e frumos. e ireal. penultimul vers imi place in forma, culmea e ca transmite un mesaj emotional, nu ma convinge insa metafora bazata pe formula intratului la apa. nu mi-a placut nici "si plang", dar nu am nicio sugestie de inlocuire, doar daca crezi ca-i necesar o sa-l mai lucrezi tu. e muzical, e rotund, e aproape ok, lipseste insa ceva. pentru mine obiectiile de mai sus au fost ca o inflexiune cu efect de intoarcere din visare. fara indoiala insa, este frumos.
Virigil, ai dreptate: - cu "gradual", eram impregnata de lectura unui "ceaslov" in engleza unde "gradually" apare frecvent. scuze. - cu "cerb" ca apare de multe ori intr-o poezie de aceasta dimensiune In schimb: - la 17 ani pe malul marii si cu starile anume am simtit acest "jumatate de rasarit", adica ce inseamna punctele cardinale, prezenta lor, pe jumatate sau nu, lipsa lor etc. Daca tie iti suna fals, imi pare rau. - cind am scris si am recitit aceasta poezie, m-am temut ca transmite un tumult, un prea mult. Se pare ca unor oameni nu le transmite mai nimic. poate ca este efectul contrar al tumultului, ajung sa produc "nereceptare" sau inchidere. voi reflecta la aceasta. recunosc ca e un poem "stancos". voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici. Poate e mai bine sa nu le mai postez. Multumesc.
adrian, ai dreptate, acum cand ma uit ma intreb cum de n-am vazut si singura nu numai exagerarile dar si greselile. cum scrisu' pe apucate nu mi se pare o explicatie buna, n-am sa dau una, o sa corectez repede ce pot corecta.
doar apostrofu' nu l-am pus in mod intentionat, ar fi academicizat un cuvant care nu-si are rostul in poezie si n-am vrut sa-i fac onoarea - parea ca i-as da o infatisare artificiala. in fine, nu conteaza, o sa corectez.
cu exagerarile alea nu stiu ce sa fac inca, in momentul ala erau revolta, intensitate, a fost greu oricum de gasit un echilibru fiindca nu vreau sa ma iau prea in serios.
ce-i mai important insa e ca aprecierile tale m-au surprins, chiar tin la ele pentru ca am incredere. si asta e mult de tot.
madalina
am fost surprinsa ca te-ai oprit la doua din imaginile mele favorite aici, favorite pentru ca sunt parti pe care si eu le simt mai puternic decat pe altele. si filmul asta cu iarba il repet si eu in minte la fel ca la tine. ironia pe care ai remarcat-o e dintr-o nevoie de echilibru, din teama de a ma lua (prea)in serios atunci cand am eu impresia ca merg la nu stiu ce adancimi personale.
multumesc ca te-ai oprit sa-mi spui, e bine sa stiu. :o)
tot poemul a derivat din prima strofa, dar banuiesc ca nu este prea clar daca nu ai inteles. nu prea stiu daca am s-o elimin, probabil am s-o reconstruiesc, mai vad. multumesc pentru sugestii; bucuroasa de trecere!
textul are atmosfera si sugestie la un moment dat in prima strofa determinismele "de-o", "dincolo de", dintr-o" devin putin prea aglomerate si genereaza confuzie mi se pare mie. "ca o" din strofa a doua probabil ca s-ar putea renunta la el finalul e oarecum straniu si nu imi este clar daca asta ajuta sau dezavantajeaza textul
Fie că țipi, fie că taci, oricum pierzi. Mai bine taci, până devii un cais. Atunci poți spune că iubești. Și tot atunci poți rămâne în urmă. Apoi scrii.
Blestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
Madim... o persoana sensibila ca tine nici nu putea sa nu inteleaga corect aceasta poezie de dragoste. Dorin... si eu ma bucur ca mai scrii aici. De vazut ne-om vedea noi candva. Textul nu e inedit, doar traducerea acestuia. Multumiri Stefaniei Pavelescu.
un poem-psalm care mie mi-a transmis o emotie curata, ca atunci cand privesc prima zapada din an, asa s-a asternut in mine o pace.
si nu e doar emotia, mai e o punte ingusta intre material si spiritual, pe care tu o treci in perfect echilibru...
cuvintele intr-o mana iar in cealalta simtirea.
