"Era toată numai zâmbet, pe când încerca să se apropie de mine.
- Bună! Ce faci? mă întreba.
- Nu mă mai cunoşti?
- Ba din contră, mi-am spus în timp ce-i întorceam spatele. Pe măsură ce mă îndepărtam, ea ţipa tot mai tare, iar eu îmi stăpâneam din ce în ce mai uşor scârba, gata mai degrabă să izbucnesc într-un hohot de râs, decât să o scuip pe scorpie-n faţă."
E mai mult decât evident că aici nu există strop de poezie. Fără valenţe estetice, evocative, specific stilistice, fără a ascunde/ scinda/ dezvălui semnificaţii finale, fără discurs liric. E o bucată de proză fragmentată, fără prea mare miză şi fără vreo idee care să merite efortul.
sori la perigeu....hmmm, nu știu sunt expresii care sună aiurea.
PERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
deci, tu și disperarea sunteți într-un astfel de moment, în punctul cel mai aproape de pământ? de ce sunteți acolo, care e sensul în strofă, în poezie? de ce nu sub pământ? apoi, sori...substantivul ăsta face ca în context să nu fie nimic de plâns în poziția lui. aceasta deși, tonul și construcția sugerează altceva, un suflet pierdut, pentru care nimic nu mai are sens, etc...ori tu la final te contrazici și zici că tu și disperarea sunteți sori la perigeu...logic ( și, da, e nevoie și de logică în poezie, deși pare paradoxal, chiar de o logică a absurdului, dar asta e altă discuție), logic, deci, ar fi să fii/ fiți sori la apus, la nu știu, sori pierduți...problema e că...nu iese rima, de aia ziceam că-s forțate și nesusținute de text.
mă rog, eu cam asta cred, dar tu, bineînțeles, ai libertatea să iei sau nu în calcul opiniile mele. și, totodată, simpatia mea pentru un om pe care-l cunosc și prețuiesc.
asta nu e spleen ci imprimarea unor trairi ( recordar spune Borges) care ori ce am face nu se mai intorc si nu mai pot fi reconstruite nici din nostalgie si nici din lavanda care a disparut undeva mov in urma. frumos, mi-a placut ..chapeau!
Aranca, aprecierile tale mă onorează. E un experiment aici, în care am încercat să încifrez neosimbolist niște stări banale: iubirea, teama de moarte, uimirea, etc. Am vrut să exprim aceleași lucruri răsspuse, dar într-un registru derutant, așa că înțeleg reacția domnului Virgil căruia textul i s-a părut confuz. Sper să mai vorbim despre astea. Postare plăcută! :)
Dacă citeai atent textul, surprindeai și diferența de timpuri verbale. Cu siguranță, nu sunt eu aceea care scrie "neglijent", cred că îmi confunzi poezia, și nici poezia mea nu e prea "încărcată" decât prin comparație cu alte texte. Nu am considerat că pentru o intercalare cu câteva cuvinte din Biblie, ar fi trebuit să încadrez textul la Colaj. Citatul este special ales, pentru cei aleși să vadă dincolo de cuvinte. De la titlu la ultimul vers. Mulțumesc pentru comentariu.
ioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
textul este haotic și greu de citit. mai spunea adrian cuiva pe aici că incoerența nu are nicio legatură cu arta.
singurul vers care chiar a meritat atenția este: „bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara”
Cred că textul ar putea fi scos din şantier dacă ai modifica puţintel prin prima unitate (prea multe exemple, aş spune - dar nu-i asta marea problemă -, şi prea multe cuvinte de legătură) şi dacă ai peria puţin şi finalul, în special megaclişeul "învăţănd zborul spre înalt". De cealaltă stereotipie (prima moarte) nu mă leg, pentru că pe ea se bazează ideea, una destul de bună şi inedită, aş crede (sufletul care are nevoie de împăcare şi, mai ales, de unitate spiritualo-materială, pentru a pleca liniştit).
Dacă binevoieşti să lucrezi pe el, pe text, şi o vei fi făcut, fă un click pe "atenţie editor", te rog!
reperele destinului si "judecata de apoi a...poetilor". se spune ca ultima camasa nu are buzunare.
o clipa de meditatie profunda si frumoasa. cele bune.
