facem si noi ce putem. pustiul e un mic bolovan format de viata si sistemul universitar, asa ca mine:)), poate de asta nu se simte ca fiind foarte masculin- sa presupunem ca are un caracter androgin, iar individa, inca nu m-am decis asupra ei- sa fie nebuna sau profeta sau iubita ingenua sau undeva pe acolo. oricum, finalul e putin expediat, deja ma lungeam si nu vreau sa scriu un roman, sau poate ca o sa scriu, dar nu ma avant cu promisiunile.
Poate nu cel mai bun text cu watermark CS.. Sper totusi (si-aici insist :p) sa nu fie ultimul.. intr-o lume paralela, nu necesar ideala, sint convinsa ca ingerul si timpul fac un reverse role-play.
Si nu pot sa nu remarc tendintele culinare ale Ms Stoicovici a carei talent poetic se izbeste in mod constant, ca o vrabie derutata de soare, de acelasi (cum se zice in romaneste?) self-limiting glass ceiling.
Si aici ramin chiar in dilema: sa pling? sa rid?..in fine :p
Dragă Marinela, te rog să îți justifici aprecierile din comentarii; să spui "frumos, mi-a plăcut", nu ne ajută cu nimic. Sunt sigură că poți să oferi o imagine mai completă asupra motivelor pentru care apreciezi sau nu un text, iar aceasta folosește mai mult autorului. Mulțumesc.
pentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
Imaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit
Mă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
vai, prea lung răspunsul, concluzia n-a mai încăput! În mare, și fără a le epuiza, acestea sunt motivele pentru care nu pot vedea New Age o doctrină, indiferent de cele ce își găsesc justificări în ea - fie ea și o evoluție a tehnologiei. O astfel de evoluție ar trebui să implice o cunoaștere clară a direcției spre care se îndreaptă, a forțelor pe care le poate declanșa, iar o asemenea cunoaștere nu cred că se poate găsi în New Age. Firește, există deja Transdisciplinaritatea, dar, în opinia mea, ea trebuie să-și găsească un alt fundament, și cred că o face. Dar nu vreau să o amestec în acest comentariu - el nu este decât (sper) un început al dialogului pe care mi l-ați propus. Să vedem până unde mă vor ține curelele, dar vă rog, fie-va milă, aveți de-a face cu un profan în ce privește fizica cuantică și matematicile superioare!
de acord. o poezie de penite multe si multe penite.
nu stiu daca este cazul sa ma explic prea tare. imi place simplitatea cu care spui povesti. iti citesc poezia si parca am chef de o poiana, unde sa stau intinsa si sa ma uit la nori. si sa cred ca sunt de-o schioapa.
tocmai povestea asta atat de simpla in aparenta da valoare mesajului. care imi pare ingrozitor de trist. :)
Mulţumesc frumos pentru atenţie! Am revizuit cele două inadvertenţe, aici şi pe blog. Să auzim de bine! Dacă ajungi pe târgul de carte Gaudeamus vineri sau sâmbătă, dă-mi de ştire. Cred că o să fiu prin zonă!
Citindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".
buna intrebarea ta. eu insumi ma intreb. dar, pana la urma, cred ca e bine. si asa am aflat raspunsul azi noapte, ascultand Casa Poetescu, care mi a dat starea necesara, la intrebarea cu ce raman in urma textelor. ca daca stai si te gandesti, la prima vedere, cu nimica. insa, acum zic ca raman macar cu textele, pe care am sa mi le citesc la pensie. daca n oi avea cui, mie. multumesc
Erika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
... vorba poetului: și fiecare vârstă din vecie/ lăsând un fir de praf drept mărturie/l-a pus tihnit în ciobul păstrător/clipa trăiește, veacurile mor, deci e de bine la modul absolut, Naan:)! atent, paul
ioana, nu eram deloc rautacioasa. dimpotriva, iti faceam un fel de... curte, pentru ca stii ca tin la parerea ta. eu nu te-am vazut pe aici, dar ma bucur daca zici ca ai fost. dealtfel, textul asta a fost publicat, in timp, prin mai multe parti si a avut critici din cele mai diferite. eram si sunt extrem de curioasa cum va fi primit pe hermenia. pana acum am o opinie. poate voi mai avea si altele... tind sa cred ca voi mai avea.
