Singurul lucru de care am să vorbesc acum este titlul. Părera mea este că, atunci când acesta este in altă limbă, faptul trebuie jsutificat satisfăcător. Altfel, se produce un efect snob (moda titlurilor străine ori apariţia simbolurilor /, &, *, etc)...
nu pot da penite de aur la nesfarsit , ar parea ciudat, dar imi place poemul. in plus l-am simtit ca si cum cineva ar fi fost grabit sa il dea citirii, cu mandrie . nu din cauza micului cuvant gresit scris am dedus. nu. am simtit o rasuflare de poet grabit. ce oare sa insemne.
e atat de sensibil, pianul ma vrajeste, scoicile si soarele.copilul din mine s-a trezit refuzand adolescenta pentru a fi zeu, a se integra precum zeul in frumusetea si forta libertatii. multumesc!
ti-am adaugat eu link-ul la baza textului. cimpul subtitlului nu accepta HTML pe Hermeneia.
daca stii sa editezi in HTML mai poti edita ca numele poeziei mentionate sa se deschida ca link, etc
Mulţumesc mult pentru opinie, Virgil, peniţa e primită deja, prin aprecierea ta faţă de poem. Dintr-o pornire ludică am scris astfel finalul, mi-a plăcut să împing astfel poemul, şi cred că o să îl las aşa. Te aştept oricând cu drag, părerea ta contează mult, cum un feedback obiectiv conferă celui care scrie puncte de sprijin.
Cristina, sub orice text, poţi comenta cât vrei, de absolut câte ori vrei, atâtat timp cât o faci regulamentar. Şi nu doar tu, ci orice user.
Mai spun doar că eu nu am spus, aici, despre ceva că ar fi patetic şi că "o spuză amară de cuvinte / îi curgea pe lângă buze/ ca ploaia torenţială" mi se par infinit mai bune decât "cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie". Varianta pe care ai ales-o am vrut să ţi-o propun, dar, pentru că nu obisnuiesc să... m-am abţinut.
Fără să-mi arog merite, acum, mi se pare un text mai bun.
...că veni vorba și faptul ar trebui să mă oftic puțin, pentru că nu consider pagina mea de pe aici un îndreptar de comentarii. dar știind corectitudinea ta, Bianca, am să neglijez prima parte a incursiunii tale în comentariul Violetei și am să remarc, bucuros, că la fel cum Paul Sân-Petru sesiza nonșalant cu ceva ,multă, vreme în urmă... îmi place să termin unele poeme în virgulă. Pentru a se prelungi trena emoțională înspre cititor, spunea cunoscutul scriitor gălățean, fapt remarcat și de Violeta, mai apoi, în unele poeme recente... fapt care iată ți se pare, cu ironia finuță de rigoare, interesant și ție. Cât despre "înclinația" mea către teatru chiar contează dacă mi-ai mai spus? Adicătelea dacă te repeți?Smile. Înțeleg perfect demersul tău și e fair că ai scris și despre text.Mulțam de "ocheadă", Bianca! cu gânduri bune, același actor trist, paul
Adrian, dacă tu te consideri talentat, atunci nu pot decât să mă bucur de faptul că mă număr printre cei lipsiți de talent.
Pe de altă parte, totuși, nu e păcat să-ți irosești timpul pe unul ca mine, fără talent? să te dedai unor activități reprobabile cum ar fi confecționarea unor comentarii kilometrice sub textele unui autor netalentat? Nu era mai bine să-ți investești timpul în confecționarea unui alt poem? Sau poate că nu ...
Eugen
Raluca,
părerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
si totusi de acolo, din aceasta Venetie spectaculoasa cuprinzi opera lui Canaletto si a succesorilor lui (Bellotto, Visentini, Marieschi, Guardi) iar oamenii pe care nu-i astepti primesc pe rand, din larg, absurdul niciodata...
