Luand in calcul lipsa diacriticelor, textul fragmentat (explicitate prin titlu, intr-adevar), dar si lipsa totala a punctuatiei si structura de ingambament textul acesta este foarte greu de citit / inteles. Personal, il deschid a treia oara si doar pentru ca are doua penite m-am straduit sa il citesc pana la capat. Din punctul meu de vedere experimentul nu este unul foarte reusit. Din punct de vedere al continutului remarc versul "ecranul despica intunericul urcand la zen", sintagma "silabele durerii" si finalul. In rest, imi pare un text mediocru. Ialin
Eu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
nu cred că e neterminată metafora. cum e un paianjen? eu îl văd mereu la pândă.
aici aveţi dreptate, dar în sensul că e "trezvie". stare de priveghere duhovnicească, trezire a sufletului, de gardă a fiinţei umane faţă de condiţia lui. sau pe aici.
nu mă supăr niciodată pe oamenii cu care dialoghez.
poate ai dreptate...insa nu intervin imediat asupra textului... omenirea poate fi perceputa ca o turma salbatica, mielul junghiat e o referire la sf.taina a euharistiei, personajele sunt eu, ei in fundal ..noi, noii cei noi... o fi ciudat, dar imi place si cand imi place sunt subiectiva... o sa ma gandesc la ceea ce ai spus, multumesc de lectura si semn... daca nu te superi si tu ca alma ..te mai astept sa vii...
spuneti ca am imprumutat o expresie..de la cine? cine a spus/o si eu am preluat/o? cine? comportamentul meu nu este copilaresc, nu merge aici sa ma jigniti apoi indulciti tonul..ati folosit aceasta exrpesie? da? daca nu, cine? emilian pal? stefam ciobanu? cine, doamna, cine? eu percep extrem de subtil nuantele, mai bine decat ati crede ca sunt capabila, cred in poezia mea de asta nu renunt, surse de ispiratie pot fi orice fel de lucruri si de intamplari.. ati spus ca am preluat o exrpresie, inseamna ca cineva a formulat/o inaimtea mea, cine? unde? cum? daca nu aveti argumente e cazul sa va cereti scuze, pentru ca nu permit nimanui sa/si bata joc de ceva aproape sacru pentru mine... mi/ati produs o imensa tristete si nici macar daca ati recunoaste ca nu va apratine formularea , tot nu mi/ati putea reface starea... biserica pitigoilor in acest moment nu mai e titlul unei colectii, nu mai e nimic...
asa...deci: sentimentele fara complexitate de nuante/ e posibila uniformizarea din cauza unei suferinte// nu gasesc in programele celeilalte emisfere un feed-back complex. trairile primitive ii fac pe unii sa fie din acest punct de vedere simplii purtatori de gene//ceea ce transforma ei in materie // dar ce e cu programul de fabricat sentimente? ce anume il face sa nu dea randament? si gata m-am incurcat. e clar ca trebuie sa o iau de la capat, sa vad ce am omis...
Mădălina, aici "n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata" faci o confuzie ori intepretezi eronat. Taurul sicilian era o metodă grecească de tortură. N-are nicio legătură cu sucuri gastrice. Oricum, zâmbetul mi-a rămas.
În legătură cu patetismul - nu ştiu câtă lume e la curent că, aşa cum există poezie romantică/ simbolistă / fracturistă/ introspectivă /cerebrală/ de stare etc, tot aşa există şi poezie patetică. Şi această poezie patetică nu are absolut nicio conotaţie peiorativă. E o, să-i spunem, specie. N-am să lungesc discuţia pe acest subiect - cine vrea, n-are decât să se intereseze. Am să mai spun doar că, în foarte multe cazuri, din teama sau neştiinţa de-a păstra echilibrul emoţional la nivel de expresie şi fond, apar nişte monstruozităţi de texte-mutant de ţi se încreţeşte părul. Scriitorul/ poetul nu mai are curaj să fie el cu ale sale cuvinte fără să încarce expresia cu zece găleţi de glet bombastic, fără să şocheze metaforic, fără să frazeze rutina, fără să ocolească jumătate de pagină pentru a ascunde în jumătate de virgulă un sfert de sentiment. Exprimarea clară a devenit o ruşine. Trăirea trebuie căutată cu magnetul, printre tonele de fier lexical. A devenit o modă să fim nişte sensibili în costume de oţel. Textul supercriptic, ambiguu până acolo unde poate fi reţetă de negrese, carte de coduri poştale şi epopee în acelaşi timp, cu ecouri wow, volane şi motoraşe, textul tehnic, încărcat cu pipeta dexisto-pomo - texte de acest gen nenorocesc poezia veritabilă. Cel puţin asta e părerea mea.
