mai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
Linea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
absență, atât de clar simțită, atât de reală, tristețe, neînțelegerea aia nenorocită, imposibilitatea resuscitării, fericirea sau na, binele, aflat la un pas, deci departe, motivul cutiei cu lapte și totuși dezlegarea blestemului de a sta împreună, absent... rămânerea împotriva a toate astea! și gata, mi-a plăcut rău de tot! mulțam!
al treilea vers, lipsește un „a”, e scris „cunoște”
poate că „bar de negri” nu își are locul pe-acolo, expresie cu altă încărcătură decât aia de o cere textul. sau mi-a scăpat mie ceva?:)
Autenticism, o bucățică de viață reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut și mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!
Dacă folosești majuscule atunci va trebui să faci o corectură a textului pentru pronumele persoanei I singular. Am rezerve și față de folosirea formei „realise”. În general un text slab și difuz.
Eu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)
Lumea e frumoasa mereu, de fiecare data cand preferi compania unei carti, sau numai dupa ce-i excluzi pe toti acesti "impostori" din ea? Dependenta de a scrie, o fi ea zilnica, dar nu cred ca poate fi considerata doar o distractie pt cei ce-o practica.
e o diferenta intre subtil si criptic, uneori tine de rabdare, poezia nu trebuie sa puna insa la treaba. de aceea ma bucur ca la tine se percepe "intrigant", astea intrigante sunt foarte eu, adesea nemultumita.
si destul de oscilanta (arunc un carlig!), asta pentru ca ai promis un "altadata" si m-ar interesa.
partile proaste le intuiesc la scrierile-mi, am o idee si despre ce merge, insa parerea ta mi-a dat o imagine foarte echilibrata, ceea ce-mi cam lipseste. multumesc, pentru.
Iaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
Am scos "invenţia barocă." Mulţumesc pentru comentariu. Mă bucur că aţi avut răbdarea să-mi citiţi textul şi să-mi spuneţi părerea sinceră. Mai am multe de învăţat din comentariile dumneavoastră.
Dorin: da, cred că orice schimbare de stil, orice încercare de a scrie poezie într-un registru nou ( cum e cazul aici) poate fi privită ca un experiment. asta nu înseamnă că orice poezie e un experiment şi orice experiment e o poezie în sine. e discutabil:)
Silviu: poezia e o minciună atunci când probabil nu empatizezi cu ceea ce am scris, şi mă îndoiesc că ai putea cumva pentru că e un poem destul de abstract, fără prea multe generalizări. într-o poezie, lipsa generalizărilor, a adevărurilor general acceptate ( valabile) sau a unor cadre veridice, provenite din realitatea imediat apropiată, poate fi o piedică pentru cititori, într-adevăr. e un risc pe care mi-l asum uneori.
Cristina: mulţumesc, mă bucur că ţi-a plăcut partea aceea :)
specii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
Ok... ma bucur ca ai prins ideea... discutia era intre noi asa ca recursul la alte situatii de pe site si relativa lor similaritate cu ceea ce exista aici nu ma intereseaza.
Ce-mi place la acest text este nuanţa de cuminţenie. Aş fi spus smerenie, dar mi-e teamă de acest cuvânt.
"cînd cobor inert
ca dintr-un tramvai înghețat
atîrnat de sîrmele nopții" - foarte reuşită această porţiune.
Am fobie, sunt profund înverşunat împotriva metaforelor în genitiv, dar sunt convins că există şi unele care nu doar că sunt inspirate, dar parcă se şi cer în context. Este cazul "sârmelor nopţii", pe care o găsesc faină.
La celălalt pol - "frigul mult al singurătăţii", unde atributul (mut) o mai şi aglomerează.
Ok, Matei. Am înţeles. A fost o confuzie. Alma a înţeles greşit textul. Asta nu înseamnă că nu l-a citit. Şi asta nu înseamnă că eşti justificat să o numeşti agramată. Nu cred că te admiră nimeni pentru asta. Ea trebuia să îşi păstreze părerile pentru ea. Şi bineînţeles să renunţe la atitudinea războinică prin care a stîrnit spiritele. Şi dacă avea o nedumenrire, să întrebe. Ceea ce nu a făcut. Din nou, vechea problemă a manierelor.
Tot cu manierele ai şi tu probleme vorbind în felul în care vorbeşti despre ea.
Mai este oare nevoie să vă spun că am oroare să fac educaţie şi să fiu pe post de sectorist?!
Cred că am descoperi mult mai multe şi am fi mult mai productivi dacă:
1. am asculta şi am căuta să înţelegem ce vrea să spună celălalt
2. şi dacă ne-am concentra pe texte, aspecte, lucruri, şi mai puţin pe oameni. Oameni pe care ar trebui să nu îi jignim.
