Unele idei din text sunt frumoase. Partea de început parcă suna mai bine închegată, dar repetările obsesive din a doua jumătate și finalul cumva banalizat de o avalanșă de descrieri nu prea ajută. Cred că se poate (și merită) să mai fie puțin periat, pentru că are potențialul să sune mult mai expresiv.
Păi unde să discutăm ? Aici am găsit textul. Şi comentariile tale.
Nu e vb aici doar de număr, nici eu nu cred în chestia cu cantitatea. Pe la Iustin Pârvu au trecut foarte mulţi intelectuali din cam toate zonele. iat în legătură cu mulţimile, nu pot crede că eşti tu vreun iliminat care percepi cu adevărat cum stau lucrurile. Am zis că e un fenomen şi aşa este. pe mine mă îngrijorează cel mai mult faptul că atâta maree umană nu mai vede o altă soluţie. Am văzut la uşa lui medici, prof. univ.,lideri ai unor platforme civice, etc, şi am şi discutat cu ei. Societatea are o problemă. Mare.
Cât despre a propaga, mă rog, nu ştiu ce crezi tu că propag, e dreptul oamenilor să acţioneze, să-şi ceară drepturile, să dea Guvernul în judecată, etc. Şi în SuA, există tot felul de chestii de acest gen şi nu văd pe nimeni dând atât de mult ochii peste cap.
"Doar nu vi le implantează în piele". Aici eşti de fapt în elementul tău. Stilul tău caracteristic de a scuipa pe unul în ochi, dar de a părea că-l ajuţi şi compătimeşti. Scuteşte.mă cu din astea.
Despre legionari. Ce facem acum, ne convingem unul pe altul că ştim mai mult ? Vrei să ne numărăm cunoştinţele, prietenii legionari ? Uite cum stă treaba: Cu Hristos au prea puţine de a face în zilele noastre şi nu numai. Eu nu am spus că a avut, ori ba. Am spus că mişcarea legionară nu a fost considerată de factură fascistă, nazistă, că nu a fost inculpată la Nurnberg, asemeni altor mişcări cu care se fac asocieri.
DA, dacă tot ştii, ia zi tu sus şi tare, cum a fost ucis Codreanu. Cum a fost strangulat, cum s-a turnat acid pe el şi camarazii lui etc. Ştii ce cred şi acum cei mai mulţi? Că a fost împuşcat în timp ce încerca să fugă de sub escortă. Uite care e adevărul istoric. De ce fugi de el, dacă ai atât de mulţi prieteni legionari ? De ce nu eşti atât de vehement şi să spui, da, poate că ar trebui să fie acceptabil un astfel de interviu, tocmai pt că deschide un câmp de discuţii benefice pt. clarificări istorice. Ai curaj să o faci? Sau eşti şi tu unul dintre cei care sunt mari cocoşi în faţa tastaturii ?
Cât despre ce vrea să spună pr Iustin prin sectanţi, fă bine şi întreabă-l pe el. Dacă nu poţi caută şi tu printr-un dex, ceva.
Voi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
Oh, nu am mai avut de mult un zambet atat de cuprinzator si multumit, as putea acoperi ecranul cu pupaturi si imbratisari de bucurie ca ma intelege cineva! Dragele mele, va dedic aceasta oda a iubitei: femeia-mai-presus-de-femeie. Dominus tecum, pentru fiecare din voi. ;o) Poate ar fi trebuit sa includ pe undeva referinte si traduceri, dar vad ca nu v-am suparat cu asta si ca le-ati aflat sau le stiati deja. Inspiratiile mele de astazi au venit din doua cd-uri. Am ascultat Edith Piaf de dimineata, cand aveam vrabiile la pamant. Pe urma, am revenit la inaltime cu Andrea Bocelli. Va multumesc. /O\
bine era daca le rearanjati intr-un ansamblu mai inspirat.
"separ apoi literele, vocalele le ..."
iar ceva mai incolo
"consoanele le-nşir "
aveti un typo la "stâlpii de susţinere a frazei"
dar, ajungand la sfarsitul primei strofe, marturisesc ca "am compatimit" cu dumneavoastra: si "fizicul meu mental" a ajuns destul de zdruncinat...sau, mai degraba, de leleleganat.
