Margas m-am prins de ironia ta. Am sa te rog, asta numai daca esti in stare, sa te referi la text, nu sa aduci nume in discutie despre care stii ce parere am. In rest conjugam: eu scriu tu scrii ei scriu, Probabil tu conjugi "eu scriu" si incerci sa faci valuri.
Pentru Remus Adrian si Sebi
Textul nu e lucrat nu e sa zic poezie. Cind ma apuca scriu fara nici o pretentie. Va multumesc pentru ca nu am vorbit aiurea.
ma bucura ca ai rabdare si dorinta de a patrunde printre itele textelor (nu neaparat aici, la acesta). poemul asta are mai multe paliere, dupa cum ai vazut. iar finalul... daca te gandesti bine, vei vedea ca acele cresteri sunt exact asa cum sunt scrise. :) iar "omul" nu este "barbatul", dar greseala a fost la mine ca nu am scris "Ii va naste om", deci nu am respectat conventia capitalelor. voi modifica si va fi mult mai clar, dar si mai cumplicat...
nu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
această atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
sincretismul artelor... combinatorică de muzică, poezie, arhitectură și eros... de la ,,Clavecinul bine temperat''al lui Bach la Nocturnele lui Chopin si de la preludiile lui Debussy la pianul atonal al eului liric remarcam o traversare a stilurilor artistice ...dinspre barocul muzical catre postmodernismul poetic... asocierea ritmurilor sincopate dintr-o partitură cu cele ale trupurilor, salturile intervalice aparent aleatorii... ca niste strigate de placere... gemete in doi... registrul grav al pianului sugerând o penetrare adanca, deplina, o golire a sinelui pentru a se regasi in celalalt... *pentru sugestie si culoare timbrală, pentru excentricul concert de percutie pian & talgere(pianul e considerat tot un astfel de instrument ), pentru forta cu care muzica devine eros, erosul -vers, versul ..sculptura.. iar trupurile lirice un basorelief, un strop de penita...
..."Aripi frânte, a frânge aripi, a frânge zborul" etc - sintagme care de prin secolul 16 și-au tot frânt coatele în milioane de creioane poetice și nu numai. În momentul când, în secolul 21 o folosești, înseamnă că 1. nu poți mai mult decât niște reproduceri citite, probabil, pentru v''o teză; 2. nu te respecți ca poet. ..."din păduri răsar" - răsar ca sinonim pentru "a apărea" se află cam în aceeași situație. .."lupii își ascut dinții" reiau și eu "capra cu trei iezi" și mai spun că "în toiul verii" nu aduce după sine nici o luminre a ideii sau vreo completare a vreunei alegorii subtile. E... toi de vară... și-o dungă. ...finalul s-a vrut apoteotic? A ieșit doar un truism tras de păr. E ca și cum ai spune "duc lingura la gură" (trei puncte pentru suspansul terifiant) pentru ca să mă hrănesc. Iaca poezie. Albă. Modernă. Plină de metatexte, de nepătruns de niciun filtru hermeneutic. A.A.A pi es: Ialin, îți pierzi timpul cu doamna.domnișoara. Crede-mă!
eram sigur, de aceea te-am și întrebat. am dorit ”versurile asimptomatice” să curgă oarecum inegal. adică în afară de prima și ultim strofă unde 1-2, versul 3-liber, versul 4 e împerecheat cu adjectivul care precede ( subit/ înmiit), sau, în strofa 4 cu adverbul precedent: sus/...versus.
în rest, așa cum ai remarcat, rimele sunt la locul lor. deci tehnic, am lămurit-o, cred.
în ceea ce privește talentul, dă-mi voie să am o reținere față de aprecierea/aprecierile tale pentru că din ceea ce am citit nu sunt încă pe deplin convins că te dă afară din casă, ca să fiu elegant.
îți mulțumesc însă pentru faptul că te-ai oprit să citești, timpul e prețios.
