Mai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
Si cu lumea mea cum ramane... ?
M-am simtit datoare sa vorbesc mai mult decat imi este obiceiul pentru ca sunt foarte noua pe aici. Am facut cunostinta deci.
ajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
asta e poemul tau, Alma? astept vreme de trei zile textele voastre. o sa le citesc cu mare interes... in ceea ce priveste premiul ma gandeam sa pun la bataie si cd /ul personal cu colinde dar mi s/a parut ca prea ar suna a reclama...mai mult vorbim decat scrie..asadar, sa scriem...
Gidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
Paul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
ovYus, ce trebuie sa apreciez (si apreciez ce-i drept in felul meu) este faptul ca nu te-ai putut controla si ai fost relativ transparent si ai lasat sa se inteleaga ca este o penita data in batjocura. Nu am inteles exact la adresa cui e batjocura, la adresa autorului, textului sau la adresa Hermeneia. Indiferent insa de adrisant problema este ca ai abuzat de privilegiul acordarii penitei de aur pe Hermeneia. Regulamentul spune ca "Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.". Deci te rog sa te consideri avertizat. La urmatorarea abatere va trebui sa te anuntam ca va trebui sa ne parasesti ca membru Hermeneia pe o perioada mai lunga datorita tendintei tale de a recidiva. Eu cred ca regulile pe Hermeneia sint (destul) de clare si simple si urmaresc un singur lucru (ceva ce am senzatia ca urmaresti si tu) si anume promovarea si stimularea calitatii literare. For some weird reason insa am impresia ca nu reusim sa cadem pe aceeasi lungime de unda. Probabil (zic eu) este teribilismul (si lipsa de respect) cauzate (din pacate) de virsta ta. Nu sint sigur dar cred ca nu ar fi o pierdere prea mare daca ai invata (cit nu este prea tirziu) sa respecti. In general. Imi cer scuze ca mi-am permis sa iti ofer un "sfat educational". Nu este nici datoria si nici dreptul meu dar ia-o ca pe o idee, asa de anul nou. In ce priveste textul, da este slab. Ceva cu care Nicodem ne-a obisnuit. De aceea este si novice pe Hermeneia. Pacat ca nu doreste sa se imbunatateasca si se incapatineaza sa creada ca scrie bine cind scrie prost. Dar incapatinarea este boala grea si asa cum nu pot eu sa ajut pe cineva sa invete sa respecte tot asa nu pot sa ajut pe altcineva sa renunte la incapatinare. Banuiesc ca e "fiecare cu blocajele lui". In rest numai de bine.
Madalina, e un text din septembrie 2008. face parte dintr-un serial care se chema Story of a city, un serial de proza scurta. De-a lungul timpul am invatat ca nu e neaparat important sensul sau trecerea unui text in prim plan. uneori oamenii trec si nu lasa nici un semn pentru ca pur si simplu nu poti. Multumesc oricum ca mi-ai readus aminte niste senzatii pe care le uitasem.
In subsolul acestui text stau si ma minunez si ma intreb in stilul "unde sunt zapezile de altadata?" adica vremurile cand Bianca aparea la minut la un asemenea dialog din pozitia de moderator si ii avertiza pe participanti ca sunt complet off-topic... Mai constat ca Alma a dezvoltat intretimp un fel de ironie schematica si care ma duce cu gandul la faptul ca ii scrie altcineva comentariile pentru ca nu ii iese deloc. Aceasta ironie arata ca o balerina intr-un dans la bara. Stimate treidea, poemul nu e ratat defel. Pe undeva ati incercat o aranjare mai "moderna" hai sa zic asa a versurilor, dar nu cred ca asta e important. Andu
