Intrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
Dar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
interesant exercitiul asta de psihanaliza... poetica. finalul mi se pare nitelus predictibil si poate ca mi-ar fi placut o altfel de solutie dar prima parte este scrisa bine. deja se observa un stil despre care sint nevoit sa spun ca nu e unic, adica am mai citit felul acesta de a scrie. si spun asta pentru ca am citit in trecut texte ale Corinei Papouis care mi s-au parut inedite. Cam asta se intimpla cind ridici stacheta. Cam ramii blestemat sa o depasesti oricind. Sau cel putin asa asteapta cititorii.
Presupun că pe aici este clubul oamenilor mari de pe H de vreme ce nu intervine nimeni și suntem lăsați așa, să zicem ce ne pohtește sufletu'.
Mai ales că mie îmi plac vulgaritățile uneori îmi place chiar și o baie de vulgaritate doar că din păcate aici nu mă pot bucura de așa ceva. Tot ce primesc sunt niște înjurături care seamănă mai degrabă a smiorcăieli, nici măcar o flegmă pe obraz, apăsată, bărbătească.
Tu Gorune aparții unei categorii foarte interesante de oameni, ați studiat mult iar alții și-au petrecut viața studiindu-vă pe voi. Finalmente ei au murit însă alde ca voi nu pentru că voi sunteți nemuritori.
Iar tu mă anagramă bleagă de nici nu o găsesc dacă e să o pup cum mă îndemni ești din altă categorie, un fel de recycled paper, dar fiind încă tânăr (aici nu ai nicio contribuție) mai ai ceva șanse. Pe tine te păstrez deocamdată... ca să mă șterg. Gorun sunt sigur că mă înțelege deși sunt sigur că el a trecut la adult diapers de ceva vreme deja.... ce invenție extraordinară să recunoaștem.
idee interesanta chiar daca cam opzeci spre nouazecista dar.. zic eu, realizata in graba si de aceea cu o oarecare emfaza. probabil ca lucrat "la rece" si fara sentiment textul ar putea deveni
Da, nu e nimic neobișnuit sau anormal că s-a mai scris. Am menționat acest aspect doar ca posibilă cauză că poanta este previzibilă. Pentru mine așa a fost. Ai avut ghinionul ca eu să fi audiat/citit ceva similar anterior :).
Textul arată mai bine acum. Mai era de pus o diacritică la "atenti", iar finalul l-aș face mai puțin explicativ: "Altfel, ele, farfuriile ne sunt realmente indispensabile, după cum am arătat mai sus." / "Altfel, farfuriile ne sunt realmente indispensabile"
Adrian, aș fi curios cum l-ai lămuri pe Nichita să-și rescrie versurile:
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora
poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști...
în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând...
știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută.
sper că nu sunt înțeles greșit. apreciez efortul tău depus aici!
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
emil, nu e obligatoriu ca acest poem sa-ti spuna ceva... pasii unui barba albastra si cristal mie imi amintesc de chirurgii care mai nou nu mai poarta alb ci verde sau albastru si care iti vorbesc senin despre extirparea unui san cu aceeasi prezenta de spirit cu care breau o cupa de sampanie si nu stiu cum se face ca intotdeauna cand ii vad imi suna in ureche rezonanta ,,cristalina '' a instrumentelor medicale din sala de interventii... in alta ordine de idei, poemul incepe cu primul vers ...de terminat nu se termina... iar textul e o prima varianta ... multumesc de trecere, lectura, cuvinte- seminte de gand puse la incoltit...
Îți mulțumesc mult și ție, dragă Matei, mă simt compleșit de atenție și apreciere din partea ta și a d-lui Virgil. În cinci ore am scris textul de mai sus, fără să mă ridic de pe scaun... Iar legat de defrișările masive din Bucovina și de schimbarea de climă, cred că oricâte semnale de alarmă s-ar trage, nu vor fi prea multe.
Munteanu Cristian, cu acest text ai incalcat regulamentul Hermeneia in mod deliberat sau din culpa? asta ca sa stiu ce masuri iau te rog sa imi raspunzi in cel mai scurt timp posibil
imaginile sunt bune, cred că, puţin comprimat poemul ar avea efectul scontat.
