Vezi că ai unele greșeli de tipărire pe care ar fi bine să le corectezi. În altă ordine de idei eu nu prea am înțeles ce ai vrut să spui tu aici și cu atît mai puțin ce ai urmărit să faci. Dacă am reținut ceva sînt faptul că „locotenenții” pe Hermeneia își cam urmează „generalul” (ca să continui alegoria) fără prea mult discernămînt, și că mulți fac comentarii mai puțin de critică literară „profesională”. Bineînțeles astea sînt observațiile tale. Nu știu ce să spun despre aceste două lucruri (singurele pe care le-am înțeles). Prima nu am observat-o dar nici nu am urmărit-o și nici nu am încurajat-o în vreun fel. Și, să fiu deschis cu tine, niciodată nu a existat în Consiliul Hermeneia „comandă politică”. Niciodată nu mi-a trecut prin minte să influențez sau să pretind o „anumită” orientare în concluziile artistice ale editorilor sau moderatorilor de pe Hermeneia. De fapt ar fi și o prostie. Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?! N-ar face decît să mă încurce și mai mult. Iar eu tocmai vreau să le deleg tot mai multă muncă, mai ales de natură literar-estetică dar și administrativă. Evident, e posibil ca unele din concluziile mele estetice să rezoneze și cu ei dar niciodată nu am pretins asta nimănui și nici nu am amenințat sau descurajat pe cineva care are alte gusturi estetice decît ale mele între editorii de pe Hermeneia. Așa că observația aceasta poate fi onestă dar este la fel eronată. În ce privește aspectul „profesional” al comentariilor probabil că este oarecum adevărat. Dar nu cred că este vina mea faptul că oameni care au pregătire de specialitate (și nu dau nume) tac, oameni care sînt scriitori relativ consacrați comentează foarte puțin sau tac (și din nou nu dau nume). Intervențiile pe Hermeneia sînt voluntare iar eu nu am descurajat pe nimeni. Dimpotrivă, am tot încurajat oamenii să participe constructiv și onest. Acum, fiecare o face după măsura puterilor lui. Dilema la care ne supui tu acum este: Ce anume e mai de preferat? Lipsa aproape totală a comentariilor sau existența lor așa cum poate fiecare să le facă în măsura abilităților și a timpului disponibil? cu aceeași considerație
Idei perimate, versificație anapoda, imagini comune. Ultimele poezii postate au fost extrem de slabe, părerea mea. Se pare că e epidemie de așa ceva în ultimul timp pe hermeneia.
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
eu inca nu am inteles ce a intrezarit in urma experimentului, dar pornesc de la ipoteza pe care nu mi-o clinteste nimeni: atat timp cat arhitectura cuantica descrie arhitectura pisicii ea e diar vie si atat.
atat timp cat informatiile din materie, fizice, biologice, chimice, matematice, muzicale...astrologice...descriu o pisica si nu altceva ea e doar vie.
acum: ipoteza...pitagora...babeste sa nu ma doara capul...
dragii moşului, unde ne-au dus cei 20 de ani de conducere iliesciano-băsistă (Constantinescu fiind de absolvit, măcar parţial, doar că în timpul preşedinţiei sale nu prea conducea el):
ADEVĂRUL- Ceauşescu, dorit preşedinte de 40% din români
REALITATEA- După 20 de ani. 41% dintre români l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
EVENIMENTUL ZILEI- Sondaj: dacă ar candida la preşedinţie, Ceauşescu ar ajunge în turul II
ROMÂNIA LIBERĂ- Românii l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
GÂNDUL- Ceauşescu reales - 41 la sută dintre români ar vota cu el dacă ar fi azi alegeri prezidenţiale
REALITATEA- Vadim Tudor: Ceauşescu a fost un conducător mare
COTIDIANUL.RO- Aproape jumătate dintre români l-ar vota azi pe Ceauşescu
Sondaj IRES: Ceausescu presedinte
RING- 41% din romani l-ar vota presedinte pe Ceausescu
da, a fost destulă gheață la Pogor - ce-i drept, mai mult în pahare, după Virtualia, ceea ce bine până la urmă-i, textul a fost scris înainte, însă, cu mult, pe vremea când râdeam de gheață, iar în Pod pocneau muguri, mulțumesc
Cred că ar fi fost interesant de a continua ideea din prima strofă într-o strofă intermediară. Remarc finalul și îndeosebi versul: "nu există pădure să-mi încapă urletul".
Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
Inițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
recunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!
