Mi-a plăcut poemul prin deschiderea sa și prin echilibrul dintre vers și idee. Rețin: "nu există iubire decît atît cît putem s-o trădăm". Pentru că așa este. Frumos.
E o soluție ingenioasă, și sper să funcționeze pe cât de bine sună. Probabil că editorii vor avea mult de lucru, dar din punctul de vedere al menținerii standardului calității e o măsura foarte elegantă. Poate în ideea aceasta s-ar putea face o metodă prin care noi, cititorii, să le putem semnala editorilor un text slab.
interesant, desi poate prea contextualizat dupa parerea mea. continui sa cred ca prezenta hyperlinkurilor intr-un text poetic este o chestie care nu il ajuta
bobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
Emanuel Pope, comentariul tău nu este suficient de argumentat pentru a susține penița. Modul acesta de evidențiere a unui text - penița - trebuie folosit, daca îmi este permis să o spun , mai cu parcimonie, altfel îl devalorizam, și justificându-l printr-un comentariu...cât de cât mulțumitor :) - adica NU lângă argumente din categoria "textul e fain, excelent, grozav, genial etc." sau "ochii autorului sunt albaștri. " te rog să revii asupra comentariului. Andreea, sper să nu mă înțelegi greșit - intervenția mea este una pur administrativă, nu are legătură cu valoarea textului tău. o zi bună vă doresc.
prima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
Am o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
Ah, Virgil, ce-ti place tie sa-l ironizezi pe marele Ionut Caragea! Dar e fain, si joaca asta este buna la ceva, descreteste fruntile. Si acuma sa revenim la lucrurile serioase, am inteles foarte bine despre ce este vorba, ideea poemului este chiar buna, dar ca om crestin ce sunt, si cu anumite valori, ma cam seaca atunci cand aud numele lui Bukowski, un poet execrabil, cand aud de tarfa de cruce, si cand la distanta doar de un vers se repeta cuvantul curva. Dar astea reprezinta o opinie subiectiva si o viziune personala asupra poeziei.
trenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
înţeleg Adrian din ce spui tu că eu nu sunt un autor respectabil. Nu e nimic. Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund. Acuzaţiile tale sunt absurde şi nefondate. Pur şi simplu nu ţi-a plăcut poezia aceasta a mea şi gusturile nu se discută.
1. Doar de data aceasta, în acest poem, din motive pe care nu le mai detailez, am simţit că emoţia se exprimă mai bine prin acele cuvinte non-existente. Nu s-a mai întâmplat şi e clar chiar din acest poem că nu se va mai întâmpla chiar dacă voi trăi peste 100 de ani.
2. gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple şi nu văd de ce autorii care "se respectă" trebuie neapărat să delimiteze sensurile dintr-o poezie ca într-un tratat ştiinţific, ori mereu să scrie cu spaima redundanţei. E poate o modă care desigur va dispărea şi tu ştii asta, chiar tu care mă acuzai că eu nu mai sunt la modă dacă scriu despre non-entităţi.
3. asimetria şi lipsa de formă nu sunt defel aspecte preţioase. Despre suflet nu prea se poate vorbi în poezie, doar aici în acest poem sentimental l-am pomenit; în general nu pomenesc sufletul desigur. Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată? Se numeşte ingenuitate, candoare, dar nu preţiozitate.
Oricum mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere.
ne-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
Pe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
"m-am tot gandit si eu...daca ai spune reflexul la septic? ca sa nu schimbi sensul dorit de tine?sau din septic?" (Cristina S.)
"Reflexul la septic" nu merge, pentru că asta ar însemna ca "septic" să fie substantiv, şi iar mă pomenesc cu licenţe :). Chiar de-ar fi subst. exprimarea ar fi fost forţată. Mai căutăm.
dreptate, domnule Titarenco, este un soi de prozopoem şi sunt convinsă că dezvoltat, ca o proză, ar fi avut mai mult impact asupra lectorului. însă, dispoziţia mea din acele momente m-a dus către această formă de reprezentare. oricum, nimic nu mă poate împiedica să modific aceste cuvinte înspre perfecţionare. iar voinţa nu-mi lipseşte deloc.
mă bucur că aţi trecut şi aţi spus. mulţumesc.
vlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
În rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
as carcoti putin pe marginea primei parti a textului, dar mi-e teama ca ne-am intinde intr-un schimb de idei strain de literatura. si nu e locul potrivit. dar pagina ta de jurnal a fost o incantare - candva, intrebasem un prieten: "pana unde poti merge cu sinceritatea in literatura?" "pana la capat", mi-a raspus. nu stiu daca ai gasit capatul, dar mi se pare ca ai fost aproape de el...:) frumos, Nicoleta.