Yin și Yang de primăvară rar am văzut atâta Conștiință Literară(chiar și atunci când greșesc, ei CRED) ca la Alina Manole și Virgil Titarenco; prin asta vreau să spun că, deși nu îi cunosc personal, sunt unul dintre martorii Dăinuirii lor; nimeni nu poate spune că sunt un "simpatizant" (nu mai mult decât simpatizarea pe care unele texte sau unele acțiuni având un caracter literar ale lor o reclamă inevitabil) sau că, vezi doamne, săvârșesc aici un act de prezență (dacă mi se permite) mistagogică, fiind un (deja?) vechi urmăritor ar prezenței lor virtuale; tocmai de aceea îmi permit să Remarc (recurgând la "mijloacele" pe care însuși acest site mi le-a pus la dispoziție) un eveniment care ar fi păcat să treacă neobservat; și cine mă cunoașate știe că nu mă entuziasmez ușor. dincolo de a felicita autorul (consideră-te, Virgil, unul dintre autorii mei virtuali preferați...), țin să o felicit pe Alma nu pentru ceea ce Ea poartă Înainte, ci, mai ales, pentru ceea ce Ea, cu inteligența nativă a unui loc binecuvântat de Dumnezeu, Știe Să Dea Înapoi. Pentru lucururi niciodată exprimate, Alma, eu, un cititor necunoscut, îți mulțumesc: Cum, de asemenea, îți mulțumesc și ție, Virgil, pentru rarele, dar substanțialele Intersectări. Excelsior (Mai sus)! cu apreciere, Vasile Munteanu
așa este Masha! Eu formulasem un argument de apreciere nu de scuză (referitor la vârstă). Am citit textul pe la 1.00 a.m. (obicei de care trebuie să mă las) și mi s-a părut ok dpdv gramatical. Deci numai cei cu antrenament special pot fi spotless la o asemenea oră după o zi plină. Tu scrii mai bine decât mulți alții și progresezi repede. Deci nici un a(o)buz din partea nimănui.
iata ca cineva a reusit sa ma faca sa zimbesc astazi. continuati, doamna/domnisoara stoicovici. va garantez ca aveti toata atentia mea. este o placere sa va citesc comentariul. evident asta nu inseamna neaparat ca as fi de acord cu toate asertiunile lui. dar este reconfortant sa citesti o voce noua cu opinii erecte. nu spun obiective pentru ca nu cred in asa ceva. obiectiv este numai computerul meu. si inca ceva, nu s-a vrut neaparat despre poezie dar iata ca mi-ati stirnit interesul.
Textul e reusit, are nerv si cand citesti simti si vezi in acelasi timp. Titlul insa e complet ratat. Pentru explicatii va rugam nu sunati, iesim noi din cand in cand. Andu
fain, ușor nostalgic, partea cu avioanele mi-a plăcut:) frumos pus acolo eufemismul. că mie îmi place poezia Corinei Papouis nu mai e o noutate. mă bucur când te mai prind în limba română, Corina. că ai un telefon dat dreaq de elitist:) asta e altă poveste:) iar pe aici nu e niciun copil de adormit:) frumos poem.
cutia poştală
fereastra din pod
clapa de pian
inima din piept
vor exista în armonie totală
cu
exerciţiile plank
cotorul de măr per ritual
mersul degeaba
clişee şi
nici un fir de praf
da, cred (observînd mai multe texte și mai ales anumite tendințe în ultima vreme) că poate nu ar fi rău să introduc o subsecțiune de poem în proză, oricît de ambiguă ar fi o astfel de soluție. despre text, ca să revin din nou, se vede că există o plăcere a scrisului dar încă mai există formulări (pe care eu le numesc „liceene”) și încă pari a-ți căuta un stil. părerea mea. în plus chiar cantitativ vorbind se pare că există mai multe cuvinte în text decît este nevoie.
mă apucă așa o lehamite cînd vad șantaje. pentru că acum nu mai inteleg ce se petrece si ce ar trebui sa fac. evident textul e prost. poate nu neaparat de santier dar are portiuni chiar agramate. dar problema este alta. ce facem aici? luam decizii pentru ca isi ridica cineva fustele in cap si santajeaza? adica ce punem in balanta? plecarea margai versus mediocritatea unui text? Asa ca marga poate sa faca ce vrea. Asa cum am mai spus, fiecare sta sau pleaca de aici de buna voie. Dar ii atrag atentia ca santajul e un obicei urit la o femeie. O degradeaza. Cel putin asta e parerea mea. O femeie puternica nu santajeaza niciodata. Ma rog, iata ca am inceput sa ma irosesc in moralisme. Deci Marga face ce vrea. Iar textul ramine asa cum este. Gafa lui Naan Lea o va costa pe ea. Pentru ca probabil nu multa lume va aprecia penitele ei de acum incolo. Asta daca nu va risca sa piarda dreptul de a le acorda. Arivederci.
