poate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
Si eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
Mă simt tot mai orfană...şi tot mai înfiată...Poate pentru prima dată se va cânta jazz la o înmormântare. ( am voie să spun că plâng? )
Paul, mulţumiri pentru momentul de reculegere şi de meditaţie:
,,când ne cânta îmi venea să îți scriu cam așa
vino cum vin firele albe în păr lasă-mi-te pe
genunchi până voi simți că faci parte din zar
și din cel ce îl aruncă"
Reclama sau nu, ce mai conteaza. Daca ea raspunde nevoilor si cerintelor oamenilor, de ce nu? Si cum a fost postata la rubrica experiment si cum aalizeei ne-a obisnuit cu "vizualul lucrurilor", sa privim aceasta planta extraordinara, care ne vorbeste pur si simplu de la sine, ca pe ceva estetic, armonios, indispensabil. Este o emanatie de ceva prin aer care se impune dureros la nivel spiritual de aceasta data. Adio, aalizeei, iti spun si eu/Iti las o penita/Tu crezi ce vrei!
oriana, nimic nu este perfect. nu am intentionat ruptura, mai mult eu nu o vad. oricum, este o poezie cu rima ceea ce nu am mai scris de foarte mult timp. si voiam sa fie ceva inedit. multumesc de penita, este incurajator pentru mine.
Mulțumesc, Nicholas. Nu e vorba de o cronică, ci de o valorificare publicistică sub forma unui jurnal, a corespondenței familiei și altor materiale de arhivă aflate în incinta Casei Memorial ”Nicu Enea” din Bacău.
am fost furat si io de ritmurile cosmice din palma chiar in perioada aparitiei pe sit a acestui poem (am vazut chiar si-o ghicitoare!). merita evidentiant pentru "o nuanta de nor", "tot ce-am adus e un trup", "limba necunoscuta..." atentie insa la un anumit angelism acaparator de suflete (ca ecou la ce scria bourdieu cu privire la statutul artistului) si, poate, chiar de suflu creativ. retragerea reiterata in "sprancenele mamei", "copil frumos", "desenam" (apar si-n alte poeme de-ale tale sub alte forme) seamana mai putin cu ingerul negru ce stiu ca-ti bantuie noptile si ceva mai mult cu o anumita economie de mijloace si o pierdere de energie pretioasa pe considerente de genul "iubesc, muncesc,..." . dar poate ca ma insel. in ce priveste jertfa (io am luat ca un fel de ars poetica versurile astea) sa stii ca o apreciem! ps: unde s-a dus fluviul ala frumos? imi pregatisem mentaliceste si sufleteste un adevarat comentariu pentru el dar a disparut inainte sa-l revad.
ce are in comun o geisha japoneza cu pergamente din china antica si instrumentul hang drum? aparent nimic. traim intr/un timp eclectic. intr/un acelasi decor vom regasi perne arabe, elefanti de mahon din india, turbioane din lemn de santal aduse din nordul africii, un perpetuum mobile din inox elvetian, papusi cu cap de portelan, lucrate manual, dintr/o galerie nemteasca, matase rosie, grea la ferestre si in suflet, covoare tesute cu motive din nordul bucovinei si tot e prea putin... tendinta e de a crea un mozaic stilistic in orice domeniu si nici literatura nu a ramas indiferenta desi nu isi propune din asta un scop ci deschide poarta spre lumi care pana ieri pareau inchise iar orice apropiere era decadenta, daca nu chiar interzisa poemul e cinematografic... alergand prin ploaie iar picaturile filmate cu zoom apar ca niste geishe imbracate in alb care descopera jocul alunecarii pe un topogan cu apa... burlanul, streasina casei, a pagodei... barbatii cu ochii lor cercetatori, cu irizatii parca smulse dintr/o coada de paun. mirosul strazilor spalate de ploaie, sentimentul de eliberare, de parca ne/am goli si am lasa in grija stropilor inima, s/o macereze pentru timpuri in care vor veni oameni ce vor sti sa pretuiasca vinul stors din strugurii astia stranii. *ce e poezia daca nu un prilej de a calatori prin intreaga lume, de a explora si a extrage esente din colturile ei. preia elemente din tot ce e pe pamant, sub pamant si din cele ce sunt deasupra. multumesc tuturor... e o intrepatrundere de sensuri... pe de o parte, ploaia ca un plans al zilei cand ramanem singuri si strazile par un labirint din care cautam o iesire, e o culoare a zilei de azi, maine ploaia e posibil sa aiba broboada neagra iar intr/o alta zi sa aiba parul desppletit... are trebui sa ascultati un hang drum si veti simti cum sunetele tasnesc la lovirea degetelor asemeni picurilor de ploaie pe asfalt sau pe frunzele copacilor. mereu am avut sentimentul ca arborii alcatuiesc dupa ploaie un imens xilofon. de aici imaginea sabotilor de gheisha pe frunze... *andu, good point of view, francisc... imitatiile de opinie si aliantele la kilogram sunt dovada unui spirit slab. daca ai ceva de spus, spune singur, fii primul, daca nu ...nu lasa nimic, treci mai departe, chiar daca esti editor nu esti obligat sa salvezi nicio aparenta.
