Suntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
Virgil, imi pare rau, am incadrat gresit textul, e tradus din ebraica in franceza. Din cate stiu eu, nu exista inca traduceri ale lui Admiel Kosman in romana, dar cine stie....mi-ai dat o idee!
george, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
dom'le, am citit si eu textul de mai sus de mi s-a topit maduva in ceara de ploaie. da' am zis sa nu ma trezesc ca daca ma trezesc am sa expir cu luminare cu tot. si tot citind asa fara sa ma trezesc si topindu-ma asteptindu-l pe xolotl ma tot intrebam cu ce-oi fi gresit eu de tre' sa citesc chestia asta la nesfirsit. probabil de la miere mi se trage sau poate de la scinteie. am ramas tulbure ca ceara in apa de ploaie. singura chestie pe care am inteles-o este titlul vis finit nedeterminist. am inteles-o si asta ma face fericit. ca si cum as sta pe o bordura dimineata.
matei, esti si ai fost liber sa spui ce gandesti despre orice text. si despre un autor, fireste, daca o faci intr un eseu sau cateva note de lectura. dar de cand am citit comentariile tale de aici si nu numai, ma intreb: ce barbat esti tu? nu vreau sa tin lectii, dar nu uita: orisicat de buni am fi, orisice opinii am avea, ele raman ale noastre. simple opinii. care pot ajuta sau nu. tu ce lucru bun ai facut aici, acum, ca lumea sa te felicite? dincolo de toate, sincer, nu moare nimeni. dar ce ai facut e ...inutil.
de aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
iti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
îmi place felul în care realul si imaginarul se completeaza reciproc, uneori alternând, alteori topindundu-se într-un întreg indestructibil.
"aș vrea să îți spun
nu mai atinge nu mai atinge
corpul fizic aici este durerea
nu-mi trebuie oameni reali
care să mă compare cu mîinile lor
să mă mîngăie până la sânge
.
.
.
eu știu că și ție ți-a vândut cineva
o noapte
.......
cu oameni
ireali"
...iar moartea poate fi o recompensa atunci când urmeaza unei vieti inutile. atât ma pricep eu sa-ti spun despre un poem care m-a miscat. din toata inima -o penita.
Alina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
de acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
Madim, "iubite mă întreb de ce visele mele te-au ales pe tine nu ți-am trimis niciodată o invitație nici îngerii mei nu știau despre existența ta știu că am început într-o seară să-i scriu o scrisoare lui Dumnezeu dar niciodată nu i-am trimis-o pentru că de fiecare dată mă opresc fără putere nu mă întreba cum am început și la ce filă am ajuns mereu am o filă nescrisă. începutul e de fiecare dată altul" iubesc mult inceputul acestui poem iar sfarsitul imi fura o lacrima cu drag , erika
un poem ca un tablou. ma fascineaza faptul ca dupa ce l-am citit il pot privi, desi nu e un pastel, un peisaj, o vedere. cuvintele aici devin imagini. pe de alta parte, as putea spune ca, folsoindu-se de cuvinte si amintiri comune, autorul scrie banal, dar totusi frumos.
Calin, am o nedumerire referitor la folosirea timpurilor verbale... daca reusisem sa gasesc inchiderea cercului intre primele si ultimele doua versuri, lipsa semnelor de punctuatie (pe care de altfel nici eu nu le folosesc, dar aici cred ca ar fi ajutat), ca si aparentul raport de coordonare din versurile 10 si 11 a celor doua verbe "impleteau" si "umplu", m-au confuzat de tot... imi scapa mie ceva? e o intoarcere brusca la momentul initial? Sau o simpla eroare?
Oh, da, uite niste imagini destul de puternince: aerul irespirabil pe post de placenta, lumina laptoasa din autobuz-chiar daca am mai intilnit-o. Cam tot poemul sugereaza o nastere, desi nu stiu daca altuia i-ar place sa fie sofer de autobuz. Un text bun, din punctul meu de vedere.
