da, probabil ca trebuia sa tac si sa nu scriu ce am scris mai inainte. nu cred ca trebuie sa dramatizam. iar despre engleza, mi-e foarte greu sa scriu ceva in limba asta pentru ca mi-e destul de greu sa simt in ea. dar asta e o alta poveste. imi cer scuze pentru greseli si multumesc lui Victor pentru atentionare.
Mulțumesc de citire și de sfaturi, distrugerea lanului de grâu este iremediabilă dar așa cum va răsare soarele adouă zi , pe pământ vor răsări alte lanuri de grâu și pământul vă există a două zi . Raportul e Soare/pământ grâu/ raze ,lăcuste/apus...... oricum haiku-ul este sugestiv și întreprătările pot fi puțin diferite. Te mai aștept cu drag Djamal
Adina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim
" Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele".
Exact asta am făcut. Spuneam:
"Trebuie să lipsească ghilimelele din construcţiile de genul mă trezeam, de multe ori „gata îmbrăcat" / pe "inima goală"/ "trag pe gât"/ "non stop" / plecau să "se adape"/ "trofeul" se odihnea rece şi ameţitor în chiloţi" etc etc"
Apoi am argumentat de ce. Te-a lezat, probabil, expresia "de prost gust". Dar chiar aşa sunt, nu există o descriere mai corectă. Nu ne apucăm să punem figurile de stil între ghilimele, e un fapt elementar. Aşa cum nu explicăm, între paranteze, metaforele poeziei pe care tocmai am scris-o, aşa cum nu ne apucăm să explicăm un banc pe care tocmai l-am spus etc. Dacă am face asta, am face ceva de "prost gust", deoarece faptul ăsta presupune incapacitatea comprehenisvă a auditoriului
Idee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
Daca tu stii asta de ce intrebi? NU stii si tu cat de singuri am ramas? Cat de firavi si porcosi ne ducem zilele? Esti un mare observator, Cailean, vei trai mai mult ca mine. Si daca asa va fi, adu-ti aminte de mine. Apreciez interesul tau. Asa cum spuneam, Sa ai pace. (Esenienii stiau ce spun prin asta. Nadajduiesc sa stii si tu). Dancus
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
iată de ce cred eu că nu exprimă. în primul rînd pornesc de la ce înţeleg eu că este arta. indiferent de materialul sau uneltele cu care operează. pentru mine ea este reprezentare. poate într-un fel chiar transformare. dar nu comunicare simplă. probabil că exemplul cel mai sugestiv este arta fotografică. tocmai pentru că fotografia (datorită) instrumentelor de care se foloseşte este un mijloc aproape perfect de comunicare. o pictură rupestră poate să fi fost comunicare dar a conţinut şi (involuntar) demers artistic primitv. la fel o pictură dintr-o biserică bizantină. scopul iniţial nu a fost arta ci comunicarea probabil pedagogică, etc. dar o fotografie este o fotografie. este o comunicare aproape "mecanică" (dacă este vorba să vorbim de "mecanica" opticii). deci în mod "normal" nu poate conţine intervenţia "artistică" a omului. nu poţi "intra" în camera obscură să mai dai cu pensula. şi totuşi... prin alegerea modelului, sau a peisajului, prin alegerea unghiurilor de perspectivă sau a tipului de luminozitate, etc, un artist fotograf poate să "spargă" limitele "mecanice" ale fotografiei şi să facă artă. adică nu doar să comunice ci să exprime, să reprezenteze.
şi acum, revenind la textul tău. expresii de genul "îmi atragi gândurile" sau "mi-e teamă să nu mă rănesc
amăgindu-mă singur" mi se par prea explicative.
apoi metaforizarea de genul "cum zboară scânteile/ prefăcute în păsări" mi se pare aglomerată şi "nehotărîtă". ori sînt (ca şi) scînteile, ori cînt ca nişte păsări. dacă metaforizezi metafora devine confuz şi evident "overdone" (ca un fel de mîncare fiartă prea mult).
"dragostea ascunsă/ la temelia nopţii devine intensă" este o altă expresie care spune mult prea mult. este evident că dragostea (dacă tot vorbim despre ea) nu poate fi decît intensă. e cam cum ai spune că locomotiva cu aburi e mare şi neagră. ar fi interesant dacă ar fi mică şi albă.
în orice caz, arta trebuie să te facă să te opreşti şi să fii nevoit să întorci capul. o comunicare simplă, un truism, o banalitate, o comparaţie supra utilizată nu vor reuşi să facă asta.
nu am pretenţia că mie îmi reuşeşte de foarte multe ori dar cam aşa văd eu lucrurile.
