Imperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu
Eu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami
e bine cand in Romania "se da" si arta gratis, nu numai pomeni electorale. sper sa fie vreme buna, de data asta. evenimentul a mai fost amanat o data din cauza furtunilor.
citește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
îți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
da, sint de acord cu Sixtus. Daca autorul ar reusi sa isi infrineze teribilismul si sa se concentreze in exclusivitate pe creativitate probabil ar reusi mai mult
Nu numai finalul.
Mie şi prima parte mi-a plăcut.
E adevărat că finalul este mai reuşit, dar întregul poem curge frumos, lin, doar uneori mai prinde câte o "cascadă" ceea ce dă bine construcţiei.
Cezar
Domnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
Cred ca daca ar fi fost in proza ar fi iesit o chestiune foarte interesanta insa Bobadil nu are atata rabdare si nu-l condamn pentru ca cel mai adesea simt la fel. Acestea sunt limitele noastre si atunci cand incurcam genurile ies chestiuni interesante "pe alocuri" si banale "prin alte locuri"... ideea e buna, remarc formulari deosebite dar e si mult balast... mai taie, mai arunca, mai renunta... pana ce ramane doar ceea ce, in genere, doare sa transmiti :)
Respect si detest, din ratiuni diferite, orice demers care se fundamenteaza pe caracteristicile lui "poate"... nota de slabiciune omeneasca si mai ales recunoasterea incapacitatii fiintei umane de a emite judecati cu valoare de "adevar absolut" (discutie lunga treaba aceasta cu adevarul de aceea am preferat ghilimelele) ofera calea spre o lirica a fragilului, cu posibilitati de expresie mai ales la nivel de traire decat de idee (am eu convingerea ca omul "se intristeaza" si "se veseleste" mai profund prosternandu-se decat folosindu-si mintea pentru joc)... detest insa acest "poate" ca pretext pentru construirea unei logici gaunoase prin care sa justificam faptul de a ne refuza sensul fiintarii prin recurs la un viitor asezat sub semnul indeterminatului. Cred ca autorul a fost nehotarat din punctul de vedere al strategiei poetice pentru ca insiruirea unor momente care se vor puncte obligatorii de trecere pentru experienta individului mi se pare prea extinsa, in masura in care este lesne de constientizat ca o descriere exhaustiva nu poate fi realizata din ratiuni ce tin inclusiv de revendicarea omului de la culturi diferite... deh, tentatia universalului. Nu ma mira insa scindarea, tipica gandirii europene, intre individ si natura respectiv perceperea acesteia din urma intr-o maniera nefasta... intotdeauna am fost obsedati sa ne despartim de natura fie si simbolic prin garduri, ziduri etc imprejmuindu-ne doar de obiecte moarte (lemnul patului, piatra de la intrare etc)... ideea insa are ceva copilaresc in ea in masura in care temerile fiintei umane au mai intotdeauna ca temei ignoranta si teama de cunoastere, frica de comuniune, nevoia de a ne delimita in clasica si prafuita schema obiect-subiect.
Cristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
Pt. Alma Asta chiar ca-i altceva! Nu m-asteptam! Dar, Stimata (Domnisoara/Doamna), daca curge (frumos sau altfel) e de bine. Las-o sa curga (si fara mine si fara Dvs.). Ca daca n-ar curge ar...pica! Si-ar fi...jenant (ca sa ma exprim elegant). In rest, ce mai faceti? Eu? Bine, multumesc de intrebare
Andu, in primul rand, multumesc pentru timpul acordat. bun. finalul: ma gandisem si eu la varianta pe care ai propus-o tu, tocmai fiindca incercam sa fug de o comparatie extrem de explicita; dar, nu stiu de ce, nu m-a convins. poate fiindca mi se parea ca ceea ce obtin astfel devine incert...iar eu aveam nevoie, in final, de claritate. si ai dreptate, am folosit "cum" drept alternativa la "ca". dar de ce spui ca acest detalui schimba cheia lecturii? sau, ca sa fie limpede - cum se vede de la tine? o sa ma gandesc inca o data, ce sa fac? las sa mai treaca ceva timp si revin, acum textul inca "frige" si nu ma lasa sa ma apropii prea mult. punctul doi: ce vrei sa spui cu folosirea timpului prezent? sau unde nu l-am folosit si el s-ar impune? al treilea aspect: nu, "urlu fericita in mine" , nu "la mine"...pentru ca pestera e inlauntru. nu-i vorba despre faptul ca "nu asta voiam sa aud"...ba dimpotriva, chiar de asa ceva aveam nevoie. si ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai raspunde la cele doua intrebari, nu-ti fa probleme, nu sufar de orgolii auctoriale nejustificate. orice text de-al meu e perfectibil.
