Trecand peste versificatia f buna (as usual, in textele tale) mi se pare ca nu cauti o tema mai profunda, ca te multumesti cu banalul. Mi se pare versificatie de dragul versificatiei, si eu nu pot sa cred ca tu poti doar atat.
Ialin, orice sfat este util. Îți mulțumesc pentru analiză și iartă-mă pentru răpirea timpului tău prețios. Eu te citesc și aici și-n altă parte. Trebuie să-nțelegi că abia acum hotărăsc dacă mă joc de-a cugetarea ori vreau să ofer ceva cititorului. Spunea Andu mai demult că trebuie să hotărăsc ce vreau. Sincer, încă nu știu!
nu fac tapaj de patriotism ieftin. (asta că unii tot zic că noi "ăştia din diaspora nu am avea dreptul să vorbim despre românia, dar mă rog..." dar e cam aiurea să vorbeşti despre fărîmiţări şi autonomii (deşi mă tem că tu nici nu prea înţelegi ce înseamnă asta) cînd europa vorbeşte despre uniuni şi dărîmări de frontiere. că este nevoie de descentralizări şi mutări de entităţi decizionale aproape de spaţiul manageriat, înseamnă altceva. şi (again) trebuie făcut cu cap nu cu entuziasmul lui "să avem şi noi faliţii noştri".
părerea mea este că românii ar trebui să devină mai puţin poeţi şi mai mult pragmatici. pragmatismul este reţeta împotriva corupţiei şi ilegalităţii. dar atîta timp cît eşti mioritic şi visător şi speri că de undeva de sus îţi va veni ceva, sau crezi că "aşa ţi-e scris", nu ai să pui mîna să faci nimic şi ai să tot dai vina pe "ăi de sus" sau pe "ăl de sus".
şi că tot veni vorba despre descentralizare, oricît l-ar detesta cineva pe băsescu nu cred că e vina lui sau că trebuie el să vină şi să planteze coşuri de gunoi sau să le golească pe cele care duhnesc. tot aşa nu cred că e vina vreunui general de la bucureşti că un poliţist doarme în post sau că nu arestează pe ăia care tulbură liniştea sau care fură. descentralizarea sau autonomia nu e ceva ce vine de sus ci e o manifestare a unei mentalităţi născute în societatea civilă. pot sau vor românii să îşi poarte singuri de grijă, sau (again) altcineva e de vină?...
Apocalipsa lui Cozan și crezoteca lui Gorun Mă lasă, nu știu cum, ...salcîm. Mai bine-ntind pe caldarîm Harta Păstorului cel Bun. Că nu știu dacă-n blidul lor O fi vreun dram de adevăr! Și dac-o fi, să mușc din măr, Eu n-am s-o fac, fîrtaților.
Citisem pe internet mai demult, pe http://www.bopsecrets.org/gateway/passages/basho-frog.htm un text: Matsuo Bashô: Frog Haiku (Thirty Translations and One Commentary). Limerickul de la sfârșit m-a făcut să râd bine. Astfel mi-a venit ideea ca, după textul original (la care i-am adăugat și versiunea în "kanji") și traducerea fideșă în limba română să stârnesc și altora un zâmbet adăugând versiuni umoristice ale tristihului.
OK, banuiesc că acum știm cu toții cam cum stăm, cine ce nelămuriri a avut și cu privire la ce anume s-a edificat ș.a.m.d. Cred că ar fi plăcut să revenim la linia acestui site, și să ne limităm la a comenta textul, iar nu autorul/comentatorul, și de a răspunde comentariilor doar în măsura în care avem de a face tot cu idei referitoare la text. Atenția tuturor membrilor este atrasă inutil asupra comentariilor, mai degrabă decât asupra textului, ceea ce nu aduce nici un serviciu nici autorului, nici cititorilor.
Scriam despre zilele în care ascult Ennio Morricone (nu despre melodii), cum că nu îmi plac... sunt zile cu timp gri, care trece greu, lăsând urme. La Iași a nins toate zilele acestea... Îți mulțumesc pentru sideful alb al zilelor de martie.
