Eseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
“E o întîmplare a ființei mele”- așa cum spunea poetul – să citesc poezia postată aici. Mai zicea poetul: “Două cântece diferite, lovindu-se , amestecîndu-se” Voi cita și din cîntecul lui: “Pe căldurile groaznice el își face vînt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare” Și: “Poetul e ca și timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat” Și încă: “Dar mai ales vă conjur, nu puneți mîna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mîna pe poet! ...Decît numai atunci cînd mîna voastră este subțire ca raza Și numai așa mîna voastră, ar putea să treacă prin el Altfel ea nu va trece prin el, și degetele voastre vor rămîne pe el, și tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decît voi. Și voi veți fi obligați să spuneți o da, că într-adevăr el are mai multe degete...” (Nichita Stănescu, “Cîntec” ; “Poetul și soldatul”) Îndrăznesc să mă mir, la prima citire- cameră cu „perdele uscate”; de regulă sînt ude? Și dacă mă aplec asupra versurilor: “deși peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării”, crezi că sînt lipsit de simțire dacă mă gîndesc că unii pești nu sînt la primul năvod? Mulțumiri autorului pentru bucuria aducerii aminte.
Să știi că cineva mi-a mai scpus că i-a plăcut chestia asta cu „greața”. Cred că e una din puținele ocazii cînd mi-a reușit. Sper să nu mă pună Alma să o schimb și pe asta.
Textul încearcă să păstreze prozodia specifică tanka însă cuplate (pentru că știm cum este alcătuită o tanka) devine un alt tip de poem, cred eu. Un text care are mai degrabă o tentă pastel. Câteva metafore originale în strofa a doua pe care o consider cea mai reușită: "singur pe trepte încerc sa iau din cuier luna." Unele din celelalte strofe sunt din păcate, plate, fără intensitate lirică. Atenție la diacritice, nu sunt puse peste tot, începând de la titlu.
nu am zis nimic rău despre text! a fi halucinant în poezie ca şi în film, ca şi în artă, de fapt, nu este un lucru rău. el conduce adesea un artist spre succes şi unicitate. nu ştiu de unde ai interpretat tu aşa comentariul meu. dă-mi voie să mă întreb. scopul meu nu a fost să deturnez poemul tău. când m-am referit la o stare m-am referit concret la o stare. când poezia îţi dă o stare, înseamnă că textul propus şi-a atins scopul în bine. paparuda nu este un cuvant dezgustător şi nici nu se leagă de "rahat". nu am să dau sensul lui aici. când am zis stilul Căuneac, îmi place să cred că mă pot visa şi pe mine cu stilul Coraline:),
Jules Verne avea nişte ciuperci gicantice de o frumuseţe scriitoricească şi plantele Venus, deşi erau carnivore, impresionau:)
dacă tu recomanzi cititorului atât de frumos spus: "Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)" acelaşi lucru mi-ar plăcea să mi-l îngădui şi mie. lasă-mă să cred că nu ai vorbit serios mai sus.
răspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
finalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
cel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
erată, două omisiuni din graba editării, la final 'e primul și cel mai mare PAS spre a nu deveni...' apoi penița pentru aprecierea mea la adresa acestui mini-eseu.
O observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
m-a emoționat semnul tău, Adrian! a fost ca și cum am fi băut o cană de must fiert, afară, în plină zăpadă, alături de cei dragi. ești un scriitor pe care îl respect și îndrăgesc! mulțumesc frumos pentru că ai vorbit cu sufletul! și gata, tac:)
Alma, mulțumesc, la ora când am scris acest poem, tehnica era undeva suspendată între două respirații. Mă voi gândi. Și într-adevăr, umbrele se lasă astăzi zborului, viața încă palpită. Cântecul a fost ascultat. Mulțumesc. Virgil, în acest poem se îmbină, da, mai multe arte și mai multe planuri. Nu cred că este pretențios acel "vitralii pentru oameni", depinde printre ce oameni trăim, întotdeauna, și ce om/întâmplare/lucru te inspiră atunci când scrii. Nu știu de unde și de ce confuzia ta, fiindcă este una din cele mai clare poezii scrise de mine în ultima vreme, iar faptul că îmbină elemente din muzică și pictură este doar o deschidere. Și nu folosesc doar eu această deschidere spre arte în poezie, dimpotrivă. Aș spune că sunt chiar învățăcel față de poeții care scriu astfel. Da, se pot scrie două-trei poeme începând de al ideile acestuia, ai dreptate. Mulțumesc pentru impresia ta.
da, Adrian, e bine. ce spuneam eu nu era bătut în cuie, eu doar încercam să deschid și cealaltă ușă.:)
mă bucur să aflu că ți-am putut fi, cât de cât, de folos.
