mie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
La mulţi ani!
crucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
Multumesc, Francisc, pentru cuvinte. Mă voi gândi. Cât despre univers, fără a încerca acuma să dau o explicație panteistică poeziei mele, eu chiar cred că e mai aproape de noi uneori față de modul nostru de a-l percepe și de a ne apropia de el. Poate chiar așa cum ai spus tu, în noi, dar, în mod sigur și real, și lângă noi. Acolo chiar nu aș schimba. Ultimele versuri le voi elimina.
nu înțeleg. bănuiesc că oamenii scriu și fără să posteze aici. iar ideea de "obituary” mi se pare macabră. bănuiesc că nu a murit nimeni din listă. for goodness sake, de ce trebuie să existe atracția asta către dramatic și melodramatic?! poate ne spune Andu. sau poate ne spune Miorița lui. „Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă, Că la nunta mea. A căzut o stea, ”....
Ai putea să detaliezi, Adrian? Sunt un om al argumentelor... nu un îndrăgostit al poemelor mele:)
tu spui:
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
gând bun! om bun!
multumesc pentru trecere si comentariu, elian. probabil ca e "repede chemator" in functie de cine esti, barbat sau femeie, dar evident asta se poate discuta multa vreme. sper sa mai citesti si alta data
viaţa este un amalgam. cu siguranţă cei cu bijuterii în ochi, cei deosebiţi se pierd în mulţime. este dificil de adus la suprafaţă asemenea preţiozităţi. inspirate legăturile făcute prin cuvinte şi finalul poemului. felicitări, Nicholas!
in sfarsit am citit-o si eu. :o)
si pe mine ma captiveaza bilele in poezie, nu stiu de ce, au ceva, te pun pe ganduri cum spunea si silvia. si poezia asta a facut-o fara sa-ti creeze vreo frustrare. imi place cum curge lin si-mi mai place fiindca poezia trebuie sa poata fi traita iar pe-asta pot.
nu-mi place "cu o cafea sub nas" pentru ca sunt lunatica si perfectionista (ce imbinare, cam si cum visul ar fi perfectibil!) dar e un amanunt insignifiant si categoric foarte personal. cred ca fara bucata asta, partea cu pijamaua n-ar mai da impresia aceea de nepotrivire pe care o remarca raluca. mie chiar mi-a placut pijamaua din ea, creeaza o stare usor de recunoscut si-un moment de respiro in ciuda a ceea ce exprima. :o)
Profetul, Sunteti, ca întotdeauna, prompt în comentarii. Dar cum, uneori, suntem tentați să căutăm nod în papură, spuneți că finalul poemului e previzibil. Firește că e previzibil, așa cum nimic nu e mai previzibil decât moartea fiecăruia dintre noi. Importantă este soluția expresivă pe care am găsit-o, pentru a evita banalitatea: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj / Desface picioarele și ne primește; vom intra cu toții în grota ei uriașă"
Vlad, după cum spuneam, textul de față a fost scris într-o stare de indignare și îi vizează laolaltă și pe cei care scriu asemenea texte teribiliste, și pe cei care promovează așa ceva. Nu este un text care să placă, dar este unul care se exprimă o realitate din literatura românească de astăzi,
da, destule expresii de-acum mult prea utilizate si in acelasi timp se observă un amestec heteroclit de optzecism si poezie dogmatica sau din lirica lui ioan alexandru. toata aceasta inflatie de ingeri e cam obositoare. am incercat sa gasesc macar o portiune care sa ma lase cu ceva dar nu cred ca am găsit. uite ma uit la text si observ ca autoarea a folosit „zvoneau” și în strofa a treia dar și a patra și încă asociat cu îngerii, și după atîtea zile pe site încă nu și-a dat seama că e total neinspirată ideea. chestia asta mă face să am impresia că nu își citește textele cu atenție iar lucrul acesta nu este bun.