@Andu - yep, I'm rusty dar cu ceva joc de glezna (a miinii) I shall shine again like a new penny. Promise! Cross my heart and hope to write.
@Virgil - ah, atitea remarci personale, retorice puncte puncte puncte si semne de intrebare (la care nu vreau sa-ti raspund)...intrebarea mea e:
Daca voi continua sa scriu cu capul in jos pe Hermeneia whatcha gonna do, spank me? (si acesta poate fi titlul unui nou poem :p).
Voici une scène anodine, qui me fait penser à un bout d'essai cinématographique où deux "têtes" jaillissent par la fenêtre, chacune de son appartement à un étage donné. Plan large : vision d'ensemble : immeuble, deux fenêtres, deux têtes, environnement : plantes vertes. Plan rapproché: deux têtes, cendres de cigarette et volutes de fumée. Cet argument est prétexte à la plongée dans un monde réflexif, où le regard se retourne en soi, sur soi, méditatif et nostalgique.... reflet - réflexion sur la vie et sur autrui . Un texte bien élaboré qui s'inscrit dans la continuité des actes au quotidien, et dans une certaine dérision avec cette référence aux tiroirs qui s'empilent à la morgue, tout comme les habitants s'empilent dans les appartements à chaque étage de l'immeuble . Nous sommes peu de chose... quelques cendres, c'est vrai... bien empilées.
Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
doar pe ea am mizat:) glumesc...
plouă cât pentru vara trecută în târgul tecucilor, e mohorât, numai bine de ieșit la cumpărături, dar neah, e lene mare:)
mulțumesc frumos pentru semn, Mariana! a venit ca vorbele de demult, la timpul potrivit. Crăciun luminos și ție! Cu drag!
va multumesc pt incurajarea (de care cred ca aveam nevoie)- exact acel sector ma macina de ceva timp. ar mai fi de defrisat un teritoriu poate deja strabatut dinainte de altii. incerc sa vad daca pot sa aduc o contributie cat de mica.
să răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!
pi punct es: aş tăia "mare" din titlu, evident - şi din corpul poeziei - pe motivul redundanţei. Vorbind de nefericire, se subînţelege "măreţia". Dar asta-i numai părerea mea.
Virgil, trebuie să le servești pe amândouă, și textul tău de "Deșteptare" e cu dulceață-n stânga și pistol în dreapta ( în loc de apă). Nu confunzi conflictele de idei cu aroganța unora care nu suportă critica negativă, nu?
Silviu, de multe ori suntem pusi in incurcatura cand vine vorba despre lucrurile nu tocmai placute, dar care sunt impachetate frumos si livrate asa incat sa farmece. Ma bucur ca ti-a placut macar stilistic, despre continut, alta data.
Virgil, in momentul de fata, in afara blogului care e mai mult de imagine, Hermeneia este singurul loc unde mai pot spera la un feed back mai de Doamne ajuta'. Ma bucur ca simti asa, si mai ales, ca nu parazitez spatiul care m-a crescut in ale poeziei.
Poemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
îmi cer scuze, a fost absolut neintenționat și ar fi fost înțelept pentru mine să nu răspund în grabă în timp ce făceam altceva. o lecție de învățat. Numele este Pal.
Dar în același timp îi cer și eu lui Emilian Pal să își ceară scuze pentru o măgărie mult prea mare și pe care de data aceasta a făcut-o deliberat. Pentru fraza: "Virgil Titarenco, ca tot scrii romania ta, pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate", care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei." Mi se pare una din cele mai mari obrăznicii care mi s-au spus. Dar, așa cum am observat în ultimii ani, gradul de mîrlănie și obrăznicie în România a atins cote înspăimîntătoare. În primul rînd „românia lui virgil t” este un titlu, un subtitlu, o sintagmă. Și nu am inventat-o eu (asta în primul rînd). Și în al doilea rînd, nu trebuie neaparat să se refere la mine. Dar, evident, e nevoie de subtilitate (și bunăvoință) ca să observi nuanța. Și apoi nu îți permit și nici nu ai tu dreptul să faci judecăți de valoare la adresa persoanei mele. Judecăți de genul „pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate"” sau „care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei.” Aș putea spune mai multe despre relația dintre noi doi dar mă abțin (și am să mă abțin). Pot doar să spun că mi-ai dovedit încă o dată că urîțimea caracterului multor români e ca o plagă care nu poate fi stăvilită. Și cred că e o nenorocire mai mare decît comunismul. Poate despre asta voi scrie cîndva. Recunosc că m-a surprins însă la tine xenofobismul de-a dreptul bubos cu care generalizezi și care îți marchează atitudinea. Dacă toată generația mai tînără e ca tine atunci soarta României nu e tragică. E catastrofală.
