este să avem consideraţie reciprocă, fiincă fiecare vieţuitoare tot din "pana" Creatorului iese!
mi-au plăcut aceste comparaţii în context:
"noi sîntem ceva ca o ploaie măruntă de toamnă
o fântână în care vocile melcilor nu se sparg niciodată" - îmi duc gândul la perenitate, unicitate...
Am schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..
vin cu gândul. bun, desigur. meniul este destul de asortat, sofisticat, ornat etc încât să provoace apetit. ingredientele sunt de-ale casei. pregătitul şi prezentarea ca la master chef.
în cazul ăsta, ne vedem la Galaţi :).
dincolo de partea amuzantă, ai reuşit un lucru drăguţ şi ne-ai adus un dar nouă, hermeneiştilor. mulţumiri.
Interesant eseul despre Victor Brauner, un prieten apropiat al lui Alberto Giacometti, Gherasim Luca, Gellu Naum si Yves Tanguy. De adaugat, pentru ceilalti, date despre Fondul Victor Brauner care exista la Centre de documentation et de recherche du Musée national d'art moderne. Victor Brauner P.S. imaginile prezentate sint domeniu public? de unde sint reproduse? Poti adauga titlul, anul, tehnica?
Un poem sensibil. L-aş numi "drept" sau "corect" fără să las vreo explicaţie. Mi-a generat o stare deschisă către o lume "a femeii întortocheate" dar şi a femeii rafinate. Scrisă bine la nivel de vers după opinia mea, o poezie reuşită cu un final pe măsura textului citit în această seară la Maria.
dacă nu te superi, eu aşa văd acest poem:
În subsolul pieptului tău
şi-au dat întâlnire
mâinile carnivore -
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare -
Pe umerii tăi,
palmele negre
himerele-kamikaze
cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului
mâinile unei lumi obişnuite
se spălau una pe alta,
lumina ochilor - sufletul preschimbându-se
în penumbra pumnului binevoitor
Astfel, prin deschiderea vămii
ai încheiat pactul
cu-nstrăinarea...
E doar o părere, poate nu cea mai avizată. Evident, nu trebuie să o "contabilizezi"
respect...
Multe fortati, gen umezeala apoasa, taiat amintiri, lumina alba a telefonului si multe altele care fac textul cam teribilist. Voce exista, mai trebuie doar strunita, in opinia mea.
Nu sunt adeptul generalizarilor dar de data asta nu pot decat sa zic: frumoasa generalizare a neputintei noastre! Desigur, efectele scenice nu lipsesc, dar asta da farmec textului... aplauze... author, author! Simbolul orei iarasi este bine plasat la mijlocul poemului... de acolo incep maidanele, istoria. Un poem bun pe Hermeneia. Bobadil
Buna ziua domnule Manolescu, :) i-ati adus in acelasi text pe Diogene, Heraclit, Kant si Tutea, o idee buna pentru a releva o parte din extremele aparente intre care evolueaza lumea de atata amar de timp. Petre Tutea avea desigur cu totul alta pespectiva. Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900. Kant fata de Tutea este, din punctul asta de vedere, aproximativ ca si noi acum fata de Kepler pe la 1600. Kepler care, desi stabilise "heliocentrismul", deci ca soarele e in centru universului, a mai facut si altceva: a aratat ca orbitele planetelor nu sunt circulare. Prin urmare a trebuit sa fi banuit ca soarele "nu e in centru" de vreme ce calculele lui aratau ca acest centru nu exista. Si-atunci Kant? Prin sintagma "cerut instelat deasupra noastra si legea morala în mine" Kant se referea la doua repere solide: "stelele" -- unele din ele fixe, altele intr-o miscare perfect previzibila, si "legea morala" -- un moft pamantesc ce are însa radacini adanci in umanitate. De buna seama Tutea, doua secole mai tarziu fata de Kant, avea alte date. Iar noi, intre timp, putem construi o biserica maramureseana virtuala... desi asta nu ne absolva de risipire, ca omuletul lui Gopo care nu mai are de ce sa se tina pe planata lui si poate cadea oricand in gol :) Va rog sa ma scuzati pentru relativa divagare, toate cele bune, cu respect, tm PS daca-mi permiteti, la un pahar de vin în tête-à-tête, as adasta cu vorbe prietenesti la doua detalii: 1. cand am vazut "rebeliunea din Kronstadt" am tresarit, pentru ca, din intamplare, cunosc un anume oras Kronstadt si ma temeam sa fi fost vreo rebeliune si sa n-o fi stiut eu :) dar asta pretz de o zecime de secunda doar. Stiam ca era vorba de rebeliunea de pe Kronstadt, o nava de razboi tzarista (de unde si numele) ajunsa pe mana bolsevicilor etc, istorie extrem, extrem de interesanta. 