A nu se înţelege greşit! Eu nu susţin că ar trebui să ne dezbrăcăm, în public, până la suflet, dar nici extrema. Trebui să păstrăm măsura, aşa cum trebuie să facem distincţie clară între discursul patetic prin atitudine lirico-expresivă, şi discursul patetic prin stil.
În rest, sunt de acord cu tine: nu ai înţeles mare lucru, iar eu nu am scris un text genial.
Ioana, directoarea de PR a băncii respective, prezentă la eveniment, a spus că intenția lor este de a sprijini pe termen lung cultura românească.
Mulțumesc pentru semn. Cu mult drag!
Domnule Gorun, sunt onorat. Cu stimă.
Ioan, părerile criticilor sunt, desigur, importante, dar sincer, eu țin mai mult la cele ale cititorilor care, din noiembrie, vor putea citi această carte.
Toate cele bune. Mulțumesc pentru fair-play.
Virgile, Ideea mi se pare super, ingaduie-mi te rog sa iti ofer o varianta care mie mi se pare mai "percutanta" prin renuntarea la unele contraste si abordarea unei adresari mai directe. "sînt un incult paginile cărtilor necitite flutură peste mine ca niste aripi de înger chel si arogant binecuvîntîndu-ma în fiecare zi cu încă o idee despre care nu voi sti niciodată nimic sînt un incult ascuns în cochilia răsturnată a unei întrebări fără răspuns mă înfăsor încet în jurul sperantei că nimeni nu va afla vreodată progresia exponentială a necunoscutelor cu care trăiesc in fiecare zi fără să imi pese sînt un incult mă sprijin de zid inspir adînc din aerul mucegăit al amînării pentru încă o clipă stoarsă din somoiogul lui dumnezeu peste toate gunoaiele înghesuite in sertarele vietii mele si privesc în gol" Andu
textul tau paule blajule si risipa asta de litere mi-aminteste de cezar viziniuck. mai ia o pauza, o gura de aer, asa cum ziceai tu la mine, bre, nu le umplea tu pe toate de sange!
Un plan inversat al perspectivelor, o infatisare in gri a starii de Fiinta. Analogia dintre cele doua tablouri (padurea pustiita, alba si umanul care se anuleaza progresiv intr-un sens al pierderii simturilor) creeaza o vizualizare catre realitatea intrinseca, unde moartea si lipsa de un adapost real al gandurilor se pliaza pe gustul sarat al vietii, incat Totul devine un singur lucru. Deosebit.
nițeluș infantilă scriitura asta. și cam personală. probabil n-ar fi rău să încerci să scrii în așa fel încît să rămînă mai mult de o săptămînă. pentru că e posibil să poți.
s-ar putea să greșesc dar este corect „va ştii” ?
spunea Mircea cam asa: "mi-e frica de tine, ai sani, de pilda/ai tupeu" cred, dupa cum recunoasteti, ca ar tb, daca nu sunteti in posesia lor, sa le procurati cat mai repede.... in afara de cateva sclipiri, un text neimpresionabil cu sinceritate, al dvs, francisc
Virgil, poate că ai dreptate. recunosc, nu lucrez textele, fac foarte rau, știu... aștept și alte păreri, eventual alte sugestii la acest text. da, așa este, am unele condimente preferate și am multe obiceiuri. momentan, schimb încadrarea acestui text (dacă tu consideri că nu este poezie.) mulțumesc. Madim
De la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
"în oasele mele încolţea un alt bărbat
îmi lua locul în fiecare dimineaţă
în urmă erau mulţi
înşiraţi ca spicele de grâu
în aceeaşi brazdă"
bine realizata imagine.Am vazut "in sepia" poezia asta.si mi/a placut "fotografia". As fi scuturat doar privirile scuturandu/se de fum. Desi pot intelege starea.
