De obcei cand ma apuc de scris, nu gandesc foarte mult ce cuvant ar trebui sa vina unde, ca poemul sa aiba o anumita forma. Scriu pentru ca trebuie sa ma eliberez de o emotie si atat, se poate sa arate ca fiind putin prefabricat, nu zic nu, dar la mine n-au mers niciodata retetele.:) Cat despre ciori, stiu ca nu-s ca pasarile calatoare care pleaca toamna si vin primavara, insa toamna ciorile par a fi mai multe.
corectie in loc de: " tȃnjurea contrariul/lipsei" se va citi "tȃnjurea dupa contrariul/lipsa" Nu stiu cum s-a intamplat, dar com-ul meu anterior a aparut de doua ori. Rog pe un editor sa faca corectia decesara, cerandu-mi, in aclas timp, scuze daca cumva incidentul a fost provocat de mine. Multumesc
Imi pare rau ca raspund atat de tarziu, inca nu am reusit sa imi gestionez timpul cum se cuvine. Mi-am dorit insa ca acest text sa apara aici. Nu am indraznit sa il asez la capitolul "povestire", voi ati fost poate mai generosi vazand si creionarea schitata a personajelor. Andu, ai dreptate, aici atmosfera este mult mai importanta decat personajele, care devin determinabile doar prin prisma a ceea ce le inconjoara. Actele si actiunile lor am vrut sa fie chiar si ele secundare fata de ceea ce " li se intampla". Dar, sincera sa fiu, cred ca am inteles altfel chestia cu kilometrii spusa de tine. Si cred ca aveai dreptate, in prima varianta. Virgil, finalul este ingrozitor de dulce si pentru gustul meu... si asta inca dupa modificari. Ha. S-ar putea sa il mai modific, deocamdata este un mic pumn in fata destinului. Care se incapataneaza uneori sa fie dulce, oricat de amari am fi noi.
"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen
O simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache
A, încă ceva: pentru ultima strofă, pentru portretul Scrâșnitorului, pentru ultimele trei versuri, pentru contrastul acesta cardian (original totuși) "mintea lui urâcioasă / gândurile noastre pline de frică", de parcă îl văd pe Ender vorbind în numele simpaticului pequenino Human în fața unei omeniri înspăimântate, care se prelungește în contrastul "raman" / "varelse", îți acord o peniță.
"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
pana la urma cum se spune corect in cazul de fata, ""datorita"" sau "din cauza"? textul, intr-adevar, sufera in mai multe locuri, si nu doar din pricina unor cat se poate de nevinovate ""mărunțică, cu tenu"" etc., dar, desi vin din alt secol, mie imi plac si povestea, si tonul ei franc-dinamic. sa n-o lasati "novice"! :) (novice hermeneia).
Elena, nu neapărat deprimantă. Unitatea trei poate fi interpretată ca o recâştigare a libertăţii.
Cristina, se prea poate sa ai dreptate. Oricum, acum, recitind textul la rece, nu prea îl mai recunosc. Cred că nu e tocmai unul dintre textele mele reuşite.
Alma, proiectia acestor "ginduri" pare interesanta...insa insistenta de a capata toate deodata si in acelsi timp"consistenta" fotografica da senzatia de abuz si oarecare dezordine...as fi preferat in mai multe etape, cu "lingurita" pentru a le putea degusta. in principiu un gurmand nu se indoapa...inca ceva: as elimina factorul mecanic, poate intelegi la ce ma refer.
poemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
mulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
wow, mi-a placut de prima oara...si dupa citeva cititri mi-a placut si mai rau!:)) am cautat un text care sa ma surprinda azi si asta este...are nerv, franchete este ..instabil ca un balon cu helium ce se zbate in mina gata sa se duca... o plimbare prin subconstient...trece de cota normalului prin dezlegarea gindului deasupra streotipiei mondene.. un text eliberator care desi nu exceleaza prin bogatie metaforica (yupeee!) este jucy and sassy si care pe mine ma incadreaza in seria cititorilor cu aceeasi mentalitate... si eu uit ce scriu in gind... si ca agnostica ce sint, ma inchin si la ultima strofa...:) Alina, what a feast! cheers, Corina *un mic token de apreciere! (..pina la craciun...desi nu cred ca penitele virtuale imprima vocile interioare.:)))
Poate că e o senzație stranie: am sentimentul că a fost gândit/conceput în altă limbă și aceasta e traducerea ei imperfectă...Accentele bacoviene într-o gamă postmodernistă cu tot apanajul derigoare conferă textului o dimensiune insuficient exploatată în ciuda descrierii gradate, tensionate. Poate că nu este așa cum am gândit. Iluzia se prăbușește de multe ori în sufletul celor care îți decupează singurătatea -acest origami indescifrabil încă - într-un "Amurg muribund"...poemul îmi amintește însă, și nu știu de ce, de compozițiile lui "Florian din Transilvania" sau numai trena lor melancolică...O întunecare pe măsura singurătății noastre. Cum suna în engleză?
parerea mea, textul are imagini interesante si portiuni reusite dar are si zone discutabile. ar merita periat bine chestii inestetice: "dar" din versul 7, contextualizarea din versul 5, remarca comico-superstitioasa din versul 9, "asa ca" din versul 10 strofa cu "grijile" si cu "ciresele amare" mi se pare cea mai reusita "umplind" mi se pare un gerunziu neinspirat dpdv poetic "norii reflectați în apă par valuri," e de o banalitate coplesitoare "un șuier de vis alb-amărui" e un vers foarte reusit deci, e straniu amestecul asta de scriere proasta si scriere reusita. e posibil sa iti prinda bine o mai mare exigenta fata de ce scrii
Mulțumesc pentru sugestii Alma. Vreau să mă mai gîndesc puțin cum am să reformulez. Licențele pe care le-ai subliniat, au fost pentru mine ca niște tușuri care deși au purtat patina insesizabilă a timpului mi-au folosit pentru a picta tabloul în acea manieră idilică specifică milenarei culturi orientale. Tocmai această idee doream s-o reliefez, acea notă de naivitate orientală, perimată pe de o parte, dar simplă și profundă în același timp, ca apele prin care se vede nisipul dar a căror adîncime nu o putem aprecia. Da, mai trebuie lucrat, așa este.
Pentru iubitorii de arta, un alt Salon international se deschide la Paris: "La M.A.C. - Manifestation d'Art Contemporain" ce se va tine in acest an intre 22 - 26 noiembrie 2006, in spatiul Champerret, 75017 Paris. site informativ: http://www.manifestationartcontemporain.com/index_flash.htm.
Mulțumesc de trecere Bianca. Zîmbesc și mă gîndesc la cîtă vreme a trecut de cînd ne-am citit textele prima dată. Am încercat să modific puțin. Nu știu dacă mi-a reușit.
Nu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
Citind acest text, fără să vreau, am început să râd, dar fără să vreau, jur! Mai bine să fiu numită proastă decât să mint. Am urmărit suspansul. Suspansul începe de la "scoase mâna, făcu o crestatură cu cuțitul/supse sângele, legă strâns deasupra/și la spital. Brrr... la naiba, mi-am spus, ceee va urma? ceee? Mi-am ros o unghie, mi-am smuls-o din carne, chiar. AH!, mi-am zis: "A dracului întâmplare, îi zise doctorul." O să scape, doctore? o să scape? Textul este slăbuț:) Silvia
regulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
De obcei cand ma apuc de scris, nu gandesc foarte mult ce cuvant ar trebui sa vina unde, ca poemul sa aiba o anumita forma. Scriu pentru ca trebuie sa ma eliberez de o emotie si atat, se poate sa arate ca fiind putin prefabricat, nu zic nu, dar la mine n-au mers niciodata retetele.:) Cat despre ciori, stiu ca nu-s ca pasarile calatoare care pleaca toamna si vin primavara, insa toamna ciorile par a fi mai multe.
pentru textul : corespondență de septembrie decorectie in loc de: " tȃnjurea contrariul/lipsei" se va citi "tȃnjurea dupa contrariul/lipsa" Nu stiu cum s-a intamplat, dar com-ul meu anterior a aparut de doua ori. Rog pe un editor sa faca corectia decesara, cerandu-mi, in aclas timp, scuze daca cumva incidentul a fost provocat de mine. Multumesc
pentru textul : Răvașe către întuneric deDraga Virgil, Asta nu e poezie, e gand, e parere, e poate chiar un pic de filozofie, dar poezie... nix. Cu drag, Bobadil.