Titlul este într-adevăr foarte reuşit. Un poem care te conduce la meditaţie spre o insulă unde eşti chemat să dezlegi semnificaţia evenimentelor, efectul trecerii vremii aupra unor valori ale gândirii. Citind poemul te simţi vinovat ca de o trădare care te îndeamnă la un exil voluntar într-o insulă pe care ai creat-o în singurătatea din tine.
Felicitări, Ioan.
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
sixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
Ela, imaginile sunt alese special a fi dure, omenești, însă mă gândesc să schimb "acrilic" doar. Tu ai fi ales alte cuvinte, dar fiecare cuvânt ne reprezintă mai mult decât credem noi, nu? Probabil că alaltăieri aveam o stare "acrilică". :) De 13 ori apare "dumnezeu", din 12+1, însă în volum se va contura altfel, nu va deranja repetiția, sper. Acolo unde ai subliniat tu, era și la mine cu ștersături. Mă gândesc și la alte variante. Îți mulțumesc pentru sfaturi și aprecieri.
sinceritatea unui poem are în opinia mea un soi de dualitate...cel care scrie e așezat la un capăt al poemului și cel care citește la celălalt capăt...între ei se țese sfoara asta, sinucigașă uneori, numită sinceritate cu recunoștință, domnului ionuț caragea
Proza realista descriptiva, intre povestire si jurnal, cu doua planuri urmarite liniar, unite prin pasiunea disecatului si ideile de printre randuri. Prin succesiunea imaginilor si ideilor, parca merge la pas, intr-un ritm tihnit, e o proza care nu galopeaza. Personal, imi plac prozele nervoase, navalitoare, ce ma iau de camasa si ma scutura; dar am savurat si ce mi s-a oferit aici : o proza relaxata, matura, care parca sta si cugeta, face analogii intre viata si arta culinara, din prisma biologiei. Asa ca am stat si-am cugetat: biologia este o stiinta a interelatiei, cu mecanism de baza exact, cauza si efect; care prin permenente schimburi, se reorienteaza, si alcatuieste un intreg logic, „simplu dar nu simplist”. Barbu spunea ca poezia si matematica se intalnesc, undeva, in sferele superioare; mi-a placut ca am gasit aceeasi idee raportata la biologie („Și mai ales totul este frumos, de-a dreptul artistic.”) Am facut analogia cu societatea noastra, e si ea un organism care se naste, creste, evolueaza, decade, moare. Societatea umana e ca un crab, inca o placinta de pe masa lui Dumnezeu, si totusi, doar parte integrata intr-un festin, care e Pamantul, sau intreaga carte de bucate : Universul. Ma intreb cat de detasat poate privi placinta asta un sociolog. :)
Da, Francisc, fiindca si iluzia isi are, un timp, rolul ei, cel putin pina cind e nevoie sa vezi realitatea, cea cer nu mai poarta iluzoriul. Si mie imi vine uneori sa vad radacinile acelea, dar is tare indepartate. Multam fain.
citesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
nu prea înțeleg, dar poate e o figură de stil mai sofisticată "să te sărut sub ureche pe buza mai mică"... Am găsit însă două metafore risipite într-un poem încă neînchegat: "nu dau roade de ape pe coline mijesc gene albe" și "iar eu nu pot pleca din mine pe jumatate" atenție la diacritice (chiar și în titlu)!
Aş mai adăuga o observaţie legată de concordanţa timpurilor: în prima strofă e timpul trecut, iar în rest timpul prezent. Poate aşa ai dorit, dar nu văd şi alte indicii că prima strofă s-ar vrea altceva.
E interesantă polisemia titlului, idee repetată la final, însă aici nu avut miză.
Apreciez progresul şi atitudinea.
Silvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
the way forward! felicitari Paul, este inca un pas inainte: nu numai ca este 'green' dar si convenabil si usor de accesat considerind kindle si alte facilitati on line..si eu voi aborda aceasta cale, sper cit de curind...
cheers!