Scurt, simplu si apasat discurs. Ramane in minte.
mi-a placut felul in care ai spus povestea asta. mai ales aici :
"când se termină
cerul, să te întorci la mine."
si adevarul este ca mi se pare destul de greu sa scrii pe tema asta o poezie care sa impresioneze ca forma - sa spunem - mame, plecari definitive, pasari.
pe scurt, nu vreau sa fac un comentariu prea elaborat. mi-a placut pentru ca atinge partea sensibila, dar aduce si unele imagini de mare frumusete.
nu stiu insa daca versul "toamna asta e ca un diavol" este tocmai inspirat. cel putin mie imi pare ca ai fi putut pune problema altfel, fara sa pierzi sensul. "diavol" este un cuvant cam mare. sau poate asta a fost intentia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
desenul imi apartine, multumesc de aprecieri...
pentru textul : pe umbra mea o cheamă Joline deLuand in calcul lipsa diacriticelor, textul fragmentat (explicitate prin titlu, intr-adevar), dar si lipsa totala a punctuatiei si structura de ingambament textul acesta este foarte greu de citit / inteles. Personal, il deschid a treia oara si doar pentru ca are doua penite m-am straduit sa il citesc pana la capat. Din punctul meu de vedere experimentul nu este unul foarte reusit. Din punct de vedere al continutului remarc versul "ecranul despica intunericul urcand la zen", sintagma "silabele durerii" si finalul. In rest, imi pare un text mediocru. Ialin
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice deEu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
pentru textul : puterea mea e în tine denu cred că e neterminată metafora. cum e un paianjen? eu îl văd mereu la pândă.
aici aveţi dreptate, dar în sensul că e "trezvie". stare de priveghere duhovnicească, trezire a sufletului, de gardă a fiinţei umane faţă de condiţia lui. sau pe aici.
nu mă supăr niciodată pe oamenii cu care dialoghez.
pentru textul : trezvie depoate ai dreptate...insa nu intervin imediat asupra textului... omenirea poate fi perceputa ca o turma salbatica, mielul junghiat e o referire la sf.taina a euharistiei, personajele sunt eu, ei in fundal ..noi, noii cei noi... o fi ciudat, dar imi place si cand imi place sunt subiectiva... o sa ma gandesc la ceea ce ai spus, multumesc de lectura si semn... daca nu te superi si tu ca alma ..te mai astept sa vii...
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi deexistă un oraş invizibil suspendat în aer - as scoate "in aer".
pentru textul : cerşetori de stele despuneti ca am imprumutat o expresie..de la cine? cine a spus/o si eu am preluat/o? cine? comportamentul meu nu este copilaresc, nu merge aici sa ma jigniti apoi indulciti tonul..ati folosit aceasta exrpesie? da? daca nu, cine? emilian pal? stefam ciobanu? cine, doamna, cine? eu percep extrem de subtil nuantele, mai bine decat ati crede ca sunt capabila, cred in poezia mea de asta nu renunt, surse de ispiratie pot fi orice fel de lucruri si de intamplari.. ati spus ca am preluat o exrpresie, inseamna ca cineva a formulat/o inaimtea mea, cine? unde? cum? daca nu aveti argumente e cazul sa va cereti scuze, pentru ca nu permit nimanui sa/si bata joc de ceva aproape sacru pentru mine... mi/ati produs o imensa tristete si nici macar daca ati recunoaste ca nu va apratine formularea , tot nu mi/ati putea reface starea... biserica pitigoilor in acest moment nu mai e titlul unei colectii, nu mai e nimic...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deasa...deci: sentimentele fara complexitate de nuante/ e posibila uniformizarea din cauza unei suferinte// nu gasesc in programele celeilalte emisfere un feed-back complex. trairile primitive ii fac pe unii sa fie din acest punct de vedere simplii purtatori de gene//ceea ce transforma ei in materie // dar ce e cu programul de fabricat sentimente? ce anume il face sa nu dea randament? si gata m-am incurcat. e clar ca trebuie sa o iau de la capat, sa vad ce am omis...