E un poem "la plesneala", adica teritoriul in care un autor are cateva imagini tari dar insuficiente pentru a spune cititorului ceea ce vrea. Si atunci face apel (ca poate!) la un vapor plin de alte cuvinte, din care alege ceea ce-i convine pe moment. Peste 2-3 ani, daca autoarea isi va reciti creatia, sunt sigur ca se vor produce modificari substantiale (ma refer la cuvintele luate de pe vapor si asamblate ulterior). Imaginile de forta, insa, nu vor fi modificate. Recomand, celor ce nu ma cred, o lectura atenta a textului. Iar peste 2-3 ani - o noua lectura (daca autoarea va binevoi sa ni o ofere). Indrazneala de-a lucra astfel nu o are decat cineva care a trecut de amalgamarea frazeologica si ermetismul "de carton", sa zic asa (de care avem parte din ce in ce mai des - de la autorii contemporani). Voi fi si peste 2-3 ani cititorul Dvs., Doamna! Pentru aceasta rabdare si pentru cutezanta, o penita. Sunteti sotia lui George Geacar? Sa aveti pace, Dancus
interesant. "cu torțe" a fost adaugat ulterior. cam dupa vreo douazeci de minute. si recunosc, a fost o decizie pe care as avea tendinta sa o clasific drept impulsiva. si din nou nerevizuita. nu pot spune ca imi displace in mod necesar. dar ar fi presupus o constructie mai elaborata pentru introducerea ei. asa ca deocamdata o scot. multumesc pentru citire si observatii.
Adevărul că poeziile Luminiței Suse și ale lui Doru Lubov vă incită și le oferiți o cu totul altă cotă decât celorlalte poeme tocmai pentru structura lor "genetică". Mie poemul prezentat aici nu mi s-a părut o replică la cei doi ci un exercițiu topologic al efemerului de sine-stătător. Raporturile dintre teoria suprafețelor fantaste și filosofie par incerte, nefinisate, abia sugerate.
maria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
Ca le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
Imi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
Andu, nu știu dacă e o modă cu link-urile pe you tube. Eu l-am pus din dorința de a împărtăși ceva care mi-a plăcut sau m-a inspirat. Nu e nimeni însă obligat să dea click pe link. Textul e gândit să stea în picioare și fără videoclip.
Virgil, nu știu ce treabă au oamenii aici. Pur și simplu mi-a plăcut cum sună aceste cuvinte în germană și așa am vrut eu să conturez atmosfera. Dacă nu ți-a plăcut poemul, abordarea, e ok, pot să înțeleg asta.
Totuși, îmi pare rău să spun, dar nu voi mai posta aici. Mulțumesc Hermeneiei că m-a suportat , găzduit.
Imi pare rau ca doar azi, cu mare intarziere, am dat pest com-urile tale. Poate alta data o sa stam mai mult de vorba. Pana atunci voi accesa pagina ta si te voi citi.
Frumoasa imaginea cerului cicatrizat de comete. Nu vad de ce universul ti-e nedefinit avand in vedere cate elemente lumesti concura la trasarea autoportretului. "Brat de conte/ ca un buchet de flori" ma face sa zambesc gandind la filme de genul "The last American virgin", "The last samurai" de unde "The last Romanian count"?... Un poet bun evita cat se poate expresii ce contin "ca" pentru a sugera analogie, similitudine etc In acest poem fiecare strofa contine o astfel de exprimare "ca o toamna" de ce nu "ca toamna"?, "ca o pana in cadere", de ce nu "ca o pana in ascensiune"? De la "avion de hartie" pana la "parfum MATINAL de cafea" e o cale lunga. Interesanta imagine "praful raurilor"... S-auzim de bine. LS
mi-a placut cam tot, mai putin ultima strofa care din punctul meu de vedere spulbera vraja cladita pina acolo. pare destul de multa revolta in text, ceva ce n-am mai intilnit in textele tale
Eu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
Eu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
