"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
Incearca sa eviti gerunziile in poezie, sau cel putin folosirea lor mai rara. Persoana a 3-a singular ar fi mai poetic in cele 3 situatii. Iar acel transformand, zau ca merge ceva mai simplu, mai ne-stiintific.Apoi de doua ori, apoi dimineata, pai cand spui deja dimineata, se intelege succesiunea. Elementele de legatura pot fi si ele evitate. Numai de bine.
Îmi place și mie, mai puțin strofa a 5-a care nu-și găsește deloc locul acolo. Distonează atât ca imagine, ca expresie poetică, dar și printr-o plasticitate forțată ce spulberă sugestivitatea strofelor dimprejur. Versul trei și patru "nu-mi sună" defel, iar "stabilopozii" aceia sparg toată poeticitatea odată cu valurile izbite crâncen de ei (probabil). În rest sună chiar bine, sugestivitatea expresiei trece dincolo de limita "abruptă" a elementelor prezente care o compun, înlănțuite în personificări surprinzătoare, ori asocieri subtil realizate (nori prinși de plopi, vară ce stă într-un cot, suflet ud, vară cu sunet mat, alge contorsionate în rugi). (Excludem deci strofa 5). Autoarea mușcă bine din toamna asta, iar savoarea mușcăturii e descrisă cu eleganța unui adevărat cunoscător. Ramona, degustătoarea de anotimpuri.
Ăleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
Aş da o lege prin care toţi poeţii să înveţe un instrument muzical. Căruia nu va reuşi să i se ia dreptul de a mai scrie.
în ultimele zile nu am mai ieşit din casă
oraşul aglomerînd în mine
toată paloarea perpetuă a străzilor
maidane repetînd la nesfîrşit copacii
oamenii ca nişte fructe ale caselor
coborîndu-şi treptele pînă în cimitire
de ce oare aş mai ieşi să îi descopăr acum
cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca trenuleţul nemţesc
(din ajunul craciunului, din copilarie, orice altceva, dar nu "neobosit"...)
uneori glasul tău nu este decît încercarea
de a amîna inevitabilul
(finalul trebuie rescris)
cite lacrimi explicite pot exista si in cite feluri...si cite evadari de sine, din sine... remarcabil mi se par versurile:" ce lux mi se pare croaziera aceia în care ne-au găsit ascunși în dulapuri beți morți, cu penele roase pâna la capătul os" ma trimit vizual in alta dimensiune...
Mi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
Cami, din pacate innoptarea aceea a sapat maluri adanci ... totul e doar o "simtire in cercuri" pe aduceri aminte, am pierdut visul ingerului... ma bucur ca treci pe-aici, multumesc!
Le froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
textul postat e slab pentru ca : titlul e banal, e plin de greseli, limbajul ..nici macar nu m-a facut sa casc...tot era o realizare... ca cititor naiv, nu pricep aproape nica, mai mult, ma face sa ma simt idiot (si nu sunt, decat in momentele de inspiratie poetica, dar atunci sunt un idiot sacru). Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ma oftic eu aici?
Apropo, mi-ati tastat numele gresit...sa cred ca o barza asezata pe umar v-a ...sugerat ceva in ureche?
mister Nicolas, stati calm....mi-e lene asta seara, altfel v-as provoca la duel, chiar daca momentan Dumnezeu doarme si l-am trezi cand v-as rasturna peste oalele din bucataria poetica. Pe bune, vedeti ce modest sunt? Sigur?
mulţumesc doamnelor şi domnilor. d-le Cozan tre' să amintesc aici că Dumnezeu doreşte, conform Bibliei, să ne fie un Dumnezeu personal, şi e mai bine să-l avem decât să nu-l avem. Potrivit cu Apocalipsa după Isaia, El zice că e mai aproape de noi decât ne e cămaşa, apoi în altă parte sîntem îndemnaţi să-l chemăm cât încă este aproape, iar în altă parte spune că El locuieşte în noi, dacă-i dăm voie. aşa că "melancholica vestutza" a poetului poate fi o conversaţie între doi prieteni, unul Dumnezeu, celălat om, depinde de relaţie (eu am o relaţie tată-fiu). atât.
Adelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
poemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
Frumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
Revin, pentru că într-adevăr e interesant să mai citim și așa ceva aici. Știi ce consider că ar fi adevărat incitant și, de ce nu, provocator pentru autor? Introducerea unui personaj complet "prins" în timp. Nu un ucenic, cum apare în general în dialogurile filozofice, ci omul complet incapabil , cel puțin la începutul discuției, de a "înghiți" ceva din problematici. Ce faci cu el pe parcurs, treaba ta. Smile. Doar o idee, de dragul provocării.