Textul este perfectibill dar oricum ai întoarce-o este poezie. Vezi comentariile de pe alte site-uri ! Desigur, acesta nu poate fi un argument dar pentru mine este suficient dacă ți-a plăcut măcar titlul... Mulțumesc pentru lectură
O să ştiu şi asta . Îmi cer scuze , dar nu am pus nici o picătură de ironie in simpla atentionare -cui îi este adresat mesajul şi nu era o adresare . De ce vedeti in mine atata rău la capitolul Omenie_Rau scriu poezii , dar oamenii îi respect
ha ha ha! margas, ce dulce eşti! ai încurcat barza cu varza!
scatologie, escatologie ce mai contează? doar nu s-o face moarte de om pentru un e.
să ştii că lipsa logicii în comurile tale plus câte o micuţă gafă de genul ăsta face comurile foarte savuroase. mai amuzante mult decât amuzamentul pe care îl propui tu cu luatul în balon al textelor şi autorilor, cu maliţia ta "preţioasă" şi "savantă". tu poţi citi miliţie, că pentru tine e tot aia!
am râs de am pocnit. unde dai şi unde crapă! foarte tare scatologia asta escatologică a ta.
nu te supăra! (frate sau soră).
viaţa e doar un joc!
e foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
Frumoasă imagine... îmi amintește într-un anume fel de calmul impetrurbabil din favoritele mele, poemele din seria yerba mate. Am doar doua observații, chestiuni care au fost 'sughițuri de lectură'
Întâi acel gerunziu sau ce e el 'îndoindu-ne' sună tare nepoetic, mai ales în raport cu întregul poemului. Oare nu se poate altă exprimare? Sunt sigură că da.
Apoi versul de final... de ce de o sută de ani și nu de o sută cinzeci? Sau de optzeci? Nu ar fi mai bine să lipsească acest vers? Pentru că o sută de ani nu poate fi comparat cu englezescul 'three thousand miles away' right?
Felicitări pentru un poem reușit domnule Titarenco, și o întrebare, eu de ce nu pot acorda penițe de apreciere?
Multumesc,
Marga
Se prea poate să nu-ți transmită nimic poezia, dar nu din cauza "uzitării îngerilor". E plină lumea de teribilisme și vulgarități.Și văd că nu se sfiesc să dea iama și în poezie. Cu ajutorul unor poeți de lux,care cred că valoarea unui text stă în sex,vomă,bale,muci și tot ce-am mai citit prin unele așa zise poezii de top. Îmi pare rău,fiecare cu gusturile sale.
Apreciez ideea introducerii tagului pentru "strikethrough", cred că este bine a lăsa și forma inițială a textului, pentru comparație. Cred că poți lăsa întreg poemul așa, cu ultimul vers ca și cum ar fi "tăiat", ca formă finală a textului. Cum ți se pare ideea?
Șarje amicală. Pentru că sunt într-o dispoziție „ludică”, recitindu-mi textul, mă gȃndesc (mai gȃndesc și eu din cȃnd în cȃnd) că aș fi putut termina poezia, în stil «bobadilic» astfel: „Ne regăsim în oasele ce se dizolvă în rugăciunea mută a florilor ce au plecat capul sabia nu-l taie” Ar fi ieșit ceva tăsnet! Și aș fi primit o ploaie de „penițe”, mai ales de la admiratoare! Evident, sunt gelos pe Boba, Care, precis, m-a „constat la superlativul absolut, fără să-mi dea nicio atenție”. Cum explica, pe timpuri, revoltat, un șef de CAP secretarului de partid, după ce fusese la un doctor pilit ce făcea parte dintre «intelectualii satului». Gorun
scrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
foarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, probabil ca trebuia sa tac si sa nu scriu ce am scris mai inainte. nu cred ca trebuie sa dramatizam. iar despre engleza, mi-e foarte greu sa scriu ceva in limba asta pentru ca mi-e destul de greu sa simt in ea. dar asta e o alta poveste. imi cer scuze pentru greseli si multumesc lui Victor pentru atentionare.
pentru textul : ritualuri de cartier I decred ca ar trebui sa comentam textul. daca vreti o dezbatere pe un subiect anume, scrieti un articol, o polemica, etc
pentru textul : downtown deMulțumesc de citire și de sfaturi, distrugerea lanului de grâu este iremediabilă dar așa cum va răsare soarele adouă zi , pe pământ vor răsări alte lanuri de grâu și pământul vă există a două zi . Raportul e Soare/pământ grâu/ raze ,lăcuste/apus...... oricum haiku-ul este sugestiv și întreprătările pot fi puțin diferite. Te mai aștept cu drag Djamal
pentru textul : Haiku deFelicitări şi succes, Daniela!