Iar despre text... deci este un „protest”. Adica un fel de luare de atitudine. „Împotriva diasporei care se bate cu pumnul în piept.”(sic). Blah, blah blah. Și eu, naivul de mine, care credeam că este un articol de ziar. Un gest ziristic. Și cînd colo era un protest, o luare de atitudine. Îți mai trebuia fața de masă de catifea vișinie și secera și ciocanul în spatele profilului tău care perorează vîrtos împotriva disaporei. La schimb se poate folosi chiar și fața de masă din catifea verde închis și în spate emblema aia bizară cu zăbrele. Pai de ce nu te duci dom'le la un ziar de partid? Sau poate ești și nu știm noi. Că și așa văd că ai și orientarea și încrîncenarea necesare. Tu nu ești ziarist dragă Emilian cum nu sînt eu elefant. Tu ești activist. Și nu e nimica rău cu asta. Doar că ne induci în eroare. Ca în pilda din evanghelie cu lupii în blană de oaie. Deci, dragul meu, cu furiile astea xenofobe poți face carieră în cîteva partide prin România. De agitatori e întotdeauna nevoie. Dar nu ne(ma) amăgi pe noi cum că tu ai avea calmul și obiectivitatea unui reporter. Că aia e altceva. Iar tu nu o ai. Și nici nu cred că poți să o ai. Vezi remarca xenofobă în care mă numești pe mine „rudă din străinătate”. Chestia asta nu ai spus-o la furie. Chestia asta a fost clocită, deliberată în timp.
Și că tot a menționat bobadil faptul că Emilian a fost editor pe Hermeneia. Probabil că ar fi trebuit să știe și modul cel puțin jenant cum a plecat pe ușa din dos. Asta, evident, nu are neaparat o legătură cu textul de față. Dar spune ceva despre caracterul celui care sare să arate paiul din ochiul diasporei.
Daca ai mai lucra pe text, daca ai mai elimina un pic din teribilismul redat in context, ai mai pune si un pic de lirism, un pic de aerisire poetica in versuri, cu putina munca creativa, vei reusi sa faci un poem cat de cat bun.
Spor la munca!
Cu stima,
Iuri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mult succes!
pentru textul : Revista ALGORITM LITERAR nr. 6 deMargas m-am prins de ironia ta. Am sa te rog, asta numai daca esti in stare, sa te referi la text, nu sa aduci nume in discutie despre care stii ce parere am. In rest conjugam: eu scriu tu scrii ei scriu, Probabil tu conjugi "eu scriu" si incerci sa faci valuri.
pentru textul : laparovision dePentru Remus Adrian si Sebi
Textul nu e lucrat nu e sa zic poezie. Cind ma apuca scriu fara nici o pretentie. Va multumesc pentru ca nu am vorbit aiurea.
ma bucura ca ai rabdare si dorinta de a patrunde printre itele textelor (nu neaparat aici, la acesta). poemul asta are mai multe paliere, dupa cum ai vazut. iar finalul... daca te gandesti bine, vei vedea ca acele cresteri sunt exact asa cum sunt scrise. :) iar "omul" nu este "barbatul", dar greseala a fost la mine ca nu am scris "Ii va naste om", deci nu am respectat conventia capitalelor. voi modifica si va fi mult mai clar, dar si mai cumplicat...
