titlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
Deosebita ultima strofa a poemului. "Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată."
Sa spun absolut cinstit, nu vad ce legatura are un poem cu ceea ce se scrie (comenteaza) in subsolul sau. Si nu stiu o data mai mult de ce textele postate de Catalina nasc aproape mereu controverse, poate ca este celebra sintagma ich lieb dich nich du liebst mich nicht? Mai fac referire aici la propozitia lui Virgil (supposingly un om cu capul pe umeri, cel putin dupa cum il cunosc, si patronul site-ul pe deasupra) care spune "bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti." Am citit de vreo trei ori fraza asta si nu am inteles daca sa o consider o jignire la adresa mea, o magulire la adresa mea si a autoarei sau pur si simplu o magarie ieftina. Iar daca ar fi sa ne "batem" in afirmatii dubioase, apoi vom comuta definitiv scopul acestui site, care este unul literar, pe polemica si inevitabil pe aruncatul cu oua si rosii si alte obiecte non-contondente unii in altii... dar care lasa pete greu de scos. Mie afirmatia sus-mentionata a directorului site-ului mi se pare demna de o auto-suspendare de o luna dupa modelul Emilian Pal, insa nu stiu de ce ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Andu
Voi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
părerea mea este că deși textul are (să le zicem) „nuanțe” poetice, totuși nu cred că este poezie. cred că puțin modificat ar fi putut funcționa ca o bucată de proză. chiar reușită.
Un poem frumos al cărui titlu este bine ales, cu câteva imagini plăcute traduse într-un vocabular precis. Citind acest poem, îmi imaginez o foarte tânără femeie de 18 ani care se avântă către viață, către dragoste, cu luciditate, afirmând prin aceste cuvinte prezența sa singulară la frontiera dintre copilărie și maturitate. Aceasta este alchimia adevărată a vieții care se manifestă în cadrul acestei treceri, și care devine remarcabilă în structura poemului: "iubite", tema principală este enunțată încă de la primul cuvânt, apoi urmând acel "eu sunt" pus în evidență la mijlocul poemului și care afirmă prezența autoarei în această singularitate, iar apoi urmează finalul, cu acel magnific "tu ești acolo"...în acest univers terestru, făcut din argilă, din suferință, din lacrimi, precum un beci care întemnițează o stare mai volatilă, este tot alchimie, aici o alchimie poetică ce operează miracolul: mutația amoroasă a sufletului în creuzetul poetic al cuvintelor și al expresivității lor.
Alina, ca orice om, am zile bune sau rele ( cele în care tu mă critici întemeiat ). Imaginea aceea din final o am întipărită din copilărie .Nopțile petrecute în Bărăganul părăsit de dropii, dar plin de greieri trândavi și romantici înseamnă că nu au fost în zadar, dacă ți-au plăcut așa mult aceste versuri Mulțumesc pentru citire, cu simpatie
Maria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.
În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:
fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.
Hohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
hohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
Sapphire - ete ce sa spun :) Eu ma pun de obicei in pielea cititorului atunci cand scriu ceva si de ce nu (?!) ma autocritic, nimeni nu poate sa-mi impuna sa nu ma comentez singur ... si inca ceva - nota respectiva nu facea parte din text, era o mentiune referitoare la pronuntarea unui cuvant ... sau crezi ca asta era cheia pe care trebuia s-o descoperi ca cititor? Am vazut comentariul tau aproape "inutil". Data viitoare as prefera sa te referi direct la text si nu la comentariile de sub el, te rog! Andu, ma bucur ca te regasesc, m-am abonat si eu la scrierile tale:) Va multumesc ca ati trecut pe aici! Cu respect Ion Nimerencu
ma bucur ca ai venit pe Hermeneia, Bogdan. bine ai venit. felicitari pentru volum si pentru textele excelente pe care, deja, le-ai postat. pe unele le-am recitit, pe altele le-am citit prima data. sper sa-ti placa aici.
Frumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
Titlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!
nici nu stiu cum sa va multumesc. pentru ca Ana si mama ei chiar exista. pentru ca ele asa isi traiesc povestea. cred ca m-as fi simtit vinovata daca n-as fi reusit sa o redau asa cum e ea.
Nu-mi place finalul desi stiu ca mereu exista tentatia inchiderii cercului... textul e sugestiv si am ramas cu imaginea "lumină vărsată pe ochi" cu toata bogatia de sensuri pe care o implica.
Sursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
Corect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
Eu am presupus că e vorba de Dostoievsky, iar stilul rușilor de a se adresa atât cu numele cât și cu prenumele chiar mai multe, mi-a inspirat întotdeauna o dulce prețiozitate și un profund respect față de persoana adresantă, iar aici o bună armonizare cu spiritul textului.