Tocmai pentru că este parcă prea tehnic... și pare și contextual, poate acesta să fie motivul pentru care nu doriți să modificați. Despre final - aș fi vrut să mă surprindă, nu printr-o expresie cunoscută... de exemplu, "plânge prin / spre / tine". Dar poate nu era cazul să se întâmple asta, în marea de liniște a poemului.
editorul sitului isi etaleaza veleitatile de mare inchizitor. iata aici, pentru tine, o declaratie, doua, din poeziile mele, pe care, voi, sinedriul site-ului le considerati drept insuficient nivel de poezie pentru voi, elita: "M-aș răfui cu cei ce m-au scuipat De n-aș avea iubirea suferință. Așa că mi-am făcut veninul pat Și ploaia-ngăduințelor velință." si din alta: "Acest poet nu poare fi ucis De gelozii sau jocuri la ruletă, De vreun orgoliu hâd, un gând narcis… În vene-mi curge sânge de cometă! Am învățat să nu mă compromit Și nici să-nfig cuțitul pe la spate. Voi fi același simplu om. Promit! Eu n-am mătăsuri moi, infatuate. Pe osia cuvântului voi sta Cum orizontul stă pe tâmpla mării Și orice fișă ce-o voi colora O voi păstra în cufărul uitării. Îmi cer iertare veacului ateu Mărturisindu-i care-mi este vina: Sunt ancorat cu totu-n Dumnezeu Și peste-ACEASTA, n-am să trag cortina. Și n-am să mă ascund ca apostații Ori ca inchizitorii, prin biserici! Genomul meu nu-i cuib pentru tentații Nici sadic eșafod pentru nemernici…" Stai linistit si nu te mai chinui a defaimare. Mai bine uita-te in ciorba ta si fa-o poezie.
1. Evident, textul este de "reclama". Intentia este de "promotion" pentru ceva care merita. In detrimentul altora care nu. Si de care librariile gem. Pacat de hartie. 2. Nu conteaza textul meu (intentia mea a fost sa fie si apocrif, sa contina si insertii, inclusiv prelucrari dar sa atraga atentia asupra cartii care mi se pare a fi de exceptie). Typos vor vi scoase. Imaginea, in acest caz - indecent de mare - are si ea scopul sa atraga atentia. Mai ales ca este o reproducere dupa o lucrare de marca a lui Gustav Klimt. Cine a vizitat celebrul hotel Negulesco din Nisa care nu este pentru oamenii de rand si in holul caruia troneaza o asa zisa sculptura din plastic, imensa, de un prost gust infiorator, stie ce spun. Daca intentia mea si-a atins scopul, criticile la adresa textului subsemnatului nu conteaza.
andu, esti liber sa comentezi ce vrei... multumesc de trecere...o sa reflectez asupra a ceea ce/mi spui mai ales ca tu vii rar pe pagina mea ... fiecare are dreptul la opinie ..conteaza si modul in care si/o expune... nu vreau sa mai comentez nimic ..si asa mi se spune ca sunt agresiva... nedreapta ..prefer sa scriu... cum pot daca pot ... asta e...
”perele grase ca fălcuţele unui prunc” mi se pare un eșec. La fel se poate spune și de ”mont blancul părea un bunic ce-şi leagănă nepoţii pe genunchi”. Nu știu dacă stilul Bogza mai e de actualitate.
Autorul dă impresia unei împrăștieri destul de haotice și a unei neputințe de a închega textul. E evident efortul de a scrie despre ”mișcări interioare”, dar din punctul meu de vedere, aici cel puțin, nu reușește să fie convingător.
Un poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
Ai dreptate, Andu, dar nu am avut timp sa infloresc ideea, ca ma grabeam, doar ce mi-a zis Virgil ca decat sa stau la scris comentarii proaste, pardon, offtopic, pe H, mai eficient e sa scriu o poezie. Ca n-a iesit - inca - asa cum am vrut, a fost din cauza ca nu ma duce capul sa scriu ceva bun in zece minute, nu mai mult decat o idee. Multamult! :)
ok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.
