mi se pare interesantă şi demnă de luat în considerare această nouă incursiune domnule Titarenco, în fenomenul poetic, în esenţa cuvântului. Constat că progresaţi altceva nu pot spune decât că este un teren extrem de periculos.
Textul de faţă e ok, e chiar ok.
Marga
Aranca, Din nefericire, nu. Dupa cate stiu, in afara de versiunea pe CD, nu s-a scos o versiune si pe hartie. Iar cea de pe CD nu am gasit-o in librarii. Nici nu stiu daca Roman Popa mai traieste, sau nu. Cand ma voi intoarce in tara chiar mi-am propus sa ma interesez. Versiunea pe CD fusese realizata in Germania (dar in romana) de catre fiul lui Roman Popa. De asemenea, nu dispun nici de o fotografie a arhitectului. In schimb, in NOEMA, au fost reproduse niste fotografii ale unor "formatiuni" arhitecturale, realizate pe calculator, dupa metoda lui Popa. Nu am putut sa le reproduc deoarece nu mai dispun de textul respectiv in format electronic. Te asigur insa ca ele aveau o frumusete stranie.
felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
Finalul complet ratat, pacat de un poem discursiv reusit. Adicatelea cum "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu" Pai dumnezeu asta a inventat... Poate un "as fi alt..." acolo ar face ceva sens dar ar pica si in alt non-sens, nu stiu, cred ca dumnezeu nu are ce cauta acolo pentru sanatatea poemului, parerea mea. In rest placut si textul si penita... pe autoarea romgleza Papouis o citesc mereu cu un heep-hop-hurra... geniala si savuroasa de fiecare data cand intervine. Imi sugereaza videoclipul de la Queen "I want to break free" prezentat de un DJ din Romania de acum peste douazeci de ani "vreau sa sparg liber". Andu
Victimizarea nu tine deloc la mine. Am facut un comentariu, ai raspuns, din punctul meu de vedere arogant, eu ti-am raspuns inapoi. Din nefericire pentru tine, faci o mare confuzie. Nimeni nu te-a atacat. Critica mea a fost exclusiv pe text. Tu ai adus totul in plan pesonal. Stiu foarte bine tactica asta pe care o aplicam si eu cindva, cind nu voiam sa recunosc faptul ca am si texte proaste. E mai simplu sa spun ca sunt atacat decit sa constientizez ca unele texte sunt slabe pur si simplu si nimeni n-are ceva personal cu mine. Iar ca sa arunci apoi totul in circa editorilor, mi se pare penibil. Reactia ta la comentariul tau a fost nejustificata. Trimite pe fiecare cititor care are ceva de zis la plimbare, daca asta consideri tu necesar. In momentul in care afirmi ca duc lipsa de imaginatie, astept sa si probezi ceea ce afirmi si nu prin prisma imaginatiei tale. Repet, faci o confuzie extraordinara intre un comentariu critic negativ si atac. daca e cineva care a atacat atunci se numeste katia kelaro in moemntul in care a afirmat ca autorul emil pal duce lipsa de imaginatie. Restul discutiilor despre editori si scandaluri inventate nu-si au locul. Victimizarea e cea mai putin impresionanta strategie.
Multumesc. Ioana Geacar, e posibil sa-si fi pierdut substanta, insa am mizat mai mult pe efectul de grand. E un risc asumat. Marina Nicolaev, multumesc, probabil m,a simt cel mai bine in stilul acesta liric-confesiv.
text bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.
Paul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
bun text. are un ritm al sau cap-coada care m-a pus cu botul pe labe. e o lume autentica aceasta chiar daca nu pare lume. iar limbajul care o construieste seamana cu piesele de domino - simplu, dar indestructibil.
felicitarile mele pentru condeiul de aur!
cred ca o sa fie sufleu sau poate suflu sistolic. esti convinsa alma ca nu a devenit obsesiva asteptarea ta? si ma rog, ce nu e bine la... dar nu mai intreb. cu certitudine e un text submediocru
Am remarcat de ieri poezia, dar timpul nu mi-a permis să las semn în fugă. Daniel Bratu construiește așa cum știm, exploatând fiecare cuvânt la maxim, jucându-se cu sensurile, cu așezarea cuvintelor în versuri, trimițându-ne pe piste false, construind cu ironie și în același timp reușind să nu piardă poezia pe drum. Nu e ușor să citești astfel de poezie, dar pe de altă parte cine vrea poezie lesnicioasă, nu e de găsit pe această pagină. Aici nimic nu e ce pare, iar orice sens întrezărit, cu cât mai puțin probabil, este foarte intenționat. Zic eu. Bine ai revenit, aș zice ghidușă poezie, dar în egală măsură... ha. Aș spune eu mai multe, dar nu vreau să stric plăcerea nimănui.
