transcendere/sinestezie superioară (iubire, lovitură de buștean) - de la ascunzișul șopârlei la adâncul implacabil al etravei, subconținut de icoană, epavă, corabie cu drum întins (pliabil fonic și el pe înțeles acest "etravă" - epavă, otravă) text bun, felicitări obs.: - "când însă ivirea ta..." - declicul altei viziuni, placă turnantă, îmi pare sărac, forțat - suprapunere - în "m-a îmbrățișat într-o crustă ca un meninge" (cred că ar merge fără "crustă")
Ar fi multe de spus, dar mă rezum la a atrage atenția la folosirea cu reținere a expresiilor „nu mă așteptam să pricepi...”, „nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești... ”.
Și nu e fairplay nici să folosești numele meu și cuvintele mele ca să îl acuzi pe Vlad. Iar dacă ai opinii despre textele colegilor, te rog să le exprimi sub acestea în comentarii pertinente.
Cât despre verbul „a gândi”, acesta este intranzitiv, deci nu acceptă un complement direct. Poate ai vrut forma reflexivă „se gândea” (soarele se gândea la mine și la tine).
Eu propun să ne oprim aici.
"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
Un poem bun, remarc și eu strofa a treia și cred că, de fapt, ultimele două strofe fac tot poemul și chiar pot construi un poem de sine stătător. Sper că titlul este doar în contextul poeziei și sper să rămâi și aici, și în ale scrisului, chiar dacă poezia nu va fi niciodată locul în care să te simți protejat, altfel nu ar exista provocarea de care are nevoie arta pentru a rezista timpului.
silvia,comentariul tau îmi serveste ca reper caci ma interoghez cum se poate scrie când avem doua destinatii sufletesti,o patrie(românia) si o tara(franta),care se suprapun ,se ating,ma prind într-un vârtej admirativ,întâlnirea spectaculara a doua culturi fascinante care îmi locuiesc mintea zi de zi si ma "framânta" ca doua placi tectonice...
de aceea pare o lava ,in aparenta calma ,ce se depune încet încet si uneori "se spune" ,ma lasa sa o "vad" ...astept aceste "sedimente" ca un vânator la pânda ,fara a ucide ci mai degraba sa -si poata mângâia "prada"
iti multumesc si multa inspiratie...
stimabile domn, magulita de prezenta domnie voastre, si remarc si eu ca aveti perfecta dreptate. insa tocmai aceasta aruncare de idei si metafore poate face o poezie... desi terenul pe care ati intrat este extrem de alunecos... iar eu nu-mi permit o diputa pe tema ce este sau nu este poezia. intrigata totusi care ar fi parerea dumneavoastra in a face o poezie? poate invat si eu, caci sunt fire silitoare si statornica. reverenta stimabile, Ada Barc ps, nici macar intr-un comentariu nu as alege nefericita combinatie de cuvinte ''cu cuvinte''
da, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
Paul, dacă încerci să te pui în pielea personajului... ele nu gândesc cu ghilimele, dar am priceput eu unde bați, așa că m-am cam "comformat", alegând o soluție de compromis, atâta vreme cât citatul e citat și nu numai. Bucuria e de partea aceasta. Cum spuneam, reacționez mai bine la critică decât în fața aprecierii. Dar bucuria este: proza e mai ingrată... Virgil, mulțumesc de explicație, asta îmi și doresc să se întâmple...
Later than Ever - o rastalmacire a trecutului... imi permit sa spun ca a doua strofa m-a intrigat cel mai mult in momentul scrierii, o cautare esentializata in spiritual... raspunsul si-l da fiecare cititor, singur... Multumesc de trecere si semn, Corina
Ca de obicei, marga centrează, marga dă cu capu', marga dă galbene şi roşii, marga faultează de la spate, se zvârcoleşte pe jos, simulează si trage de timp. Joc de diviia C. Totuşi:
- editorii nu pot şterge comentarii.
- de foarte multe ori se recurge la comparaţii pentru a argumenta o idee.
- editorii nu sunt obligaţi să dea explicaţii pentru neglijenţa/nepriceperea userilor.
- deşi unii nu au pornit încă, vă rog să vă opriţi aici.
