am primit şi eu volumul "virtualia" şi mi-a crescut inima în mine încă o dată, ca anul trecut, ca în fiecare an de virtualia. şi de atunci ea tot îmi creşte. şi devină şi divină e Alina Manole că pune răsad bun pe unde trebuie în om. şi coperta care îmbracă volumul este de o naivitate adorabilă. parcă ar fi din setul coraline. atâta artă în culise, atâta dare de om bun în spatele unei poveşti care, poate, în timp va face istorie, de ce nu?
felicitări nouă, tuturor, că suntem!
Hermeneia are cei mai buni editori de până acum. am mai spus-o şi în alte rânduri, o mai spun şi acum. şi eu am avut mici frustrări şi nu mi-a fost niciodată ruşine cu ele. dar am trimis email la Virgil pe adresa din regulament funcţionare H şi Virgil mi-a răspuns foarte frumos. a punctat foarte bine pe "supărările" mele la acea vreme şi am putut gândi la rece "reacţia mea imediată" (de altfel, firească la om)ca fiind un fleac şi că de fapt nu aveam motiv să îmi doresc plecarea de aici, doar pentru că cineva a zis ceva nu tocmai plăcut urechii mele. oameni...
pentru raluca şi oana: e păcat să plecaţi. vă spune un recidivist, acum, nu tocmai mândru de faptele sale trecute pe aci. dar, poate cu vârsta, am devenit, să zicem - deşi la mine e greu să cred şi eu asta, mai înţeleaptă.
eu zic să vă mai gândiţi. să nu vă pripiţi.
cele bune!
P.S. am urmărit şi eu filmuleţul. şi ce să zic, ce am mai zis: sunt ai noştri, măi, sâc!
Bravo!
Vlad, mai bine mai târziu decât... și mai tărziu. Mărturisesc că nu foarte des mă trezesc jucându-mă astfel, dar bănuiesc că uneori e singurul mod de supraviețuire când simți că roata se învârte atât de tare încât ai amețit: just go with the flow. Dar, cum spuneam (sau nu spuneam asta?), nu trebuie să luăm chiar atât de în serios; sinceră să fiu, nu mă așteptam să pară mai mult decât un gust trecător de înghețată poezia aceasta. Îți mulțumesc și eu pentru atmosfera comentariului tău.
antal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
Tu ai momente cand scrii genial, dar ce ma enerveaza teribil sunt greselile de ortografie. Daca ajungi la Virtualia anul asta, lasa-mi email, sa stabilim detalii de organizare.
Domnule Paul Blaj, am publicat primul meu poem pe "Hermeneia" în aprilie 2006 (acelasi an în care ați "apărut" pe site si dvs.) Am, cum se spune, o "vechime" de mai bine trei ani. Dar asta nu are nicio legătură cu dreptul la opinie. Dumneavoastră faceți un raționament de genul următor: dumneata nu ești dintre cei mai vechi pe site, deci "ciocu' mic". Părerea mea este că și un novice, care a debutat în urmă cu o lună, are dreptul să-și exprime un punct de vedere. Aici nu suntem într-o cazarmă, unde împotriva celui care "mișcă în front" se iau măsuri de retorsiune. Literatura este prin excelență un teritoriu al libertății și orice încercare de a o îngrădi miroase a autoritarism.
Cateva imperfectiuni formale si alaturari mai putin fericite: "ude de", "fumându-i fum", "capul meu decapitat" etc Segmente cel putin caraghioase:"pumn de vise", "cană plina cu regrete", "ciorbă de doruri" De ce nu incerci sa iti asezi personajele in prezent fara recursul acesta de acum banalizat la trecut? Raman la opinia ca ai multe idei valoroase dar nu dispui de rabdarea necesara pentru a lucra textele.