Adriana, ai rimele în substantive. (pământ - gând? uff) regulile nescrise ale versului clasic nu mă îndoiesc că le cunoști. știu, așa ai vrut să scrii, dar cred că poți mai mult. Nicodem, ai ceva de comentat despre mine? Vino sub textele mele, fii bărbat. Că vii degeaba, asta știi deja.
scuze pt. offtopic Adriana, dar se impunea!
Ok...am priceput ce ai vrut sa spui si ca nu te omori dupa iubiri prin tei, stejari si etc. Oricum, cred ca m.ai inteles putin gresit pentru ca mie "dragostea din tei" mi s-a parut cretina pe amble parti si din toate unghiurile posibile. dar sa nu o lungim prea mult, directia comentariului tau a fost inteleasa, insa eu tot ma intreb daca textul asta chiar merita o a patra rescriere.
multumesc. intr-adevar, e de sine statator si la fel de adevarat e frumusetea pe care vrem s-o detinem, trebuie mai intai s-o oferim.
la final, nu sunt decat: suntem vii si nimic din ce e omenesc nu ne este strain. abia astept sa le povestesc nepotilor despre voi
si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
pentru textul : puterea mea e în tine deSi cu lumea mea cum ramane... ?
pentru textul : Devorah deM-am simtit datoare sa vorbesc mai mult decat imi este obiceiul pentru ca sunt foarte noua pe aici. Am facut cunostinta deci.
erată - indicațiile
pentru textul : Cuvinte în repetiție deOriana, Iți propun să-i facem o vizita lui Cantor. Si apoi să ne spunem, fiecare dintre noi, părerea. Mulțam pentru citire.
pentru textul : Axis Mundi deTeo...cand spuneam sa corectezi, nu vorbeam de Realitaea textului tau, ci de typo-ul de acolo! "re-la-li-tatea"... ia mai citeste o data! :)
pentru textul : Invizibil demerci mult, cum am greșit acolo nu mă mir că și numele mi l-am scris eronat:)
pentru textul : suflare de viață deFrancisc multumesc de opinie... se pare ca ai rezonat mai mult cu partea a doua a constructului.
pentru textul : Poveste de iarnă deajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
pentru textul : isihie devladimir, sunt onorata de trecere si analiza. multumesc mult. despre poemul asta n-ai nimic de zis> http://www.hermeneia.com/poezie/5765/
pentru textul : dragostea deasta e poemul tau, Alma? astept vreme de trei zile textele voastre. o sa le citesc cu mare interes... in ceea ce priveste premiul ma gandeam sa pun la bataie si cd /ul personal cu colinde dar mi s/a parut ca prea ar suna a reclama...mai mult vorbim decat scrie..asadar, sa scriem...
pentru textul : pe sub flori mă legănai deGidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
pentru textul : Triunghiuri dePaul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) deovYus, ce trebuie sa apreciez (si apreciez ce-i drept in felul meu) este faptul ca nu te-ai putut controla si ai fost relativ transparent si ai lasat sa se inteleaga ca este o penita data in batjocura. Nu am inteles exact la adresa cui e batjocura, la adresa autorului, textului sau la adresa Hermeneia. Indiferent insa de adrisant problema este ca ai abuzat de privilegiul acordarii penitei de aur pe Hermeneia. Regulamentul spune ca "Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.". Deci te rog sa te consideri avertizat. La urmatorarea abatere va trebui sa te anuntam ca va trebui sa ne parasesti ca membru Hermeneia pe o perioada mai lunga datorita tendintei tale de a recidiva. Eu cred ca regulile pe Hermeneia sint (destul) de clare si simple si urmaresc un singur lucru (ceva ce am senzatia ca urmaresti si tu) si anume promovarea si stimularea calitatii literare. For some weird reason insa am impresia ca nu reusim sa cadem pe aceeasi lungime de unda. Probabil (zic eu) este teribilismul (si lipsa de respect) cauzate (din pacate) de virsta ta. Nu sint sigur dar cred ca nu ar fi o pierdere prea mare daca ai invata (cit nu este prea tirziu) sa respecti. In general. Imi cer scuze ca mi-am permis sa iti ofer un "sfat educational". Nu este nici datoria si nici dreptul meu dar ia-o ca pe o idee, asa de anul nou. In ce priveste textul, da este slab. Ceva cu care Nicodem ne-a obisnuit. De aceea este si novice pe Hermeneia. Pacat ca nu doreste sa se imbunatateasca si se incapatineaza sa creada ca scrie bine cind scrie prost. Dar incapatinarea este boala grea si asa cum nu pot eu sa ajut pe cineva sa invete sa respecte tot asa nu pot sa ajut pe altcineva sa renunte la incapatinare. Banuiesc ca e "fiecare cu blocajele lui". In rest numai de bine.