Ioana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
Nici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
aici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)
mi am dat seama din secunda 2, cand intins in pat, recitam poemul pisicii mele, pe intuneric. corect, leul nu apartine, aici, aceluiasi areal poetic. dar nu m-am mai ridicat azi noapte din pat. am scos si mugurul, de ciuda comului tau. da copacu nu. sa moara poetii
am incercat sa vad in ce masura reusesc sa redau vietii in general si inutilitatea eternei amanari, in mod special. O sa ma mai gandesc la sugestia dumneavoastra pentru care va multumesc,
da, pentru un text in care Andu este poet. poate finalul e putin in plus dar textul e excelent si elegant. se vede ca autorul a fost exigent cu cuvintele, poate chiar zgircit. la mai multe.
faină atitudinea. cîteodata iti vine sa te adresezi asa maselor. totusi, sunt (foarte) manipulabile. pot ajunge in mîinile unui om destoinic si ar iesi ceva-ceva
iata ca mcdonaldizarea societatii, in asteptarea sarbatorilor, poate fi una destul de acceptabila. lumea in care traim isi are frumusetea ei. imi plac mai mult din partea a doua delicatetea si izul de ataraxie, ca mirosul de julfă
Poemul are tot ce îi trebuie, mirare și ironie, ideea și mesajul sunt clare, exprimarea simplă, fără echivoc, finalul întors din condei m-a făcut să zâmbesc. E greu să mai scrii ceva nou despre simboluri abuzate în poezie precum clepsidra. Cred că merită peniță, de aur.
E interesant ce spune Virgil. Ce vreau să spun? Vezi, textul ăsta e realist în România și "subrealist", probabil macabru, în America. Asta ca să vezi ce înseamnă cititorul. Alt(cum)fel, textul e foarte bun, atent, ascuțit ca un bisturiu care disecă rând pe rând caractere în numai câteva tăieturi, conturându-le, totuși, distinct. De excepție capacitatea această minuțioasă a autoarei.
graunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
crezi bine, Vlad! pe un om ca tine nu am cum să mă supăr! și mai ales că avem atâta "drum" împreună... nu mai ții minte farsele pe care i le făceai Adrianei de 1 aprilie cum că ar fi fost plagiată? sau altele:)? acel Vlad este încă în tine, cu toată puterea maturității! voi fi prietenul tău, pentru că respect ceea ce scrii/faci! cu mult drag, o zi frumoasă! și același prieten!
ideea centrala era urmatorul paradox: cine/ce are timp sa gandeasca, nu poate gandi, iar cine nu are timp sa gandeasca destul/cat ar dori, poate gandi. si cred ca poezia se naste tocmai din antagonii, chiar daca este vorba despre pareri antitetice ale celor ce au citit o anumita poezie sau despre paradoxuri constatate de autor.
Of, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
Călin, e un paradox aparent, fiindcă, sub masca aristocrației rigide și pedante, întotdeauna se zbate, se ascunde o pasiune. Vezi cărți, filme etc. ce dezvăluie pasiunea de dincolo de gheață și principiile indiferent cărei clase nobile. Și imaginează-ți, se poate tangoul în cercul aristocraților. Depinde pe ce scenă îl vezi. Mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dia, eu as reformula primul vers, nu este o imagine reusita!
pentru textul : Şase dimineaţa decu drag, ioana
raluca
sincer, nu mai stiu. e asa cum e, n-am ce sa-i fac. imi pare insa tare bine c-ai trecut, si, recunosc, ca a avut un efect asupra ta.
pentru textul : Poezie pentru orbi deSingurul lucru de care am să vorbesc acum este titlul. Părera mea este că, atunci când acesta este in altă limbă, faptul trebuie jsutificat satisfăcător. Altfel, se produce un efect snob (moda titlurilor străine ori apariţia simbolurilor /, &, *, etc)...
pentru textul : Și cu zâna ce facem? dePoemul e un crescendo in care finalul emotioneaza fantastic. Si mie imi place mult Andre Rieu.
