aranca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
Prima strofa mi se pare putin cam haotica, mai ales ca "noapte avida de dragoste" mi se pare o stingacie. In rest, in opinia mea, mi-a placut jocul acesta.
omul e o clavicula, femeia o coasta... as taia din text cuvintele figurile de stil explicite inutile: "le aduc sub pleoape pumnii mei lichizi" "tale plânge sau dacă celălalt" "la infinit" "reciproc prin paie aromate" asa obtin interesant.
Dacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.
Am vrut sa scriu de mai multa vreme despre acest text. Nu s-a putut. Recomandare: astfel de "notite de calatorie" ar trebui adunate si publicate, eventual creata o antologie. Aceste simple "notite" ar putea constitui o sursa a istoriei de maine. Pentru frumusetea limbajului, o penita. Dancus
Sunt sigur ca este asa cum spui (banuiam asta, de altfel). Asta e. Daca textele ar avea mii de accesari, n-ar conta. Dar aici sunt accesari putine. Si eu contez pe buna-credinta a tuturor, mai ales ca suntem intr-o conversatie, nu intr-o competitie.
Adriana, Hai să discutăm, dacă ai chef, puțin despre New Age. Am să încerc, cȃt voi putea de scurt (pentru a nu plictisi) să zic cum „văd” eu lucrurile. Plec de la un citat, pentru ca îmi e mai ușor. „… in perioada Hinayana categoriile de substanță si calitate, deși oficial nu au fost admise, întotdeauna ele au tins să reapară pe anumite uși din spate… In primul rând, o «casa de stocare a conștiinței» a fost imaginată. Toate traseele morților anterioare și toți germenii gȃndurilor viitoare au fost stocate in acest receptacol. Aici existȃnd numai instantaneitate și corelare” (traducerea aproximativă îmi aparține cu toate deficiențele ei, din Scherbatski, „Buddhist Logic”, care, deși în primă ediție a apărut prin 1934 – 35, ea a fost reeditata de nu știu cȃte ori, ediția din 2003 continuȃnd să ocupe primul loc al vȃnzarilor de cărți pe domeniu respectiv). Adică, așa cu frumos se spune în Avatamsaka Sutra, cunoscută si sub numele de "Flower Garland Sutra" care conține "The Jeweled Net of Indra". Și care este un model fascinant în care universul este reprezentat ca o rețea complexă, o plasă (infinit dimensională), ale cărei noduri sunt perle ce se reflectă nu numai pe sine sau unele în altele, dar oglindesc în ele întregul Cosmos ad infinitum. La rȃndul său Plotin, care încearcă să-l împace pe Platon cu Aristotel, postulează existența a două ipostaze ale materiei. Una care ar corespunde cu „Lumea Ideilor” platoniciană, însă în care toate acestea se află „împreună” (într-un fel de spațiu adimensional - în matematică astfel de spații sunt modelabile în Topologie și, în prelungire, în Teoria Categoriilor și a Toposurilor) și, mai ales, „simultan” (ceea ce te face să te gȃndești că aici ar cam exista un fel de rudiment de „timp”, adică „instantaneitatea”), deci existȃnd un fel de dinamică heracliteană (vezi „Logosul Divin” al acestuia); iar alta corespunzȃnd Empiricului (Sensibilului) nostru de toate zilele – spațial (euclidian) și temporal (liniar) sau, de la Einstein citire, spațio-temporal, din „Peșterea” platoniciană. Generată de „Lumea Ideilor” (la fel de „reală” ca și „Lumea Ideilor”, dar de o „realitate” secundă. Mai adaug: se pare că însuși Platon, în dialogurile sale tȃrzii, tindea spre un oarecare heraclitism în legătură cu „Lumea Ideilor”). Stop. Acum pot spune cam ce-mi trece mie (se poate spune „de-a dreptul fantezist” sau SF) prin cap. Omul ar avea acces la o astfel de „Lume a Ideilor” – Intelect Cosmic - prin așa numitul „simț intern” – discutat azi pe larg de cei care se ocupă cu filosofia „mentalului” și