Nu isi mai are rostul un comentariu elaborat acum ca tot am citit mai sus o mostra de ideatica tipic balcanica ascunsa sub cojocul culturii democratice pe deplin neintelese.
Vreau doar sa precizez ca treaba cu cateii viza ambele tabere, chestiune usor de inteles la o citire atenta, tocmai de aceea raportarea fiind realizata la vest si est.
De asemenea imi ingadui sa spun ca intelegerea rolului diasporei romane in lupta anticomunista nu inseamna desigur minimalizarea celor multi care au umplut inchisorile politice din tara, su sau fara pupatul manutelor curate/murdare.
Inchei prin afirmarea sperantei ca tineretea poate fi capabila sa invete acolo unde varsta inaintata nu a fost capabila sa inteleaga.
pentru spontanietatea imaginilor, libertatea confesiv asumată, punctele culminante de relaxare suprapuse realului. pentru autenticitatea ideilor, lejeritatea exprimării și nervul verbului. pentru că oprești întreg scenariu de culori în acea "respirație adagio". pentru că te prinde bine sinceritatea asta și te simți în albia ta scriind cu atîta dezinvoltură. pentru simplul răsfăț pe care l-am avut citind/recitind aici, meriți o peniță de aur și cititorul din mine. p.s. nu știu dacă ai scris voit "desculță-te" sau e typo.
cred că din toate crucile tale, aceasta este cât mai aproape de teluric. un teluric bun, un teluric fecund, un teluric sfințit, "mișcat" de mâinile rugându-se, mișcat de tălpile ce-l sărută a recunoștință, un teluric născător, din care emană respirațiile. ca și cum am simți cu tălpile cum ne mișcă pământul, ne cheamă spre un sărut vital. e o dublă respirație, reciprocă, uniune de elemente inseparabile. comparația din text, "sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori" dă și dimensiunea celestă. de fiecare dată prin femeie. prin sânul dăruitor-soare perpetuu. cel ce merge cu gura pe pământ și cu mâinile împlântate în soarele-sân este supusul amândurora, primitor și mișcător totodată, polarele sunt întregite într-un tot. polarele nu mai există, de aici, din punctul luminos de unde privești lumea. mi-ar fi plcăut ca scrisul de pe foto să fie în nuanțe de auriu. ar fi fost în armonie cu ideatica din texte. chiar dacă gura e roșie. și spre alb merge calea.
se schimba total, zic eu. trimiterea initiala indoita ma localiza intr-un spatiu care ma ajuta doar cultural, trecand de faptul ca era redundanta.
iti mai sugeram si alt titlu "Se facea ca...". asa, poti renunta la prima parte din primul vers
Se facea ca...
Isus era în Egipt,
călărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”...