Ai dreptate Bobadile, devin penibil, asta pentru că te bag în seamă.
Mă gândeam să-ţi fac jocul şi să fac o pauză, nu la scrisul meu prost, ci la postarea pe Hermeneia. N-am să o fac, pentru că hazul tău, comentariile tale academice încep să mă binedispună.
Stai liniştit omule, nu am nici o “rudenie” pe acest site, nu urmăresc absolut nimic în favoarea sau defavoarea cuiva.
Până una alta tu eşti un geniu. Păcat că o să mori tânăr, orbit de invidie şi răutate… cu asta cred că ajunge. Să încercăm să fim băieţi majori şi cu bun simţ.
mi-a plăcut. Şi o spun eu care mă plictisesc foarte repede citind proză. Există cîteva locuri, precum faptul că e ofiţer şi eşti medic, care ar fi fost suficient să fie sugerate şi nu neaparat declarate (sau descrise prea amănunţit). Finalul e reuşit. Poate puţin prea siroposo-feminin pentru gustul meu dar are farmec. La urma urmei femeile trebuie să scrie ca femeile. Nu ca bărbaţii. În orice caz magia aceea a iubirii pubere este una dintre cele mai frumoase care mi-a fost dat să citesc. Şi cred că foarte puţini se încumetă să scrie despre asta. Mai ales în literatura română.
Boba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.
"doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși" - Virgil, iata o Intrebare, aproape o "intrebare justa", cum spunea Eliade. Te pune pe ganduri...De ce? poate fiindca noi, oamenii, l-am ucis pe Dyonisos odata cu nasterea lui Orfeu? Ori nu l-am ucis, ci l-am dat deoparte, sa zaca prafuit intr-un colt, asemeni unei papusi dezarticulate? Dupa intrebarea asta, celelalte aproape ca nu-si mai au rostul...poate cu exceptia acesteia: "de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea" Ecaterina, Virgil nu compara cuvantul cu dervisii (oricum, cuvantul la care se referea el nu poate fi DECAT la singular) ci compara dervisii cu noi, oamenii astia moderni, care, in lipsa de...ploaie, ne risipim in averse de cuvinte inchipuindu-ne...creatori. Uitand ca Dumnezeu nu ne-a creat din orgoliu. Ma rog, e o interpretare - una din cele multe posibile, nu-i asa?
aha, vad c-o iei pe limbi straine, bineee,iaca : in doua surecele de vreasc sa se faca, picerele tale, faptura buimaca, sa uiti la utrenii tipicul si psalmii in zi de craciun sa n-ai dupa-masa tutun sa-ti puta buricu... acu o sa te dezveti de cosmopolitism burghezo-mosieresc?:) ca deh, piatra-i petra (:)) de e piatra... pst.reclamatii la Arghezi.
Sper ca lansarea sa fie pe masura eSocietatea și eZine de Literatură și Arte Hermeneia.com! Felicitari! (Penita pentru realizare, continut si curaj!) Din nefericire, nu pot onora invitatia: particip la un schimb de experienta intre universitati la Barcelona.
și felicitări și sărbătorire și cele cuvenite.
dar eu te întreb așa, pentru mine, tu nu ai popularizat textul ăsta ieșit câștigător înainte de încheierea perioadei de jurizare de pe H?
la o întrebare simplă, aștept un răspuns simplu.
în rest, cele bune houțulule,
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Oriana, cred că ai dreptate, în ce privește titlul. Vechiul titlu. De asemeni, am metamorfozat textul
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac deDaaa, un text scris cu verva, din inima, e un strigat sincer. Ii dau eu o penita cu care sa mai taie din balast. Bravo!
pentru textul : radiere deImperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu
pentru textul : Dumnezeu deEu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami
pentru textul : Graniță de culoarea sângelui dee bine cand in Romania "se da" si arta gratis, nu numai pomeni electorale. sper sa fie vreme buna, de data asta. evenimentul a mai fost amanat o data din cauza furtunilor.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! decitește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
pentru textul : avangarda iernii deîți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
da, sint de acord cu Sixtus. Daca autorul ar reusi sa isi infrineze teribilismul si sa se concentreze in exclusivitate pe creativitate probabil ar reusi mai mult
pentru textul : Mercenar prin timp deNu numai finalul.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deMie şi prima parte mi-a plăcut.
E adevărat că finalul este mai reuşit, dar întregul poem curge frumos, lin, doar uneori mai prinde câte o "cascadă" ceea ce dă bine construcţiei.