Gerunziul trimite mereu cursorul actiunii oarecum spre trecut. In haiku-uri, alegem timpul prezent mai degraba decat orice alt timp trecut. Adica as fi de acord cu ce scrie Virgil, ca suna mai a haiku folosind "sprijina", desi nu-s de acord cu tot copy&pastele pe care nici el nu l-a citit decat pe diagonala.
Ah, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri: "au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie" "în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele" "trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Eseul in trei parti despre Eugen Barbu se difuzeaza pe postul Radio Romania Cultural în cadrul emisiunii "Zări și etape. Orizonturi ale realismului românesc", sâmbata intre orele 16-16:30. Partea a doua și a treia vor fi difuzate pe 17, respectiv 24 octombrie. Dupa difuzare, voi posta textele pe Hermeneia. Ele se tiparesc în revista târgovișteană "Climate literare" (unde, în numărul pe septembrie, a apărut jumătate din prima parte, în numărul pe octombrie va apărea cealalta jumătate, iar în noiembrie și decembrie, părțile a doua și a treia). În felul acesta, Virgil mă va putea simpatiza pentru faptul că acord priotitate site-ului său în publicarea unui text care (totuși!) este (cel puțin prin faptul ca se difuzează pe RCC) de interes mai larg (nu zic național, ca sa nu-l supăr).
textul este poticnit prozodic încă de la prima strofă, abundă în truisme, de genul: "amintirea veșnică", "albastru cer senin", "morminte sfinte", "strămoșii buni ai mei de mai-nainte", "păsări cântătoare", "vise-naripate", "teoreme/ cu ...gândiri abstracte", se învârte în jurul "Eu"-lui, declamativ (altfel, s-ar fi utilizat, deajuns înțelesului, "am lăsat") și înghesuie, în versuri succesive, "turma de mioare" și "fetele cochete" ("fete cochete" la țară sună ca o ghitară electrică la un concert de muzică populară) dar, cu toate aceste neajunsuri, prin romantism rural și nostalgie, după cum am observat, reușește să încânte, ceea ce ar fi de admirat
...nu sunt pe soclu, Ioana. sunt un om de bunătatea căruia se abuzează. caleașca va pleca într-o zi, ca o îndrăgostită de drum, de străzi, de ființele cărora nu le-a găsit încă nume.[îmi face bine trecerea ta, mai ales că apreciez mult două cunoștințe comune, mă refer la Constanța Buzea și Nicolae Țone... sau poate mă înșel?:)]
"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
aş comenta şi eu dar parcă ajungi să vorbeşti de unul singur pe pagina asta. domnişoara umbrelă se pare că vrea să stea în umbră. atâtea comentarii aici, şi la alte postări ale dânsei, toate, (cu o singură excepţie) fără nici un thank you, măcar. să fie de vină jumatea română sau cea americană?
lucian, textul tau e o strigatura, asa cum in talcioc isi striga marfa negustorii cu mot. ideea nu e rea. poezie de forma aceasta s-a mai facut. nici asta nu-i rau in sine. Insa, in loc de "va invit" pune "te invit", sau "vino" sau "hai", ca sa l seduci mai usor celui caruia i te adresezi. Apoi, e bine sa eviti explicatiile de tipul "Sugestie a alegerii libere ce o trăim!". Nu dezveli marfa, de multe ori ea va atrage mult mai bine imbracata sumar decat asa. iar titlul cred ca merge ca subtitlu.
Paulică, eu când ziceam că ești 'transparent' mă refeream că ți se vede ... bip bip d-aia și citam nordul ceasului elvețian. În rest numai de bine, pe mine mă amuzi teribil, dacă o ținem tot așa am și uitat de toate relele multele de pe capul meu. Mi-amintești tot mai tare de Miron Cozma, ai ceva din el.
Înainte credeam că poezia trebuie să respecte anumite reguli stricte, și un fel de sechele ale unor reguli încă le mai am, iar asta într.adevăr nu lasa poezia să fie liberă întru totul.
