Vai :)), ar trebui sa fie interzis sa se publice asemenea texte intre orele 9.00 si 17.00, din motiv ca am putea fi pe jos de ras in campul muncii, iar asemenea obiceiuri sunt riscante in perioada crizei economice mondiale. =))
E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
În altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
Lumea e frumoasa mereu, de fiecare data cand preferi compania unei carti, sau numai dupa ce-i excluzi pe toti acesti "impostori" din ea? Dependenta de a scrie, o fi ea zilnica, dar nu cred ca poate fi considerata doar o distractie pt cei ce-o practica.
labirintică imagine în contrast oarecum cu notația personală, directă și convingătoare aș spune eu, trecând peste acel "șantaja" din penultimul vers, finalul deschide și apropie
Știu Marina, mi-ai mai spus asta, se pare că nu am ce-i face, de câte ori scriu ca exercițiu... Scriere de acum câteva luni, o altă viață deja, cine știe când o să mă mai păcălesc cu labirintul acela. Am însă o provocare și eu la adresa ta: care-i poanta în textul acesta? Eu tocmai asta încerc să fac: să NU dau nici o poantă, să pun numai întrebări. Treaba cititorului ar trebui să fie să vină fiecare cu ce are. Poate pe tine te-am păcălit, știi Labirintul, n-am ce-i face. Și-apoi, fie că vrem, fie că nu, întotdeauna e loc de încă o persoană în povestea noastră. În lipsa acesteia, merge și o umbrelă.
Ceea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
Adeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
Un poem plăcut, marca Virgil Titarenco. Un pic prea multe elemente, mai ales de legătură care, cred eu, diluează mesajul.
1/ Titlul.. de ce e nevoie de acel 'straniu'? Oare nu este însăși poezia ceva 'straniu'? Echilibru mi se pare un titlu foarte potrivit și atât.
2/ apoi acele elemente de legătură 'când' 'pe care' 'ca niște' etc etc... o încărcătură inutilă care transformă, în opinia mea, cititorul avid de poezie într-unul de un fel de proză poetică de data asta chiar 'stranie'.
Just for the exercise, pun aici o variantă complet fără aceste elemente, nu înseamnă că o sugerez ca fiind mai bună, dar poate analizezi impactul ca cititor de data asta.
Oricum, keep on the good work!
mă ascund în spatele atîtor lucruri
descopăr cuvinte
pe care nu ți le-am spus niciodată
fructe stafidite de vreme
stau cuminți și mă privesc
din spatele gîndurilor
o vitrină prăfuită
îmi este greu să le mai rostesc
acest echilibru straniu
eu tac iar tu nu mă privești
undeva un tren singuratic șuieră
fără să mai oprească
(lăsînd mai mult gol
între noi) - nu e cazul de așa ceva în acest poem
vagoane sacadate
secvențe de film absurd
și frig
începe să plouă
in ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
Paul sincer, ma doare sufletul sa vad cum lumea se raneste reciproc si nu incearca sa-si depaseasca resentimentele si sa reactioneze civilizat indiferent de motive.
si-apoi nu pot sa cred ca tu poti afirma despre cineva ca e o „nulitate”... scuza-ma dar eu cred ca nimeni nu are dreptul sa faca asa un comentariul la adresa unui om care scrie, indiferent cat de bine sau cat de rau o face... iar despre „calcatul in picioare”, asa cum spune Vlad, poate exista si o alta maniera de a riposta.
am citit multe controverse si polemici urate si e trist ca se intampla acest lucru intr-un loc unde ar trebui sa se pastreze polemica in jurul textului si sa nu se ajunga la jigniri si atacuri la persoana.
paul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
de mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
Mie îmi place acest cuvânt" vâsc"-cred neflamboaiant.
Întru apărarea mea , pot să spun că în fiecare strofă apare o ușoară inflexiune de sensuri. Dacă vrem, luăm în seamă și mesajul creștin.
Cu respect, apreciez părerea ta și te mai astept în odaia sufletului meu.
Există cuvinte prăfuite?
Iertare, Ştefan, pentru răspunsul întârziat.
Sunt sigură că tu, ca pictor, ai şi înrămat tabloul :) E de luat în seamă această propunere doar pentru o mie de întrebări pe care le-ar naşte prezenţa săniei roşii pe derdeluş. Modul cum e formulat acum, ar duce pe o pistă falsă, aceea că alte sănii de altă culoare sunt peste tot şi doar pe derdeluş e o sanie roşie.
