Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
Domnule Manolescu, aș vrea să fac o precizare. Și anume faptul că toată povestea aceea cu „mulsul vacii” și cu „șura bunicii” nu m-a afectat în mod personal. Spun asta pentru că observ că ați șters textul. Nu m-a afectat în mod personal (și nici impersonal, sic!), pentru că toată povestea aia cu bunica era pur poetică acolo. Bunica mea a trăit la oraș cam de pe la 12-13 ani, așa că nu a avut șură. Deci textul nu a fost o reprezentare a unei experiențe personale. Spre deosebire de ceaiul oolong.
queen margot, am citit in mare ce ai scris in comentariul tau si marturisesc ca sint consternat sa vad un asistent universitar doctorand ca se coboara la o asa atitudine si un asa limbaj. necivilizat in acceptiunea mea. stau si ma intreb ce anume este neinteligibil sau abscons in urmatoarele rinduri care apartin regulementului: "Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. " V-am intrebat frumos, zic eu, "care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text", desi regulamentul imi dadea voie sa va sterg textul. Nu mi-ati raspuns. Dimpotriva v-ati apucat sa aruncati cu tot felul de expresii pe care eu le caracterizez primitive. Nu inteleg ce anume din ideea de reglementare civilizata nu puteti inca intelege. Si ca sa fac clar si pentru dumneavoasta care se pare ca intelegeti mai greu, nu sint impotriva artei, nu sint impotriva artistilor, nu sint impotriva succesului si promovarii artistilor si membrilor Hermeneia, nu sint impotriva ca pe Hermeneia sa se faca publicitate, nu sint impotriva ca pe Hermeneia oamenii si isi anunte concertele, lansarile de carte, filmele, festivalurile, recitalurile, si (daca au valoare cit de cit culturala) botezurile, cumetriile, nuntile sau inmormintarile. NU SINT IMPOTRIVA. Sint impotriva HAOSULUI, impotriva BALCANISMELOR, impotriva SMECHERIILOR, impotriva RECLAMEI MASCATE, impotriva oamenilor care vor sa se foloseasca de Hermeneia FARA SA SPUNA "va rog frumos", impotriva celor care nu au bunul simt sa intrebe DACA SINTEM DE ACORD cu ceea ce vor ei sa faca folosindu-se de Hermeneia. Impotriva ACESTOR lucruri sintem. Si mi se pare o "ostilitate de bun simt". Bineinteles ca mai exista si aspectul reciprocitatii pe care nici nu il mai mentionez (adica faptul ca unii vor sa isi faca reclama pe hermeneia - care are peste 300 de vizitatori unici zilnic - dar ei nu fac reclama pentru Hermeneia acolo unde se produc, ceea ce este si aceasta putin cam discutabil din punct de vedere etic). Dar nu la asta m-am referit ne-aparat acum. Ce nu am inteles este ce anume este dificil in a formula un email in care sa ceri asta la oficiul hermeneia. Si sa astepti permisiunea asa cum se face in orice loc civilizat. ****
Mulţumesc domnule Virgil pentru "răspuns".
E frumos haiku-ul dv. Denotă prmăvara cu timp schimbător şi florile ce rămân nemişcate tocmai când se bucurau de soare. Felicitări. Cezar
Acum daca stam bine si ne gandim, dincolo de gradele de comparatie aparente ale incompatibilului, se afla titlul... ce e titlul? pentru unii un rezumat, pentru altii o gaselnita care sa atraga cititori, la fel, unii spun ca ar fi un hint... eu ofer o perspectiva, a celui care scrie poezia... asta nu inseamna desigur ca acesta este un drum cu prioritate... chiar imi doresc ca lectorii mei sa derapeze elegant si sa imi ofere perceptii complementare. Trecerea e desigur brusca din balcon indaratul usilor, probabil o fi vorba despre aceeasi poveste spusa altfel :) In rest ce sa zic... cuvintele descriu stari iar omul poate fi receptacol al acestora traindu-si diferit si nu monoton, coerent, viata. Chestia cu ciorile e reala... habar nu am cat este de credibila ca nu m-a interesat niciodata sa scriu adevaruri mari in versuri scurte. Multam de parere Catherina.