Mai Andule, doua probleme. Prima e despre asa zisa suparare. Cred ca ma confunzi cu altcineva in povestea aceea cu suparatul. In al doilea rind, vad ca ai facut o obsesie cu america si cu chestia asta cu recesiunea si cu economia care merge rau si chestii din astea. Pe linga faptul ca ai inceput sa semeni la frustrarea asta verbala cu un pensionar securist care se pricepe la tot ce e america din manualui lui de la stefan gheorghiu, deci pe linga acest ridicol (de care nu sint convins daca iti dai seama) problema este ca eu habar nu am despre ce vorbesti tu acolo si nici nu stiu daca m-a afectat vreodata. Ceea ce tu nu poti intelege este ca acum in america nenorocita este asa de nashpa si este asa de rau cu recesiunea si cu criza si cu dolarul ca noi aici la pacific tocmai ne-am intors de pe o parte pe alta ca ne cam prinsese soarele si ne gindeam sa mergem la niste snorkeling ceva mai incolo sau poate mergem pe Catalina Island. Anyway, mai pe toamna cred ca mergem in Hawaii sau poate in Caraibe. Nu stiu daca ai priceput "meteaforeale" astea dar daca pe tine mieunaturile astea de vulpe care nu ajunge la struguri iti dau vreo satisfactie eu n-am nici o problema sa te las sa le continui dar nu iti imagina ca te afli in zona realului. Pentru ca nu esti si habar nu ai cu ce se maninca america asta. Si esti doar pitoresc. Ti-am spus, la fel de pitoresc ca vecinul de la patru, pensionarul securist si manualul lui de la stefan gheorghiu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Trecand peste versificatia f buna (as usual, in textele tale) mi se pare ca nu cauti o tema mai profunda, ca te multumesti cu banalul. Mi se pare versificatie de dragul versificatiei, si eu nu pot sa cred ca tu poti doar atat.
ialin
pentru textul : femeie vinovată... deIalin, orice sfat este util. Îți mulțumesc pentru analiză și iartă-mă pentru răpirea timpului tău prețios. Eu te citesc și aici și-n altă parte. Trebuie să-nțelegi că abia acum hotărăsc dacă mă joc de-a cugetarea ori vreau să ofer ceva cititorului. Spunea Andu mai demult că trebuie să hotărăsc ce vreau. Sincer, încă nu știu!
pentru textul : re-Facerea deAlina, parca tu ai spus "și nu numai ție, ci la toți", sau ai uitat? de acolo acel "pe toti" culoarea are legatura cu contextul, ca de obicei
pentru textul : îmi este teamă de femeie deImi cer scuze, ai un id care seamana foarte mult cu alt autor si am citit in graba.Dar ca tot sint aici: fii sincer cu tine si cu cititorii.
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine denu fac tapaj de patriotism ieftin. (asta că unii tot zic că noi "ăştia din diaspora nu am avea dreptul să vorbim despre românia, dar mă rog..." dar e cam aiurea să vorbeşti despre fărîmiţări şi autonomii (deşi mă tem că tu nici nu prea înţelegi ce înseamnă asta) cînd europa vorbeşte despre uniuni şi dărîmări de frontiere. că este nevoie de descentralizări şi mutări de entităţi decizionale aproape de spaţiul manageriat, înseamnă altceva. şi (again) trebuie făcut cu cap nu cu entuziasmul lui "să avem şi noi faliţii noştri".
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară depărerea mea este că românii ar trebui să devină mai puţin poeţi şi mai mult pragmatici. pragmatismul este reţeta împotriva corupţiei şi ilegalităţii. dar atîta timp cît eşti mioritic şi visător şi speri că de undeva de sus îţi va veni ceva, sau crezi că "aşa ţi-e scris", nu ai să pui mîna să faci nimic şi ai să tot dai vina pe "ăi de sus" sau pe "ăl de sus".
şi că tot veni vorba despre descentralizare, oricît l-ar detesta cineva pe băsescu nu cred că e vina lui sau că trebuie el să vină şi să planteze coşuri de gunoi sau să le golească pe cele care duhnesc. tot aşa nu cred că e vina vreunui general de la bucureşti că un poliţist doarme în post sau că nu arestează pe ăia care tulbură liniştea sau care fură. descentralizarea sau autonomia nu e ceva ce vine de sus ci e o manifestare a unei mentalităţi născute în societatea civilă. pot sau vor românii să îşi poarte singuri de grijă, sau (again) altcineva e de vină?...