Paule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
Djamal dragă, nu toată lumea poate să scrie haiku-uri, nici chiar tu nu reuşeşti mereu... un text poetic mai are şi redundanţe mai are elemente epice, mă rog, ştii tu. De exemplu şoapta desigur că se adresează urechii la fel cum cuvântul se adresează minţii (cui are aşa ceva) dar eu am scris "în ureche" ceea ce ar trebui să sugereze o anumită intimitate, putea fi şi "la ureche" sau "între urechi" ceea ce ar fi fost altceva. Dar nu ştiu de ce îţi explic eu ţie toate astea. Comentariul tău vorbeşte de la sine.
Nicodem, tu încă mai scrii în subsolul textelor mele, nu-mi vine să cred! Eu îţi propun să mă ignori aşa cum fac şi eu cu tine, e civilizat şi nu facem accese pe aici de pomană.
Andu
domnule Manolescu Gorun, afirmatiile dumneavoastra calomnioase imi starnesc mari semne de intrebare. din august eu nu mai sunt blonda , deci nu sunteti la curent cu actuala mea culoare de par, nu astept niciun copil al altcuiva, nu v/am intalnit niciodata in particular ca sa aveti nesimtirea de a spune ceea ce spuneti, sunteti un scriitor al carui text l/am comentat. de aici si pana la a ma face blonda,urata si gravida cu nu stiu cine e o cale lunga ce trece prin poarta celor sapte ani de acasa. v/as putea da in judecata pentru calomnie la adresa mea intrucat sunt un om public, fiind cadru universitar si in acelasi timp sotia unui preot ortodox. daca acest statut al meu vi se pare compatibil cu cuvintele injurioase pe care mi le/ati adresat,eu ma indoiesc. sunt stupefiata sa citesc cu cata usurinta un om in al carui echilibru credeam a trecut la atacuri la persoana. ar trebui sa va cereti scuze pentru modul in care m/ati abordat, nu sunt blonda natural si chiar atunci cand eram blonda nu am fost starleta nimanui sa va permiteti astfel de afirmatii. modul in care ati reactionat ma face sa cred ca am avut dreptate in ce priveste crizele dumenavoastra de varsta si de personalitate. in alt secol pentru aceste afirmatii m/as fi provocat la duel, insa in acest secol in care femeia trebuie sa se apere singura de vulgaritatea si de sexualitatea devianta a unora va spun sincer... ca o revelatie neagra> ati imbatranit urat! catalina ionela chelaru
era o vorbă demult la televizor...noi suntem Pic şi Poc băieţi veseli şi hazlii. Puţin umor nu strică. Pic nu poate face schimb cu Poc :)) Chiar dacă plouă cu pic şi poc. Mulţumesc pentru lectură Silviu.
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
exact asta este. „căutarea” deliberată după a scrie așa ceva se transformă întotdeuna într-un penibil fiasco, într-o capodoperă a plictiselii. și bine a spus cine a spus că „blestemat este omul care te plictisește cu (cînd vorbește despre) Dumnezeu.”
Imi pare rau ca doar azi, cu mare intarziere, am dat pest com-urile tale. Poate alta data o sa stam mai mult de vorba. Pana atunci voi accesa pagina ta si te voi citi.
si inca ceva. te avertizez ca acest text incalca punctele 14.5 si 14.6 din Regulament. Te-am rugat in mesajul de acceptare pe Hermeneia sa le citesti. Vad ca nu ai facut-o. Te rog sa iei masurile de rigoare in urmatoarele 24 de ore
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Încântat de poem. E uimitor ce puțin se scrie azi despre acest strigăt din poemul dumneavoastră. Cu stimă.
pentru textul : firesc dePusă la verticală, avem:
"Era toată numai zâmbet, pe când încerca să se apropie de mine.
- Bună! Ce faci? mă întreba.
- Nu mă mai cunoşti?
- Ba din contră, mi-am spus în timp ce-i întorceam spatele. Pe măsură ce mă îndepărtam, ea ţipa tot mai tare, iar eu îmi stăpâneam din ce în ce mai uşor scârba, gata mai degrabă să izbucnesc într-un hohot de râs, decât să o scuip pe scorpie-n faţă."