Adevărate rostiri, dar parcă fără lirism. Strofa a doua mi se pare mai reusită. Apreciez tema, discursul prin care se arată asemănarea sau neasemănarea :)
aia, domnule comentator, ce e de neinteles? nu vezi ca o arat cu deștiu' ca sa o poata vedea lumea de oriunde? corect, am vazut si eu al doilea aia. multam! acu poti sa treci mai departe?:)
trebuie sa rectific. primele patru mi se par cele reusite. despre celelalte as zice sa renunti la domnul Pa, la castele si alte copilarii din astea, si la chestia aia "ce nu se spune in poezie" si la care toata lumea se gindeste ca si cum ar avea o importanta mai mare decit poezia. cam asta. textul in corpusul lui inititial mi se pare mult prea bun pentru alunecarea in ludicul quasi-misogin despre dl Pa parerea mea, de doi lei grei.
ba este o discuție. hermeneia este menită să conțină un dialog artistic. iar dacă tu intenționezi un monolog atunci te rog să o faci în cu totul altă parte. te avertizez foarte serios că dacă se mai întîmplă încă o dată să abuzezi în felul acesta, sau orice alt fel, de hermeneia, îți voi anula contul definitiv. fiecare avem problemele noastre dar nu ne spălăm rufele aici. eventual putem folosi experiența sau emoțiile noastre în mod creativ pentru a scrie un text. dar sub nicio formă nu se face ceea ce ai făcut tu. asta nu vrea să însemne că nu sînt empatic cu suferința sau problema ta. dar nu voi îngădui ca hermeneia să fie spațiul unde se petrece așa ceva. din foarte multe motive care țin printre altele de decență și de securitatea site-ului. acest comentariu nu este o rugăminte. este un avertisment. te rog să îl recepționezi ca atare. mulțumesc.
poemul e delicat și are imagini deosebite sensibilizate de mesaj. începutul are un impact bun: "să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi" atenție însă la "scrânciobe": e un substantiv neutru (scrânciob - scrâncioburi) .
Mulțam de trecere și interes. "Musiu" Dinu poți să faci un eseu de 5000 de cuvinte cu tema "De ce ar trebui să fie retrogradat la novice X", îl trimiți la împărăție și o să fii mai liniștit. Mă simt foarte confortabil în secolul "trecut", n-am nici cea mai vagă intenție să vin în ăsta... încălzirea globală, stii si tu cum e.
Adi, no offence, ca fost „rimar” ești subiectiv. Lasă omul să zică ce are de zis, nu-i bai.
Pentru restul care s-au referit strict la text, voi reveni pe el cu prima ocazie luând în calcul sugestiile. Trebuie doar să găsesc ceva timp și pentru asta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am primit şi eu volumul "virtualia" şi mi-a crescut inima în mine încă o dată, ca anul trecut, ca în fiecare an de virtualia. şi de atunci ea tot îmi creşte. şi devină şi divină e Alina Manole că pune răsad bun pe unde trebuie în om. şi coperta care îmbracă volumul este de o naivitate adorabilă. parcă ar fi din setul coraline. atâta artă în culise, atâta dare de om bun în spatele unei poveşti care, poate, în timp va face istorie, de ce nu?
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi defelicitări nouă, tuturor, că suntem!
Hermeneia are cei mai buni editori de până acum. am mai spus-o şi în alte rânduri, o mai spun şi acum. şi eu am avut mici frustrări şi nu mi-a fost niciodată ruşine cu ele. dar am trimis email la Virgil pe adresa din regulament funcţionare H şi Virgil mi-a răspuns foarte frumos. a punctat foarte bine pe "supărările" mele la acea vreme şi am putut gândi la rece "reacţia mea imediată" (de altfel, firească la om)ca fiind un fleac şi că de fapt nu aveam motiv să îmi doresc plecarea de aici, doar pentru că cineva a zis ceva nu tocmai plăcut urechii mele. oameni...
pentru raluca şi oana: e păcat să plecaţi. vă spune un recidivist, acum, nu tocmai mândru de faptele sale trecute pe aci. dar, poate cu vârsta, am devenit, să zicem - deşi la mine e greu să cred şi eu asta, mai înţeleaptă.
eu zic să vă mai gândiţi. să nu vă pripiţi.
cele bune!