Departe de mine a nu fi înțeles seriozitatea dureroasă a acestui "experiment"... la urma urmelor este ultimul înălțat, iar lemnele sunt butuci și textul este alb pe negru și pașii sunt stinși, și foamea nu se demodează și și și... Am înțeles, Paul, și de aceea mi-a și plăcut. Ia-o astfel: ai aici o comoară care strălucește dinspre dinăuntru în afara ta. Nici sugestiile mele n-au fost în joacă, dar rămân, oricum ar fi, dinspre "în afara" ta.
Poezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
Se pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
Virgil,
în urmă cu două săptămîni am testat (şi acum îl folosesc ca browser implicit) Firefox 4 în versiunea beta şi nu am avut nicio problemă în vizualizarea paginilor Hermeneia.
uite, cat de diferite pot fi...modurile in care sunt receptate textele... Dincolo de jocul in oglinda, reusit- foarte adevarat, de..."colaj"...mie scrierea aceasta nu imi pare deosebita, ba din contra...nu regasesc nicio prospetime a imaginii, nimic inedit, nu percep o stare iar mesajul transmis imi pare unul ..."banal" suna banal.Pe scurt, cu toata lipsa de profesionalism a...exprimarii, la finalul poeziei imi vine sa spun "asa, si? ". nu e ok ,stiu, sa spun asta si ,din nou, e de apreciat textul-construct dar nu gasesc... poezia in poezia ta. Nu de data asta.Poate subapreciez domeniul...tehnic al scrierii de poezie dar nu as fi acordat vreo penita textului... In fine :) de gustibus, repet
”pleoapele încă se desfac
da da încă se desfac
ochii îmi privesc în tăcere
clipele ce se crucifică pe liniile palmei
fiecare înviind din moartea sa o altă clipă
(...)
tăcerea
vine într-un şerveţel alb
să-mi şteargă petele”
îmi plac fragmentele acestea ale poemului. mai ales finalul, foarte sugesriv.
Radu, prietene, mi se pare că ai folosit niște rime cam forțate. Adică au în primul rând un rost pur decorativ, pentru împlinirea rimei și apoi, dacă mai capătă un sens, fie.
încă un text pe care katya kelaro poate reușea să îl facă poezie. a preferat însă să se lăbărțeze în tot felul de giumbușlucuri de exprimare, folosind un limbaj tipic scriiturilor de prin anii '80. și e păcat, o spun cu toată inima, e păcat pentu că ar putea face poezie dar preferă lălăiala asta în care probabil ea se simte bine dar poezia nu e și n-a fost niciodată „un fel de a ne simți noi bine”, ci mai degrabă un fel de încorsetare, de autodisciplinare, cu scopul de a produce artă. și sînt convins că știe despre ce vorbesc. nu pot să cred că cineva care știe ce sînt rigorile artei muzicale poate să își imagineze că poezia este un fel de aruncare din asta neglijentă cu tot felul de ziceri și metafore și iar ziceri și iar abureli, numai de dragul auto-refularii. arta este exigență. și este posibil că aalizeei nu și-a exemplificat judecata dar sînt convins că katya știe că el are dreptate. altfel nici nu ar fideranjat-o cuvintele lui. există o diferență fundamentală între a face vocalize și a cînta „Norma” sau orice altă operă. textul de mai sus este o vocaliză, în cel mai bun caz. fiecare avem caiete cu crochiuri dar nu le punem pe aici drept poezie.
există apoi gafele penibile, de rigoare: chihlimbarul și ambra sînt absolut unul și același lucru. un pleonasm ridicol și vizibil.
apoi, nu se scrie „ging seng” ci ginseng. ar fi bine să consulți dicționarele cînd ai de gînd să folosești neologisme la care nu te pricepi. oamenii nu vor ține minte metaforele tale elucubrante ci mai degrabă gafele tale de vocabular. și nu le poți reproșa asta. și tu funcționezi la fel.
ce caută dacia felix acolo și toate celelalte bombasticisme?...
„eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ. încerc să trăiesc simplu.” - în principu nu mă deranjează confesionalismul, dar există undeva o linie fină între a te deschide și a epata. ferice de cei ce știu unde este această linie și nu o depășesc.
finalul cu swarovsky și sania și ziua a șaptea și versailles-ul - din nou un fel de magiun abracadabrant, un fel de vocaliză care o fi bună la încălzit vocea dar pe care în mod normal e ridicol să o audă spectatorii. părerea mea.
salut, cristina :). pentru că vrei să vezi şi alte păreri, uite, încerc să aşez poezia asta aşa, pe gustul meu. şi atât...
am prins autobuzul Saurer
avea motorul în față și tușea
îi doream să se facă bine
am avut și eu o mână în ghips
ştiu că durerea nu te lasă la joacă
aș fi vrut să-l prind
doar așa
de-un fald
să mă-nvârtă o dată
să mă pierd în vîrtej ca îngerul cu trompetă
din afişul acela imens
să fi văzut de unde vin napolitanele cu cacao
desfăcute un pic
doar atât cât să știu
că undeva
trăiește
eu m-am jucat în gropile de metrou
și-am plâns că mi-am pierdut stiloul panda
apoi am salvat vrăbii un an de zile
orice copil ar fi știut că
degeaba
înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă pe care
nu-i bine să o respiri
odată am șters cu mâneca un raft plin
știu doar că multe s-au spart
mereu mi se spune ai grijă
și am
doar părul nu mi-l strâng fiindcă vreau
să rămână
roșu drăcesc lângă tot
- de obicei pe mine mă interesează ideile, ce e dincolo de cuvinte, de aceea nu dau o foarte mare importanţă formei, aşezării versurilor. dacă un text mă pune pe gânduri şi îmi creează acea stare aparte, să-i spun, e ok. iar textul ăsta da, m-a atras. din toate micile modificări de aici cred că doar acel "lângă care" ar trebui evitat, pentru că sună aiurea :), în rest e doar o părere, e un mod de a citi, nici măcar o sugestie... dacă foloseşte ceva, e ok :)
Mircea eu sunt de acord ca e bine sa tindem spre simplitatea expresiei insa cu "praf de stele", "enormă și vastă claustrofobie" nu cred ca o vom obtine. Doua ar fi motivele... 1.folosirea in exces, in locuri care exced chiar sfera poeziei, ceea ce conduce la estomparea ideii de inedit care te face sa citesti textele pana la capat. 2.Saracia expresiei chiar daca tu vrei sa ne conduci spre o poezie de atmosfera.
sper că nu mi s-a înțeles că aș fi spus că ostilitatea în opinie este echivalentă cu ipocrizia. îmi place să cred că o citire mai atentă a ceea ce am scris poate aduce mai multă clarificare. să nu ne repezim să tragem concluzii.
Am trecut pe aici cand inca nu era nici un comentariu. Din pacate a trebuit sa inchid calculatorul inainte de a spune ca acest text m-a oprit si m-a incantat. Dureros si dulce...N-am simtit nici pe departe artificialul la care se face referire, pe nedrept, mai sus.
Nu înțeleg primul vers, lipsește o prepoziție acolo? Chiar aveai nevoie de "ca o" în versul următor? Întreb și eu pentru că, dacă îmi amintesc bine, asta mi-ai semnalat într-un comentariu și ți-am dat dreptate. Partea a doua a poemului tău e mai limpede. Mai ales spre final. Poezie de peniță, aștept însă răspuns pentru primele două versuri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
pentru textul : Haiku deDomnule Manolescu, aș vrea să fac o precizare. Și anume faptul că toată povestea aceea cu „mulsul vacii” și cu „șura bunicii” nu m-a afectat în mod personal. Spun asta pentru că observ că ați șters textul. Nu m-a afectat în mod personal (și nici impersonal, sic!), pentru că toată povestea aia cu bunica era pur poetică acolo. Bunica mea a trăit la oraș cam de pe la 12-13 ani, așa că nu a avut șură. Deci textul nu a fost o reprezentare a unei experiențe personale. Spre deosebire de ceaiul oolong.
pentru textul : gorunul cunoaşterii deA fii cu adevarat simplu e o sarcina insurmontabila. Nu te lasa sistemul. Si modestia e o alta virtute imposibila.
pentru textul : crabii de...acolo poți lăsa restul:)!