Chiar dacă nu am întotdeauna inspirație ce fel de semn să las, eu te citesc cu drag Monica. Uneori mi se pare că pe aleile viselor tale am fost umblat și eu. Mă regăsesc în unele dintre amintirile tale, diferit, așa cum diferite sînt destinele noastre, departe, și totuși...
interesant textul. exista in limba romana cuvintul "adictie"? subscriu la ce spune alma mai sus. de exemplu "se dau două vieți la preț de o moarte." mi se pare un joc poetic rasuflat. expresia "ce zici, ne lăsăm murind amândoi, ca din greșeală?" insa mi se pare fenomenala. aproape ca mi-e ciuda ca n-am scris-o eu primul. deci, good news, bad news
Dorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
nu e greu. eu sunt norul. am plouat. şi acum mereu curcubesc...:)
fain poem mi ciudă că nu se dau peniţe steluţe ursuleţi de plush ceva...:)
felicitări Katy. mai vin. cross my heart!...:)
Chiar nu ştiţi limba română, nu o simţiţi, problema voastră. Nici tu, Eugen, nu ai priceput nimic din ce ti-am scris mai sus. Păcat, pentru că era chiar scris din suflet. Îţi explic la telefon. Call me :)).
citești bine Daniela, fragmentarea pomenită în comentariile de mai sus există. acum, eu cred în ea ca un plus adus acestor versuri, dar fiecare e liber să o perceapă în stil propriu.
îți mulțumesc pentru semnul tău binevoitor și pentru observație. îmi fac bine...
gând bun, seară plăcută!
Noroc!
un poem tonic despre singuratate, mai rar!
m-a cucerit cu totul descrierea lui septembrie - de fapt, a septembriei - si nimicul cu rost din final.
si nu vad niciunde penarul acela cu penite! :(
iar au disparut?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
:))) sublim...sublim, n-am ce zice! -postarile, strofele, atentionarile, regulamentul 9.7, suspendarea. iata de ce ador eu hermeneia.
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul demai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
pentru textul : Tanka de toamnă depai, n-am zis
pentru textul : cină festivă den-am zis asta
Merci mult Paul :) cu acelasi drag Sebastian sau Alex sa fie? :)
pentru textul : Atacama deinițial am vrut să intitulez seria: f..k you poems:) dar mi-am adus aminte că mi-s bine crescut:)
pentru textul : oamenii îl strigau azur deLinea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
pentru textul : Temporare deabsență, atât de clar simțită, atât de reală, tristețe, neînțelegerea aia nenorocită, imposibilitatea resuscitării, fericirea sau na, binele, aflat la un pas, deci departe, motivul cutiei cu lapte și totuși dezlegarea blestemului de a sta împreună, absent... rămânerea împotriva a toate astea! și gata, mi-a plăcut rău de tot! mulțam!
al treilea vers, lipsește un „a”, e scris „cunoște”
pentru textul : l’absente depoate că „bar de negri” nu își are locul pe-acolo, expresie cu altă încărcătură decât aia de o cere textul. sau mi-a scăpat mie ceva?:)
Autenticism, o bucățică de viață reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut și mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!
pentru textul : aproape noapte pe grant deDacă folosești majuscule atunci va trebui să faci o corectură a textului pentru pronumele persoanei I singular. Am rezerve și față de folosirea formei „realise”. În general un text slab și difuz.
pentru textul : Teenage angst deEu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deLumea e frumoasa mereu, de fiecare data cand preferi compania unei carti, sau numai dupa ce-i excluzi pe toti acesti "impostori" din ea? Dependenta de a scrie, o fi ea zilnica, dar nu cred ca poate fi considerata doar o distractie pt cei ce-o practica.
pentru textul : Mai nou dep.s. Doina. pariez că dacă te întreb repede nici nu știi ce este acel lanț de aramă.
pentru textul : 3 gafe haiku dee o diferenta intre subtil si criptic, uneori tine de rabdare, poezia nu trebuie sa puna insa la treaba. de aceea ma bucur ca la tine se percepe "intrigant", astea intrigante sunt foarte eu, adesea nemultumita.
pentru textul : Mulţimi desi destul de oscilanta (arunc un carlig!), asta pentru ca ai promis un "altadata" si m-ar interesa.
partile proaste le intuiesc la scrierile-mi, am o idee si despre ce merge, insa parerea ta mi-a dat o imagine foarte echilibrata, ceea ce-mi cam lipseste. multumesc, pentru.
Iaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
pentru textul : cheile deAm scos "invenţia barocă." Mulţumesc pentru comentariu. Mă bucur că aţi avut răbdarea să-mi citiţi textul şi să-mi spuneţi părerea sinceră. Mai am multe de învăţat din comentariile dumneavoastră.
pentru textul : Şarpele de aramă (XVI) deDorin: da, cred că orice schimbare de stil, orice încercare de a scrie poezie într-un registru nou ( cum e cazul aici) poate fi privită ca un experiment. asta nu înseamnă că orice poezie e un experiment şi orice experiment e o poezie în sine. e discutabil:)
pentru textul : atât de absurd deSilviu: poezia e o minciună atunci când probabil nu empatizezi cu ceea ce am scris, şi mă îndoiesc că ai putea cumva pentru că e un poem destul de abstract, fără prea multe generalizări. într-o poezie, lipsa generalizărilor, a adevărurilor general acceptate ( valabile) sau a unor cadre veridice, provenite din realitatea imediat apropiată, poate fi o piedică pentru cititori, într-adevăr. e un risc pe care mi-l asum uneori.