Roxana, eu am crescut, pana la 18 ani, in Neamt si Bacau. pe acolo nu se spune "vorbiesc" ci vorghesc.
nu "civa" - şeva
nu "şi", ci "şî"
nu "ciudata" - "şiudatî"
deci: "şî ştii cî nu vorghesc prostii"
adica, ă-urile de la sfarsit se transforma in î-uri, ci si ce de mijloc in şi/şe, be-ul de mijloc in ghe.
mari pacat cî nu ma poţ auzî vorghind oleacî, ai prişepi mai răpidi...:)) încî n-am uitat cum îi limba dulşi moldovineascî.
Şi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
Ştii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.
Este unul dintre cele mai frumoase poeme pe care le-am citit scrise de Luminița Suse. Și e unul dintre acele puține texte feminine care te fac într-adevăr să îți dorești să fii bărbat, nu doar să o accepți cu resemnare. Dacă Luminița Suse începe să scrie așa înseamnă că există o nouă ștachetă pe Hermeneia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
titlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
pentru textul : linia deFrancisc, e bine că găsești interesant măcar finalul.:) Mulțumesc de lectură.
pentru textul : imperfect undeva lângă mine dechiar aș vrea să știu, Margas, ce anume numești „formule de potitețe poetică” ori în ce constau ele...
mulțumesc pentru comm.
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată demi-am spus ca nici macar n-am sa-ti mai spun nimic. dar e pacat sa nu sti ca am trecut e aici.
am citit commentul lui yester si am zambit. eu iau din poezia ta asta:
"negustorul desfășoară baloți negri
direct pe iarbă
copacii foșnesc și femeile aleg
urcă rătăcite
în vagonul trăsurii de lemn
e timpul ca vulturii să-și rotească zborul
și mâinile albe să-mi lase trupul
culcat
cât mai departe" - mi-ai amintit de iele.
si inca ceva... mi se pare mie ca poezia asta a ta, si nu e singura, este ca sinuciderea unei parti din tine live - spectaculos si tacut.
pentru textul : Femeile se prind de pământ deDeosebita ultima strofa a poemului. "Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată."
pentru textul : Din vocea ta deSa spun absolut cinstit, nu vad ce legatura are un poem cu ceea ce se scrie (comenteaza) in subsolul sau. Si nu stiu o data mai mult de ce textele postate de Catalina nasc aproape mereu controverse, poate ca este celebra sintagma ich lieb dich nich du liebst mich nicht? Mai fac referire aici la propozitia lui Virgil (supposingly un om cu capul pe umeri, cel putin dupa cum il cunosc, si patronul site-ul pe deasupra) care spune "bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti." Am citit de vreo trei ori fraza asta si nu am inteles daca sa o consider o jignire la adresa mea, o magulire la adresa mea si a autoarei sau pur si simplu o magarie ieftina. Iar daca ar fi sa ne "batem" in afirmatii dubioase, apoi vom comuta definitiv scopul acestui site, care este unul literar, pe polemica si inevitabil pe aruncatul cu oua si rosii si alte obiecte non-contondente unii in altii... dar care lasa pete greu de scos. Mie afirmatia sus-mentionata a directorului site-ului mi se pare demna de o auto-suspendare de o luna dupa modelul Emilian Pal, insa nu stiu de ce ma indoiesc ca se va intampla asa ceva. Andu
pentru textul : Lauryannus's Land deVoi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deDraga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români depărerea mea este că deși textul are (să le zicem) „nuanțe” poetice, totuși nu cred că este poezie. cred că puțin modificat ar fi putut funcționa ca o bucată de proză. chiar reușită.
pentru textul : Noapte bună, copii deUn poem frumos al cărui titlu este bine ales, cu câteva imagini plăcute traduse într-un vocabular precis. Citind acest poem, îmi imaginez o foarte tânără femeie de 18 ani care se avântă către viață, către dragoste, cu luciditate, afirmând prin aceste cuvinte prezența sa singulară la frontiera dintre copilărie și maturitate. Aceasta este alchimia adevărată a vieții care se manifestă în cadrul acestei treceri, și care devine remarcabilă în structura poemului: "iubite", tema principală este enunțată încă de la primul cuvânt, apoi urmând acel "eu sunt" pus în evidență la mijlocul poemului și care afirmă prezența autoarei în această singularitate, iar apoi urmează finalul, cu acel magnific "tu ești acolo"...în acest univers terestru, făcut din argilă, din suferință, din lacrimi, precum un beci care întemnițează o stare mai volatilă, este tot alchimie, aici o alchimie poetică ce operează miracolul: mutația amoroasă a sufletului în creuzetul poetic al cuvintelor și al expresivității lor.
pentru textul : Alchimia sufletului deAlina, ca orice om, am zile bune sau rele ( cele în care tu mă critici întemeiat ). Imaginea aceea din final o am întipărită din copilărie .Nopțile petrecute în Bărăganul părăsit de dropii, dar plin de greieri trândavi și romantici înseamnă că nu au fost în zadar, dacă ți-au plăcut așa mult aceste versuri Mulțumesc pentru citire, cu simpatie
pentru textul : shambala deÎn acest text, e mai potrivit curul.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deEu iniţial am crezut că stăm în fund înseamnă că stătea în fundul sălii.