caută „conștiința” și, mai ales „conștiența” (awareness), a nu se confunda cu „știința cogniției” – simț intern de care vorbește Alchimia (Paracelsus chiar postulează existența unui organ intern special), dar, mai ales, Budismul. Deci, omul ar putea avea acces la acest tip de realitate și, mai mult, ar putea „acționa” pe acolo și astfel, indirect, dar mult mai eficient, în Empiric. Dacă astea sunt „fantezii” (sau nu) ar trebui mers prin Astrofizica contemporană și Fizica Subcuantică, care le susține deocamdată teoretic, dar și pe baza unor „măsurători” (deci „obiective”) indirecte în „Cuantic” (Fizica particulelor elementare). Mărturii ar fi tot soiul de manipulări microelectronice, nanotehnologice, ale ingineriei genetice etc., etc.. Ceea ce poate „mirosi” a un fel de „magie” de tip New Age transferată în tehnologie și inginerie. Cu implicații în Empiric, deocamdată, doar vag și greu de bănuit pentru viitor. Or dacă asemenea „acțiuni” se desfășoară necontrolat și necontrolabil, ele ar putea fi amendate de anumite „Legi” din „Lumea (aia a) Ideilor” (Intelect Cosmic) pe care nu le știm. Asociez toate astea cu ceea ce s-a spus, încă în urmă cu peste 2000 de ani în „Yoga Sutra” a lui Patanjali. Care atrage atenția că, într-un anumit stadiu de evoluție, un yoghin poate ajunge să posede puteri supranaturale. Ceea ce este extrem de periculos în măsura în care yoghinul se oprește la acest stadiu și nu evoluează mai departe. Mai departe, spre ce? Păi, de-a valma: spre UNU-l platonician, VIDUL budist, etc. sau cum s-o mai fi numit în diverse contexte culturale (Shamanii tolteci vorbesc, de exemplu, de ceva absolut incognoscibil care se află dincolo de VULTUR care ne oferă „conștiință” pentru ca noi s-o dezvoltăm și, în final, cȃnd murim, s-o oferim drept hrană „prelucrată” aceluiași VULTUR – ceva gen MATRIX), într-un cuvȃnt, spre SACRALITATE (zic eu). Ori New Age-ul pe care îl acuz eu, este ceva de genul unei „magii negre”, necontrolate, „implementată” azi la nivel „tehnologic”. Departe de mine, ca zis „om de știință”, de a blama tehnologia. Dar trebuie să fii „deasupra ei” ca să o poți „controla” în acord cu „legile” Sacralității. Cum sa ajungi acolo?
draga noastra marchiza, (la bunica marchiza era un fel de veranda - nu stiu cum de a ajuns asa in limba romana din anii '60), anyway, sa iti raspund - la punctul 1. - in momentul de fata exista sectiunile de articol si polemica la categoria de proza. fiind sectiuni nu au link-uri specifice. pe viitor intentionez sa restructurez categoriile si si sectiunile. de exemplu vreau sa comasez categoriile de bilingv, traduceri si limbi straine intr-o singura categorie "lingua". de asemeni imi propun sa creez o categorie separata de "gazeta" care sa includa numai sectiuni specifice precum articol, polemica sau interviu. nu stiu daca va exista un link dedicat pentru articole dar e posibil ca vizibilitatea fiecaror sectiuni sa fie mai mare de acum pe prima pagina. poate si prin linkuri. este drept, unele texte "mor" ingropate in spatele primei pagini dupa postare. de aceea acum de exemplu ultimul text postat la un moment dat apare (pentru atit timp cit are aceasta calitate) in prima pagina (partial). asta si pentru a-i oferi o "vizibilitate" mai mare dar si pentru a incuraja activitatea de publicare. la punctul 2. - noi nu avem recomandate pe hermeneia. nu inteleg ce vrei sa spui prin "fluenta". nu inteleg nici a doua parte a punctului. poate explici mai bine ce vrei sa spui sau sa propui. la punctul 3. - te rog sa explici mai clar ce vrei sa propui. ce este acel "articol special"? daca mai ai de spus, by all means, spune...
