Eu nu cred că acest haiku şi-a propus să inducă în visare ori să producă încrâncenări metafizice... Cred că tot ce şi-a propus a fost zâmbetul din factorul ludic. Cred că "doar"ul ăla nu numai că e perfect plasat, dar e şi ancora ideii.
E şi sensibil, şi jucăuş. Mi-a plăcut si mi-a adus aminte de cizmarul care umblă cu bocancii rupţi, Ori croitorul cu iţarii rupţi. Ceva prin zona aia.
Interesant, tocmai am scris la Emil Pal la "aproape ziua" si vin aici la Ioana la "aproape noapte" ca sa constat ca si la ziua lui Emil si la noaptea Ioanei tot "se sug burtile", ce chestie dom'le! :-) Bobadil P.S. Ambele variante au farmecul lor si iata ca ma intorc la una dintre vechile "dileme" referitoare la actiunea in poeme, dar nu gasesc locul potrivit unei astfel de dizeratii aici. Totusi prima varianta, la timpul trecut are o nota de poezie in plus, parerea mea. Un poem cinematografic, dinamic, frumos.
text fragmentat, mai degraba un colaj de citate, care te face suspicios la "mesajul" sau, anuntat fara subtilitati inca din titlu. insa definirea p-m-ismului reclama "toti oamenii mariei sale", orice "contributie" este esentiala... tot citind despre "PoMo", ma amuz copios ce inteleg romanasii sa faca din el. si, la drept vorbind, postmodernismul (desubiectiva[n]t), merge intins si torsionat in orice fel posibil -aceasta-i este si vocatia. teribile antiteze! "Modernism-Postmodernism/ Romantism-Simbolism, etc." greu, greu va ajunge pana la noi logica tertului inclus, piatra de temelie in proiectul transdisciplinar al lui Basarab Nicolescu... dar sa lasam somitatile in pace...aici suntem pe hermeneia, unde italicile iti dispar din text, despre boldice, alineaturi, imagini, jocuri vizuale, ce sa mai vorbesc... ramane insa pretentia "academica", "obiectiva", de autoritate (tot mai delegitimata in realitate) in materie de postmodernism. minunată bibliografia de la final. mai importanta chiar decat textul in sine. si fara prea mare legatura cu "substanta" acestuia. desigur, are rolul de a "intari" (pseudo)afirmatiile amalgamate ce pretind a crea "atmosfera postmoderna", atat de necesara unei exhibarii entelectualicesti rezonabile. oameni vechi cu fumuri "recente". deci, per total, textul e reprezentativ pentru site, si are din partea mea o penita. "formula castigatoare nu se schimba!"
Vă mulțumesc pentru comentariu și pentru intepretarea Dvs. mereu strălucitoare atunci când vine vorba de sensuri în poezie...
Versiunea Dvs. pentru strofa de mijloc este nu doar demnă de luat în considerare, dar chiar mă atrage către o variantă cu adevărat minimalistă, așa cum de fapt ar fi trebuit să scriu acest poem... dar cine știe? poate altă dată, când nimeni dintre noi nu va mai fi plecat.
textul este frumos, dar nu e unul deosebit. eu sunt mai greu influentat si poate mai impartial. colindul e un cant, un poem al inchinarii la adresa Celui venit din cer. este specific crestinismului si in "colindul camasii albastre" nu vad nimic sanctic, vad un text bine crosetat dar nu un colind. remarc in el acelasi citat, aceleasi versuri remarcate de Virgil. sunt intradevar de evidentiat si ma opresc si eu la ele, fara penita. noi nu prea ne cunoastem dar asta nu ma impiedica, cu bunavointa ta, sa te felicit pentru remarcabilele realizari pe plan profesional, literar si personal si iti doresc in anul care vine mari satisfactii si succese repetate. un an fantastic sa-ti stea la dreapta si o inima multumitoare la stanga.
da, cred că va fi și o lansare live, dar deocamdată nu m-am hotărât, mă tentează și Galațiul și Bacăul, la Galați au tehnica de partea lor, la Bacău e familia mea literară. mulțam frumos, Cristina!
acuma despre filmuleț, da, Virgil poți să îl încadrezi, acolo am vrut inițial, dar ieșea ceva eroare în pagina principală, când mai ai timp te rog pe tine sau unul din editori să o facă. clipul este în fond o joacă, acum, că tot vin sărbătorile. Mulțumesc fain pentru felicitări!