P.S. am urmărit şi eu filmuleţul. şi ce să zic, ce am mai zis: sunt ai noştri, măi, sâc!
Bravo!
destul de slab textul. daca nu te cramponai de rima poate avea o sansa. asa insa nu.
pentru textul : Primăvara deVlad, mai bine mai târziu decât... și mai tărziu. Mărturisesc că nu foarte des mă trezesc jucându-mă astfel, dar bănuiesc că uneori e singurul mod de supraviețuire când simți că roata se învârte atât de tare încât ai amețit: just go with the flow. Dar, cum spuneam (sau nu spuneam asta?), nu trebuie să luăm chiar atât de în serios; sinceră să fiu, nu mă așteptam să pară mai mult decât un gust trecător de înghețată poezia aceasta. Îți mulțumesc și eu pentru atmosfera comentariului tău.
pentru textul : Nuci și cherry garcia deantal, evident aici nu ne ocupam de suflete. si nici nu imi permit sa fac aprecieri despre asa ceva. incercam sa ne ocupam de texte. ne straduim sa raminem la aceasta limita. desi sint constient ca atunci cind vorbesti despre arta si literatura este aproape imposibil sa nu fii subiectiv si sa nu pui suflet in ceea ce scrii. pe Hermeneia scopul santierului nu este nici sa umileasca pe cineva si nici sa il descurajeze. scopul lui este in esenta dublu. primul este cel de semnal. catre autorul textului. ca ceva semnificativ nu este bine cu acel text si trebuie lucrat pentru a putea fi acceptat pe prima pagina. al doilea scop este cel de a pastra pe hermeneia o a numita elita a textelor. asa cum suna si inceputul regulamentului, nu nepropunem sa categorisim oameni ci texte. si in ultima instanta acest lucru este benefic si pentru tine. o anumita calitate a textelor implica o anumita asteptare din partea celor ce viziteaza hermeneia. daca ei nu sint dezamagiti vor mai veni sa citeasca. inclusiv textele pe care le postezi tu.
pentru textul : Vorbe pe la spate deTu ai momente cand scrii genial, dar ce ma enerveaza teribil sunt greselile de ortografie. Daca ajungi la Virtualia anul asta, lasa-mi email, sa stabilim detalii de organizare.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deDomnule Paul Blaj, am publicat primul meu poem pe "Hermeneia" în aprilie 2006 (acelasi an în care ați "apărut" pe site si dvs.) Am, cum se spune, o "vechime" de mai bine trei ani. Dar asta nu are nicio legătură cu dreptul la opinie. Dumneavoastră faceți un raționament de genul următor: dumneata nu ești dintre cei mai vechi pe site, deci "ciocu' mic". Părerea mea este că și un novice, care a debutat în urmă cu o lună, are dreptul să-și exprime un punct de vedere. Aici nu suntem într-o cazarmă, unde împotriva celui care "mișcă în front" se iau măsuri de retorsiune. Literatura este prin excelență un teritoriu al libertății și orice încercare de a o îngrădi miroase a autoritarism.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deCateva imperfectiuni formale si alaturari mai putin fericite: "ude de", "fumându-i fum", "capul meu decapitat" etc Segmente cel putin caraghioase:"pumn de vise", "cană plina cu regrete", "ciorbă de doruri" De ce nu incerci sa iti asezi personajele in prezent fara recursul acesta de acum banalizat la trecut? Raman la opinia ca ai multe idei valoroase dar nu dispui de rabdarea necesara pentru a lucra textele.