as fi vrut ca partea a doua sa nu fie atat de lungita, explicativa, pentru a ajunge la un final care mi-a placut, mai precis ultimele trei versuri. si titlul. ( sorry, i love smiley)
poemul asta mi-a amintit de un film vechi, ce vremuri domle se numea chiar asa musca si fugi apoi a doua jumatate m-a dus cu gandul la un alt minunat film tot cu alberto sordi de data asta (ehehe cine isi mai aminteste) cred ca se numea cea mai frumoasa seara din viata mea. Yeah a good woman is hard to find, insa poemul scartaie din toate incheieturile. Eu l-am citit l-am dezbracat de toate stangaciile, dar ma intreb cati sunt oare dispusi sa faca asta omule? poate doar cei cu o furtuna de zapada in neuroni, o metafora care frizeaza ridicolul. Apoi orbul acela care... care acela? nu cred ca e vreo poveste prea cunoscuta. Amesteci prea mult dialogul direct cu cititorul cu metafora si iese... o zacusca de sezon. Oricum, s-ar prea putea ca in curand sa apartin unei minoritatati literare in romania, minoritatea scriitorilor romani de limba romana din romania se va numi ea, atunci o sa te caut frate asztalos sa-mi pui o vorba buna la kelemen, sa invat si eu cum se face cultura romaneasca pe ungureste. Andu
Am citit şi alte texte de-ale tale şi, adevărat, există oareşce deprindere prozodică, fior, puţina imagine, dar cam atât. Dacă pentru tine poezie e un hobby, e ok, dar dacă se vrea mai mult de atât, nu aceasta e calea. Aici, în stilul acesta, nu prea mai e nimic de făcut. Şi nu o spun eu, o spun alţii care, în vers clasic, au mult mai mutl de spus şi o fac altfel decât tine.
(ţi se pare rezonabil să ai 10 texte în prima pagină?)
Din pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
"O mare durere nu are nevoie de cuvinte.Ea nu trebuie să rişte, ca poezie, vorbirea. Trebuie (ar trebui) să aibă demnitatea muţeniei, a ochiului alb de sare, tăcut ca un deşert. Când poetul vorbeşte despre o mare durere (ca şi despre o mare fericire, de altfel) poate deveni decorativ: «Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie, / Stea dulce şi iubită a sufletului meu» - cunoscutele versuri ale lui Alecsandri - au vrut, poate, să traducă o suferinţă reală şi adâncă. N-au reuşit decât s-o facă poetică. A scrie înseamnă a m odifica de fapt ceea ce scrii, spune pe bună dreptate cineva. A scrie, a vorbi, în sfârşit, a plânge înseamnă a da simţământului forma scrierii, vorbirii, plânsului tău. A risca să faci din durere o floricică de stil. A vorbi înseamnă a fi slab. Dar singura şansă a omului este, totuşi, cuvântul. [...] Poetul vorbeşte, îşi vorbeşte (îşi plânge) durerea. Noi luăm această vorbire drept poem. O facem pe propria noastră răspundere. Poetul deplânge faptul că ne-a prilejuit s-o facem: «Cât mi-e de ruşine că plâng...». Pentru că omul e slab, cel mai slab din natură. «Un abur, o picătură de apă ar fi de ajuns spre a-l ucide», spune Pascal. «Dar e o trestie gânditoare», ne consolează tot el, cunoaşte avantajul pe care universul îl are asupra lui. «Universul nu ştie nimic. [...] Toată demnitatea noastră stă deci în gândire». În vorbire. Astfel, slăbiciunea devine putere. Numai vorbirea ne poate salva. După cum tot ea ne poate ucide, căci vorbirea e, de obicei, trădătoare. Dar poetul nu vorbeşte. El se lasă vorbit. Se lasă vorbit de durere (nu de vorbire). Durerea universală vorbeşte prin el, prin durerea lui adânc individuală, prin cuvintele lui.
