ai dreptate Adrian, încă nu am învăţat să nu mai intru în detalii inutile.am modificat.mulţumesc pentru atenţie.
d-na Ada, alături de d-voastră am învăţat să urc puţin câte puţin.mulţumesc mult pentru apreciere.
d-le Caragea, nu ştiu dacă acesta este cel mai bun text pe care l-am postat pe Hermeneia,dar mă bucur că am mai crescut puţin, măcar şi cât o furnică. mulţumesc.
Bobadil, laudă mai straşnică nici c-am primit vreodată! Mulţumesc şi eu.
Virgil, şi eu sper să nu dezamăgesc (prea tare) cu următoarele texte. Mulţumiri pentru mesaj.
nici o problema. suspendarea a fost operata. cred ca am mai spus toleranta este zero pentru de abuzurile facute in mod deliberat si care ignora (la fel de deliberat) faptul ca daca cineva are vreo nemultumire sau intrebare cu privire la deciziile editorilor Hermeneia exista cai pentru contactarea consiliului hermeneia. sub nici o forma nu se va mai permite abuzarea spatiului din subsolul altor texte pentru nemultumiri sau frustrari care nu au nici cea mai mica urma de legatura cu textul sub care se petrec. am introdus (tocmai dintr-un exces de bunavointa) butonul "atentie editor!" prin care se poate "comunica" in situatii speciale cu editorii. insa nu voi mai tolera nici un abuz si incalcare deliberata a regulamentului.
Doru, textul ăsta nu seamănă cu ce scrii acum. Cred că e unul mai vechi, mult mai vechi. Și nu înțeleg de l-ai publicat, și te mai și mândrești când ești comparat cu Adrian Păunescu. Răspunde-ți!
Excelent text si totodata o polemica de nota zece in versurile "fumatul ucide terorismul ucide SIDA ucide totuși au mai rămas 6 miliarde ce se întâmplă" care arata simplu si eficient nivelul de demagogie in care am ajuns sa traim. In alta ordine de idei, ma dezamageste acest Consiliu Hermeneia care mi se pare desprins din filmele sf cu alieni si care suspenda conturi pe aici intr-o veselie. Intr-un fel aproape incredibil, Hermeneia a ajuns (si nu inteleg cum) la acest capitol (sanctionarea membrilor sai) sa intreaca in stupiditate chiar pe marea agonia.ro, care era pana acum un etalon al stupiditatii pastrat la institutul de unitati de masura de la goeteborg la capitolul "unitatea de masura a stupiditatii umane". Acest etalon este facut din titaniu 21+ si masoara 1.45365m adica lungimea exacta a prostiei umane, dupa ultimele studii publicate de national geographic. Desigur exista voci care spun ca stupiditatea europeana este mai lunga pe cand cea americana este mai groasa, dar aceste voci au fost repede catalogate de oamenii de stiinta ca fiind speculative si s-a revenit la etalonul stabilit de agonia.ro, adica 1,45365m pentru stupiditatea umana. Este cazul ca acesta sa fie ajustat cu corectia logaritmica introdusa de hermeneia.com, adica (1,3)fi/5*ln(3/pi) care ne duce la o valoare mai exacta de 1,453653987112987. O contributie remarcabila adusa poeziei de catre Consiliul Hermeneia, pe care nu pot decat sa o salut cu o plecaciune plecacioasa. Tineti-o asa fratilor daca tot nu aveti ceva mai bun de facut. Andu
„tell the world that I’m coming home”
as if life would lie beyond the bars
of a city just as bleak as you
I feel that I cry after a corpse
who leaves the awning
for the last time
I want to cling onto him
to kiss him on the mouth
in the hope I’ll be kissed back
my love flies over centuries
you’ll not be here to slash my words
nights shall be luminated
in a glass of water from moldavia’s head
I’ll keep jolting my fingers in seeds
and I shall never cry
on the shoulder standing in line behind you
Sancho Panza, multumesc pentru rabdarea cu care te/ai aplecat asupra versurilor mele. mi se pare interesanta ideea de a rescrie acest poem in vers alb. o sa incerc. rimele folosite sunt des uzitate si, sincer sa fiu, nici nu am incercat sa gasesc altceva. multumesc pentru trecere. te mai astept.
Profetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalți, o dată când întelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.