Sunt două strofe cumva complementare. Și în prima cred că te regăsești mai adânc. E un o trecere spre alt fel de stare hipnoidă. deși nici așa nu aș numi-o. Da, cred că ai dreptate cu ultimul vers. Voi modifica atunci când va fi. Mulțumesc, Dahaar.
ca nimeni nu se grabaste sa comenteze. O poezie cu tenta "grava". Nici tu o poanta finala, o ironica distantare, etc. Poate fi acuzata, rapid, de "patetism". Si totusi, nu e. Dar ceva in legatura cu ea, mu-mi place. Parca e prea multa "constructie" si mesajul nu mai tasneste sa te copleseasca. Sau, poate, m-am pervertit si eu de "poezia" care se scrie azi.
dar tradeaza, dupa parerea mea, un pic de rigiditate. da, sint doua ipostaze aparent foarte diferite. dar in esenta amindoua comunica acelasi lucru. acelasi gen de ostilitate fata de tencuiala artificialului, fata de gunoiul pretentios al aparentei. in primul este vorba de o ipostaza activa. in al doilea de una pasiva. dar amindou au aceeasi cauza si acelasi efect in ultima instanta, nu? si nu, nu am scris nimic despre haos sau degradare. si recunosc, textul poate fi acuzat de influente neoplatoniste. in ce priveste imaginea aceea cu isus, cred dimpotriva ca ideea se potriveste chiar foarte bine. mai ales daca o privesti din perspectiva originala a ideii din ieremia.
"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
"ne este frică să trecem dincolo de carapacea cuvintelor
în ochii tăi mă scufund
ca în abisul unui lac de munte
aș vrea să mor pe pajiște
dar rîsul tău nu mă lasă" - mi se pare ratată. O percep în cheie romantică, perimată, iar contrastul din restul textului nu o salveză. Mă mai deranjează "acolo unde nimeni nu a atins universul".
În rest, poezia se derulează firesc, elegant pe alocuri, şi-o înţeleg ca pe o misivă roşiatică - confesivă şi, în acelaşi timp, reţinută.
daca stiam ca asta e modalitatea sa ajungi, macar o data, pe pagina mea, o postam mai demult. suntem in programul de austeritate, ioana :) nu ne mai lasa sa udam gladiolele cu furtunul. au zis ca ne amendeaza. asa ca punem cate o canuta cu apa la fiecare radacina si asteptam sa se coaca merele. de gustibus...
poemele tale au ceva din farmecul unui barbat care e fie mereu chic lasand impresia ca nici macar nu ii pasa de asta.
o lejeritate care, daca e studiata, atunci...e foarte bine studiata.
aici m-am impiedicat (usor) la acea evidenta parca prea evident subliniata, in comparatie cu restul. dar, trecand peste asta, plec de aici incantata.
sugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
Un sonet cu grave rezonante avand o dedicatie mai putin obisnuita. Prima strofa mi se pare foarte reusita: "Când orele hidrei din piele erup Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi Săgeata uitării trecând prin călcâi Și calea tăiată de urme de lup!;" undeva, prin text, utilizarea lui " în" este redundanta.
Superb! O cântare utecistă ori poate doar a la şoimii patriei, numai bună de închinat tovarăşei academician, doctor inginer, savant de renume mondial. Cineva ar trebui să vă spună că suntem în 2015 şi că ar fi trebuit să treceţi demult de Bolintineanu.