pentru textul : Ramona & Rameau deinteresant cum "raspunsul" poate rima oarecum cu "apusul"... de pe cer
pentru textul : Epitaf deGerunziul trimite mereu cursorul actiunii oarecum spre trecut. In haiku-uri, alegem timpul prezent mai degraba decat orice alt timp trecut. Adica as fi de acord cu ce scrie Virgil, ca suna mai a haiku folosind "sprijina", desi nu-s de acord cu tot copy&pastele pe care nici el nu l-a citit decat pe diagonala.
pentru textul : Haiku deAh, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri:
pentru textul : timpul s-a scurs în pahare de"au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie"
"în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele"
"trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
mulţumesc mult tuturor.
o să mai văd ce schimb.
diana
pentru textul : Şase dimineaţa deEseul in trei parti despre Eugen Barbu se difuzeaza pe postul Radio Romania Cultural în cadrul emisiunii "Zări și etape. Orizonturi ale realismului românesc", sâmbata intre orele 16-16:30. Partea a doua și a treia vor fi difuzate pe 17, respectiv 24 octombrie. Dupa difuzare, voi posta textele pe Hermeneia. Ele se tiparesc în revista târgovișteană "Climate literare" (unde, în numărul pe septembrie, a apărut jumătate din prima parte, în numărul pe octombrie va apărea cealalta jumătate, iar în noiembrie și decembrie, părțile a doua și a treia). În felul acesta, Virgil mă va putea simpatiza pentru faptul că acord priotitate site-ului său în publicarea unui text care (totuși!) este (cel puțin prin faptul ca se difuzează pe RCC) de interes mai larg (nu zic național, ca sa nu-l supăr).
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură detextul este poticnit prozodic încă de la prima strofă, abundă în truisme, de genul: "amintirea veșnică", "albastru cer senin", "morminte sfinte", "strămoșii buni ai mei de mai-nainte", "păsări cântătoare", "vise-naripate", "teoreme/ cu ...gândiri abstracte", se învârte în jurul "Eu"-lui, declamativ (altfel, s-ar fi utilizat, deajuns înțelesului, "am lăsat") și înghesuie, în versuri succesive, "turma de mioare" și "fetele cochete" ("fete cochete" la țară sună ca o ghitară electrică la un concert de muzică populară) dar, cu toate aceste neajunsuri, prin romantism rural și nostalgie, după cum am observat, reușește să încânte, ceea ce ar fi de admirat
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună de...nu sunt pe soclu, Ioana. sunt un om de bunătatea căruia se abuzează. caleașca va pleca într-o zi, ca o îndrăgostită de drum, de străzi, de ființele cărora nu le-a găsit încă nume.[îmi face bine trecerea ta, mai ales că apreciez mult două cunoștințe comune, mă refer la Constanța Buzea și Nicolae Țone... sau poate mă înșel?:)]
pentru textul : Totul despre Mine de"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : consistență proprie deaş comenta şi eu dar parcă ajungi să vorbeşti de unul singur pe pagina asta. domnişoara umbrelă se pare că vrea să stea în umbră. atâtea comentarii aici, şi la alte postări ale dânsei, toate, (cu o singură excepţie) fără nici un thank you, măcar. să fie de vină jumatea română sau cea americană?
pentru textul : Un lup tăiat în jumate delucian, textul tau e o strigatura, asa cum in talcioc isi striga marfa negustorii cu mot. ideea nu e rea. poezie de forma aceasta s-a mai facut. nici asta nu-i rau in sine. Insa, in loc de "va invit" pune "te invit", sau "vino" sau "hai", ca sa l seduci mai usor celui caruia i te adresezi. Apoi, e bine sa eviti explicatiile de tipul "Sugestie a alegerii libere ce o trăim!". Nu dezveli marfa, de multe ori ea va atrage mult mai bine imbracata sumar decat asa. iar titlul cred ca merge ca subtitlu.
pentru textul : Invitație demerci de idee, ai dreptate.