...''arcușul'' e pastrat probabil ''fragment din sadismul altora'' de către puștiul șmecher ''plictisit în muzica zilelor'', pasionat poate mai mult de.., baterie.. Îmi place poemul, fabius
"ideea poetică de dependenţă afectivă". what in the world is that? și de unde ai scos-o? am oroare de expresia „idee poetică”. ideile sînt idei. iar dacă vrei să sugerezi ceva o sugerezi. sugestiile nu sînt idei. ideile se comunică. sugestiile se... sugerează. dar chestia cu țigările tot n-am înțeles-o. și cu siguranță nu sugerează dependență (afectivă au ba). mai degrabă folosirea particulei „de veghe” sugerează altceva. dar mi se pare că ar suna mai logic „stăm de veghe cu făcliile aprinse”. adică ce vreau să spun este că nu văd ce legătură este între veghe și țigara aprinsă. mai ales că expresia se repetă. poate că singura sugestie este că persoanele se plictisesc să stea de veghe (și să nu adoarmă), și atunci își omoară plictiseala cu o țigară.
imagineaza-ti ca sint in Anthony, New Mexico si ma uit la niste afise cu Roswell si Alamogordo si iti citesc textul despre spatiu si timp daca nu plec la timp hiar ca aud impuscaturi, ca tot am intrat in Vestul salbatic imi place textul
Eu nu vreau să îmi impun clasamentul personal, este subiectiv și emoțional. Apoi, gusturile nu se discută. In plus, am greșit chiar în ceea ce mă privește - am fost convinsă că cealaltă poezie a mea se va evidenția, nu jazz ambiental. Am aplicat pentru prima dată un procedeu nou (pentru mine) de versificare, procedeu ce imită jazzul, i.e. improvizații în jurul unei teme, și cred că mai aveam destul de finisat. Pe de altă parte, nu știu ce aș fi apreciat dacă aș fi fost în juriu. Probabil că aș fi judecat textele altfel. Aș fi fost atentă la alte aspecte. Și pentru că vorbim de juriu, am fost impresionată de eterogenitatea sa, cred că a fost un lucru bun faptul că a acoperit un spectru larg de afinități stilistice, criterii artistice, etc.
obsesia humusului și a translucidului ca posibilitate de transformare neasumată. de aici și invitația pentru un "celălalt" din tine sau din afară care ar veni și ar reevalua catharhic "învestirea" în ființă. rețeta verbală e mai domoală în textul ăsta. e un decoct. poate doar conjunctivul ăla din final stă prea cu multe frunze în afara ceinicului.
Un poem de stare, foarte bine şi ingenios conturat, colorat exact cât trebuie. Foamea e evidenţiată prin tot :) ( m-a terminat comparaţia ,,vocea aia moale ca o plăcintă cu brânză" ) Mi-a plăcut mult expresia ,,copilul râde frig". Mi-am amintit de o prelucrare a poveştii ,,Crăiasa Zăpezii " de H. C. Andersen, într-unul din manualele şcolare. Această crăiasă aducea iarna, cu tot decorul ei, printr-o simplă suflare.
Pe scurt, e un text care se adresează tuturor simţurilor :) şi cerebralui. Atinge.
Poemul tău, Adrian, m-a făcut să îmi fie dor de tata, de sor-mea, de led.
Şi parcă mi-e foame.
O poezie e bună, când naşte poezie ( iertată să îmi fie lipsa unui comentariu strict de critică literară )
Alma - E anume așa scris. E pornit dintr-o uriașă scârbă. Mă bucur că unele versuri îți suna bine. Ela - Nu-mi mulțumi de parcă te-aș fi ajutat cu ceva. Oricum mă bucur că găsiși ceva de comentat. Virgil + Am crezut că trebuie sa fie mai întâi postat pe Hermeneia, apoi putând să-l postez oriunde. Din mailurile pe care le-am schimbat așa am înțeles, că n-ar fi bine să pun poezii vechi, care au fost pe alte situri. Îți dai seama că nu sunt atțt de idiot să le pun acolo unde știu că sunt și membri de aici. Dacă însă există o clauză de exclusivitate, îmi cer scuze pentru greșeală. Cât privește măsurile, nu te deranja. Le iau eu.
eu vă mulțumesc, am mai corectat, n-am fost atentă, graba asta... mulțumesc pentru penița de "încurajare", sper să mă ridic la nivelul vostru cât de curând și să beneficiez de penițe pe merit, adică "calitate".