pentru textul : Dumnezeu o va apăra denu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
pentru textul : peste prut peste dnepr deaceastă atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
sincretismul artelor... combinatorică de muzică, poezie, arhitectură și eros... de la ,,Clavecinul bine temperat''al lui Bach la Nocturnele lui Chopin si de la preludiile lui Debussy la pianul atonal al eului liric remarcam o traversare a stilurilor artistice ...dinspre barocul muzical catre postmodernismul poetic... asocierea ritmurilor sincopate dintr-o partitură cu cele ale trupurilor, salturile intervalice aparent aleatorii... ca niste strigate de placere... gemete in doi... registrul grav al pianului sugerând o penetrare adanca, deplina, o golire a sinelui pentru a se regasi in celalalt... *pentru sugestie si culoare timbrală, pentru excentricul concert de percutie pian & talgere(pianul e considerat tot un astfel de instrument ), pentru forta cu care muzica devine eros, erosul -vers, versul ..sculptura.. iar trupurile lirice un basorelief, un strop de penita...
pentru textul : preludiu I deera gem de prune cu mămăligă
pentru textul : românia lui virgil t -I- deEu as fi zis chiar "lumea se inchidea intr-o nuca portocalie".
pentru textul : femei de..."Aripi frânte, a frânge aripi, a frânge zborul" etc - sintagme care de prin secolul 16 și-au tot frânt coatele în milioane de creioane poetice și nu numai. În momentul când, în secolul 21 o folosești, înseamnă că 1. nu poți mai mult decât niște reproduceri citite, probabil, pentru v''o teză; 2. nu te respecți ca poet. ..."din păduri răsar" - răsar ca sinonim pentru "a apărea" se află cam în aceeași situație. .."lupii își ascut dinții" reiau și eu "capra cu trei iezi" și mai spun că "în toiul verii" nu aduce după sine nici o luminre a ideii sau vreo completare a vreunei alegorii subtile. E... toi de vară... și-o dungă. ...finalul s-a vrut apoteotic? A ieșit doar un truism tras de păr. E ca și cum ai spune "duc lingura la gură" (trei puncte pentru suspansul terifiant) pentru ca să mă hrănesc. Iaca poezie. Albă. Modernă. Plină de metatexte, de nepătruns de niciun filtru hermeneutic. A.A.A pi es: Ialin, îți pierzi timpul cu doamna.domnișoara. Crede-mă!
pentru textul : Ieșire deAm revizuit textul, am operat câteva modificări. Nu cred că mai e de șantier. Rog un editor să verifice. Eugen
pentru textul : Solilocvii aride deeram sigur, de aceea te-am și întrebat. am dorit ”versurile asimptomatice” să curgă oarecum inegal. adică în afară de prima și ultim strofă unde 1-2, versul 3-liber, versul 4 e împerecheat cu adjectivul care precede ( subit/ înmiit), sau, în strofa 4 cu adverbul precedent: sus/...versus.
în rest, așa cum ai remarcat, rimele sunt la locul lor. deci tehnic, am lămurit-o, cred.
în ceea ce privește talentul, dă-mi voie să am o reținere față de aprecierea/aprecierile tale pentru că din ceea ce am citit nu sunt încă pe deplin convins că te dă afară din casă, ca să fiu elegant.
pentru textul : versurile sunt asimptomatice deîți mulțumesc însă pentru faptul că te-ai oprit să citești, timpul e prețios.
@Andu - yep, I'm rusty dar cu ceva joc de glezna (a miinii) I shall shine again like a new penny. Promise! Cross my heart and hope to write.
@Virgil - ah, atitea remarci personale, retorice puncte puncte puncte si semne de intrebare (la care nu vreau sa-ti raspund)...intrebarea mea e:
pentru textul : în iunie nu ne-am văzut niciodată deDaca voi continua sa scriu cu capul in jos pe Hermeneia whatcha gonna do, spank me? (si acesta poate fi titlul unui nou poem :p).