ma gandisem eu ca este o explicatie, dar tare ce-mi placuse... :) inca nu s-a inchis experimentul, dragi hermeneuti autori + danutza si inca cineva fara texte! in continuare, il astept pe Graunfels (dupa ce a aruncat cu icsul dupa noi), cu poemul de "atunci" care sigur ar transforma cauciucul sintetic intr-unul natural 100%, asa ca nu ar fi vreun paricol, cauciucul fiind rezistent la spargere, potop si curent electric. sistemul asta "ies in recreatie dar stau in banca mea" mi se pare cel putin tiflist daca nu mai mult... astept!!!
Actaeon, citesc ce scrii si iti marturisesc ca ma incearca dezgustul. Eu poate pot sa rabd multe dar nu cred ca pot expune prea mult membrii Hermeneia la aceste alunecari josnice ale tale. Pot sa iti spun ca te-am rugat, te-am atentionat, acum te avertizez. Urmatorul pas insa te asigur ca va fi anularea contului. Si iti marturisesc ca nu o voi face cu usurinta. Dar nu va fi fiindca eu nu m-as putea controla sau pentru ca eu as fi un om partinitor sau as avea o incapacitate se a-mi controla autoritatea. Te asigur ca ma pot controla foarte bine si sint destul de ingaduitor. Dar impotriva lipsei tale de limita si autocontrol instrumentele mele devin destul de putine. Si nu cred, sincer nu cred ca se merita sa sacrific oameni civilizati care vor sa scrie pe hermeneia pentru capriciile sau vendetele tale personale. cu tot respectul,
faptul ca nu stii ce inseamna Ichi-go ichi-e nu poate fi decit regretabil. mai ales daca esti român și ai vreo tangență cu ceva cunoștințe de cultură. si nu, nu există nimic jucaus sau ludic cu privire la Ichi-go ichi-e. in orice caz, multumesc pentru efortul citirii.
e un text din alea care le scrii o data pe an si care reprezinta centrul de greutate al scriiturii tale.
e un text solid, cu multe, multe, parti reusite, cum e aici:
"golgotă a însinguraţilor
pe coapsele tale mâinile lor
desenează aerogări pentru fluturi."
Singurul lucru care, in opinia mea, ingreuiaza textul e repetitia:
"nimic nu te poate cuprinde."
Daca este vorba de Dumnezeu, afirmatia este adevarata. Pe El nici cerurile cerurilor nu-l pot incape.
Lumina poate fi absenta totusi. Si atunci invadeaza intunericul. Aceasta este si logic si scriptural.
Textul are acea dimensiune filosofica, te prinde si te binecuvinteaza.
mai jane doe, care e problema? moartea? pai moartea nu e o problema,... decit de timp. deci, vrei parerea mea? asa ca intre prieteni? tu ai vocatie cinematografica, textul tau plezneste, adica te plezneste. de ce totusi ai pus insa atit de putina poezie in el? de ce l-ai facut mai degraba manifest?
:) Margas, explica-mi motivul bucuriei de a palpita emotional numai la texte de actualitate.:) astea vechi ce au? ti se impietreste sufletul daca nu au fost scrise cu o ora inainte de postare?
uite, de ex, eu mi-as dori foarte foarte mult sa citesc un text de-al tau din 2005, sau din 2006 sau - in ce an suntem? - din prima parte a lui 2010. doar nu te-a lovit morbul poeziei fix acum cateva luni. ceva, incercari de tinerete, de pe vremea cand mergeai la Vama Veche cu poetii, orice. mi-as dori sa vad trecerea ta literara prin timp. te legi?:)
ultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
nu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
Nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi de Nicodem. Cel puţin poemele sale religioase sunt de 5 stele şi au atras în ultimii ani mulţi cititori pe Hermeneia. Cel puţin la partea de interpretare hermeneutică şi homiletică teologică vă dă lecţii. O părere.