Stimate domnule Dorel,
Cu toată stima ce vi-o port (ne-am întâlnit în două rânduri, sper că vă mai amintiți, cu toate că realizez, aveți un program destul de încărcat) nu-mi place modul cum încercați să 'degajați' pe final discuția cu un bocanc de fundaș. Însă cu mine cel puțin nu vă merge (filozofic vorbind, desigur) pentru că încă nu mi-am pierdut de la atâtea cenacluri și întâlniri literare pline de fum, hai să-l numesc așa 'nasul curat al lui Karl Popper'.
Așa că vă invit, dacă Hermeneia ne va găzdui ok, dacă nu, nu, la o discuție mai serioasă pe această temă, lăsând, ca să zic așa, interviurile la o parte, deoarece toate acestea (interviurile, interpelările, luările de atitudine etc) cel puțin pentru mine și cât se poate de sincer vă rog să mă credeți, au căpătat mai nou o cu totul altă conotație, contrară celei pe care mă găndesc că doreați să o implicați aici.
Cu aceeași stimă
Margas
de acord cu spusele tale Virgile și să recunosc acum nu cred că ești un prototip al nepotismului... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just.
Însă în legătură cu deja (pentru mine) faimoasa suspendare a contului pe Hermeneia mi se pare injust ca în postura de suspendat să nu mai ai acces la propriile texte... știu că e o problemă tehnică aici dar cred că, pentru a fi corect și față de autorul suspendat ar trebui să îi faci și textele invizilbile pe perioada suspendării. Dacă de exemplu el (autorul suspendat) primește comentarii la texte pe perioada suspendării el nu poate răspunde... nu e incorect? Plus, textele postate de un autor nu poți să le blochezi la stergere de către acesta în nicio circumstanță, indiferent cât de jos l-ai trimis pe site pe acest autor. Asta ca să nu mai vorbesc că eu, cel puțin, o dată cu Hermeneia 2.0 m-am trezit cu o pleiadă de texte reînviate în pagina de autor, texte pe care le ștersesem cu mâna mea în versiunea anterioară a site-ului. Toate astea plus alte câteva cu care nu te mai obosesc acum îmi întăresc convingerea că Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare. Mai multă modestie și mai mult profesionalism din partea ta nu ar aduce decât beneficii unei comunități literare (și acum nu mă refer doar la Hermeneia) și așa sărăcită de inspirație in this day and age.
Andu
Frumoasa reluare, adevarul este ca aceste versuri nu inceteaza sa ma impresioneze... cu acel magnific final "si cornul suna, insa foarte putin". Presupun ca te-a inspirat rechinul de care vorbeai, nu? Si cum dom'le? Chiar l-ai scapat? Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu nu cred că acest haiku şi-a propus să inducă în visare ori să producă încrâncenări metafizice... Cred că tot ce şi-a propus a fost zâmbetul din factorul ludic. Cred că "doar"ul ăla nu numai că e perfect plasat, dar e şi ancora ideii.
pentru textul : Haiku deE şi sensibil, şi jucăuş. Mi-a plăcut si mi-a adus aminte de cizmarul care umblă cu bocancii rupţi, Ori croitorul cu iţarii rupţi. Ceva prin zona aia.
milimetru violet
crustele arse
talpile prafuite
strigoi veritabil
porumbel schiop
viorile gatului
lat de iubire
suspin prafuit
aer vernil, etc., etc.,
nu e prea mult?
scrii rar si incerci sa impresionezi. asta e sentimentul meu, fara misto. I can be wrong, of course.