pentru textul : ce frumusețe rară deMadalina, e un text din septembrie 2008. face parte dintr-un serial care se chema Story of a city, un serial de proza scurta. De-a lungul timpul am invatat ca nu e neaparat important sensul sau trecerea unui text in prim plan. uneori oamenii trec si nu lasa nici un semn pentru ca pur si simplu nu poti. Multumesc oricum ca mi-ai readus aminte niste senzatii pe care le uitasem.
pentru textul : story of a city deIn subsolul acestui text stau si ma minunez si ma intreb in stilul "unde sunt zapezile de altadata?" adica vremurile cand Bianca aparea la minut la un asemenea dialog din pozitia de moderator si ii avertiza pe participanti ca sunt complet off-topic... Mai constat ca Alma a dezvoltat intretimp un fel de ironie schematica si care ma duce cu gandul la faptul ca ii scrie altcineva comentariile pentru ca nu ii iese deloc. Aceasta ironie arata ca o balerina intr-un dans la bara. Stimate treidea, poemul nu e ratat defel. Pe undeva ati incercat o aranjare mai "moderna" hai sa zic asa a versurilor, dar nu cred ca asta e important. Andu
pentru textul : Poem ratat deYin și Yang de primăvară rar am văzut atâta Conștiință Literară(chiar și atunci când greșesc, ei CRED) ca la Alina Manole și Virgil Titarenco; prin asta vreau să spun că, deși nu îi cunosc personal, sunt unul dintre martorii Dăinuirii lor; nimeni nu poate spune că sunt un "simpatizant" (nu mai mult decât simpatizarea pe care unele texte sau unele acțiuni având un caracter literar ale lor o reclamă inevitabil) sau că, vezi doamne, săvârșesc aici un act de prezență (dacă mi se permite) mistagogică, fiind un (deja?) vechi urmăritor ar prezenței lor virtuale; tocmai de aceea îmi permit să Remarc (recurgând la "mijloacele" pe care însuși acest site mi le-a pus la dispoziție) un eveniment care ar fi păcat să treacă neobservat; și cine mă cunoașate știe că nu mă entuziasmez ușor. dincolo de a felicita autorul (consideră-te, Virgil, unul dintre autorii mei virtuali preferați...), țin să o felicit pe Alma nu pentru ceea ce Ea poartă Înainte, ci, mai ales, pentru ceea ce Ea, cu inteligența nativă a unui loc binecuvântat de Dumnezeu, Știe Să Dea Înapoi. Pentru lucururi niciodată exprimate, Alma, eu, un cititor necunoscut, îți mulțumesc: Cum, de asemenea, îți mulțumesc și ție, Virgil, pentru rarele, dar substanțialele Intersectări. Excelsior (Mai sus)! cu apreciere, Vasile Munteanu
pentru textul : Mirabile Dictu dese vede că mi-e somn: m-aș poema -> poema-m-aș
pentru textul : mi-e frică să dorm deMarina, multumesc mult pentru trecere si cuvinte. Adriana
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deașa este Masha! Eu formulasem un argument de apreciere nu de scuză (referitor la vârstă). Am citit textul pe la 1.00 a.m. (obicei de care trebuie să mă las) și mi s-a părut ok dpdv gramatical. Deci numai cei cu antrenament special pot fi spotless la o asemenea oră după o zi plină. Tu scrii mai bine decât mulți alții și progresezi repede. Deci nici un a(o)buz din partea nimănui.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deiata ca cineva a reusit sa ma faca sa zimbesc astazi. continuati, doamna/domnisoara stoicovici. va garantez ca aveti toata atentia mea. este o placere sa va citesc comentariul. evident asta nu inseamna neaparat ca as fi de acord cu toate asertiunile lui. dar este reconfortant sa citesti o voce noua cu opinii erecte. nu spun obiective pentru ca nu cred in asa ceva. obiectiv este numai computerul meu. si inca ceva, nu s-a vrut neaparat despre poezie dar iata ca mi-ati stirnit interesul.