Interesante prelucrarile, Vlad. Am vazut si pe blogul tau ca te pricepi. Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare. Folosesc un Canon EOS 100D fara pretentii mari, un DSLR entry-level. Am postat pe cateva site-uri de fotografie 'artistica'. La prelucrari nu ma pricep, asa ca am preferat sa includ fotografiile ca atare (doar cu un minimum de retusari). Pentru editia tiparita am folosit hartie groasa, cretata si imprimare de calitate 'inalta'. Au iesit bine (cel putin asa spun si altii care au vazut cartea tiparita).
o sa fie taiate mult si bine padurile in romania. sa nu-i spuna satulul flamandului sa nu taie padurea, pentru ca dauneaza ecosistemului... oricine ar fi, ar taia padurea sa-si ia o casa, o masina, daca ar putea. iar cei ce mostenesc paduri o si fac, cu complicitatea autoritatilor. noua ne e usor sa comentam de pe margini, insa ce i-ar putea determina s-o faca pe-a sfintii intr-o lume in care aproape nimeni nu mai e corect?
Funcția definită pe mulțimea oamenilor cu valori în mulțimea astrală a îngerilor (f : I -> Ω) Având în vedere că fiecărui element din I (bărbați, femei, copii), îi corespunde un unic element din astralul omega (îngeri, heruvimi) – fie ei cu plusuri sau minusuri, trași la față sau dolofani; înseamnă că cele două mulțimi sunt biunivoce, fără echivoc. Ca demonstrație alternativă: Fiecare om are de-a dreapta lui un înger păzitor, ceea ce face ca relația să fie bijectivă. Obiecție: În realitate nu știm câți oameni se pot transforma de fapt și de drept în îngeri. Îngerii par să poată lua trăsăturilor oamenilor, știind de existența lor. Reciproca, după părerea mea, e mai puțin valabilă în realitate, deci, nu în poezie, deoarece încă nu am văzut un arhanghel/Anghel umblând pe stradă în pijama. Pentru simbolistică, pentru aspectul intelectual, strict matematic, completare poetică și stil, acord o peniță de aur aalizeei.
Daniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu
În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai dreptate Adrian, încă nu am învăţat să nu mai intru în detalii inutile.am modificat.mulţumesc pentru atenţie.
d-na Ada, alături de d-voastră am învăţat să urc puţin câte puţin.mulţumesc mult pentru apreciere.
d-le Caragea, nu ştiu dacă acesta este cel mai bun text pe care l-am postat pe Hermeneia,dar mă bucur că am mai crescut puţin, măcar şi cât o furnică. mulţumesc.
pentru textul : cerşetori de stele deBobadil, laudă mai straşnică nici c-am primit vreodată! Mulţumesc şi eu.
pentru textul : Q Fever deVirgil, şi eu sper să nu dezamăgesc (prea tare) cu următoarele texte. Mulţumiri pentru mesaj.
nici o problema. suspendarea a fost operata. cred ca am mai spus toleranta este zero pentru de abuzurile facute in mod deliberat si care ignora (la fel de deliberat) faptul ca daca cineva are vreo nemultumire sau intrebare cu privire la deciziile editorilor Hermeneia exista cai pentru contactarea consiliului hermeneia. sub nici o forma nu se va mai permite abuzarea spatiului din subsolul altor texte pentru nemultumiri sau frustrari care nu au nici cea mai mica urma de legatura cu textul sub care se petrec. am introdus (tocmai dintr-un exces de bunavointa) butonul "atentie editor!" prin care se poate "comunica" in situatii speciale cu editorii. insa nu voi mai tolera nici un abuz si incalcare deliberata a regulamentului.
pentru textul : stare de fapt deDoru, textul ăsta nu seamănă cu ce scrii acum. Cred că e unul mai vechi, mult mai vechi. Și nu înțeleg de l-ai publicat, și te mai și mândrești când ești comparat cu Adrian Păunescu. Răspunde-ți!