Aalizei, în primul rând mă bucură analiza ta atentă, și asta mă obligă. Dacă tu ți-ai luat timp să faci asta, apoi trebuie să-mi iau și eu timp să bag la cap ce spui tu aici. Mă voi gândi la chestia cu impresia de declarație. Dacă tu îmi vei spune totuși că este prima dată când citești așa ceva, nu te cred. Nu am vrut să fie ceva original aici. De fapt, mă gândesc la toate criticile, de-aia am postat. Te voi ruga însă să parcurgi și prologul, și ceea ce va urma. Faci asta pentru mine? Cea care povestește nu mai are 4 ani și este ca o declarație. Acum sunt rău în ceață. Așa am vrut să sune. Nu este un jurnal, este un fel de "uite ce a fost, uite cine sunt eu, nu cumva să se uite". Cea din prezent știe că fetița de doi ani sau de patru ani era deja un fel de monstru pentru cei din afara rezervației... dar o va "apăra" pe alocuri de eticheta asta. Doar că ea nu a aflat asta decât mai târziu. Naivitatea ei se raportează la ceea ce cunoaște la vârstele respective. Amintirile detaliate de la doi ani sunt detaliate pentru că ne raportăm la o epocă în care, atenție, copiii merg să se înscrie la școală la doi ani jumate. Iar ea este mai mult decât un copil normal, este unul care visează într-o lume în care se mai nasc doar câțiva copii care mai pot visa. Prin urmare, va avea foarte ascuțite anumite trăsături. Aceea de a-și aminti la detaliu este una dintre ele. Dacă vei citi prologul, vei avea și un fel de preview referitor la ceea ce este acum cea care povestește. Mirarea că există mai multe feluri de daruri se raportează la vârsta ei de atunci, la patru ani. Iertată să fiu, fetița mea de patru ani știe ce-i aia media, dar nu știe că daruri este un cuvânt polisemantic ;) Și este un copil foarte dotat. Am considerat că un astfel de copil, cum este personajul meu, dacă ar exista și ar fi ținut într-o astfel de "închisoare liberă", nu ar avea de unde să știe că este special, că are ceva deosebit de ceilalți și că asta se numește "dar". Normal că aceea care povestește știe... Încerc să îmi dau seama dacă, pe parcursul desfășurării poveștii, toate acestea vor cădea în lăcașul lor au ba. Ar fi rău de tot dacă nu cad. Uite hai să fac altfel. Am să revin la partea de început după ce se conturează mai mult din povestire și îmi dau seama dacă se justifică. Dar am aspecte unde te-aș întreba pe tine cum ai face, ținând însă cont de ce am spus eu aici. Deci: "Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…" . Cum ai scrie tu asta, vrând să sublinezi faptul ca ea acum știe că un copil de patru ani nu e normal să știe un astfel de cuvânt, dar să sugerezi în același timp un fel de strigăt mut al ființei de acum, care are câteva sute de ani "Nu eram chiar atât de monstru, aș fi putut fi, cu puțin noroc, un copil normal". Aștept sugestii. Mai departe: ce ai cu bourbonul între plăcintele cu mere? Părinții ei nu sunt rupți de realitate, iar asta poate fi o realitate, există un astfel de loc undeva la munte unde trecutul se amestecă într.un fel de kitch dulceag cu chestii din prezent, cum ar fi bourbonul și farfuriile de porțelan. Nu scriu poezie aici, Aalizei, deși am înclinații către poeme în proză. Asta este o realitate... literară. Chestia cu frazele lungi pledez vinovat. De la meserie mi se trage, le scurtez de nu se văd, promit!
"7.1. Pe site-ul Hermeneia.com nu este permisă existența așa numitelor "clone". Nu este permisă folosirea contului Hermeneia decît de persoana care l-a solicitat și configurat. Furtul de identitate sau deschidera și/sau folosirea a două conturi Hermeneia de către aceeași persoană sau a unui cont Hermeneia de către mai multe persoane se sancționează imediat cu anularea contului."... partea din final este cat se poate de clara. 14. "Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. Lipsa acestei precizări poate duce la eliminarea textului de către editori"... de asemenea, finalul. Cat despre ym imi asum tot ce am spus chiar daca nu am intrat niciodata in corul laudatorilor tai, statut deloc dezirabil pentru mine in actualul context. Judecatile morale sunt expresia libertatii tale de alegere si a capacitatii de intelegere. E si o situatie amuzanta cu "Nu justific acest demers, pur si simplu v-am informat ca a existat."... imi aduce aminte de un anunt de mica publicitate ce suna cam asa: imi fac vila in cartierul X. Nu o vand, doar ma laud.
am fost la lansarea volumului, ceea ce am trăit m-a lăsat mută o perioadă.poemele Adrianei sunt de o sensibilitate rară dar recitate de dl Adrian Munteanu sunt cutremurătoare.este volumul meu de suflet...
ai ales un poem care şi mie îmi place f mult.
felicitări pentru prezentare!