Mulțumesc. Uneori mai dăm și rateuri. Totuși nu prea am înțeles din comentariul tău de ce textul este slab. Și nu mi se pare corect față de cei care au comentat textul înaintea ta să te folosești de comentariile lor pentru a-ți susține ideea. Dar... feel free to stop by again whenever you like.
uite cami ce mi-a plăcut mie mai mult. spune- mi ce culoare are un gând de- al tău noaptea târziu și cum se conturează mai bine fața mea care e sensul metaforic al câte unui răspuns uneori dat alteori nu poate te ajută ,poate nu, dar am ținut să-mi spun părerea:)! să simți și tu că exist:)!
mie mi-a plăcut textul iar tehnica cred că se mai poate corecta pe parcurs. nu cred ca trebuie să facem prea mare dramă și nici să țintim spre perfecțiuni. măcar și pentru simplul motiv că ele nu sînt reale. nu există probabil decît în manualul de proză al lui adrian. oamenii sînt zmunciți. vorbesc încurcat și gîndesc și mai încurcat. iar tinerii o fac chiar mai abitir decît ăia mai puțin tineri. de aceea mie textul mi se pare „plauzibil”. poate chiar prea... „plauzibil”. interesant, adrian nu acuză de clișeism dar masha se simte cu musca pe căciulă și se autoincriminează. întorsătura asta mi s-a părut chiar mai interesantă decît lipsa de intrigă a textului. deci, se pare că masha știe ce spune. „gura păcătosului adevăr grăiește”. tocmai de aceea cred că misandrismul acesta (oarecum voalat) al mashei trebuie ținut mai din frîu. sau poate strunit cu nuanțe. ca să nu plictisească. dar scriitura ca încercare îmi place. a reușit să mă țină atent. ș i n u a r e ș c o l ă r i s m e !! numai și pentru asta și are votul meu. atît de multă proză scrisă cu radiera am citit că fac alergie de acum. deci asta e bine. dar așteptăm mai multe nuanțe și ceva intrigă, miză, dilemă, eventual dublu înțeles. și las-o mai moale cu sărăcia studentului român ca am înțeles. nimic nu deranjează mai mult ca extremele. fie studentul român care nu mai are bani decît pentru o bere, fie studentul român care își ia notițe pe iPad. chiar nu mai există și oameni normali, cu drame de mijloc, cu frici meschine, cu speranțe mic-burgeze?
Am uitat sa adaug ca de fapt, imi place sa tin cont de sfaturile cititorilor, si incerc pe cat cu putinta sa- mi largesc viziunea, dar sa nu se indeparteze prea mult de a mea. De aceea, iti multumesc sincer pentru parere si voi mai medita.
Ecaterina, cred că ai încercat să treci prea repede, de-asta n-ai înțeles despre ce este vorba. De fapt, unele secvențe au fost scrise în italic, tocmai pentru a se diferenția, însă, pe sit, au ieșit toate la fel. Nimeni nu se va mai încumeta să treacă pe acolo, așa ar trebui înțeles. Cel puțin, așa am înțeles eu când am scris. Cititorul, însă, poate vedea lucrurile din alte puncte de vedere. Tocmai de asta mi-ar fi plăcut să aud mai multe păreri, să îmi dau seama cum a fost înțeles mesajul. Te mai aștept, apreciez semnul tău lăsat aici și răbdarea. Cami
Un poem care te reține prin muzicalitatea intrinsecă, curățat de balastul unor procedee stilistice prea încărcate, o metaforă în sine. Apreciez harul și migala finisajului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deIncearca sa eviti gerunziile in poezie, sau cel putin folosirea lor mai rara. Persoana a 3-a singular ar fi mai poetic in cele 3 situatii. Iar acel transformand, zau ca merge ceva mai simplu, mai ne-stiintific.Apoi de doua ori, apoi dimineata, pai cand spui deja dimineata, se intelege succesiunea. Elementele de legatura pot fi si ele evitate. Numai de bine.
pentru textul : zilnică deÎmi place și mie, mai puțin strofa a 5-a care nu-și găsește deloc locul acolo. Distonează atât ca imagine, ca expresie poetică, dar și printr-o plasticitate forțată ce spulberă sugestivitatea strofelor dimprejur. Versul trei și patru "nu-mi sună" defel, iar "stabilopozii" aceia sparg toată poeticitatea odată cu valurile izbite crâncen de ei (probabil). În rest sună chiar bine, sugestivitatea expresiei trece dincolo de limita "abruptă" a elementelor prezente care o compun, înlănțuite în personificări surprinzătoare, ori asocieri subtil realizate (nori prinși de plopi, vară ce stă într-un cot, suflet ud, vară cu sunet mat, alge contorsionate în rugi). (Excludem deci strofa 5). Autoarea mușcă bine din toamna asta, iar savoarea mușcăturii e descrisă cu eleganța unui adevărat cunoscător. Ramona, degustătoarea de anotimpuri.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt demultumesc.