pentru textul : Raspunde-ti! deExcelent text si totodata o polemica de nota zece in versurile "fumatul ucide terorismul ucide SIDA ucide totuși au mai rămas 6 miliarde ce se întâmplă" care arata simplu si eficient nivelul de demagogie in care am ajuns sa traim. In alta ordine de idei, ma dezamageste acest Consiliu Hermeneia care mi se pare desprins din filmele sf cu alieni si care suspenda conturi pe aici intr-o veselie. Intr-un fel aproape incredibil, Hermeneia a ajuns (si nu inteleg cum) la acest capitol (sanctionarea membrilor sai) sa intreaca in stupiditate chiar pe marea agonia.ro, care era pana acum un etalon al stupiditatii pastrat la institutul de unitati de masura de la goeteborg la capitolul "unitatea de masura a stupiditatii umane". Acest etalon este facut din titaniu 21+ si masoara 1.45365m adica lungimea exacta a prostiei umane, dupa ultimele studii publicate de national geographic. Desigur exista voci care spun ca stupiditatea europeana este mai lunga pe cand cea americana este mai groasa, dar aceste voci au fost repede catalogate de oamenii de stiinta ca fiind speculative si s-a revenit la etalonul stabilit de agonia.ro, adica 1,45365m pentru stupiditatea umana. Este cazul ca acesta sa fie ajustat cu corectia logaritmica introdusa de hermeneia.com, adica (1,3)fi/5*ln(3/pi) care ne duce la o valoare mai exacta de 1,453653987112987. O contributie remarcabila adusa poeziei de catre Consiliul Hermeneia, pe care nu pot decat sa o salut cu o plecaciune plecacioasa. Tineti-o asa fratilor daca tot nu aveti ceva mai bun de facut. Andu
pentru textul : Pixeli demi-am permis o varianta a traducerii..
„tell the world that I’m coming home”
as if life would lie beyond the bars
of a city just as bleak as you
I feel that I cry after a corpse
who leaves the awning
for the last time
I want to cling onto him
to kiss him on the mouth
in the hope I’ll be kissed back
my love flies over centuries
you’ll not be here to slash my words
nights shall be luminated
in a glass of water from moldavia’s head
I’ll keep jolting my fingers in seeds
and I shall never cry
on the shoulder standing in line behind you
..cheers!
pentru textul : requiem deSancho Panza, multumesc pentru rabdarea cu care te/ai aplecat asupra versurilor mele. mi se pare interesanta ideea de a rescrie acest poem in vers alb. o sa incerc. rimele folosite sunt des uzitate si, sincer sa fiu, nici nu am incercat sa gasesc altceva. multumesc pentru trecere. te mai astept.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deProfetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalți, o dată când întelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.
pentru textul : și eu te iubesc deam mai tăiat din observații, așa că te rog să citești: "și nu aduce în ipostaze hilare tangoul și haosul." mulțumesc.
pentru textul : candoare transcendenta de...''arcușul'' e pastrat probabil ''fragment din sadismul altora'' de către puștiul șmecher ''plictisit în muzica zilelor'', pasionat poate mai mult de.., baterie.. Îmi place poemul, fabius
pentru textul : cromozomii de fier de"ideea poetică de dependenţă afectivă". what in the world is that? și de unde ai scos-o? am oroare de expresia „idee poetică”. ideile sînt idei. iar dacă vrei să sugerezi ceva o sugerezi. sugestiile nu sînt idei. ideile se comunică. sugestiile se... sugerează. dar chestia cu țigările tot n-am înțeles-o. și cu siguranță nu sugerează dependență (afectivă au ba). mai degrabă folosirea particulei „de veghe” sugerează altceva. dar mi se pare că ar suna mai logic „stăm de veghe cu făcliile aprinse”. adică ce vreau să spun este că nu văd ce legătură este între veghe și țigara aprinsă. mai ales că expresia se repetă. poate că singura sugestie este că persoanele se plictisesc să stea de veghe (și să nu adoarmă), și atunci își omoară plictiseala cu o țigară.
pentru textul : cu ţigările aprinse deimagineaza-ti ca sint in Anthony, New Mexico si ma uit la niste afise cu Roswell si Alamogordo si iti citesc textul despre spatiu si timp daca nu plec la timp hiar ca aud impuscaturi, ca tot am intrat in Vestul salbatic imi place textul
pentru textul : Spatiul Timpului (I,II,III) deActaeon, multumesc pentru apreciere. Eu mai degraba as zice ca sint tributar simturilor.
pentru textul : Inside deDraga Virgil, Asta nu e poezie, e gand, e parere, e poate chiar un pic de filozofie, dar poezie... nix. Cu drag, Bobadil.
pentru textul : fericirea II deEu nu vreau să îmi impun clasamentul personal, este subiectiv și emoțional. Apoi, gusturile nu se discută. In plus, am greșit chiar în ceea ce mă privește - am fost convinsă că cealaltă poezie a mea se va evidenția, nu jazz ambiental. Am aplicat pentru prima dată un procedeu nou (pentru mine) de versificare, procedeu ce imită jazzul, i.e. improvizații în jurul unei teme, și cred că mai aveam destul de finisat. Pe de altă parte, nu știu ce aș fi apreciat dacă aș fi fost în juriu. Probabil că aș fi judecat textele altfel. Aș fi fost atentă la alte aspecte. Și pentru că vorbim de juriu, am fost impresionată de eterogenitatea sa, cred că a fost un lucru bun faptul că a acoperit un spectru larg de afinități stilistice, criterii artistice, etc.
