intradevar, o poezie fara cusur, as spune. finalul e puternic, frumos. daca ar fi sa caut un cusur totusi, as spune ca "quezalcoatl" impiedica putin. as fi gasit ceva care sa descrie sarpele ala cu aripi (m-am uitat sa vad despre ce-i vorba, evident - habar n-aveam). am indoieli insa ca ar fi iesit mai bine, asa ca ramane o doar semi-nemultumire. a fost o placere sa citesc.
Îți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
Ideea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
Pai nu m-am facut inteles legat de "nefiresc". Luati versul acela separat "cărări nefiresc par drepte paralele". Vi se pare ca suna bine ? Cele mai multe constructii sunt de tipul nefiresc legate, sau nefiresc ceva. Daca spun "carari nefiresc par " deja pare o eroare. Enuntul clarifica asta, dar nu salveaza efectul sonor. De-asta spuneam anterior ca la nivel conversational putem produce o rupere cu nefiresc, evident etc. De exemplu: "Cladirea era, evident, inalta" la nefiresc chiar se prefera in acest caz "nefiresc de inalta" dar alaturi de "nefiresc" apare o completare. In poezie este mai greu sa introduci o asfel de sintagma, dar daca tot ati preferat sa faceti asta alaturati lui nefiresc ceva, sau reformulati acel vers pentru ca in opinia mea suna foarte ciudat(si nu intr-un mod pozitiv... ). Dumneavoastra ati spus "De ce ar fi nefiresc să pară drepte paralele niște cărări" eu nu am nimic impotriva ideii, nu pot sa fac un comentariu cu "autroul a vrut sa spuna" m-am referit strict la constructie. Ideile ni le asumam, constructii lexicale nu, pentru ca sunt mult mai rigide si se conduc dupa reguli. Doar o parere ! Ialin
...Titlul mi s-a mai reproşat. N-aş fi putut găsi (la nivel expresiv) o atât de succintă, dar excelentă explicaţie a lui, aşa cum ai găsit-o tu: el păstrează "o tensiune nerezolvată", e un soi de reproş, iar aceste elemente trebuie înţelese în contextul textului, nu separat. De acolo, din tensiunea nerezolvată, rezultă reproşul, reproş pe care am ales să-l exprim printr-un cinism niţel macabru, parafrazând celebrul "la mulţi ani" (ieri, când am scris şi postat acest text, tata ar fi trebui să împlinească cincizeci şi şase de ani).
...Şi da, miza textului a fost o utopică încercare (aş spune chiar metafizică, dacă termenul nu mi s-ar părea supralicitat) de rezoluţie a unei istorii care, probabil, va atârna mereu cu spatele la întuneric şi genunchii la lumină.
pentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
dacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
Aleks, îți citesc poeziile întotdeauna, cu aceeași bucurie și uimire. Bucuria o explic simplu: încă mai scrii. Uimirea este generată de maturizarea fiorului și a expresiei din versurile tale. Mă bucur că nu ai uitat de elefanți, pești și sper că nici de delfini. Deși poezia abundă în metafore, îmi par bine dozate. Mult succes în continuare. Cu drag, O
ai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
las un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
dragul meu daca nu o poti descifra probabil ca nu ai dezvoltate instrumentele necesare. Eu mi-as fi facut probleme daca cineva s-ar fi plans ca nu imi intelege mesajul, mai ales daca intr-adevar as fi pus un mesaj in poezie si nu as fi scris dupa dictarea eului, astfel incat, la sfarsit, nici eu insumi nu ma mai intelegeam ... :) Cristi
aranca, inteleg ca, de fapt, te deranjeaza pregatirea mea. adica unul cu pregatire teologica nu trebuie, nu are voie, nu poate, i se interzice sa scrie cum vrea si despre ce vrea pentru ca ce? vreau sa stii ca apreciez comentariile tale, dar pe acelea dure, directe, concrete, pe text si nu pe acelea ironice si pline de emfaza, asa cum iti spuneam si altadata. in ceea ce priveste gramatica nu contest lipsa lacunelor, insa pot spune ca majoritatea sunt typo, ceea ce am observat si la colegi de pe site si mai "grei" decat mine... cu sincer respect, draga mea, iti marturisesc ca ai inceput sa imi placi.
un fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
cu bine şi din noapte şi înainte de ocheada-n oglingă mi-am zis citeşte mă pe hermeneia întâi şi dup-aia te speli pe dinţi.
mă holbai şi iată cîteva comentarii pe ici pe colo da niciun text. n-ainte să-nchid, thanx şi eşti dator c-o explicaţie la holbează că şi se holbeşte cred că e corect, după googling.
intai mie mi se pare un poem excesiv focalizat pe "trotuar" care apare de trei ori intr-un text de 10 versuri si nu oricum, ci in combinatii de atitudine poetul sta "pe trotuar" o gaura este "in trotuar" iar metroul naparleste (o metafora destul de previzibila, ar putea si sa isi lepede coada) "sub trotuar" "oameni de neon" intr-adevar straluceste prin tot poemul. daca asta justifica zece versuri umplutura... sa hotarasca altii
Sapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.
Oriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...
Pentru mine ,,Acasă" e locul unde e si Tata.
Ghemul e viaţa, nu? Iar ,,Ea" e cam cernită :) si tare as scrie cu e mic :)
Nedumerirea e la ,,amin". Sensul lui de bază e ,,asa să fie!" , insă aici il percep ca pe un ,,sfârsit" ( the end ).
"s-a limpezit o asemenea linişte" încât poţi auzi aripa îngerului, mă bucur f. mult.
La fel de mult mă bucur să îţi văd numle din nou printre noi.
Pace şi linişte îţi doresc.
IPV
Mulțumesc pt precizare, Virgil. Nu știu de ce de zile în șir lui Dan Mihuț, chiar și pe prima pagină fiind, i-a fost acceptat. Dar nu asta contează. Seara bună. Am înțeles.
Alex. Un poem interesant străbătut de o cărare care împarte două lumi printre care îţi este teamă să treci spre crepuscul sau că vei fi uitat în acel loc. "apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colţul opus/precum un val care se umple pe sine cu apă" Şi mai sunt multe de spus. Am citit cu plăcere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
intradevar, o poezie fara cusur, as spune. finalul e puternic, frumos. daca ar fi sa caut un cusur totusi, as spune ca "quezalcoatl" impiedica putin. as fi gasit ceva care sa descrie sarpele ala cu aripi (m-am uitat sa vad despre ce-i vorba, evident - habar n-aveam). am indoieli insa ca ar fi iesit mai bine, asa ca ramane o doar semi-nemultumire. a fost o placere sa citesc.
pentru textul : desperado deÎți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deIdeea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
Pai nu m-am facut inteles legat de "nefiresc". Luati versul acela separat "cărări nefiresc par drepte paralele". Vi se pare ca suna bine ? Cele mai multe constructii sunt de tipul nefiresc legate, sau nefiresc ceva. Daca spun "carari nefiresc par " deja pare o eroare. Enuntul clarifica asta, dar nu salveaza efectul sonor. De-asta spuneam anterior ca la nivel conversational putem produce o rupere cu nefiresc, evident etc. De exemplu: "Cladirea era, evident, inalta" la nefiresc chiar se prefera in acest caz "nefiresc de inalta" dar alaturi de "nefiresc" apare o completare. In poezie este mai greu sa introduci o asfel de sintagma, dar daca tot ati preferat sa faceti asta alaturati lui nefiresc ceva, sau reformulati acel vers pentru ca in opinia mea suna foarte ciudat(si nu intr-un mod pozitiv... ). Dumneavoastra ati spus "De ce ar fi nefiresc să pară drepte paralele niște cărări" eu nu am nimic impotriva ideii, nu pot sa fac un comentariu cu "autroul a vrut sa spuna" m-am referit strict la constructie. Ideile ni le asumam, constructii lexicale nu, pentru ca sunt mult mai rigide si se conduc dupa reguli. Doar o parere ! Ialin
pentru textul : cascade de'atmosfera mai anosta decat intr-un bar de negri nu stiu unde gasesti:)'
' lasa negri la locul lor'
'cica ce-i aici, bar de negri, buna replica, s-ar si potrivi un pic'
...remarcile de mai sus nu sint ok din punctul meu de vedere.
pentru textul : l’absente demultumesc pentru semnul de lectura.
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii deVirgil, te felicit pentru lansarea volumului de debut și-ți doresc succes și câte mai multe volume valoroase. Cu respect
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj de...Titlul mi s-a mai reproşat. N-aş fi putut găsi (la nivel expresiv) o atât de succintă, dar excelentă explicaţie a lui, aşa cum ai găsit-o tu: el păstrează "o tensiune nerezolvată", e un soi de reproş, iar aceste elemente trebuie înţelese în contextul textului, nu separat. De acolo, din tensiunea nerezolvată, rezultă reproşul, reproş pe care am ales să-l exprim printr-un cinism niţel macabru, parafrazând celebrul "la mulţi ani" (ieri, când am scris şi postat acest text, tata ar fi trebui să împlinească cincizeci şi şase de ani).
...Şi da, miza textului a fost o utopică încercare (aş spune chiar metafizică, dacă termenul nu mi s-ar părea supralicitat) de rezoluţie a unei istorii care, probabil, va atârna mereu cu spatele la întuneric şi genunchii la lumină.