Manolescu Gorun, Bianca Goean, va multumesc de citire si pentru apreciere. bucuros de faptul ca poezia mea va ramane-n memoria ta asociata cu imaginea copiilor din concursurile de pescuit. onorat de semnul aprecierii din partea ta si esti binevenita oricand pe pagina mea cu stima
iată de ce cred eu că nu exprimă. în primul rînd pornesc de la ce înţeleg eu că este arta. indiferent de materialul sau uneltele cu care operează. pentru mine ea este reprezentare. poate într-un fel chiar transformare. dar nu comunicare simplă. probabil că exemplul cel mai sugestiv este arta fotografică. tocmai pentru că fotografia (datorită) instrumentelor de care se foloseşte este un mijloc aproape perfect de comunicare. o pictură rupestră poate să fi fost comunicare dar a conţinut şi (involuntar) demers artistic primitv. la fel o pictură dintr-o biserică bizantină. scopul iniţial nu a fost arta ci comunicarea probabil pedagogică, etc. dar o fotografie este o fotografie. este o comunicare aproape "mecanică" (dacă este vorba să vorbim de "mecanica" opticii). deci în mod "normal" nu poate conţine intervenţia "artistică" a omului. nu poţi "intra" în camera obscură să mai dai cu pensula. şi totuşi... prin alegerea modelului, sau a peisajului, prin alegerea unghiurilor de perspectivă sau a tipului de luminozitate, etc, un artist fotograf poate să "spargă" limitele "mecanice" ale fotografiei şi să facă artă. adică nu doar să comunice ci să exprime, să reprezenteze.
şi acum, revenind la textul tău. expresii de genul "îmi atragi gândurile" sau "mi-e teamă să nu mă rănesc
amăgindu-mă singur" mi se par prea explicative.
apoi metaforizarea de genul "cum zboară scânteile/ prefăcute în păsări" mi se pare aglomerată şi "nehotărîtă". ori sînt (ca şi) scînteile, ori cînt ca nişte păsări. dacă metaforizezi metafora devine confuz şi evident "overdone" (ca un fel de mîncare fiartă prea mult).
"dragostea ascunsă/ la temelia nopţii devine intensă" este o altă expresie care spune mult prea mult. este evident că dragostea (dacă tot vorbim despre ea) nu poate fi decît intensă. e cam cum ai spune că locomotiva cu aburi e mare şi neagră. ar fi interesant dacă ar fi mică şi albă.
în orice caz, arta trebuie să te facă să te opreşti şi să fii nevoit să întorci capul. o comunicare simplă, un truism, o banalitate, o comparaţie supra utilizată nu vor reuşi să facă asta.
nu am pretenţia că mie îmi reuşeşte de foarte multe ori dar cam aşa văd eu lucrurile.
poezia ta are un punct de vedere asemanător picturilor islamice. ele privesc lumea așa cum a creat-o Dumnezeu: unii profeți, alți medici, alții cântăreți, pictori, muzicanți, sculptori, ostași, împărați, slugi... ș.a. poezia ta nu descoperă lumea numai cum este percepută datorită cutumelor și cotidianului, ci așa cum și pentru ceea ce este creată. îmi place și îmi pare inspirat versul "las o mică fereastră cât o nară de om". cu stimă!
ma tem ca a pune o carte in pdf online violeaza niste conventii de copyright si ma uimeste ca nu va dati seama de asta evident ca exista edituri care au si "carti online" dar asta nu se poate face "asa cum vrei, cu orice volum care iti cade in mina" numarul de pagini? ceva peste 100. pretul? habar n-am, ca daca ma iei repede ametesc cu milioanele romanesti sau cu ce s-or mai folosi acum, deci nu stiu dar nu imi inchipui sa fie ceva exorbitant.
într-adevăr, multe imagini frumoase. pe mine m-a cucerit aceasta și am impresia că își este suficientă:
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
un porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
Mi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.
Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...
În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e frumos. e ireal. penultimul vers imi place in forma, culmea e ca transmite un mesaj emotional, nu ma convinge insa metafora bazata pe formula intratului la apa. nu mi-a placut nici "si plang", dar nu am nicio sugestie de inlocuire, doar daca crezi ca-i necesar o sa-l mai lucrezi tu. e muzical, e rotund, e aproape ok, lipseste insa ceva. pentru mine obiectiile de mai sus au fost ca o inflexiune cu efect de intoarcere din visare. fara indoiala insa, este frumos.