...chiar fain și remarcabil poemul. iar pentru că nu discutăm autorul ci textul în sine mi-au plăcut mult schije de zăpadă mi-au mușcat buzele, acestea fiind crăpate până la os precum și expresivul final : te-a răzuit din realitate prima ninsoare. apoi imaginea cu substanță pur feminină e adorabilă. puține persoane reușesc să dea o tușă atât de sesizabilă a sensibilității mascate sub un verbiaj puternic.(asta ca să mă refer la Luminița Suse) frumos.
evită repetiția epitetelor, folosirea excesivă a genitivelor, evită rimele întâmplătoare și nu aduce în ipostaze hilare tangoului și haosului. citește teoria lui Copernic și legile lui Keppler. după toate astea, întoarce-te, privește lung bradul de Crăciun și încearcă să scrii.
Foarte posibil sa aveti dreptate. Mie primele doua versuri imi plac, mai putin restul. E o poezie mai veche, la care nu tin foarte mult. Multumesc frumos pentru atentie!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cu stima si bucurie iti multumesc si eu, mircea
pentru textul : toate oasele depoate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
pentru textul : Azi sunt fericită fără motiv! denu'ș cum ai făcut, îmi place mai mult decât a mea. facem schimb?:))
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal deSi eu votez pentru un următor episod, în care să ni se spună secretul scrinului. Şi al cenuşii. Şi de ce a crăpat baba. Şi de ce s-a-ngropat într-un bolovan, şi de ce a băgat bolovanu-n casă. Şi cnp-ul, zodia şi glicemia gazdei-zgripţuroaice.
pentru textul : Scrinul negru deE fain atunci. Am auzit muzica din tine. Da, acolo dau mai încet. Din tine. ;) Mulțam.
pentru textul : Fără întoarcere deMă simt tot mai orfană...şi tot mai înfiată...Poate pentru prima dată se va cânta jazz la o înmormântare. ( am voie să spun că plâng? )
pentru textul : în amintirea lui johnny răducanu dePaul, mulţumiri pentru momentul de reculegere şi de meditaţie:
,,când ne cânta îmi venea să îți scriu cam așa
vino cum vin firele albe în păr lasă-mi-te pe
genunchi până voi simți că faci parte din zar
și din cel ce îl aruncă"
Din respect pentru literatură şi, de ce nu, pentru unii autori care semnează în carte, am să validez acest text deşi:
- nu pricep logica anunţării unei lansări de carte care... a trecut (septembrie 2011) ori care va fi peste un an (septembrie 2012).
- nu este tocmai "sportiv" să folosim un site literar doar pentru promovare (aceasta postare este prima ta forma de activtate pe Hermeneia.com.)
...dar este prima şi ultima validare de acest gen.
pentru textul : A apărut antologia “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” decorectează textul te rog.
pentru textul : Friday, 13 deReclama sau nu, ce mai conteaza. Daca ea raspunde nevoilor si cerintelor oamenilor, de ce nu? Si cum a fost postata la rubrica experiment si cum aalizeei ne-a obisnuit cu "vizualul lucrurilor", sa privim aceasta planta extraordinara, care ne vorbeste pur si simplu de la sine, ca pe ceva estetic, armonios, indispensabil. Este o emanatie de ceva prin aer care se impune dureros la nivel spiritual de aceasta data. Adio, aalizeei, iti spun si eu/Iti las o penita/Tu crezi ce vrei!
pentru textul : emanație deoriana, nimic nu este perfect. nu am intentionat ruptura, mai mult eu nu o vad. oricum, este o poezie cu rima ceea ce nu am mai scris de foarte mult timp. si voiam sa fie ceva inedit. multumesc de penita, este incurajator pentru mine.
pentru textul : lumina lumânării ploua adânc peste noi deSebi, multumesc de trecere!
D-le Cristea, onorat de prezenta si comparatie... pastrand proportiile, bineinteles.
pentru textul : Sub soarele Perugiei deDe bine, cu bine!
Mulțumesc, Nicholas. Nu e vorba de o cronică, ci de o valorificare publicistică sub forma unui jurnal, a corespondenței familiei și altor materiale de arhivă aflate în incinta Casei Memorial ”Nicu Enea” din Bacău.