- scutecele se scumpesc pe zi ce trece; alternativa - pelinca. Lectură, ceai de urzică, uşoare alergări prin parc, goblen, horoscop!
sfîsietor. n-o sa disec textul, pentru ca n-are rost. nu ma pricep la cuvinte mari si nici nu cred ca are nevoie. imi place. il ador. mi-e ciuda pe el, pe cît e de trist si adevarat. poate n-am argumentat destul, dar voi da penita oricum. sînt texte in fata carora nu mai trebuie sa spui nimic
asteptam sa te vad pe hermeneia. aici cu siguranta vei creste. talant ai. vezi ca intotdeauna ti se va cere mai mult decat ti s-a dat. bine ai venit! succes cu incredere, francisc
am revenit pe text din pura placere si nostalgie. mi-a placut mult finalul. este un text deosebit al tau Masha, dar stiu ca ai la sertar si mai frumoase (scuze ca dau din casa :) mi-a placut si varianta lui Virgil. iar rezultatul e fermecator.
. pentru ca poemul trece dincolo de mine si ramane frumos, las cu drag un semn de apreciere si pretuire.
Amiciţii frumoase se ţes aici :) Iau aminte la tot.
Vă mulţumesc mult, Paul şi Adrian.
( voi reface poemul...sau, mai bine spus, voi încerca să îl rescriu...din aceeaşi stare de singurătate )
e interesant cum traduci liric vorbind, tocmai trecerea succesivă dintr-o stare în alta, diversificarea obiectelor, culorilor, imponderabilitatea tuturor lucrurilor in această lume care plutește, aparenta derivă a vieții însăși. Lumina. Creația.
Aș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
un poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului inceputul mi-a placut in mod deosebit noaptea cuvintele se adună în nerostirea lor albastră
nicodem, ai comis-o din nou! avem aici o poezie (astea nu e texte domle!) in care rezoneaza cele mai pure sentimente, cele mai fragede trairi, cele mai superlative (sic!) stari de spirit. totul e de-o frumusete rara si acuta; iubirea cu literele, flăcările si lacrimile ei cauta sa ne inunde ontologic, biruind (in Hristos, banuiesc, ca altfel e erezie nicodeme; erezie, iti spun!) moartea in strofa I, plansul in strofa a II-a,si fuga intr-a III-a. tema rastignirii umple de dor pios pieptul oricarui cititor, care cu (sic!) inima sa simte tarmurile Nemuririi cum masoara destinul contopirii, am incheiat citatul. eu zic ca merita cel putin o penita efortul. inca una sentimentul greu expus aici public cu dezinvoltura. iar a treia penita (ca sa fie trinitate) trebuie necessarmente data pt surplusul de originalitate, ce ne-a uimit pe toti laolalta, brusc si dintr-o data. deci...penita!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
după ce am citit comentariul am întrebat-o pe Iasomia - femeie tu crezi că sînt bătrîn și celebru?
relaxează-te dragul meu, ești doar bătrîn!
sînteți prea generoasă cu un turburat la cap. mulțumesc.
pentru textul : Lina lu’ Mărin detranscendere/sinestezie superioară (iubire, lovitură de buștean) - de la ascunzișul șopârlei la adâncul implacabil al etravei, subconținut de icoană, epavă, corabie cu drum întins (pliabil fonic și el pe înțeles acest "etravă" - epavă, otravă) text bun, felicitări obs.: - "când însă ivirea ta..." - declicul altei viziuni, placă turnantă, îmi pare sărac, forțat - suprapunere - în "m-a îmbrățișat într-o crustă ca un meninge" (cred că ar merge fără "crustă")
pentru textul : etravă și meninge arzând deAr fi multe de spus, dar mă rezum la a atrage atenția la folosirea cu reținere a expresiilor „nu mă așteptam să pricepi...”, „nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești... ”.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deȘi nu e fairplay nici să folosești numele meu și cuvintele mele ca să îl acuzi pe Vlad. Iar dacă ai opinii despre textele colegilor, te rog să le exprimi sub acestea în comentarii pertinente.
Cât despre verbul „a gândi”, acesta este intranzitiv, deci nu acceptă un complement direct. Poate ai vrut forma reflexivă „se gândea” (soarele se gândea la mine și la tine).
Eu propun să ne oprim aici.
În limba română nu există "tz", dar există "ţ", iar parodia nu pare a fi în direcţia limbajului internautic.
pentru textul : Vleau si eu un cocostâlc deDacă vremea ne va fi potrivnică, ce facem?