Prima impresie: designul (partea de sus, vorba lui hialin) mi se pare slabă comaparativ cu Hermeneia 1.0. În rest, însă, arată... elegant, sobru dar călduros în acelaşi timp. Referitor la funcţii - n-am apucat încă să le testez pe toate; după ce o voi face, voi reveni, poate, cu alte observaţii. Deocamdată: pe Win. Xp Sp2, cu IE7, diacriticele se văd mici. Probleme la logare (de multe ori, deşi tastezi pen name-ul si parola corect, nu le recunoaşte. Apoi, o face, te loghează, dar îţi dă mesaj de eroare. Dar acest bug era şi pe versiunea anterioară.) Există un meniu, în dreapta - cel de pe "prima pagină - care, dpdv cromatic, mi se pare supraîncărcat (roşu, albastru, negru). Sper că s-a rezolvat şi problema cu "titlul" comentariului. Hermeneia 1.0 îţi ştergea comentariul dacă uitati să pui titlul. Ca o propunere, poate subiectivă: aş fi preferat ca titlurile din meniul de sus să fie vizibile şi fără să dai click în coloana formată din acele liniuţe, pentru că nu ar mai fi necesitat învăţarea pe de rost a lor, învăţare necesară economisirii timpului petrecut în căutarea rubricii dorite.Nu cunosc foarte bine procesul de reconstrucţie al unui site, de aceea tooate observaţiile mele pot părea cârcoteli. Repet: ca aspect (minus partea de sus), ca funcţii noi, ca concept (sorry de cacofonie) mi se pare foarte ok. Felicitări şi la mai mare!
Evident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
iata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."
Cristina, mă bucur, chiar mă bucur că n-a fost trecut cu vederea simbolismul fonetic sau, aşa cum bine o numeşti tu, "estetica sonoră". Pe lângă condensare, dinamică şi elipsă, am folosit acest procedeu (uzând şi de aliteraţie). Mulţumesc de trecere şi descorsetare!
poemul nu are un mesaj clar de sine statator; este o parte dintr-o, sa-i zicem, trilogie. poate citind si celelalte doua scrieri se intrevede un sens. multam' pentru comentariu..
Paul, dacă tot apreciezi tu activitatea mea de moderator, te rog să te întorci pe textele pe care doar "ai lăsat semn" astăzi și să faci încurajări mai substanțiale și mai la obiect. Pentru că merită! Desigur, desigur, dau un exemplu cu tine. Atentă, Bianca.
Mulțam Alma.Interesant. :) Fiindcă acolo, în interferențe, cumva se întâmplă cel mai firesc lucrurile. "Tidal love"? :) În stânga jos s-a creat o anumită nuanță peste care nimic nu aș vrea să fie scris. Și de felul meu nu îmi aștern numele pe colaje, you already know it. :) În plus, stânga jos (think about it) dă și sentimentul de spațiu în care se poate pluti, liber. :)
Younger Sister, te rog încă o dată să faci un comentariu doar dacă ai ceva de spus (nu contează că ești apreciativă sau nu) la adresa unui text, fără ironii, insinuări și bășcălii.
mi-a placut schema poemului prin asezarea in pagina, limita intrezarita, dar, acest decupat de la final prea se afirma singur, mi-ar fi placut ceva mai lucrat, medeea
Ce determină limita între pornografie și o fotografie de artă? Nici nu cred că este cazul să ne întrebăm aici. Fotografia aceasta personal o găsesc dezgustătoare, dar nu pot, având ceva studii de fotografie la activ, să nu spun: jos pălăria. A personajului care, în ciuda și in pofida, desigur, citește :-) Fotografia aceasta are expresie, are poveste, are forță, ironie, dezgust și detașare, compoziție. Ca să nu mai vorbesc despre tehnică. Poate ne dai și ceva detalii, Adrian, aș fi tare interesată. Eu m-aș întreba invers: în ce măsură poza e susținută de vers... cred că puteai exploata mai mult imaginea aceasta și re-născoci. "găsești explicația și motivul" nu-mi sună bine.
multumesc pentru primire si pentru comentariu. nu stiu ce as putea zice despre partea a doua a textului, am sa incerc sa intuiesc ce inseamna "rezerve" la modul concret.
ultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
Timpul nu mi-a permis zilele acestea să las semn sub această poezie. Nu știu la ce adaptare te referi, dar, sub condiția originalității poeziei, și sunt convinsă că trimiterea ta a fost doar una la idee, pentru că altfel n-ai fi postat poezia aici, am dorit să recomand această poezie ca fiind una scrisă cu patos (nu credeam să mai folosesc acest cuvânt în zilele noastre), cu nerv și furie, dintr-o suflare. Discursul este impecabil, construcția are har și te poartă cu dexteritare către un final deosebit. Într-un cuvânt, pentru cine nu mai crede că un astfel de subiect poate fi de actualitate, sau că, dacă aduci în față o tară a trecutului înseamnă că blamezi totul, sau pentru cine crede că este bine să păstrăm tăcerea asupra trecutului în numele unei iertări creștine greșit înțelese de cei care ar trebui tutuși să ceară acea iertare, dar nu au făcut-o niciodată, pentru aceia o astfel de poezie este un semnal de alarmă. Și vin, dacă îmi vei permite, să spun că nu sunt în van astfel de atitudini, pentru că uite, nu demult, biserica a înțeles că sunt moment în istorie când echidistanța politică nu trebuie confundată cu lașitatea în fața unor încălcări grave ale demnității umane și a poporului, și a luat una dintre cele mai frumoase și de apreciat poziții, după părerea mea, din ultima sută de ani. Mulțumesc, Virgil, pentru postarea acestei poezii. Te felicit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aranca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
pentru textul : Ruines de Rome dePrima strofa mi se pare putin cam haotica, mai ales ca "noapte avida de dragoste" mi se pare o stingacie. In rest, in opinia mea, mi-a placut jocul acesta.
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă defrumoasa idee. felicitari
pentru textul : Economie poetică deomul e o clavicula, femeia o coasta... as taia din text cuvintele figurile de stil explicite inutile: "le aduc sub pleoape pumnii mei lichizi" "tale plânge sau dacă celălalt" "la infinit" "reciproc prin paie aromate" asa obtin interesant.
pentru textul : omul e o claviculă deDacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.
pentru textul : urme deiata si o varianta poate putin decontextualizata
pentru textul : iubirea la podu iloaiei deAm vrut sa scriu de mai multa vreme despre acest text. Nu s-a putut. Recomandare: astfel de "notite de calatorie" ar trebui adunate si publicate, eventual creata o antologie. Aceste simple "notite" ar putea constitui o sursa a istoriei de maine. Pentru frumusetea limbajului, o penita. Dancus
pentru textul : inima României desă mă votez pe mine în ideea că nu mă votează nimeni!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dedar mă bucur că ţi-am aflat părerea, dragă Nuţa.
un typo in subtitlu, repetat si in strofa a treia...
pentru textul : Nu ştiu cum va fi mai departe deuf! nu se poate sa redactezi cu mai multa atentie?
Sunt sigur ca este asa cum spui (banuiam asta, de altfel). Asta e. Daca textele ar avea mii de accesari, n-ar conta. Dar aici sunt accesari putine. Si eu contez pe buna-credinta a tuturor, mai ales ca suntem intr-o conversatie, nu intr-o competitie.
