Un text remarcabil. Ca psihologie, ca ritm, ca radicalitate a rostirii, revoltei, dar şi asumării. Situat, ca expresie a feminităţii, la polul opus poemelor de tinereţe ale Anei Blandiana ("Iubesc ploile,/ Iubesc cu patimă ploile etc,"). Şi cu ceva din Angela Marinescu sau din Nina Cassian (azi puţin citată); sau din Maria Banuş, cea din "Ţara fetelor" (pentru că ezit să numesc şi congenere ale Adrianei Lisandru; şi, pentru moment, nici nu e cazul).
Unde naiba sunt peniţele alea?
sincer, incep si eu sa nu mai deosebesc vacile de gaini, in contextul vanarii puterii din dosarul" trofeul calitatii". ironic spus calitatii, mai ironic mi se pare cum parodia asta s-a mulat pe un tragico-comic, banuiesc eu negandit in prima instanta. sa fim seriosi, singurul cuvant care mai lipseste din text este preaobisnuitul "manea". banuiesc ca marga a decis sa mai schimbe placa. insa mie tot imi aduce a manelistic si prost gust.
"vino tu doamne să vedem
ce este stricat și ce mai e bun
din ferma animalelor" - sa zicem ca te-ai referit la valeriu sterian cu al lui slagar vino Doamne. pacat ca nu ti-a iesit profunzimea si nici puterea versului. tot ce ai facut aici a fost sa parodiezi, intr-un stil foarte prost, atat o poezie de suflet( de parca te-a deranjat asta vreodata) creandu-ti ca pretext ouale arestate ale lui nastase, folosindu-te si de cateva elemente mai culturale care deh, dau bine la urechea celui care stie.
trebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.
“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.
aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.
s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)
altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.
este neasemuită.
ştiu că prezentul este un "asigurator" mult mai eficace decât imperfectul care... tocmai că nu e perfect, dar tinde către...
ştii ce mă bucură foarte tare? faptul că începând de la textul meu ţi-a ieşit o aşa poezie!
o voi păstra. mulţumesc.
Cred ca n-am vrut sa-mi placa de la inceput poezia asta - poate pentru ca imi aduce aminte de iluzia din care musca inima...si brusc devine atotnestiutoare in ale dragostei. Mie imi apare ca un text legat si transparent, o imbratisare a acelorasi cuvinte care, acum te mangaie, acum te decapiteaza. Si nu intotdeauna, si nu oricui, ii mai creste o inima in loc.
parerea mea ramine ca a scrie un text poetic religios si contextualizat istoric este foarte greu daca nu imposibil. este foarte usor sa aluneci in bombasticism adulator sau descriptiv insipid. poezia nu este "ana are mere" ci poezia este "ana are mere... in sin" ca si sexualitatea, spiritul religios poate deveni foarte plictisitor daca nu stie sa ascunda si sa sugereze subtil. osanale poate scrie oricine, poezie foarte putini. dar nu iti fa probleme, puteam sa fiu si mai dur
asa cum esti totdeauna intrebata "ce greutate a avut?" asa ar trebui sa te intrebe "si ce ai visat?" ...si poate ca un asemenea poem (partea a doua :)) ar trebui distribuit o data cu formularele, la intrare... cu stima, tm
Și mai mare bucurie mi-ai făcut, Anna! Sunt onorat de ceea ce spui, de tipul receptării tale. Mulțumesc pentru citirea atentă și rămân impresionat de capacitatea ta de a prefira sensurile poeziei mele. Foarte rar, aproape niciodată, nimeni nu merge atât de departe.