Daniel...cră/iesele trimit nu doar către gardul strofei a doua, ci și către ograda lui Andersen. m-am agățat în cuc/uiul tău, fapt pentru care îți mulțumesc. iar fluturii...gânditu-m-am că, de îi pun și pe ei acolo sus, titlul va fi prea de tot zburătăcitor. să mai vii pe la noi!
serios Bobadil? Si cum ai ajuns tu la concluzia asta? Chiar sint curios. Comentariile mele nu sint mai romanesti decit cred ca sint sfaturile medicului mai anti-sanatate. Desigur unele observatii ale lui nu ne plac sau nu ne convin, tocmai pentru ca ne spune prea pe fata realitatea. Dar asta nu inseamna ca vrea sa ne eutanasieze ci doar sa ne ajute sa acceptam tratamentul necesar. Opinia ta ce vrea sa faca vorbire despre un asa zis antiromanism al comentariilor mele este la fel de ridicola ca si supararea tractoristului bolnav de apendicita cind a vazut bisturiul medicului chirurg. Dragul meu, singura cale de a iesi din eroare nu e sa ai oameni care te aplauda in jur ci oameni care te critica. Tare ma tem ca romanii au o placere profunda sa se vada aplaudati si dificultati majore in a accepta o critica onesta. Iar din pacate tu nu faci exceptie.
crezi tu ca nu sunt capabil de replica, ionut? ma doare in cot de afirmatiile belicoase. si cand te gandesti care e motivul despartirii noastre.... imi bat capul degeaba aici si acolo, oriunde te-ai afla adio
...revin pentru a preveni ulterioare preconcepții. dacă nu am dat sfaturi și comentarii direct pe text aceasta se datorează faptului că sunt și de veghe și de slăbiciune:) în lanul tău. Textul e omogen, inteligent și nu are nevoie. same io.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Unele idei din text sunt frumoase. Partea de început parcă suna mai bine închegată, dar repetările obsesive din a doua jumătate și finalul cumva banalizat de o avalanșă de descrieri nu prea ajută. Cred că se poate (și merită) să mai fie puțin periat, pentru că are potențialul să sune mult mai expresiv.
pentru textul : clinical life dePăi unde să discutăm ? Aici am găsit textul. Şi comentariile tale.
Nu e vb aici doar de număr, nici eu nu cred în chestia cu cantitatea. Pe la Iustin Pârvu au trecut foarte mulţi intelectuali din cam toate zonele. iat în legătură cu mulţimile, nu pot crede că eşti tu vreun iliminat care percepi cu adevărat cum stau lucrurile. Am zis că e un fenomen şi aşa este. pe mine mă îngrijorează cel mai mult faptul că atâta maree umană nu mai vede o altă soluţie. Am văzut la uşa lui medici, prof. univ.,lideri ai unor platforme civice, etc, şi am şi discutat cu ei. Societatea are o problemă. Mare.
Cât despre a propaga, mă rog, nu ştiu ce crezi tu că propag, e dreptul oamenilor să acţioneze, să-şi ceară drepturile, să dea Guvernul în judecată, etc. Şi în SuA, există tot felul de chestii de acest gen şi nu văd pe nimeni dând atât de mult ochii peste cap.
"Doar nu vi le implantează în piele". Aici eşti de fapt în elementul tău. Stilul tău caracteristic de a scuipa pe unul în ochi, dar de a părea că-l ajuţi şi compătimeşti. Scuteşte.mă cu din astea.
Despre legionari. Ce facem acum, ne convingem unul pe altul că ştim mai mult ? Vrei să ne numărăm cunoştinţele, prietenii legionari ? Uite cum stă treaba: Cu Hristos au prea puţine de a face în zilele noastre şi nu numai. Eu nu am spus că a avut, ori ba. Am spus că mişcarea legionară nu a fost considerată de factură fascistă, nazistă, că nu a fost inculpată la Nurnberg, asemeni altor mişcări cu care se fac asocieri.
DA, dacă tot ştii, ia zi tu sus şi tare, cum a fost ucis Codreanu. Cum a fost strangulat, cum s-a turnat acid pe el şi camarazii lui etc. Ştii ce cred şi acum cei mai mulţi? Că a fost împuşcat în timp ce încerca să fugă de sub escortă. Uite care e adevărul istoric. De ce fugi de el, dacă ai atât de mulţi prieteni legionari ? De ce nu eşti atât de vehement şi să spui, da, poate că ar trebui să fie acceptabil un astfel de interviu, tocmai pt că deschide un câmp de discuţii benefice pt. clarificări istorice. Ai curaj să o faci? Sau eşti şi tu unul dintre cei care sunt mari cocoşi în faţa tastaturii ?