este un film in vogă, cu acelasi titlu unde, la fel, personajul care greseste fata de cei doi indragostiti, urmeaza un tratamet expiator, cu libatii in vreme de razboi si multe altele. si nicio vina n-au, nici macar mainile pana la urma, se ajunge la delasare, si ramai singur cu tine
revolutia de catifea, ton sur ton, pe un soclu lucios sau dincolo de sticla unui tablou. un fel de "afara spoit gardul, inauntru leopardul" in timpul inghetului. poate as organiza altfel versul 5. este ceva ce ar putea fi optmizat la "ochiului care rade"
mulțumesc cristina dar mă tem că ai înțeles textul acesta într-un registru în care nu l-am intenționat. și oricum, eu încerc să nu mă încurc cu eul poetic. și nu, din punct de vedere personal și social nu sînt nici neadaptat și nici nefericit. dimpotrivă. probabil că acum (spre oripilarea multor români „adevărați”) mă simt mai acasă aici decît m-aș simți în românia. românia este în mine, dar să nu alunecăm în patetisme. textul acesta era despre o altă „stare de emigrant”.
paul, da, excelentă observația ta. chiar ridică hermeneutica textului la o octavă mai sus decît am putut să o fac eu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Necuvinte
mi se pare interesantă şi demnă de luat în considerare această nouă incursiune domnule Titarenco, în fenomenul poetic, în esenţa cuvântului. Constat că progresaţi altceva nu pot spune decât că este un teren extrem de periculos.
pentru textul : fără cuvinte deTextul de faţă e ok, e chiar ok.
Marga
Aranca, Din nefericire, nu. Dupa cate stiu, in afara de versiunea pe CD, nu s-a scos o versiune si pe hartie. Iar cea de pe CD nu am gasit-o in librarii. Nici nu stiu daca Roman Popa mai traieste, sau nu. Cand ma voi intoarce in tara chiar mi-am propus sa ma interesez. Versiunea pe CD fusese realizata in Germania (dar in romana) de catre fiul lui Roman Popa. De asemenea, nu dispun nici de o fotografie a arhitectului. In schimb, in NOEMA, au fost reproduse niste fotografii ale unor "formatiuni" arhitecturale, realizate pe calculator, dupa metoda lui Popa. Nu am putut sa le reproduc deoarece nu mai dispun de textul respectiv in format electronic. Te asigur insa ca ele aveau o frumusete stranie.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman defelicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
pentru textul : Al zecelea val deFinalul complet ratat, pacat de un poem discursiv reusit. Adicatelea cum "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu" Pai dumnezeu asta a inventat... Poate un "as fi alt..." acolo ar face ceva sens dar ar pica si in alt non-sens, nu stiu, cred ca dumnezeu nu are ce cauta acolo pentru sanatatea poemului, parerea mea. In rest placut si textul si penita... pe autoarea romgleza Papouis o citesc mereu cu un heep-hop-hurra... geniala si savuroasa de fiecare data cand intervine. Imi sugereaza videoclipul de la Queen "I want to break free" prezentat de un DJ din Romania de acum peste douazeci de ani "vreau sa sparg liber". Andu
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deVictimizarea nu tine deloc la mine. Am facut un comentariu, ai raspuns, din punctul meu de vedere arogant, eu ti-am raspuns inapoi. Din nefericire pentru tine, faci o mare confuzie. Nimeni nu te-a atacat. Critica mea a fost exclusiv pe text. Tu ai adus totul in plan pesonal. Stiu foarte bine tactica asta pe care o aplicam si eu cindva, cind nu voiam sa recunosc faptul ca am si texte proaste. E mai simplu sa spun ca sunt atacat decit sa constientizez ca unele texte sunt slabe pur si simplu si nimeni n-are ceva personal cu mine. Iar ca sa arunci apoi totul in circa editorilor, mi se pare penibil. Reactia ta la comentariul tau a fost nejustificata. Trimite pe fiecare cititor care are ceva de zis la plimbare, daca asta consideri tu necesar. In momentul in care afirmi ca duc lipsa de imaginatie, astept sa si probezi ceea ce afirmi si nu prin prisma imaginatiei tale. Repet, faci o confuzie extraordinara intre un comentariu critic negativ si atac. daca e cineva care a atacat atunci se numeste katia kelaro in moemntul in care a afirmat ca autorul emil pal duce lipsa de imaginatie. Restul discutiilor despre editori si scandaluri inventate nu-si au locul. Victimizarea e cea mai putin impresionanta strategie.
