Un profet filozof, cine ar fi bănuit. Dacă eu nu exist, așa cum enunți mai sus, atunci nici acest comentariu nu există. Fals implică orice, vorba logicii matematice. Fascinant. Dacă ar fi să sintetizez, textul acesta nu îmi pare nimic altceva decât o tentativă de disertație pe marginea consecințelor monoaxiomatice ce decurg din "tatum alter ego is verus". Mult succes autodescoperirii în... oglindă!
îmi pare bine că ţi-a plăcut, Alina. E ceva în sensul poeziei care mă face să scriu "încă" şi "mai" sau "tot" nu prea merg. Dacă inversez ordinea apare o altă problemă, dar poate că e mai bine. Mulţumesc, am observat şi eu.
"luminile" prea prezente in text, aveau rolul de a sublinia o anumita dispozitie a personajului, fac parte din felul sau de a percepe lumea intr-un anumit moment- aici aveti insa de-a face cu un fragment si nu se poate intelege mare lucru, banuiesc...
va salut
M-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:
.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.
.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.
.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....
.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.
Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?
Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.
cuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
comentariile voastre moderatoare sau moderate dovedesc că sunt o dovadă a măsurii cu care acceptați să fiți judecați, modelați, moderați, călăuziți, îndrumați, respectați în scrierile voastre, ceea ce mie îmi dă de gândit!!! și poate nu numai mie!!!!
eu percep textul ca pe o poezie, in ciuda tendintei narative care de fapt nu sufoca lirismul din contra il lasa sa curga firesc, se evita artificiile si epatarea dar textul are fior poetic, patos, mai ales in ultima strofa unde cuvintele au inflexiuni sonore, melodice chiar prin aceea repetitie din final care leaga firul povestii si ii da o nota aparte: "Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea în mintea lui urâcioasă gândurile noastre pline de frică" nu incerc o interpretare dar "scrasnitorul" acesta pare a fi coborat din ungherele unei copilarii unde stau ascunse printre amintiri, spaime si adevaruri tarzii... sau poate sunt simple rememorari pe panza unui timp trecut
contruita, neconstruita, pretioasa, nepretioasa, e buna. ultimul vers? ia lama, cutitul, laserul, guma, etc si sterge ultimul vers. nu conteaza cat de des o face, dar ca o face.
„ce sunt eu pentru barca asta
sau pentru apa în care înot
încă nu știu” - timpul între așteptare cuminte a dezvăluirii și proiectul căutării sensului, stare lucidă a unuia care a înțeles că nu știe „încă”, omenescul între plutirea în „siguranță” și „aruncarea” în apă. tare îmi plăcu! numa de bine!
știți care e problema?! românii au o sudo-pudibonderie moralo sudo-creștino-mioritică de un apolitism debordant. și ăsta este blestemul lor. pragmatică sau nu, naivă sau cinică, implicarea în politos este implicarea în viața orașului tău, a străzii tale, a comunei tale, a țării tale. și nu e o curvă. că dacă e atunci și viața e curvă, și frumusețea e curvă, și munca e curvă. și creația e curvă, și atunci mai bine ne ducem la mănăstire și ne retragem în sfîntoșenia noastră de doi bani, necoruptă de vicleanul occident sau de ipocrita americă. asta e pierzarea intelectualului român. mie pînă și întrebarea asta mi s-a părut o prostie, „dacă e bine ca intelectualii să intre în politică?” dar cine să intre?? analfabeții?? handicapații mintal? preșcolarii? anti-intelectualii? te apucă groaza numai cînd auzi că cineva în românia mai e în stare să pună o astfel de întrebare. de aceea nu avem nici acum clasă politică. pentru că oameni din aceștia se uită la politică ca la o ciumă, ca la lepră sau sifilis. păi de aia arată ăia care fac politică în românia așa cum arată.
în grecia antică se considera că societatea trebuie administrată de înțelepți. nu e ăsta (sau ar trbui să fie) un fel de echivalent al intelectualului?
marele om de stat edmund burke a spus cîndva: “All that's necessary for the forces of evil to win in the world is for enough good men to do nothing.”
faceți voi traducerea...
Oana, eu o iau asa cum e de obicei:p - deci si eu cred ca ne potrivim in jurul unei mese la un corish pasty inecata in bere. deci, cind vrei tu facem un aliaj poetic indistructibil.
Virgil - ma ierti?
Dorin - ma provoci :D dar numai tie am sa-ti spun secretul-pina ieri eram virgina intr-ale prozei. Acum, ca am cedat, nu cred ca ma mai poate opri nimeni..nici macar Mr Laurel ori Mr Hardy. Aceasta penita o voi pune intr-un loc special ca simbol al trecerii dincolo, intr-ale scrisului, mon cher - je ne regrette rien! :)
Adică, tu ştii foarte bine ce presupune variaţia rimei şi cum ea - rima - poate oferi sau poate lua dinamica unui sonet. Rămân surprins nu doar de faptul că ai marşat pe aceeaşi parte de vorbire, dar să o şi articulezi de fiece dată...
exista o stingacie, o oarecare lipsa a curajului de a spune lucrurilor pe nume in poemul de mai sus, ca o provocare alba, ca o asteptare a mortii in somn...cititorului (asta) ii vine sa spuna: 'come on, tell her'! dar poate sint eu prea directa, prea... si inchid unghiuri si altele.
