elia, nu cred că știi, dar poezia ta de aici m-a făcut să renunț la ideea mea de a nu acorda penițe. recent, într-o dezbatere asupra umanismului, imi exprimam reticența față de concepte precum cel de inocență, conștiință, solidaritate samd. însă, este o pedagogie în fața căreia, vrând-nevrând, trebuie să-i recunosc meritele. pentru simplitatea construcției, pentru logica completă a discursului, pentru apolinicul asumat, felicitări!
Până voi reuși un comentariu pertinent, cât de cât, permite-mi un poem mai vechi prin care să îmi exprim empatia.
Septembrie cu noduri
dorm uneori pe o pernă sărată
şi visele se amestecă fără vrere
cu noaptea unui cutremur cu replici dese
locuiesc în aceeaşi încăpere carbonizată
de singurul incendiu care mi-a ars copilăria
mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare
acum eşti aproape
îţi simt respiraţia şi zâmbetul cald
undeva lângă urechea dreaptă
ca atunci când mă învăţai să merg drept
şi să nu îmi fie frică de câini
îmi arăţi un ziar mototolit
cu poze ce au fost odată colorate
refuz să mă uit la anunţurile mortuare
caut chipul tău viu frumos
cu priviri de pădure în prag de toamnă
fiindcă nu vreau să mori
încă o dată
mulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
hai să o luăm pe rând. Deşi parcă nu prea este bine să ne "explicăm" poeziile :
1. Am folosit anglicismele "back-up şi disaster recovery" pentru a sugera că personajul este pe cale să devină un robot, că în el se dă o luptă. Dacă aş fi spus că se luptă "să-şi păstreze memoria într-un alt loc" aş fi lungit inutil şi prozaic strofa. Folosesc aceşti termeni numai dacă pot plasticiza sau sugera ceva. Patrafire wireless s-ar traduce "fără fir". Dar nu ar fi fost potrivită sintagma românească cu acel context în care nişte savanţi fac cercetări la limitele cunoaşterii, dar aici este şi o ironie pe care nu ai sesizat-o, din păcate. Că la divinitate nu se poate ajunge prin ştiinţă...
2."Reţea autistă" induce o altă idee pe care nu ai luat-o în calcul. Anume că Cineva din exterior a creat-o. Aşadar acel creator ar putea fi autist...Iar gândurile ale personajului nostru.
Este foarte interesant acel link trimis de tine. Voi citi cu atenţie.
Îţi mulţumesc pentru analiză. Eşti printre puţinii care fac analiză pe text. Asta când eşti tu binedispus şi binevoitor. :)
părerea mea
ideea este frumoasă. realizarea puțin cam defectuoasă. de exemplu încercarea de a reproduce verbatim comunicarea orală colocvială în text nu cred că este neaparat o reușită estetică în acest text. probabil lui topîrceanu îi reușea dar aici nu. de exemplu deranjează prezența prea multor „să”, folosirea, din abundență a cuvintelor de legătură „și”, „pînă”, etc. convingerea mea este că textul ar mai trebui puțin „poetizat”. nu cred că imperfecțiunea versificației este o problemă ci senzația vagă de artificial, forțat. dar asta este doar părerea mea după mai multe citiri.
andrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...
Adriana eu nu-mi permit luxul datului cu parerea privind sentimentele autorilor care le-au generat textele... prin urmare cand vorbesc despre locurile in care autoarea falseaza ma refer la rima incompleta :)
Repet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
Multumesc si eu de aducere-aminte.
aș vrea să îți atrag atenția asupra unui aspect. am observat că, cu foarte puține excepții, nu faci comentarii decît sub textele proprii. aș vrea să știi că o asemenea practică riscă la modul serios să ducă la transformarea contului tău pe hermeneia în cont de membru corespondent. cu toate implicațiile aferente. dacă intenționezi ca acest lucru să nu se întîmple va trebui să cauți să citești și să comentezi și textele altora. la modul regulat. cel puțin la fel cum o faci cu textele tale. printre altele, hermeneia este și o comunitate. o comunitate nu poate exista dacă ne concentrăm numai asupra noastră înșine. sper să mă fi făcut înțeles. mulțumesc.
