Doamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.
Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:
„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.
A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:
„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.
Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.
În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.
Nelu Jorz,
am si eu o intrebare. De ce este asa de greu sa procedezi corect vis a vis de Hermeneia cind este vorba despre un anunt din acestea? Am inteles ca lucrezi la o revista parca sau la un ziar. Intreb si eu: poate acolo oricine publica orice anunt cind are chef? Astept un raspuns.
Din pacate, in multe locuri din acest text, poezia lipseste cu desavarsire. Versuri banale, fara nici o expresivitate, care ar trebui sa dispara. De exemplu:
până în vârful muntelui e departe
mama mea e plecată
dar diseară o să mă învelească cu pătura
sau
cred că
e iarăși noapte și ploaia se
izbește de pervaz
se izbește se izbește
Concluzia: ce trebuie sa retinem din acest text? Care este mesajul lui? Cu ce impresioneaza cititorul? Ce invatam de la autoare? Intrebari pe care autorul trebuie sa si le puna inainte de a posta un astfel de text.
Dorin, am râs și eu. știi că îmi place charientismul tău. norocul e tot ce le rămâne acestor artiști... nuța... nu prea știu la ce te referi,dar știu că nu ești rău intenționată. eu mă refer la dumnezeul damblagit, promovat de unii discipoli care dau acest sfat paradoxal și scrântit: tot ce iubești omoară și sărută, cum să omori ce iubești apoi să săruți? mulțumesc de semn și bunăvoință! atent, cu gânduri bune, vouă paul
Textul nu-i rau dar si mie mi-a dat impresia de "neasezat"... ma gandesc insa ca poate tocmai aceasta este miza... atunci cand vorbesti despre calatorii nu te poti aseza in forme fixe :) Prea multa graba de a scrie.
corect ii "unui copil caruia ii pasa", nu "care ii pasa", cel putin in provincie.
apoi, termeni ca "aestetica", "cabotin", "animus", "anodine" scad serios din credibilitatea textului care si asa abunda de incercari de imagini needificatoare
de identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
francisc nici nu se pot da altfel de sentințe decît "filosofice"...trust me... alea "deadly serious" oricum vor fi contrazise mai tîrziu. iar contradicția e tot șpilul. if you know what I mean. de obicei dacă ți se spune să nu gîndești ceva e pentru că vor alții să fi gîndit la fel dar nu sunt în stare decît să te contrazică. argumentele pot fi reduse la invidie. la un nimic fuaarte constructiv. diogene bunăoară se masturba în piața publică. "nu avea pic de rușine domnule..." de ce pentru că, spunea el, ar fi minunat doar să te freci pe burtă și să-ți treacă de foame...:) omul a fost poreclit "cîine celest" de Cioran. ei bine asta am pierdut dealungul secolelor de sfiiciune tembelă : animalitatea noastră zeiască. azi nu mai poți să-ți eliberezi nici măcar aerul în surplus tre' să le lingi frumos decența de doi lei a celorlalți în piața publică. să-ți înghiți lașitatea. să te scuipi pe tine însuți. "luminos"..așa cum sugerezi tu parșiv....:) ei bine nu vreau să luminez pe nimeni. vreau doar să arăt că se poate și altfel. chiar dacă sau mai ales dacă s-a mai arătat și nu s-a văzut...quod erat demonstrandum...:) still amical și copchilăros de jegos, george cel asztalos
multumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
întâi titlul în limba franceză mi se pare forțat neexistând o legătură semantică cu textul. Apoi textul e neîngrijit, avem scăpări de tipul șezi în letargie, letargia e o stare în care nu văd cum ai putea să șezi apoi acel ca în duminica fericitului unde probabil că lipsește diactritica altfel versul nu are sens mă duce cu gândul că aici mai e de lucrat. Însă potențial literar autoarea are fără dubiu din partea mea. Aștept noi texte scrise eventual fără această emfază, mai adânci. Succes Andu
Ascultam deunăzi un interviu sau mai bine spus vizionam un interviu cu George Stanca. Şi era întrebat acesta despre poezie. Cum i se pare lui că stau lucrurile în poezia de azi, cum priveşte dumnealui poezia zilelor de acum. Sincer fiind a răspuns că i se pare vulgară, o poezie forţată, etc. A mai spus că îl interesează poezia erosului şi că acolo se regăseşte şi dacă, să zicem, spunea tot autorul, într- o seară devin euforic şi scriu şi a doua zi Virgil T., Silvia B, sau altcineva îmi citeşte poezia, nu ştiu dacă este a mea. Chestia asta mi-a plăcut foarte mult pentru că mi s-a întâmplat să scriu poezie fulger cum o numesc eu, să cadă pur şi simplu din cer, de nu ştiu unde, apoi să o recitesc ca să înţeleg ce am vrut să spun acolo pentru că, evident, am simţit acea stare de ruptură, de transă, în care am simţit că trebuie să scriu atunci şi nu cum tot George Stanca spunea (parafrazez).Eu nu îmi propun să scriu poezie. Adică: bun, mă aşez la masă în secunda asta şi trebuie să scriu. Între orele 14, să zicem, şi 18, trebuie să scriu.