Durere nudă, copleşitoare. Luând forma poemului. Forma artei. Vindecătoare? Cathartică". (Tudor Cristea, Eugen Jebeleanu, Poezii, Albatros, Col. Lyceum, 1990 - comentariu la poezia "Sunt cel ce iubeşte pământul", din ciclul "Elegie pentru floarea secerată").
Au legătură toate cele de mai sus cu textul postat aici?
Indiscutabil.
În ce fel au o legătură?
În mai multe feluri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
facem si noi ce putem. pustiul e un mic bolovan format de viata si sistemul universitar, asa ca mine:)), poate de asta nu se simte ca fiind foarte masculin- sa presupunem ca are un caracter androgin, iar individa, inca nu m-am decis asupra ei- sa fie nebuna sau profeta sau iubita ingenua sau undeva pe acolo. oricum, finalul e putin expediat, deja ma lungeam si nu vreau sa scriu un roman, sau poate ca o sa scriu, dar nu ma avant cu promisiunile.
pentru textul : un cartuș și o nebună dePoate nu cel mai bun text cu watermark CS.. Sper totusi (si-aici insist :p) sa nu fie ultimul.. intr-o lume paralela, nu necesar ideala, sint convinsa ca ingerul si timpul fac un reverse role-play.
Si nu pot sa nu remarc tendintele culinare ale Ms Stoicovici a carei talent poetic se izbeste in mod constant, ca o vrabie derutata de soare, de acelasi (cum se zice in romaneste?) self-limiting glass ceiling.
Si aici ramin chiar in dilema: sa pling? sa rid?..in fine :p
pentru textul : Lângă deAndu, daca scriam "Andu", in loc de "domnul Pa", tot asa de rizibila ar fi fost? In rest, multumesc de semnalari. O sa incerc, pe cat posibil.
pentru textul : domnul Pa și visul deVirgile eu am scris chiar asa "obiectivizare" deci cred ca tie de fapt "ti-a scapat". Change your specs man, Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... deDragă Marinela, te rog să îți justifici aprecierile din comentarii; să spui "frumos, mi-a plăcut", nu ne ajută cu nimic. Sunt sigură că poți să oferi o imagine mai completă asupra motivelor pentru care apreciezi sau nu un text, iar aceasta folosește mai mult autorului. Mulțumesc.
pentru textul : cuvintele sînt depentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
pentru textul : iarnă fără chibrituri deImaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
pentru textul : soliloquy deparerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit
pentru textul : Ca acasă nu e nicăieri(Steaua spre casă) denu ştiu de ce am avut impresia că Mihaela Aionesei a comentat pe text. deci mulţumesc Nuţa, mulţumesc pentru opinie.
pentru textul : newsflash/2 deMă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
pentru textul : nothing important devai, prea lung răspunsul, concluzia n-a mai încăput! În mare, și fără a le epuiza, acestea sunt motivele pentru care nu pot vedea New Age o doctrină, indiferent de cele ce își găsesc justificări în ea - fie ea și o evoluție a tehnologiei. O astfel de evoluție ar trebui să implice o cunoaștere clară a direcției spre care se îndreaptă, a forțelor pe care le poate declanșa, iar o asemenea cunoaștere nu cred că se poate găsi în New Age. Firește, există deja Transdisciplinaritatea, dar, în opinia mea, ea trebuie să-și găsească un alt fundament, și cred că o face. Dar nu vreau să o amestec în acest comentariu - el nu este decât (sper) un început al dialogului pe care mi l-ați propus. Să vedem până unde mă vor ține curelele, dar vă rog, fie-va milă, aveți de-a face cu un profan în ce privește fizica cuantică și matematicile superioare!