2. Tutea ar fi zis, conform citatului (desi nu stiu daca e exact) "galaxie care merge spre rosu în directia Doppler", probabil o zicea metaforic sau cine stie cum. E vorba de asa-numita "deplasare spre rosu". Doppler nu e o directie ci e fizicianul care a descoperit acest fenomen numit si "efectul Doppler". 3. probleme tehnice: literele cu diacritice din text apar ca fiind "lipite" si deci mai mari decat celelalte. De pilda î apare ca Î. Nu stiu daca asta apare numai la mine sau apare la toti cititorii.
aranca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
Cam prozaic inceputul si m-am incurcat in Doamna/Domnul pentru ca in primul vers spune Buna seara Domnul... de parca un Domn intra in cadru si totusi "Domnul" este cel care o intreaba pe "Doamna" de scaun. E derutant cumva. Ialin
Neinteresant... comentariul. Basca faptul ca nu apreciez in mod deosebit oamenii care lipesc etichete... ca sa nu mai zic de respectul fata de autor, de regulament etc Ce zici ddm mai schimbam si noi ceva in materie de comentarii?
Poate că nu e ușor să citim poezii care ne iau principiile, credințele, tabu-urile și ni le fac fărâme. Și sigur nu este deloc lejer să citim poezie care dezvrăjește lumea. Vroiam de la poezie să adâncească mistere, să scornească frumuseți acolo unde alții nu știu să vadă decât mizerii șamd. Ei bine, a se citi Emilian Pal, atunci când vrem să NU uităm. Iar ceea ce are în plus poezia lui față de tot ceea ce citesc în același aproximativ stil drept poezie contemporană care spune lucrurilor pe nume fără a le poetiza, este că poezia lui este profundă, te obligă să mergi și să cauți similitudinile, ideile, rădăcinile, fără a se folosi de figuri de stil, fără a "poetiza" și cosmetiza textul.Și toate astea fără un limbaj provocator, frapant. Remarcabil, încă o dată, Emilian. Aceeași, singură, observație, făcută și de Virgil, referitor la versurile în plus.
"cand incepem sa asfintim unul in celalalt" un frumos inceput de poem, tablou al unei perfecte armonii lirice! "pentru fiece zi uitată ții în brațe o piatră" e versul care leaga si dezleaga, ai creat o imagine extraordinara prin cuvinte simple... cred ca ultimul vers este in plus, asa finalul are deschidere si impact cu bine anna
mie mi-a plăcut textul iar tehnica cred că se mai poate corecta pe parcurs. nu cred ca trebuie să facem prea mare dramă și nici să țintim spre perfecțiuni. măcar și pentru simplul motiv că ele nu sînt reale. nu există probabil decît în manualul de proză al lui adrian. oamenii sînt zmunciți. vorbesc încurcat și gîndesc și mai încurcat. iar tinerii o fac chiar mai abitir decît ăia mai puțin tineri. de aceea mie textul mi se pare „plauzibil”. poate chiar prea... „plauzibil”. interesant, adrian nu acuză de clișeism dar masha se simte cu musca pe căciulă și se autoincriminează. întorsătura asta mi s-a părut chiar mai interesantă decît lipsa de intrigă a textului. deci, se pare că masha știe ce spune. „gura păcătosului adevăr grăiește”. tocmai de aceea cred că misandrismul acesta (oarecum voalat) al mashei trebuie ținut mai din frîu. sau poate strunit cu nuanțe. ca să nu plictisească. dar scriitura ca încercare îmi place. a reușit să mă țină atent. ș i n u a r e ș c o l ă r i s m e !! numai și pentru asta și are votul meu. atît de multă proză scrisă cu radiera am citit că fac alergie de acum. deci asta e bine. dar așteptăm mai multe nuanțe și ceva intrigă, miză, dilemă, eventual dublu înțeles. și las-o mai moale cu sărăcia studentului român ca am înțeles. nimic nu deranjează mai mult ca extremele. fie studentul român care nu mai are bani decît pentru o bere, fie studentul român care își ia notițe pe iPad. chiar nu mai există și oameni normali, cu drame de mijloc, cu frici meschine, cu speranțe mic-burgeze?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este să avem consideraţie reciprocă, fiincă fiecare vieţuitoare tot din "pana" Creatorului iese!