pentru textul : țigară cu fum de caise dequeen margot, am citit in mare ce ai scris in comentariul tau si marturisesc ca sint consternat sa vad un asistent universitar doctorand ca se coboara la o asa atitudine si un asa limbaj. necivilizat in acceptiunea mea. stau si ma intreb ce anume este neinteligibil sau abscons in urmatoarele rinduri care apartin regulementului: "Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. " V-am intrebat frumos, zic eu, "care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text", desi regulamentul imi dadea voie sa va sterg textul. Nu mi-ati raspuns. Dimpotriva v-ati apucat sa aruncati cu tot felul de expresii pe care eu le caracterizez primitive. Nu inteleg ce anume din ideea de reglementare civilizata nu puteti inca intelege. Si ca sa fac clar si pentru dumneavoasta care se pare ca intelegeti mai greu, nu sint impotriva artei, nu sint impotriva artistilor, nu sint impotriva succesului si promovarii artistilor si membrilor Hermeneia, nu sint impotriva ca pe Hermeneia sa se faca publicitate, nu sint impotriva ca pe Hermeneia oamenii si isi anunte concertele, lansarile de carte, filmele, festivalurile, recitalurile, si (daca au valoare cit de cit culturala) botezurile, cumetriile, nuntile sau inmormintarile. NU SINT IMPOTRIVA. Sint impotriva HAOSULUI, impotriva BALCANISMELOR, impotriva SMECHERIILOR, impotriva RECLAMEI MASCATE, impotriva oamenilor care vor sa se foloseasca de Hermeneia FARA SA SPUNA "va rog frumos", impotriva celor care nu au bunul simt sa intrebe DACA SINTEM DE ACORD cu ceea ce vor ei sa faca folosindu-se de Hermeneia. Impotriva ACESTOR lucruri sintem. Si mi se pare o "ostilitate de bun simt". Bineinteles ca mai exista si aspectul reciprocitatii pe care nici nu il mai mentionez (adica faptul ca unii vor sa isi faca reclama pe hermeneia - care are peste 300 de vizitatori unici zilnic - dar ei nu fac reclama pentru Hermeneia acolo unde se produc, ceea ce este si aceasta putin cam discutabil din punct de vedere etic). Dar nu la asta m-am referit ne-aparat acum. Ce nu am inteles este ce anume este dificil in a formula un email in care sa ceri asta la oficiul hermeneia. Si sa astepti permisiunea asa cum se face in orice loc civilizat. ****
pentru textul : das Marienleben deMulţumesc domnule Virgil pentru "răspuns".
pentru textul : 8 Martie deE frumos haiku-ul dv. Denotă prmăvara cu timp schimbător şi florile ce rămân nemişcate tocmai când se bucurau de soare. Felicitări. Cezar
Acum daca stam bine si ne gandim, dincolo de gradele de comparatie aparente ale incompatibilului, se afla titlul... ce e titlul? pentru unii un rezumat, pentru altii o gaselnita care sa atraga cititori, la fel, unii spun ca ar fi un hint... eu ofer o perspectiva, a celui care scrie poezia... asta nu inseamna desigur ca acesta este un drum cu prioritate... chiar imi doresc ca lectorii mei sa derapeze elegant si sa imi ofere perceptii complementare. Trecerea e desigur brusca din balcon indaratul usilor, probabil o fi vorba despre aceeasi poveste spusa altfel :) In rest ce sa zic... cuvintele descriu stari iar omul poate fi receptacol al acestora traindu-si diferit si nu monoton, coerent, viata. Chestia cu ciorile e reala... habar nu am cat este de credibila ca nu m-a interesat niciodata sa scriu adevaruri mari in versuri scurte. Multam de parere Catherina.
pentru textul : loc de strigat îngeri deDeparte de mine a nu fi înțeles seriozitatea dureroasă a acestui "experiment"... la urma urmelor este ultimul înălțat, iar lemnele sunt butuci și textul este alb pe negru și pașii sunt stinși, și foamea nu se demodează și și și... Am înțeles, Paul, și de aceea mi-a și plăcut. Ia-o astfel: ai aici o comoară care strălucește dinspre dinăuntru în afara ta. Nici sugestiile mele n-au fost în joacă, dar rămân, oricum ar fi, dinspre "în afara" ta.