pentru textul : La capătul lumii denu ma iubi ca scriu rar insa, nu-i o optiune - ma cam forteaza imprejurarile. :o)
Ăleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
pentru textul : Despre trădare deAş da o lege prin care toţi poeţii să înveţe un instrument muzical. Căruia nu va reuşi să i se ia dreptul de a mai scrie.
în ultimele zile nu am mai ieşit din casă
oraşul aglomerînd în mine
toată paloarea perpetuă a străzilor
maidane repetînd la nesfîrşit copacii
oamenii ca nişte fructe ale caselor
coborîndu-şi treptele pînă în cimitire
de ce oare aş mai ieşi să îi descopăr acum
cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca trenuleţul nemţesc
(din ajunul craciunului, din copilarie, orice altceva, dar nu "neobosit"...)
uneori glasul tău nu este decît încercarea
pentru textul : scrisori imaginare II dede a amîna inevitabilul
(finalul trebuie rescris)
cite lacrimi explicite pot exista si in cite feluri...si cite evadari de sine, din sine... remarcabil mi se par versurile:" ce lux mi se pare croaziera aceia în care ne-au găsit ascunși în dulapuri beți morți, cu penele roase pâna la capătul os" ma trimit vizual in alta dimensiune...
pentru textul : Lacrimi explicite depoate că era mai de efect să fi folosit "furuncul"
pentru textul : totul se petrece în mintea ta deMi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
pentru textul : întotdeauna a fost de„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
Cami, din pacate innoptarea aceea a sapat maluri adanci ... totul e doar o "simtire in cercuri" pe aduceri aminte, am pierdut visul ingerului... ma bucur ca treci pe-aici, multumesc!
pentru textul : la marginea ochiului care visează deLe froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
pentru textul : Il a froid dans les mots (I) deDar să lăsăm sicofantelor ce e al sicofantelor, "e o erată proastă expirată". Nouă ne rămâne "toamna asta calmă temperată"...
pentru textul : Înnebunesc nebunii detextul postat e slab pentru ca : titlul e banal, e plin de greseli, limbajul ..nici macar nu m-a facut sa casc...tot era o realizare... ca cititor naiv, nu pricep aproape nica, mai mult, ma face sa ma simt idiot (si nu sunt, decat in momentele de inspiratie poetica, dar atunci sunt un idiot sacru). Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ma oftic eu aici?
Apropo, mi-ati tastat numele gresit...sa cred ca o barza asezata pe umar v-a ...sugerat ceva in ureche?
mister Nicolas, stati calm....mi-e lene asta seara, altfel v-as provoca la duel, chiar daca momentan Dumnezeu doarme si l-am trezi cand v-as rasturna peste oalele din bucataria poetica. Pe bune, vedeti ce modest sunt? Sigur?
pentru textul : tablou cu berze deo iau ca pe plimbarea pe-o linie dreapta, ca mi-e frica de roller-coaster. merci.
pentru textul : cealaltă marie deerată
pentru textul : în ultima cameră, el de*opinia
mulţumesc doamnelor şi domnilor. d-le Cozan tre' să amintesc aici că Dumnezeu doreşte, conform Bibliei, să ne fie un Dumnezeu personal, şi e mai bine să-l avem decât să nu-l avem. Potrivit cu Apocalipsa după Isaia, El zice că e mai aproape de noi decât ne e cămaşa, apoi în altă parte sîntem îndemnaţi să-l chemăm cât încă este aproape, iar în altă parte spune că El locuieşte în noi, dacă-i dăm voie. aşa că "melancholica vestutza" a poetului poate fi o conversaţie între doi prieteni, unul Dumnezeu, celălat om, depinde de relaţie (eu am o relaţie tată-fiu). atât.
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deAdelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
pentru textul : Ipoteză depoemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru textul : litere în cădere liberă depentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
Mulțumesc, am studiat forma haiku și mi se pare foarte accesibilă, încă mai am de lucrat la versificație și la acele clișee. Sper să progresez.
pentru textul : Teenage angst deFrumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deRevin, pentru că într-adevăr e interesant să mai citim și așa ceva aici. Știi ce consider că ar fi adevărat incitant și, de ce nu, provocator pentru autor? Introducerea unui personaj complet "prins" în timp. Nu un ucenic, cum apare în general în dialogurile filozofice, ci omul complet incapabil , cel puțin la începutul discuției, de a "înghiți" ceva din problematici. Ce faci cu el pe parcurs, treaba ta. Smile. Doar o idee, de dragul provocării.