Apocalipsa lui Cozan și crezoteca lui Gorun Mă lasă, nu știu cum, ...salcîm. Mai bine-ntind pe caldarîm Harta Păstorului cel Bun. Că nu știu dacă-n blidul lor O fi vreun dram de adevăr! Și dac-o fi, să mușc din măr, Eu n-am s-o fac, fîrtaților.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deAcum recitind eu as fi riscat un final de genul "să se ofere remuscării"... oricum nu-i defel un text slab... zicem acum la a ... citire.
pentru textul : paseo campeon deCitisem pe internet mai demult, pe http://www.bopsecrets.org/gateway/passages/basho-frog.htm un text: Matsuo Bashô: Frog Haiku (Thirty Translations and One Commentary). Limerickul de la sfârșit m-a făcut să râd bine. Astfel mi-a venit ideea ca, după textul original (la care i-am adăugat și versiunea în "kanji") și traducerea fideșă în limba română să stârnesc și altora un zâmbet adăugând versiuni umoristice ale tristihului.
pentru textul : Haikul “Broasca” al lui Matsuo Basho, în diferite traduceri (una fidelă și 20 umoristice) deAdrian, ba eu am înțeles ce vrei să zici. Repet: adu-mi argumente din romantici. Axează-te mai mult pe text.Eugen.
pentru textul : Simbioză deOK, banuiesc că acum știm cu toții cam cum stăm, cine ce nelămuriri a avut și cu privire la ce anume s-a edificat ș.a.m.d. Cred că ar fi plăcut să revenim la linia acestui site, și să ne limităm la a comenta textul, iar nu autorul/comentatorul, și de a răspunde comentariilor doar în măsura în care avem de a face tot cu idei referitoare la text. Atenția tuturor membrilor este atrasă inutil asupra comentariilor, mai degrabă decât asupra textului, ceea ce nu aduce nici un serviciu nici autorului, nici cititorilor.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deScriam despre zilele în care ascult Ennio Morricone (nu despre melodii), cum că nu îmi plac... sunt zile cu timp gri, care trece greu, lăsând urme. La Iași a nins toate zilele acestea... Îți mulțumesc pentru sideful alb al zilelor de martie.
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deE un poem "la plesneala", adica teritoriul in care un autor are cateva imagini tari dar insuficiente pentru a spune cititorului ceea ce vrea. Si atunci face apel (ca poate!) la un vapor plin de alte cuvinte, din care alege ceea ce-i convine pe moment. Peste 2-3 ani, daca autoarea isi va reciti creatia, sunt sigur ca se vor produce modificari substantiale (ma refer la cuvintele luate de pe vapor si asamblate ulterior). Imaginile de forta, insa, nu vor fi modificate. Recomand, celor ce nu ma cred, o lectura atenta a textului. Iar peste 2-3 ani - o noua lectura (daca autoarea va binevoi sa ni o ofere). Indrazneala de-a lucra astfel nu o are decat cineva care a trecut de amalgamarea frazeologica si ermetismul "de carton", sa zic asa (de care avem parte din ce in ce mai des - de la autorii contemporani). Voi fi si peste 2-3 ani cititorul Dvs., Doamna! Pentru aceasta rabdare si pentru cutezanta, o penita. Sunteti sotia lui George Geacar? Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : despre cum să... deinteresant. "cu torțe" a fost adaugat ulterior. cam dupa vreo douazeci de minute. si recunosc, a fost o decizie pe care as avea tendinta sa o clasific drept impulsiva. si din nou nerevizuita. nu pot spune ca imi displace in mod necesar. dar ar fi presupus o constructie mai elaborata pentru introducerea ei. asa ca deocamdata o scot. multumesc pentru citire si observatii.
pentru textul : nevoia de predictibil II de„vănăt” e intenționat, ori intenționai un „vânăt”? în rest nu știu eu prea multe. atâta că nu e mai sinceră decât sticla aia cu vodcă.
pentru textul : de n luate câte două deAdevărul că poeziile Luminiței Suse și ale lui Doru Lubov vă incită și le oferiți o cu totul altă cotă decât celorlalte poeme tocmai pentru structura lor "genetică". Mie poemul prezentat aici nu mi s-a părut o replică la cei doi ci un exercițiu topologic al efemerului de sine-stătător. Raporturile dintre teoria suprafețelor fantaste și filosofie par incerte, nefinisate, abia sugerate.