şi mă împiedic la titlu, întotdeauna am căutat cheia acolo pentru a deschide/închide porţile textului
virtualia e o amintire vie legata de Iasiul sub zapada, de Casa Pogor si de Oamenii adunati intru poezie. Alina are meritul ei; eu ma inclin si ii multumesc. despre Virtualia numai de bine
E o senzatie pe cat de stranie, pe atat de frumoasa aceasta pierdere de material a launtricului nostru, iar uneori, aceasta pierdere de contur ne face sa parem mai frumosi, calatorind inainte doar cu inima, cu sufletul, cu gandul spre vibratiile sferei. Renasterea din nisip, ca o proba care a trebuit trecuta, este poate sacrificiul necesar de a fi indeplinit pentru aceasta miscare. Imi place, redai intr-un singur vers o intreaga paleta de trairi, chiar si in alb-negru.
Poezia totuși, după cum afirma și P.Valery, nu e un accident al substanței proză... Merită această "lirică", mai pertinent, să fie înscrisă în pasaje romanești. Dar cum azi accidentele sunt la modă în artă, generând plăgi stilistice, genurile se confundă lejer, superpozabil chiar, determinând concentrații de gust unidimensionale... Apoi cum și în artă funcționează principiul "de gustibus non disputandum", și mai ales aici , această uni-dimensionalitate se va întâlni la unison poate cu iubirea uni-versală...
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
andu, scuza-ma dar eu n-am inteles ce ai vrut sa spui. este posibil ca eu sa fiu mai greu de cap dar nu am priceput. ce legatura au evreii cu chestia asta si ce anume din text (sau in text) il obliga sa fi fost scris numai de un evreu. pentru ca am scris ca aceasta intimplare s-ar fi putut petrece oriunde si oricind? ma faci sa rid. in primul rind ma faci sa rid pentru ca inca iti mai pui problema (eterna problema) daca sa ii disculpam sau sa ii incriminam pe evrei pentru uciderea lui hristos. o idee care mi se pare, intr-o mare masura o prostie fundamentala (oricum ai discuta-o). dar care probabil necesita o discutie separata, in alta parte. in al doiea rind ma faci sa rid pentru ca ai gasit aceasta interpretare rasucita pentru textul meu. ai cuvintul meu ca nici nu m-am gindit la asta. eu nu cred ca un popor poate fi incriminat "in corpore". nu cred ca dumnezeu functioneaza asa. si apoi nu cred ca evreii sint nici mai buni si nici mai rai deci alte popoare. de fapt eu nici nu cred ca ei sint (sau mai corect spus "mai sint") poporul ales. evident si chestia asta ar necesita o discutie mai ampla, care l-ar implica pe avraam, pe moise si probabil pe apostolul pavel. si, fiindca tot veni vorba de asta, si pentru ca oarecum m-ai quasi-suspectat ca as fi evreu, sint nevoit sa iti spun ca in sensul in care apostolul pavel defineste evreismul sau apartenenta la "saminta lui avraam", in scrisoarea catre crestinii din galatia (precum si in cea catre cei din roma); deci, daca esti onest si cauti sa respecti interpetarea pe care o da el acestor concepte, atunci esti nevoit sa accepti faptul ca un crestin (deci un urmas si al lui hristos, "inviat" in hristos) este de fapt adevaratul evreu, este de fapt "saminta" "de jure" a lui avraam. deci, in sensul acesta, da, sint evreu. nu stiu insa cum schimba asta dinamica interpretarii tale. in orice caz, se pare ca tu ai obsesii vechi iar in text nu ai gasit decit un pretext.
un poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
într-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Intrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deDar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
versurile acestea*
pentru textul : p.s degata, am inteles din HCODE. nu mai trebuie sa trimiti nimic, maia. mulțumesc tuturor.
pentru textul : seară de iulie în sat deinteresant exercitiul asta de psihanaliza... poetica. finalul mi se pare nitelus predictibil si poate ca mi-ar fi placut o altfel de solutie dar prima parte este scrisa bine. deja se observa un stil despre care sint nevoit sa spun ca nu e unic, adica am mai citit felul acesta de a scrie. si spun asta pentru ca am citit in trecut texte ale Corinei Papouis care mi s-au parut inedite. Cam asta se intimpla cind ridici stacheta. Cam ramii blestemat sa o depasesti oricind. Sau cel putin asa asteapta cititorii.
pentru textul : ..am, October deDaca ati defini 'forma de slagar' poate as intelege ce fel de 'crochiu' ar putea deveni...
pentru textul : ROTUND deEu credeam ca e poezie(!)
Multumesc, oricum!