Voici une scène anodine, qui me fait penser à un bout d'essai cinématographique où deux "têtes" jaillissent par la fenêtre, chacune de son appartement à un étage donné. Plan large : vision d'ensemble : immeuble, deux fenêtres, deux têtes, environnement : plantes vertes. Plan rapproché: deux têtes, cendres de cigarette et volutes de fumée. Cet argument est prétexte à la plongée dans un monde réflexif, où le regard se retourne en soi, sur soi, méditatif et nostalgique.... reflet - réflexion sur la vie et sur autrui . Un texte bien élaboré qui s'inscrit dans la continuité des actes au quotidien, et dans une certaine dérision avec cette référence aux tiroirs qui s'empilent à la morgue, tout comme les habitants s'empilent dans les appartements à chaque étage de l'immeuble . Nous sommes peu de chose... quelques cendres, c'est vrai... bien empilées.
pentru textul : Morgă/Morgue deDin pacate nu prea reusesc sa inserez imaginea. Nu mai stiu prea bine html.
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deremarc:
"ochi care mă scormonesc
haine soioase ascunzând trupuri bolnave
carapacea unei inocenţe pe care-o ghicesc încă
la semafor
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deinhalez aceleaşi versuri"
Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene deinainte de toate, multam de vizita . apoi, la care expresii ai renunta ?
pentru textul : sunt liber deDaca as fi putut sa nu-l scriu. Dar a trebuit. Ca un catharsis. Ca si precedentul "Noul Adam (Avatar II)". Bine ca am scapat de ele.
pentru textul : O crimă perfectă – intertext (Kafka, Borges, Bauddillard, Deleuze şi…subsemnatul) demultumesc Virgil de trecere şi comentariu.
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic dedoar pe ea am mizat:) glumesc...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deplouă cât pentru vara trecută în târgul tecucilor, e mohorât, numai bine de ieșit la cumpărături, dar neah, e lene mare:)
mulțumesc frumos pentru semn, Mariana! a venit ca vorbele de demult, la timpul potrivit. Crăciun luminos și ție! Cu drag!
va multumesc pt incurajarea (de care cred ca aveam nevoie)- exact acel sector ma macina de ceva timp. ar mai fi de defrisat un teritoriu poate deja strabatut dinainte de altii. incerc sa vad daca pot sa aduc o contributie cat de mica.
pentru textul : Scriitura-chihlimbar de19.06.2012;
23:27
@bott.
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi desă răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!
pentru textul : patul în formă de gondolă depi punct es: aş tăia "mare" din titlu, evident - şi din corpul poeziei - pe motivul redundanţei. Vorbind de nefericire, se subînţelege "măreţia". Dar asta-i numai părerea mea.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deVirgil, trebuie să le servești pe amândouă, și textul tău de "Deșteptare" e cu dulceață-n stânga și pistol în dreapta ( în loc de apă). Nu confunzi conflictele de idei cu aroganța unora care nu suportă critica negativă, nu?
pentru textul : tăcerea nu e de aur deSilviu, de multe ori suntem pusi in incurcatura cand vine vorba despre lucrurile nu tocmai placute, dar care sunt impachetate frumos si livrate asa incat sa farmece. Ma bucur ca ti-a placut macar stilistic, despre continut, alta data.
pentru textul : consiliere cu freud deVirgil, in momentul de fata, in afara blogului care e mai mult de imagine, Hermeneia este singurul loc unde mai pot spera la un feed back mai de Doamne ajuta'. Ma bucur ca simti asa, si mai ales, ca nu parazitez spatiul care m-a crescut in ale poeziei.
Poemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deîmi cer scuze, a fost absolut neintenționat și ar fi fost înțelept pentru mine să nu răspund în grabă în timp ce făceam altceva. o lecție de învățat. Numele este Pal.