în special:
...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...
dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:
Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt
un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.
domnule, un lucru e sigur. poemul e prost, nu pentru ca asa am eu chef ci pentru ca e scris de asa natura. m/ai pierdut de musteriu la comentat textele dumitale si totodata la tot ceea ce poate constitui colaborare sau amicitie literara. nu inteleg ce legatura are prezenta mea la cenaclul de la deko cu textul dumitale, nici aluzia la copilul meu pentru care devin tigru asa ca va rog sa va abtineti de la orice comentarii legate de viata mea personala. nu mi/am permis sa fac vreo afirmatie referitoare la familia dumneavoastra, nu va cunosc decat prin intermediul scrisului tocmai de aceea mi se par deplasate aceste speculatii. femeile nu au dreptate intotdeauna, vorbele urate nu se arunca la intamplare si apoi imi spuneti ca pot vorbi singura cat vreau. din acest moment inceteaza orice cuvant scris sau vorbit la adresa dvstra, iar daca vreodata ne vom intalni in mod real sa stati departe. in clipa urmatoare s/ar putea sa va treziti cu cea mai reala palma peste hamletianul dumneavoastra obraz.
e greu Emilian în inima puiului sau a bunicului tău. și totul trece prea repede și te salută dar abia apuci să-l vezi. sunt niște fructe ale mîniei superbe aici: "acum am să-mi iau un pickamer și-am să dau trei milioane de găuri în pămînt să respire toți ai mei. să mă lase pe mine fără aer dar să respire." de-a dreptul impresionante. În ansamblu un text de categorie grea, inspirat și inspirant, de o sinceritate imprevizibilă, cu un fior autentic și un stil de invidiat...:) pentru toate astea nu mă pot abține să vin cu o distincție. o meriți din plin. cu stimă, george asztalos
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
adriane, ai atins o coarda sensibila-n mine cu articolul asta. eu iubesc avangarda, iar romania a dat nume mari in aceasta directie; si in special comunitatea evreiasca ma mai bucura faptul ca nu te-ai rezumat la artisti mai cunoscuti, precum brauner, ci ne aduci in fata ochilor personaje aproape uitate ale epocii respective, insa care merita atentia si consideratia noastra
Lucian, ai făcut o analiză magistrală a poemului.Este un punct de vedere foarte interesant și sincer să fiu, aruncă noi umbre și lumini asupra lui. Căldările ar putea veni și prin aer totuși, cărate de o ființă nevăzută sau un înger... Onorat de aprecierile tale, cu stimă
"și se făcu mirată" nu sună corect în limba română. probabil ai vrut să scrii „se prefăcu”.
Despre text în general: care este miza lui? Ce ai vrut să spui? Titlul e oarecum ambiguu. Ale cui sînt amintirile? Ale tale? Există un risc enorm atunci cînd folosim cuvinte care nu au o semnificație anume, cînd sînt (să zicem) neglijent folosite. Nimeni ajunge să nu mai „creadă” în ce scrii. Știi, pe vremea cînd scriai despre scursuri, clădiri insalubre, sinucigași și lugubru îmi stîrnisei interesul. Evident și atunci trebuia să depui efort „să îmi spui ceva”. Și uneori o făceai. Dar acum, de cînd citesc aceste „amintiri de pe strada fabricii de zahăr” (titlu interesant ales, fără îndoială - tipic aș zice pentru orășelele ardelenești, și nu numai). deci de cînd cu textele astea, nu ai mai reușit să îmi „spui” nimic. Dar absolut nimic. Tu după ce citești un astfel de text cu „ce” rămîi?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
banuiesc ca pentru a intelege ce iti spun eu ar trebui sa ai ceva cunostinte de estetica
pentru textul : my Mary deVezi că ai unele greșeli de tipărire pe care ar fi bine să le corectezi. În altă ordine de idei eu nu prea am înțeles ce ai vrut să spui tu aici și cu atît mai puțin ce ai urmărit să faci. Dacă am reținut ceva sînt faptul că „locotenenții” pe Hermeneia își cam urmează „generalul” (ca să continui alegoria) fără prea mult discernămînt, și că mulți fac comentarii mai puțin de critică literară „profesională”. Bineînțeles astea sînt observațiile tale. Nu știu ce să spun despre aceste două lucruri (singurele pe care le-am înțeles). Prima nu am observat-o dar nici nu am urmărit-o și nici nu am încurajat-o în vreun fel. Și, să fiu deschis cu tine, niciodată nu a existat în Consiliul Hermeneia „comandă politică”. Niciodată nu mi-a trecut prin minte să influențez sau să pretind o „anumită” orientare în concluziile artistice ale editorilor sau moderatorilor de pe Hermeneia. De fapt ar fi și o prostie. Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?! N-ar face decît să mă încurce și mai mult. Iar eu tocmai vreau să le deleg tot mai multă muncă, mai ales de natură literar-estetică dar și administrativă. Evident, e posibil ca unele din concluziile mele estetice să rezoneze și cu ei dar niciodată nu am pretins asta nimănui și nici nu am amenințat sau descurajat pe cineva care are alte gusturi estetice decît ale mele între editorii de pe Hermeneia. Așa că observația aceasta poate fi onestă dar este la fel eronată. În ce privește aspectul „profesional” al comentariilor probabil că este oarecum adevărat. Dar nu cred că este vina mea faptul că oameni care au pregătire de specialitate (și nu dau nume) tac, oameni care sînt scriitori relativ consacrați comentează foarte puțin sau tac (și din nou nu dau nume). Intervențiile pe Hermeneia sînt voluntare iar eu nu am descurajat pe nimeni. Dimpotrivă, am tot încurajat oamenii să participe constructiv și onest. Acum, fiecare o face după măsura puterilor lui. Dilema la care ne supui tu acum este: Ce anume e mai de preferat? Lipsa aproape totală a comentariilor sau existența lor așa cum poate fiecare să le facă în măsura abilităților și a timpului disponibil? cu aceeași considerație
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deda,asa-i, multumesc de observatie, o sa revin si-o sa modific
pentru textul : Traseu deIdei perimate, versificație anapoda, imagini comune. Ultimele poezii postate au fost extrem de slabe, părerea mea. Se pare că e epidemie de așa ceva în ultimul timp pe hermeneia.
pentru textul : Trecut deSabazius,
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
pentru textul : Crochiu deeu inca nu am inteles ce a intrezarit in urma experimentului, dar pornesc de la ipoteza pe care nu mi-o clinteste nimeni: atat timp cat arhitectura cuantica descrie arhitectura pisicii ea e diar vie si atat.
atat timp cat informatiile din materie, fizice, biologice, chimice, matematice, muzicale...astrologice...descriu o pisica si nu altceva ea e doar vie.
acum: ipoteza...pitagora...babeste sa nu ma doara capul...
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo dedragii moşului, unde ne-au dus cei 20 de ani de conducere iliesciano-băsistă (Constantinescu fiind de absolvit, măcar parţial, doar că în timpul preşedinţiei sale nu prea conducea el):
ADEVĂRUL- Ceauşescu, dorit preşedinte de 40% din români
REALITATEA- După 20 de ani. 41% dintre români l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
EVENIMENTUL ZILEI- Sondaj: dacă ar candida la preşedinţie, Ceauşescu ar ajunge în turul II
ROMÂNIA LIBERĂ- Românii l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
GÂNDUL- Ceauşescu reales - 41 la sută dintre români ar vota cu el dacă ar fi azi alegeri prezidenţiale
REALITATEA- Vadim Tudor: Ceauşescu a fost un conducător mare
COTIDIANUL.RO- Aproape jumătate dintre români l-ar vota azi pe Ceauşescu
Sondaj IRES: Ceausescu presedinte
RING- 41% din romani l-ar vota presedinte pe Ceausescu
Sursa: www.ziare.ro
Bravo nouă!
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deeste adevărat că lirismul se rupe în acel loc, este parte din jocul poetic al acestui text. Mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : dacă s-ar deschide pleoapele timpului ne vor găsi răstigniți în chihlimbar deda, a fost destulă gheață la Pogor - ce-i drept, mai mult în pahare, după Virtualia, ceea ce bine până la urmă-i, textul a fost scris înainte, însă, cu mult, pe vremea când râdeam de gheață, iar în Pod pocneau muguri, mulțumesc
pentru textul : are voie iarna cuburi? deCred că ar fi fost interesant de a continua ideea din prima strofă într-o strofă intermediară. Remarc finalul și îndeosebi versul: "nu există pădure să-mi încapă urletul".
pentru textul : restauratio deMi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deInițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
Ana de Austria.
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri dea se citi: Un text care nu trebuie.... Scuze.
pentru textul : 2 club derecunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!