Bine venit interviul. Un gen mult mai dificil decât pare și decât apare în inflaționista lui prezență radio-vizuală. Dl. Cernica este unul dintre puținii noștri gânditori filosofici, nu doar profesori de filosofie (specie ăerfect onorabilă de altfel).
atunci bănuiesc că cel mai simplu ar fi să așteptăm câțiva zeci de ani pentru a afla dacă ceea ce se scrie astăzi mai poate fi considerat poezie sau nu. pentru că așa cum ai spus și tu, Paul, poezia curată se va distinge și alege în timp de cea care doar a urmărit factorul „faimă”, atât de stupid într-un timp în care absolut totul se reciclează sau aruncă la gunoi după prima folosire.
haina aceea care îmbracă sufletul
a rămas fără nasturi
niciodată cusuţi
mai bine ar fi fără "niciodată cusuţi"
acest autor are, la cinci minute de la postare, 50 de vizualizari. cum e posibil? stau cititorii lui în tranşeu şi la comanda "porniţi" sar la atac?
poate cineva să mă lumineze? nu întreb din invidie, am o mică piedică de înţelegere.
apoi, se poate să i se dea posibilitatea de a interacţiona cu cititorul? că altfel vorbim de pomană.
acuma, e firesc gestul meu, chiar anticipabil, dar te rog să renunți la varianta care nu este bună, ai ajuta mai mult cititorul, zic eu, să nu îl zăpăcești. Despre volum mi-am exprimat părerea și te felicit! Ceea ce cred și îmi doresc este ca site-ul Hermeneia să aibă cât mai multe asemenea lansări online. Drept pentru care apreciez gestul tău, om bun. La mulți ani, Andrei!
Cam la fel cu aceea cand am aflat ca ai dat pseudonimul la posta romana :)). Glumesc. O surpriza placuta. Mai rau e ca nu am apucat sa trimit cartea inapoi, dar vine si vremea ei.
A.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
yester – iti multumesc ca ma citesti, ca imi lasi semne si ma bucur mai ales cand gasesti ceva de luat... despre lirism... oare e de bine? caci despre falimentul tau, nici o sansa:) aranca – esti o persoana de echilibru a site-ului, asa te vad eu cum vii mereu cu o parere, care intotdeauna se dovedeste a fi obiectiva, ma ajuti mult sa vad cum imi este receptata poezia... poemul acesta apartine unor vremuri mai bune, mi-a surprins sufletul in aceea oaza de lumina... n-o sa pot reveni sa-l lucrez, prefer sa pastrez intacta aceea lumina care a fost ... finalul voiam sa aduca forta unor maini impreunate care pot schimba albii ... referitor la „primenirea” poemului, inteleg ce spui, te referi la linia ascendenta pe care trebuie sa o aiba in general versurile, doar ca ... daca am primeni zilnic hainele poemului cred ca am scrie un singur poem toata viata, pe care l-am tot ajusta mereu:)
experimentele acestea Ramona/Rameau par monologuri in aceeasi tenta cromatica. un fel de a experimenta apropieri/departari, refugii, portocale mecanice. doi autori care se completeaza fericit. Adio dar ramin cu tine, cum zicea si filmul.
finalul cu moartea care a trecut si dusa a fost, e o imagine cu impact poate chiar prin absurdul afirmatiei, caci moartea ca si viata este in toate dar aceste realitati obiective, sunt la indemana imaginatiei noastre, putem sa le schimbam dupa bunul plac ! :) un text cu imagini frumos construite !
Multumesc, Silvia, pentru aceste opinii pertinente. Care dovedesc nu doar că un critic este şi el un scriitor, este, cum am mai spus, "un prozator sobru şi un poet de idei", dar că si scriitorul poate (şi trebuie) să fie niţeluş critic.
Altminteri, Vladiimir Streinu spunea aşa: "Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic; dar cum voi înţelege ca un critic să nu fie şi poet". Asta nu înseamnă că el trebuie neapărat să scrie poezii...Dar critica are şi ea nevoie de inspiraţie. De aceea există critici buni şi plăcuţi ca lectură şi critici arizi...
paul, ma bucur ca ai trecut cu "ganduri bune" ... urmatorul meu volum de versuri se va numi probabil: "scrisori de imblanzit mainile" si ma bucur ca-ti suna bine acest titlu... despre eliminarile acelea, ai dreptate, problema e ca doar in pagina dupa ce postez, pot vedea poezia detasat... sensibilitatea mea? sper sa o pot ridica la rang de poezie :) mi-a facut placere sa te aud, va trebui sa ma crezi caci nici mie nu-mi place "sa spun ce nu cred"... numai bine!