Anca, poezia in forma clasica reclama o anumita tandrete a versului. Tie iti place "dar raza ta ma frige"? De ce nu ai folosit "arde"? Imaginea pe care o creezi este rizibila, crede-ma, de parca ai vorbi de o supa prea fierbinte, doar aceea "te frige"... in general "la limba". Alta: "ai rupt in mine tarmuri", expresia "ai rupt in mine" suna manelistic rau de tot ! Ei ti-as recomanda sa renunti la forma clasica si sa scrii in forma libera cat inca nu e prea tarziu, iti spun asta cu cele mai bune intentii. La ora actuala in forma clasica nu mai scrie bine decat Ionut Caragea (desigur, nu doar in forma clasica, ci in toate formele). Dar el este un Maestru, nu incerca sa ajungi ca el, ai vazut cum te-a prins cu versul acela eminescian? Andu
right, Virgil. azi, prin grădină virtuală (cea largă și cu gardurile scunde), am avut ocazia să asist la o proslăvire a nimicului "poietic"...și zău că puțea. textul de față e o reacție. de factură toxică.
Andule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
Numai daca sunt ale aceluiasi, simultane si in locuri diferite (ca electronii aia de n-au auzit de Arisrotel). Ca tot a venit vorba: mai putin cunoscut e ca tot Aristotel este si parintele logicii modale, in care intervine "posibilitatea" - ca tert inclus - si viitorul (contingent daca nu ma-nsel; cine e curios se poate duce pe wikipedia la 'logica modala"). Ori logica asta modala, scoasa azi de la naftalina, a devenit foarte la moda. Si s-au apunat unii s-o aplice pentru a cerceta daca, d.p.d.v. logic este posibil sa se cerceteze daca cumva exista ceea ce se numeste "constiinta" (pana la Dumnezeu n-au ajuns inca). Si toate astea se petrec in asa numita "stiinta a cognitiei"; care, spre deosebire de "filosofia mentalului" care se ocupa si ea de "constiinta" (umana), prima, fiind "aplicativa" vrea - nici mai mult, nici mai putin - sa "inzestreze" robotii cu "constiinta" (evident, artificiala). Multa lume-i amarata. Da' o duce bine!
Mahmoud, ai scris un haiku bun, pe mine unul m-a convins, reuseste sa pastreze spiritul acestui tip de poezie si se apropie foarte mult de clasici. felicitari si tine-o tot asa. Haiku inseamna in primul rand exercitiu. petre
well, mi se pare mai degrabă proză decît poezie.
pe alocuri există încercări oneste de a o face să sune a poezie dar din păcate, în opinia mea, nu reușesc decît să reamintească efortul.
cu toate acestea, este un text interesant.
excelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
finalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
cel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a plăcut poemul prin deschiderea sa și prin echilibrul dintre vers și idee. Rețin: "nu există iubire decît atît cît putem s-o trădăm". Pentru că așa este. Frumos.
pentru textul : triad curse deE o soluție ingenioasă, și sper să funcționeze pe cât de bine sună. Probabil că editorii vor avea mult de lucru, dar din punctul de vedere al menținerii standardului calității e o măsura foarte elegantă. Poate în ideea aceasta s-ar putea face o metodă prin care noi, cititorii, să le putem semnala editorilor un text slab.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - deinteresant, desi poate prea contextualizat dupa parerea mea. continui sa cred ca prezenta hyperlinkurilor intr-un text poetic este o chestie care nu il ajuta
pentru textul : praying ground blues debobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
pentru textul : Csungy, tu știai? deEmanuel Pope, comentariul tău nu este suficient de argumentat pentru a susține penița. Modul acesta de evidențiere a unui text - penița - trebuie folosit, daca îmi este permis să o spun , mai cu parcimonie, altfel îl devalorizam, și justificându-l printr-un comentariu...cât de cât mulțumitor :) - adica NU lângă argumente din categoria "textul e fain, excelent, grozav, genial etc." sau "ochii autorului sunt albaștri. " te rog să revii asupra comentariului. Andreea, sper să nu mă înțelegi greșit - intervenția mea este una pur administrativă, nu are legătură cu valoarea textului tău. o zi bună vă doresc.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" denu stiu de ce dar mi se pare putin melodramatica zicerea asta cu sint numai un om. dar poate sint eu mai antiemotional astazi.