...Mulţumesc pentru acurateţea intepretării!
pentru textul : La multă descompunere, tată deSilviu, da, parcă aş vorbi despre un capăt rămas în urmă...
pentru textul : Fistulă dedaca nu ai vrea sa rimeze vid cu palid si lichid, ar fi interesanta. si eu care intrasem cu penitele prin buzunarele de zapada...
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă decitește-l în altă cheie... nu în cea duioasă:)...
pentru textul : garden/interior depentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
pentru textul : pentru că nu pot lipi orașe dedacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
Aleks, îți citesc poeziile întotdeauna, cu aceeași bucurie și uimire. Bucuria o explic simplu: încă mai scrii. Uimirea este generată de maturizarea fiorului și a expresiei din versurile tale. Mă bucur că nu ai uitat de elefanți, pești și sper că nici de delfini. Deși poezia abundă în metafore, îmi par bine dozate. Mult succes în continuare. Cu drag, O
pentru textul : mlaștini deai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
pentru textul : Flacără tremurândă delas un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
Ano, de acolo din Palatul Luminii, roaga-te pentru noi!
pentru textul : Ana Lugojana dedragul meu daca nu o poti descifra probabil ca nu ai dezvoltate instrumentele necesare. Eu mi-as fi facut probleme daca cineva s-ar fi plans ca nu imi intelege mesajul, mai ales daca intr-adevar as fi pus un mesaj in poezie si nu as fi scris dupa dictarea eului, astfel incat, la sfarsit, nici eu insumi nu ma mai intelegeam ... :) Cristi
pentru textul : ploua în eden III des-a notat. multam!
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary dearanca, inteleg ca, de fapt, te deranjeaza pregatirea mea. adica unul cu pregatire teologica nu trebuie, nu are voie, nu poate, i se interzice sa scrie cum vrea si despre ce vrea pentru ca ce? vreau sa stii ca apreciez comentariile tale, dar pe acelea dure, directe, concrete, pe text si nu pe acelea ironice si pline de emfaza, asa cum iti spuneam si altadata. in ceea ce priveste gramatica nu contest lipsa lacunelor, insa pot spune ca majoritatea sunt typo, ceea ce am observat si la colegi de pe site si mai "grei" decat mine... cu sincer respect, draga mea, iti marturisesc ca ai inceput sa imi placi.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual de:) E încărcat de metafore precum via de struguri...Şi ce e prea mult strică. Mulţumiri.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deun fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
pentru textul : o tristețe neterminată desecret ;;)
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el decu bine şi din noapte şi înainte de ocheada-n oglingă mi-am zis citeşte mă pe hermeneia întâi şi dup-aia te speli pe dinţi.
pentru textul : ieşirea din iarnă demă holbai şi iată cîteva comentarii pe ici pe colo da niciun text. n-ainte să-nchid, thanx şi eşti dator c-o explicaţie la holbează că şi se holbeşte cred că e corect, după googling.
intai mie mi se pare un poem excesiv focalizat pe "trotuar" care apare de trei ori intr-un text de 10 versuri si nu oricum, ci in combinatii de atitudine poetul sta "pe trotuar" o gaura este "in trotuar" iar metroul naparleste (o metafora destul de previzibila, ar putea si sa isi lepede coada) "sub trotuar" "oameni de neon" intr-adevar straluceste prin tot poemul. daca asta justifica zece versuri umplutura... sa hotarasca altii
pentru textul : vase comunicante deSapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.
pentru textul : După Pompei deam redus timpul Cristina
pentru textul : starea hermeneia deOriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...
pentru textul : despre veri care nu țin mai mult de trei luni dePentru mine ,,Acasă" e locul unde e si Tata.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deGhemul e viaţa, nu? Iar ,,Ea" e cam cernită :) si tare as scrie cu e mic :)
Nedumerirea e la ,,amin". Sensul lui de bază e ,,asa să fie!" , insă aici il percep ca pe un ,,sfârsit" ( the end ).
"s-a limpezit o asemenea linişte" încât poţi auzi aripa îngerului, mă bucur f. mult.
pentru textul : în sfârşit deLa fel de mult mă bucur să îţi văd numle din nou printre noi.
Pace şi linişte îţi doresc.
IPV
Mulțumesc pt precizare, Virgil. Nu știu de ce de zile în șir lui Dan Mihuț, chiar și pe prima pagină fiind, i-a fost acceptat. Dar nu asta contează. Seara bună. Am înțeles.
pentru textul : mistral de novembre deerată: deferența=diferența. și după ultima expresie citată a se pune punct.
pentru textul : pictograme (1) deAlex. Un poem interesant străbătut de o cărare care împarte două lumi printre care îţi este teamă să treci spre crepuscul sau că vei fi uitat în acel loc. "apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colţul opus/precum un val care se umple pe sine cu apă" Şi mai sunt multe de spus. Am citit cu plăcere.
pentru textul : poem de alungat singurătatea dePagini