Mulţumesc pentru intervenţiile care mă bucură. Da, sunt mere de iarnă, sare pentru ospăţ (mi-a plăcut ideea) şi mustrare. Mhm, merge şi primul vers ca titlu
Nu cred că voi putea arunca vreodată mâţi în râu şi, oricum, e cale lungă de la autor până la personaj!
un text penibil, jenant. cineva ar trebui totuși să refuze și de pe Hermeneia asemenea căcaturi. nici prea multă libertate nu e bună, părerea mea. altfel o să ne trezim cu texte doi lei și asta nu e nici măcar funny.
Andu
Eu văd aici un crescendo în modul de a surprinde și de a reda sau de a sugera aspecte citadine la început de iarnă. Ultimele două tablouri îmi plac cel mai mult. Și titlul :)
Corect "așază".
Întreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.
Întîmplător sau nu (zilnic trebuie să vizualizez sute de imagini) tabloul din dreapta îmi e foarte cunoscut. Primul gînd mă duce către site-ul flickr. Mă întreb care e contribuția autorului, doar adăugarea unor manșete cu text? Unde este personalizarea de fapt, unde e vizual-literarul? Autorule, te invidiez pentru nonșalanța ta!
Dacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.
Da, nu e nimic neobișnuit sau anormal că s-a mai scris. Am menționat acest aspect doar ca posibilă cauză că poanta este previzibilă. Pentru mine așa a fost. Ai avut ghinionul ca eu să fi audiat/citit ceva similar anterior :).
Textul arată mai bine acum. Mai era de pus o diacritică la "atenti", iar finalul l-aș face mai puțin explicativ: "Altfel, ele, farfuriile ne sunt realmente indispensabile, după cum am arătat mai sus." / "Altfel, farfuriile ne sunt realmente indispensabile"
Mă întreb daca rima din "alunecos ca un pește peste carnea acestui ștreang ridicat de-o femeie care iubește" e întâmplătoare. E singulară, de aceea mă întrebam. Mi-a oferit o melodicitate a textului pe care n-am regăsit-o mai departe (în felul acesta). Mi-au plăcut versurile: "dați-mi o piele să-mi înfășor sufletul" spune zâmbetul :) si, "ce dacă am devenit spectre și preoții aruncă după noi cu agheasmă ne mai putem linge încă marginile e încă destul loc în palmele mele cât să îți rătacești sânii murdari de-o spaimă nespovedită"
ddm, îți mulțumim pentru amabilitate, însă, din păcate, programul cenaclului este închis, nu se mai pot face modificări (în plus). Cât despre celelalte probleme, sunt doar ale tale, îți dorim succes în rezolvarea lor.
Monica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
Orice user are dreptul să atenționeze colegii dacă observă o încălcare a regulamentului. Îmi place să cred că aceasta se întâmplă neintenționat, din neatenție sau din neștiință. Comunicăm cu bunăvoință și totul se rezolvă, tot cu bunăvoință.
Dacă ai observat ceva, indicat ar fi să mergi la pagina respectivă și să exprimi opinia ta într-un comentariu.
Acuzația sau insinuarea „Mie mi se pare că unii au voie să evite regulamentul” nu o voi lua ca atare, ci doar ca pe un semnal că mi-a scăpat ceva. Mea culpa.
PS. Prefer „Mariana” :) (... obișnuința, ce să-i faci?!)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
elia, nu cred că știi, dar poezia ta de aici m-a făcut să renunț la ideea mea de a nu acorda penițe. recent, într-o dezbatere asupra umanismului, imi exprimam reticența față de concepte precum cel de inocență, conștiință, solidaritate samd. însă, este o pedagogie în fața căreia, vrând-nevrând, trebuie să-i recunosc meritele. pentru simplitatea construcției, pentru logica completă a discursului, pentru apolinicul asumat, felicitări!
pentru textul : Căsuțe umblătoare dePână voi reuși un comentariu pertinent, cât de cât, permite-mi un poem mai vechi prin care să îmi exprim empatia.