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte deInteresant, tocmai am scris la Emil Pal la "aproape ziua" si vin aici la Ioana la "aproape noapte" ca sa constat ca si la ziua lui Emil si la noaptea Ioanei tot "se sug burtile", ce chestie dom'le! :-) Bobadil P.S. Ambele variante au farmecul lor si iata ca ma intorc la una dintre vechile "dileme" referitoare la actiunea in poeme, dar nu gasesc locul potrivit unei astfel de dizeratii aici. Totusi prima varianta, la timpul trecut are o nota de poezie in plus, parerea mea. Un poem cinematografic, dinamic, frumos.
pentru textul : aproape noapte pe grant deMaria, mulțumesc pentru feed-back și observații. Te mai aștept.
pentru textul : introfanie de toamnă I detext fragmentat, mai degraba un colaj de citate, care te face suspicios la "mesajul" sau, anuntat fara subtilitati inca din titlu. insa definirea p-m-ismului reclama "toti oamenii mariei sale", orice "contributie" este esentiala... tot citind despre "PoMo", ma amuz copios ce inteleg romanasii sa faca din el. si, la drept vorbind, postmodernismul (desubiectiva[n]t), merge intins si torsionat in orice fel posibil -aceasta-i este si vocatia. teribile antiteze! "Modernism-Postmodernism/ Romantism-Simbolism, etc." greu, greu va ajunge pana la noi logica tertului inclus, piatra de temelie in proiectul transdisciplinar al lui Basarab Nicolescu... dar sa lasam somitatile in pace...aici suntem pe hermeneia, unde italicile iti dispar din text, despre boldice, alineaturi, imagini, jocuri vizuale, ce sa mai vorbesc... ramane insa pretentia "academica", "obiectiva", de autoritate (tot mai delegitimata in realitate) in materie de postmodernism. minunată bibliografia de la final. mai importanta chiar decat textul in sine. si fara prea mare legatura cu "substanta" acestuia. desigur, are rolul de a "intari" (pseudo)afirmatiile amalgamate ce pretind a crea "atmosfera postmoderna", atat de necesara unei exhibarii entelectualicesti rezonabile. oameni vechi cu fumuri "recente". deci, per total, textul e reprezentativ pentru site, si are din partea mea o penita. "formula castigatoare nu se schimba!"
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! deVă mulțumesc pentru comentariu și pentru intepretarea Dvs. mereu strălucitoare atunci când vine vorba de sensuri în poezie...
pentru textul : gravity deVersiunea Dvs. pentru strofa de mijloc este nu doar demnă de luat în considerare, dar chiar mă atrage către o variantă cu adevărat minimalistă, așa cum de fapt ar fi trebuit să scriu acest poem... dar cine știe? poate altă dată, când nimeni dintre noi nu va mai fi plecat.
textul este frumos, dar nu e unul deosebit. eu sunt mai greu influentat si poate mai impartial. colindul e un cant, un poem al inchinarii la adresa Celui venit din cer. este specific crestinismului si in "colindul camasii albastre" nu vad nimic sanctic, vad un text bine crosetat dar nu un colind. remarc in el acelasi citat, aceleasi versuri remarcate de Virgil. sunt intradevar de evidentiat si ma opresc si eu la ele, fara penita. noi nu prea ne cunoastem dar asta nu ma impiedica, cu bunavointa ta, sa te felicit pentru remarcabilele realizari pe plan profesional, literar si personal si iti doresc in anul care vine mari satisfactii si succese repetate. un an fantastic sa-ti stea la dreapta si o inima multumitoare la stanga.
pentru textul : colindul cămășii albastre deda, cred că va fi și o lansare live, dar deocamdată nu m-am hotărât, mă tentează și Galațiul și Bacăul, la Galați au tehnica de partea lor, la Bacău e familia mea literară. mulțam frumos, Cristina!
pentru textul : night & street &... lyrics deacuma despre filmuleț, da, Virgil poți să îl încadrezi, acolo am vrut inițial, dar ieșea ceva eroare în pagina principală, când mai ai timp te rog pe tine sau unul din editori să o facă. clipul este în fond o joacă, acum, că tot vin sărbătorile. Mulțumesc fain pentru felicitări!
aranca, ma onoreaza faptul ca ma citesti si apreciezi poemele mele. multumesc mult.