Prefer ,,pata de culoare" pentru a fi în contrast cantitativ şi calitativ cu albul si pentru a sugera mulţimea copiilor, ca o masă compactă, îmbujorată şi culorată care dă dinamims tabloului.
Îţi mulţumesc frumos pentru noua perspectivă. În mod sigur voi ţine cont în alt context.
Multumesc frumos pentru carte, astazi am gasit-o in cutia postala. Arata superb din punct de vedere grafic iar versurile nu sunt mai prejos. Felicitari! Cu drag, /O\
Paul, mă bucură de fiecare dată semnele lăsate de tine. Habar n-am dacă e maturitate a scrierii, dar știu că țin la mare preț ce mi-a spus cineva odată... atunci când credeam că nu mai pot scrie: proză scriem când am reușit să sintetizăm experiențele, când ele au dospit și s-au transormat, când le putem privi ca fiind cumva ale altcuiva. Poate de aceea ai citit astfel acest text, pentru că este un fel de culegere de esențe din multe experiențe, fie ele trăite, fie imaginare (există și o experiență a imaginarului, în egală măsură, nu crezi?), ale mai multor persoane reale. Așa. Smile. Sper că am fost suficient de ne-explicită. Musai trebuie să văd ce-i cu bătrânica aceea.
Cristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
Fă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
Imi place in mod deosebit finalul pe care il vad ca pe un talisman in care se regasesc toate Lucrurile, precum si Timpul, in toate Sensurile. La multi ani! Frumos poem, in stilul tau, personal. Pe cand un volum?
Dacă facem statistici putem număra şi vocalele, consoanele, frecvenţa lui "şi", lui "pe", etc, etc...
Dar nu cred că este de folos cuiva.
Comparaţiile nu sunt puse la întâmplare, dispersate în text au menirea de a sublinia ideea.
tincuţa
D-le Virgil Titarenco desigur sustineti o viziune asupra formei poetice (si la nivel lingvistic: lipsa semnelor de punctuatie - cummingsianism desuet dupa parerea mea, o cautare a noului fasaita, dar asta este doar o opinie, î din i - intamplator sunt de acord cu acest fapt) dar nu aveti caderea sa ne-o impuneti. Un comentator penibil :) Cristi PS Am o mica nedumerire : Cu ce ne hraneste toamna? :) Exprimare impiedicata: ploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna PS2 Retin: copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor Frumos... In rest ...cam atat :)
Mie poemul ăsta mi-a plăcut, deși la o primă lectură se aseamănă mai degrabă cu o prelegere, cu o dădăceală, oricum este stilul acestui autor să-și dădăcească cititorii și cui nu-i place să fie dădăcit ar trebui să nu-l citească pe Virgil Titarenco și nici pe Hermeneia să nu aibe cont.
Ulterior, la a doua și a treia lectură am descoperit părți bune, robuste de text îndeosebi în partea mediană unde se vede că autorul, pornind de la idee, a început să dezvolte mai poetic. Finalul mi se pare lungit ca să zic așa, îmi amintește de o replică a celebrilor moși din Muppets Show când la final, unul zice what do you think about the show? celălalt zice it's ok but I think they should change a little bit the ending... How intreaba primul moș? Put it closer to the beginning!
P.S. As renunta la expresia asta 'cum că' nici nu sună bine nici nu se prea mai folosește de pe vremea primului mandat a lui Băsescu (mi-a plăcut aia cu votați aceeași netrebnici, mersi, deși acum noi pe aici trebuie să-i răbdăm că așa a ieșit mulțumită primarului mălai n-avem).
Iluzia că dragostea... etc simplu și direct nu e bine dom' profesor?
Textul o fi acelaşi, momentele sunt diferite. Acum ceva vreme, pe Elena Farago o consideram genială. Plus de asta, când suferi de sete şi dai de o băltoacă, o numeşti imediat "izvor". Pe acel site, după zeci de catastrofe, am citit textul d-voastră. În fine. Nu ştiu ce pregătire teoretică aveţi d-voastră vizavi de prozodie, dar în toate versurile menţionate sunt aritmii.