Cezar
Domnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
pentru textul : răscruce dee unul din poemele pe care am pariat ca jucător la bursă.
pentru textul : astenie de primăvară I deimi place mai ales finalul, dar si scrisul gungsuh cu setea nestâmpărată.
Cred ca daca ar fi fost in proza ar fi iesit o chestiune foarte interesanta insa Bobadil nu are atata rabdare si nu-l condamn pentru ca cel mai adesea simt la fel. Acestea sunt limitele noastre si atunci cand incurcam genurile ies chestiuni interesante "pe alocuri" si banale "prin alte locuri"... ideea e buna, remarc formulari deosebite dar e si mult balast... mai taie, mai arunca, mai renunta... pana ce ramane doar ceea ce, in genere, doare sa transmiti :)
pentru textul : lordul banal dedumnezeule, cat am putut sa rad! dupa o zi cu rinichii ncordati si buzele umflate, textul tau a fost ca scoaterea dopului de la sampanie.
pentru textul : no satisfaction deRespect si detest, din ratiuni diferite, orice demers care se fundamenteaza pe caracteristicile lui "poate"... nota de slabiciune omeneasca si mai ales recunoasterea incapacitatii fiintei umane de a emite judecati cu valoare de "adevar absolut" (discutie lunga treaba aceasta cu adevarul de aceea am preferat ghilimelele) ofera calea spre o lirica a fragilului, cu posibilitati de expresie mai ales la nivel de traire decat de idee (am eu convingerea ca omul "se intristeaza" si "se veseleste" mai profund prosternandu-se decat folosindu-si mintea pentru joc)... detest insa acest "poate" ca pretext pentru construirea unei logici gaunoase prin care sa justificam faptul de a ne refuza sensul fiintarii prin recurs la un viitor asezat sub semnul indeterminatului. Cred ca autorul a fost nehotarat din punctul de vedere al strategiei poetice pentru ca insiruirea unor momente care se vor puncte obligatorii de trecere pentru experienta individului mi se pare prea extinsa, in masura in care este lesne de constientizat ca o descriere exhaustiva nu poate fi realizata din ratiuni ce tin inclusiv de revendicarea omului de la culturi diferite... deh, tentatia universalului. Nu ma mira insa scindarea, tipica gandirii europene, intre individ si natura respectiv perceperea acesteia din urma intr-o maniera nefasta... intotdeauna am fost obsedati sa ne despartim de natura fie si simbolic prin garduri, ziduri etc imprejmuindu-ne doar de obiecte moarte (lemnul patului, piatra de la intrare etc)... ideea insa are ceva copilaresc in ea in masura in care temerile fiintei umane au mai intotdeauna ca temei ignoranta si teama de cunoastere, frica de comuniune, nevoia de a ne delimita in clasica si prafuita schema obiect-subiect.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deCristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
pentru textul : Solilocvii aride dePt. Alma Asta chiar ca-i altceva! Nu m-asteptam! Dar, Stimata (Domnisoara/Doamna), daca curge (frumos sau altfel) e de bine. Las-o sa curga (si fara mine si fara Dvs.). Ca daca n-ar curge ar...pica! Si-ar fi...jenant (ca sa ma exprim elegant). In rest, ce mai faceti? Eu? Bine, multumesc de intrebare
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deun poem incrancenat, angajat si curajos pentru care te felicit, virgil. ce nu-mi suna bine este "ducă crucea". ai putea inlocui cu "urce".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deAndu, in primul rand, multumesc pentru timpul acordat. bun. finalul: ma gandisem si eu la varianta pe care ai propus-o tu, tocmai fiindca incercam sa fug de o comparatie extrem de explicita; dar, nu stiu de ce, nu m-a convins. poate fiindca mi se parea ca ceea ce obtin astfel devine incert...iar eu aveam nevoie, in final, de claritate. si ai dreptate, am folosit "cum" drept alternativa la "ca". dar de ce spui ca acest detalui schimba cheia lecturii? sau, ca sa fie limpede - cum se vede de la tine? o sa ma gandesc inca o data, ce sa fac? las sa mai treaca ceva timp si revin, acum textul inca "frige" si nu ma lasa sa ma apropii prea mult. punctul doi: ce vrei sa spui cu folosirea timpului prezent? sau unde nu l-am folosit si el s-ar impune? al treilea aspect: nu, "urlu fericita in mine" , nu "la mine"...pentru ca pestera e inlauntru. nu-i vorba despre faptul ca "nu asta voiam sa aud"...ba dimpotriva, chiar de asa ceva aveam nevoie. si ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai raspunde la cele doua intrebari, nu-ti fa probleme, nu sufar de orgolii auctoriale nejustificate. orice text de-al meu e perfectibil.