Şi ca să răspund concret la iniţiativa pusă în discuţie de Virgil, personal, cred că din lipsa a ceva scriem, ceva din noi lipseşte, şi cel puţin la mine, e chestiune spirituală, nu este o nemulţumire de cotidian, de viaţă personală, de familie, nu. E vorba de a fi complex, să atingi acea valoare spirituală şi nu pentru ceilalţi ci pentru tine. Este o bucurie şi o renaştere a spiritului. Şi asta mă face pe mine fericită. Reprezintă poezia o stare supremă de fericire?
Fragmentul de la "o iubesc." până la "o iubesc." mi se pare patetic și textul cred că ar căpăta valoare mai mare fără el. E un text foarte bun. E o povestire, e un fragment, urmează continuarea, de unde vine, cum se termină? întrebări la care tu ai putea găsi câte un răspuns.
Virgil, ai dreptate, voi renunța la ultimul rând din text. Și ar mai fi ceva de lucrat și la vizual. Însă azi-noapte, la mine se vedea bine nuanța aceea de violet. Merge și un simplu gri, poate pe o imagine b/w. Îți mulțumesc pentru sugestii și aprecieri, pe care le primesc cu aceeași considerație ca întotdeauna.
îmi place f mult atmosfera creată de tine aici , Adriana. am citit atent, cu grijă să nu deranjez:) mă prefac că nu văd "gustul sărutului" și "febra tăcerii" și las umilul meu semn de apreciere, pentru că restul merită din plin. excepțională nostalgie redată de tine aici...
multe pronume și personale și impersonale. cred că merge în vers 2 "să nu mai alerge", în vers 3 "iar buzele să îmi fie departe de buzele tale" pt a evita acel mele - tale. și cred că penultimul vers depășește limita poetică prin "se...mda... se". merită păstrat finalul, sub forma, propun: "da se întâmplă câteodată caii sălbatici să uite de câmpuri" (cu sau fără acel da) tot în plus și apoetic îmi pare și acele "iar", "și apoi". sunt prea multe elemente de legătură într-o poezie de mică dimensiune și de aceea sar în ochi de la prima privire. citește fără ele și vei vedea efectul.
Nu știu de ce mi se pare în stilul ”Dezvățului de a fi”, deși aici deschiderea e mai largă, iar ideile sunt ceva mai liniare (nu atât de spiralate). Inserția imaginii rubinului, mai ales prin ”bătaia alegorică”, are efectul de catalizator imagistic (cred că e cel dorit).
”Îmbrățișarea ostilă/ pentru mai târziu/ în frig” conferă poeziei orizontul necesar, poate deschiderea aceea de care spuneam la început. Respiră mai bine decât ”dezvățurile”, dar nu spun că pe acelea le-am citit cu ochiul potrivit.
am citit si textul "jucarii ptr fiul nostru", care mi-a placut. aici insa cred ca nu ai reusit sublimarea. inteleg miza textului, dar aici eu am vazut un simplu jurnal
tandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
Corina, nu știu de câte ori ai avut tu contul suspendat pe Hermeneia, eu l-am avut de multe ori și, te rog să mă crezi, pentru mult mai puțin decât comentariul tău de mai sus... ba chiar aș putea spune că atunci când atacam aveam și mai mult umor decât tine!