pentru textul : hurricane plane deMultumesc. Ioana Geacar, e posibil sa-si fi pierdut substanta, insa am mizat mai mult pe efectul de grand. E un risc asumat. Marina Nicolaev, multumesc, probabil m,a simt cel mai bine in stilul acesta liric-confesiv.
pentru textul : grand touring detext bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.
pentru textul : tower bridge deok...promit solemn sa nu mai folosesc boldul si italicul in comentarii!
pentru textul : O secundă dePaul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
pentru textul : Etaj VII debun text. are un ritm al sau cap-coada care m-a pus cu botul pe labe. e o lume autentica aceasta chiar daca nu pare lume. iar limbajul care o construieste seamana cu piesele de domino - simplu, dar indestructibil.
pentru textul : Lalande defelicitarile mele pentru condeiul de aur!
multumiri. Emil, Excalibur e legat de pielea de salamandra si bine sprijinit de floarea de lotus...deci ramane. :)
pentru textul : să nu mă întrebi deprima parte are fluiditate, place. a doua parte e cam confuză. probabil că lirica se poate folosi de onirism dar pînă la un punct. mi-a plăcut titlul
pentru textul : Desculță decred ca o sa fie sufleu sau poate suflu sistolic. esti convinsa alma ca nu a devenit obsesiva asteptarea ta? si ma rog, ce nu e bine la... dar nu mai intreb. cu certitudine e un text submediocru
pentru textul : plagă a primăverii defac fotosinteza cam de 2 ori pe an. apoi ma retrag in cochilia mea de calcar silicos. E grav?
pentru textul : Poem biologic deAm remarcat de ieri poezia, dar timpul nu mi-a permis să las semn în fugă. Daniel Bratu construiește așa cum știm, exploatând fiecare cuvânt la maxim, jucându-se cu sensurile, cu așezarea cuvintelor în versuri, trimițându-ne pe piste false, construind cu ironie și în același timp reușind să nu piardă poezia pe drum. Nu e ușor să citești astfel de poezie, dar pe de altă parte cine vrea poezie lesnicioasă, nu e de găsit pe această pagină. Aici nimic nu e ce pare, iar orice sens întrezărit, cu cât mai puțin probabil, este foarte intenționat. Zic eu. Bine ai revenit, aș zice ghidușă poezie, dar în egală măsură... ha. Aș spune eu mai multe, dar nu vreau să stric plăcerea nimănui.
pentru textul : dacă taci nu ajung I deNu isi mai are rostul un comentariu elaborat acum ca tot am citit mai sus o mostra de ideatica tipic balcanica ascunsa sub cojocul culturii democratice pe deplin neintelese.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deVreau doar sa precizez ca treaba cu cateii viza ambele tabere, chestiune usor de inteles la o citire atenta, tocmai de aceea raportarea fiind realizata la vest si est.
De asemenea imi ingadui sa spun ca intelegerea rolului diasporei romane in lupta anticomunista nu inseamna desigur minimalizarea celor multi care au umplut inchisorile politice din tara, su sau fara pupatul manutelor curate/murdare.
Inchei prin afirmarea sperantei ca tineretea poate fi capabila sa invete acolo unde varsta inaintata nu a fost capabila sa inteleaga.
dar vezi modificarile
pentru textul : alb de femeie depentru spontanietatea imaginilor, libertatea confesiv asumată, punctele culminante de relaxare suprapuse realului. pentru autenticitatea ideilor, lejeritatea exprimării și nervul verbului. pentru că oprești întreg scenariu de culori în acea "respirație adagio". pentru că te prinde bine sinceritatea asta și te simți în albia ta scriind cu atîta dezinvoltură. pentru simplul răsfăț pe care l-am avut citind/recitind aici, meriți o peniță de aur și cititorul din mine. p.s. nu știu dacă ai scris voit "desculță-te" sau e typo.
pentru textul : tablou din cartierul de nord deTrebuia sa bagi tu gunoiul in poezie.