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat dePoezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
pentru textul : tăcerea după Simion deSe pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
pentru textul : poemul lui ștefan deP.S: Oricum, dintre toate 'zidul belimului' m-a trimis în zona transcedentală în poziția căzută pe spate.
pentru textul : Fluturi pe lampă* deVirgil,
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deîn urmă cu două săptămîni am testat (şi acum îl folosesc ca browser implicit) Firefox 4 în versiunea beta şi nu am avut nicio problemă în vizualizarea paginilor Hermeneia.
Chiar e mişto!
pentru textul : Defrişare devă mulțumesc pentru semn. în măsura timpului acordat acestor flashuri o voi face, Cristina!
pentru textul : temă pentru acasă depentru un eseu care s-ar fi meritat sa fie mult mai lung de la cineva care a fost acolo.
pentru textul : Piața Universității. Remember deuite, cat de diferite pot fi...modurile in care sunt receptate textele... Dincolo de jocul in oglinda, reusit- foarte adevarat, de..."colaj"...mie scrierea aceasta nu imi pare deosebita, ba din contra...nu regasesc nicio prospetime a imaginii, nimic inedit, nu percep o stare iar mesajul transmis imi pare unul ..."banal" suna banal.Pe scurt, cu toata lipsa de profesionalism a...exprimarii, la finalul poeziei imi vine sa spun "asa, si? ". nu e ok ,stiu, sa spun asta si ,din nou, e de apreciat textul-construct dar nu gasesc... poezia in poezia ta. Nu de data asta.Poate subapreciez domeniul...tehnic al scrierii de poezie dar nu as fi acordat vreo penita textului... In fine :) de gustibus, repet
pentru textul : anti-înger de”pleoapele încă se desfac
da da încă se desfac
ochii îmi privesc în tăcere
clipele ce se crucifică pe liniile palmei
fiecare înviind din moartea sa o altă clipă
(...)
tăcerea
vine într-un şerveţel alb
să-mi şteargă petele”
îmi plac fragmentele acestea ale poemului. mai ales finalul, foarte sugesriv.
pentru textul : travaliu deRadu, prietene, mi se pare că ai folosit niște rime cam forțate. Adică au în primul rând un rost pur decorativ, pentru împlinirea rimei și apoi, dacă mai capătă un sens, fie.
pentru textul : suflet felii deîncă un text pe care katya kelaro poate reușea să îl facă poezie. a preferat însă să se lăbărțeze în tot felul de giumbușlucuri de exprimare, folosind un limbaj tipic scriiturilor de prin anii '80. și e păcat, o spun cu toată inima, e păcat pentu că ar putea face poezie dar preferă lălăiala asta în care probabil ea se simte bine dar poezia nu e și n-a fost niciodată „un fel de a ne simți noi bine”, ci mai degrabă un fel de încorsetare, de autodisciplinare, cu scopul de a produce artă. și sînt convins că știe despre ce vorbesc. nu pot să cred că cineva care știe ce sînt rigorile artei muzicale poate să își imagineze că poezia este un fel de aruncare din asta neglijentă cu tot felul de ziceri și metafore și iar ziceri și iar abureli, numai de dragul auto-refularii. arta este exigență. și este posibil că aalizeei nu și-a exemplificat judecata dar sînt convins că katya știe că el are dreptate. altfel nici nu ar fideranjat-o cuvintele lui. există o diferență fundamentală între a face vocalize și a cînta „Norma” sau orice altă operă. textul de mai sus este o vocaliză, în cel mai bun caz. fiecare avem caiete cu crochiuri dar nu le punem pe aici drept poezie.
pentru textul : lullaby pentru candelabre deexistă apoi gafele penibile, de rigoare: chihlimbarul și ambra sînt absolut unul și același lucru. un pleonasm ridicol și vizibil.
apoi, nu se scrie „ging seng” ci ginseng. ar fi bine să consulți dicționarele cînd ai de gînd să folosești neologisme la care nu te pricepi. oamenii nu vor ține minte metaforele tale elucubrante ci mai degrabă gafele tale de vocabular. și nu le poți reproșa asta. și tu funcționezi la fel.
ce caută dacia felix acolo și toate celelalte bombasticisme?...
„eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ. încerc să trăiesc simplu.” - în principu nu mă deranjează confesionalismul, dar există undeva o linie fină între a te deschide și a epata. ferice de cei ce știu unde este această linie și nu o depășesc.
finalul cu swarovsky și sania și ziua a șaptea și versailles-ul - din nou un fel de magiun abracadabrant, un fel de vocaliză care o fi bună la încălzit vocea dar pe care în mod normal e ridicol să o audă spectatorii. părerea mea.