Eu te rog pe viitor să te limitezi la bunul simț care sunt sigur că, în mod normal, când nu încerci să epatezi ca aici, nu-ți lipsește.
Iar recitarea este chiar slabă. Vocea și intonația nu-s la locul lor, accentul lipsește lăsând locul unei monotonii așa, cam ca făcutul omletei dimineața.
Încercarea este lăudabilă, dar ce să-i faci dacă rezultatul este execrabil?
Așa este, lirica se poate folosi de onirism dar până la un punct. Cred că știu care este punctul acela. Ai dreptate, poemul acesta are două părți, deși am ales să-l postez fără strofe. De la această imagine "desculță" , am început să scriu. mulțumesc. Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Doamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.
Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:
„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.
A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:
„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.
Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.
În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.
O seară bună,
pentru textul : Solilocvii aride deBot Eugen.
Nelu Jorz,
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deam si eu o intrebare. De ce este asa de greu sa procedezi corect vis a vis de Hermeneia cind este vorba despre un anunt din acestea? Am inteles ca lucrezi la o revista parca sau la un ziar. Intreb si eu: poate acolo oricine publica orice anunt cind are chef? Astept un raspuns.
Cristina Ştefan e timpul să te dezamăgesc (dacă nu e prea tîrziu):
în sondajul exit poll
pentru textul : autumn sîc depolul n-are niciun rol
iată de ce nu mă miră
opţiunea pentru liră
Din pacate, in multe locuri din acest text, poezia lipseste cu desavarsire. Versuri banale, fara nici o expresivitate, care ar trebui sa dispara. De exemplu:
până în vârful muntelui e departe
mama mea e plecată
dar diseară o să mă învelească cu pătura
sau
cred că
e iarăși noapte și ploaia se
izbește de pervaz
se izbește se izbește
Concluzia: ce trebuie sa retinem din acest text? Care este mesajul lui? Cu ce impresioneaza cititorul? Ce invatam de la autoare? Intrebari pe care autorul trebuie sa si le puna inainte de a posta un astfel de text.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deDorin, am râs și eu. știi că îmi place charientismul tău. norocul e tot ce le rămâne acestor artiști... nuța... nu prea știu la ce te referi,dar știu că nu ești rău intenționată. eu mă refer la dumnezeul damblagit, promovat de unii discipoli care dau acest sfat paradoxal și scrântit: tot ce iubești omoară și sărută, cum să omori ce iubești apoi să săruți? mulțumesc de semn și bunăvoință! atent, cu gânduri bune, vouă paul
pentru textul : mai departe decât tristețea deplăcut slalomul acesta printre reprezentări și lumi diferite...
pentru textul : canal indisponibil deTextul nu-i rau dar si mie mi-a dat impresia de "neasezat"... ma gandesc insa ca poate tocmai aceasta este miza... atunci cand vorbesti despre calatorii nu te poti aseza in forme fixe :) Prea multa graba de a scrie.
pentru textul : Microbus deFelicitari pentru un volum calitativ superior! Succes cu ocazia lansarii cartii!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" decorect ii "unui copil caruia ii pasa", nu "care ii pasa", cel putin in provincie.
apoi, termeni ca "aestetica", "cabotin", "animus", "anodine" scad serios din credibilitatea textului care si asa abunda de incercari de imagini needificatoare
pentru textul : sub ochii înlăcrimaţi ai norocului dede identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
pentru textul : fiindcă poartă deja un nume de(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
in cheia istoriei lui Lot in Sodoma. imi dai voie?