pentru textul : despre noi I I ▒ deAdriana, Hai să discutăm, dacă ai chef, puțin despre New Age. Am să încerc, cȃt voi putea de scurt (pentru a nu plictisi) să zic cum „văd” eu lucrurile. Plec de la un citat, pentru ca îmi e mai ușor. „… in perioada Hinayana categoriile de substanță si calitate, deși oficial nu au fost admise, întotdeauna ele au tins să reapară pe anumite uși din spate… In primul rând, o «casa de stocare a conștiinței» a fost imaginată. Toate traseele morților anterioare și toți germenii gȃndurilor viitoare au fost stocate in acest receptacol. Aici existȃnd numai instantaneitate și corelare” (traducerea aproximativă îmi aparține cu toate deficiențele ei, din Scherbatski, „Buddhist Logic”, care, deși în primă ediție a apărut prin 1934 – 35, ea a fost reeditata de nu știu cȃte ori, ediția din 2003 continuȃnd să ocupe primul loc al vȃnzarilor de cărți pe domeniu respectiv). Adică, așa cu frumos se spune în Avatamsaka Sutra, cunoscută si sub numele de "Flower Garland Sutra" care conține "The Jeweled Net of Indra". Și care este un model fascinant în care universul este reprezentat ca o rețea complexă, o plasă (infinit dimensională), ale cărei noduri sunt perle ce se reflectă nu numai pe sine sau unele în altele, dar oglindesc în ele întregul Cosmos ad infinitum. La rȃndul său Plotin, care încearcă să-l împace pe Platon cu Aristotel, postulează existența a două ipostaze ale materiei. Una care ar corespunde cu „Lumea Ideilor” platoniciană, însă în care toate acestea se află „împreună” (într-un fel de spațiu adimensional - în matematică astfel de spații sunt modelabile în Topologie și, în prelungire, în Teoria Categoriilor și a Toposurilor) și, mai ales, „simultan” (ceea ce te face să te gȃndești că aici ar cam exista un fel de rudiment de „timp”, adică „instantaneitatea”), deci existȃnd un fel de dinamică heracliteană (vezi „Logosul Divin” al acestuia); iar alta corespunzȃnd Empiricului (Sensibilului) nostru de toate zilele – spațial (euclidian) și temporal (liniar) sau, de la Einstein citire, spațio-temporal, din „Peșterea” platoniciană. Generată de „Lumea Ideilor” (la fel de „reală” ca și „Lumea Ideilor”, dar de o „realitate” secundă. Mai adaug: se pare că însuși Platon, în dialogurile sale tȃrzii, tindea spre un oarecare heraclitism în legătură cu „Lumea Ideilor”). Stop. Acum pot spune cam ce-mi trece mie (se poate spune „de-a dreptul fantezist” sau SF) prin cap. Omul ar avea acces la o astfel de „Lume a Ideilor” – Intelect Cosmic - prin așa numitul „simț intern” – discutat azi pe larg de cei care se ocupă cu filosofia „mentalului” și caută „conștiința” și, mai ales „conștiența” (awareness), a nu se confunda cu „știința cogniției” – simț intern de care vorbește Alchimia (Paracelsus chiar postulează existența unui organ intern special), dar, mai ales, Budismul. Deci, omul ar putea avea acces la acest tip de realitate și, mai mult, ar putea „acționa” pe acolo și astfel, indirect, dar mult mai eficient, în Empiric. Dacă astea sunt „fantezii” (sau nu) ar trebui mers prin Astrofizica contemporană și Fizica Subcuantică, care le susține deocamdată teoretic, dar și pe baza unor „măsurători” (deci „obiective”) indirecte în „Cuantic” (Fizica particulelor elementare). Mărturii ar fi tot soiul de manipulări microelectronice, nanotehnologice, ale ingineriei genetice etc., etc.. Ceea ce poate „mirosi” a un fel de „magie” de tip New Age transferată în tehnologie și inginerie. Cu implicații în Empiric, deocamdată, doar vag și greu de bănuit pentru viitor. Or dacă asemenea „acțiuni” se desfășoară necontrolat și necontrolabil, ele ar putea fi amendate de anumite „Legi” din „Lumea (aia a) Ideilor” (Intelect Cosmic) pe care nu le știm. Asociez toate astea cu ceea ce s-a spus, încă în urmă cu peste 2000 de ani în „Yoga Sutra” a lui Patanjali. Care atrage atenția că, într-un anumit stadiu de evoluție, un yoghin poate ajunge să posede puteri supranaturale. Ceea ce este extrem de periculos în măsura în care yoghinul se oprește la acest stadiu și nu evoluează mai departe. Mai departe, spre ce? Păi, de-a valma: spre UNU-l platonician, VIDUL budist, etc. sau cum s-o mai fi numit în diverse contexte culturale (Shamanii tolteci vorbesc, de exemplu, de ceva absolut incognoscibil care se află dincolo de VULTUR care ne oferă „conștiință” pentru ca noi s-o dezvoltăm și, în final, cȃnd murim, s-o oferim drept hrană „prelucrată” aceluiași VULTUR – ceva gen MATRIX), într-un cuvȃnt, spre SACRALITATE (zic eu). Ori New Age-ul pe care îl acuz eu, este ceva de genul unei „magii negre”, necontrolate, „implementată” azi la nivel „tehnologic”. Departe de mine, ca zis „om de știință”, de a blama tehnologia. Dar trebuie să fii „deasupra ei” ca să o poți „controla” în acord cu „legile” Sacralității. Cum sa ajungi acolo?
