Saphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
Ecaterina, 1.citez din crezul tău artistic : "gestionez patetismul ca și cum e mai important decît să gîndim în imagini de fapt ce e important și cum se împacă asta cu nevoia de fugă se mai spune că trăim prin alții" Fiecare poezie are patetismul ei și mă mir că nu știi acest lucru. 2.Ana are mere.Tu nu ai proprietatea termenilor.Poezia aste o formă de abstracțiune. 3.Ești o poetă talentată dar rebelă doar la nivelul comentariilor.La vârsta ta , crezi că ai pătruns sensurile infantilismului și te poți hazarda în asemenea aprecieri ? Eu te stimez, încearcă te rog să te ridici la valoarea poeziilor tale, Laurențiu
De acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
Mulțam de lectură Virgile, iote că mai citește omul și ceva bun pe Hermeneia din când în când, deci merită, right.
Eu n-am nicio problemă cu abscons pe care jumate din români îl pronunță și îl scriu absconcs e un cuvânt care îmi place mult, că e neologism sau nu, asta știe cel mai bine un membru al usr-sg.
Am însă o problemă cu acea bulă a realității care dă un ton ingineresco-umoristic total nepotrivit poemului. Părerea mea ar fi să îmbraci (atributezi) bula înainte să o atribui realității, deci nu așa simplu ca pe o generică bulă.
Andu
mi-era dor de textele tale, disparusesi de-o vreme.
m-am intrebat daca e vreo diferenta intre cel de acum si cele mai vechi. la prima vedere as zice ca nu. apoi...parca am simtit gheatza.
toate amintirile astea au in ele ceva dintr-o jucarie pe care o vezi prizoniera in gheatza.
O doză de suprarealism bine strunită. Libertatea în unu este egală cu sclavia, mai ales când sunt puţine staţii. Mesajul textului (şi la nivel expresiv, şi la nivel ideatic) se învârte elegant între oniric şi real. De remarcat şi comparaţiile acestui text. Felicitări!
poemul acesta este o forta in sine, pentru ca l-am scris eu:). sincer eu cred ca diluarea vine doar din randurile date de tine. dar, are totusi un rost. centru poeziei este identic_cu centrul universului, adica este peste tot, multumesc de trecere si ne mai citim
excelent poemul. ma bucur ca a fost "premiat" si chiar s-a iscat in subsolul sau (încă) o păruială (absolut inutilă). poate tocmai acest amalgam nediferentiat de valoare literara, arogante autoritare, pseudopolemici, mâzgă ieftină aruncată de nu-stiu-cine pt nu-stiu-care, descriu cel mai bine portretul acestui sit. "hei voi ăștia care cărați cu voi câte o iubire imposibilă, voi ăștia" -da alma, suntem destul de puțini... si cam asfixiati de marele curent al iubirilor posibile.
Ce chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
nu ar fi trebuit să te pierzi aşa de uşor, poate doar din cauza celui la care fac aluzie.
mulţumesc, Paul, şi de data aceasta. apreciez faptul că ai citit şi ţi-ai exprimat părerea.
Sesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.
Şi ieri şi azi am citit poemul, ba am mai citit şi ceva din urmă, ultimele şi primele postări. Este o preocupare vădită pentru versul clasic, însă am mereu senzaţia că citesc toţi clasicii înghesuiţi în unul. Nu gust nimic nou, nici ca expresie, nici ca idee, mesaj. Fond liric există. Poate dacă s-ar încerca exprimarea în vers alb....
S-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc.
Iau doar primul vers ca exemplu:
,,Fi’ndcă steaguri negre sufletele poartă"
În mod firesc, fără artificii, ar sun aşa:
,,Fiindcă sufletele poartă steaguri negre".