OK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
Aida, penita sigur ai vrut sa mi-o dai mie? Vad ca vorbesti de Emilia. Oricine ar fi ea, multumesc oricum. Bobadil, Cristian Ovidiu Pal e fratele meu, fost bucatar la un restaurant din londra, actualmente self employed si probabil viitor necalificat in constructii. :)
Nu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
Adevărul e că nu prea am mai scris, e drept. Între timp mi s-au schimbat ceva priorități în viață. Partea de mijloc e cea mai ... trăită... sunt acolo cîțiva oameni care mi-au marcat ultimul an. Poate de aceea e mai reușită. Cum am spus și în "biografie" cînd mă voi întoarce, mă voi întoarce aici. Mulțumesc pentru re-primire.
este un text nici prea prea nici foarte foarte, in opinia mea, desi destul de neavizata, dar totusi o opinie; am citit texte mult mai bune la tine; mi se pare usor fortat pe alocuri cu expresii precum "asfaltul cel de toate zilele" (poate unde am citit atatea forumule de genul asta) sau "discutam despre discutii cuvantam despre cuvinte" si asta imi suna oarecum redundant, culmea imi place "facebookul citadin" ca expresie in sine, luata din context, Pe ansamblu, vocea ta sensibila si felul tau de a te apleca asupra lucrurilor si de a cauta in ele acestea sunt incontestabile si admirabile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Paul, deja mă înroșesc. mă ascund sub perne! :)
pentru textul : vals pentru masha deAici, a plouat + vânt, de unde şi "eşarfe de vânt violet,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară detrotuarele conjugă ploaia ". Acum, a stat. Iar eu, ţigară --> somn.
Zi faină!
Suntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
pentru textul : Suntem primul născut detextul e excelent, imi place nota anecdotica, mai rar intilnita la maestrul Munteanu
pentru textul : În casa mea nu-s singur niciodată deVirgil, imi pare rau, am incadrat gresit textul, e tradus din ebraica in franceza. Din cate stiu eu, nu exista inca traduceri ale lui Admiel Kosman in romana, dar cine stie....mi-ai dat o idee!
pentru textul : Nous faisons l’amour deHai, Boba, fi serios! Iti acord atentie numai cand esti "beat" (am glumit) si scrii, dupa umila mea parere, poezie. In rest, s-auzim de bine. Gorun
pentru textul : pești deTiii! Excepţională idee, felicitări! Fac tot ce pot să fiu on line, mai ales că regret nespus că nu am putut participa.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com degeorge, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
pentru textul : Jeg dedom'le, am citit si eu textul de mai sus de mi s-a topit maduva in ceara de ploaie. da' am zis sa nu ma trezesc ca daca ma trezesc am sa expir cu luminare cu tot. si tot citind asa fara sa ma trezesc si topindu-ma asteptindu-l pe xolotl ma tot intrebam cu ce-oi fi gresit eu de tre' sa citesc chestia asta la nesfirsit. probabil de la miere mi se trage sau poate de la scinteie. am ramas tulbure ca ceara in apa de ploaie. singura chestie pe care am inteles-o este titlul vis finit nedeterminist. am inteles-o si asta ma face fericit. ca si cum as sta pe o bordura dimineata.
pentru textul : vis finit nedeterminist deMaria, mulțumesc pentru feed-back și observații. Te mai aștept.
pentru textul : introfanie de toamnă I dematei, esti si ai fost liber sa spui ce gandesti despre orice text. si despre un autor, fireste, daca o faci intr un eseu sau cateva note de lectura. dar de cand am citit comentariile tale de aici si nu numai, ma intreb: ce barbat esti tu? nu vreau sa tin lectii, dar nu uita: orisicat de buni am fi, orisice opinii am avea, ele raman ale noastre. simple opinii. care pot ajuta sau nu. tu ce lucru bun ai facut aici, acum, ca lumea sa te felicite? dincolo de toate, sincer, nu moare nimeni. dar ce ai facut e ...inutil.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a dede aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
pentru textul : în care discul se zgârie deiti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
îmi place felul în care realul si imaginarul se completeaza reciproc, uneori alternând, alteori topindundu-se într-un întreg indestructibil.
"aș vrea să îți spun
nu mai atinge nu mai atinge
corpul fizic aici este durerea
nu-mi trebuie oameni reali
care să mă compare cu mîinile lor
să mă mîngăie până la sânge
.
.