Vă mulțumim pentru intervenții și aprecieri la adresa Cenaclului Virtualia. E drept că din grabă, neatenție, oboseală, am făcut oarece greșeli de redactare a textului, pe care le-am corectat ulterior și pentru care îmi cer scuze încă o dată.
Iată cum, al patrulea anotimp vine frumos, elegant, discret, liniştit chiar şi acolo...Mi-a plăcut că autorul vede trecerea timpului ca o intoarcere in sine:
,,Aici,
nu se mai întâmplă nimic,
doar ceva metalic,
cu-ncetinitorul,
tot mai încet,
tot înapoi."
Un poem în care liniştea predomină, tronează, iar acel ,,Ceva metalic" ,,sună cu-ncetinitorul". Mi-a plăcut mult.
adica inima ta e contrabandista? :) cica se castiga mai bine din whiskey si tigari. :) candva mergea si aurul, dar s-a scumpit rau si s-au inmultit controalele vamale.
lasand gluma la o parte, chiar nu stiu ce castig aduc poeziei insertiile astea turcesti. am citit-o si cu, si fara ele. mi-a placut mai mult fara.
(inceputul, mai ales, si strofa a treia)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
PS: mi-a placut mult ideea din final!
pentru textul : Dumnezeu, văzut din zgârie-nori demultumesc, Virgil..
pentru textul : Say 'aaAaAAaaaAa’ deUn text remarcabil. Ca psihologie, ca ritm, ca radicalitate a rostirii, revoltei, dar şi asumării. Situat, ca expresie a feminităţii, la polul opus poemelor de tinereţe ale Anei Blandiana ("Iubesc ploile,/ Iubesc cu patimă ploile etc,"). Şi cu ceva din Angela Marinescu sau din Nina Cassian (azi puţin citată); sau din Maria Banuş, cea din "Ţara fetelor" (pentru că ezit să numesc şi congenere ale Adrianei Lisandru; şi, pentru moment, nici nu e cazul).
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deUnde naiba sunt peniţele alea?
virgil, e opinia ta și o respect. dar acestea nu sunt clișee, ori nu avem aceeași noțiune a cuvântului clișeu.
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave desincer, incep si eu sa nu mai deosebesc vacile de gaini, in contextul vanarii puterii din dosarul" trofeul calitatii". ironic spus calitatii, mai ironic mi se pare cum parodia asta s-a mulat pe un tragico-comic, banuiesc eu negandit in prima instanta. sa fim seriosi, singurul cuvant care mai lipseste din text este preaobisnuitul "manea". banuiesc ca marga a decis sa mai schimbe placa. insa mie tot imi aduce a manelistic si prost gust.
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile de"vino tu doamne să vedem
ce este stricat și ce mai e bun
din ferma animalelor" - sa zicem ca te-ai referit la valeriu sterian cu al lui slagar vino Doamne. pacat ca nu ti-a iesit profunzimea si nici puterea versului. tot ce ai facut aici a fost sa parodiezi, intr-un stil foarte prost, atat o poezie de suflet( de parca te-a deranjat asta vreodata) creandu-ti ca pretext ouale arestate ale lui nastase, folosindu-te si de cateva elemente mai culturale care deh, dau bine la urechea celui care stie.
trebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.
“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.
aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.
s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)
altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.
P.S. Ah, mi-a luat-o paul înainte!!! asta e...
pentru textul : De-a singurul deeste neasemuită.
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii deştiu că prezentul este un "asigurator" mult mai eficace decât imperfectul care... tocmai că nu e perfect, dar tinde către...
ştii ce mă bucură foarte tare? faptul că începând de la textul meu ţi-a ieşit o aşa poezie!
o voi păstra. mulţumesc.