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV de...funcționează empatia, Marina. Cu epilogul chiar mi-ai smuls un zâmbet. Mulțumesc.
pentru textul : ...latura moartă a oricărui sublim... deÎmi imaginez că te-ai tot gândit cum să începi textul, l-ai început cu un vers aiurea, apoi te-a năpădit inspiraţia curgând din poetryland.
Remarc şi eu versurile:
"în această liniște mi se umple
sângele de tihnă"
şi
"să mă dezlipesc
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală dede sensuri cald cum se dezlipesc afișele vechi cu vremea"
eu aștept și un volum de poezie. pînă ce.... felicitări!
pentru textul : De la Vaslui citire de"Începutul și Sfârșitul sînt dumnezeiești. între ele m-am furișat eu" "ieri am fost cu simțămintele la altar să le curăț le-am pus într-un clavecin să sune frumos le-am uitat în ochii mari ochii plini de mătăsuri ai Mântuitorulu" "ce sunt simțămintele dacă nu niște zaruri aruncate pe pardoseala de marmură a inimii" "numai pe creanga smereniei devin privighetori cu glasuri de miere" "sub plapuma luminii" Din punctul meu de vedere toate cele de mai sus nu reprezinta decat metafore "fortate", banale, tipice incercarilor poetice de scoala generala, care nu aduc textului nici un fel de substanta. Apreciez incercarea de a spune ceva, insa cred ca ai mai putea reveni asupra textului. Sorin Ift.
pentru textul : hiatus deda, Aranca, ai avut dreptate. sper ca acum sa fie totul ok. da/mi semn daca nu este astfel.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani dema bucur ca ti-a placut fragmentul asta, Luminita. e, de fapt, cheia textului, cum bine ai intuit. te mai astept.
pentru textul : fals jurnal de duminică deUn poem bun, remarc și eu strofa a treia și cred că, de fapt, ultimele două strofe fac tot poemul și chiar pot construi un poem de sine stătător. Sper că titlul este doar în contextul poeziei și sper să rămâi și aici, și în ale scrisului, chiar dacă poezia nu va fi niciodată locul în care să te simți protejat, altfel nu ar exista provocarea de care are nevoie arta pentru a rezista timpului.
pentru textul : Ultima zi aici desilvia,comentariul tau îmi serveste ca reper caci ma interoghez cum se poate scrie când avem doua destinatii sufletesti,o patrie(românia) si o tara(franta),care se suprapun ,se ating,ma prind într-un vârtej admirativ,întâlnirea spectaculara a doua culturi fascinante care îmi locuiesc mintea zi de zi si ma "framânta" ca doua placi tectonice...
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită dede aceea pare o lava ,in aparenta calma ,ce se depune încet încet si uneori "se spune" ,ma lasa sa o "vad" ...astept aceste "sedimente" ca un vânator la pânda ,fara a ucide ci mai degraba sa -si poata mângâia "prada"
iti multumesc si multa inspiratie...
stimabile domn, magulita de prezenta domnie voastre, si remarc si eu ca aveti perfecta dreptate. insa tocmai aceasta aruncare de idei si metafore poate face o poezie... desi terenul pe care ati intrat este extrem de alunecos... iar eu nu-mi permit o diputa pe tema ce este sau nu este poezia. intrigata totusi care ar fi parerea dumneavoastra in a face o poezie? poate invat si eu, caci sunt fire silitoare si statornica. reverenta stimabile, Ada Barc ps, nici macar intr-un comentariu nu as alege nefericita combinatie de cuvinte ''cu cuvinte''
pentru textul : invazia deda, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
pentru textul : recviem pentru niciodată dePaul, dacă încerci să te pui în pielea personajului... ele nu gândesc cu ghilimele, dar am priceput eu unde bați, așa că m-am cam "comformat", alegând o soluție de compromis, atâta vreme cât citatul e citat și nu numai. Bucuria e de partea aceasta. Cum spuneam, reacționez mai bine la critică decât în fața aprecierii. Dar bucuria este: proza e mai ingrată... Virgil, mulțumesc de explicație, asta îmi și doresc să se întâmple...
pentru textul : Tunel de liniște deerata: "asemanarea"
pentru textul : poezia mea de azi deLater than Ever - o rastalmacire a trecutului... imi permit sa spun ca a doua strofa m-a intrigat cel mai mult in momentul scrierii, o cautare esentializata in spiritual... raspunsul si-l da fiecare cititor, singur... Multumesc de trecere si semn, Corina
pentru textul : Later deCa de obicei, marga centrează, marga dă cu capu', marga dă galbene şi roşii, marga faultează de la spate, se zvârcoleşte pe jos, simulează si trage de timp. Joc de diviia C. Totuşi:
- editorii nu pot şterge comentarii.