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
well, nicodem, mie intotdeauna mi-a fost groaza de oamenii "cu mandat". nu de alta dar mai intotdeauna urma "de perchezitie". evident (cred ca ti-am mai spus) nu cred ca avem acelasi Dumnezeu. Ma abtin sa spun care o fi al tau (pentru ca oricum nu stiu si nici nu cred ca e treaba mea sa fac asta). te avertizez insa ca desi ca persoana particulara nu am probleme sa fiu improscat de tine cu ce iti iese la gura (fiecare da ce are) totusi aici, pe hermeneia nu putem tolera (prea mult) manifestarile grobiene. asa ca te rog frumos sa te potolesti. iesi pe afara, mai ia o gura de aer rece si racoreste-te.
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
nu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
observ că autorul îşi comentează doar textele proprii. Mă tem că aceasta va duce la pierderea încadrării de colaborator pe Hermeneia.
pentru textul : nicotină şi uitare deUn profet filozof, cine ar fi bănuit. Dacă eu nu exist, așa cum enunți mai sus, atunci nici acest comentariu nu există. Fals implică orice, vorba logicii matematice. Fascinant. Dacă ar fi să sintetizez, textul acesta nu îmi pare nimic altceva decât o tentativă de disertație pe marginea consecințelor monoaxiomatice ce decurg din "tatum alter ego is verus". Mult succes autodescoperirii în... oglindă!
pentru textul : alter ego deașa este, am improvizat și textul mizează exclusiv pe schimbarea de macaz din final.
pentru textul : în joacă deîmi pare bine că ţi-a plăcut, Alina. E ceva în sensul poeziei care mă face să scriu "încă" şi "mai" sau "tot" nu prea merg. Dacă inversez ordinea apare o altă problemă, dar poate că e mai bine. Mulţumesc, am observat şi eu.
pentru textul : strada mântuleasa deva multumesc pt sfaturi si comentarii.
"luminile" prea prezente in text, aveau rolul de a sublinia o anumita dispozitie a personajului, fac parte din felul sau de a percepe lumea intr-un anumit moment- aici aveti insa de-a face cu un fragment si nu se poate intelege mare lucru, banuiesc...
pentru textul : Spre periferie deva salut
M-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:
.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.
.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.
.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....
.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.
Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?
Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.
pentru textul : oolong tea deLucian...esti bine? totul este in ordine? Incepi sa ma ingrijorezi... despre semnificatia lotusului, maine. pe lumina.
pentru textul : să nu mă întrebi deExistă un parfum al lucrurilor vetuste puțin înțeles de alți sicofanți. Știi cum e cântecul: "Viens découvrons toi et moi les plaisirs démodés"...
pentru textul : Înnebunesc nebunii deCa la varsta mea excesele conteaza.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv decuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
pentru textul : story of a city demulțumesc Virgil, știi cum se spune: intenția contează:) mulțumesc mult pentru popas și sfat!
pentru textul : shutting stars depoemul e un text cald care îmi place...
comentariile voastre moderatoare sau moderate dovedesc că sunt o dovadă a măsurii cu care acceptați să fiți judecați, modelați, moderați, călăuziți, îndrumați, respectați în scrierile voastre, ceea ce mie îmi dă de gândit!!! și poate nu numai mie!!!!
pentru textul : e bună tipa deeu percep textul ca pe o poezie, in ciuda tendintei narative care de fapt nu sufoca lirismul din contra il lasa sa curga firesc, se evita artificiile si epatarea dar textul are fior poetic, patos, mai ales in ultima strofa unde cuvintele au inflexiuni sonore, melodice chiar prin aceea repetitie din final care leaga firul povestii si ii da o nota aparte: "Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea în mintea lui urâcioasă gândurile noastre pline de frică" nu incerc o interpretare dar "scrasnitorul" acesta pare a fi coborat din ungherele unei copilarii unde stau ascunse printre amintiri, spaime si adevaruri tarzii... sau poate sunt simple rememorari pe panza unui timp trecut
pentru textul : Scrâșnitorul deDe acord. Să fim și să rămânem oameni!
pentru textul : cuvinte de jurnal dete-am rugat ceva și observ că m-ai ignorat
pentru textul : Unchiul Fedea (3) dee un punct de vedere si apreciez ca (ma) citesti. prin '70 eram asa de mica...
pentru textul : plecam… deparerea mea este ca finalul strica din pacate. de asemeni cam multe cuvinte de legatura. in rest e promitator
pentru textul : arhitect davidov decontruita, neconstruita, pretioasa, nepretioasa, e buna. ultimul vers? ia lama, cutitul, laserul, guma, etc si sterge ultimul vers. nu conteaza cat de des o face, dar ca o face.
pentru textul : împăcarea cu lumina dee forma finală!
pentru textul : poeții dorm în vaze de„ce sunt eu pentru barca asta
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul desau pentru apa în care înot
încă nu știu” - timpul între așteptare cuminte a dezvăluirii și proiectul căutării sensului, stare lucidă a unuia care a înțeles că nu știe „încă”, omenescul între plutirea în „siguranță” și „aruncarea” în apă. tare îmi plăcu! numa de bine!