pentru textul : în ultimul timp Dumnezeu este mai tânăr deVirigil, ai dreptate: - cu "gradual", eram impregnata de lectura unui "ceaslov" in engleza unde "gradually" apare frecvent. scuze. - cu "cerb" ca apare de multe ori intr-o poezie de aceasta dimensiune In schimb: - la 17 ani pe malul marii si cu starile anume am simtit acest "jumatate de rasarit", adica ce inseamna punctele cardinale, prezenta lor, pe jumatate sau nu, lipsa lor etc. Daca tie iti suna fals, imi pare rau. - cind am scris si am recitit aceasta poezie, m-am temut ca transmite un tumult, un prea mult. Se pare ca unor oameni nu le transmite mai nimic. poate ca este efectul contrar al tumultului, ajung sa produc "nereceptare" sau inchidere. voi reflecta la aceasta. recunosc ca e un poem "stancos". voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici. Poate e mai bine sa nu le mai postez. Multumesc.
pentru textul : urme de cerb deRevin. N-am spus că nu este corect . Cris
pentru textul : Când pleoapele se zbat... dedoamnelor, va multumesc pentru lectura si aprecieri.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale deFrumos poem, plin de sensuri, ancorat în realitate. Își merită penița. Nu crezi că nu e nevoie de cuvântul "căci" (repetat) în ultima strofă?
pentru textul : Durere dem-ai cucerit cu mainile ei care pansau armate. apoi, buzele ei, lovitura de gratie.
avand in vedere faptul ca poezia asta creeaza o stare pe care aproape c-am atins-o, penita de la mine :)
pentru textul : Cântecul ei trist deadrian, ai dreptate, acum cand ma uit ma intreb cum de n-am vazut si singura nu numai exagerarile dar si greselile. cum scrisu' pe apucate nu mi se pare o explicatie buna, n-am sa dau una, o sa corectez repede ce pot corecta.
doar apostrofu' nu l-am pus in mod intentionat, ar fi academicizat un cuvant care nu-si are rostul in poezie si n-am vrut sa-i fac onoarea - parea ca i-as da o infatisare artificiala. in fine, nu conteaza, o sa corectez.
cu exagerarile alea nu stiu ce sa fac inca, in momentul ala erau revolta, intensitate, a fost greu oricum de gasit un echilibru fiindca nu vreau sa ma iau prea in serios.
ce-i mai important insa e ca aprecierile tale m-au surprins, chiar tin la ele pentru ca am incredere. si asta e mult de tot.
madalina
am fost surprinsa ca te-ai oprit la doua din imaginile mele favorite aici, favorite pentru ca sunt parti pe care si eu le simt mai puternic decat pe altele. si filmul asta cu iarba il repet si eu in minte la fel ca la tine. ironia pe care ai remarcat-o e dintr-o nevoie de echilibru, din teama de a ma lua (prea)in serios atunci cand am eu impresia ca merg la nu stiu ce adancimi personale.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc demultumesc ca te-ai oprit sa-mi spui, e bine sa stiu. :o)
tot poemul a derivat din prima strofa, dar banuiesc ca nu este prea clar daca nu ai inteles. nu prea stiu daca am s-o elimin, probabil am s-o reconstruiesc, mai vad. multumesc pentru sugestii; bucuroasa de trecere!
pentru textul : oglinzile nu mint deLegat de youtube, cred că clipul, dacă e inserat în pagină, se admite. Link să nu fie. Dar nu sunt sigur. Virgil ştie mai bine, poate ne va lumina...
pentru textul : Cantata în mi minor deda dom'le, ai dreptate. nu stiu cum mi-a scapat gafa aia de la inceput. nu imi vine sa cred.
pentru textul : studiu în alb și negru detextul are atmosfera si sugestie la un moment dat in prima strofa determinismele "de-o", "dincolo de", dintr-o" devin putin prea aglomerate si genereaza confuzie mi se pare mie. "ca o" din strofa a doua probabil ca s-ar putea renunta la el finalul e oarecum straniu si nu imi este clar daca asta ajuta sau dezavantajeaza textul
pentru textul : helioză deText înecacios, apoas, care nu spune mare lucru.
pentru textul : interludiu|mîinile deFie că țipi, fie că taci, oricum pierzi. Mai bine taci, până devii un cais. Atunci poți spune că iubești. Și tot atunci poți rămâne în urmă. Apoi scrii.
pentru textul : și se scuturau caiși în urma lui deBlestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
pentru textul : crucile deMadim... o persoana sensibila ca tine nici nu putea sa nu inteleaga corect aceasta poezie de dragoste. Dorin... si eu ma bucur ca mai scrii aici. De vazut ne-om vedea noi candva. Textul nu e inedit, doar traducerea acestuia. Multumiri Stefaniei Pavelescu.
pentru textul : De anima deun poem-psalm care mie mi-a transmis o emotie curata, ca atunci cand privesc prima zapada din an, asa s-a asternut in mine o pace.