pentru textul : Lecții de desen pentru alungat singurătatea denu pot da penite de aur la nesfarsit , ar parea ciudat, dar imi place poemul. in plus l-am simtit ca si cum cineva ar fi fost grabit sa il dea citirii, cu mandrie . nu din cauza micului cuvant gresit scris am dedus. nu. am simtit o rasuflare de poet grabit. ce oare sa insemne.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ dee atat de sensibil, pianul ma vrajeste, scoicile si soarele.copilul din mine s-a trezit refuzand adolescenta pentru a fi zeu, a se integra precum zeul in frumusetea si forta libertatii. multumesc!
ti-am adaugat eu link-ul la baza textului. cimpul subtitlului nu accepta HTML pe Hermeneia.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dedaca stii sa editezi in HTML mai poti edita ca numele poeziei mentionate sa se deschida ca link, etc
Mulţumesc mult pentru opinie, Virgil, peniţa e primită deja, prin aprecierea ta faţă de poem. Dintr-o pornire ludică am scris astfel finalul, mi-a plăcut să împing astfel poemul, şi cred că o să îl las aşa. Te aştept oricând cu drag, părerea ta contează mult, cum un feedback obiectiv conferă celui care scrie puncte de sprijin.
pentru textul : Balada florii de mătasă deCristina, sub orice text, poţi comenta cât vrei, de absolut câte ori vrei, atâtat timp cât o faci regulamentar. Şi nu doar tu, ci orice user.
Mai spun doar că eu nu am spus, aici, despre ceva că ar fi patetic şi că "o spuză amară de cuvinte / îi curgea pe lângă buze/ ca ploaia torenţială" mi se par infinit mai bune decât "cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie". Varianta pe care ai ales-o am vrut să ţi-o propun, dar, pentru că nu obisnuiesc să... m-am abţinut.
Fără să-mi arog merite, acum, mi se pare un text mai bun.
pentru textul : cântec candriu deElaaa! nu e balerin, e baleTIST!!! Congraț (că tot văd că e moda englezicalelelor) Dorin, pentru găselniță!
pentru textul : cheile de...că veni vorba și faptul ar trebui să mă oftic puțin, pentru că nu consider pagina mea de pe aici un îndreptar de comentarii. dar știind corectitudinea ta, Bianca, am să neglijez prima parte a incursiunii tale în comentariul Violetei și am să remarc, bucuros, că la fel cum Paul Sân-Petru sesiza nonșalant cu ceva ,multă, vreme în urmă... îmi place să termin unele poeme în virgulă. Pentru a se prelungi trena emoțională înspre cititor, spunea cunoscutul scriitor gălățean, fapt remarcat și de Violeta, mai apoi, în unele poeme recente... fapt care iată ți se pare, cu ironia finuță de rigoare, interesant și ție. Cât despre "înclinația" mea către teatru chiar contează dacă mi-ai mai spus? Adicătelea dacă te repeți?Smile. Înțeleg perfect demersul tău și e fair că ai scris și despre text.Mulțam de "ocheadă", Bianca! cu gânduri bune, același actor trist, paul
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine deAdrian, dacă tu te consideri talentat, atunci nu pot decât să mă bucur de faptul că mă număr printre cei lipsiți de talent.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. dePe de altă parte, totuși, nu e păcat să-ți irosești timpul pe unul ca mine, fără talent? să te dedai unor activități reprobabile cum ar fi confecționarea unor comentarii kilometrice sub textele unui autor netalentat? Nu era mai bine să-ți investești timpul în confecționarea unui alt poem? Sau poate că nu ...
Eugen
Raluca,
pentru textul : cântec de dragoste depărerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
De acord cu Silvia - "turnat" e greoi/grav,
soarele va ieşi viu ca o pasăre de sub roţile trenului - foarte frumos.
pentru textul : aer rupt desi totusi de acolo, din aceasta Venetie spectaculoasa cuprinzi opera lui Canaletto si a succesorilor lui (Bellotto, Visentini, Marieschi, Guardi) iar oamenii pe care nu-i astepti primesc pe rand, din larg, absurdul niciodata...
