiască „înainte de…” este în principiu vinovat de – măcar – complicitate, mi se pare simplist și periculos. Ne mișcăm într-un teritoriu al nuanțelor infinitezimale, unde și bisturiul e prea grosolan, trebuie finețea laserului. Cu atât mai mult nu voi fi de acord cu cei care vor să tranșeze chestiunea cu toporul. Conflictele inter-generaționiste au o frumoasă tradiție în cultura noastră, pe care am invocat-o fugar în eseul meu. Cu apogeul în interbelic. Atunci însă (ca și la junimiști mai devreme) cherela avea o miză intelectuală majoră. Mă interesa tocmai mutarea discuției în acest spațiu strict cultural, vreau să văd miza acestei dezbateri. Ciudat e că, pentru a da un exemplu recent, dacă un troglodit ca Dinu Săraru vine să dea public lecții de estetică și patriotism se revoltă tot un „vechi” precum Mircea Dinescu, nu cei care strigau împotriva „expiraților”. Sunt multe astfel de incongruențe supărătoare care pot compromite o idee necesară ca aerul. Asupra lor am meditat, câtuși de puțin roșu cum spuneți, mai degrabă negru de supărare și dezamăgire. Și, pentru că veni vorba de incongruențe… îngăduiți-mi, ca încheiere, să-mi exprim oarece nedumeriri „stilistice” față de tonul în care este compus Regulamentul Hermeneia, care sună foarte „tovărășește” prin îndemnurile la o nouă calitate și la accesul „pe noi culmi” de împlinire estetică, de tipul, citez: „Cu cât un membru este mai „sus” pe traiectoria novice – autor – maestru cu atât trebuie să se aștepte la și mai multă exigență din partea cititorilor și criticilor săi”. Cum bine știți, pentru orice scriitor, evoluția liniară este o himeră, după o capodoperă poate urma un eșec, sau invers. Urările ca fiecare text să fie mai presus decât precedentul sună, cum să spun, naiv-școlărește. Cel puțin. Cu respect și admirație pentru munca dumneavoastră de construcție literară!
pentru textul : cum expiră o generație defrancisc, nu te cred
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deMa bucur sa va citesc si pe Hermeneia.
pentru textul : La taifas delas inceputul poemului laudelor meritatea a celor ce au scris aici inaintea mea. strofa a doua, insa, imi pare a expune ceva neiteresant despre subiectul poetic. o explicatie adusa primei strofe. din pacate, in cea de/a treia strofa, se incheie totul revenind la ideea dintru inceput. un poem scris ca si cand ai desena un cerc. cred ca acest aspect nu e nou, insa merita mereu experimentat.
pentru textul : Ușile deAalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
pentru textul : kansas in june de"Aici, e puţin din amândouă", adică puţin din "text itnrigant", şi puţin din "nu-şi dă de gol genul", nu puţin din amândouă genurile... Nu prea îmi place când mă exprim ca o locomotivă, dar na, uneori se mai pufăie.
Am revenit ca să-ţi demonstrez că aşa-s io - revenitor.
pentru textul : Mulţimi deDa, Alma, ar fi fot foarte bine; măcar așa, n-ai mai fi vut motive să-i faci pe ceilalți să se simtă prost. deși, pentru o asemenea atitudine, nu-ți trebuiesc neapărat motive. o să-ți trimit banii, fii fără grijă.și las la latitudinea (ori altitudinea) ta dacă o să mai primesc antologia aceea sau nu. sincer vorbind, s-a dus dracului bucuria. merci. scuze, Virgil, pentru offtopic, dar uneori mi se umple și mie paharul.
pentru textul : pridvorbe depai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
pentru textul : Epilog... den-am timp mai bobadile. spre deosebire de tine, probabil, eu trebuie sa muncesc greu. iar cind citesc, citesc istorie, filosofie. nu am timp de chestii din astea. te las pe tine. cind mai scriu ceva o fac din hobby. ceea ce nu pricep eu este daca tot te preocupa subtilitatile literare de ce te-ai coborit atit de des pe hermeneia in subsolul limbajului promiscuu si al scandalurilor de mahala. sau probabil asta e ceea ce vrei sa ne sugerezi aici in mod "istet", ca de vreme ce nu ar fi nevoie de "reguli" in literatura ceea ce fac eu aici pretinzind respectarea unui regulament (care atinge si ceea ce eventual se scrie) nu fac decit un fel de timpenie si ca probabil e ok sa ne scalimbaim in tot felul de brambureli pornografice care (dupa parerea mea) nu au de a face decit cu frustrarile unor anumite virste sau cu un fel de patologic "suav". vrei parerea mea? literatura si arta in general au nevoie de reguli. daca nu impuse atunci cel putin autoimpuse. in creatie pentru mine ordinea este haos-ordine-diversitate. si de fapt asta poti vedea si in univers. oricit de multa diversitate si paradox fascinant ai intilni in univers, in esenta in adincurile lui exista o ordine mai regida decit orice lege omeneasca. pina si cea mai dezordonata nebuloasa ascunde legi si reguli.but that's not the point. ideea este ca arta, asa cum spunea cineva, arta adevarata nu se naste in libertate ci in constringere, este de fapt rezultatul tensiunii dintre nevoia de exprimare si limitele constringerii mijloacelor de exprimare. cu cit exista mai multa "libertate" si resurse cu atit exista mai putina arta de fapt. de aceea, proportional vorbind exista mult mai ulta arta adevarata in literatura sau muzica sau arte plastice, si mult mai putina in cinematografie. de aceea un tarkovski sau chiar un dostoievski nu s-ar fi putut in veci naste in america sau in anglia. de aceea paganini a compus ce a compus dupa ce taica-su il batea peste degete ca sa atinga note pe care astazi nimeni nu le mai poate atinge cu o singura mina. de aceea de fapt arta si literatura adevarata s-au nascut din dinamica nevoii de a sparge regulile si nu din fericirea de a nu le avea.
pentru textul : some rule rules some rules deUn submarin deasupra moscovei ori un cerb deasupra catedralei, mi-e totuna. Pentru mine o imagine prea epatanta prea greu de digerat. Am retinut frigul de castan si trecerea rochiei lungi inaitea ciclonului. Daca ai fi continuat pe linia asta, in opinia, mea textul ar fi atins o tandrete demna de luat in seama. Finalul, in opinia mea, mai previzibil nici ca se putea. Am si eu un poem care se termina cu in jurul singuratatii sale(asta ca sa demonstrez cit de intilnita e sintagma), plus ca plastilina si olarul se bat rau cap in cap. Eu stiam ca olarul minuieste lutul, dar fie si plastilina. Ori n-am inteles eu acolo amalgamul cu epoca pietrei dinozauri si plastilina. In fine, din punctul meu de vedere, exista autori care isi asuma criticile si evolueaza si autori care o tin mortis pe a lor. Astia din urma nu vor avea sansa de a progresa niciodata.
pentru textul : hurricane plane deei bine, nici mie nu-mi suna prea bine acel "popuata", crede-ma ca ma straduiesc sa gasesc un simonim mai fericit. ai vreo sugestie? mi-ar fi de ajutor daca mi-ai arata si partile care ti s-au parut fortate.
pentru textul : (meta)morfoze dePagini