Cu respect pentru simţămintele autorului, cu colegialitate, mi-am exprimat aceste câteva gânduri.
e o temă prea uzitată. A se vedea şi prima scrisoare a lui Eminescu. E interesant limbajul aici, dar prea stînjenitoare acea repetiţie. Finalul îmi pare aruncat acolo, să fie.
LIM.
: parca as citi ceva expandat :). nu intrevad nimic. mihaela e un nume frumos. te cheama sa-o chemi.
ma supara foarte mult ultimul vers. in plus rau.:) zic eu.
și amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
Mulțumesc pentru cuvinte, Younger Sister. Tocmai pentru că sînt în căutarea unei soluții autentice am scris acest anunț. Nu este sub nicio formă un impuls de moment. Este un lucru la care mă gîndesc de aproape un an.
Mulțumesc și ție pentru împărtășirea opiniilor, stranger. Îmi pare rău că nu ai găsit pînă acum curajul să o faci. Pot fi acuzat de foarte multe lucruri dar, așa cum am mai spus-o, absolut nicio persoană care și-a exprimat opiniile despre mine nu a avut motive să se teamă de repercursiuni. Nu există o singură persoană care să fi avut ceva de suferit din această cauză. Inclusiv cei care m-au atacat ad hominem. Deci dacă nu ai avut curajul să o faci pînă acum problema este la tine și nu am cu ce să te ajut în privința aceasta. Îmi pare rău că perseverența mea în a păstra un site civilizat și protejat de reguli a fost interpretată de tine ca fiind dictatură. Mă tem că este o problemă de perspectivă. Nu cred să fi cerut nimănui mai mult decît respectarea regulamentului. Iar respectarea lui a fost co-semnată de tine cînd te-ai înscris. Așa că nu văd unde este problema. Poate mi-o arăți tu cu exemple concrete. Și nu te ascunde după faptul că ai nevoie de permisiunea persoanelor implicate. Obține-o și nu mai arunca cu acuzații nefondate pentru că nu faci decît să te înjosești pe tine. În ce privește „criteriile literare” ale mele sau ale editorilor, nu am promis niciodată prea mult. Ne străduim doar. Și nu cred că am făcut-o cu rea-voință. Tonul și expresiile pe care le folosești îmi comunică însă că s-ar putea să ai o adîncă problemă de insecuritate. În ce privește măsura în care eu scriu sau public în afara Hermeneia te asigur că atunci cînd este cazul o fac. Și nu este cazul să mă „războiesc” cu nimeni. Deocamdată există reviste care îmi cer texte. Unele site-uri mi-au publicat texte chiar și fără a-mi cere permisiunea. Nu văd în ce constă „pozitia inegala de director de site”. Poate îmi explici. Dar în mod serios nu cu vorbe goale, ok?
dacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mercic! „credința fără fapte e moartă”. de-acolo incolo e simplu. cel putin asa se vede de aici.
pentru textul : cu cărțile pe piept deştiu că mai trebuie lucrat pe ici pe colo, în punctele esenţiale, mulţumesc iarăşi Otilia, calea de ieşire se opreşte aici.
pentru textul : restul ar fi spus prematur deSaphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
pentru textul : Moderator pe hermeneia deEcaterina, 1.citez din crezul tău artistic : "gestionez patetismul ca și cum e mai important decît să gîndim în imagini de fapt ce e important și cum se împacă asta cu nevoia de fugă se mai spune că trăim prin alții" Fiecare poezie are patetismul ei și mă mir că nu știi acest lucru. 2.Ana are mere.Tu nu ai proprietatea termenilor.Poezia aste o formă de abstracțiune. 3.Ești o poetă talentată dar rebelă doar la nivelul comentariilor.La vârsta ta , crezi că ai pătruns sensurile infantilismului și te poți hazarda în asemenea aprecieri ? Eu te stimez, încearcă te rog să te ridici la valoarea poeziilor tale, Laurențiu
pentru textul : ochiul lui van gogh deDe acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
pentru textul : plâns acaju deMulțam de lectură Virgile, iote că mai citește omul și ceva bun pe Hermeneia din când în când, deci merită, right.
pentru textul : revelație deEu n-am nicio problemă cu abscons pe care jumate din români îl pronunță și îl scriu absconcs e un cuvânt care îmi place mult, că e neologism sau nu, asta știe cel mai bine un membru al usr-sg.
