A fost sesizată eroarea încă de la apariția ei. Se va remedia în curând.

Andrei, cred că va trebui să revii cu un cometariu și cu o evidențiere a textului care să îți aparțină.

Adriana, mă bucură mult revenirea ta cu poeme de înalță ținută lirică. Mulțumiri și felicitări!

uite si penita. :)

scuze: de a o vedea...

Cu toate că este mai degrabă o enumerare de fapte livresc savuroase, textul acesta mi-a dat o "senzaţie" psihic plăcută. Nu prea înţeleg rostul rupturii epice din primele două versuri, poate pentru a adăuga savoare poemului. Bine, dar "întretimp" nu am găsit în niciun dicţionar...să mă fi înşelat eu?

interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.

da, ai dreptate Cristina, si iti multumesc. Am sa le scot. E o meteahna de care scap mai greu chiar daca imi re-editez textul.

Mai sunt, d-le Cristea, şi alte "idei doomiste/dumiste" [de la "dumă" (jargon)= glumă/perlă/porcărie], unele, doar hilare; altele, de-a dreptul idioate. Una dintre dumele idioate mi se pare a fi acceptarea (din senin!) accentului unor cuvinte acolo unde vorbitorul vrea, asta în măsura în care accentul este, poate, cea mai importantă genă a limbii.
Voi opera modificarea mottoului.

(Uitaţi încă o problemă: atâta vreme cât, dată fiind consoana dublă, e cert că vocabula n-a suferit înca procesul de "românizare", nu înţeleg de ce "mottoului" trebuie scris fără cratima şi nu se comportă ca alte cuvinte adoptate, gen "mouse-ul", etc)

am rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?

Îmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.

Călin, nu modific la cerere decât atunci când e cumva justă cererea. Fiindcă exprimarea mea anterioară era cumva sarcastică, asta intenționasem, dar mie se pare că nu îmi iese sarcasmul fir-ar, nici măcar într-o pagină de jurnal. Nu am vrut să scriu "mintea", ca să păstrez cumva ironia, la minim, fiindcă acum așa mult se discută peste tot despre inteligență și feluri de inteligență, și cât de inteligent e unul sau altul, încât mintea ar merge pe firul fain filosofic, monist sau dualist, și nu asta a fost intenția mea aici. Am vrut accent pe "intelect", așa ca un fel de mecanism, de dispozitiv de ascultare. Și pe diferențele de ascultare. La mine este esențial acest a asculta din adâncuri. Cu înțelepciune, cu liniștea interioară, celestă. Cam așa.

Adri,

nu este nici un deranj. Ar trebui ca acum să îţi poţi publica textul. dacă ai probleme te rog să îmi spui ca să ţi-l public eu. de asemeni observ că sănt două texte cu acelaşi titlu deci probabil că ar trebui să te hotărăşti la unul şi pe celălalt să îl ştergi

Din punct de vedere religios, prefer să nu comentez, pentru că, fiind creștin, daca aș face-o ar ieși niște păreri deloc măgulitoare la adresa textului de mai sus. Din punct de vedere literar, dacă dăm la o parte expresiile "tari", nu prea mai rămâne cine știe ce. O fi vorba de o descătușare, dar parcă totul e prea forțat, pune prea mult accent pe formă și prea puțin pe fond. Mi se pare, personal, mai mult un text scris cu intenția de a epata, de a atrage lumea să vină să se uite "ca la urs". Probabil că a reușit dacă până și eu am ajuns să-l citesc... Iar dacă și regulamentul este încălcat, poate ar fi mai bine să fie reformulat sau șters. Sper că voi fi iertat pentru lipsa de laude de la acest comentariu.

ma-ai facut sa zimbesc. la urma urmei putea fi orice. putea fi un cec, putea fi o scrisoare, putea fi gol, putea fi orice. uite ca la spaga nu m-am gindit. dar cred ca oricine citeste va fi inclinat sa "puna" acolo ceva

Eu îi felicit pe toţi cei care au participat şi au înţeles că un concurs de poezie este un construct conjunctural şi subiectiv, dar care, prin larga paletă de premii, poate a oferit câteva şanse, chiar dacă esenţa poeziei nu constă nici în titluri, nici în premii, nici în alte distincţii. Poezia e dincolo de toate aceste lucruri, pe care însă şi le asumă, le asimilează, le rumegă pe îndelete sau nu, dar pe care le transcende cu supramăsură.