Septembrie cu noduri
dorm uneori pe o pernă sărată
şi visele se amestecă fără vrere
cu noaptea unui cutremur cu replici dese
locuiesc în aceeaşi încăpere carbonizată
de singurul incendiu care mi-a ars copilăria
mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare
acum eşti aproape
pentru textul : La multă descompunere, tată deîţi simt respiraţia şi zâmbetul cald
undeva lângă urechea dreaptă
ca atunci când mă învăţai să merg drept
şi să nu îmi fie frică de câini
îmi arăţi un ziar mototolit
cu poze ce au fost odată colorate
refuz să mă uit la anunţurile mortuare
caut chipul tău viu frumos
cu priviri de pădure în prag de toamnă
fiindcă nu vreau să mori
încă o dată
mulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
pentru textul : strada mântuleasa deun poem ce îl percep ca un răspuns, nu neapărat direct, adresat temei fragmentului meu de proză.
pentru textul : Ecce Homo ▒ deVirgil.
hai să o luăm pe rând. Deşi parcă nu prea este bine să ne "explicăm" poeziile :
1. Am folosit anglicismele "back-up şi disaster recovery" pentru a sugera că personajul este pe cale să devină un robot, că în el se dă o luptă. Dacă aş fi spus că se luptă "să-şi păstreze memoria într-un alt loc" aş fi lungit inutil şi prozaic strofa. Folosesc aceşti termeni numai dacă pot plasticiza sau sugera ceva. Patrafire wireless s-ar traduce "fără fir". Dar nu ar fi fost potrivită sintagma românească cu acel context în care nişte savanţi fac cercetări la limitele cunoaşterii, dar aici este şi o ironie pe care nu ai sesizat-o, din păcate. Că la divinitate nu se poate ajunge prin ştiinţă...
2."Reţea autistă" induce o altă idee pe care nu ai luat-o în calcul. Anume că Cineva din exterior a creat-o. Aşadar acel creator ar putea fi autist...Iar gândurile ale personajului nostru.
Este foarte interesant acel link trimis de tine. Voi citi cu atenţie.
Îţi mulţumesc pentru analiză. Eşti printre puţinii care fac analiză pe text. Asta când eşti tu binedispus şi binevoitor. :)
Cu stimă
pentru textul : abso(lut) depărerea mea
pentru textul : tablou domestic cu înger deideea este frumoasă. realizarea puțin cam defectuoasă. de exemplu încercarea de a reproduce verbatim comunicarea orală colocvială în text nu cred că este neaparat o reușită estetică în acest text. probabil lui topîrceanu îi reușea dar aici nu. de exemplu deranjează prezența prea multor „să”, folosirea, din abundență a cuvintelor de legătură „și”, „pînă”, etc. convingerea mea este că textul ar mai trebui puțin „poetizat”. nu cred că imperfecțiunea versificației este o problemă ci senzația vagă de artificial, forțat. dar asta este doar părerea mea după mai multe citiri.
andrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...
pentru textul : naufragiul deAdriana eu nu-mi permit luxul datului cu parerea privind sentimentele autorilor care le-au generat textele... prin urmare cand vorbesc despre locurile in care autoarea falseaza ma refer la rima incompleta :)
pentru textul : Autodafé deRepet, nu e o idee, sunt niste miscari succesive facute de mine, candva, poate in aceeasi ordine in care le-ai descris tu aici. Eu nu le-am descris nicaieri, in nici un text, cred ca mai am pe undeva foile acelea printate cu poeziile altcuiva si cu sublinierile mele, becul de pe casa scarii tot nu se aprinde, la fel ca acum mai bine de 11 ani. Lenesi mai sunt moldovenii astia, nici un bec nu-s in stare sa repare sau poate sunt doar romantici :).
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deMultumesc si eu de aducere-aminte.
text slab și cam plin de clișee. probabil că ar trebui să postezi la început ce consideri că ai mai bun. dacă vrei să convingi pe cineva.
pentru textul : Să zbor deaș vrea să îți atrag atenția asupra unui aspect. am observat că, cu foarte puține excepții, nu faci comentarii decît sub textele proprii. aș vrea să știi că o asemenea practică riscă la modul serios să ducă la transformarea contului tău pe hermeneia în cont de membru corespondent. cu toate implicațiile aferente. dacă intenționezi ca acest lucru să nu se întîmple va trebui să cauți să citești și să comentezi și textele altora. la modul regulat. cel puțin la fel cum o faci cu textele tale. printre altele, hermeneia este și o comunitate. o comunitate nu poate exista dacă ne concentrăm numai asupra noastră înșine. sper să mă fi făcut înțeles. mulțumesc.
pentru textul : cerşind milă păduchilor deSe cunoaște experiența ta Mihaela e mult mai bine așa am făcut modificarea și chiar mă bucură trecere ta o zi frumoasă și te mai aștept.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei deMulţumesc pentru intervenţiile care mă bucură. Da, sunt mere de iarnă, sare pentru ospăţ (mi-a plăcut ideea) şi mustrare. Mhm, merge şi primul vers ca titlu
Nu cred că voi putea arunca vreodată mâţi în râu şi, oricum, e cale lungă de la autor până la personaj!