Cât despre ce vrea să spună pr Iustin prin sectanţi, fă bine şi întreabă-l pe el. Dacă nu poţi caută şi tu printr-un dex, ceva.
orevoar :)
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deVoi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului defaca-se voia ta, atunci - ce altceva pot sa mai spun? Vei fi instiintata asupra "masurilor de rigoare" pe care le va decide consiliul.
pentru textul : opi deOh, nu am mai avut de mult un zambet atat de cuprinzator si multumit, as putea acoperi ecranul cu pupaturi si imbratisari de bucurie ca ma intelege cineva! Dragele mele, va dedic aceasta oda a iubitei: femeia-mai-presus-de-femeie. Dominus tecum, pentru fiecare din voi. ;o) Poate ar fi trebuit sa includ pe undeva referinte si traduceri, dar vad ca nu v-am suparat cu asta si ca le-ati aflat sau le stiati deja. Inspiratiile mele de astazi au venit din doua cd-uri. Am ascultat Edith Piaf de dimineata, cand aveam vrabiile la pamant. Pe urma, am revenit la inaltime cu Andrea Bocelli. Va multumesc. /O\
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più debine era daca le rearanjati intr-un ansamblu mai inspirat.
"separ apoi literele, vocalele le ..."
iar ceva mai incolo
"consoanele le-nşir "
aveti un typo la "stâlpii de susţinere a frazei"
dar, ajungand la sfarsitul primei strofe, marturisesc ca "am compatimit" cu dumneavoastra: si "fizicul meu mental" a ajuns destul de zdruncinat...sau, mai degraba, de leleleganat.
pentru textul : Deconstrucţie, deTitlul este într-adevăr foarte reuşit. Un poem care te conduce la meditaţie spre o insulă unde eşti chemat să dezlegi semnificaţia evenimentelor, efectul trecerii vremii aupra unor valori ale gândirii. Citind poemul te simţi vinovat ca de o trădare care te îndeamnă la un exil voluntar într-o insulă pe care ai creat-o în singurătatea din tine.
pentru textul : Insula unui dor semantic deFelicitări, Ioan.
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
pentru textul : Irina deAm schimbat, mulțumesc de atenționare.
pentru textul : Teenage angst detitlul nu mi se pare atat de inspirat tinand seama de drama din spatele textului.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui desixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
pentru textul : caut femeie deEla, imaginile sunt alese special a fi dure, omenești, însă mă gândesc să schimb "acrilic" doar. Tu ai fi ales alte cuvinte, dar fiecare cuvânt ne reprezintă mai mult decât credem noi, nu? Probabil că alaltăieri aveam o stare "acrilică". :) De 13 ori apare "dumnezeu", din 12+1, însă în volum se va contura altfel, nu va deranja repetiția, sper. Acolo unde ai subliniat tu, era și la mine cu ștersături. Mă gândesc și la alte variante. Îți mulțumesc pentru sfaturi și aprecieri.
pentru textul : deuteronomia deofftopic:
as veni si eu, dar daca vine cristina stefan, imi dau palme si stau acasa.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a desinceritatea unui poem are în opinia mea un soi de dualitate...cel care scrie e așezat la un capăt al poemului și cel care citește la celălalt capăt...între ei se țese sfoara asta, sinucigașă uneori, numită sinceritate cu recunoștință, domnului ionuț caragea
pentru textul : Cu recunoștință, unui pantof deProza realista descriptiva, intre povestire si jurnal, cu doua planuri urmarite liniar, unite prin pasiunea disecatului si ideile de printre randuri. Prin succesiunea imaginilor si ideilor, parca merge la pas, intr-un ritm tihnit, e o proza care nu galopeaza. Personal, imi plac prozele nervoase, navalitoare, ce ma iau de camasa si ma scutura; dar am savurat si ce mi s-a oferit aici : o proza relaxata, matura, care parca sta si cugeta, face analogii intre viata si arta culinara, din prisma biologiei. Asa ca am stat si-am cugetat: biologia este o stiinta a interelatiei, cu mecanism de baza exact, cauza si efect; care prin permenente schimburi, se reorienteaza, si alcatuieste un intreg logic, „simplu dar nu simplist”. Barbu spunea ca poezia si matematica se intalnesc, undeva, in sferele superioare; mi-a placut ca am gasit aceeasi idee raportata la biologie („Și mai ales totul este frumos, de-a dreptul artistic.”) Am facut analogia cu societatea noastra, e si ea un organism care se naste, creste, evolueaza, decade, moare. Societatea umana e ca un crab, inca o placinta de pe masa lui Dumnezeu, si totusi, doar parte integrata intr-un festin, care e Pamantul, sau intreaga carte de bucate : Universul. Ma intreb cat de detasat poate privi placinta asta un sociolog. :)
pentru textul : crabii deDa, Francisc, fiindca si iluzia isi are, un timp, rolul ei, cel putin pina cind e nevoie sa vezi realitatea, cea cer nu mai poarta iluzoriul. Si mie imi vine uneori sa vad radacinile acelea, dar is tare indepartate. Multam fain.