Dar în același timp îi cer și eu lui Emilian Pal să își ceară scuze pentru o măgărie mult prea mare și pe care de data aceasta a făcut-o deliberat. Pentru fraza: "Virgil Titarenco, ca tot scrii romania ta, pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate", care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei." Mi se pare una din cele mai mari obrăznicii care mi s-au spus. Dar, așa cum am observat în ultimii ani, gradul de mîrlănie și obrăznicie în România a atins cote înspăimîntătoare. În primul rînd „românia lui virgil t” este un titlu, un subtitlu, o sintagmă. Și nu am inventat-o eu (asta în primul rînd). Și în al doilea rînd, nu trebuie neaparat să se refere la mine. Dar, evident, e nevoie de subtilitate (și bunăvoință) ca să observi nuanța. Și apoi nu îți permit și nici nu ai tu dreptul să faci judecăți de valoare la adresa persoanei mele. Judecăți de genul „pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate"” sau „care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei.” Aș putea spune mai multe despre relația dintre noi doi dar mă abțin (și am să mă abțin). Pot doar să spun că mi-ai dovedit încă o dată că urîțimea caracterului multor români e ca o plagă care nu poate fi stăvilită. Și cred că e o nenorocire mai mare decît comunismul. Poate despre asta voi scrie cîndva. Recunosc că m-a surprins însă la tine xenofobismul de-a dreptul bubos cu care generalizezi și care îți marchează atitudinea. Dacă toată generația mai tînără e ca tine atunci soarta României nu e tragică. E catastrofală.
Iar despre text... deci este un „protest”. Adica un fel de luare de atitudine. „Împotriva diasporei care se bate cu pumnul în piept.”(sic). Blah, blah blah. Și eu, naivul de mine, care credeam că este un articol de ziar. Un gest ziristic. Și cînd colo era un protest, o luare de atitudine. Îți mai trebuia fața de masă de catifea vișinie și secera și ciocanul în spatele profilului tău care perorează vîrtos împotriva disaporei. La schimb se poate folosi chiar și fața de masă din catifea verde închis și în spate emblema aia bizară cu zăbrele. Pai de ce nu te duci dom'le la un ziar de partid? Sau poate ești și nu știm noi. Că și așa văd că ai și orientarea și încrîncenarea necesare. Tu nu ești ziarist dragă Emilian cum nu sînt eu elefant. Tu ești activist. Și nu e nimica rău cu asta. Doar că ne induci în eroare. Ca în pilda din evanghelie cu lupii în blană de oaie. Deci, dragul meu, cu furiile astea xenofobe poți face carieră în cîteva partide prin România. De agitatori e întotdeauna nevoie. Dar nu ne(ma) amăgi pe noi cum că tu ai avea calmul și obiectivitatea unui reporter. Că aia e altceva. Iar tu nu o ai. Și nici nu cred că poți să o ai. Vezi remarca xenofobă în care mă numești pe mine „rudă din străinătate”. Chestia asta nu ai spus-o la furie. Chestia asta a fost clocită, deliberată în timp.
Și că tot a menționat bobadil faptul că Emilian a fost editor pe Hermeneia. Probabil că ar fi trebuit să știe și modul cel puțin jenant cum a plecat pe ușa din dos. Asta, evident, nu are neaparat o legătură cu textul de față. Dar spune ceva despre caracterul celui care sare să arate paiul din ochiul diasporei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deasa-i. nu era nevoie de definitia din dex, te credeam pe cuvant si fara.
pentru textul : Cu un milimetru mai departe deDaca ai mai lucra pe text, daca ai mai elimina un pic din teribilismul redat in context, ai mai pune si un pic de lirism, un pic de aerisire poetica in versuri, cu putina munca creativa, vei reusi sa faci un poem cat de cat bun.
pentru textul : Sarcofagul miresei deSpor la munca!
Cu stima,
Iuri.
scuzele de rigoare. hai dom'le că nu-i bine să se bată creştin cu creştin, ce, am ajuns mai rău ca ăia din multistan? lupta poetică nu merită jertfe!
pentru textul : Abraam, regele, a spus: dePagini