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deAi dreptate Bobadile, devin penibil, asta pentru că te bag în seamă.
pentru textul : Tristeţi duminicale deMă gândeam să-ţi fac jocul şi să fac o pauză, nu la scrisul meu prost, ci la postarea pe Hermeneia. N-am să o fac, pentru că hazul tău, comentariile tale academice încep să mă binedispună.
Stai liniştit omule, nu am nici o “rudenie” pe acest site, nu urmăresc absolut nimic în favoarea sau defavoarea cuiva.
Până una alta tu eşti un geniu. Păcat că o să mori tânăr, orbit de invidie şi răutate… cu asta cred că ajunge. Să încercăm să fim băieţi majori şi cu bun simţ.
mi-a plăcut. Şi o spun eu care mă plictisesc foarte repede citind proză. Există cîteva locuri, precum faptul că e ofiţer şi eşti medic, care ar fi fost suficient să fie sugerate şi nu neaparat declarate (sau descrise prea amănunţit). Finalul e reuşit. Poate puţin prea siroposo-feminin pentru gustul meu dar are farmec. La urma urmei femeile trebuie să scrie ca femeile. Nu ca bărbaţii. În orice caz magia aceea a iubirii pubere este una dintre cele mai frumoase care mi-a fost dat să citesc. Şi cred că foarte puţini se încumetă să scrie despre asta. Mai ales în literatura română.
pentru textul : un vag miros de pâine deBoba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.
pentru textul : Tăcerea - colaj de"doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși" - Virgil, iata o Intrebare, aproape o "intrebare justa", cum spunea Eliade. Te pune pe ganduri...De ce? poate fiindca noi, oamenii, l-am ucis pe Dyonisos odata cu nasterea lui Orfeu? Ori nu l-am ucis, ci l-am dat deoparte, sa zaca prafuit intr-un colt, asemeni unei papusi dezarticulate? Dupa intrebarea asta, celelalte aproape ca nu-si mai au rostul...poate cu exceptia acesteia: "de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea" Ecaterina, Virgil nu compara cuvantul cu dervisii (oricum, cuvantul la care se referea el nu poate fi DECAT la singular) ci compara dervisii cu noi, oamenii astia moderni, care, in lipsa de...ploaie, ne risipim in averse de cuvinte inchipuindu-ne...creatori. Uitand ca Dumnezeu nu ne-a creat din orgoliu. Ma rog, e o interpretare - una din cele multe posibile, nu-i asa?
pentru textul : cîntec pentru ploaie deMa voi gandi si la acestea, Lucian. Multam pentru atentie. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Spulberat deaha, vad c-o iei pe limbi straine, bineee,iaca : in doua surecele de vreasc sa se faca, picerele tale, faptura buimaca, sa uiti la utrenii tipicul si psalmii in zi de craciun sa n-ai dupa-masa tutun sa-ti puta buricu... acu o sa te dezveti de cosmopolitism burghezo-mosieresc?:) ca deh, piatra-i petra (:)) de e piatra... pst.reclamatii la Arghezi.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deDa, e mai fain cum zici tu. Am operat. Mulțam fain, Adrian!
pentru textul : time passing deno problem, poate ne ajută Virgil cu dubla! chiar te rog, Virgil, când ai timp!
Sper ca lansarea sa fie pe masura eSocietatea și eZine de Literatură și Arte Hermeneia.com! Felicitari! (Penita pentru realizare, continut si curaj!) Din nefericire, nu pot onora invitatia: particip la un schimb de experienta intre universitati la Barcelona.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deși felicitări și sărbătorire și cele cuvenite.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" dedar eu te întreb așa, pentru mine, tu nu ai popularizat textul ăsta ieșit câștigător înainte de încheierea perioadei de jurizare de pe H?
la o întrebare simplă, aștept un răspuns simplu.
în rest, cele bune houțulule,
Andu
Erata: "gezhiocată " se ca citi, evident: "dezhiocată"
pentru textul : Inima dintotdeauna. Adio poetului. depower to you, son
pentru textul : numărul meu decatrene pline de patima, cu intelesuri dincolo de cuvinte: "e prea târziu s-adorm acum,/ mormintele sunt pline". frumos.
pentru textul : E prea târziu deDe aici încolo "cînd auzîi fîşîială afară sării la fereastră
pentru textul : jurnal de aprilie decaisului îi pocniră afirmativ mugurii" ai stricat un text care începuse bine.
Pagini