E mai mult decât evident că aici nu există strop de poezie. Fără valenţe estetice, evocative, specific stilistice, fără a ascunde/ scinda/ dezvălui semnificaţii finale, fără discurs liric. E o bucată de proză fragmentată, fără prea mare miză şi fără vreo idee care să merite efortul.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin desori la perigeu....hmmm, nu știu sunt expresii care sună aiurea.
pentru textul : suflet felii dePERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
deci, tu și disperarea sunteți într-un astfel de moment, în punctul cel mai aproape de pământ? de ce sunteți acolo, care e sensul în strofă, în poezie? de ce nu sub pământ? apoi, sori...substantivul ăsta face ca în context să nu fie nimic de plâns în poziția lui. aceasta deși, tonul și construcția sugerează altceva, un suflet pierdut, pentru care nimic nu mai are sens, etc...ori tu la final te contrazici și zici că tu și disperarea sunteți sori la perigeu...logic ( și, da, e nevoie și de logică în poezie, deși pare paradoxal, chiar de o logică a absurdului, dar asta e altă discuție), logic, deci, ar fi să fii/ fiți sori la apus, la nu știu, sori pierduți...problema e că...nu iese rima, de aia ziceam că-s forțate și nesusținute de text.
mă rog, eu cam asta cred, dar tu, bineînțeles, ai libertatea să iei sau nu în calcul opiniile mele. și, totodată, simpatia mea pentru un om pe care-l cunosc și prețuiesc.
ne mutam cu totii spre Cluj? :)
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 defelicitari, Paul
si la cat mai multi cititori!
asta nu e spleen ci imprimarea unor trairi ( recordar spune Borges) care ori ce am face nu se mai intorc si nu mai pot fi reconstruite nici din nostalgie si nici din lavanda care a disparut undeva mov in urma. frumos, mi-a placut ..chapeau!
pentru textul : spleen deAranca, aprecierile tale mă onorează. E un experiment aici, în care am încercat să încifrez neosimbolist niște stări banale: iubirea, teama de moarte, uimirea, etc. Am vrut să exprim aceleași lucruri răsspuse, dar într-un registru derutant, așa că înțeleg reacția domnului Virgil căruia textul i s-a părut confuz. Sper să mai vorbim despre astea. Postare plăcută! :)
pentru textul : iubire somnambulă deiti multumesc de citire si pentru observatii, ma bucura trecerea ta. am facut niste modificari, sper ca arata mai bine poemul acum. mult respect
pentru textul : Gargara deDacă citeai atent textul, surprindeai și diferența de timpuri verbale. Cu siguranță, nu sunt eu aceea care scrie "neglijent", cred că îmi confunzi poezia, și nici poezia mea nu e prea "încărcată" decât prin comparație cu alte texte. Nu am considerat că pentru o intercalare cu câteva cuvinte din Biblie, ar fi trebuit să încadrez textul la Colaj. Citatul este special ales, pentru cei aleși să vadă dincolo de cuvinte. De la titlu la ultimul vers. Mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : shortcut to L.L. deioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
alex
pentru textul : cu maya deSilvia, îţi mulţumesc.
Dle Ionuţ, sunt onorat de aprecieri. Felicitări pentru primirea in USR! Cu stimă.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 detextul este haotic și greu de citit. mai spunea adrian cuiva pe aici că incoerența nu are nicio legatură cu arta.
pentru textul : bărbatul desingurul vers care chiar a meritat atenția este: „bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara”
Așa-i primele versuri le voi modifica păstrînd ideea
pentru textul : Bosfor de'celuilalt, nu mie
mi se-ntâmplă tot felul de lucruri'
Thanks
Cred că textul ar putea fi scos din şantier dacă ai modifica puţintel prin prima unitate (prea multe exemple, aş spune - dar nu-i asta marea problemă -, şi prea multe cuvinte de legătură) şi dacă ai peria puţin şi finalul, în special megaclişeul "învăţănd zborul spre înalt". De cealaltă stereotipie (prima moarte) nu mă leg, pentru că pe ea se bazează ideea, una destul de bună şi inedită, aş crede (sufletul care are nevoie de împăcare şi, mai ales, de unitate spiritualo-materială, pentru a pleca liniştit).
Dacă binevoieşti să lucrezi pe el, pe text, şi o vei fi făcut, fă un click pe "atenţie editor", te rog!
pentru textul : prima dată este greu deoh...m-am incurcat in italice! in fine, sper ca vei reusi sa ma urmaresti.
pentru textul : Invizibil deinteresant text desi parerea mea este ca ar mai trebui lucrat la el
pentru textul : totdeauna al doilea întuneric dereperele destinului si "judecata de apoi a...poetilor". se spune ca ultima camasa nu are buzunare.
pentru textul : aşteptarea după Simion deo clipa de meditatie profunda si frumoasa. cele bune.