Aici, a plouat + vânt, de unde şi "eşarfe de vânt violet,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară detrotuarele conjugă ploaia ". Acum, a stat. Iar eu, ţigară --> somn.
Zi faină!
salut, cristina :). pentru că vrei să vezi şi alte păreri, uite, încerc să aşez poezia asta aşa, pe gustul meu. şi atât...
am prins autobuzul Saurer
avea motorul în față și tușea
îi doream să se facă bine
am avut și eu o mână în ghips
ştiu că durerea nu te lasă la joacă
aș fi vrut să-l prind
doar așa
de-un fald
să mă-nvârtă o dată
să mă pierd în vîrtej ca îngerul cu trompetă
din afişul acela imens
să fi văzut de unde vin napolitanele cu cacao
desfăcute un pic
doar atât cât să știu
că undeva
trăiește
eu m-am jucat în gropile de metrou
și-am plâns că mi-am pierdut stiloul panda
apoi am salvat vrăbii un an de zile
orice copil ar fi știut că
degeaba
înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă pe care
nu-i bine să o respiri
odată am șters cu mâneca un raft plin
știu doar că multe s-au spart
mereu mi se spune ai grijă
și am
doar părul nu mi-l strâng fiindcă vreau
să rămână
roșu drăcesc lângă tot
- de obicei pe mine mă interesează ideile, ce e dincolo de cuvinte, de aceea nu dau o foarte mare importanţă formei, aşezării versurilor. dacă un text mă pune pe gânduri şi îmi creează acea stare aparte, să-i spun, e ok. iar textul ăsta da, m-a atras. din toate micile modificări de aici cred că doar acel "lângă care" ar trebui evitat, pentru că sună aiurea :), în rest e doar o părere, e un mod de a citi, nici măcar o sugestie... dacă foloseşte ceva, e ok :)
numai bine, cristina
pentru textul : La distanță de-un om dealex
Mircea eu sunt de acord ca e bine sa tindem spre simplitatea expresiei insa cu "praf de stele", "enormă și vastă claustrofobie" nu cred ca o vom obtine. Doua ar fi motivele... 1.folosirea in exces, in locuri care exced chiar sfera poeziei, ceea ce conduce la estomparea ideii de inedit care te face sa citesti textele pana la capat. 2.Saracia expresiei chiar daca tu vrei sa ne conduci spre o poezie de atmosfera.
pentru textul : Stare desper că nu mi s-a înțeles că aș fi spus că ostilitatea în opinie este echivalentă cu ipocrizia. îmi place să cred că o citire mai atentă a ceea ce am scris poate aduce mai multă clarificare. să nu ne repezim să tragem concluzii.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deMi-a plăcut modul de a sugera cromatic şi vegetal moartea, iar scriitura, zic eu, ajută subiectul.
pentru textul : Felul acesta de galben descrii bine, domnule agheorghesei, cel puțin ultimele două chestii de-ale matale pe care le-am citit m-au impresionat plăcut
pentru textul : Cerneluri deAm trecut pe aici cand inca nu era nici un comentariu. Din pacate a trebuit sa inchid calculatorul inainte de a spune ca acest text m-a oprit si m-a incantat. Dureros si dulce...N-am simtit nici pe departe artificialul la care se face referire, pe nedrept, mai sus.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deNu înțeleg primul vers, lipsește o prepoziție acolo? Chiar aveai nevoie de "ca o" în versul următor? Întreb și eu pentru că, dacă îmi amintesc bine, asta mi-ai semnalat într-un comentariu și ți-am dat dreptate. Partea a doua a poemului tău e mai limpede. Mai ales spre final. Poezie de peniță, aștept însă răspuns pentru primele două versuri.
pentru textul : blue moon deam uitat penita :) scuze o acord acum petre
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital desuna bine precum spui. ok!
pentru textul : eu spre deosebire de mine dece pansament bun de pus pe suflet pentru amintiri mi-ai lăsat azi cu aceste versuri!
"aşa zăvorâţi în singurătăţile noastre
cu inima rămasă afară"
Mulţumesc.
pentru textul : priveşte-ne dePagini