pentru textul : pierdut desă știi că s-ar putea să ai dreptate. am fost prea previzibil
pentru textul : in dio dePaulică, eu când ziceam că ești 'transparent' mă refeream că ți se vede ... bip bip d-aia și citam nordul ceasului elvețian. În rest numai de bine, pe mine mă amuzi teribil, dacă o ținem tot așa am și uitat de toate relele multele de pe capul meu. Mi-amintești tot mai tare de Miron Cozma, ai ceva din el.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deÎnainte credeam că poezia trebuie să respecte anumite reguli stricte, și un fel de sechele ale unor reguli încă le mai am, iar asta într.adevăr nu lasa poezia să fie liberă întru totul.
pentru textul : nihil sine deo depentru oprire şi apreciere :)
pentru textul : cu ferestrele închise deAdevărate rostiri, dar parcă fără lirism. Strofa a doua mi se pare mai reusită. Apreciez tema, discursul prin care se arată asemănarea sau neasemănarea :)
pentru textul : eu însumi sînt cartea deaia, domnule comentator, ce e de neinteles? nu vezi ca o arat cu deștiu' ca sa o poata vedea lumea de oriunde? corect, am vazut si eu al doilea aia. multam! acu poti sa treci mai departe?:)
pentru textul : vremuri detrebuie sa rectific. primele patru mi se par cele reusite. despre celelalte as zice sa renunti la domnul Pa, la castele si alte copilarii din astea, si la chestia aia "ce nu se spune in poezie" si la care toata lumea se gindeste ca si cum ar avea o importanta mai mare decit poezia. cam asta. textul in corpusul lui inititial mi se pare mult prea bun pentru alunecarea in ludicul quasi-misogin despre dl Pa parerea mea, de doi lei grei.
pentru textul : domnul Pa și visul deba este o discuție. hermeneia este menită să conțină un dialog artistic. iar dacă tu intenționezi un monolog atunci te rog să o faci în cu totul altă parte. te avertizez foarte serios că dacă se mai întîmplă încă o dată să abuzezi în felul acesta, sau orice alt fel, de hermeneia, îți voi anula contul definitiv. fiecare avem problemele noastre dar nu ne spălăm rufele aici. eventual putem folosi experiența sau emoțiile noastre în mod creativ pentru a scrie un text. dar sub nicio formă nu se face ceea ce ai făcut tu. asta nu vrea să însemne că nu sînt empatic cu suferința sau problema ta. dar nu voi îngădui ca hermeneia să fie spațiul unde se petrece așa ceva. din foarte multe motive care țin printre altele de decență și de securitatea site-ului. acest comentariu nu este o rugăminte. este un avertisment. te rog să îl recepționezi ca atare. mulțumesc.
pentru textul : Rămas bun depoemul e delicat și are imagini deosebite sensibilizate de mesaj. începutul are un impact bun: "să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi" atenție însă la "scrânciobe": e un substantiv neutru (scrânciob - scrâncioburi) .
pentru textul : Mult mai înalt deapreciez timpul ce l/ati sacrificat pentru citirea si intelegerea poemului meu. va reastept cu drag.
pentru textul : Poem pentru umbră deMa faci sa ma tem c-as putea sa mi-o iau in cap (chestia cu "mare povestitor") ... Glumesc ... Merci pentru vorbele frumoase... I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Înghețați deMulțam de trecere și interes. "Musiu" Dinu poți să faci un eseu de 5000 de cuvinte cu tema "De ce ar trebui să fie retrogradat la novice X", îl trimiți la împărăție și o să fii mai liniștit. Mă simt foarte confortabil în secolul "trecut", n-am nici cea mai vagă intenție să vin în ăsta... încălzirea globală, stii si tu cum e.
Adi, no offence, ca fost „rimar” ești subiectiv. Lasă omul să zică ce are de zis, nu-i bai.
Pentru restul care s-au referit strict la text, voi reveni pe el cu prima ocazie luând în calcul sugestiile. Trebuie doar să găsesc ceva timp și pentru asta.
pentru textul : Boală dePagini