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (I) deam fost furat si io de ritmurile cosmice din palma chiar in perioada aparitiei pe sit a acestui poem (am vazut chiar si-o ghicitoare!). merita evidentiant pentru "o nuanta de nor", "tot ce-am adus e un trup", "limba necunoscuta..." atentie insa la un anumit angelism acaparator de suflete (ca ecou la ce scria bourdieu cu privire la statutul artistului) si, poate, chiar de suflu creativ. retragerea reiterata in "sprancenele mamei", "copil frumos", "desenam" (apar si-n alte poeme de-ale tale sub alte forme) seamana mai putin cu ingerul negru ce stiu ca-ti bantuie noptile si ceva mai mult cu o anumita economie de mijloace si o pierdere de energie pretioasa pe considerente de genul "iubesc, muncesc,..." . dar poate ca ma insel. in ce priveste jertfa (io am luat ca un fel de ars poetica versurile astea) sa stii ca o apreciem! ps: unde s-a dus fluviul ala frumos? imi pregatisem mentaliceste si sufleteste un adevarat comentariu pentru el dar a disparut inainte sa-l revad.
pentru textul : Tot Ce Am Adus dece are in comun o geisha japoneza cu pergamente din china antica si instrumentul hang drum? aparent nimic. traim intr/un timp eclectic. intr/un acelasi decor vom regasi perne arabe, elefanti de mahon din india, turbioane din lemn de santal aduse din nordul africii, un perpetuum mobile din inox elvetian, papusi cu cap de portelan, lucrate manual, dintr/o galerie nemteasca, matase rosie, grea la ferestre si in suflet, covoare tesute cu motive din nordul bucovinei si tot e prea putin... tendinta e de a crea un mozaic stilistic in orice domeniu si nici literatura nu a ramas indiferenta desi nu isi propune din asta un scop ci deschide poarta spre lumi care pana ieri pareau inchise iar orice apropiere era decadenta, daca nu chiar interzisa poemul e cinematografic... alergand prin ploaie iar picaturile filmate cu zoom apar ca niste geishe imbracate in alb care descopera jocul alunecarii pe un topogan cu apa... burlanul, streasina casei, a pagodei... barbatii cu ochii lor cercetatori, cu irizatii parca smulse dintr/o coada de paun. mirosul strazilor spalate de ploaie, sentimentul de eliberare, de parca ne/am goli si am lasa in grija stropilor inima, s/o macereze pentru timpuri in care vor veni oameni ce vor sti sa pretuiasca vinul stors din strugurii astia stranii. *ce e poezia daca nu un prilej de a calatori prin intreaga lume, de a explora si a extrage esente din colturile ei. preia elemente din tot ce e pe pamant, sub pamant si din cele ce sunt deasupra. multumesc tuturor... e o intrepatrundere de sensuri... pe de o parte, ploaia ca un plans al zilei cand ramanem singuri si strazile par un labirint din care cautam o iesire, e o culoare a zilei de azi, maine ploaia e posibil sa aiba broboada neagra iar intr/o alta zi sa aiba parul desppletit... are trebui sa ascultati un hang drum si veti simti cum sunetele tasnesc la lovirea degetelor asemeni picurilor de ploaie pe asfalt sau pe frunzele copacilor. mereu am avut sentimentul ca arborii alcatuiesc dupa ploaie un imens xilofon. de aici imaginea sabotilor de gheisha pe frunze... *andu, good point of view, francisc... imitatiile de opinie si aliantele la kilogram sunt dovada unui spirit slab. daca ai ceva de spus, spune singur, fii primul, daca nu ...nu lasa nimic, treci mai departe, chiar daca esti editor nu esti obligat sa salvezi nicio aparenta.
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum dema gandisem eu ca este o explicatie, dar tare ce-mi placuse... :) inca nu s-a inchis experimentul, dragi hermeneuti autori + danutza si inca cineva fara texte! in continuare, il astept pe Graunfels (dupa ce a aruncat cu icsul dupa noi), cu poemul de "atunci" care sigur ar transforma cauciucul sintetic intr-unul natural 100%, asa ca nu ar fi vreun paricol, cauciucul fiind rezistent la spargere, potop si curent electric. sistemul asta "ies in recreatie dar stau in banca mea" mi se pare cel putin tiflist daca nu mai mult... astept!!!
pentru textul : ce am scris "atunci" deActaeon, citesc ce scrii si iti marturisesc ca ma incearca dezgustul. Eu poate pot sa rabd multe dar nu cred ca pot expune prea mult membrii Hermeneia la aceste alunecari josnice ale tale. Pot sa iti spun ca te-am rugat, te-am atentionat, acum te avertizez. Urmatorul pas insa te asigur ca va fi anularea contului. Si iti marturisesc ca nu o voi face cu usurinta. Dar nu va fi fiindca eu nu m-as putea controla sau pentru ca eu as fi un om partinitor sau as avea o incapacitate se a-mi controla autoritatea. Te asigur ca ma pot controla foarte bine si sint destul de ingaduitor. Dar impotriva lipsei tale de limita si autocontrol instrumentele mele devin destul de putine. Si nu cred, sincer nu cred ca se merita sa sacrific oameni civilizati care vor sa scrie pe hermeneia pentru capriciile sau vendetele tale personale. cu tot respectul,
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deDa, am primit acceptul domnului Titarenco. Va multumesc pentru atentionare!