.
eu știu că și ție ți-a vândut cineva
o noapte
.......
cu oameni
ireali"
...iar moartea poate fi o recompensa atunci când urmeaza unei vieti inutile. atât ma pricep eu sa-ti spun despre un poem care m-a miscat. din toata inima -o penita.
pentru textul : kodak film deAlina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
pentru textul : regulile jocului I detypo: înainte
pentru textul : în zori desa aveti dreptate. mie personal nu-mi "suna" chiar atat de rau, dar poate nu aud eu destul de bine. multumesc mult pentru comentariu!
pentru textul : senzație dede acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… deMadim, "iubite mă întreb de ce visele mele te-au ales pe tine nu ți-am trimis niciodată o invitație nici îngerii mei nu știau despre existența ta știu că am început într-o seară să-i scriu o scrisoare lui Dumnezeu dar niciodată nu i-am trimis-o pentru că de fiecare dată mă opresc fără putere nu mă întreba cum am început și la ce filă am ajuns mereu am o filă nescrisă. începutul e de fiecare dată altul" iubesc mult inceputul acestui poem iar sfarsitul imi fura o lacrima cu drag , erika
pentru textul : La fereastra asta Dumnezeu plânge deun poem ca un tablou. ma fascineaza faptul ca dupa ce l-am citit il pot privi, desi nu e un pastel, un peisaj, o vedere. cuvintele aici devin imagini. pe de alta parte, as putea spune ca, folsoindu-se de cuvinte si amintiri comune, autorul scrie banal, dar totusi frumos.
pentru textul : nu mai există poezie I deCalin, am o nedumerire referitor la folosirea timpurilor verbale... daca reusisem sa gasesc inchiderea cercului intre primele si ultimele doua versuri, lipsa semnelor de punctuatie (pe care de altfel nici eu nu le folosesc, dar aici cred ca ar fi ajutat), ca si aparentul raport de coordonare din versurile 10 si 11 a celor doua verbe "impleteau" si "umplu", m-au confuzat de tot... imi scapa mie ceva? e o intoarcere brusca la momentul initial? Sau o simpla eroare?
pentru textul : Fără să știi deOh, da, uite niste imagini destul de puternince: aerul irespirabil pe post de placenta, lumina laptoasa din autobuz-chiar daca am mai intilnit-o. Cam tot poemul sugereaza o nastere, desi nu stiu daca altuia i-ar place sa fie sofer de autobuz. Un text bun, din punctul meu de vedere.
pentru textul : Fericire deOK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
pentru textul : Spre periferie deAida, penita sigur ai vrut sa mi-o dai mie? Vad ca vorbesti de Emilia. Oricine ar fi ea, multumesc oricum. Bobadil, Cristian Ovidiu Pal e fratele meu, fost bucatar la un restaurant din londra, actualmente self employed si probabil viitor necalificat in constructii. :)
pentru textul : smog deNu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
pentru textul : de regăsire deAdevărul e că nu prea am mai scris, e drept. Între timp mi s-au schimbat ceva priorități în viață. Partea de mijloc e cea mai ... trăită... sunt acolo cîțiva oameni care mi-au marcat ultimul an. Poate de aceea e mai reușită. Cum am spus și în "biografie" cînd mă voi întoarce, mă voi întoarce aici. Mulțumesc pentru re-primire.
pentru textul : Ultimul an din viața mea deIntru totul de acord cu tine cu privire la ultima parte. Si dorinta mea este de a afla aceste opinii, intrebari sau sugestii/propuneri.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deBuna, Cristina!
este un text nici prea prea nici foarte foarte, in opinia mea, desi destul de neavizata, dar totusi o opinie; am citit texte mult mai bune la tine; mi se pare usor fortat pe alocuri cu expresii precum "asfaltul cel de toate zilele" (poate unde am citit atatea forumule de genul asta) sau "discutam despre discutii cuvantam despre cuvinte" si asta imi suna oarecum redundant, culmea imi place "facebookul citadin" ca expresie in sine, luata din context, Pe ansamblu, vocea ta sensibila si felul tau de a te apleca asupra lucrurilor si de a cauta in ele acestea sunt incontestabile si admirabile.
pentru textul : strada mântuleasa deConcis ca un meterez... dar un meterez langă care nu poți decât să te rogi pentru cel care l-a ridicat.
pentru textul : Survivivore deMult prea multe locuri comune în textul tău; formulări impersonale şi destul de multă poetizare.
"cu unghiile ascuţite sfredelesc noi încercări" - "ascuţite" e balast.
"crengi de copac" - pleonasm.
"(z)bucium de doruri/verde crud/potecile cărunte/porţile ruginite - stereotipii
Ultima unitate, dacă ar fi puţin reformulată, ar putea fi de reţinut.
pentru textul : septembrie turbat apune între frunze dealma, acolo tu ai vrut sa pui un link la o poza sau ai vrut sa publici poza?
pentru textul : după douăzeci de ani dePagini