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu deAdina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim
pentru textul : Scrie în locul meu deprin simplitatea versului. prima strofa mi se pare incarcata :)
pentru textul : Tăcere de septembrie deD-le Gorun, ma bucur sa va vad sub textul meu, dar mai ales, ma bucur pentru ca textul a avut ce sa va ofere. Multumesc pentru semn! Craciun fericit!
pentru textul : Punct și de la capăt de" Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele".
Exact asta am făcut. Spuneam:
"Trebuie să lipsească ghilimelele din construcţiile de genul mă trezeam, de multe ori „gata îmbrăcat" / pe "inima goală"/ "trag pe gât"/ "non stop" / plecau să "se adape"/ "trofeul" se odihnea rece şi ameţitor în chiloţi" etc etc"
Apoi am argumentat de ce. Te-a lezat, probabil, expresia "de prost gust". Dar chiar aşa sunt, nu există o descriere mai corectă. Nu ne apucăm să punem figurile de stil între ghilimele, e un fapt elementar. Aşa cum nu explicăm, între paranteze, metaforele poeziei pe care tocmai am scris-o, aşa cum nu ne apucăm să explicăm un banc pe care tocmai l-am spus etc. Dacă am face asta, am face ceva de "prost gust", deoarece faptul ăsta presupune incapacitatea comprehenisvă a auditoriului
De bine!
pentru textul : Nopţile unui proscris deIdee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
pentru textul : în căutarea acului pierdut deDaca tu stii asta de ce intrebi? NU stii si tu cat de singuri am ramas? Cat de firavi si porcosi ne ducem zilele? Esti un mare observator, Cailean, vei trai mai mult ca mine. Si daca asa va fi, adu-ti aminte de mine. Apreciez interesul tau. Asa cum spuneam, Sa ai pace. (Esenienii stiau ce spun prin asta. Nadajduiesc sa stii si tu). Dancus
pentru textul : Scrum XXIV despre o literă care să conțină tot. tot.
pentru textul : jar demulțumesc Otillia!
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
pentru textul : Zar deda...si aici vad acea poezie care mi s-a parut extraordinara la prima citire. la fel de faina si acum...din nou, felicitari...imagini de exceptie.
pentru textul : de-a buşilea prin aer deAs fi vrut atit de mult sa mi placa ceva mai mult decit finalul (ultimele doua versuri) insa...nu am reusit.
Iata de ce:
1. eu te evit și mă mai joc prin omletă cântând o rugăciune - un vers banal
2. tu pleci să-mi mai cumperi o cutie de lapte dar uiți să te întorci iar mie mi-i greu - (vezi 1)
3. barul de negri - suna discordant desi sint convinsa ca numai si numai mie..:p
repet, as fi vrut sa apreciez poemul la valoarea estimata mai sus...but no such luck!
Cheers!
pentru textul : l’absente deiată de ce cred eu că nu exprimă. în primul rînd pornesc de la ce înţeleg eu că este arta. indiferent de materialul sau uneltele cu care operează. pentru mine ea este reprezentare. poate într-un fel chiar transformare. dar nu comunicare simplă. probabil că exemplul cel mai sugestiv este arta fotografică. tocmai pentru că fotografia (datorită) instrumentelor de care se foloseşte este un mijloc aproape perfect de comunicare. o pictură rupestră poate să fi fost comunicare dar a conţinut şi (involuntar) demers artistic primitv. la fel o pictură dintr-o biserică bizantină. scopul iniţial nu a fost arta ci comunicarea probabil pedagogică, etc. dar o fotografie este o fotografie. este o comunicare aproape "mecanică" (dacă este vorba să vorbim de "mecanica" opticii). deci în mod "normal" nu poate conţine intervenţia "artistică" a omului. nu poţi "intra" în camera obscură să mai dai cu pensula. şi totuşi... prin alegerea modelului, sau a peisajului, prin alegerea unghiurilor de perspectivă sau a tipului de luminozitate, etc, un artist fotograf poate să "spargă" limitele "mecanice" ale fotografiei şi să facă artă. adică nu doar să comunice ci să exprime, să reprezenteze.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deşi acum, revenind la textul tău. expresii de genul "îmi atragi gândurile" sau "mi-e teamă să nu mă rănesc
amăgindu-mă singur" mi se par prea explicative.
apoi metaforizarea de genul "cum zboară scânteile/ prefăcute în păsări" mi se pare aglomerată şi "nehotărîtă". ori sînt (ca şi) scînteile, ori cînt ca nişte păsări. dacă metaforizezi metafora devine confuz şi evident "overdone" (ca un fel de mîncare fiartă prea mult).
"dragostea ascunsă/ la temelia nopţii devine intensă" este o altă expresie care spune mult prea mult. este evident că dragostea (dacă tot vorbim despre ea) nu poate fi decît intensă. e cam cum ai spune că locomotiva cu aburi e mare şi neagră. ar fi interesant dacă ar fi mică şi albă.