pentru textul : fericirea II deImi pare rau ca raspund atat de tarziu, inca nu am reusit sa imi gestionez timpul cum se cuvine. Mi-am dorit insa ca acest text sa apara aici. Nu am indraznit sa il asez la capitolul "povestire", voi ati fost poate mai generosi vazand si creionarea schitata a personajelor. Andu, ai dreptate, aici atmosfera este mult mai importanta decat personajele, care devin determinabile doar prin prisma a ceea ce le inconjoara. Actele si actiunile lor am vrut sa fie chiar si ele secundare fata de ceea ce " li se intampla". Dar, sincera sa fiu, cred ca am inteles altfel chestia cu kilometrii spusa de tine. Si cred ca aveai dreptate, in prima varianta. Virgil, finalul este ingrozitor de dulce si pentru gustul meu... si asta inca dupa modificari. Ha. S-ar putea sa il mai modific, deocamdata este un mic pumn in fata destinului. Care se incapataneaza uneori sa fie dulce, oricat de amari am fi noi.
pentru textul : we will always have sighisoara... de"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen
pentru textul : ce să fac deAm venit cu surle și trâmbițe să dezmorțesc oleacă hermeneia. Glumă – n’am mutre că puneam o față zâmboacă.
pentru textul : pseudo/credo deO simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache
pentru textul : de ce să nu știu deA, încă ceva: pentru ultima strofă, pentru portretul Scrâșnitorului, pentru ultimele trei versuri, pentru contrastul acesta cardian (original totuși) "mintea lui urâcioasă / gândurile noastre pline de frică", de parcă îl văd pe Ender vorbind în numele simpaticului pequenino Human în fața unei omeniri înspăimântate, care se prelungește în contrastul "raman" / "varelse", îți acord o peniță.
pentru textul : Scrâșnitorul de"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
pentru textul : Nepoveste depana la urma cum se spune corect in cazul de fata, ""datorita"" sau "din cauza"? textul, intr-adevar, sufera in mai multe locuri, si nu doar din pricina unor cat se poate de nevinovate ""mărunțică, cu tenu"" etc., dar, desi vin din alt secol, mie imi plac si povestea, si tonul ei franc-dinamic. sa n-o lasati "novice"! :) (novice hermeneia).
pentru textul : Creioane colorate deElena, nu neapărat deprimantă. Unitatea trei poate fi interpretată ca o recâştigare a libertăţii.
Cristina, se prea poate sa ai dreptate. Oricum, acum, recitind textul la rece, nu prea îl mai recunosc. Cred că nu e tocmai unul dintre textele mele reuşite.
Mulţamu-vă!
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui deAlma, proiectia acestor "ginduri" pare interesanta...insa insistenta de a capata toate deodata si in acelsi timp"consistenta" fotografica da senzatia de abuz si oarecare dezordine...as fi preferat in mai multe etape, cu "lingurita" pentru a le putea degusta. in principiu un gurmand nu se indoapa...inca ceva: as elimina factorul mecanic, poate intelegi la ce ma refer.
pentru textul : silences depoemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
pentru textul : scrâşnet demulţumesc de observaţie. am corectat.
Blezniuc, încă eşti aici?