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deMulțumesc. Uneori mai dăm și rateuri. Totuși nu prea am înțeles din comentariul tău de ce textul este slab. Și nu mi se pare corect față de cei care au comentat textul înaintea ta să te folosești de comentariile lor pentru a-ți susține ideea. Dar... feel free to stop by again whenever you like.
pentru textul : Le Singe Bleu deuite cami ce mi-a plăcut mie mai mult. spune- mi ce culoare are un gând de- al tău noaptea târziu și cum se conturează mai bine fața mea care e sensul metaforic al câte unui răspuns uneori dat alteori nu poate te ajută ,poate nu, dar am ținut să-mi spun părerea:)! să simți și tu că exist:)!
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) deDe abia acum am observat, promit sa fiu mai atent!
pentru textul : Unchiul Fedea (3) deCu adanc respect Mihai T.
mi-a placut si am vrut sa las acest semn... poemul imi pare bun asa cum e... stie sa fie suficient de nostalgic si suficient de 'obraznic'!
pentru textul : tremolo deMulțumesc de comentariu. Mă bucur să știu că poezia a plăcut.
pentru textul : Karma alunecă printre noi demie mi-a plăcut textul iar tehnica cred că se mai poate corecta pe parcurs. nu cred ca trebuie să facem prea mare dramă și nici să țintim spre perfecțiuni. măcar și pentru simplul motiv că ele nu sînt reale. nu există probabil decît în manualul de proză al lui adrian. oamenii sînt zmunciți. vorbesc încurcat și gîndesc și mai încurcat. iar tinerii o fac chiar mai abitir decît ăia mai puțin tineri. de aceea mie textul mi se pare „plauzibil”. poate chiar prea... „plauzibil”. interesant, adrian nu acuză de clișeism dar masha se simte cu musca pe căciulă și se autoincriminează. întorsătura asta mi s-a părut chiar mai interesantă decît lipsa de intrigă a textului. deci, se pare că masha știe ce spune. „gura păcătosului adevăr grăiește”. tocmai de aceea cred că misandrismul acesta (oarecum voalat) al mashei trebuie ținut mai din frîu. sau poate strunit cu nuanțe. ca să nu plictisească. dar scriitura ca încercare îmi place. a reușit să mă țină atent. ș i n u a r e ș c o l ă r i s m e !! numai și pentru asta și are votul meu. atît de multă proză scrisă cu radiera am citit că fac alergie de acum. deci asta e bine. dar așteptăm mai multe nuanțe și ceva intrigă, miză, dilemă, eventual dublu înțeles. și las-o mai moale cu sărăcia studentului român ca am înțeles. nimic nu deranjează mai mult ca extremele. fie studentul român care nu mai are bani decît pentru o bere, fie studentul român care își ia notițe pe iPad. chiar nu mai există și oameni normali, cu drame de mijloc, cu frici meschine, cu speranțe mic-burgeze?
pentru textul : un cartuș și o nebună deAm uitat sa adaug ca de fapt, imi place sa tin cont de sfaturile cititorilor, si incerc pe cat cu putinta sa- mi largesc viziunea, dar sa nu se indeparteze prea mult de a mea. De aceea, iti multumesc sincer pentru parere si voi mai medita.
pentru textul : long et douloureux deEcaterina, cred că ai încercat să treci prea repede, de-asta n-ai înțeles despre ce este vorba. De fapt, unele secvențe au fost scrise în italic, tocmai pentru a se diferenția, însă, pe sit, au ieșit toate la fel. Nimeni nu se va mai încumeta să treacă pe acolo, așa ar trebui înțeles. Cel puțin, așa am înțeles eu când am scris. Cititorul, însă, poate vedea lucrurile din alte puncte de vedere. Tocmai de asta mi-ar fi plăcut să aud mai multe păreri, să îmi dau seama cum a fost înțeles mesajul. Te mai aștept, apreciez semnul tău lăsat aici și răbdarea. Cami
pentru textul : pictograme (1) deUn poem care te reține prin muzicalitatea intrinsecă, curățat de balastul unor procedee stilistice prea încărcate, o metaforă în sine. Apreciez harul și migala finisajului.
pentru textul : nu lăsa depărtarea deschisă dePagini