în orice caz, arta trebuie să te facă să te opreşti şi să fii nevoit să întorci capul. o comunicare simplă, un truism, o banalitate, o comparaţie supra utilizată nu vor reuşi să facă asta.
nu am pretenţia că mie îmi reuşeşte de foarte multe ori dar cam aşa văd eu lucrurile.
Textul este perfectibill dar oricum ai întoarce-o este poezie. Vezi comentariile de pe alte site-uri ! Desigur, acesta nu poate fi un argument dar pentru mine este suficient dacă ți-a plăcut măcar titlul... Mulțumesc pentru lectură
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deŞi mie mi-a plăcut poemul.
pentru textul : Îndobivărare demi se pare poemul cel mai reusit...
pentru textul : text deO să ştiu şi asta . Îmi cer scuze , dar nu am pus nici o picătură de ironie in simpla atentionare -cui îi este adresat mesajul şi nu era o adresare . De ce vedeti in mine atata rău la capitolul Omenie_Rau scriu poezii , dar oamenii îi respect
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deha ha ha! margas, ce dulce eşti! ai încurcat barza cu varza!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? descatologie, escatologie ce mai contează? doar nu s-o face moarte de om pentru un e.
să ştii că lipsa logicii în comurile tale plus câte o micuţă gafă de genul ăsta face comurile foarte savuroase. mai amuzante mult decât amuzamentul pe care îl propui tu cu luatul în balon al textelor şi autorilor, cu maliţia ta "preţioasă" şi "savantă". tu poţi citi miliţie, că pentru tine e tot aia!
am râs de am pocnit. unde dai şi unde crapă! foarte tare scatologia asta escatologică a ta.
nu te supăra! (frate sau soră).
viaţa e doar un joc!
e foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
pentru textul : Punctum deFrumoasă imagine... îmi amintește într-un anume fel de calmul impetrurbabil din favoritele mele, poemele din seria yerba mate. Am doar doua observații, chestiuni care au fost 'sughițuri de lectură'
pentru textul : smalț deÎntâi acel gerunziu sau ce e el 'îndoindu-ne' sună tare nepoetic, mai ales în raport cu întregul poemului. Oare nu se poate altă exprimare? Sunt sigură că da.
Apoi versul de final... de ce de o sută de ani și nu de o sută cinzeci? Sau de optzeci? Nu ar fi mai bine să lipsească acest vers? Pentru că o sută de ani nu poate fi comparat cu englezescul 'three thousand miles away' right?
Felicitări pentru un poem reușit domnule Titarenco, și o întrebare, eu de ce nu pot acorda penițe de apreciere?
Multumesc,
Marga
Se prea poate să nu-ți transmită nimic poezia, dar nu din cauza "uzitării îngerilor". E plină lumea de teribilisme și vulgarități.Și văd că nu se sfiesc să dea iama și în poezie. Cu ajutorul unor poeți de lux,care cred că valoarea unui text stă în sex,vomă,bale,muci și tot ce-am mai citit prin unele așa zise poezii de top. Îmi pare rău,fiecare cu gusturile sale.
pentru textul : Eu și îngerul meu deApreciez ideea introducerii tagului pentru "strikethrough", cred că este bine a lăsa și forma inițială a textului, pentru comparație. Cred că poți lăsa întreg poemul așa, cu ultimul vers ca și cum ar fi "tăiat", ca formă finală a textului. Cum ți se pare ideea?
pentru textul : pesimiste I deȘarje amicală. Pentru că sunt într-o dispoziție „ludică”, recitindu-mi textul, mă gȃndesc (mai gȃndesc și eu din cȃnd în cȃnd) că aș fi putut termina poezia, în stil «bobadilic» astfel: „Ne regăsim în oasele ce se dizolvă în rugăciunea mută a florilor ce au plecat capul sabia nu-l taie” Ar fi ieșit ceva tăsnet! Și aș fi primit o ploaie de „penițe”, mai ales de la admiratoare! Evident, sunt gelos pe Boba, Care, precis, m-a „constat la superlativul absolut, fără să-mi dea nicio atenție”. Cum explica, pe timpuri, revoltat, un șef de CAP secretarului de partid, după ce fusese la un doctor pilit ce făcea parte dintre «intelectualii satului». Gorun
pentru textul : Viol consimțit denoi toti pe aici am fost suntem vom fi yaron amati. Sorry.
pentru textul : a murit yaron amati detextul e bun, chiar foarte bun dar am rezerve fata de final care mi se pare oarecum prea existentialist-predictibil.
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton de..pardon my French but now it looks much better and more importantly it feels raw.
and for that it deserves a shiner..
so, there
pentru textul : beyond words de:p
scrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
pentru textul : Geruită, de-altădată defoarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
pentru textul : vintage collection -audio dePagini