poemu e fain pe alocuri si in general doar ok, da-l strică atmosfera asta de lectură între „viața spirituală” și „caleidoscop” dacă vă amintiți emisiunile. și prea afectată cea care citește
Poeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Și eu cred că poemul trebuia să fie mai lung, după tensiunea pe care o acumulează. După versurile astea, de exemplu,trebuia să mai continui "ca să cunoști cu adevărat singurătatea trebuie să fii prieten cu șobolanii". Nu m-ai convins și nici nu m-ai șocat, de ce să fii prieten cu șobolanii? Ar fi urmat ceva mai dur să mă convingă, altfel rămân doar niște cuvinte Sau: "plictisu tău nu îmbracă niciodată o haină nouă" e o formulare poetică depășită, ajunsă clișeu, ca și : "îți vine să-ti smulgi oamenii din piept să-i pui să danseze." (un clișeu agonic, sorry) Adelina, încearcă să exprimi simplu ceea ce vezi și simți, nu mai e vremea în care să sugerezi și să faci alegorii, sau or fi venind niște vremuri dictatoriale, din nou? :)
parerea mea este ca exista idei geniale in mintea si cuvintele unui copil si chiar in discutia cu un copil. dar a le reda "mot a mot" mi se pare ceva nefericit din perspectiva poetica. adica, dupa parerea mea, nu inteleg de ce autorul continua sa foloseasca apendicele astea total inutile dupa parerea mea precum "Mami", "fetita mea", etc. de asemeni repetarea, si chiar folosirea lui "pe care" e mai mult decit deranjanta. textul de fata este slab si "didactic" dar este si caraghios pe alaturi pentru ca are la un moment dat afabilitatea limbajului de "Mami" si apoi profunzimea filozofica a lui "nici un suflet nu poate sa o stearga" sau "daca inima ta nu are, printre altele, un scop". deci, asa cum am spus si mai sus, discutia cu un copil poate fi o mina de aur pentru un poet (desi nu intotdeauna) dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa prelucrezi... minereul.
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
ma bucur sa gasesc cititori, ma bucur sincer. mie "ferma porcilor" mi-a amintit de "lista deschisa" iar dvs "lista deschisa" v-a amintit de "slavit e versul" ! vai mie sa fie aceasi proportie?!! am sa ma ascund o saptamana de rusine... bine ca unii au citit doar primele trei versuri. ( apropo: mie nu mi-a placut : "De-o scrii să fie pleavă în spulberarea vremii, Au strigăt nou în plenul cinstitei Academii," (A. Vlahuta) )
da am inteles. si recunosc ca nu-i una din poeziile care sa-mi placa macar personal foarte mult. obiectiv nu mai vorbesc. dar am prostul obicei de a posta tot ce scriu.
asa ca da, inteleg.
oricum, avem ceva in comun. merele verzi. care desi au devenit cam prea populare, probabil merita mai mult si mai bine decat poezia asta. (p.s. - in caz ca nu stiai "be delicious" de la donna karan miroase a mere verzi)
îmi place textul şi se vede că autorul are îndemînare poetică. singurul loc unde mă "împiedic" puţin este ambiguitatea penultimului vers împreună cu explicaţia puţin prea clişeistică din ultimul vers. remarc "când ieşeai cu umerii uzi din apă/ şi nu însemna nimic" şi "mai bine te-ntorci în sufletul lemnos al mamei"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Si mie mi-a placut mult! Mai ales finalul, e de zambit. :-)
pentru textul : Anticoncepționale dese prea poate ca asta să și facă, Andrei. mulțumesc de lectură și apreciere!
pentru textul : time passing degând bun!
mie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
pentru textul : frica de moarte deLa mulţi ani!
cred ca n-ar strica sa existe data evenimentului si in corpul textului, nu numai pe afis.
pentru textul : Recital de poezie Adrian Munteanu la Sibiu decrucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
pentru textul : crucile deMultumesc, Francisc, pentru cuvinte. Mă voi gândi. Cât despre univers, fără a încerca acuma să dau o explicație panteistică poeziei mele, eu chiar cred că e mai aproape de noi uneori față de modul nostru de a-l percepe și de a ne apropia de el. Poate chiar așa cum ai spus tu, în noi, dar, în mod sigur și real, și lângă noi. Acolo chiar nu aș schimba. Ultimele versuri le voi elimina.
pentru textul : cascade denu înțeleg. bănuiesc că oamenii scriu și fără să posteze aici. iar ideea de "obituary” mi se pare macabră. bănuiesc că nu a murit nimeni din listă. for goodness sake, de ce trebuie să existe atracția asta către dramatic și melodramatic?! poate ne spune Andu. sau poate ne spune Miorița lui. „Iar la cea măicuţă
pentru textul : Hermeneia obituary deSă nu spui, drăguţă, Că la nunta mea. A căzut o stea, ”....