Cristina, cred ca oamenii pot sta de vorba si altfel. Nu neaparat in felul acesta. Nu crezi?
pentru textul : Rămas bun deNu aș spune neapărat pesimism, deși se poate susține și asta. Cred că mai degrabă e un fel de exercițiu estetic.
pentru textul : Areopagul dePaule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
pentru textul : fericire off-topic deDjamal dragă, nu toată lumea poate să scrie haiku-uri, nici chiar tu nu reuşeşti mereu... un text poetic mai are şi redundanţe mai are elemente epice, mă rog, ştii tu. De exemplu şoapta desigur că se adresează urechii la fel cum cuvântul se adresează minţii (cui are aşa ceva) dar eu am scris "în ureche" ceea ce ar trebui să sugereze o anumită intimitate, putea fi şi "la ureche" sau "între urechi" ceea ce ar fi fost altceva. Dar nu ştiu de ce îţi explic eu ţie toate astea. Comentariul tău vorbeşte de la sine.
pentru textul : memento deNicodem, tu încă mai scrii în subsolul textelor mele, nu-mi vine să cred! Eu îţi propun să mă ignori aşa cum fac şi eu cu tine, e civilizat şi nu facem accese pe aici de pomană.
Andu
am senzatia ca ori nu citesti regulamentul ori o faci intentionat
pentru textul : olympa dedomnule Manolescu Gorun, afirmatiile dumneavoastra calomnioase imi starnesc mari semne de intrebare. din august eu nu mai sunt blonda , deci nu sunteti la curent cu actuala mea culoare de par, nu astept niciun copil al altcuiva, nu v/am intalnit niciodata in particular ca sa aveti nesimtirea de a spune ceea ce spuneti, sunteti un scriitor al carui text l/am comentat. de aici si pana la a ma face blonda,urata si gravida cu nu stiu cine e o cale lunga ce trece prin poarta celor sapte ani de acasa. v/as putea da in judecata pentru calomnie la adresa mea intrucat sunt un om public, fiind cadru universitar si in acelasi timp sotia unui preot ortodox. daca acest statut al meu vi se pare compatibil cu cuvintele injurioase pe care mi le/ati adresat,eu ma indoiesc. sunt stupefiata sa citesc cu cata usurinta un om in al carui echilibru credeam a trecut la atacuri la persoana. ar trebui sa va cereti scuze pentru modul in care m/ati abordat, nu sunt blonda natural si chiar atunci cand eram blonda nu am fost starleta nimanui sa va permiteti astfel de afirmatii. modul in care ati reactionat ma face sa cred ca am avut dreptate in ce priveste crizele dumenavoastra de varsta si de personalitate. in alt secol pentru aceste afirmatii m/as fi provocat la duel, insa in acest secol in care femeia trebuie sa se apere singura de vulgaritatea si de sexualitatea devianta a unora va spun sincer... ca o revelatie neagra> ati imbatranit urat! catalina ionela chelaru
pentru textul : De inima albastră deera o vorbă demult la televizor...noi suntem Pic şi Poc băieţi veseli şi hazlii. Puţin umor nu strică. Pic nu poate face schimb cu Poc :)) Chiar dacă plouă cu pic şi poc. Mulţumesc pentru lectură Silviu.
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal deeu cred ca femeia e mult mai reală, in fapt. imi place ca esti cosmopolit. cred ca si tie, glezna ei.
pentru textul : Închisoarea luminii de" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
pentru textul : o tristețe neterminată demulțumesc Ioana. opiniile și aprecierile tale sînt importante pentru mine.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deexact asta este. „căutarea” deliberată după a scrie așa ceva se transformă întotdeuna într-un penibil fiasco, într-o capodoperă a plictiselii. și bine a spus cine a spus că „blestemat este omul care te plictisește cu (cînd vorbește despre) Dumnezeu.”
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna debai, fratilor, eu ma dau in vant dupa titlul asta.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dein rest, e post.
si cine se mai abtine fratilor in zilele noastre?
Imi pare rau ca doar azi, cu mare intarziere, am dat pest com-urile tale. Poate alta data o sa stam mai mult de vorba. Pana atunci voi accesa pagina ta si te voi citi.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural desi inca ceva. te avertizez ca acest text incalca punctele 14.5 si 14.6 din Regulament. Te-am rugat in mesajul de acceptare pe Hermeneia sa le citesti. Vad ca nu ai facut-o. Te rog sa iei masurile de rigoare in urmatoarele 24 de ore
pentru textul : Să ridicăm cortina! dePagini