Virgil, trebuie să le servești pe amândouă, și textul tău de "Deșteptare" e cu dulceață-n stânga și pistol în dreapta ( în loc de apă). Nu confunzi conflictele de idei cu aroganța unora care nu suportă critica negativă, nu?
părerea dvs. este pertinentă. îmi place să cred despre mine că sunt o persoană care acceptă critica și și-o însușește. vă mulțumesc mult pentru atenție și observații. sunt aici pentru a învăța și nu pentru a primi laude false.
se pare că mai îmi scapă și din acestea. nu prea îmi dau seama decât că ascultând taylor eigsti cu una din piese (lucky to be me, între timp omu' a mai scos un album) pot să îți dau dreptate. dar semnificația întregului poem s-ar duce celui rău:). mă bucură semnul tău de lectură pe cât știu că nu ne citim din datorie:). mulțam fain, Adrian!
Ai ajuns la al 35-lea (cititor). De cȃnd te pȃndesc să-ți mai dau o „peniță”. Acum o meriți. Fără giumbușlucuri. Fără „rupturi” (la modă) în text sau la sfȃrșit. Nu contează. Doar să fie un „switch” care să pună „cititorul” pe gȃnduri, că prea s-a lenevit. Un text curat, de o logică (deviantă) fără fisură. Din care ironia țȃșnește. Că tot veni vorba: ești în stare să dai o definiție „ironiei”? Eu cred că da. O aștept.
Asa-i, ne salvam fericirile, le punem in pod, dar nu uitam de ele. Decat sa ne salvam nefericirile, macar asa, avem inca o plasa de pus la nivelul Terrei cand ne gandim ca am pica de prea sus. Hepienduim, ne hepienduim si mutam (de la mutatie) prezentul, forma de supravietuire, sa ne fie de bine! :)
Imi place ce-ai scris, si mai ales, cum ai scris. Special pana la capat.
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
iata ca a reusit cineva sa ma faca sa zimbesc pe ziua de azi. si ce te-a mai intrebat? daca sintem prieteni? daca mergem la bere sau la pescuit? hai ca rid de-a binelea. sint fascinanti oamenii astia care simt nevoia asta patologica dupa familiarisme. o fi o chestie balcanica.... si Dorele, nu sint cult, sint incult daca asta te face sa te simti bine pe ziua de azi. cred ca tu nici nu mai stii ce e aia ofensa si te intrebi daca te intelegi cu mine... hai ca e hilar de-acuma
mie imi place mult genul asta de scriitura si o incurajez. pentru ca aici nu mai e vorba de prefacatorie, nu e vorba de menajamente, - uneori frica unor autori de a se exprima liber este tocmai incapacitatea lor de-a o face - si de aceea cred ca un autor care are puterea si forta de a-si lasa cuvintele sa-i curga ca o vena deschisa este de apreciat, daca reuseste sa inchege un text, sau macar de incurajat, altfel. ce am citit aici mi se pare bun. poate nu exgtraordinar, poate ca simt ca poate fi imbunatatit. dar este literatura si se orienteaza catre cea de buna calitate. autorul care scrie nu scrie pentru parerea lui x sau y, scrie ca sa se regaseasca pe sine, sa se explice lui insusi cine este de fapt si ce vrea. publicul este o anexa, la fel si criticii. si in virtutea acestor spuse cred ca ochii trebuie deschisi mai tare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. dePoate duhul! Am simțit același lucru... Voi reveni pe text, într-o zi! tincuța
pentru textul : Duhul din mine de“E o întîmplare a ființei mele”- așa cum spunea poetul – să citesc poezia postată aici. Mai zicea poetul: “Două cântece diferite, lovindu-se , amestecîndu-se” Voi cita și din cîntecul lui: “Pe căldurile groaznice el își face vînt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare” Și: “Poetul e ca și timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat” Și încă: “Dar mai ales vă conjur, nu puneți mîna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mîna pe poet! ...Decît numai atunci cînd mîna voastră este subțire ca raza Și numai așa mîna voastră, ar putea să treacă prin el Altfel ea nu va trece prin el, și degetele voastre vor rămîne pe el, și tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decît voi. Și voi veți fi obligați să spuneți o da, că într-adevăr el are mai multe degete...” (Nichita Stănescu, “Cîntec” ; “Poetul și soldatul”) Îndrăznesc să mă mir, la prima citire- cameră cu „perdele uscate”; de regulă sînt ude? Și dacă mă aplec asupra versurilor: “deși peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării”, crezi că sînt lipsit de simțire dacă mă gîndesc că unii pești nu sînt la primul năvod? Mulțumiri autorului pentru bucuria aducerii aminte.