Am însă o problemă cu acea bulă a realității care dă un ton ingineresco-umoristic total nepotrivit poemului. Părerea mea ar fi să îmbraci (atributezi) bula înainte să o atribui realității, deci nu așa simplu ca pe o generică bulă.
Andu
mi-era dor de textele tale, disparusesi de-o vreme.
m-am intrebat daca e vreo diferenta intre cel de acum si cele mai vechi. la prima vedere as zice ca nu. apoi...parca am simtit gheatza.
toate amintirile astea au in ele ceva dintr-o jucarie pe care o vezi prizoniera in gheatza.
sa mai scrii.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor deO doză de suprarealism bine strunită. Libertatea în unu este egală cu sclavia, mai ales când sunt puţine staţii. Mesajul textului (şi la nivel expresiv, şi la nivel ideatic) se învârte elegant între oniric şi real. De remarcat şi comparaţiile acestui text. Felicitări!
pentru textul : în prețul biletului depoemul acesta este o forta in sine, pentru ca l-am scris eu:). sincer eu cred ca diluarea vine doar din randurile date de tine. dar, are totusi un rost. centru poeziei este identic_cu centrul universului, adica este peste tot, multumesc de trecere si ne mai citim
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă dem-ai facut sa zambesc. mai ales pentru ca nu ma asteptam sa gasesc asa o poezie pe aici.
placut.
pentru textul : Motanul încercuit deexcelent poemul. ma bucur ca a fost "premiat" si chiar s-a iscat in subsolul sau (încă) o păruială (absolut inutilă). poate tocmai acest amalgam nediferentiat de valoare literara, arogante autoritare, pseudopolemici, mâzgă ieftină aruncată de nu-stiu-cine pt nu-stiu-care, descriu cel mai bine portretul acestui sit. "hei voi ăștia care cărați cu voi câte o iubire imposibilă, voi ăștia" -da alma, suntem destul de puțini... si cam asfixiati de marele curent al iubirilor posibile.
pentru textul : și eu te iubesc derepetitia e mama invataturii, vreau sa vad daca-i pe bune;)
pentru textul : stinge becul și ascultă-mă deCe chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
pentru textul : Bisectoare defără diacritice acest text poposește în șantier. poate își va reveni acolo.
pentru textul : Regretul Evei denu ar fi trebuit să te pierzi aşa de uşor, poate doar din cauza celui la care fac aluzie.
pentru textul : emindoină demulţumesc, Paul, şi de data aceasta. apreciez faptul că ai citit şi ţi-ai exprimat părerea.
Sesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.
pentru textul : uneori fac pe prostul decu excepția acelui "însă", pe care l-am corectat, nu m-ai convins cu nimic altceva
pentru textul : psalm de...a uitasem, felicitări pentru implicarea lui Eminem! Nu ar trebui pe alocuri ghilimele?:)
pentru textul : Tunel de liniște deŞi ieri şi azi am citit poemul, ba am mai citit şi ceva din urmă, ultimele şi primele postări. Este o preocupare vădită pentru versul clasic, însă am mereu senzaţia că citesc toţi clasicii înghesuiţi în unul. Nu gust nimic nou, nici ca expresie, nici ca idee, mesaj. Fond liric există. Poate dacă s-ar încerca exprimarea în vers alb....
S-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc.
Iau doar primul vers ca exemplu:
,,Fi’ndcă steaguri negre sufletele poartă"
În mod firesc, fără artificii, ar sun aşa:
,,Fiindcă sufletele poartă steaguri negre".
