linistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
vreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
as fi putut sa spun despre asta, ma gandesc ca aici, fiind probleme tehnice.
Prima ar fi legata de faptul ca nu primesc informarea pe e-mail la comentarii noi pe textele mele (nu primeam nici in versiunea cealalta). Sa mai trimit o data adresa de e-mail pe.. e-mail tau, Virgil?
Si a doua, s-a mai intamplat cuiva sa-i dispara comentarii? Poate e o eroare a noii versiuni. Azi, in jurul orei 17 aveam un comentariu la textul "sa fii luat la basca", facut de catre Sofia Sinca, acum am intrat sa raspund and it's... gone. :)
A mai patit-o cineva?
In rest, modificarile sunt bune, apreciez munca lui Virgil, ma gandesc ca i-a ajuns si lui de cand lucreaza si modifica la site, asa ca, multumim!
în continuare nu pot decât să-mi amintesc de originile noastre țărănești când, boierii ne întrebau, d-apăi tu nobel ești? noi ce răspundeam Virgil? Nu, io iobag! Amuzamentul ar putea continua dacă nu te-ai amuza doar tu de unul singur pentru că pe mine mă întristează atât textele cât și comentariile tale recente care, culmea! unele se vor ironice, când de fapt doar triste, anoste, gri
Da, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
Ma scuzi Alma ca intervin. Ela, ma tem ca le cam aburesti. Alma probabil ca a tiparit acolo numele unui autor a carui carte o va lansa la Virtualia. Banuiesc ca a tiparit asa pentru ca asa este tiparit numle pe coperta cartii. Alma poate sa ma corecteze daca gresesc. In alta ordine de idei pe site-ul Hermeneia.com si in Comunitatea Literara Hermeneia tu nu reprezinti nici o agonie sau alta abureala si nici un alt site si nici nu ne intereseaza ce si cum esti acolo . Cind te-ai inscris pe Hermeneia ai facut-o in nume propriu si nu imi amintesc sa fi discutat nimic despre altfel de reprezentanre. Implicatia ar fi ca afirmatia din comentariul tau este un neadevar. Eu zic sa zici merci ca accept involuntara reclama a acestei carti aici si sa incetezi cu aceste incercari penibile de publicitate mascata. Sau poate ati ajuns sa aveti un renume atit de prost incit aveti nevoie si de spinarea modestei Hermeneia ca sa va poarte...?! Banuiesc ca putina decenta... din partea ta, nu ar strica. In ce priveste unde vei fi sau nu plecata in perioada aceea, iar nu ne intereseaza si precizarea incalca un punct din "Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia" care limiteaza si descurajeaza folosirea comentariilor pentru discutii personale, precum unde ne vom petrece Craciunul sau cind ne vom duce pisica la medicul veterinar. Sper sa ma fi facut inteles.
Asta am înțeles. Dar autorului unei alcătuiri, nefiindu-i îngăduit să se explice, aș putea sugera câteva alte puncte de vedere, chiar dacă vin de la oameni obișnuiți, dintre care unii au reușit să treacă dincolo de forma de prezentare: http://ro.netlog.com/oviblu/blog/blogid=703080http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=27554 PS. și chiar de-ar fi fost doar unul, pentru mine tot ar fi meritat
AAA, nu stiu ce sa spun despre versul al doilea, mai astept observatii. mie "asaza-l" imi suna putin cam neglijent. dar poate e o simpla prejudecata. probabil ca repetitia genitivului nu e tocmai o optiune reusita.
Dupa comentariu incep sa inteleg unele idei, dar haideti sa ne gandim putin. Spuneti-mi versul care sa aduca in mintea cititorului teologia. Cred ca cel mai aproape este "iertarea -nu știau cu ce se mănâncă"... dar mult prea vag conturata. "timpul era ciclic" nu se leaga nici de persoane, nici de evenimente. Bineinteles ca al dumneavoastra comentariu il justifica, dar textul nu. ialin
poemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
Frumoasa poezie! Imi plac imaginile, imi place mesajul. Versul-cheie: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe" ! Un final ce reda o imagine si o impresie deosebita dar poate ar fi bine de umblat un pic (foarte putin) la modul de exprimare: "prin dreptul ferestrei trec umbre cu largi coșuri pe braț" - "umbre cu largi coșuri pe braț" mie imi suna un pic greoi. De obicei inversiunile rup tonul melodic al poeziei. In cocluzie, "fals jurnal de duminică" e un poem care se citeste cu emotie. Mi-a placut!
mulțumesc de întâmpinare ,Aranca! ai dreptate, e aceiași viermăluială în tabloul "Jocuri de copii" al lui Breugel, aceeași nesupunere a materialului artistic, totul alunecă și-n textul meu. Mulțumesc pentru idee.