Eugen
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deUn poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : În loc să dorm, scriu demulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
pentru textul : strada mântuleasa dewow, mi-a placut de prima oara...si dupa citeva cititri mi-a placut si mai rau!:)) am cautat un text care sa ma surprinda azi si asta este...are nerv, franchete este ..instabil ca un balon cu helium ce se zbate in mina gata sa se duca... o plimbare prin subconstient...trece de cota normalului prin dezlegarea gindului deasupra streotipiei mondene.. un text eliberator care desi nu exceleaza prin bogatie metaforica (yupeee!) este jucy and sassy si care pe mine ma incadreaza in seria cititorilor cu aceeasi mentalitate... si eu uit ce scriu in gind... si ca agnostica ce sint, ma inchin si la ultima strofa...:) Alina, what a feast! cheers, Corina *un mic token de apreciere! (..pina la craciun...desi nu cred ca penitele virtuale imprima vocile interioare.:)))
pentru textul : text cu oameni care mă surprind dePoate că e o senzație stranie: am sentimentul că a fost gândit/conceput în altă limbă și aceasta e traducerea ei imperfectă...Accentele bacoviene într-o gamă postmodernistă cu tot apanajul derigoare conferă textului o dimensiune insuficient exploatată în ciuda descrierii gradate, tensionate. Poate că nu este așa cum am gândit. Iluzia se prăbușește de multe ori în sufletul celor care îți decupează singurătatea -acest origami indescifrabil încă - într-un "Amurg muribund"...poemul îmi amintește însă, și nu știu de ce, de compozițiile lui "Florian din Transilvania" sau numai trena lor melancolică...O întunecare pe măsura singurătății noastre. Cum suna în engleză?
pentru textul : Întunecare deparerea mea, textul are imagini interesante si portiuni reusite dar are si zone discutabile. ar merita periat bine chestii inestetice: "dar" din versul 7, contextualizarea din versul 5, remarca comico-superstitioasa din versul 9, "asa ca" din versul 10 strofa cu "grijile" si cu "ciresele amare" mi se pare cea mai reusita "umplind" mi se pare un gerunziu neinspirat dpdv poetic "norii reflectați în apă par valuri," e de o banalitate coplesitoare "un șuier de vis alb-amărui" e un vers foarte reusit deci, e straniu amestecul asta de scriere proasta si scriere reusita. e posibil sa iti prinda bine o mai mare exigenta fata de ce scrii
pentru textul : felii de tort deMulțumesc pentru sugestii Alma. Vreau să mă mai gîndesc puțin cum am să reformulez. Licențele pe care le-ai subliniat, au fost pentru mine ca niște tușuri care deși au purtat patina insesizabilă a timpului mi-au folosit pentru a picta tabloul în acea manieră idilică specifică milenarei culturi orientale. Tocmai această idee doream s-o reliefez, acea notă de naivitate orientală, perimată pe de o parte, dar simplă și profundă în același timp, ca apele prin care se vede nisipul dar a căror adîncime nu o putem aprecia. Da, mai trebuie lucrat, așa este.
pentru textul : Cătunul de pe malul apei dePentru iubitorii de arta, un alt Salon international se deschide la Paris: "La M.A.C. - Manifestation d'Art Contemporain" ce se va tine in acest an intre 22 - 26 noiembrie 2006, in spatiul Champerret, 75017 Paris. site informativ: http://www.manifestationartcontemporain.com/index_flash.htm.
pentru textul : Grand Marché d’Art Contemporain deMulțumesc de trecere Bianca. Zîmbesc și mă gîndesc la cîtă vreme a trecut de cînd ne-am citit textele prima dată. Am încercat să modific puțin. Nu știu dacă mi-a reușit.
pentru textul : un octombrie pentru totdeauna deNu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
pentru textul : Ghiocelul și vântul denu vreau să fiu rea, dar e greșeală, nu greșală :) toți avem dreptul să greșim. cu respect, simona
pentru textul : O poveste postmodernistă dema bucur ca ti-a placut poemul meu. mie imi place linistea, e cea mai frumoasa pisica pe care am mangaiat-o vreodata.
pentru textul : pisicile deCitind acest text, fără să vreau, am început să râd, dar fără să vreau, jur! Mai bine să fiu numită proastă decât să mint. Am urmărit suspansul. Suspansul începe de la "scoase mâna, făcu o crestatură cu cuțitul/supse sângele, legă strâns deasupra/și la spital. Brrr... la naiba, mi-am spus, ceee va urma? ceee? Mi-am ros o unghie, mi-am smuls-o din carne, chiar. AH!, mi-am zis: "A dracului întâmplare, îi zise doctorul." O să scape, doctore? o să scape? Textul este slăbuț:) Silvia
pentru textul : A dracului întâmplare debănuiam eu...
pentru textul : de ziua mexicului parcă deBine, domnule Paul Blaj, data viitoare o să-ți spun: "Băi Paul".
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deregulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
pentru textul : Doină defi*, chiar
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? dePagini