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste demaria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
pentru textul : Tohu vabohu deCa le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
pentru textul : Dedoianii de"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
pentru textul : omul e o claviculă deImi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
pentru textul : eros finit deAndu, nu știu dacă e o modă cu link-urile pe you tube. Eu l-am pus din dorința de a împărtăși ceva care mi-a plăcut sau m-a inspirat. Nu e nimeni însă obligat să dea click pe link. Textul e gândit să stea în picioare și fără videoclip.
Virgil, nu știu ce treabă au oamenii aici. Pur și simplu mi-a plăcut cum sună aceste cuvinte în germană și așa am vrut eu să conturez atmosfera. Dacă nu ți-a plăcut poemul, abordarea, e ok, pot să înțeleg asta.
Totuși, îmi pare rău să spun, dar nu voi mai posta aici. Mulțumesc Hermeneiei că m-a suportat , găzduit.
pentru textul : eine kleine musik deOameni de metal ruginit ieșind dintr-un oraș de scaieți pe lângă gardul ghimpat. Închise, uscate livezi. Și soarele. Priviți-le fețele!
pentru textul : escape deTe asigur ca merita. Si s-o inaugurezi printr-o ceremonie a ceaiului.
pentru textul : (2) Aforeme deImi pare rau ca doar azi, cu mare intarziere, am dat pest com-urile tale. Poate alta data o sa stam mai mult de vorba. Pana atunci voi accesa pagina ta si te voi citi.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural dee un poem in proză. cum facem?
pentru textul : pescarii din nashville deFrumoasa imaginea cerului cicatrizat de comete. Nu vad de ce universul ti-e nedefinit avand in vedere cate elemente lumesti concura la trasarea autoportretului. "Brat de conte/ ca un buchet de flori" ma face sa zambesc gandind la filme de genul "The last American virgin", "The last samurai" de unde "The last Romanian count"?... Un poet bun evita cat se poate expresii ce contin "ca" pentru a sugera analogie, similitudine etc In acest poem fiecare strofa contine o astfel de exprimare "ca o toamna" de ce nu "ca toamna"?, "ca o pana in cadere", de ce nu "ca o pana in ascensiune"? De la "avion de hartie" pana la "parfum MATINAL de cafea" e o cale lunga. Interesanta imagine "praful raurilor"... S-auzim de bine. LS
pentru textul : Madlenă 1 demi-a placut cam tot, mai putin ultima strofa care din punctul meu de vedere spulbera vraja cladita pina acolo. pare destul de multa revolta in text, ceva ce n-am mai intilnit in textele tale
pentru textul : stâlpnica deEu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
pentru textul : despre iubire deEu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
revezi, te rog, dialogul nostru de aici:
http://hermeneia.com/content/felicia
pentru textul : felul meu de îngropat în aer denu crezi?
pentru textul : Ziua giocondului deMai Andule, doua probleme. Prima e despre asa zisa suparare. Cred ca ma confunzi cu altcineva in povestea aceea cu suparatul. In al doilea rind, vad ca ai facut o obsesie cu america si cu chestia asta cu recesiunea si cu economia care merge rau si chestii din astea. Pe linga faptul ca ai inceput sa semeni la frustrarea asta verbala cu un pensionar securist care se pricepe la tot ce e america din manualui lui de la stefan gheorghiu, deci pe linga acest ridicol (de care nu sint convins daca iti dai seama) problema este ca eu habar nu am despre ce vorbesti tu acolo si nici nu stiu daca m-a afectat vreodata. Ceea ce tu nu poti intelege este ca acum in america nenorocita este asa de nashpa si este asa de rau cu recesiunea si cu criza si cu dolarul ca noi aici la pacific tocmai ne-am intors de pe o parte pe alta ca ne cam prinsese soarele si ne gindeam sa mergem la niste snorkeling ceva mai incolo sau poate mergem pe Catalina Island. Anyway, mai pe toamna cred ca mergem in Hawaii sau poate in Caraibe. Nu stiu daca ai priceput "meteaforeale" astea dar daca pe tine mieunaturile astea de vulpe care nu ajunge la struguri iti dau vreo satisfactie eu n-am nici o problema sa te las sa le continui dar nu iti imagina ca te afli in zona realului. Pentru ca nu esti si habar nu ai cu ce se maninca america asta. Si esti doar pitoresc. Ti-am spus, la fel de pitoresc ca vecinul de la patru, pensionarul securist si manualul lui de la stefan gheorghiu.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra dePagini