Un pic cam greu de urmarit ideea sau sentimentul, insa textul are multe pasaje remarcabile. Are ceva dintr-un film horror naturalist de Rodriguez combinat cu un realism din fratele lui, Tarantino. Vanatorii de fantome (ghost-busters) sunt un izvor de apa vie iar aici tu chiar i-ai manuit cu precizie. Ce am eu si voi avea mereu cu poemele care se intind pe parcursul a mai mult de 100 sa zic de cuvinte este ca trebuie sa tii cititorul cu tine pe toata durata lecturii... tu aici, cel putin pe mine m-ai pierdut in cateva locuri. Si asa-i... Homer a fost primul post-modernist, dar nici eu si cred ca nici tu Emile nu l-am citit pe Homer pana la capat. Una peste alta, cand te vei lua si tu in serios (sic! :-) o sa-mi adun fratii si o sa ne imbatosam la comentarii... deocamdata semnez aici cu placerea lecturii, Andu
asta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
Mulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
sigur că textului i se poate reproșa un epic excesiv, însă are o curgere a cărei naturalețe m-a captivat, o mise-en-scène credibilă, reculul în fața senzației de verbozitate pe care îl am uneori citind textele tale nu s-a mai ivit aici, detaliile /stările împletindu-se fără a mai lăsa impresia de căutare, de lipire. ar fi mai multe de remarcat și multe susceptibile a fi puse sub un semn de întrebare, dar sunt convinsă că știi la ce m-aș referi. finalul, căruia probabil i-aș putea tolera diluarea pentru că vine pe fondul epuizării după așa maraton (inclusiv al lectorului :) ) , l-aș fi oprit totuși la ,,găoace”. probabil cu o inversiune a versurilor. o scriere care însă mi-a plăcut.
"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
Am pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.
Aveţi dreptate cu geamul umed
În prealabil am vrut să scriu aburit, dar îmi sărea cu o silabă, dar cum se acceptă o silbabă şi chiar două peste 17, voi scimba.
Cezar
Dumnezeu, văzut din zgârie-nori Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Că dee... faci indigestie Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic cu deșeurile aruncate de tine, Prea mare inflație, multă umezeală... De unde alte aripi? Spui: Doamne ajută, pe când sărmanul are îngerul mut, știrbit de cojile de pâine prea tari. El își poartă durerea mândru, kilometri până la mănăstirile din periferie Pe tine te doare benzina, ești obosit, Că doar nu-i ușor să ai lumea la picioare. Mătănile tale se rezumă la hârti sfințite de popi Cerșetorului cine să-i îngrijească rănile? Fețele luminate? Nu, sunt prea ocupate să-ți binecuvînteze afacerea, El nu are altceva de făcut decât să-ți spele parbrizul, Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un poem declaratie care surprinde esenta iubirii, in cuvinte putine. La multi ani si la nesfarsita iubire!!
pentru textul : aniversarea evei deDar domnule, există scaieți nemulțumiți de lâna oii de care se agață. Un asemenea scaiete este insul Părpuță.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece delinistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
pentru textul : silences deStefan, corecteaza titlul, te rog.
pentru textul : oraşul simţit deengleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
pentru textul : ieşirea din iarnă devreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
as fi putut sa spun despre asta, ma gandesc ca aici, fiind probleme tehnice.
Prima ar fi legata de faptul ca nu primesc informarea pe e-mail la comentarii noi pe textele mele (nu primeam nici in versiunea cealalta). Sa mai trimit o data adresa de e-mail pe.. e-mail tau, Virgil?
Si a doua, s-a mai intamplat cuiva sa-i dispara comentarii? Poate e o eroare a noii versiuni. Azi, in jurul orei 17 aveam un comentariu la textul "sa fii luat la basca", facut de catre Sofia Sinca, acum am intrat sa raspund and it's... gone. :)
A mai patit-o cineva?