știți care e problema?! românii au o sudo-pudibonderie moralo sudo-creștino-mioritică de un apolitism debordant. și ăsta este blestemul lor. pragmatică sau nu, naivă sau cinică, implicarea în politos este implicarea în viața orașului tău, a străzii tale, a comunei tale, a țării tale. și nu e o curvă. că dacă e atunci și viața e curvă, și frumusețea e curvă, și munca e curvă. și creația e curvă, și atunci mai bine ne ducem la mănăstire și ne retragem în sfîntoșenia noastră de doi bani, necoruptă de vicleanul occident sau de ipocrita americă. asta e pierzarea intelectualului român. mie pînă și întrebarea asta mi s-a părut o prostie, „dacă e bine ca intelectualii să intre în politică?” dar cine să intre?? analfabeții?? handicapații mintal? preșcolarii? anti-intelectualii? te apucă groaza numai cînd auzi că cineva în românia mai e în stare să pună o astfel de întrebare. de aceea nu avem nici acum clasă politică. pentru că oameni din aceștia se uită la politică ca la o ciumă, ca la lepră sau sifilis. păi de aia arată ăia care fac politică în românia așa cum arată.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deîn grecia antică se considera că societatea trebuie administrată de înțelepți. nu e ăsta (sau ar trbui să fie) un fel de echivalent al intelectualului?
marele om de stat edmund burke a spus cîndva: “All that's necessary for the forces of evil to win in the world is for enough good men to do nothing.”
faceți voi traducerea...
Oana, eu o iau asa cum e de obicei:p - deci si eu cred ca ne potrivim in jurul unei mese la un corish pasty inecata in bere. deci, cind vrei tu facem un aliaj poetic indistructibil.
Virgil - ma ierti?
Dorin - ma provoci :D dar numai tie am sa-ti spun secretul-pina ieri eram virgina intr-ale prozei. Acum, ca am cedat, nu cred ca ma mai poate opri nimeni..nici macar Mr Laurel ori Mr Hardy. Aceasta penita o voi pune intr-un loc special ca simbol al trecerii dincolo, intr-ale scrisului, mon cher - je ne regrette rien! :)
si acum va doresc o simbata frumoasa!
Cheers!
pentru textul : Steve deAdică, tu ştii foarte bine ce presupune variaţia rimei şi cum ea - rima - poate oferi sau poate lua dinamica unui sonet. Rămân surprins nu doar de faptul că ai marşat pe aceeaşi parte de vorbire, dar să o şi articulezi de fiece dată...
pentru textul : Decembrie defrumos poem, de actualitate
pentru textul : cu ferestrele închise deexista o stingacie, o oarecare lipsa a curajului de a spune lucrurilor pe nume in poemul de mai sus, ca o provocare alba, ca o asteptare a mortii in somn...cititorului (asta) ii vine sa spuna: 'come on, tell her'! dar poate sint eu prea directa, prea... si inchid unghiuri si altele.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV deacest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
pentru textul : drum imprecis dewell, nicodem, mie intotdeauna mi-a fost groaza de oamenii "cu mandat". nu de alta dar mai intotdeauna urma "de perchezitie". evident (cred ca ti-am mai spus) nu cred ca avem acelasi Dumnezeu. Ma abtin sa spun care o fi al tau (pentru ca oricum nu stiu si nici nu cred ca e treaba mea sa fac asta). te avertizez insa ca desi ca persoana particulara nu am probleme sa fiu improscat de tine cu ce iti iese la gura (fiecare da ce are) totusi aici, pe hermeneia nu putem tolera (prea mult) manifestarile grobiene. asa ca te rog frumos sa te potolesti. iesi pe afara, mai ia o gura de aer rece si racoreste-te.
pentru textul : ce frumusețe rară dePoezia
Iubesc această horă de cuvinte,
Această frenezie parfumată
În sufletul uman cristalizată
Fierbinte, desuetă ori cuminte.
E ca un elixir al dimineţii,
Ori un calmant, când inima te doare;
O suferință binefăcătoare
Scăldând cu har stereotipul vieţii.
Simţi uneori că nu mai poţi trăi
Fără a respira o poezie!
A nu-nflori pe creanga ei mlădie
Înseamnă prin Sahare-a dârdăi!
De-aceea eu iubesc acest trabuc
Îmbietor ca mierea de april.
Când plânge-n mine sufletul copil
Să scriu o poezie, mă apuc.
nicholas dinu
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? de05/2007
Da, mi-a placut textul, tradeaza nu numai talent dar si inteligenta. Ar fi interesanta o serie din acestea.
pentru textul : O poveste postmodernistă desilviu,
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
pentru textul : Desprindere denu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
Pagini