pentru textul : abjectivalia deTextul e reusit, are nerv si cand citesti simti si vezi in acelasi timp. Titlul insa e complet ratat. Pentru explicatii va rugam nu sunati, iesim noi din cand in cand. Andu
pentru textul : eu nu sunt mesia demulţumesc mult. mă bucură trecerea şi comentariul tău.
pentru textul : vastica defain, ușor nostalgic, partea cu avioanele mi-a plăcut:) frumos pus acolo eufemismul. că mie îmi place poezia Corinei Papouis nu mai e o noutate. mă bucur când te mai prind în limba română, Corina. că ai un telefon dat dreaq de elitist:) asta e altă poveste:) iar pe aici nu e niciun copil de adormit:) frumos poem.
cutia poştală
fereastra din pod
clapa de pian
inima din piept
vor exista în armonie totală
cu
exerciţiile plank
cotorul de măr per ritual
mersul degeaba
clişee şi
nici un fir de praf
voi fi cuminte şi albă
pasajul meu preferat!
pentru textul : Ai să vezi deda, cred (observînd mai multe texte și mai ales anumite tendințe în ultima vreme) că poate nu ar fi rău să introduc o subsecțiune de poem în proză, oricît de ambiguă ar fi o astfel de soluție. despre text, ca să revin din nou, se vede că există o plăcere a scrisului dar încă mai există formulări (pe care eu le numesc „liceene”) și încă pari a-ți căuta un stil. părerea mea. în plus chiar cantitativ vorbind se pare că există mai multe cuvinte în text decît este nevoie.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere demă apucă așa o lehamite cînd vad șantaje. pentru că acum nu mai inteleg ce se petrece si ce ar trebui sa fac. evident textul e prost. poate nu neaparat de santier dar are portiuni chiar agramate. dar problema este alta. ce facem aici? luam decizii pentru ca isi ridica cineva fustele in cap si santajeaza? adica ce punem in balanta? plecarea margai versus mediocritatea unui text? Asa ca marga poate sa faca ce vrea. Asa cum am mai spus, fiecare sta sau pleaca de aici de buna voie. Dar ii atrag atentia ca santajul e un obicei urit la o femeie. O degradeaza. Cel putin asta e parerea mea. O femeie puternica nu santajeaza niciodata. Ma rog, iata ca am inceput sa ma irosesc in moralisme. Deci Marga face ce vrea. Iar textul ramine asa cum este. Gafa lui Naan Lea o va costa pe ea. Pentru ca probabil nu multa lume va aprecia penitele ei de acum incolo. Asta daca nu va risca sa piarda dreptul de a le acorda. Arivederci.
pentru textul : Rânduri fumegânde deAdriana, ai rimele în substantive. (pământ - gând? uff) regulile nescrise ale versului clasic nu mă îndoiesc că le cunoști. știu, așa ai vrut să scrii, dar cred că poți mai mult. Nicodem, ai ceva de comentat despre mine? Vino sub textele mele, fii bărbat. Că vii degeaba, asta știi deja.
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna descuze pt. offtopic Adriana, dar se impunea!
Ok...am priceput ce ai vrut sa spui si ca nu te omori dupa iubiri prin tei, stejari si etc. Oricum, cred ca m.ai inteles putin gresit pentru ca mie "dragostea din tei" mi s-a parut cretina pe amble parti si din toate unghiurile posibile. dar sa nu o lungim prea mult, directia comentariului tau a fost inteleasa, insa eu tot ma intreb daca textul asta chiar merita o a patra rescriere.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul demultumesc. intr-adevar, e de sine statator si la fel de adevarat e frumusetea pe care vrem s-o detinem, trebuie mai intai s-o oferim.
pentru textul : Lumi secundare dela final, nu sunt decat: suntem vii si nimic din ce e omenesc nu ne este strain. abia astept sa le povestesc nepotilor despre voi
Virgil , nu are in totalitate elemente de haiku.
pentru textul : Haiku(1) dedar are.
multumesc de citire
si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deFaptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
Pagini