Cu respect pentru simţămintele autorului, cu colegialitate, mi-am exprimat aceste câteva gânduri.
pentru textul : Rânduri fumegânde deMulţumesc!
pentru textul : La morsa del salto (Maria Luisa Spaziani) deToate cele bune!
PS: mi-a placut mult ideea din final!
pentru textul : Dumnezeu, văzut din zgârie-nori dee o temă prea uzitată. A se vedea şi prima scrisoare a lui Eminescu. E interesant limbajul aici, dar prea stînjenitoare acea repetiţie. Finalul îmi pare aruncat acolo, să fie.
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii deLIM.
: parca as citi ceva expandat :). nu intrevad nimic. mihaela e un nume frumos. te cheama sa-o chemi.
pentru textul : Poemul cu Mihaela dema supara foarte mult ultimul vers. in plus rau.:) zic eu.
și amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deMultumesc de sugestii,dm Titarenco. Să recunosc , nu prea am practicat acest gen de poezie , dar mă stradui, ţinand cont de observatii.
Totem , ai dreptate , neatenţia mea a cauyat eroarea din titlu, în rest mă voi mai gândi
pentru textul : Zborul deV-am obisnuit cu ceva?????????? E grav atunci, foarte grav. Asta inseamna ca trebuie sa va dezobisnuiesc. Merci de apreciere
pentru textul : yin și yang deMulțumesc pentru cuvinte, Younger Sister. Tocmai pentru că sînt în căutarea unei soluții autentice am scris acest anunț. Nu este sub nicio formă un impuls de moment. Este un lucru la care mă gîndesc de aproape un an.
Mulțumesc și ție pentru împărtășirea opiniilor, stranger. Îmi pare rău că nu ai găsit pînă acum curajul să o faci. Pot fi acuzat de foarte multe lucruri dar, așa cum am mai spus-o, absolut nicio persoană care și-a exprimat opiniile despre mine nu a avut motive să se teamă de repercursiuni. Nu există o singură persoană care să fi avut ceva de suferit din această cauză. Inclusiv cei care m-au atacat ad hominem. Deci dacă nu ai avut curajul să o faci pînă acum problema este la tine și nu am cu ce să te ajut în privința aceasta. Îmi pare rău că perseverența mea în a păstra un site civilizat și protejat de reguli a fost interpretată de tine ca fiind dictatură. Mă tem că este o problemă de perspectivă. Nu cred să fi cerut nimănui mai mult decît respectarea regulamentului. Iar respectarea lui a fost co-semnată de tine cînd te-ai înscris. Așa că nu văd unde este problema. Poate mi-o arăți tu cu exemple concrete. Și nu te ascunde după faptul că ai nevoie de permisiunea persoanelor implicate. Obține-o și nu mai arunca cu acuzații nefondate pentru că nu faci decît să te înjosești pe tine. În ce privește „criteriile literare” ale mele sau ale editorilor, nu am promis niciodată prea mult. Ne străduim doar. Și nu cred că am făcut-o cu rea-voință. Tonul și expresiile pe care le folosești îmi comunică însă că s-ar putea să ai o adîncă problemă de insecuritate. În ce privește măsura în care eu scriu sau public în afara Hermeneia te asigur că atunci cînd este cazul o fac. Și nu este cazul să mă „războiesc” cu nimeni. Deocamdată există reviste care îmi cer texte. Unele site-uri mi-au publicat texte chiar și fără a-mi cere permisiunea. Nu văd în ce constă „pozitia inegala de director de site”. Poate îmi explici. Dar în mod serios nu cu vorbe goale, ok?
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com demi se pare ca de la versul patru pornești într-o logoree utopica
pentru textul : pastel de iarnă dedacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
pentru textul : videoconferință cu îngeri depersonal, îmi place "creşti in" - imaginea este suavă, gingaşă. e uşor suprarealistă:)
pentru textul : vorbe de sticlă dePagini