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deMarius, s-a notat.
Mădălina, aici "n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata" faci o confuzie ori intepretezi eronat. Taurul sicilian era o metodă grecească de tortură. N-are nicio legătură cu sucuri gastrice. Oricum, zâmbetul mi-a rămas.
În legătură cu patetismul - nu ştiu câtă lume e la curent că, aşa cum există poezie romantică/ simbolistă / fracturistă/ introspectivă /cerebrală/ de stare etc, tot aşa există şi poezie patetică. Şi această poezie patetică nu are absolut nicio conotaţie peiorativă. E o, să-i spunem, specie. N-am să lungesc discuţia pe acest subiect - cine vrea, n-are decât să se intereseze. Am să mai spun doar că, în foarte multe cazuri, din teama sau neştiinţa de-a păstra echilibrul emoţional la nivel de expresie şi fond, apar nişte monstruozităţi de texte-mutant de ţi se încreţeşte părul. Scriitorul/ poetul nu mai are curaj să fie el cu ale sale cuvinte fără să încarce expresia cu zece găleţi de glet bombastic, fără să şocheze metaforic, fără să frazeze rutina, fără să ocolească jumătate de pagină pentru a ascunde în jumătate de virgulă un sfert de sentiment. Exprimarea clară a devenit o ruşine. Trăirea trebuie căutată cu magnetul, printre tonele de fier lexical. A devenit o modă să fim nişte sensibili în costume de oţel. Textul supercriptic, ambiguu până acolo unde poate fi reţetă de negrese, carte de coduri poştale şi epopee în acelaşi timp, cu ecouri wow, volane şi motoraşe, textul tehnic, încărcat cu pipeta dexisto-pomo - texte de acest gen nenorocesc poezia veritabilă. Cel puţin asta e părerea mea.
A nu se înţelege greşit! Eu nu susţin că ar trebui să ne dezbrăcăm, în public, până la suflet, dar nici extrema. Trebui să păstrăm măsura, aşa cum trebuie să facem distincţie clară între discursul patetic prin atitudine lirico-expresivă, şi discursul patetic prin stil.
În rest, sunt de acord cu tine: nu ai înţeles mare lucru, iar eu nu am scris un text genial.
pentru textul : Fragmentar dePorumbelul
pentru textul : cine-mi va deschide deda, mersi, Maria.
pentru textul : podul lui procust deextrem de expresiv fragmentul despre degete, e o mica bijuterie acolo.
ca si versurile de incheiere:
"mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
si am gasit poezia ta dupa ce citisem despre morfodinamica lui D'Arcy Thompson; ultima strofa vine, parca, sa-mi ilustreze poetic teoria lui! :)
pentru textul : Altfel denu zic nu..
doar că mie rânjetul nu-mi stă bine. :)
e-n regulă, am prins din zbor mesalul...
pentru textul : trio deMultumesc tuturor pentru opinii, aprecieri sau critica.
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deIoana, directoarea de PR a băncii respective, prezentă la eveniment, a spus că intenția lor este de a sprijini pe termen lung cultura românească.
Mulțumesc pentru semn. Cu mult drag!
Domnule Gorun, sunt onorat. Cu stimă.
Ioan, părerile criticilor sunt, desigur, importante, dar sincer, eu țin mai mult la cele ale cititorilor care, din noiembrie, vor putea citi această carte.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deToate cele bune. Mulțumesc pentru fair-play.
Virgile, Ideea mi se pare super, ingaduie-mi te rog sa iti ofer o varianta care mie mi se pare mai "percutanta" prin renuntarea la unele contraste si abordarea unei adresari mai directe. "sînt un incult paginile cărtilor necitite flutură peste mine ca niste aripi de înger chel si arogant binecuvîntîndu-ma în fiecare zi cu încă o idee despre care nu voi sti niciodată nimic sînt un incult ascuns în cochilia răsturnată a unei întrebări fără răspuns mă înfăsor încet în jurul sperantei că nimeni nu va afla vreodată progresia exponentială a necunoscutelor cu care trăiesc in fiecare zi fără să imi pese sînt un incult mă sprijin de zid inspir adînc din aerul mucegăit al amînării pentru încă o clipă stoarsă din somoiogul lui dumnezeu peste toate gunoaiele înghesuite in sertarele vietii mele si privesc în gol" Andu
pentru textul : sînt un incult detextul tau paule blajule si risipa asta de litere mi-aminteste de cezar viziniuck. mai ia o pauza, o gura de aer, asa cum ziceai tu la mine, bre, nu le umplea tu pe toate de sange!