In rest, modificarile sunt bune, apreciez munca lui Virgil, ma gandesc ca i-a ajuns si lui de cand lucreaza si modifica la site, asa ca, multumim!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deîn continuare nu pot decât să-mi amintesc de originile noastre țărănești când, boierii ne întrebau, d-apăi tu nobel ești? noi ce răspundeam Virgil? Nu, io iobag! Amuzamentul ar putea continua dacă nu te-ai amuza doar tu de unul singur pentru că pe mine mă întristează atât textele cât și comentariile tale recente care, culmea! unele se vor ironice, când de fapt doar triste, anoste, gri
pentru textul : despre poezie de...aproape să mă împiedic, gracias.
pentru textul : landscape in pink deDa, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
pentru textul : Recidivare în tăcere deMa scuzi Alma ca intervin. Ela, ma tem ca le cam aburesti. Alma probabil ca a tiparit acolo numele unui autor a carui carte o va lansa la Virtualia. Banuiesc ca a tiparit asa pentru ca asa este tiparit numle pe coperta cartii. Alma poate sa ma corecteze daca gresesc. In alta ordine de idei pe site-ul Hermeneia.com si in Comunitatea Literara Hermeneia tu nu reprezinti nici o agonie sau alta abureala si nici un alt site si nici nu ne intereseaza ce si cum esti acolo . Cind te-ai inscris pe Hermeneia ai facut-o in nume propriu si nu imi amintesc sa fi discutat nimic despre altfel de reprezentanre. Implicatia ar fi ca afirmatia din comentariul tau este un neadevar. Eu zic sa zici merci ca accept involuntara reclama a acestei carti aici si sa incetezi cu aceste incercari penibile de publicitate mascata. Sau poate ati ajuns sa aveti un renume atit de prost incit aveti nevoie si de spinarea modestei Hermeneia ca sa va poarte...?! Banuiesc ca putina decenta... din partea ta, nu ar strica. In ce priveste unde vei fi sau nu plecata in perioada aceea, iar nu ne intereseaza si precizarea incalca un punct din "Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia" care limiteaza si descurajeaza folosirea comentariilor pentru discutii personale, precum unde ne vom petrece Craciunul sau cind ne vom duce pisica la medicul veterinar. Sper sa ma fi facut inteles.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deAlma, Mihaela, George, Cristina, foarte vă mulţumesc pentru!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deprofitind de erata /oferit penita/, raspund simplu: ai dreptate. imi cer scuze virgil pentru toate interventiile mele de aici.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deAsta am înțeles. Dar autorului unei alcătuiri, nefiindu-i îngăduit să se explice, aș putea sugera câteva alte puncte de vedere, chiar dacă vin de la oameni obișnuiți, dintre care unii au reușit să treacă dincolo de forma de prezentare: http://ro.netlog.com/oviblu/blog/blogid=703080 http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=27554 PS. și chiar de-ar fi fost doar unul, pentru mine tot ar fi meritat
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă deAAA, nu stiu ce sa spun despre versul al doilea, mai astept observatii. mie "asaza-l" imi suna putin cam neglijent. dar poate e o simpla prejudecata. probabil ca repetitia genitivului nu e tocmai o optiune reusita.
pentru textul : tăcerea hienei deDupa comentariu incep sa inteleg unele idei, dar haideti sa ne gandim putin. Spuneti-mi versul care sa aduca in mintea cititorului teologia. Cred ca cel mai aproape este "iertarea -nu știau cu ce se mănâncă"... dar mult prea vag conturata. "timpul era ciclic" nu se leaga nici de persoane, nici de evenimente. Bineinteles ca al dumneavoastra comentariu il justifica, dar textul nu. ialin
pentru textul : priviri deinteresantă variantă. Daca e experiment atunci pune-o la experiment. modesta mea varianta: cânt ă ver del eînmine de șira tele copite alei erb ii făr ănum e cusclipi ridese mafor pelacol ț del umede asă interse cții îmbâc site așe zates tratos fericele veazăi luzor că treunghiul frântcu pase rialint ândco școgea mite tul burochi dedin sprespa țiua târna tde unmosor cândpă mântu lse pră valeînar pegiilini știte măîmbra cînflu turipoa tenoa ptea astaos ăzbor ci zmele defloa re-alba străcapiș ondeclor ofite mi lepu nși-ador magalen esimți ndu-mău șor cui băritîn mușur oiulce de-aval maneîng hite vi seleșile arun cămastic ateînde cor
pentru textul : ar-av-ăm-irp depoemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
pentru textul : smalț deFrumoasa poezie! Imi plac imaginile, imi place mesajul. Versul-cheie: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe" ! Un final ce reda o imagine si o impresie deosebita dar poate ar fi bine de umblat un pic (foarte putin) la modul de exprimare: "prin dreptul ferestrei trec umbre cu largi coșuri pe braț" - "umbre cu largi coșuri pe braț" mie imi suna un pic greoi. De obicei inversiunile rup tonul melodic al poeziei. In cocluzie, "fals jurnal de duminică" e un poem care se citeste cu emotie. Mi-a placut!