pentru textul : dacă lui Dumnezeu i-ar face plăcere demi-au plăcut aceste comparaţii în context:
"noi sîntem ceva ca o ploaie măruntă de toamnă
o fântână în care vocile melcilor nu se sparg niciodată" - îmi duc gândul la perenitate, unicitate...
Am schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..
pentru textul : Oglinzi defelicitari, Adrian si Raluca!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deofertă! :)
vin cu gândul. bun, desigur. meniul este destul de asortat, sofisticat, ornat etc încât să provoace apetit. ingredientele sunt de-ale casei. pregătitul şi prezentarea ca la master chef.
în cazul ăsta, ne vedem la Galaţi :).
dincolo de partea amuzantă, ai reuşit un lucru drăguţ şi ne-ai adus un dar nouă, hermeneiştilor. mulţumiri.
La mulţi ani, Vlad!
pentru textul : revelion H dedrum bun, omule, drum bun!:)
pentru textul : instinct dea pune un simplu punct ca titlu pentru un comentariu face ca acel comentariu sa fie greu accesibil din lista de comentarii
pentru textul : Cuvinte inventate desunt intr-una dintre cele mai wow perioade, andu. nu m-ai nimerit. e... bine. revin.
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deaş vrea să văd ceva pe site scris de Emilia Zăinel. m-ar intriga!
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 deDorin!
pentru textul : Sprint final, în gheare deEu cred că ai vrut să scrii proză şi ai dat de prea multe ori "enter".
pentru textul : de la 29 la 30 deChiar nu sesizezi lucrurile astea?
Altfel, numai de bine.
Interesant eseul despre Victor Brauner, un prieten apropiat al lui Alberto Giacometti, Gherasim Luca, Gellu Naum si Yves Tanguy. De adaugat, pentru ceilalti, date despre Fondul Victor Brauner care exista la Centre de documentation et de recherche du Musée national d'art moderne. Victor Brauner P.S. imaginile prezentate sint domeniu public? de unde sint reproduse? Poti adauga titlul, anul, tehnica?
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? decitire placuta , Silvia si astept incadrarea ...
pentru textul : Poetul denu am știut și îmi pare nespus de rău. a fost un om care știa să scrie foarte bine și avea un suflet de aur și un umor de neîntrecut.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deUn poem sensibil. L-aş numi "drept" sau "corect" fără să las vreo explicaţie. Mi-a generat o stare deschisă către o lume "a femeii întortocheate" dar şi a femeii rafinate. Scrisă bine la nivel de vers după opinia mea, o poezie reuşită cu un final pe măsura textului citit în această seară la Maria.
pentru textul : mult-prea-întâmplarea deda, ironia este cum spui tu Sebi. Multumesc frumos de semn si evidentiere!
pentru textul : Zen (1) delogic textul tau, insa limbajul lasa de dorit. prea...mirata si novice cruce ptr spanzurat cetitorii ...
pentru textul : Crucea - Haiku deiar nu te-ai prins. poate data viitoare... într-adevăr, bun titlu. a strâns aproape 60 de vize.
pentru textul : my woman, drammen-house deRaluca, nu prea ştiu să primesc bucurii, aprecieri... De aia, mă bucur să constat că lectura textului meu (pare) să-şi fi meritat timpul. Mulţumesc!