În versul 4, "alt" este accentuat de vorbirea curentă, furându-i accentul primei silabe din emistihul doi, şi astfel apare aritmia; versul 8 suferă de exact aceeaşi problemă - accent pe silaba a doua, în emistihul doi, în loc de prima silabă, aşa cum algoritmul o cere; în versul 9, aveţi accent pe a doua silabă, în loc de prima (în limba română, negatia "nu" este întotdeauna, şi intotdeauna accentuată) . Şi tot aşa. Într-o ureche exersată ele - aritmiile - se aud foarte bine.
mihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
frumoasa initiativa centrului cultural roman din paris, multi studenti si absolventi de la universitatea de arte iasi au fost acolo cu proiecte. bravo pentru promptitudinea cu care prezinti informatii utile, nu pot decat sa ma bucur pentru cei care vor beneficia de aceste burse de creatie, mi se pare ca pentru muzica se numeste bursa ,,Enescu'' iar pentru arte plastice ,,Brancusi''. prin ce faci simt pulsul viu al europei culturale in care si noi avem ceva de spus... cu admiratie, Katya
Valdimir, ti-am citit comentariul...stii ce-i ciudat? :) ca autoarea nu falsa pe nicaieri. pur si simplu striga.nu, nu e vorba de o traire mimata... da, stiu, privit din afara, trebuie sa para absolut patetic...:) e un text pe care nu mai pot interveni. fireste ca subiectul are si variante de abordare dezvoltate in vers alb...dar asta asa s-a scris. multumesc pentru interventie si comentariu.
de la sufita-partea superioara a scenei care ascunde luminile si alte chestii-despre care am aflat si eu ieri s-a nascut poezia! iti multumesc pentru faptul ca esti aici:)Adriana!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vai :)), ar trebui sa fie interzis sa se publice asemenea texte intre orele 9.00 si 17.00, din motiv ca am putea fi pe jos de ras in campul muncii, iar asemenea obiceiuri sunt riscante in perioada crizei economice mondiale. =))
pentru textul : Așa cum sunt deE un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
pentru textul : la film cu Mihnea deÎn altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
Lumea e frumoasa mereu, de fiecare data cand preferi compania unei carti, sau numai dupa ce-i excluzi pe toti acesti "impostori" din ea? Dependenta de a scrie, o fi ea zilnica, dar nu cred ca poate fi considerata doar o distractie pt cei ce-o practica.
pentru textul : Mai nou demi-a placut atmosfera. remarc "ogoarele se moşteneau până când
pentru textul : made in denimeni nu a mai ştiut care suflet al cui e"
labirintică imagine în contrast oarecum cu notația personală, directă și convingătoare aș spune eu, trecând peste acel "șantaja" din penultimul vers, finalul deschide și apropie
pentru textul : fluturele metalic deȘtiu Marina, mi-ai mai spus asta, se pare că nu am ce-i face, de câte ori scriu ca exercițiu... Scriere de acum câteva luni, o altă viață deja, cine știe când o să mă mai păcălesc cu labirintul acela. Am însă o provocare și eu la adresa ta: care-i poanta în textul acesta? Eu tocmai asta încerc să fac: să NU dau nici o poantă, să pun numai întrebări. Treaba cititorului ar trebui să fie să vină fiecare cu ce are. Poate pe tine te-am păcălit, știi Labirintul, n-am ce-i face. Și-apoi, fie că vrem, fie că nu, întotdeauna e loc de încă o persoană în povestea noastră. În lipsa acesteia, merge și o umbrelă.
pentru textul : Labirint de ceară deCeea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
pentru textul : două cântece roşii deAdeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
Un poem plăcut, marca Virgil Titarenco. Un pic prea multe elemente, mai ales de legătură care, cred eu, diluează mesajul.
1/ Titlul.. de ce e nevoie de acel 'straniu'? Oare nu este însăși poezia ceva 'straniu'? Echilibru mi se pare un titlu foarte potrivit și atât.
2/ apoi acele elemente de legătură 'când' 'pe care' 'ca niște' etc etc... o încărcătură inutilă care transformă, în opinia mea, cititorul avid de poezie într-unul de un fel de proză poetică de data asta chiar 'stranie'.
Just for the exercise, pun aici o variantă complet fără aceste elemente, nu înseamnă că o sugerez ca fiind mai bună, dar poate analizezi impactul ca cititor de data asta.