pentru textul : Mere târzii depe tine te înbie limba română? după aia vorbim restul. cam așa e în literatură.
pentru textul : colonizând albul deun text penibil, jenant. cineva ar trebui totuși să refuze și de pe Hermeneia asemenea căcaturi. nici prea multă libertate nu e bună, părerea mea. altfel o să ne trezim cu texte doi lei și asta nu e nici măcar funny.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deAndu
Eu văd aici un crescendo în modul de a surprinde și de a reda sau de a sugera aspecte citadine la început de iarnă. Ultimele două tablouri îmi plac cel mai mult. Și titlul :)
pentru textul : Ascunzișuri la vedere deCorect "așază".
ce bine că nu ai văzut în această poezie o moară de vînt, Sancho Panza! Mulțumesc.
pentru textul : epifania după Simion deÎntreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.
pentru textul : urme de cerb dedaca spui tu, Dorin...:)
multumesc.
Sarbatori Luminate!
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii deExcelente "împreună precum un cuib de jar
mocnind pînă la dimineață în zăpadă".
Eu aşa aş vedea finalul: "de parbrizul înghețat
pentru textul : să nu vii la mine de crăciun deal viselor", adică fără "mele".
Întîmplător sau nu (zilnic trebuie să vizualizez sute de imagini) tabloul din dreapta îmi e foarte cunoscut. Primul gînd mă duce către site-ul flickr. Mă întreb care e contribuția autorului, doar adăugarea unor manșete cu text? Unde este personalizarea de fapt, unde e vizual-literarul? Autorule, te invidiez pentru nonșalanța ta!
pentru textul : Șoarecele și Pisica deCe bine ca nu dai lectii. In cercul strimt exista si poezie. Aici nu.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deDacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.
pentru textul : Tată de duminică deDa, nu e nimic neobișnuit sau anormal că s-a mai scris. Am menționat acest aspect doar ca posibilă cauză că poanta este previzibilă. Pentru mine așa a fost. Ai avut ghinionul ca eu să fi audiat/citit ceva similar anterior :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deTextul arată mai bine acum. Mai era de pus o diacritică la "atenti", iar finalul l-aș face mai puțin explicativ: "Altfel, ele, farfuriile ne sunt realmente indispensabile, după cum am arătat mai sus." / "Altfel, farfuriile ne sunt realmente indispensabile"
PS: Bobadil, ca idee, uite inca un reportaj mediocru, e drept mai vechi, sper sa intelegi de ce e mediocru: http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/ultimul_drum_109693.html
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deMă întreb daca rima din "alunecos ca un pește peste carnea acestui ștreang ridicat de-o femeie care iubește" e întâmplătoare. E singulară, de aceea mă întrebam. Mi-a oferit o melodicitate a textului pe care n-am regăsit-o mai departe (în felul acesta). Mi-au plăcut versurile: "dați-mi o piele să-mi înfășor sufletul" spune zâmbetul :) si, "ce dacă am devenit spectre și preoții aruncă după noi cu agheasmă ne mai putem linge încă marginile e încă destul loc în palmele mele cât să îți rătacești sânii murdari de-o spaimă nespovedită"
pentru textul : Doi deddm, îți mulțumim pentru amabilitate, însă, din păcate, programul cenaclului este închis, nu se mai pot face modificări (în plus). Cât despre celelalte probleme, sunt doar ale tale, îți dorim succes în rezolvarea lor.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deinteresant text. ai grijă că e „gheața” și nu „ghiața”.
pentru textul : nu pleca azi deMonica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
pentru textul : e-REM deOrice user are dreptul să atenționeze colegii dacă observă o încălcare a regulamentului. Îmi place să cred că aceasta se întâmplă neintenționat, din neatenție sau din neștiință. Comunicăm cu bunăvoință și totul se rezolvă, tot cu bunăvoință.
Dacă ai observat ceva, indicat ar fi să mergi la pagina respectivă și să exprimi opinia ta într-un comentariu.
Acuzația sau insinuarea „Mie mi se pare că unii au voie să evite regulamentul” nu o voi lua ca atare, ci doar ca pe un semnal că mi-a scăpat ceva. Mea culpa.
PS. Prefer „Mariana” :) (... obișnuința, ce să-i faci?!)
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile dePagini