în special:
...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...
dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:
Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt
un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.
pentru textul : Argintiu furişat dedomnule, un lucru e sigur. poemul e prost, nu pentru ca asa am eu chef ci pentru ca e scris de asa natura. m/ai pierdut de musteriu la comentat textele dumitale si totodata la tot ceea ce poate constitui colaborare sau amicitie literara. nu inteleg ce legatura are prezenta mea la cenaclul de la deko cu textul dumitale, nici aluzia la copilul meu pentru care devin tigru asa ca va rog sa va abtineti de la orice comentarii legate de viata mea personala. nu mi/am permis sa fac vreo afirmatie referitoare la familia dumneavoastra, nu va cunosc decat prin intermediul scrisului tocmai de aceea mi se par deplasate aceste speculatii. femeile nu au dreptate intotdeauna, vorbele urate nu se arunca la intamplare si apoi imi spuneti ca pot vorbi singura cat vreau. din acest moment inceteaza orice cuvant scris sau vorbit la adresa dvstra, iar daca vreodata ne vom intalni in mod real sa stati departe. in clipa urmatoare s/ar putea sa va treziti cu cea mai reala palma peste hamletianul dumneavoastra obraz.
pentru textul : De inima albastră detext destul de fad și slăbuț
pentru textul : despre drumuri deMultumesc tuturor. Parerile dvs. conteaza pentru mine. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Scrum (II) dee greu Emilian în inima puiului sau a bunicului tău. și totul trece prea repede și te salută dar abia apuci să-l vezi. sunt niște fructe ale mîniei superbe aici: "acum am să-mi iau un pickamer și-am să dau trei milioane de găuri în pămînt să respire toți ai mei. să mă lase pe mine fără aer dar să respire." de-a dreptul impresionante. În ansamblu un text de categorie grea, inspirat și inspirant, de o sinceritate imprevizibilă, cu un fior autentic și un stil de invidiat...:) pentru toate astea nu mă pot abține să vin cu o distincție. o meriți din plin. cu stimă, george asztalos
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deE frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
pentru textul : playa girón deadriane, ai atins o coarda sensibila-n mine cu articolul asta. eu iubesc avangarda, iar romania a dat nume mari in aceasta directie; si in special comunitatea evreiasca ma mai bucura faptul ca nu te-ai rezumat la artisti mai cunoscuti, precum brauner, ci ne aduci in fata ochilor personaje aproape uitate ale epocii respective, insa care merita atentia si consideratia noastra
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 deLucian, ai făcut o analiză magistrală a poemului.Este un punct de vedere foarte interesant și sincer să fiu, aruncă noi umbre și lumini asupra lui. Căldările ar putea veni și prin aer totuși, cărate de o ființă nevăzută sau un înger... Onorat de aprecierile tale, cu stimă
pentru textul : rădăcinile cresc uneori în sus de"și se făcu mirată" nu sună corect în limba română. probabil ai vrut să scrii „se prefăcu”.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deDespre text în general: care este miza lui? Ce ai vrut să spui? Titlul e oarecum ambiguu. Ale cui sînt amintirile? Ale tale? Există un risc enorm atunci cînd folosim cuvinte care nu au o semnificație anume, cînd sînt (să zicem) neglijent folosite. Nimeni ajunge să nu mai „creadă” în ce scrii. Știi, pe vremea cînd scriai despre scursuri, clădiri insalubre, sinucigași și lugubru îmi stîrnisei interesul. Evident și atunci trebuia să depui efort „să îmi spui ceva”. Și uneori o făceai. Dar acum, de cînd citesc aceste „amintiri de pe strada fabricii de zahăr” (titlu interesant ales, fără îndoială - tipic aș zice pentru orășelele ardelenești, și nu numai). deci de cînd cu textele astea, nu ai mai reușit să îmi „spui” nimic. Dar absolut nimic. Tu după ce citești un astfel de text cu „ce” rămîi?
multam de trecere. de acord. eu inca experimentez. daca o iesi ceva... ramane de vazut. momentan imi fac de cap. ;)
si da modific.
pentru textul : Matrioska deCezara, o noua lolita?
pentru textul : Despre Cezara demulțumesc pentru observații și citire. sper că penița a fost acordată textului și nu mie.
pentru textul : anticoncepționale demulţumesc, Adriana. mulţumesc că mi-ai amintit de acest text.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deCristina, mulțumesc. Interesant comentariul tău. Și ai dreptate cu acel „se gîndi”. Este unul din defectele textului și va trebui să mă ocup de el.
pentru textul : cercul - episodul 3 deAcum da.
pentru textul : A native preparation of the tissue demetafora asta e excelenta si merita putin dezvoltata sau pusa in prim plan: "cai încercănați de zbor"... cum era prima varianta?
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deof, cu toate astea nu modific nimic la el... sau, nu acum
pentru textul : ftora agapaos dePagini