Oricum, keep on the good work!
mă ascund în spatele atîtor lucruri
descopăr cuvinte
pe care nu ți le-am spus niciodată
fructe stafidite de vreme
stau cuminți și mă privesc
din spatele gîndurilor
o vitrină prăfuită
îmi este greu să le mai rostesc
pentru textul : echilibru straniu deacest echilibru straniu
eu tac iar tu nu mă privești
undeva un tren singuratic șuieră
fără să mai oprească
(lăsînd mai mult gol
între noi) - nu e cazul de așa ceva în acest poem
vagoane sacadate
secvențe de film absurd
și frig
începe să plouă
andu, se scrie nietzsche, dupa cum stii....
pentru textul : gheișe dein ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată V dePaul sincer, ma doare sufletul sa vad cum lumea se raneste reciproc si nu incearca sa-si depaseasca resentimentele si sa reactioneze civilizat indiferent de motive.
pentru textul : Viraj mult prea strâns desi-apoi nu pot sa cred ca tu poti afirma despre cineva ca e o „nulitate”... scuza-ma dar eu cred ca nimeni nu are dreptul sa faca asa un comentariul la adresa unui om care scrie, indiferent cat de bine sau cat de rau o face... iar despre „calcatul in picioare”, asa cum spune Vlad, poate exista si o alta maniera de a riposta.
am citit multe controverse si polemici urate si e trist ca se intampla acest lucru intr-un loc unde ar trebui sa se pastreze polemica in jurul textului si sa nu se ajunga la jigniri si atacuri la persoana.
paul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
pentru textul : lasoul de aur dede mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
Mie îmi place acest cuvânt" vâsc"-cred neflamboaiant.
pentru textul : întotdeauna a fost deÎntru apărarea mea , pot să spun că în fiecare strofă apare o ușoară inflexiune de sensuri. Dacă vrem, luăm în seamă și mesajul creștin.
Cu respect, apreciez părerea ta și te mai astept în odaia sufletului meu.
Există cuvinte prăfuite?
Incepe sa-mi placa punctuatia asta a ta... parca e altceva, ceva nou, de bun augur. Mi-a placut, de citit, de recitat. Andu
pentru textul : Anamnesis destrudo deDoamne, cate vorbe!...
pentru textul : Devorah deIertare, Ştefan, pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deSunt sigură că tu, ca pictor, ai şi înrămat tabloul :) E de luat în seamă această propunere doar pentru o mie de întrebări pe care le-ar naşte prezenţa săniei roşii pe derdeluş. Modul cum e formulat acum, ar duce pe o pistă falsă, aceea că alte sănii de altă culoare sunt peste tot şi doar pe derdeluş e o sanie roşie.
Prefer ,,pata de culoare" pentru a fi în contrast cantitativ şi calitativ cu albul si pentru a sugera mulţimea copiilor, ca o masă compactă, îmbujorată şi culorată care dă dinamims tabloului.
Îţi mulţumesc frumos pentru noua perspectivă. În mod sigur voi ţine cont în alt context.
Multumesc frumos pentru carte, astazi am gasit-o in cutia postala. Arata superb din punct de vedere grafic iar versurile nu sunt mai prejos. Felicitari! Cu drag, /O\
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip dePaul, mă bucură de fiecare dată semnele lăsate de tine. Habar n-am dacă e maturitate a scrierii, dar știu că țin la mare preț ce mi-a spus cineva odată... atunci când credeam că nu mai pot scrie: proză scriem când am reușit să sintetizăm experiențele, când ele au dospit și s-au transormat, când le putem privi ca fiind cumva ale altcuiva. Poate de aceea ai citit astfel acest text, pentru că este un fel de culegere de esențe din multe experiențe, fie ele trăite, fie imaginare (există și o experiență a imaginarului, în egală măsură, nu crezi?), ale mai multor persoane reale. Așa. Smile. Sper că am fost suficient de ne-explicită. Musai trebuie să văd ce-i cu bătrânica aceea.
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deinteresant final
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deCristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
pentru textul : Haiku deFă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
Imi place in mod deosebit finalul pe care il vad ca pe un talisman in care se regasesc toate Lucrurile, precum si Timpul, in toate Sensurile. La multi ani! Frumos poem, in stilul tau, personal. Pe cand un volum?
pentru textul : 33 deDacă facem statistici putem număra şi vocalele, consoanele, frecvenţa lui "şi", lui "pe", etc, etc...
pentru textul : Nimeni nu ştia deDar nu cred că este de folos cuiva.