pentru textul : fiecare om defrancisc nici nu se pot da altfel de sentințe decît "filosofice"...trust me... alea "deadly serious" oricum vor fi contrazise mai tîrziu. iar contradicția e tot șpilul. if you know what I mean. de obicei dacă ți se spune să nu gîndești ceva e pentru că vor alții să fi gîndit la fel dar nu sunt în stare decît să te contrazică. argumentele pot fi reduse la invidie. la un nimic fuaarte constructiv. diogene bunăoară se masturba în piața publică. "nu avea pic de rușine domnule..." de ce pentru că, spunea el, ar fi minunat doar să te freci pe burtă și să-ți treacă de foame...:) omul a fost poreclit "cîine celest" de Cioran. ei bine asta am pierdut dealungul secolelor de sfiiciune tembelă : animalitatea noastră zeiască. azi nu mai poți să-ți eliberezi nici măcar aerul în surplus tre' să le lingi frumos decența de doi lei a celorlalți în piața publică. să-ți înghiți lașitatea. să te scuipi pe tine însuți. "luminos"..așa cum sugerezi tu parșiv....:) ei bine nu vreau să luminez pe nimeni. vreau doar să arăt că se poate și altfel. chiar dacă sau mai ales dacă s-a mai arătat și nu s-a văzut...quod erat demonstrandum...:) still amical și copchilăros de jegos, george cel asztalos
pentru textul : Jeg demultumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
pentru textul : Neclar viziune deîntâi titlul în limba franceză mi se pare forțat neexistând o legătură semantică cu textul. Apoi textul e neîngrijit, avem scăpări de tipul șezi în letargie, letargia e o stare în care nu văd cum ai putea să șezi apoi acel ca în duminica fericitului unde probabil că lipsește diactritica altfel versul nu are sens mă duce cu gândul că aici mai e de lucrat. Însă potențial literar autoarea are fără dubiu din partea mea. Aștept noi texte scrise eventual fără această emfază, mai adânci. Succes Andu
pentru textul : quand les paroles sont inutiles demultam de trecere si citire Calin.
pentru textul : Poveste cu zei deAscultam deunăzi un interviu sau mai bine spus vizionam un interviu cu George Stanca. Şi era întrebat acesta despre poezie. Cum i se pare lui că stau lucrurile în poezia de azi, cum priveşte dumnealui poezia zilelor de acum. Sincer fiind a răspuns că i se pare vulgară, o poezie forţată, etc. A mai spus că îl interesează poezia erosului şi că acolo se regăseşte şi dacă, să zicem, spunea tot autorul, într- o seară devin euforic şi scriu şi a doua zi Virgil T., Silvia B, sau altcineva îmi citeşte poezia, nu ştiu dacă este a mea. Chestia asta mi-a plăcut foarte mult pentru că mi s-a întâmplat să scriu poezie fulger cum o numesc eu, să cadă pur şi simplu din cer, de nu ştiu unde, apoi să o recitesc ca să înţeleg ce am vrut să spun acolo pentru că, evident, am simţit acea stare de ruptură, de transă, în care am simţit că trebuie să scriu atunci şi nu cum tot George Stanca spunea (parafrazez).Eu nu îmi propun să scriu poezie. Adică: bun, mă aşez la masă în secunda asta şi trebuie să scriu. Între orele 14, să zicem, şi 18, trebuie să scriu.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deŞi ca să răspund concret la iniţiativa pusă în discuţie de Virgil, personal, cred că din lipsa a ceva scriem, ceva din noi lipseşte, şi cel puţin la mine, e chestiune spirituală, nu este o nemulţumire de cotidian, de viaţă personală, de familie, nu. E vorba de a fi complex, să atingi acea valoare spirituală şi nu pentru ceilalţi ci pentru tine. Este o bucurie şi o renaştere a spiritului. Şi asta mă face pe mine fericită. Reprezintă poezia o stare supremă de fericire?