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deDeosebit de frumoasă această elegie șoptită, murmur delicat pe malul unui anotimp al marilor treceri.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist dedraga noastra marchiza, (la bunica marchiza era un fel de veranda - nu stiu cum de a ajuns asa in limba romana din anii '60), anyway, sa iti raspund - la punctul 1. - in momentul de fata exista sectiunile de articol si polemica la categoria de proza. fiind sectiuni nu au link-uri specifice. pe viitor intentionez sa restructurez categoriile si si sectiunile. de exemplu vreau sa comasez categoriile de bilingv, traduceri si limbi straine intr-o singura categorie "lingua". de asemeni imi propun sa creez o categorie separata de "gazeta" care sa includa numai sectiuni specifice precum articol, polemica sau interviu. nu stiu daca va exista un link dedicat pentru articole dar e posibil ca vizibilitatea fiecaror sectiuni sa fie mai mare de acum pe prima pagina. poate si prin linkuri. este drept, unele texte "mor" ingropate in spatele primei pagini dupa postare. de aceea acum de exemplu ultimul text postat la un moment dat apare (pentru atit timp cit are aceasta calitate) in prima pagina (partial). asta si pentru a-i oferi o "vizibilitate" mai mare dar si pentru a incuraja activitatea de publicare. la punctul 2. - noi nu avem recomandate pe hermeneia. nu inteleg ce vrei sa spui prin "fluenta". nu inteleg nici a doua parte a punctului. poate explici mai bine ce vrei sa spui sau sa propui. la punctul 3. - te rog sa explici mai clar ce vrei sa propui. ce este acel "articol special"? daca mai ai de spus, by all means, spune...
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deAdriana, si pentru felicitare si pentru imbratisare!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dePrima impresie: designul (partea de sus, vorba lui hialin) mi se pare slabă comaparativ cu Hermeneia 1.0. În rest, însă, arată... elegant, sobru dar călduros în acelaşi timp. Referitor la funcţii - n-am apucat încă să le testez pe toate; după ce o voi face, voi reveni, poate, cu alte observaţii. Deocamdată: pe Win. Xp Sp2, cu IE7, diacriticele se văd mici. Probleme la logare (de multe ori, deşi tastezi pen name-ul si parola corect, nu le recunoaşte. Apoi, o face, te loghează, dar îţi dă mesaj de eroare. Dar acest bug era şi pe versiunea anterioară.) Există un meniu, în dreapta - cel de pe "prima pagină - care, dpdv cromatic, mi se pare supraîncărcat (roşu, albastru, negru). Sper că s-a rezolvat şi problema cu "titlul" comentariului. Hermeneia 1.0 îţi ştergea comentariul dacă uitati să pui titlul. Ca o propunere, poate subiectivă: aş fi preferat ca titlurile din meniul de sus să fie vizibile şi fără să dai click în coloana formată din acele liniuţe, pentru că nu ar mai fi necesitat învăţarea pe de rost a lor, învăţare necesară economisirii timpului petrecut în căutarea rubricii dorite.Nu cunosc foarte bine procesul de reconstrucţie al unui site, de aceea tooate observaţiile mele pot părea cârcoteli. Repet: ca aspect (minus partea de sus), ca funcţii noi, ca concept (sorry de cacofonie) mi se pare foarte ok. Felicitări şi la mai mare!
La mulţi ani tuturor!
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deEvident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deiata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."
pentru textul : dincolo deCristina, mă bucur, chiar mă bucur că n-a fost trecut cu vederea simbolismul fonetic sau, aşa cum bine o numeşti tu, "estetica sonoră". Pe lângă condensare, dinamică şi elipsă, am folosit acest procedeu (uzând şi de aliteraţie). Mulţumesc de trecere şi descorsetare!
pentru textul : Sonor vertical depoemul nu are un mesaj clar de sine statator; este o parte dintr-o, sa-i zicem, trilogie. poate citind si celelalte doua scrieri se intrevede un sens. multam' pentru comentariu..
pentru textul : trei cinci opt deMargas, ce-ai scris tu aici nu e amuzant, însă e de tot râsul. de râsul amar, mai exact…
n-o să mai explic de ce, văd că am încercat să-i sugerez și lui Paul ceva, dar...