Ai putea să detaliezi, Adrian? Sunt un om al argumentelor... nu un îndrăgostit al poemelor mele:)
pentru textul : animalul de pradă al resemnării detu spui:
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
gând bun! om bun!
multumesc pentru trecere si comentariu, elian. probabil ca e "repede chemator" in functie de cine esti, barbat sau femeie, dar evident asta se poate discuta multa vreme. sper sa mai citesti si alta data
pentru textul : îmi este teamă de femeie deva multumesc, man&man! pe unde slefuiesc? imi e imposibil sa-l vad cu alti ochi decat aceiasi. ...
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deviaţa este un amalgam. cu siguranţă cei cu bijuterii în ochi, cei deosebiţi se pierd în mulţime. este dificil de adus la suprafaţă asemenea preţiozităţi. inspirate legăturile făcute prin cuvinte şi finalul poemului. felicitări, Nicholas!
pentru textul : mai rar decât despre treaba cu "mă sictirești" ar trebui să te sictiresc, Costin Tănăsescu? alege-ți sintagmele. și vezi cum vorbești!
pentru textul : apa trece, pietrele trec deda, probabil e un text prost
pentru textul : caniculă dein sfarsit am citit-o si eu. :o)
si pe mine ma captiveaza bilele in poezie, nu stiu de ce, au ceva, te pun pe ganduri cum spunea si silvia. si poezia asta a facut-o fara sa-ti creeze vreo frustrare. imi place cum curge lin si-mi mai place fiindca poezia trebuie sa poata fi traita iar pe-asta pot.
nu-mi place "cu o cafea sub nas" pentru ca sunt lunatica si perfectionista (ce imbinare, cam si cum visul ar fi perfectibil!) dar e un amanunt insignifiant si categoric foarte personal. cred ca fara bucata asta, partea cu pijamaua n-ar mai da impresia aceea de nepotrivire pe care o remarca raluca. mie chiar mi-a placut pijamaua din ea, creeaza o stare usor de recunoscut si-un moment de respiro in ciuda a ceea ce exprima. :o)
pentru textul : În loc să dorm, scriu de:)) felicitări Oana încă o dată pentru premiu! mi-a făcut plăcere să te cunosc și face to face. mai vino și la anul. promit să dorm:))!
pentru textul : epitaful unei zile deProfetul, Sunteti, ca întotdeauna, prompt în comentarii. Dar cum, uneori, suntem tentați să căutăm nod în papură, spuneți că finalul poemului e previzibil. Firește că e previzibil, așa cum nimic nu e mai previzibil decât moartea fiecăruia dintre noi. Importantă este soluția expresivă pe care am găsit-o, pentru a evita banalitatea: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj / Desface picioarele și ne primește; vom intra cu toții în grota ei uriașă"
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deprimele doua strofe sint valoroase si ar merita o penita de aur. dar in partea a doua textul se pierde pe sine insusi.
pentru textul : mâna lui rezema liniștea deVlad Turburea şi Doina Leonte.
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deVlad, după cum spuneam, textul de față a fost scris într-o stare de indignare și îi vizează laolaltă și pe cei care scriu asemenea texte teribiliste, și pe cei care promovează așa ceva. Nu este un text care să placă, dar este unul care se exprimă o realitate din literatura românească de astăzi,
pentru textul : Unui mare poetastru deda, destule expresii de-acum mult prea utilizate si in acelasi timp se observă un amestec heteroclit de optzecism si poezie dogmatica sau din lirica lui ioan alexandru. toata aceasta inflatie de ingeri e cam obositoare. am incercat sa gasesc macar o portiune care sa ma lase cu ceva dar nu cred ca am găsit. uite ma uit la text si observ ca autoarea a folosit „zvoneau” și în strofa a treia dar și a patra și încă asociat cu îngerii, și după atîtea zile pe site încă nu și-a dat seama că e total neinspirată ideea. chestia asta mă face să am impresia că nu își citește textele cu atenție iar lucrul acesta nu este bun.