Fragmentul de la "o iubesc." până la "o iubesc." mi se pare patetic și textul cred că ar căpăta valoare mai mare fără el. E un text foarte bun. E o povestire, e un fragment, urmează continuarea, de unde vine, cum se termină? întrebări la care tu ai putea găsi câte un răspuns.
pentru textul : ebosa deVirgil, ai dreptate, voi renunța la ultimul rând din text. Și ar mai fi ceva de lucrat și la vizual. Însă azi-noapte, la mine se vedea bine nuanța aceea de violet. Merge și un simplu gri, poate pe o imagine b/w. Îți mulțumesc pentru sugestii și aprecieri, pe care le primesc cu aceeași considerație ca întotdeauna.
pentru textul : jasmine deîmi place f mult atmosfera creată de tine aici , Adriana. am citit atent, cu grijă să nu deranjez:) mă prefac că nu văd "gustul sărutului" și "febra tăcerii" și las umilul meu semn de apreciere, pentru că restul merită din plin. excepțională nostalgie redată de tine aici...
pentru textul : pluvială demultumesc Aranca pentru intrarea in aceasta lume. probabil ca exista o afinitate intre mine si Tarkovski
pentru textul : eu si natura moarta deLucian, multumesc, te mai astept
multe pronume și personale și impersonale. cred că merge în vers 2 "să nu mai alerge", în vers 3 "iar buzele să îmi fie departe de buzele tale" pt a evita acel mele - tale. și cred că penultimul vers depășește limita poetică prin "se...mda... se". merită păstrat finalul, sub forma, propun: "da se întâmplă câteodată caii sălbatici să uite de câmpuri" (cu sau fără acel da) tot în plus și apoetic îmi pare și acele "iar", "și apoi". sunt prea multe elemente de legătură într-o poezie de mică dimensiune și de aceea sar în ochi de la prima privire. citește fără ele și vei vedea efectul.
pentru textul : Se întâmplă deNu știu de ce mi se pare în stilul ”Dezvățului de a fi”, deși aici deschiderea e mai largă, iar ideile sunt ceva mai liniare (nu atât de spiralate). Inserția imaginii rubinului, mai ales prin ”bătaia alegorică”, are efectul de catalizator imagistic (cred că e cel dorit).
”Îmbrățișarea ostilă/ pentru mai târziu/ în frig” conferă poeziei orizontul necesar, poate deschiderea aceea de care spuneam la început. Respiră mai bine decât ”dezvățurile”, dar nu spun că pe acelea le-am citit cu ochiul potrivit.
pentru textul : frig deLa ce români tineri te referi?
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” descuza-ma cami, mi-au placut imaginile acestor "zile" ...
pentru textul : despre zile ce sunt deam citit si textul "jucarii ptr fiul nostru", care mi-a placut. aici insa cred ca nu ai reusit sublimarea. inteleg miza textului, dar aici eu am vazut un simplu jurnal
pentru textul : jucării pentru fiica noastră detandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
pentru textul : Menajeria dintre noi deCorina, nu știu de câte ori ai avut tu contul suspendat pe Hermeneia, eu l-am avut de multe ori și, te rog să mă crezi, pentru mult mai puțin decât comentariul tău de mai sus... ba chiar aș putea spune că atunci când atacam aveam și mai mult umor decât tine!
pentru textul : Carpe Diem deEu te rog pe viitor să te limitezi la bunul simț care sunt sigur că, în mod normal, când nu încerci să epatezi ca aici, nu-ți lipsește.
Iar recitarea este chiar slabă. Vocea și intonația nu-s la locul lor, accentul lipsește lăsând locul unei monotonii așa, cam ca făcutul omletei dimineața.
Încercarea este lăudabilă, dar ce să-i faci dacă rezultatul este execrabil?
şi eu care mă gândeam la modul în care este prezentată ţara despre care se vorbeşte şi cât de mult le pasă unora de ea!
pentru textul : românia lui virgil t -I- de/universul se reeditează la infinit./ universul este oricum infinit
pentru textul : femeia-cameleon deAșa este, lirica se poate folosi de onirism dar până la un punct. Cred că știu care este punctul acela. Ai dreptate, poemul acesta are două părți, deși am ales să-l postez fără strofe. De la această imagine "desculță" , am început să scriu. mulțumesc. Madim
pentru textul : Desculță dePagini