Cristina: mulţumesc, mă bucur că ţi-a plăcut partea aceea :)
specii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 de"hais ă fims erioşi" ! Dar asta ce este: un dialect al limbii ESPERANTO ?
pentru textul : fahrenheit game degeorge, mi a placut numai prima strofa, restul seamana a discurs bobadilic
pentru textul : Groapa Himalayelor deOk... ma bucur ca ai prins ideea... discutia era intre noi asa ca recursul la alte situatii de pe site si relativa lor similaritate cu ceea ce exista aici nu ma intereseaza.
pentru textul : pictograme (1) deCe-mi place la acest text este nuanţa de cuminţenie. Aş fi spus smerenie, dar mi-e teamă de acest cuvânt.
"cînd cobor inert
ca dintr-un tramvai înghețat
atîrnat de sîrmele nopții" - foarte reuşită această porţiune.
Am fobie, sunt profund înverşunat împotriva metaforelor în genitiv, dar sunt convins că există şi unele care nu doar că sunt inspirate, dar parcă se şi cer în context. Este cazul "sârmelor nopţii", pe care o găsesc faină.
La celălalt pol - "frigul mult al singurătăţii", unde atributul (mut) o mai şi aglomerează.
Un text plăcut.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deOk, Matei. Am înţeles. A fost o confuzie. Alma a înţeles greşit textul. Asta nu înseamnă că nu l-a citit. Şi asta nu înseamnă că eşti justificat să o numeşti agramată. Nu cred că te admiră nimeni pentru asta. Ea trebuia să îşi păstreze părerile pentru ea. Şi bineînţeles să renunţe la atitudinea războinică prin care a stîrnit spiritele. Şi dacă avea o nedumenrire, să întrebe. Ceea ce nu a făcut. Din nou, vechea problemă a manierelor.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deTot cu manierele ai şi tu probleme vorbind în felul în care vorbeşti despre ea.
Mai este oare nevoie să vă spun că am oroare să fac educaţie şi să fiu pe post de sectorist?!
Cred că am descoperi mult mai multe şi am fi mult mai productivi dacă:
1. am asculta şi am căuta să înţelegem ce vrea să spună celălalt
2. şi dacă ne-am concentra pe texte, aspecte, lucruri, şi mai puţin pe oameni. Oameni pe care ar trebui să nu îi jignim.
Chiar dacă nu am întotdeauna inspirație ce fel de semn să las, eu te citesc cu drag Monica. Uneori mi se pare că pe aleile viselor tale am fost umblat și eu. Mă regăsesc în unele dintre amintirile tale, diferit, așa cum diferite sînt destinele noastre, departe, și totuși...
pentru textul : Întâmplări din viața mea deinteresant textul. exista in limba romana cuvintul "adictie"? subscriu la ce spune alma mai sus. de exemplu "se dau două vieți la preț de o moarte." mi se pare un joc poetic rasuflat. expresia "ce zici, ne lăsăm murind amândoi, ca din greșeală?" insa mi se pare fenomenala. aproape ca mi-e ciuda ca n-am scris-o eu primul. deci, good news, bad news
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deDorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : și se scuturau caiși în urma lui denu e greu. eu sunt norul. am plouat. şi acum mereu curcubesc...:)
pentru textul : ai plîns şi cerul s-a înseninat defain poem mi ciudă că nu se dau peniţe steluţe ursuleţi de plush ceva...:)
felicitări Katy. mai vin. cross my heart!...:)
Chiar nu ştiţi limba română, nu o simţiţi, problema voastră. Nici tu, Eugen, nu ai priceput nimic din ce ti-am scris mai sus. Păcat, pentru că era chiar scris din suflet. Îţi explic la telefon. Call me :)).
pentru textul : Mica țigariadă decitești bine Daniela, fragmentarea pomenită în comentariile de mai sus există. acum, eu cred în ea ca un plus adus acestor versuri, dar fiecare e liber să o perceapă în stil propriu.
pentru textul : l'approche du nuage deîți mulțumesc pentru semnul tău binevoitor și pentru observație. îmi fac bine...
gând bun, seară plăcută!
Noroc!
un poem tonic despre singuratate, mai rar!
m-a cucerit cu totul descrierea lui septembrie - de fapt, a septembriei - si nimicul cu rost din final.
si nu vad niciunde penarul acela cu penite! :(
pentru textul : Străin deiar au disparut?
Adriana cu scuze pentru intarziere... finalul l-am scris nu parafrazandu-l, ci contrazicandu-l pe Nietszche.
pentru textul : legendă cu oameni de rând dePagini