pentru textul : Șoapte depoemu e fain pe alocuri si in general doar ok, da-l strică atmosfera asta de lectură între „viața spirituală” și „caleidoscop” dacă vă amintiți emisiunile. și prea afectată cea care citește
pentru textul : vintage collection -audio deMulte, prea multe clişee, Silviu. Umbre, motivul trenului, ceasul... Stereotipie şi la nivel ideatic, şi la cel expresiv. Fără pic de personalitate.
pentru textul : Trenul cu fantome dese pare ca nu prea mai intereseaza un astfel de experiment. atunci nu il mai facem
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 dePoeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Silvia
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deȘi eu cred că poemul trebuia să fie mai lung, după tensiunea pe care o acumulează. După versurile astea, de exemplu,trebuia să mai continui "ca să cunoști cu adevărat singurătatea trebuie să fii prieten cu șobolanii". Nu m-ai convins și nici nu m-ai șocat, de ce să fii prieten cu șobolanii? Ar fi urmat ceva mai dur să mă convingă, altfel rămân doar niște cuvinte Sau: "plictisu tău nu îmbracă niciodată o haină nouă" e o formulare poetică depășită, ajunsă clișeu, ca și : "îți vine să-ti smulgi oamenii din piept să-i pui să danseze." (un clișeu agonic, sorry) Adelina, încearcă să exprimi simplu ceea ce vezi și simți, nu mai e vremea în care să sugerezi și să faci alegorii, sau or fi venind niște vremuri dictatoriale, din nou? :)
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deparerea mea este ca exista idei geniale in mintea si cuvintele unui copil si chiar in discutia cu un copil. dar a le reda "mot a mot" mi se pare ceva nefericit din perspectiva poetica. adica, dupa parerea mea, nu inteleg de ce autorul continua sa foloseasca apendicele astea total inutile dupa parerea mea precum "Mami", "fetita mea", etc. de asemeni repetarea, si chiar folosirea lui "pe care" e mai mult decit deranjanta. textul de fata este slab si "didactic" dar este si caraghios pe alaturi pentru ca are la un moment dat afabilitatea limbajului de "Mami" si apoi profunzimea filozofica a lui "nici un suflet nu poate sa o stearga" sau "daca inima ta nu are, printre altele, un scop". deci, asa cum am spus si mai sus, discutia cu un copil poate fi o mina de aur pentru un poet (desi nu intotdeauna) dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa prelucrezi... minereul.
pentru textul : O depărtare deMarlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip dema bucur sa gasesc cititori, ma bucur sincer. mie "ferma porcilor" mi-a amintit de "lista deschisa" iar dvs "lista deschisa" v-a amintit de "slavit e versul" ! vai mie sa fie aceasi proportie?!! am sa ma ascund o saptamana de rusine... bine ca unii au citit doar primele trei versuri. ( apropo: mie nu mi-a placut : "De-o scrii să fie pleavă în spulberarea vremii, Au strigăt nou în plenul cinstitei Academii," (A. Vlahuta) )
pentru textul : Listă deschisă deioana,
da am inteles. si recunosc ca nu-i una din poeziile care sa-mi placa macar personal foarte mult. obiectiv nu mai vorbesc. dar am prostul obicei de a posta tot ce scriu.
asa ca da, inteleg.
oricum, avem ceva in comun. merele verzi. care desi au devenit cam prea populare, probabil merita mai mult si mai bine decat poezia asta. (p.s. - in caz ca nu stiai "be delicious" de la donna karan miroase a mere verzi)
pentru textul : Dimineață cu mere verzi deîmi place textul şi se vede că autorul are îndemînare poetică. singurul loc unde mă "împiedic" puţin este ambiguitatea penultimului vers împreună cu explicaţia puţin prea clişeistică din ultimul vers. remarc "când ieşeai cu umerii uzi din apă/ şi nu însemna nimic" şi "mai bine te-ntorci în sufletul lemnos al mamei"
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe dePagini