pentru textul : poetul I deCaline, nu ma fierbe, e vorba despre Ulise? Andu
pentru textul : Sub pânze deSă știi că cineva mi-a mai scpus că i-a plăcut chestia asta cu „greața”. Cred că e una din puținele ocazii cînd mi-a reușit. Sper să nu mă pună Alma să o schimb și pe asta.
pentru textul : aleph sau prima teorie a incompatibilității de... dacă privesc mai bine, îți dau dreptate... diurnul își are influențele lui. mulțam de sfat, Marina.
pentru textul : Tot Ce Am Adus deVă mulţumesc pentru comentarii şi timp!
pentru textul : Număratul pe degete deTextul încearcă să păstreze prozodia specifică tanka însă cuplate (pentru că știm cum este alcătuită o tanka) devine un alt tip de poem, cred eu. Un text care are mai degrabă o tentă pastel. Câteva metafore originale în strofa a doua pe care o consider cea mai reușită: "singur pe trepte încerc sa iau din cuier luna." Unele din celelalte strofe sunt din păcate, plate, fără intensitate lirică. Atenție la diacritice, nu sunt puse peste tot, începând de la titlu.
pentru textul : în goana trenului denu am zis nimic rău despre text! a fi halucinant în poezie ca şi în film, ca şi în artă, de fapt, nu este un lucru rău. el conduce adesea un artist spre succes şi unicitate. nu ştiu de unde ai interpretat tu aşa comentariul meu. dă-mi voie să mă întreb. scopul meu nu a fost să deturnez poemul tău. când m-am referit la o stare m-am referit concret la o stare. când poezia îţi dă o stare, înseamnă că textul propus şi-a atins scopul în bine. paparuda nu este un cuvant dezgustător şi nici nu se leagă de "rahat". nu am să dau sensul lui aici. când am zis stilul Căuneac, îmi place să cred că mă pot visa şi pe mine cu stilul Coraline:),
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deJules Verne avea nişte ciuperci gicantice de o frumuseţe scriitoricească şi plantele Venus, deşi erau carnivore, impresionau:)
dacă tu recomanzi cititorului atât de frumos spus: "Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)" acelaşi lucru mi-ar plăcea să mi-l îngădui şi mie. lasă-mă să cred că nu ai vorbit serios mai sus.
ce are blandiana cu uefa?
pentru textul : some rule rules some rules derăspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară definalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
pentru textul : venus decel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
multumesc, desi nu inteleg ce vreti sa spuneti prin bineinteles
pentru textul : Ad defiecare strofa imi pare a fi un bob de nisip al timpului masurat de o clepsidra. citind am simtit cum cad. am citit cu placere.
pentru textul : despre dragoste sau așa ceva deerată, două omisiuni din graba editării, la final 'e primul și cel mai mare PAS spre a nu deveni...' apoi penița pentru aprecierea mea la adresa acestui mini-eseu.
pentru textul : 11.11.11 demulţumesc. Iată ce mult mă bucur că ne întîlnim în acest loc. Un comentariu ce mă onorează.
pentru textul : dada deLIM.
o scapare care merita urecheata. cu parere de rau ca nu am atins toata lumea. nici nu mi-am propus lumina si la dumneavoastra in suflet:)
pentru textul : cerul interzis deO observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
pentru textul : incomod dem-a emoționat semnul tău, Adrian! a fost ca și cum am fi băut o cană de must fiert, afară, în plină zăpadă, alături de cei dragi. ești un scriitor pe care îl respect și îndrăgesc! mulțumesc frumos pentru că ai vorbit cu sufletul! și gata, tac:)
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deAlma, mulțumesc, la ora când am scris acest poem, tehnica era undeva suspendată între două respirații. Mă voi gândi. Și într-adevăr, umbrele se lasă astăzi zborului, viața încă palpită. Cântecul a fost ascultat. Mulțumesc. Virgil, în acest poem se îmbină, da, mai multe arte și mai multe planuri. Nu cred că este pretențios acel "vitralii pentru oameni", depinde printre ce oameni trăim, întotdeauna, și ce om/întâmplare/lucru te inspiră atunci când scrii. Nu știu de unde și de ce confuzia ta, fiindcă este una din cele mai clare poezii scrise de mine în ultima vreme, iar faptul că îmbină elemente din muzică și pictură este doar o deschidere. Și nu folosesc doar eu această deschidere spre arte în poezie, dimpotrivă. Aș spune că sunt chiar învățăcel față de poeții care scriu astfel. Da, se pot scrie două-trei poeme începând de al ideile acestuia, ai dreptate. Mulțumesc pentru impresia ta.