varianta mea:
sint numai un om
pentru textul : picătură desub acest cuvint
ma desprind
ca o frunza
decupata din cer
cazind pe pamint
prima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
pentru textul : springfield & treehouses deAm o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
pentru textul : miezul tău de nucă deAh, Virgil, ce-ti place tie sa-l ironizezi pe marele Ionut Caragea! Dar e fain, si joaca asta este buna la ceva, descreteste fruntile. Si acuma sa revenim la lucrurile serioase, am inteles foarte bine despre ce este vorba, ideea poemului este chiar buna, dar ca om crestin ce sunt, si cu anumite valori, ma cam seaca atunci cand aud numele lui Bukowski, un poet execrabil, cand aud de tarfa de cruce, si cand la distanta doar de un vers se repeta cuvantul curva. Dar astea reprezinta o opinie subiectiva si o viziune personala asupra poeziei.
pentru textul : Umbra. detrenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deînţeleg Adrian din ce spui tu că eu nu sunt un autor respectabil. Nu e nimic. Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund. Acuzaţiile tale sunt absurde şi nefondate. Pur şi simplu nu ţi-a plăcut poezia aceasta a mea şi gusturile nu se discută.
1. Doar de data aceasta, în acest poem, din motive pe care nu le mai detailez, am simţit că emoţia se exprimă mai bine prin acele cuvinte non-existente. Nu s-a mai întâmplat şi e clar chiar din acest poem că nu se va mai întâmpla chiar dacă voi trăi peste 100 de ani.
2. gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple şi nu văd de ce autorii care "se respectă" trebuie neapărat să delimiteze sensurile dintr-o poezie ca într-un tratat ştiinţific, ori mereu să scrie cu spaima redundanţei. E poate o modă care desigur va dispărea şi tu ştii asta, chiar tu care mă acuzai că eu nu mai sunt la modă dacă scriu despre non-entităţi.
3. asimetria şi lipsa de formă nu sunt defel aspecte preţioase. Despre suflet nu prea se poate vorbi în poezie, doar aici în acest poem sentimental l-am pomenit; în general nu pomenesc sufletul desigur. Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată? Se numeşte ingenuitate, candoare, dar nu preţiozitate.
Oricum mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere.
pentru textul : rupestră/ rupestrian dene-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
pentru textul : O dimineață pe fugă dePe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
de răspuns, m-am lămurit.
pentru textul : bebeluşul albastru deȘi mult succes acolo, deasupra, indiferent pe care parte.
"m-am tot gandit si eu...daca ai spune reflexul la septic? ca sa nu schimbi sensul dorit de tine?sau din septic?" (Cristina S.)
"Reflexul la septic" nu merge, pentru că asta ar însemna ca "septic" să fie substantiv, şi iar mă pomenesc cu licenţe :). Chiar de-ar fi subst. exprimarea ar fi fost forţată. Mai căutăm.
pentru textul : Bacoviană dehm... nu stiu ce s-ar intampla. :) multumesc frumos pentru parere.
pentru textul : reader deiată-l:
Copacii joacă beţi în pielea goală
Trec păsări şir, mărşăluind un cântec,
Butoaiele-s umflate peste pântec
Cu o licoare-n curgere domoală.
Se miră cerul cum o să se-ntâmple
Căruţa ploii vine de departe
Cu roţile şi osiile sparte
Din frunte curge iarna înspre tâmple.
Dacă te-ntorci, voi fi lângă povarnă.
Învârt horinca de-ncălzit la iarnă
Grăbit de treabă, zbatere şi umblet.