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deMă caută tata
să mă ia inapoi?
Intrebarea parca ar strecura si un fel de teama impletita daca vreti cu o dorinta de a reveni la radacini . Ce ziceti?
pentru textul : Urme deam gresit, textul se afla la Ioan 12: 20 si 21. scuze!
pentru textul : Am vrea să vedem pe Isus dede acord. o poezie de penite multe si multe penite.
nu stiu daca este cazul sa ma explic prea tare. imi place simplitatea cu care spui povesti. iti citesc poezia si parca am chef de o poiana, unde sa stau intinsa si sa ma uit la nori. si sa cred ca sunt de-o schioapa.
tocmai povestea asta atat de simpla in aparenta da valoare mesajului. care imi pare ingrozitor de trist. :)
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord deMulţumesc frumos pentru atenţie! Am revizuit cele două inadvertenţe, aici şi pe blog. Să auzim de bine! Dacă ajungi pe târgul de carte Gaudeamus vineri sau sâmbătă, dă-mi de ştire. Cred că o să fiu prin zonă!
pentru textul : Stela Iorga, fotografii din Cotidian deCitindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".
pentru textul : nu cred debuna intrebarea ta. eu insumi ma intreb. dar, pana la urma, cred ca e bine. si asa am aflat raspunsul azi noapte, ascultand Casa Poetescu, care mi a dat starea necesara, la intrebarea cu ce raman in urma textelor. ca daca stai si te gandesti, la prima vedere, cu nimica. insa, acum zic ca raman macar cu textele, pe care am sa mi le citesc la pensie. daca n oi avea cui, mie. multumesc
pentru textul : Visul marelui orb, văzut mic dinspre soare deErika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
pentru textul : Herme de gânduri de... vorba poetului: și fiecare vârstă din vecie/ lăsând un fir de praf drept mărturie/l-a pus tihnit în ciobul păstrător/clipa trăiește, veacurile mor, deci e de bine la modul absolut, Naan:)! atent, paul
pentru textul : Hipertimie deioana, nu eram deloc rautacioasa. dimpotriva, iti faceam un fel de... curte, pentru ca stii ca tin la parerea ta. eu nu te-am vazut pe aici, dar ma bucur daca zici ca ai fost. dealtfel, textul asta a fost publicat, in timp, prin mai multe parti si a avut critici din cele mai diferite. eram si sunt extrem de curioasa cum va fi primit pe hermenia. pana acum am o opinie. poate voi mai avea si altele... tind sa cred ca voi mai avea.
pentru textul : trăiesc periculos deal cui e poemul rococo?
pentru textul : Timp şi nisip deas fi vrut ca partea a doua sa nu fie atat de lungita, explicativa, pentru a ajunge la un final care mi-a placut, mai precis ultimele trei versuri. si titlul. ( sorry, i love smiley)
pentru textul : dead_man_walking dea doua nu. e fain si titlu, nu zic nu.
pentru textul : degete reci depoemul asta mi-a amintit de un film vechi, ce vremuri domle se numea chiar asa musca si fugi apoi a doua jumatate m-a dus cu gandul la un alt minunat film tot cu alberto sordi de data asta (ehehe cine isi mai aminteste) cred ca se numea cea mai frumoasa seara din viata mea. Yeah a good woman is hard to find, insa poemul scartaie din toate incheieturile. Eu l-am citit l-am dezbracat de toate stangaciile, dar ma intreb cati sunt oare dispusi sa faca asta omule? poate doar cei cu o furtuna de zapada in neuroni, o metafora care frizeaza ridicolul. Apoi orbul acela care... care acela? nu cred ca e vreo poveste prea cunoscuta. Amesteci prea mult dialogul direct cu cititorul cu metafora si iese... o zacusca de sezon. Oricum, s-ar prea putea ca in curand sa apartin unei minoritatati literare in romania, minoritatea scriitorilor romani de limba romana din romania se va numi ea, atunci o sa te caut frate asztalos sa-mi pui o vorba buna la kelemen, sa invat si eu cum se face cultura romaneasca pe ungureste. Andu
pentru textul : A hard woman is good to find deam să dau maxim, Ioana:))! îmi plac ecourile:))!