pentru textul : Michel deda, Adrian, e bine. ce spuneam eu nu era bătut în cuie, eu doar încercam să deschid și cealaltă ușă.:)
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate demă bucur să aflu că ți-am putut fi, cât de cât, de folos.
Virgil, trebuie să le servești pe amândouă, și textul tău de "Deșteptare" e cu dulceață-n stânga și pistol în dreapta ( în loc de apă). Nu confunzi conflictele de idei cu aroganța unora care nu suportă critica negativă, nu?
pentru textul : tăcerea nu e de aur depărerea dvs. este pertinentă. îmi place să cred despre mine că sunt o persoană care acceptă critica și și-o însușește. vă mulțumesc mult pentru atenție și observații. sunt aici pentru a învăța și nu pentru a primi laude false.
pentru textul : Geneză dese pare că mai îmi scapă și din acestea. nu prea îmi dau seama decât că ascultând taylor eigsti cu una din piese (lucky to be me, între timp omu' a mai scos un album) pot să îți dau dreptate. dar semnificația întregului poem s-ar duce celui rău:). mă bucură semnul tău de lectură pe cât știu că nu ne citim din datorie:). mulțam fain, Adrian!
pentru textul : se pare că sunt psalm deAi ajuns la al 35-lea (cititor). De cȃnd te pȃndesc să-ți mai dau o „peniță”. Acum o meriți. Fără giumbușlucuri. Fără „rupturi” (la modă) în text sau la sfȃrșit. Nu contează. Doar să fie un „switch” care să pună „cititorul” pe gȃnduri, că prea s-a lenevit. Un text curat, de o logică (deviantă) fără fisură. Din care ironia țȃșnește. Că tot veni vorba: ești în stare să dai o definiție „ironiei”? Eu cred că da. O aștept.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deAsa-i, ne salvam fericirile, le punem in pod, dar nu uitam de ele. Decat sa ne salvam nefericirile, macar asa, avem inca o plasa de pus la nivelul Terrei cand ne gandim ca am pica de prea sus. Hepienduim, ne hepienduim si mutam (de la mutatie) prezentul, forma de supravietuire, sa ne fie de bine! :)
Imi place ce-ai scris, si mai ales, cum ai scris. Special pana la capat.
pentru textul : Happy-endul meu pe douămii-vouă deStimate autor,
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deFiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
iata ca a reusit cineva sa ma faca sa zimbesc pe ziua de azi. si ce te-a mai intrebat? daca sintem prieteni? daca mergem la bere sau la pescuit? hai ca rid de-a binelea. sint fascinanti oamenii astia care simt nevoia asta patologica dupa familiarisme. o fi o chestie balcanica.... si Dorele, nu sint cult, sint incult daca asta te face sa te simti bine pe ziua de azi. cred ca tu nici nu mai stii ce e aia ofensa si te intrebi daca te intelegi cu mine... hai ca e hilar de-acuma
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deMihaela,
pentru textul : confluențe deștiu, nu m-am gîndit la obs. pentru că ești autorul poeziei era firesc să dau curs solicitării.
mie imi place mult genul asta de scriitura si o incurajez. pentru ca aici nu mai e vorba de prefacatorie, nu e vorba de menajamente, - uneori frica unor autori de a se exprima liber este tocmai incapacitatea lor de-a o face - si de aceea cred ca un autor care are puterea si forta de a-si lasa cuvintele sa-i curga ca o vena deschisa este de apreciat, daca reuseste sa inchege un text, sau macar de incurajat, altfel. ce am citit aici mi se pare bun. poate nu exgtraordinar, poate ca simt ca poate fi imbunatatit. dar este literatura si se orienteaza catre cea de buna calitate. autorul care scrie nu scrie pentru parerea lui x sau y, scrie ca sa se regaseasca pe sine, sa se explice lui insusi cine este de fapt si ce vrea. publicul este o anexa, la fel si criticii. si in virtutea acestor spuse cred ca ochii trebuie deschisi mai tare.
pentru textul : It is possible to die dePagini