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave desi nu e doar emotia, mai e o punte ingusta intre material si spiritual, pe care tu o treci in perfect echilibru...
cuvintele intr-o mana iar in cealalta simtirea.
Tocmai pentru că este parcă prea tehnic... și pare și contextual, poate acesta să fie motivul pentru care nu doriți să modificați. Despre final - aș fi vrut să mă surprindă, nu printr-o expresie cunoscută... de exemplu, "plânge prin / spre / tine". Dar poate nu era cazul să se întâmple asta, în marea de liniște a poemului.
pentru textul : Bonsai deeditorul sitului isi etaleaza veleitatile de mare inchizitor. iata aici, pentru tine, o declaratie, doua, din poeziile mele, pe care, voi, sinedriul site-ului le considerati drept insuficient nivel de poezie pentru voi, elita: "M-aș răfui cu cei ce m-au scuipat De n-aș avea iubirea suferință. Așa că mi-am făcut veninul pat Și ploaia-ngăduințelor velință." si din alta: "Acest poet nu poare fi ucis De gelozii sau jocuri la ruletă, De vreun orgoliu hâd, un gând narcis… În vene-mi curge sânge de cometă! Am învățat să nu mă compromit Și nici să-nfig cuțitul pe la spate. Voi fi același simplu om. Promit! Eu n-am mătăsuri moi, infatuate. Pe osia cuvântului voi sta Cum orizontul stă pe tâmpla mării Și orice fișă ce-o voi colora O voi păstra în cufărul uitării. Îmi cer iertare veacului ateu Mărturisindu-i care-mi este vina: Sunt ancorat cu totu-n Dumnezeu Și peste-ACEASTA, n-am să trag cortina. Și n-am să mă ascund ca apostații Ori ca inchizitorii, prin biserici! Genomul meu nu-i cuib pentru tentații Nici sadic eșafod pentru nemernici…" Stai linistit si nu te mai chinui a defaimare. Mai bine uita-te in ciorba ta si fa-o poezie.
pentru textul : tăceri de1. Evident, textul este de "reclama". Intentia este de "promotion" pentru ceva care merita. In detrimentul altora care nu. Si de care librariile gem. Pacat de hartie. 2. Nu conteaza textul meu (intentia mea a fost sa fie si apocrif, sa contina si insertii, inclusiv prelucrari dar sa atraga atentia asupra cartii care mi se pare a fi de exceptie). Typos vor vi scoase. Imaginea, in acest caz - indecent de mare - are si ea scopul sa atraga atentia. Mai ales ca este o reproducere dupa o lucrare de marca a lui Gustav Klimt. Cine a vizitat celebrul hotel Negulesco din Nisa care nu este pentru oamenii de rand si in holul caruia troneaza o asa zisa sculptura din plastic, imensa, de un prost gust infiorator, stie ce spun. Daca intentia mea si-a atins scopul, criticile la adresa textului subsemnatului nu conteaza.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deandu, esti liber sa comentezi ce vrei... multumesc de trecere...o sa reflectez asupra a ceea ce/mi spui mai ales ca tu vii rar pe pagina mea ... fiecare are dreptul la opinie ..conteaza si modul in care si/o expune... nu vreau sa mai comentez nimic ..si asa mi se spune ca sunt agresiva... nedreapta ..prefer sa scriu... cum pot daca pot ... asta e...
pentru textul : laleaua neagră de”perele grase ca fălcuţele unui prunc” mi se pare un eșec. La fel se poate spune și de ”mont blancul părea un bunic ce-şi leagănă nepoţii pe genunchi”. Nu știu dacă stilul Bogza mai e de actualitate.