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deIoana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
pentru textul : gourmet deNici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
pentru textul : noapte cu plată departea cu inima
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
pentru textul : Perspectivă deaici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)
mi am dat seama din secunda 2, cand intins in pat, recitam poemul pisicii mele, pe intuneric. corect, leul nu apartine, aici, aceluiasi areal poetic. dar nu m-am mai ridicat azi noapte din pat. am scos si mugurul, de ciuda comului tau. da copacu nu. sa moara poetii
pentru textul : gata de aruncat în prăpastie mirii deam incercat sa vad in ce masura reusesc sa redau vietii in general si inutilitatea eternei amanari, in mod special. O sa ma mai gandesc la sugestia dumneavoastra pentru care va multumesc,
pentru textul : Inutil deda, pentru un text in care Andu este poet. poate finalul e putin in plus dar textul e excelent si elegant. se vede ca autorul a fost exigent cu cuvintele, poate chiar zgircit. la mai multe.
pentru textul : querida defaină atitudinea. cîteodata iti vine sa te adresezi asa maselor. totusi, sunt (foarte) manipulabile. pot ajunge in mîinile unui om destoinic si ar iesi ceva-ceva
pentru textul : Zâmbet întors deşi ale diavolului tasmanian. typo
pentru textul : ai putea scrie un poem despre asta dedeşi poate e o încercare de a inova pe mine nu a reuşit să mă convingă
iata ca mcdonaldizarea societatii, in asteptarea sarbatorilor, poate fi una destul de acceptabila. lumea in care traim isi are frumusetea ei. imi plac mai mult din partea a doua delicatetea si izul de ataraxie, ca mirosul de julfă
pentru textul : i’m lovin’it dePoemul are tot ce îi trebuie, mirare și ironie, ideea și mesajul sunt clare, exprimarea simplă, fără echivoc, finalul întors din condei m-a făcut să zâmbesc. E greu să mai scrii ceva nou despre simboluri abuzate în poezie precum clepsidra. Cred că merită peniță, de aur.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deE interesant ce spune Virgil. Ce vreau să spun? Vezi, textul ăsta e realist în România și "subrealist", probabil macabru, în America. Asta ca să vezi ce înseamnă cititorul. Alt(cum)fel, textul e foarte bun, atent, ascuțit ca un bisturiu care disecă rând pe rând caractere în numai câteva tăieturi, conturându-le, totuși, distinct. De excepție capacitatea această minuțioasă a autoarei.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine degraunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
pentru textul : Simplu decrezi bine, Vlad! pe un om ca tine nu am cum să mă supăr! și mai ales că avem atâta "drum" împreună... nu mai ții minte farsele pe care i le făceai Adrianei de 1 aprilie cum că ar fi fost plagiată? sau altele:)? acel Vlad este încă în tine, cu toată puterea maturității! voi fi prietenul tău, pentru că respect ceea ce scrii/faci! cu mult drag, o zi frumoasă! și același prieten!
pentru textul : autumn sîc deideea centrala era urmatorul paradox: cine/ce are timp sa gandeasca, nu poate gandi, iar cine nu are timp sa gandeasca destul/cat ar dori, poate gandi. si cred ca poezia se naste tocmai din antagonii, chiar daca este vorba despre pareri antitetice ale celor ce au citit o anumita poezie sau despre paradoxuri constatate de autor.
pentru textul : anura sapiens sapiens deOf, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă deCălin, e un paradox aparent, fiindcă, sub masca aristocrației rigide și pedante, întotdeauna se zbate, se ascunde o pasiune. Vezi cărți, filme etc. ce dezvăluie pasiunea de dincolo de gheață și principiile indiferent cărei clase nobile. Și imaginează-ți, se poate tangoul în cercul aristocraților. Depinde pe ce scenă îl vezi. Mulțumesc.
pentru textul : Tango dePagini