Cred ca n-am vrut sa-mi placa de la inceput poezia asta - poate pentru ca imi aduce aminte de iluzia din care musca inima...si brusc devine atotnestiutoare in ale dragostei. Mie imi apare ca un text legat si transparent, o imbratisare a acelorasi cuvinte care, acum te mangaie, acum te decapiteaza. Si nu intotdeauna, si nu oricui, ii mai creste o inima in loc.
pentru textul : sephirot III deparerea mea ramine ca a scrie un text poetic religios si contextualizat istoric este foarte greu daca nu imposibil. este foarte usor sa aluneci in bombasticism adulator sau descriptiv insipid. poezia nu este "ana are mere" ci poezia este "ana are mere... in sin" ca si sexualitatea, spiritul religios poate deveni foarte plictisitor daca nu stie sa ascunda si sa sugereze subtil. osanale poate scrie oricine, poezie foarte putini. dar nu iti fa probleme, puteam sa fiu si mai dur
pentru textul : Athosul deasa cum esti totdeauna intrebata "ce greutate a avut?" asa ar trebui sa te intrebe "si ce ai visat?" ...si poate ca un asemenea poem (partea a doua :)) ar trebui distribuit o data cu formularele, la intrare... cu stima, tm
pentru textul : gourmet denu, ci pentru ca asa este civilizat
pentru textul : acatist deȘi mai mare bucurie mi-ai făcut, Anna! Sunt onorat de ceea ce spui, de tipul receptării tale. Mulțumesc pentru citirea atentă și rămân impresionat de capacitatea ta de a prefira sensurile poeziei mele. Foarte rar, aproape niciodată, nimeni nu merge atât de departe.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deBine venit interviul. Un gen mult mai dificil decât pare și decât apare în inflaționista lui prezență radio-vizuală. Dl. Cernica este unul dintre puținii noștri gânditori filosofici, nu doar profesori de filosofie (specie ăerfect onorabilă de altfel).
pentru textul : Despre căile filosofării deatunci bănuiesc că cel mai simplu ar fi să așteptăm câțiva zeci de ani pentru a afla dacă ceea ce se scrie astăzi mai poate fi considerat poezie sau nu. pentru că așa cum ai spus și tu, Paul, poezia curată se va distinge și alege în timp de cea care doar a urmărit factorul „faimă”, atât de stupid într-un timp în care absolut totul se reciclează sau aruncă la gunoi după prima folosire.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dehaina aceea care îmbracă sufletul
a rămas fără nasturi
niciodată cusuţi
mai bine ar fi fără "niciodată cusuţi"
acest autor are, la cinci minute de la postare, 50 de vizualizari. cum e posibil? stau cititorii lui în tranşeu şi la comanda "porniţi" sar la atac?
pentru textul : numai umbra depoate cineva să mă lumineze? nu întreb din invidie, am o mică piedică de înţelegere.
apoi, se poate să i se dea posibilitatea de a interacţiona cu cititorul? că altfel vorbim de pomană.
acuma, e firesc gestul meu, chiar anticipabil, dar te rog să renunți la varianta care nu este bună, ai ajuta mai mult cititorul, zic eu, să nu îl zăpăcești. Despre volum mi-am exprimat părerea și te felicit! Ceea ce cred și îmi doresc este ca site-ul Hermeneia să aibă cât mai multe asemenea lansări online. Drept pentru care apreciez gestul tău, om bun. La mulți ani, Andrei!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deCam la fel cu aceea cand am aflat ca ai dat pseudonimul la posta romana :)). Glumesc. O surpriza placuta. Mai rau e ca nu am apucat sa trimit cartea inapoi, dar vine si vremea ei.