Autorul dă impresia unei împrăștieri destul de haotice și a unei neputințe de a închega textul. E evident efortul de a scrie despre ”mișcări interioare”, dar din punctul meu de vedere, aici cel puțin, nu reușește să fie convingător.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor deUn poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… deAi dreptate, Andu, dar nu am avut timp sa infloresc ideea, ca ma grabeam, doar ce mi-a zis Virgil ca decat sa stau la scris comentarii proaste, pardon, offtopic, pe H, mai eficient e sa scriu o poezie. Ca n-a iesit - inca - asa cum am vrut, a fost din cauza ca nu ma duce capul sa scriu ceva bun in zece minute, nu mai mult decat o idee. Multamult! :)
pentru textul : zece lucruri pentru care nu îmi place de mine deok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.
pentru textul : Stai deManolescu Gorun, Bianca Goean, va multumesc de citire si pentru apreciere. bucuros de faptul ca poezia mea va ramane-n memoria ta asociata cu imaginea copiilor din concursurile de pescuit. onorat de semnul aprecierii din partea ta si esti binevenita oricand pe pagina mea cu stima
pentru textul : Nada deiată de ce cred eu că nu exprimă. în primul rînd pornesc de la ce înţeleg eu că este arta. indiferent de materialul sau uneltele cu care operează. pentru mine ea este reprezentare. poate într-un fel chiar transformare. dar nu comunicare simplă. probabil că exemplul cel mai sugestiv este arta fotografică. tocmai pentru că fotografia (datorită) instrumentelor de care se foloseşte este un mijloc aproape perfect de comunicare. o pictură rupestră poate să fi fost comunicare dar a conţinut şi (involuntar) demers artistic primitv. la fel o pictură dintr-o biserică bizantină. scopul iniţial nu a fost arta ci comunicarea probabil pedagogică, etc. dar o fotografie este o fotografie. este o comunicare aproape "mecanică" (dacă este vorba să vorbim de "mecanica" opticii). deci în mod "normal" nu poate conţine intervenţia "artistică" a omului. nu poţi "intra" în camera obscură să mai dai cu pensula. şi totuşi... prin alegerea modelului, sau a peisajului, prin alegerea unghiurilor de perspectivă sau a tipului de luminozitate, etc, un artist fotograf poate să "spargă" limitele "mecanice" ale fotografiei şi să facă artă. adică nu doar să comunice ci să exprime, să reprezenteze.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deşi acum, revenind la textul tău. expresii de genul "îmi atragi gândurile" sau "mi-e teamă să nu mă rănesc
amăgindu-mă singur" mi se par prea explicative.
apoi metaforizarea de genul "cum zboară scânteile/ prefăcute în păsări" mi se pare aglomerată şi "nehotărîtă". ori sînt (ca şi) scînteile, ori cînt ca nişte păsări. dacă metaforizezi metafora devine confuz şi evident "overdone" (ca un fel de mîncare fiartă prea mult).
"dragostea ascunsă/ la temelia nopţii devine intensă" este o altă expresie care spune mult prea mult. este evident că dragostea (dacă tot vorbim despre ea) nu poate fi decît intensă. e cam cum ai spune că locomotiva cu aburi e mare şi neagră. ar fi interesant dacă ar fi mică şi albă.
în orice caz, arta trebuie să te facă să te opreşti şi să fii nevoit să întorci capul. o comunicare simplă, un truism, o banalitate, o comparaţie supra utilizată nu vor reuşi să facă asta.
nu am pretenţia că mie îmi reuşeşte de foarte multe ori dar cam aşa văd eu lucrurile.
poezia ta are un punct de vedere asemanător picturilor islamice. ele privesc lumea așa cum a creat-o Dumnezeu: unii profeți, alți medici, alții cântăreți, pictori, muzicanți, sculptori, ostași, împărați, slugi... ș.a. poezia ta nu descoperă lumea numai cum este percepută datorită cutumelor și cotidianului, ci așa cum și pentru ceea ce este creată. îmi place și îmi pare inspirat versul "las o mică fereastră cât o nară de om". cu stimă!
pentru textul : Singur dema tem ca a pune o carte in pdf online violeaza niste conventii de copyright si ma uimeste ca nu va dati seama de asta evident ca exista edituri care au si "carti online" dar asta nu se poate face "asa cum vrei, cu orice volum care iti cade in mina" numarul de pagini? ceva peste 100. pretul? habar n-am, ca daca ma iei repede ametesc cu milioanele romanesti sau cu ce s-or mai folosi acum, deci nu stiu dar nu imi inchipui sa fie ceva exorbitant.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deîntr-adevăr, multe imagini frumoase. pe mine m-a cucerit aceasta și am impresia că își este suficientă:
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
pentru textul : Ascunzișuri la vedere deun porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
Mi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.
Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...
În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.
pentru textul : Carpe Diem dePagini