pentru textul : bandajul meu alb decred că din toate crucile tale, aceasta este cât mai aproape de teluric. un teluric bun, un teluric fecund, un teluric sfințit, "mișcat" de mâinile rugându-se, mișcat de tălpile ce-l sărută a recunoștință, un teluric născător, din care emană respirațiile. ca și cum am simți cu tălpile cum ne mișcă pământul, ne cheamă spre un sărut vital. e o dublă respirație, reciprocă, uniune de elemente inseparabile. comparația din text, "sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori" dă și dimensiunea celestă. de fiecare dată prin femeie. prin sânul dăruitor-soare perpetuu. cel ce merge cu gura pe pământ și cu mâinile împlântate în soarele-sân este supusul amândurora, primitor și mișcător totodată, polarele sunt întregite într-un tot. polarele nu mai există, de aici, din punctul luminos de unde privești lumea. mi-ar fi plcăut ca scrisul de pe foto să fie în nuanțe de auriu. ar fi fost în armonie cu ideatica din texte. chiar dacă gura e roșie. și spre alb merge calea.
pentru textul : crucile deDomnule Titerenco, doamna Ioana Geacar va multumesc frumos sa aveti srabatori luminate cu respect , adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles dese schimba total, zic eu. trimiterea initiala indoita ma localiza intr-un spatiu care ma ajuta doar cultural, trecand de faptul ca era redundanta.
iti mai sugeram si alt titlu "Se facea ca...". asa, poti renunta la prima parte din primul vers
Se facea ca...
Isus era în Egipt,
pentru textul : Se făcea că... decălărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”...
Aalizei, în primul rând mă bucură analiza ta atentă, și asta mă obligă. Dacă tu ți-ai luat timp să faci asta, apoi trebuie să-mi iau și eu timp să bag la cap ce spui tu aici. Mă voi gândi la chestia cu impresia de declarație. Dacă tu îmi vei spune totuși că este prima dată când citești așa ceva, nu te cred. Nu am vrut să fie ceva original aici. De fapt, mă gândesc la toate criticile, de-aia am postat. Te voi ruga însă să parcurgi și prologul, și ceea ce va urma. Faci asta pentru mine? Cea care povestește nu mai are 4 ani și este ca o declarație. Acum sunt rău în ceață. Așa am vrut să sune. Nu este un jurnal, este un fel de "uite ce a fost, uite cine sunt eu, nu cumva să se uite". Cea din prezent știe că fetița de doi ani sau de patru ani era deja un fel de monstru pentru cei din afara rezervației... dar o va "apăra" pe alocuri de eticheta asta. Doar că ea nu a aflat asta decât mai târziu. Naivitatea ei se raportează la ceea ce cunoaște la vârstele respective. Amintirile detaliate de la doi ani sunt detaliate pentru că ne raportăm la o epocă în care, atenție, copiii merg să se înscrie la școală la doi ani jumate. Iar ea este mai mult decât un copil normal, este unul care visează într-o lume în care se mai nasc doar câțiva copii care mai pot visa. Prin urmare, va avea foarte ascuțite anumite trăsături. Aceea de a-și aminti la detaliu este una dintre ele. Dacă vei citi prologul, vei avea și un fel de preview referitor la ceea ce este acum cea care povestește. Mirarea că există mai multe feluri de daruri se raportează la vârsta ei de atunci, la patru ani. Iertată să fiu, fetița mea de patru ani știe ce-i aia media, dar nu știe că daruri este un cuvânt polisemantic ;) Și este un copil foarte dotat. Am considerat că un astfel de copil, cum este personajul meu, dacă ar exista și ar fi ținut într-o astfel de "închisoare liberă", nu ar avea de unde să știe că este special, că are ceva deosebit de ceilalți și că asta se numește "dar". Normal că aceea care povestește știe... Încerc să îmi dau seama dacă, pe parcursul desfășurării poveștii, toate acestea vor cădea în lăcașul lor au ba. Ar fi rău de tot dacă nu cad. Uite hai să fac altfel. Am să revin la partea de început după ce se conturează mai mult din povestire și îmi dau seama dacă se justifică. Dar am aspecte unde te-aș întreba pe tine cum ai face, ținând însă cont de ce am spus eu aici. Deci: "Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…" . Cum ai scrie tu asta, vrând să sublinezi faptul ca ea acum știe că un copil de patru ani nu e normal să știe un astfel de cuvânt, dar să sugerezi în același timp un fel de strigăt mut al ființei de acum, care are câteva sute de ani "Nu eram chiar atât de monstru, aș fi putut fi, cu puțin noroc, un copil normal". Aștept sugestii. Mai departe: ce ai cu bourbonul între plăcintele cu mere? Părinții ei nu sunt rupți de realitate, iar asta poate fi o realitate, există un astfel de loc undeva la munte unde trecutul se amestecă într.un fel de kitch dulceag cu chestii din prezent, cum ar fi bourbonul și farfuriile de porțelan. Nu scriu poezie aici, Aalizei, deși am înclinații către poeme în proză. Asta este o realitate... literară. Chestia cu frazele lungi pledez vinovat. De la meserie mi se trage, le scurtez de nu se văd, promit!