pentru textul : pridvorbe deA.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
pentru textul : De vorbă cu tata deyester – iti multumesc ca ma citesti, ca imi lasi semne si ma bucur mai ales cand gasesti ceva de luat... despre lirism... oare e de bine? caci despre falimentul tau, nici o sansa:) aranca – esti o persoana de echilibru a site-ului, asa te vad eu cum vii mereu cu o parere, care intotdeauna se dovedeste a fi obiectiva, ma ajuti mult sa vad cum imi este receptata poezia... poemul acesta apartine unor vremuri mai bune, mi-a surprins sufletul in aceea oaza de lumina... n-o sa pot reveni sa-l lucrez, prefer sa pastrez intacta aceea lumina care a fost ... finalul voiam sa aduca forta unor maini impreunate care pot schimba albii ... referitor la „primenirea” poemului, inteleg ce spui, te referi la linia ascendenta pe care trebuie sa o aiba in general versurile, doar ca ... daca am primeni zilnic hainele poemului cred ca am scrie un singur poem toata viata, pe care l-am tot ajusta mereu:)
pentru textul : sărutul de sare defrumos. o gura de aer. chiar aseara a cîntat tatiana stepa in copou si una din piese a fost "copaci fara padure"
pentru textul : la marginea drumurilor deexperimentele acestea Ramona/Rameau par monologuri in aceeasi tenta cromatica. un fel de a experimenta apropieri/departari, refugii, portocale mecanice. doi autori care se completeaza fericit. Adio dar ramin cu tine, cum zicea si filmul.
pentru textul : Adio deda, captivanta proza.parca astept continuarea din care sa aflu ca unul din personaje nu a mai urcat la stația știută. oare ce s-a întâmplat cu el?
pentru textul : autobuz fără destinaţie definalul cu moartea care a trecut si dusa a fost, e o imagine cu impact poate chiar prin absurdul afirmatiei, caci moartea ca si viata este in toate dar aceste realitati obiective, sunt la indemana imaginatiei noastre, putem sa le schimbam dupa bunul plac ! :) un text cu imagini frumos construite !
pentru textul : O altfel de noapte demărturisesc că nu am citit majoritatea textelor postate de tine aici. dar am impresia că proza îți reușește ceva mai mult.
pentru textul : Există viață după… deMultumesc, Silvia, pentru aceste opinii pertinente. Care dovedesc nu doar că un critic este şi el un scriitor, este, cum am mai spus, "un prozator sobru şi un poet de idei", dar că si scriitorul poate (şi trebuie) să fie niţeluş critic.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deAltminteri, Vladiimir Streinu spunea aşa: "Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic; dar cum voi înţelege ca un critic să nu fie şi poet". Asta nu înseamnă că el trebuie neapărat să scrie poezii...Dar critica are şi ea nevoie de inspiraţie. De aceea există critici buni şi plăcuţi ca lectură şi critici arizi...
paul, ma bucur ca ai trecut cu "ganduri bune" ... urmatorul meu volum de versuri se va numi probabil: "scrisori de imblanzit mainile" si ma bucur ca-ti suna bine acest titlu... despre eliminarile acelea, ai dreptate, problema e ca doar in pagina dupa ce postez, pot vedea poezia detasat... sensibilitatea mea? sper sa o pot ridica la rang de poezie :) mi-a facut placere sa te aud, va trebui sa ma crezi caci nici mie nu-mi place "sa spun ce nu cred"... numai bine!
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile deVă mulțumim pentru intervenții și aprecieri la adresa Cenaclului Virtualia. E drept că din grabă, neatenție, oboseală, am făcut oarece greșeli de redactare a textului, pe care le-am corectat ulterior și pentru care îmi cer scuze încă o dată.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție decred ca trebuia sa observ ca exista si pagina 2 inainte sa raspund :D.
Scuzele mele...
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deIată cum, al patrulea anotimp vine frumos, elegant, discret, liniştit chiar şi acolo...Mi-a plăcut că autorul vede trecerea timpului ca o intoarcere in sine:
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii de,,Aici,
nu se mai întâmplă nimic,
doar ceva metalic,
cu-ncetinitorul,
tot mai încet,
tot înapoi."
Un poem în care liniştea predomină, tronează, iar acel ,,Ceva metalic" ,,sună cu-ncetinitorul". Mi-a plăcut mult.
adica inima ta e contrabandista? :) cica se castiga mai bine din whiskey si tigari. :) candva mergea si aurul, dar s-a scumpit rau si s-au inmultit controalele vamale.
lasand gluma la o parte, chiar nu stiu ce castig aduc poeziei insertiile astea turcesti. am citit-o si cu, si fara ele. mi-a placut mai mult fara.
pentru textul : despre inima mea de(inceputul, mai ales, si strofa a treia)
Pagini