Bine v-am gasit. Multumesc pentru comentari ( am sa ma bucur socotindu-le un cadou de Craciun ) :). Un Experiment pentru ca nu sunt "poezie", pentru ca in "text" sunt folosite cuvinte "uzate, depasite, etc.": inger, suflet, aripi... si acest experiment ( si urmatoarele ) are ca tema, experimenteaza ;) capacitatea cuvintelor vechi de a exprima simtiri, de a exista pur si simplu intr-un text debarasat de metafore imposibile... si in acelasi timp experimenteaza rezistenta in timp a simplitatii in afara literaturii academice.

exact asa am dorit sa fie: vechi. vechi, de imi era dor. mersi de lectura

Virgil, multumesc, chiar e o colectie de crochiuri si in viziunea mea. Imi spuneam si eu ca, intr-o vreme de inspiratie buna, daca voi scoate o carte nu va fi nicicum poezie, ci colectia asta de crochiuri. Multumesc de apreciere.

e ceea ce se spune "Café allongé"... vrei să combini forțat chestii banale cu lucruri profunde și nu prea merge... cel puțin asta e părerea mea. eu am încercat totuși să schițez partea bună a lucrurilor "într-o zi zăpezile se vor topi ca un strop în palma unui surâs din coada ochiului râzând se vor prelinge sori să ne-ncălzească genunchii gândurilor vom primi dimineața aceea stând cuminți o mie și una de nopți sau cât va fi nevoie vor fi vremurile acestea întinse pe coarde păsările își vor peria singure cântările cu picioarele frunzelor degete de urme vom scutura de pe masa tăcerii și le vom da hrană depărtării pentru drumul ei spre singurătate într-o zi când un ochi va răsări în album spre ce colț al dimineții își va lipi degetul privirilor sale"

Va rog stergeti acest comentariu... Aaprent cand dai reply apare o maaare pagina de waringuri la un foreach cred, dar daca dau refresh ceva.. dispare

da, e mai potrivit tilul acesta.

am corectat ce am am văzut. sper să fie totul corect acum.
multumesc si pentru parere. recunosc ca am o problema cu taierea versurilor. si cu brand-urile, numele de firme.
nici eu nu sunt criric, nici pe departe.:) daca se poate imbunatati ceva, o voi face.

Eu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)

Merge "ghiuvetă" în loc de "servici". Altfel spus chiuvetă cu serviciu.

Corina,
"dar dacă timpul și universul nu ne vor
iubește-mă acum, în văzul soarelui
aici, în lanul ăsta cu maci
numai te rog
nu te grăbi"

Impecabil final. Nu am cuvinte. Felicitări!

eu las un semn aici de multumire sincera si remarc asta " femeia închisă ce zboară de fiecare dată în ordinea inversă a timpului". suntem un fel de sir lung de oameni prin care trecem ca sa detinem ceva.

un titlu neinspirat si plin de nisip. nimic nou sub soare si pe mare.

„Este un bun test al poeziei că atunci când este luată ad litteram duce la nonsens” (Hudson Maxim, The science of poetry and the philosophy of laguage, 1910).

Un poet drag mie zice undeva că îşi reciteşte unele poezii şi se întreabă ce-a vrut să spună şi nu ştie dar îi place ce-a spus. Pentru că, după umila mea părere, poezia, adevărata poezie,este sugestie de puterea continuului şi nici măcar una de puterea unui infinit numărabil.

Acestea sunt filtrele prin care încerc să judec textul de faţă.

Să descifrez.

E vorba de prezentarea unui proces:
(1) la început, în trecut, reprezentarea a fost o reflectare/mascare/ pervertire a sacralităţii unei realităţi de bază; (2) apoi, printr-o nouă reflectare de ordin doi, de data asta asupra primei reflectări memorate, s-a mascat/pervertit şi mai mult realitatea de bază, ajungându-se la mascarea absenţei unei astfel de realităţi; (3) o nouă şi ultimă reflectare de ordin trei ajunge să nu mai aibă nici o relaţie de nici un fel cu realitatea de la care s-a plecat devenind, pur şi simplu, un simulacru. Astfel, ultima reflectare-simulacru este cea care, până acum, este chiar ultima şi cel mai recent memorată, estompându-le pe cele anterioare: „şi aşezi sub stern/ o rădăcină uscată”. (Aş putea să dau mai multe citate din text pentru a ilustra etapele procesului; las cititorului plăcerea de a o face).

Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă.

Păcat de frumuseţea metaforizării la nivel de cuvânt, propoziţie şi frază în măsura în care „întregul” închide şi nu deschide sugestia. Este o poezie „gândită” lucid, ca demonstrarea unei teoreme sau a unei teze; iar luciditatea nu este, în nici un caz, una „poetică”.

Două elemente salvează încercarea autorului: melodia de la început şi reproducerea ritmului acesteia în cadrul textului.

De fapt, ca să revin, Marga, comentariul tău îmi amintește izbitor de unii comentatori de filme care cred (sau cel puțin așa trădează că cred) că numai la Hollywood se fac filme și rețeta lui este singura normă cinematografică. E lamentabil dacă nu ar fi ridicol.
Și încă ceva, nu m-a ofuscat nimic (asta ca să nu îți faci „gînduri”), am fost însă uimit de ușurința cu care ajungi la concluzia că te pricepi. Nici nu mă refer la concluziile tale, ceea ce ar trebui să îți dea de gîndit este procesul.