pentru textul : pentru prima dată deComiţi constant erori ortografice şi nu numai. De ce nu-ţi reciteşti textele după ce le postezi?
pentru textul : ascult marea depoezia e multumitoare pana la versul cu
ochii ma dor...restul eu le-as taia fara mila sau as gasi ceva mai potrivit.
cu sinceritate si respect
Djamal
pentru textul : confesiune de ianuarie deAm citit şi alte texte de-ale tale şi, adevărat, există oareşce deprindere prozodică, fior, puţina imagine, dar cam atât. Dacă pentru tine poezie e un hobby, e ok, dar dacă se vrea mai mult de atât, nu aceasta e calea. Aici, în stilul acesta, nu prea mai e nimic de făcut. Şi nu o spun eu, o spun alţii care, în vers clasic, au mult mai mutl de spus şi o fac altfel decât tine.
(ţi se pare rezonabil să ai 10 texte în prima pagină?)
pentru textul : sonetul bunicii deDin pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi de(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
"O mare durere nu are nevoie de cuvinte.Ea nu trebuie să rişte, ca poezie, vorbirea. Trebuie (ar trebui) să aibă demnitatea muţeniei, a ochiului alb de sare, tăcut ca un deşert. Când poetul vorbeşte despre o mare durere (ca şi despre o mare fericire, de altfel) poate deveni decorativ: «Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie, / Stea dulce şi iubită a sufletului meu» - cunoscutele versuri ale lui Alecsandri - au vrut, poate, să traducă o suferinţă reală şi adâncă. N-au reuşit decât s-o facă poetică. A scrie înseamnă a m odifica de fapt ceea ce scrii, spune pe bună dreptate cineva. A scrie, a vorbi, în sfârşit, a plânge înseamnă a da simţământului forma scrierii, vorbirii, plânsului tău. A risca să faci din durere o floricică de stil. A vorbi înseamnă a fi slab. Dar singura şansă a omului este, totuşi, cuvântul. [...] Poetul vorbeşte, îşi vorbeşte (îşi plânge) durerea. Noi luăm această vorbire drept poem. O facem pe propria noastră răspundere. Poetul deplânge faptul că ne-a prilejuit s-o facem: «Cât mi-e de ruşine că plâng...». Pentru că omul e slab, cel mai slab din natură. «Un abur, o picătură de apă ar fi de ajuns spre a-l ucide», spune Pascal. «Dar e o trestie gânditoare», ne consolează tot el, cunoaşte avantajul pe care universul îl are asupra lui. «Universul nu ştie nimic. [...] Toată demnitatea noastră stă deci în gândire». În vorbire. Astfel, slăbiciunea devine putere. Numai vorbirea ne poate salva. După cum tot ea ne poate ucide, căci vorbirea e, de obicei, trădătoare. Dar poetul nu vorbeşte. El se lasă vorbit. Se lasă vorbit de durere (nu de vorbire). Durerea universală vorbeşte prin el, prin durerea lui adânc individuală, prin cuvintele lui.
pentru textul : Dorul neîmpăcat cu umbra lui deDurere nudă, copleşitoare. Luând forma poemului. Forma artei. Vindecătoare? Cathartică". (Tudor Cristea, Eugen Jebeleanu, Poezii, Albatros, Col. Lyceum, 1990 - comentariu la poezia "Sunt cel ce iubeşte pământul", din ciclul "Elegie pentru floarea secerată").
Au legătură toate cele de mai sus cu textul postat aici?
Indiscutabil.
În ce fel au o legătură?
În mai multe feluri.
Pagini