pentru textul : vremuri, în Lhasa decitesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
pentru textul : lumina lunii deAceastă plăsmuire a verii, o piață, un bălci al deșertăciunilor în care se vănd de toate. Am făcut unele modificări, mulțumesc dragă Alma.
pentru textul : La piață debine ca ai revenit! imi place nespus motto-ul tau.
pentru textul : O deltă aparentă denu prea înțeleg, dar poate e o figură de stil mai sofisticată "să te sărut sub ureche pe buza mai mică"... Am găsit însă două metafore risipite într-un poem încă neînchegat: "nu dau roade de ape pe coline mijesc gene albe" și "iar eu nu pot pleca din mine pe jumatate" atenție la diacritice (chiar și în titlu)!
pentru textul : tablou cu două siluete deAş mai adăuga o observaţie legată de concordanţa timpurilor: în prima strofă e timpul trecut, iar în rest timpul prezent. Poate aşa ai dorit, dar nu văd şi alte indicii că prima strofă s-ar vrea altceva.
E interesantă polisemia titlului, idee repetată la final, însă aici nu avut miză.
Apreciez progresul şi atitudinea.
PS. Dacă se poate, rugăm o fotografie la profil.
pentru textul : E timpul să trag de fiare deSilvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
http://www.youtube.com/watch?v=KfKRSVQf-nM
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare dethe way forward! felicitari Paul, este inca un pas inainte: nu numai ca este 'green' dar si convenabil si usor de accesat considerind kindle si alte facilitati on line..si eu voi aborda aceasta cale, sper cit de curind...
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 decheers!
Daniel...cră/iesele trimit nu doar către gardul strofei a doua, ci și către ograda lui Andersen. m-am agățat în cuc/uiul tău, fapt pentru care îți mulțumesc. iar fluturii...gânditu-m-am că, de îi pun și pe ei acolo sus, titlul va fi prea de tot zburătăcitor. să mai vii pe la noi!
pentru textul : poveste cu oglinzi, vrăbii, greblă și cră/iese deserios Bobadil? Si cum ai ajuns tu la concluzia asta? Chiar sint curios. Comentariile mele nu sint mai romanesti decit cred ca sint sfaturile medicului mai anti-sanatate. Desigur unele observatii ale lui nu ne plac sau nu ne convin, tocmai pentru ca ne spune prea pe fata realitatea. Dar asta nu inseamna ca vrea sa ne eutanasieze ci doar sa ne ajute sa acceptam tratamentul necesar. Opinia ta ce vrea sa faca vorbire despre un asa zis antiromanism al comentariilor mele este la fel de ridicola ca si supararea tractoristului bolnav de apendicita cind a vazut bisturiul medicului chirurg. Dragul meu, singura cale de a iesi din eroare nu e sa ai oameni care te aplauda in jur ci oameni care te critica. Tare ma tem ca romanii au o placere profunda sa se vada aplaudati si dificultati majore in a accepta o critica onesta. Iar din pacate tu nu faci exceptie.
pentru textul : Eminescu deSă fie!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. denu pot decât să zâmbesc la acest S.O.S, Ani. e... ce mai, vreau rețeta. pentru bunica, panimaite?
pentru textul : S.O.S. deAdriana,esti fericita ca poti face poezie si cu viata.Superb.
pentru textul : Doar un fel de a spune decrezi tu ca nu sunt capabil de replica, ionut? ma doare in cot de afirmatiile belicoase. si cand te gandesti care e motivul despartirii noastre.... imi bat capul degeaba aici si acolo, oriunde te-ai afla adio
pentru textul : analiza manifestului boierismului de...revin pentru a preveni ulterioare preconcepții. dacă nu am dat sfaturi și comentarii direct pe text aceasta se datorează faptului că sunt și de veghe și de slăbiciune:) în lanul tău. Textul e omogen, inteligent și nu are nevoie. same io.
pentru textul : De veghe în lanul cu maci dePagini