pentru textul : Noapte bună, copii dedacă nu te superi, eu aşa văd acest poem:
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deÎn subsolul pieptului tău
şi-au dat întâlnire
mâinile carnivore -
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare -
Pe umerii tăi,
palmele negre
himerele-kamikaze
cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului
mâinile unei lumi obişnuite
se spălau una pe alta,
lumina ochilor - sufletul preschimbându-se
în penumbra pumnului binevoitor
Astfel, prin deschiderea vămii
ai încheiat pactul
cu-nstrăinarea...
E doar o părere, poate nu cea mai avizată. Evident, nu trebuie să o "contabilizezi"
respect...
e vorba de ceva un pic mai filozofic(reîncarnare,hazard,continuitate)
pentru textul : N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea deMulte fortati, gen umezeala apoasa, taiat amintiri, lumina alba a telefonului si multe altele care fac textul cam teribilist. Voce exista, mai trebuie doar strunita, in opinia mea.
pentru textul : picioare goale deNu sunt adeptul generalizarilor dar de data asta nu pot decat sa zic: frumoasa generalizare a neputintei noastre! Desigur, efectele scenice nu lipsesc, dar asta da farmec textului... aplauze... author, author! Simbolul orei iarasi este bine plasat la mijlocul poemului... de acolo incep maidanele, istoria. Un poem bun pe Hermeneia. Bobadil
pentru textul : Arginții deBuna ziua domnule Manolescu, :) i-ati adus in acelasi text pe Diogene, Heraclit, Kant si Tutea, o idee buna pentru a releva o parte din extremele aparente intre care evolueaza lumea de atata amar de timp. Petre Tutea avea desigur cu totul alta pespectiva. Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900. Kant fata de Tutea este, din punctul asta de vedere, aproximativ ca si noi acum fata de Kepler pe la 1600. Kepler care, desi stabilise "heliocentrismul", deci ca soarele e in centru universului, a mai facut si altceva: a aratat ca orbitele planetelor nu sunt circulare. Prin urmare a trebuit sa fi banuit ca soarele "nu e in centru" de vreme ce calculele lui aratau ca acest centru nu exista. Si-atunci Kant? Prin sintagma "cerut instelat deasupra noastra si legea morala în mine" Kant se referea la doua repere solide: "stelele" -- unele din ele fixe, altele intr-o miscare perfect previzibila, si "legea morala" -- un moft pamantesc ce are însa radacini adanci in umanitate. De buna seama Tutea, doua secole mai tarziu fata de Kant, avea alte date. Iar noi, intre timp, putem construi o biserica maramureseana virtuala... desi asta nu ne absolva de risipire, ca omuletul lui Gopo care nu mai are de ce sa se tina pe planata lui si poate cadea oricand in gol :) Va rog sa ma scuzati pentru relativa divagare, toate cele bune, cu respect, tm PS daca-mi permiteti, la un pahar de vin în tête-à-tête, as adasta cu vorbe prietenesti la doua detalii: 1. cand am vazut "rebeliunea din Kronstadt" am tresarit, pentru ca, din intamplare, cunosc un anume oras Kronstadt si ma temeam sa fi fost vreo rebeliune si sa n-o fi stiut eu :) dar asta pretz de o zecime de secunda doar. Stiam ca era vorba de rebeliunea de pe Kronstadt, o nava de razboi tzarista (de unde si numele) ajunsa pe mana bolsevicilor etc, istorie extrem, extrem de interesanta. 2. Tutea ar fi zis, conform citatului (desi nu stiu daca e exact) "galaxie care merge spre rosu în directia Doppler", probabil o zicea metaforic sau cine stie cum. E vorba de asa-numita "deplasare spre rosu". Doppler nu e o directie ci e fizicianul care a descoperit acest fenomen numit si "efectul Doppler". 3. probleme tehnice: literele cu diacritice din text apar ca fiind "lipite" si deci mai mari decat celelalte. De pilda î apare ca Î. Nu stiu daca asta apare numai la mine sau apare la toti cititorii.