Presupun că pe aici este clubul oamenilor mari de pe H de vreme ce nu intervine nimeni și suntem lăsați așa, să zicem ce ne pohtește sufletu'.
pentru textul : octopus deMai ales că mie îmi plac vulgaritățile uneori îmi place chiar și o baie de vulgaritate doar că din păcate aici nu mă pot bucura de așa ceva. Tot ce primesc sunt niște înjurături care seamănă mai degrabă a smiorcăieli, nici măcar o flegmă pe obraz, apăsată, bărbătească.
Tu Gorune aparții unei categorii foarte interesante de oameni, ați studiat mult iar alții și-au petrecut viața studiindu-vă pe voi. Finalmente ei au murit însă alde ca voi nu pentru că voi sunteți nemuritori.
Iar tu mă anagramă bleagă de nici nu o găsesc dacă e să o pup cum mă îndemni ești din altă categorie, un fel de recycled paper, dar fiind încă tânăr (aici nu ai nicio contribuție) mai ai ceva șanse. Pe tine te păstrez deocamdată... ca să mă șterg. Gorun sunt sigur că mă înțelege deși sunt sigur că el a trecut la adult diapers de ceva vreme deja.... ce invenție extraordinară să recunoaștem.
idee interesanta chiar daca cam opzeci spre nouazecista dar.. zic eu, realizata in graba si de aceea cu o oarecare emfaza. probabil ca lucrat "la rece" si fara sentiment textul ar putea deveni
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă deDa, nu e nimic neobișnuit sau anormal că s-a mai scris. Am menționat acest aspect doar ca posibilă cauză că poanta este previzibilă. Pentru mine așa a fost. Ai avut ghinionul ca eu să fi audiat/citit ceva similar anterior :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deTextul arată mai bine acum. Mai era de pus o diacritică la "atenti", iar finalul l-aș face mai puțin explicativ: "Altfel, ele, farfuriile ne sunt realmente indispensabile, după cum am arătat mai sus." / "Altfel, farfuriile ne sunt realmente indispensabile"
Adrian, aș fi curios cum l-ai lămuri pe Nichita să-și rescrie versurile:
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora
poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști...
pentru textul : Mai singură... deîn fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând...
știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută.
sper că nu sunt înțeles greșit. apreciez efortul tău depus aici!
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
pentru textul : Memento desi trebuie sa va multumesc pentru observatii!
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deFaptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
emil, nu e obligatoriu ca acest poem sa-ti spuna ceva... pasii unui barba albastra si cristal mie imi amintesc de chirurgii care mai nou nu mai poarta alb ci verde sau albastru si care iti vorbesc senin despre extirparea unui san cu aceeasi prezenta de spirit cu care breau o cupa de sampanie si nu stiu cum se face ca intotdeauna cand ii vad imi suna in ureche rezonanta ,,cristalina '' a instrumentelor medicale din sala de interventii... in alta ordine de idei, poemul incepe cu primul vers ...de terminat nu se termina... iar textul e o prima varianta ... multumesc de trecere, lectura, cuvinte- seminte de gand puse la incoltit...
pentru textul : crazy party deÎți mulțumesc mult și ție, dragă Matei, mă simt compleșit de atenție și apreciere din partea ta și a d-lui Virgil. În cinci ore am scris textul de mai sus, fără să mă ridic de pe scaun... Iar legat de defrișările masive din Bucovina și de schimbarea de climă, cred că oricâte semnale de alarmă s-ar trage, nu vor fi prea multe.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deMunteanu Cristian, cu acest text ai incalcat regulamentul Hermeneia in mod deliberat sau din culpa? asta ca sa stiu ce masuri iau te rog sa imi raspunzi in cel mai scurt timp posibil
pentru textul : nu uitați maioneza deVirgil, voi încerca pe viitor. Până atunci sper să poți aprecia minimorum acest experiment vizual. Mulțumesc pentru îndrumări.