pentru textul : fals jurnal de duminică demulțumesc de întâmpinare ,Aranca! ai dreptate, e aceiași viermăluială în tabloul "Jocuri de copii" al lui Breugel, aceeași nesupunere a materialului artistic, totul alunecă și-n textul meu. Mulțumesc pentru idee.
pentru textul : Zidit/tidiz deUn pic cam greu de urmarit ideea sau sentimentul, insa textul are multe pasaje remarcabile. Are ceva dintr-un film horror naturalist de Rodriguez combinat cu un realism din fratele lui, Tarantino. Vanatorii de fantome (ghost-busters) sunt un izvor de apa vie iar aici tu chiar i-ai manuit cu precizie. Ce am eu si voi avea mereu cu poemele care se intind pe parcursul a mai mult de 100 sa zic de cuvinte este ca trebuie sa tii cititorul cu tine pe toata durata lecturii... tu aici, cel putin pe mine m-ai pierdut in cateva locuri. Si asa-i... Homer a fost primul post-modernist, dar nici eu si cred ca nici tu Emile nu l-am citit pe Homer pana la capat. Una peste alta, cand te vei lua si tu in serios (sic! :-) o sa-mi adun fratii si o sa ne imbatosam la comentarii... deocamdata semnez aici cu placerea lecturii, Andu
pentru textul : addicted deasta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
pentru textul : Ploaia de”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
Da, finalul e problema aici, adorm si labirint. Poti sa il elimini de tot. In rest, e frumos, mi-a placut.
pentru textul : infinite flash 2 deMulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape de... poate că exprimarea poemului lasă de dorit, trebuia să pun "baterie" și în loc de arcuș "tinelă":) tks de trecere Fabius, cu drag, paul
pentru textul : cromozomii de fier desigur că textului i se poate reproșa un epic excesiv, însă are o curgere a cărei naturalețe m-a captivat, o mise-en-scène credibilă, reculul în fața senzației de verbozitate pe care îl am uneori citind textele tale nu s-a mai ivit aici, detaliile /stările împletindu-se fără a mai lăsa impresia de căutare, de lipire. ar fi mai multe de remarcat și multe susceptibile a fi puse sub un semn de întrebare, dar sunt convinsă că știi la ce m-aș referi. finalul, căruia probabil i-aș putea tolera diluarea pentru că vine pe fondul epuizării după așa maraton (inclusiv al lectorului :) ) , l-aș fi oprit totuși la ,,găoace”. probabil cu o inversiune a versurilor. o scriere care însă mi-a plăcut.
pentru textul : grand touring de"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
pentru textul : Sentiment de septembrie deAm pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.
gelos pe cine? si nu uita care este rostul comentariilor ovyus. nu de alta dar esti deja peste bordura.
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deAveţi dreptate cu geamul umed
pentru textul : toamnă deÎn prealabil am vrut să scriu aburit, dar îmi sărea cu o silabă, dar cum se acceptă o silbabă şi chiar două peste 17, voi scimba.
Cezar
versul acesta 'sa zburam printre jazzuri', iti poti imagina dupa el o istorie intreaga
pentru textul : vitralii deDumnezeu, văzut din zgârie-nori Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Că dee... faci indigestie Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic cu deșeurile aruncate de tine, Prea mare inflație, multă umezeală... De unde alte aripi? Spui: Doamne ajută, pe când sărmanul are îngerul mut, știrbit de cojile de pâine prea tari. El își poartă durerea mândru, kilometri până la mănăstirile din periferie Pe tine te doare benzina, ești obosit, Că doar nu-i ușor să ai lumea la picioare. Mătănile tale se rezumă la hârti sfințite de popi Cerșetorului cine să-i îngrijească rănile? Fețele luminate? Nu, sunt prea ocupate să-ți binecuvînteze afacerea, El nu are altceva de făcut decât să-ți spele parbrizul, Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.
pentru textul : Dumnezeu dePagini