Maria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.
În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:
fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.
Mulţumesc de trecere şi pentru semn.
Eugen
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deHohote de durere, anticorpi vlăguiţi,
prizonierii viselor se scaldă-n hohote...
Nuanţe de femei cresc în hohote de tăcere,
copii nenăscuţi revendică hohote de soare .
Strivesc lumina zilei în hohote de întuneric.
Arunc sentimente în hohote de foc,
şi-n hohote de joc se prinde liniştea...
Cuvintele sunt seci, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară -
pentru textul : Hohote de vară dehohote de respiraţie, trista vioară,
ce-n hohote de jale îşi urmează arcuşul.
de acord cu tine atîta timp cît "jamul" tău nu devin gem sau... magiun.
pentru textul : Shhhh... deSapphire - ete ce sa spun :) Eu ma pun de obicei in pielea cititorului atunci cand scriu ceva si de ce nu (?!) ma autocritic, nimeni nu poate sa-mi impuna sa nu ma comentez singur ... si inca ceva - nota respectiva nu facea parte din text, era o mentiune referitoare la pronuntarea unui cuvant ... sau crezi ca asta era cheia pe care trebuia s-o descoperi ca cititor? Am vazut comentariul tau aproape "inutil". Data viitoare as prefera sa te referi direct la text si nu la comentariile de sub el, te rog! Andu, ma bucur ca te regasesc, m-am abonat si eu la scrierile tale:) Va multumesc ca ati trecut pe aici! Cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite dema bucur ca ai venit pe Hermeneia, Bogdan. bine ai venit. felicitari pentru volum si pentru textele excelente pe care, deja, le-ai postat. pe unele le-am recitit, pe altele le-am citit prima data. sper sa-ti placa aici.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deFrumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
pentru textul : Îndobivărare deTitlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!
nici nu stiu cum sa va multumesc. pentru ca Ana si mama ei chiar exista. pentru ca ele asa isi traiesc povestea. cred ca m-as fi simtit vinovata daca n-as fi reusit sa o redau asa cum e ea.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deNu-mi place finalul desi stiu ca mereu exista tentatia inchiderii cercului... textul e sugestiv si am ramas cu imaginea "lumină vărsată pe ochi" cu toata bogatia de sensuri pe care o implica.
pentru textul : brb deSursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
pentru textul : 60 de ani de Surealism desînt absolut sigur că se zice leuca și nu "leica". până mai învățați românește (poate la vreo facultate de manele), am să vă ignor domnule profesor.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deCorect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
pentru textul : liftul.cazi.inexistent detotul pare ok pina la sfirsit unde nu stiu de ce dar devine putin confuz
pentru textul : două mâini deEu am presupus că e vorba de Dostoievsky, iar stilul rușilor de a se adresa atât cu numele cât și cu prenumele chiar mai multe, mi-a inspirat întotdeauna o dulce prețiozitate și un profund respect față de persoana adresantă, iar aici o bună armonizare cu spiritul textului.
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… deRoxana, eu am crescut, pana la 18 ani, in Neamt si Bacau. pe acolo nu se spune "vorbiesc" ci vorghesc.
nu "civa" - şeva
nu "şi", ci "şî"
nu "ciudata" - "şiudatî"
deci: "şî ştii cî nu vorghesc prostii"
adica, ă-urile de la sfarsit se transforma in î-uri, ci si ce de mijloc in şi/şe, be-ul de mijloc in ghe.
mari pacat cî nu ma poţ auzî vorghind oleacî, ai prişepi mai răpidi...:)) încî n-am uitat cum îi limba dulşi moldovineascî.
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deŞi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deŞtii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.
Este unul dintre cele mai frumoase poeme pe care le-am citit scrise de Luminița Suse. Și e unul dintre acele puține texte feminine care te fac într-adevăr să îți dorești să fii bărbat, nu doar să o accepți cu resemnare. Dacă Luminița Suse începe să scrie așa înseamnă că există o nouă ștachetă pe Hermeneia.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu deTotul se invarte in jurul fragmentului "din muguri fluturi calzi/îmi cad în venă" (formulare deosebita)... restul e context.
pentru textul : spectacol deSenzaţia de turuială venea de la versurile lungi, asertive si grave. Cel puţin aşa cred eu.
pentru textul : Cantata în mi minor dePagini