pentru textul : o, mamă / separat o, ceilalți deSunt două strofe cumva complementare. Și în prima cred că te regăsești mai adânc. E un o trecere spre alt fel de stare hipnoidă. deși nici așa nu aș numi-o. Da, cred că ai dreptate cu ultimul vers. Voi modifica atunci când va fi. Mulțumesc, Dahaar.
pentru textul : Adormire demulţam de trecere şi cuvânt, Silviu !
pentru textul : versuri libere deca nimeni nu se grabaste sa comenteze. O poezie cu tenta "grava". Nici tu o poanta finala, o ironica distantare, etc. Poate fi acuzata, rapid, de "patetism". Si totusi, nu e. Dar ceva in legatura cu ea, mu-mi place. Parca e prea multa "constructie" si mesajul nu mai tasneste sa te copleseasca. Sau, poate, m-am pervertit si eu de "poezia" care se scrie azi.
pentru textul : Lecţia dezastrului deComportamentul meu e reglat. Dacă ai găsit ceva greşeli, asta e, sunt corigibile pe când un atac la persoană nerecunoscut, este incorigibil
pentru textul : iarna dedin paranteza patrata nu-i al lui Godel, acum imi dau seama ca din redactarea mea asta rezulta. E mai de la rasarit, apartine lui Mevlana.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie dehopa! alba a intrat cu argumente obiective pe site si asilor a inceput sa li se bulbuce andrenalina critico literara (ca sa fiu domol)
gabi, si pe-aici e o rasa ariana dpdv al textologiei, n-ai scapat de fantome. mie mi-a placut poezia. te sfatuiesc sa nu te lasi intimidata.
pentru textul : Devorah dedar tradeaza, dupa parerea mea, un pic de rigiditate. da, sint doua ipostaze aparent foarte diferite. dar in esenta amindoua comunica acelasi lucru. acelasi gen de ostilitate fata de tencuiala artificialului, fata de gunoiul pretentios al aparentei. in primul este vorba de o ipostaza activa. in al doilea de una pasiva. dar amindou au aceeasi cauza si acelasi efect in ultima instanta, nu? si nu, nu am scris nimic despre haos sau degradare. si recunosc, textul poate fi acuzat de influente neoplatoniste. in ce priveste imaginea aceea cu isus, cred dimpotriva ca ideea se potriveste chiar foarte bine. mai ales daca o privesti din perspectiva originala a ideii din ieremia.
pentru textul : coloanele lui noe de"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
pentru textul : Through a glass darkly deVirgi, porţiunea asta:
"ne este frică să trecem dincolo de carapacea cuvintelor
în ochii tăi mă scufund
ca în abisul unui lac de munte
aș vrea să mor pe pajiște
dar rîsul tău nu mă lasă" - mi se pare ratată. O percep în cheie romantică, perimată, iar contrastul din restul textului nu o salveză. Mă mai deranjează "acolo unde nimeni nu a atins universul".
În rest, poezia se derulează firesc, elegant pe alocuri, şi-o înţeleg ca pe o misivă roşiatică - confesivă şi, în acelaşi timp, reţinută.
Aş muta "noi"-ul din final pe un singur rând.
pentru textul : nevoia de predictibil I dedaca stiam ca asta e modalitatea sa ajungi, macar o data, pe pagina mea, o postam mai demult. suntem in programul de austeritate, ioana :) nu ne mai lasa sa udam gladiolele cu furtunul. au zis ca ne amendeaza. asa ca punem cate o canuta cu apa la fiecare radacina si asteptam sa se coaca merele. de gustibus...
pentru textul : trăiesc periculos depoemele tale au ceva din farmecul unui barbat care e fie mereu chic lasand impresia ca nici macar nu ii pasa de asta.
o lejeritate care, daca e studiata, atunci...e foarte bine studiata.
aici m-am impiedicat (usor) la acea evidenta parca prea evident subliniata, in comparatie cu restul. dar, trecand peste asta, plec de aici incantata.