pentru textul : Gânduri dearanca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
pentru textul : arca lui do de...deci văd că intră bine. am înțeles Ioana, do you feel me? atent, fii și tu atentă, paul mă bucur că am atâtea comentarii de la tine. pe text.
pentru textul : blogbadil deCam prozaic inceputul si m-am incurcat in Doamna/Domnul pentru ca in primul vers spune Buna seara Domnul... de parca un Domn intra in cadru si totusi "Domnul" este cel care o intreaba pe "Doamna" de scaun. E derutant cumva. Ialin
pentru textul : Je suis fatigué deNeinteresant... comentariul. Basca faptul ca nu apreciez in mod deosebit oamenii care lipesc etichete... ca sa nu mai zic de respectul fata de autor, de regulament etc Ce zici ddm mai schimbam si noi ceva in materie de comentarii?
pentru textul : incizie dePoate că nu e ușor să citim poezii care ne iau principiile, credințele, tabu-urile și ni le fac fărâme. Și sigur nu este deloc lejer să citim poezie care dezvrăjește lumea. Vroiam de la poezie să adâncească mistere, să scornească frumuseți acolo unde alții nu știu să vadă decât mizerii șamd. Ei bine, a se citi Emilian Pal, atunci când vrem să NU uităm. Iar ceea ce are în plus poezia lui față de tot ceea ce citesc în același aproximativ stil drept poezie contemporană care spune lucrurilor pe nume fără a le poetiza, este că poezia lui este profundă, te obligă să mergi și să cauți similitudinile, ideile, rădăcinile, fără a se folosi de figuri de stil, fără a "poetiza" și cosmetiza textul.Și toate astea fără un limbaj provocator, frapant. Remarcabil, încă o dată, Emilian. Aceeași, singură, observație, făcută și de Virgil, referitor la versurile în plus.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui de"cand incepem sa asfintim unul in celalalt" un frumos inceput de poem, tablou al unei perfecte armonii lirice! "pentru fiece zi uitată ții în brațe o piatră" e versul care leaga si dezleaga, ai creat o imagine extraordinara prin cuvinte simple... cred ca ultimul vers este in plus, asa finalul are deschidere si impact cu bine anna
pentru textul : fiecare cuvânt este un triumf asupra neantului demie mi-a plăcut textul iar tehnica cred că se mai poate corecta pe parcurs. nu cred ca trebuie să facem prea mare dramă și nici să țintim spre perfecțiuni. măcar și pentru simplul motiv că ele nu sînt reale. nu există probabil decît în manualul de proză al lui adrian. oamenii sînt zmunciți. vorbesc încurcat și gîndesc și mai încurcat. iar tinerii o fac chiar mai abitir decît ăia mai puțin tineri. de aceea mie textul mi se pare „plauzibil”. poate chiar prea... „plauzibil”. interesant, adrian nu acuză de clișeism dar masha se simte cu musca pe căciulă și se autoincriminează. întorsătura asta mi s-a părut chiar mai interesantă decît lipsa de intrigă a textului. deci, se pare că masha știe ce spune. „gura păcătosului adevăr grăiește”. tocmai de aceea cred că misandrismul acesta (oarecum voalat) al mashei trebuie ținut mai din frîu. sau poate strunit cu nuanțe. ca să nu plictisească. dar scriitura ca încercare îmi place. a reușit să mă țină atent. ș i n u a r e ș c o l ă r i s m e !! numai și pentru asta și are votul meu. atît de multă proză scrisă cu radiera am citit că fac alergie de acum. deci asta e bine. dar așteptăm mai multe nuanțe și ceva intrigă, miză, dilemă, eventual dublu înțeles. și las-o mai moale cu sărăcia studentului român ca am înțeles. nimic nu deranjează mai mult ca extremele. fie studentul român care nu mai are bani decît pentru o bere, fie studentul român care își ia notițe pe iPad. chiar nu mai există și oameni normali, cu drame de mijloc, cu frici meschine, cu speranțe mic-burgeze?
pentru textul : un cartuș și o nebună dePagini