pentru textul : Concurs literar defaptul ca nu stii ce inseamna Ichi-go ichi-e nu poate fi decit regretabil. mai ales daca esti român și ai vreo tangență cu ceva cunoștințe de cultură. si nu, nu există nimic jucaus sau ludic cu privire la Ichi-go ichi-e. in orice caz, multumesc pentru efortul citirii.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 2 dee un text din alea care le scrii o data pe an si care reprezinta centrul de greutate al scriiturii tale.
e un text solid, cu multe, multe, parti reusite, cum e aici:
"golgotă a însinguraţilor
pe coapsele tale mâinile lor
desenează aerogări pentru fluturi."
Singurul lucru care, in opinia mea, ingreuiaza textul e repetitia:
"nimic nu te poate cuprinde."
Daca este vorba de Dumnezeu, afirmatia este adevarata. Pe El nici cerurile cerurilor nu-l pot incape.
Lumina poate fi absenta totusi. Si atunci invadeaza intunericul. Aceasta este si logic si scriptural.
Textul are acea dimensiune filosofica, te prinde si te binecuvinteaza.
pentru textul : Fată rătăcind prin pădurea de salcâmi deun poem concentrat cu mesaj direct si cu intelesuri variate, insa cu un titlu care poate fi si mai sugestiv. cu stima.
pentru textul : Frenezie demai jane doe, care e problema? moartea? pai moartea nu e o problema,... decit de timp. deci, vrei parerea mea? asa ca intre prieteni? tu ai vocatie cinematografica, textul tau plezneste, adica te plezneste. de ce totusi ai pus insa atit de putina poezie in el? de ce l-ai facut mai degraba manifest?
pentru textul : jane doe de:) Margas, explica-mi motivul bucuriei de a palpita emotional numai la texte de actualitate.:) astea vechi ce au? ti se impietreste sufletul daca nu au fost scrise cu o ora inainte de postare?
pentru textul : the brave old world deuite, de ex, eu mi-as dori foarte foarte mult sa citesc un text de-al tau din 2005, sau din 2006 sau - in ce an suntem? - din prima parte a lui 2010. doar nu te-a lovit morbul poeziei fix acum cateva luni. ceva, incercari de tinerete, de pe vremea cand mergeai la Vama Veche cu poetii, orice. mi-as dori sa vad trecerea ta literara prin timp. te legi?:)
ultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
pentru textul : ym denu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
Ei, nici chiar aşa! Te alinţi!...Ştiind, probabil, ca femeilor le stă bine când fac asta...
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deNu sunt de acord cu ceea ce spuneţi de Nicodem. Cel puţin poemele sale religioase sunt de 5 stele şi au atras în ultimii ani mulţi cititori pe Hermeneia. Cel puţin la partea de interpretare hermeneutică şi homiletică teologică vă dă lecţii. O părere.
pentru textul : ym deTransmite, e scris destul de curat, un final bun.
pentru textul : Începutul unei scrisori recomandate de...chiar fain și remarcabil poemul. iar pentru că nu discutăm autorul ci textul în sine mi-au plăcut mult schije de zăpadă mi-au mușcat buzele, acestea fiind crăpate până la os precum și expresivul final : te-a răzuit din realitate prima ninsoare. apoi imaginea cu substanță pur feminină e adorabilă. puține persoane reușesc să dea o tușă atât de sesizabilă a sensibilității mascate sub un verbiaj puternic.(asta ca să mă refer la Luminița Suse) frumos.
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice deluna sta agatata pe cer. ne da lumina ca sa fim fericiti............poezie generala.
domnule Cezar, eu cred ca glumiti.
pentru textul : Luna deevită repetiția epitetelor, folosirea excesivă a genitivelor, evită rimele întâmplătoare și nu aduce în ipostaze hilare tangoului și haosului. citește teoria lui Copernic și legile lui Keppler. după toate astea, întoarce-te, privește lung bradul de Crăciun și încearcă să scrii.
pentru textul : candoare transcendenta deFoarte posibil sa aveti dreptate. Mie primele doua versuri imi plac, mai putin restul. E o poezie mai veche, la care nu tin foarte mult. Multumesc frumos pentru atentie!
pentru textul : era o dragoste ca două mere dePagini