pentru textul : roca din care mă nasc dekatya, iti multumesc pt apreciere, as fi vrut sa-ti exprimi parerea in subsolul acestui poem. cu stima
pentru textul : Pene moarte deimaginile sunt bune, cred că, puţin comprimat poemul ar avea efectul scontat.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deşi mă împiedic la titlu, întotdeauna am căutat cheia acolo pentru a deschide/închide porţile textului
virtualia e o amintire vie legata de Iasiul sub zapada, de Casa Pogor si de Oamenii adunati intru poezie. Alina are meritul ei; eu ma inclin si ii multumesc. despre Virtualia numai de bine
pentru textul : Virtualia denu am reusit sa ajung la sensul poemului, dar m-a impresionat imaginea creata de ultimele versuri
pentru textul : împrejur deE o senzatie pe cat de stranie, pe atat de frumoasa aceasta pierdere de material a launtricului nostru, iar uneori, aceasta pierdere de contur ne face sa parem mai frumosi, calatorind inainte doar cu inima, cu sufletul, cu gandul spre vibratiile sferei. Renasterea din nisip, ca o proba care a trebuit trecuta, este poate sacrificiul necesar de a fi indeplinit pentru aceasta miscare. Imi place, redai intr-un singur vers o intreaga paleta de trairi, chiar si in alb-negru.
pentru textul : Flash deiata un text care m-a facut sa zimbesc. bun venit pe Hermeneia.
pentru textul : Flori de Gunamar demister a, acu di ci faci miștouri cu mine, ca mancai litere pe criza asta?:( eram emo-tionată... mi se intampla rar...
pentru textul : escape dePoezia totuși, după cum afirma și P.Valery, nu e un accident al substanței proză... Merită această "lirică", mai pertinent, să fie înscrisă în pasaje romanești. Dar cum azi accidentele sunt la modă în artă, generând plăgi stilistice, genurile se confundă lejer, superpozabil chiar, determinând concentrații de gust unidimensionale... Apoi cum și în artă funcționează principiul "de gustibus non disputandum", și mai ales aici , această uni-dimensionalitate se va întâlni la unison poate cu iubirea uni-versală...
pentru textul : dolores plecând deun poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
pentru textul : grădini lângă atlantic deeugen, te rog frumos să nu mai pui astfel de „comentarii” pe hermeneia. asta dacă mai vrei să pui comentarii.
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi deÎmi place foarte mult partea de început, primele două strofe chiar, dar apoi trebuie ceva mai atent strunite hățurile.
pentru textul : Pe unde nuferii galbeni au înflorit deDezarmant de sincer. Poetul în faţa paginii goale. Şi frica...
pentru textul : Eșafod deNu e a mea, da, ar trebui specificat. Caut și am să fac o notiță.
pentru textul : Întârziere deandu, scuza-ma dar eu n-am inteles ce ai vrut sa spui. este posibil ca eu sa fiu mai greu de cap dar nu am priceput. ce legatura au evreii cu chestia asta si ce anume din text (sau in text) il obliga sa fi fost scris numai de un evreu. pentru ca am scris ca aceasta intimplare s-ar fi putut petrece oriunde si oricind? ma faci sa rid. in primul rind ma faci sa rid pentru ca inca iti mai pui problema (eterna problema) daca sa ii disculpam sau sa ii incriminam pe evrei pentru uciderea lui hristos. o idee care mi se pare, intr-o mare masura o prostie fundamentala (oricum ai discuta-o). dar care probabil necesita o discutie separata, in alta parte. in al doiea rind ma faci sa rid pentru ca ai gasit aceasta interpretare rasucita pentru textul meu. ai cuvintul meu ca nici nu m-am gindit la asta. eu nu cred ca un popor poate fi incriminat "in corpore". nu cred ca dumnezeu functioneaza asa. si apoi nu cred ca evreii sint nici mai buni si nici mai rai deci alte popoare. de fapt eu nici nu cred ca ei sint (sau mai corect spus "mai sint") poporul ales. evident si chestia asta ar necesita o discutie mai ampla, care l-ar implica pe avraam, pe moise si probabil pe apostolul pavel. si, fiindca tot veni vorba de asta, si pentru ca oarecum m-ai quasi-suspectat ca as fi evreu, sint nevoit sa iti spun ca in sensul in care apostolul pavel defineste evreismul sau apartenenta la "saminta lui avraam", in scrisoarea catre crestinii din galatia (precum si in cea catre cei din roma); deci, daca esti onest si cauti sa respecti interpetarea pe care o da el acestor concepte, atunci esti nevoit sa accepti faptul ca un crestin (deci un urmas si al lui hristos, "inviat" in hristos) este de fapt adevaratul evreu, este de fapt "saminta" "de jure" a lui avraam. deci, in sensul acesta, da, sint evreu. nu stiu insa cum schimba asta dinamica interpretarii tale. in orice caz, se pare ca tu ai obsesii vechi iar in text nu ai gasit decit un pretext.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deun poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
pentru textul : puzzle deîntr-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.
Pagini