de cotidian, textul are multe cuvinte de legătură, atributele destul de uzate. ar trebui lucrat. nu dau sfaturi ce şi cum. autorul trebuie să-şi decidă drumul. opinie de cititor.
succes!

ah, imi aminteste de Nina Cassian si de limba sparga! voi reveni...

"cămașa de noapte îmi este învelișul
cel mai aproape
dar și cel mai stingher
adorm cu iluzia unei întâlniri
petrecută în taină"

Frumos spus.

silvia

Costin, ce sa zic? poate ca pe la tine este prozaic sa ai "o inima din ața"...pe la mine, nu. :) iar "detaliile" pe care le acuzi au rostul rol: regizoral, daca vrei. multumesc de popas si comm.

"adevarat" nu "adevarant" sorry

"un copil care se plictisește înfășurînd o scară pe deget" foarte frumoasa imagine. e atat de frumoasa incat ma intristeaza.

cred ca de acum ma repet dar nu prea vad cum as putea sa o spun altfel: continui sa ma amuzi cu aceasta autobagare in seama si cu convingerea asta aproape sacrosanta cum ca ai fi un fel de mag calator care ne studiezi ca pe niste insecte. ma amuzi si cu aceasta impresie (care la tine e siguranta) cum ca le-ai sti pe toate, si ne-ai intelege mediocra umanitate si iti faci o pomana de bine sa ne mai dai din cind in cind sfaturi. evident, iti place sa te auzi vorbind si crezi ca esti destept. nu am sa te împiedic dragul meu sa ai aceste convingeri mistice (apropo de secte) atita timp cit nu incalci regula locului. in rest, esti liber sa iti zburlesti penele si sa faci valuri in voie. e tara libera. in acelasi timp am sa te rog sa ma scuzi daca am sa te ignor cind identific ca nu spui nimic. pentru ca daca te bag in seama din politete sint nevoit sa te ignor din lipsa de timp. cind vei spune lucruri semnificative si realmente utile am sa fiu amabil si am sa plec urechea, chiar daca te-ai purtat de multe ori grobian si intr-un univers al talionului nu ai merita asta. dar nu ma afecteaza magariile care nu contin adevar si nici nu le confer iluzia de adevar prin a ma lasa afectat de ele. deci in contextul regulilor si in masura in care vei spune ceva esti binevenit pe hermeneia. cind bati cimpii am sa te rog sa ma scuzi.

In primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
Crsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.

am citit poezia în urmă cu cîteva ore. în general, înainte de face un comentariu, las lucrurile să se așeze. e bine și pentru autor, are răgazul de a reveni pe text, e bine și pentru comentator să nu se arunce în gard ca un berbec.

mizam pe unele schimbări și da, s-au făcut. nu pricepusem la prima citire expresia cu un braț catapultă și ce mai era pe acolo-nu mai rețin forma exactă.
mai observasem la strofa trei și observ în continuare următoarea formulare:
„până când palmele-ţi
fumegă până ce-n vene
îţi picură ceară şi pielea îţi cântă-n ecouri
de palat părăsit. „
-pînă cînd... până ce-n vene... palmele-ţi
... îţi picură.... îţi cântă-n
știu că Adriana Lisandru e atentă la astfel de alcătuiri pe site. aici e posibilă o scăpare. dacă nu, semnalarea rămîne doar un moft de al meu, un tribut plătit unei urechi mai sensibile.

„doar un zgomot
de cer sfărâmat. ca atunci când visai
cum te lipeşti de coapsele mamei şi la prima atingere
se transformau în movile de mâl.”
probabil că de vină e și aplecarea mea către vizual pentru că eu aud/văd sfărîmarea cerului ca pe o sticlă spartă de un ciocan (anumite însușiri ale cerului –firește nu fizice- transparență, fragilitate mă fac să gîndesc asta). ori acest zgomot parcă e în contradicție cu starea mult mai domoală- sonor și vizual-indusă de „ca atunci când visai...”

„cel mai greu e să prinzi lumina de ceafă
ca pe un leş descărnat de pisoi”
primul vers mă duce cu gîndul la mișcare, forță, acțiune, desfășurare rapidă. așa că nu înțeleg de ce „ca pe un leş descărnat de pisoi”. sau pot să înțeleg interpretînd că a prinde lumina de ceafă ca pe un leș descărnat de pisoi crează o anumită repulsie și atunci e greu. în fine, repet, poate sînt prea riguros eu.

„într-o zi te uiţi într-o ceaşcă de ceai
te arunci în chiuvetă”
aceaste versuri cred că se înscriu într-un registru pe care autorea îl încearcă în ultima vreme destul de des de parcă ar vrea să își ascundă sensibilitatea. deși ea ar vrea să pună drapelul la poartă de ziua națională se ferește de gura vecinilor.

adevarul exista in text, ba chiar da pe dinafara si e usor de a te regasi in el, dar scris la persoana 1, ca o confesiune ii da o nota borderline lamentatie... suna prea mult me-me -me. mi-as fi dorit sa te descopar EU in textul asta nu sa mi te descrii, as fi vrut sa fiu acea 'fly on the wall' sa-ti gasesc tritsetea, duritatea, plictiseala atunci cind tu nu esti 'en-garde'... acel: 'dar cu siguranță sînt eu' - taie cu siguranta efectul titlului. deci poate un alt unghi ar fi fost mai potrivit. doar o parere...:) cheers

ionut, multumesc pt gestul tau frumos. acum astept sa vad nishte ochi albastri care sa mearga pe bicicleta, si pana atunci, imi tin dorintele la piept.... aranca, asa e, stim noi cum vine ..prada, dar oricand prada poate deveni pradator....

mă tem că în ciuda imaginației și a „simțului poetic” deosebi (aproape bruegelian) textul este prea „variat” ca să nu te piardă de cititor la un moment dat. aș zice că mai degrabă ar fi putut „ieși” mai multe texte sau unul ceva mai concentrat. sau poate că devine aproape un fel de triptic.

felicitari, Leonard ! si la la mai multe. sau la mai degraba si mai putine. am mai citit din poezile tale, unele mi-au placut, le-am si recitit, altele nu mi-au spus mare lucru. dar, ”vocea” ta ramane una de luat in seama in tabloul poeziei actuale.

Am revenit... ma refeream la versul al treilea al variantei in romana... si... :-) imi plac sensurile ca in oglinda intre cele doua variante.