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. de"7.1. Pe site-ul Hermeneia.com nu este permisă existența așa numitelor "clone". Nu este permisă folosirea contului Hermeneia decît de persoana care l-a solicitat și configurat. Furtul de identitate sau deschidera și/sau folosirea a două conturi Hermeneia de către aceeași persoană sau a unui cont Hermeneia de către mai multe persoane se sancționează imediat cu anularea contului."... partea din final este cat se poate de clara. 14. "Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. Lipsa acestei precizări poate duce la eliminarea textului de către editori"... de asemenea, finalul. Cat despre ym imi asum tot ce am spus chiar daca nu am intrat niciodata in corul laudatorilor tai, statut deloc dezirabil pentru mine in actualul context. Judecatile morale sunt expresia libertatii tale de alegere si a capacitatii de intelegere. E si o situatie amuzanta cu "Nu justific acest demers, pur si simplu v-am informat ca a existat."... imi aduce aminte de un anunt de mica publicitate ce suna cam asa: imi fac vila in cartierul X. Nu o vand, doar ma laud.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian decam off-topic asa, dar nu ma pot abtine - aleg melodia "partons-vite" (kaolin) din lista de winamp si incep sa-ti citesc poezia. fix acceasi stare.
on topic - "poate anul acesta îmi va spune cineva că uimirea trăiește
și e undeva în siguranță"
- foarte faine versurile astea doua. atat de faine incat mai ca as renunta la ultimul. care suna bine, dar e cam tocit in ultima vreme.
pentru textul : lângă martie era un lac deam fost la lansarea volumului, ceea ce am trăit m-a lăsat mută o perioadă.poemele Adrianei sunt de o sensibilitate rară dar recitate de dl Adrian Munteanu sunt cutremurătoare.este volumul meu de suflet...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deai ales un poem care şi mie îmi place f mult.
felicitări pentru prezentare!
este un film in vogă, cu acelasi titlu unde, la fel, personajul care greseste fata de cei doi indragostiti, urmeaza un tratamet expiator, cu libatii in vreme de razboi si multe altele. si nicio vina n-au, nici macar mainile pana la urma, se ajunge la delasare, si ramai singur cu tine
pentru textul : forbidden love derevolutia de catifea, ton sur ton, pe un soclu lucios sau dincolo de sticla unui tablou. un fel de "afara spoit gardul, inauntru leopardul" in timpul inghetului. poate as organiza altfel versul 5. este ceva ce ar putea fi optmizat la "ochiului care rade"
pentru textul : Mătase și catifea demulțumesc cristina dar mă tem că ai înțeles textul acesta într-un registru în care nu l-am intenționat. și oricum, eu încerc să nu mă încurc cu eul poetic. și nu, din punct de vedere personal și social nu sînt nici neadaptat și nici nefericit. dimpotrivă. probabil că acum (spre oripilarea multor români „adevărați”) mă simt mai acasă aici decît m-aș simți în românia. românia este în mine, dar să nu alunecăm în patetisme. textul acesta era despre o altă „stare de emigrant”.
pentru textul : stare de emigrant depaul, da, excelentă observația ta. chiar ridică hermeneutica textului la o octavă mai sus decît am putut să o fac eu.
asta-i plagiat domnu' buricea. dumneata plagiezi folclorul clasei muncitoare
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator dePagini