Cam desfrunzit de atâţia ani şi vise
pentru textul : Dacă te-ntorci deMă voi plimba prin nopţile ucise,
Tu să-mi oblădui grijile din suflet.
dreptate, domnule Titarenco, este un soi de prozopoem şi sunt convinsă că dezvoltat, ca o proză, ar fi avut mai mult impact asupra lectorului. însă, dispoziţia mea din acele momente m-a dus către această formă de reprezentare. oricum, nimic nu mă poate împiedica să modific aceste cuvinte înspre perfecţionare. iar voinţa nu-mi lipseşte deloc.
pentru textul : de iubire de timp de zei demă bucur că aţi trecut şi aţi spus. mulţumesc.
vlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
pentru textul : tablou domestic cu înger deÎn rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
as carcoti putin pe marginea primei parti a textului, dar mi-e teama ca ne-am intinde intr-un schimb de idei strain de literatura. si nu e locul potrivit. dar pagina ta de jurnal a fost o incantare - candva, intrebasem un prieten: "pana unde poti merge cu sinceritatea in literatura?" "pana la capat", mi-a raspus. nu stiu daca ai gasit capatul, dar mi se pare ca ai fost aproape de el...:) frumos, Nicoleta.
pentru textul : povești cu dumnezeul mă-sii dumnezeul lor dumnezeul meu cu mine și cu tine deAnca, poezia in forma clasica reclama o anumita tandrete a versului. Tie iti place "dar raza ta ma frige"? De ce nu ai folosit "arde"? Imaginea pe care o creezi este rizibila, crede-ma, de parca ai vorbi de o supa prea fierbinte, doar aceea "te frige"... in general "la limba". Alta: "ai rupt in mine tarmuri", expresia "ai rupt in mine" suna manelistic rau de tot ! Ei ti-as recomanda sa renunti la forma clasica si sa scrii in forma libera cat inca nu e prea tarziu, iti spun asta cu cele mai bune intentii. La ora actuala in forma clasica nu mai scrie bine decat Ionut Caragea (desigur, nu doar in forma clasica, ci in toate formele). Dar el este un Maestru, nu incerca sa ajungi ca el, ai vazut cum te-a prins cu versul acela eminescian? Andu
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... demulțumesc frumos pentru comentariu, mă bucur mult că v-a plăcut!
pentru textul : mecca fluturilor devă mai aștept!
right, Virgil. azi, prin grădină virtuală (cea largă și cu gardurile scunde), am avut ocazia să asist la o proslăvire a nimicului "poietic"...și zău că puțea. textul de față e o reacție. de factură toxică.
pentru textul : Clivaj deAndule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
pentru textul : liniștea din vamă deNumai daca sunt ale aceluiasi, simultane si in locuri diferite (ca electronii aia de n-au auzit de Arisrotel). Ca tot a venit vorba: mai putin cunoscut e ca tot Aristotel este si parintele logicii modale, in care intervine "posibilitatea" - ca tert inclus - si viitorul (contingent daca nu ma-nsel; cine e curios se poate duce pe wikipedia la 'logica modala"). Ori logica asta modala, scoasa azi de la naftalina, a devenit foarte la moda. Si s-au apunat unii s-o aplice pentru a cerceta daca, d.p.d.v. logic este posibil sa se cerceteze daca cumva exista ceea ce se numeste "constiinta" (pana la Dumnezeu n-au ajuns inca). Si toate astea se petrec in asa numita "stiinta a cognitiei"; care, spre deosebire de "filosofia mentalului" care se ocupa si ea de "constiinta" (umana), prima, fiind "aplicativa" vrea - nici mai mult, nici mai putin - sa "inzestreze" robotii cu "constiinta" (evident, artificiala). Multa lume-i amarata. Da' o duce bine!
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deMulţumesc de sugestie . E o variantă mai reuşită.Voi mai incerca.
pentru textul : Dragoste deMahmoud, ai scris un haiku bun, pe mine unul m-a convins, reuseste sa pastreze spiritul acestui tip de poezie si se apropie foarte mult de clasici. felicitari si tine-o tot asa. Haiku inseamna in primul rand exercitiu. petre
pentru textul : Haiku dewell, mi se pare mai degrabă proză decît poezie.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine depe alocuri există încercări oneste de a o face să sune a poezie dar din păcate, în opinia mea, nu reușesc decît să reamintească efortul.
cu toate acestea, este un text interesant.
excelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
pentru textul : O confruntare literară: Ion Heliade-Rădulescu – Grigore Alexandrescu deMi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… definalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
pentru textul : venus decel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
Pagini