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile dePaul, dacă tot apreciezi tu activitatea mea de moderator, te rog să te întorci pe textele pe care doar "ai lăsat semn" astăzi și să faci încurajări mai substanțiale și mai la obiect. Pentru că merită! Desigur, desigur, dau un exemplu cu tine. Atentă, Bianca.
pentru textul : viitorul ochilor în lume deMulțam Alma.Interesant. :) Fiindcă acolo, în interferențe, cumva se întâmplă cel mai firesc lucrurile. "Tidal love"? :) În stânga jos s-a creat o anumită nuanță peste care nimic nu aș vrea să fie scris. Și de felul meu nu îmi aștern numele pe colaje, you already know it. :) În plus, stânga jos (think about it) dă și sentimentul de spațiu în care se poate pluti, liber. :)
pentru textul : sculptată în gheață deYounger Sister, te rog încă o dată să faci un comentariu doar dacă ai ceva de spus (nu contează că ești apreciativă sau nu) la adresa unui text, fără ironii, insinuări și bășcălii.
pentru textul : avon cosmetics demi-a placut schema poemului prin asezarea in pagina, limita intrezarita, dar, acest decupat de la final prea se afirma singur, mi-ar fi placut ceva mai lucrat, medeea
pentru textul : Fugară deCe determină limita între pornografie și o fotografie de artă? Nici nu cred că este cazul să ne întrebăm aici. Fotografia aceasta personal o găsesc dezgustătoare, dar nu pot, având ceva studii de fotografie la activ, să nu spun: jos pălăria. A personajului care, în ciuda și in pofida, desigur, citește :-) Fotografia aceasta are expresie, are poveste, are forță, ironie, dezgust și detașare, compoziție. Ca să nu mai vorbesc despre tehnică. Poate ne dai și ceva detalii, Adrian, aș fi tare interesată. Eu m-aș întreba invers: în ce măsură poza e susținută de vers... cred că puteai exploata mai mult imaginea aceasta și re-născoci. "găsești explicația și motivul" nu-mi sună bine.
pentru textul : Felinar demultumesc pentru primire si pentru comentariu. nu stiu ce as putea zice despre partea a doua a textului, am sa incerc sa intuiesc ce inseamna "rezerve" la modul concret.
pentru textul : nu îţi dau drumul deCristina,
pentru textul : Vera ikon deiti multumesc mult pentru apreciere.si generozitate.
VV
Batrachomiomahie!!!
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
pentru textul : cuvânt impropriu deTimpul nu mi-a permis zilele acestea să las semn sub această poezie. Nu știu la ce adaptare te referi, dar, sub condiția originalității poeziei, și sunt convinsă că trimiterea ta a fost doar una la idee, pentru că altfel n-ai fi postat poezia aici, am dorit să recomand această poezie ca fiind una scrisă cu patos (nu credeam să mai folosesc acest cuvânt în zilele noastre), cu nerv și furie, dintr-o suflare. Discursul este impecabil, construcția are har și te poartă cu dexteritare către un final deosebit. Într-un cuvânt, pentru cine nu mai crede că un astfel de subiect poate fi de actualitate, sau că, dacă aduci în față o tară a trecutului înseamnă că blamezi totul, sau pentru cine crede că este bine să păstrăm tăcerea asupra trecutului în numele unei iertări creștine greșit înțelese de cei care ar trebui tutuși să ceară acea iertare, dar nu au făcut-o niciodată, pentru aceia o astfel de poezie este un semnal de alarmă. Și vin, dacă îmi vei permite, să spun că nu sunt în van astfel de atitudini, pentru că uite, nu demult, biserica a înțeles că sunt moment în istorie când echidistanța politică nu trebuie confundată cu lașitatea în fața unor încălcări grave ale demnității umane și a poporului, și a luat una dintre cele mai frumoase și de apreciat poziții, după părerea mea, din ultima sută de ani. Mulțumesc, Virgil, pentru postarea acestei poezii. Te felicit.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dePagini