Comparaţiile nu sunt puse la întâmplare, dispersate în text au menirea de a sublinia ideea.
tincuţa
D-le Virgil Titarenco desigur sustineti o viziune asupra formei poetice (si la nivel lingvistic: lipsa semnelor de punctuatie - cummingsianism desuet dupa parerea mea, o cautare a noului fasaita, dar asta este doar o opinie, î din i - intamplator sunt de acord cu acest fapt) dar nu aveti caderea sa ne-o impuneti. Un comentator penibil :) Cristi PS Am o mica nedumerire : Cu ce ne hraneste toamna? :) Exprimare impiedicata: ploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna PS2 Retin: copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor Frumos... In rest ...cam atat :)
pentru textul : ploua în eden III deMie poemul ăsta mi-a plăcut, deși la o primă lectură se aseamănă mai degrabă cu o prelegere, cu o dădăceală, oricum este stilul acestui autor să-și dădăcească cititorii și cui nu-i place să fie dădăcit ar trebui să nu-l citească pe Virgil Titarenco și nici pe Hermeneia să nu aibe cont.
pentru textul : iluzia că dragostea deUlterior, la a doua și a treia lectură am descoperit părți bune, robuste de text îndeosebi în partea mediană unde se vede că autorul, pornind de la idee, a început să dezvolte mai poetic. Finalul mi se pare lungit ca să zic așa, îmi amintește de o replică a celebrilor moși din Muppets Show când la final, unul zice what do you think about the show? celălalt zice it's ok but I think they should change a little bit the ending... How intreaba primul moș? Put it closer to the beginning!
P.S. As renunta la expresia asta 'cum că' nici nu sună bine nici nu se prea mai folosește de pe vremea primului mandat a lui Băsescu (mi-a plăcut aia cu votați aceeași netrebnici, mersi, deși acum noi pe aici trebuie să-i răbdăm că așa a ieșit mulțumită primarului mălai n-avem).
Iluzia că dragostea... etc simplu și direct nu e bine dom' profesor?
Textul o fi acelaşi, momentele sunt diferite. Acum ceva vreme, pe Elena Farago o consideram genială. Plus de asta, când suferi de sete şi dai de o băltoacă, o numeşti imediat "izvor". Pe acel site, după zeci de catastrofe, am citit textul d-voastră. În fine. Nu ştiu ce pregătire teoretică aveţi d-voastră vizavi de prozodie, dar în toate versurile menţionate sunt aritmii.
În versul 4, "alt" este accentuat de vorbirea curentă, furându-i accentul primei silabe din emistihul doi, şi astfel apare aritmia; versul 8 suferă de exact aceeaşi problemă - accent pe silaba a doua, în emistihul doi, în loc de prima silabă, aşa cum algoritmul o cere; în versul 9, aveţi accent pe a doua silabă, în loc de prima (în limba română, negatia "nu" este întotdeauna, şi intotdeauna accentuată) . Şi tot aşa. Într-o ureche exersată ele - aritmiile - se aud foarte bine.
Rămân la părerea că textul este o prozodie slabă.
pentru textul : cam miroase demihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
pentru textul : Aproapelui cu ură V defrumoasa initiativa centrului cultural roman din paris, multi studenti si absolventi de la universitatea de arte iasi au fost acolo cu proiecte. bravo pentru promptitudinea cu care prezinti informatii utile, nu pot decat sa ma bucur pentru cei care vor beneficia de aceste burse de creatie, mi se pare ca pentru muzica se numeste bursa ,,Enescu'' iar pentru arte plastice ,,Brancusi''. prin ce faci simt pulsul viu al europei culturale in care si noi avem ceva de spus... cu admiratie, Katya
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris deMargas, din cauza numeroaselor abateri de la regulament, consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului tău pentru o lună.
D-le Cristea, pentru una dintre frazele de mai sus, primiţi un avertisment.
Conflict încheiat!
pentru textul : go fishing deValdimir, ti-am citit comentariul...stii ce-i ciudat? :) ca autoarea nu falsa pe nicaieri. pur si simplu striga.nu, nu e vorba de o traire mimata... da, stiu, privit din afara, trebuie sa para absolut patetic...:) e un text pe care nu mai pot interveni. fireste ca subiectul are si variante de abordare dezvoltate in vers alb...dar asta asa s-a scris. multumesc pentru interventie si comentariu.
pentru textul : Autodafé dede la sufita-partea superioara a scenei care ascunde luminile si alte chestii-despre care am aflat si eu ieri s-a nascut poezia! iti multumesc pentru faptul ca esti aici:)Adriana!
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela dePagini