pentru textul : toarnă cu love habibi deUn plan inversat al perspectivelor, o infatisare in gri a starii de Fiinta. Analogia dintre cele doua tablouri (padurea pustiita, alba si umanul care se anuleaza progresiv intr-un sens al pierderii simturilor) creeaza o vizualizare catre realitatea intrinseca, unde moartea si lipsa de un adapost real al gandurilor se pliaza pe gustul sarat al vietii, incat Totul devine un singur lucru. Deosebit.
pentru textul : cîndva lingeam sare deVeșnic să trăiești și tu! Om bun!
pentru textul : pentru că zilele nu se cunosc între ele deDa, cred că ai atins toate punctele definitorii ale unui haiku corect și bun. Bravo!
pentru textul : Haiku deidei in celofan subtire. imi aminteste de o alta poezie, alt cintec.
pentru textul : crucile denițeluș infantilă scriitura asta. și cam personală. probabil n-ar fi rău să încerci să scrii în așa fel încît să rămînă mai mult de o săptămînă. pentru că e posibil să poți.
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee des-ar putea să greșesc dar este corect „va ştii” ?
spunea Mircea cam asa: "mi-e frica de tine, ai sani, de pilda/ai tupeu" cred, dupa cum recunoasteti, ca ar tb, daca nu sunteti in posesia lor, sa le procurati cat mai repede.... in afara de cateva sclipiri, un text neimpresionabil cu sinceritate, al dvs, francisc
pentru textul : nu pot deAm dori ca textele din volumul de cenaclu să se încadreze în tema propusă. În Magie și Timp e o viață de om... Vă mulțumim și vă așteptăm!
pentru textul : Virtualia Nouă detextul e mai vechi, îl țin minte bine, mi-a plăcut și atunci domnule costin, dați-ne și poezii mai noi, pentru pulsul vremurilor cu prețuire...
pentru textul : nais tu mit iu deVirgil, poate că ai dreptate. recunosc, nu lucrez textele, fac foarte rau, știu... aștept și alte păreri, eventual alte sugestii la acest text. da, așa este, am unele condimente preferate și am multe obiceiuri. momentan, schimb încadrarea acestui text (dacă tu consideri că nu este poezie.) mulțumesc. Madim
pentru textul : issey miyake deDe la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei de"în oasele mele încolţea un alt bărbat
îmi lua locul în fiecare dimineaţă
în urmă erau mulţi
înşiraţi ca spicele de grâu
în aceeaşi brazdă"
bine realizata imagine.Am vazut "in sepia" poezia asta.si mi/a placut "fotografia". As fi scuturat doar privirile scuturandu/se de fum. Desi pot intelege starea.
pentru textul : fereastră în anotimp deScurt, simplu si apasat discurs. Ramane in minte.
Într-adevăr, "pentru eternitatea care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire" ar trebui schimbat, pentru că este un mic recital retoric.
"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac"
"Apoi îmi voi apropia obrajii
pentru textul : Demidulce dede coastele cele mai apropiate mie" - versuri frumoase, delicate, cu conotaţii interesante.
mi-a placut felul in care ai spus povestea asta. mai ales aici :
"când se termină
cerul, să te întorci la mine."
si adevarul este ca mi se pare destul de greu sa scrii pe tema asta o poezie care sa impresioneze ca forma - sa spunem - mame, plecari definitive, pasari.
pe scurt, nu vreau sa fac un comentariu prea elaborat. mi-a placut pentru ca atinge partea sensibila, dar aduce si unele imagini de mare frumusete.
nu stiu insa daca versul "toamna asta e ca un diavol" este tocmai inspirat. cel putin mie imi pare ca ai fi putut pune problema altfel, fara sa pierzi sensul. "diavol" este un cuvant cam mare. sau poate asta a fost intentia.
pentru textul : ultima țigară dePagini