pentru textul : Poate mâine... deeu ma bucur!
pentru textul : Clătite pe centru și alte amănunte nesemnificative depe cand? asa...o data aproximativa? sau una certa?
sugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
pentru textul : PoMo lifestyle desi aici, in plus o rima nedorita in final
pentru textul : mimetism deUn sonet cu grave rezonante avand o dedicatie mai putin obisnuita. Prima strofa mi se pare foarte reusita: "Când orele hidrei din piele erup Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi Săgeata uitării trecând prin călcâi Și calea tăiată de urme de lup!;" undeva, prin text, utilizarea lui " în" este redundanta.
pentru textul : Sonet 132 deSuperb! O cântare utecistă ori poate doar a la şoimii patriei, numai bună de închinat tovarăşei academician, doctor inginer, savant de renume mondial. Cineva ar trebui să vă spună că suntem în 2015 şi că ar fi trebuit să treceţi demult de Bolintineanu.
pentru textul : La toate zânele de pe pământ (for Valentine's day) deStimate domnule Dorel,
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCu toată stima ce vi-o port (ne-am întâlnit în două rânduri, sper că vă mai amintiți, cu toate că realizez, aveți un program destul de încărcat) nu-mi place modul cum încercați să 'degajați' pe final discuția cu un bocanc de fundaș. Însă cu mine cel puțin nu vă merge (filozofic vorbind, desigur) pentru că încă nu mi-am pierdut de la atâtea cenacluri și întâlniri literare pline de fum, hai să-l numesc așa 'nasul curat al lui Karl Popper'.
Așa că vă invit, dacă Hermeneia ne va găzdui ok, dacă nu, nu, la o discuție mai serioasă pe această temă, lăsând, ca să zic așa, interviurile la o parte, deoarece toate acestea (interviurile, interpelările, luările de atitudine etc) cel puțin pentru mine și cât se poate de sincer vă rog să mă credeți, au căpătat mai nou o cu totul altă conotație, contrară celei pe care mă găndesc că doreați să o implicați aici.
Cu aceeași stimă
Margas
erata: "scuzabila prin calitatea...."
pentru textul : și zeii plîng dede acord cu spusele tale Virgile și să recunosc acum nu cred că ești un prototip al nepotismului... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just.
pentru textul : despre o femeie goală deÎnsă în legătură cu deja (pentru mine) faimoasa suspendare a contului pe Hermeneia mi se pare injust ca în postura de suspendat să nu mai ai acces la propriile texte... știu că e o problemă tehnică aici dar cred că, pentru a fi corect și față de autorul suspendat ar trebui să îi faci și textele invizilbile pe perioada suspendării. Dacă de exemplu el (autorul suspendat) primește comentarii la texte pe perioada suspendării el nu poate răspunde... nu e incorect? Plus, textele postate de un autor nu poți să le blochezi la stergere de către acesta în nicio circumstanță, indiferent cât de jos l-ai trimis pe site pe acest autor. Asta ca să nu mai vorbesc că eu, cel puțin, o dată cu Hermeneia 2.0 m-am trezit cu o pleiadă de texte reînviate în pagina de autor, texte pe care le ștersesem cu mâna mea în versiunea anterioară a site-ului. Toate astea plus alte câteva cu care nu te mai obosesc acum îmi întăresc convingerea că Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare. Mai multă modestie și mai mult profesionalism din partea ta nu ar aduce decât beneficii unei comunități literare (și acum nu mă refer doar la Hermeneia) și așa sărăcită de inspirație in this day and age.
Andu
err: simplis - simplisT
pentru textul : vinovați deFrumoasa reluare, adevarul este ca aceste versuri nu inceteaza sa ma impresioneze... cu acel magnific final "si cornul suna, insa foarte putin". Presupun ca te-a inspirat rechinul de care vorbeai, nu? Si cum dom'le? Chiar l-ai scapat? Bobadil.
pentru textul : rechinul cu colți de argint dePagini