- de foarte multe ori se recurge la comparaţii pentru a argumenta o idee.
- editorii nu sunt obligaţi să dea explicaţii pentru neglijenţa/nepriceperea userilor.
- deşi unii nu au pornit încă, vă rog să vă opriţi aici.
- scutecele se scumpesc pe zi ce trece; alternativa - pelinca. Lectură, ceai de urzică, uşoare alergări prin parc, goblen, horoscop!
pentru textul : siberii suspendate desfîsietor. n-o sa disec textul, pentru ca n-are rost. nu ma pricep la cuvinte mari si nici nu cred ca are nevoie. imi place. il ador. mi-e ciuda pe el, pe cît e de trist si adevarat. poate n-am argumentat destul, dar voi da penita oricum. sînt texte in fata carora nu mai trebuie sa spui nimic
pentru textul : poetul I deasteptam sa te vad pe hermeneia. aici cu siguranta vei creste. talant ai. vezi ca intotdeauna ti se va cere mai mult decat ti s-a dat. bine ai venit! succes cu incredere, francisc
pentru textul : De dimineață deam revenit pe text din pura placere si nostalgie. mi-a placut mult finalul. este un text deosebit al tau Masha, dar stiu ca ai la sertar si mai frumoase (scuze ca dau din casa :) mi-a placut si varianta lui Virgil. iar rezultatul e fermecator.
pentru textul : Rugăciunea unui rătăcit se stinge într-o țigară de. pentru ca poemul trece dincolo de mine si ramane frumos, las cu drag un semn de apreciere si pretuire.
Mulţumesc şi pentru urare, Adrian :)
Amiciţii frumoase se ţes aici :) Iau aminte la tot.
Vă mulţumesc mult, Paul şi Adrian.
( voi reface poemul...sau, mai bine spus, voi încerca să îl rescriu...din aceeaşi stare de singurătate )
Cu drag, Mariana
pentru textul : Mai singură... dee interesant cum traduci liric vorbind, tocmai trecerea succesivă dintr-o stare în alta, diversificarea obiectelor, culorilor, imponderabilitatea tuturor lucrurilor in această lume care plutește, aparenta derivă a vieții însăși. Lumina. Creația.
pentru textul : En dérive non pas d'objet en objet deNu știu dacă asta urmărește textul dar pe mine mă lasă relativ confuz. Sau poate există un mesaj subliminal care îmi scapă mie.
pentru textul : alb-negru deah, imi aminteste de Nina Cassian si de limba sparga! voi reveni...
pentru textul : nodoram huiorul* deAș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deun poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului inceputul mi-a placut in mod deosebit noaptea cuvintele se adună în nerostirea lor albastră
pentru textul : sephirot I dedemult nu ai mai spus nimic sub textele mele. si acum imi pare ca eziti. multumesc pentru incredere
pentru textul : urâții denicodem, ai comis-o din nou! avem aici o poezie (astea nu e texte domle!) in care rezoneaza cele mai pure sentimente, cele mai fragede trairi, cele mai superlative (sic!) stari de spirit. totul e de-o frumusete rara si acuta; iubirea cu literele, flăcările si lacrimile ei cauta sa ne inunde ontologic, biruind (in Hristos, banuiesc, ca altfel e erezie nicodeme; erezie, iti spun!) moartea in strofa I, plansul in strofa a II-a,si fuga intr-a III-a. tema rastignirii umple de dor pios pieptul oricarui cititor, care cu (sic!) inima sa simte tarmurile Nemuririi cum masoara destinul contopirii, am incheiat citatul. eu zic ca merita cel putin o penita efortul. inca una sentimentul greu expus aici public cu dezinvoltura. iar a treia penita (ca sa fie trinitate) trebuie necessarmente data pt surplusul de originalitate, ce ne-a uimit pe toti laolalta, brusc si dintr-o data. deci...penita!
pentru textul : ce frumusețe rară dePagini