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deobsesia humusului și a translucidului ca posibilitate de transformare neasumată. de aici și invitația pentru un "celălalt" din tine sau din afară care ar veni și ar reevalua catharhic "învestirea" în ființă. rețeta verbală e mai domoală în textul ăsta. e un decoct. poate doar conjunctivul ăla din final stă prea cu multe frunze în afara ceinicului.
pentru textul : fragil deO poezie sensibilă ascunsă prin buzunarele unei feminități necunoscute. Atenție la editare! "întotdeuana", "sangelui", "iarta-mă"... Bine ai venit!
pentru textul : se-ntâmplă câteodată așa deUn poem de stare, foarte bine şi ingenios conturat, colorat exact cât trebuie. Foamea e evidenţiată prin tot :) ( m-a terminat comparaţia ,,vocea aia moale ca o plăcintă cu brânză" ) Mi-a plăcut mult expresia ,,copilul râde frig". Mi-am amintit de o prelucrare a poveştii ,,Crăiasa Zăpezii " de H. C. Andersen, într-unul din manualele şcolare. Această crăiasă aducea iarna, cu tot decorul ei, printr-o simplă suflare.
pentru textul : Noapte bună, copii dePe scurt, e un text care se adresează tuturor simţurilor :) şi cerebralui. Atinge.
Poemul tău, Adrian, m-a făcut să îmi fie dor de tata, de sor-mea, de led.
Şi parcă mi-e foame.
O poezie e bună, când naşte poezie ( iertată să îmi fie lipsa unui comentariu strict de critică literară )
Alma - E anume așa scris. E pornit dintr-o uriașă scârbă. Mă bucur că unele versuri îți suna bine. Ela - Nu-mi mulțumi de parcă te-aș fi ajutat cu ceva. Oricum mă bucur că găsiși ceva de comentat. Virgil + Am crezut că trebuie sa fie mai întâi postat pe Hermeneia, apoi putând să-l postez oriunde. Din mailurile pe care le-am schimbat așa am înțeles, că n-ar fi bine să pun poezii vechi, care au fost pe alte situri. Îți dai seama că nu sunt atțt de idiot să le pun acolo unde știu că sunt și membri de aici. Dacă însă există o clauză de exclusivitate, îmi cer scuze pentru greșeală. Cât privește măsurile, nu te deranja. Le iau eu.
pentru textul : nu uitați maioneza deeu vă mulțumesc, am mai corectat, n-am fost atentă, graba asta... mulțumesc pentru penița de "încurajare", sper să mă ridic la nivelul vostru cât de curând și să beneficiez de penițe pe merit, adică "calitate".
pentru textul : Alt fel de iubire deAdriana, mulţumesc. Am corectat.
pentru textul : Copilul din lanul de grîu deInteresante prelucrarile, Vlad. Am vazut si pe blogul tau ca te pricepi. Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare. Folosesc un Canon EOS 100D fara pretentii mari, un DSLR entry-level. Am postat pe cateva site-uri de fotografie 'artistica'. La prelucrari nu ma pricep, asa ca am preferat sa includ fotografiile ca atare (doar cu un minimum de retusari). Pentru editia tiparita am folosit hartie groasa, cretata si imprimare de calitate 'inalta'. Au iesit bine (cel putin asa spun si altii care au vazut cartea tiparita).
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deo sa fie taiate mult si bine padurile in romania. sa nu-i spuna satulul flamandului sa nu taie padurea, pentru ca dauneaza ecosistemului... oricine ar fi, ar taia padurea sa-si ia o casa, o masina, daca ar putea. iar cei ce mostenesc paduri o si fac, cu complicitatea autoritatilor. noua ne e usor sa comentam de pe margini, insa ce i-ar putea determina s-o faca pe-a sfintii intr-o lume in care aproape nimeni nu mai e corect?
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deFuncția definită pe mulțimea oamenilor cu valori în mulțimea astrală a îngerilor (f : I -> Ω) Având în vedere că fiecărui element din I (bărbați, femei, copii), îi corespunde un unic element din astralul omega (îngeri, heruvimi) – fie ei cu plusuri sau minusuri, trași la față sau dolofani; înseamnă că cele două mulțimi sunt biunivoce, fără echivoc. Ca demonstrație alternativă: Fiecare om are de-a dreapta lui un înger păzitor, ceea ce face ca relația să fie bijectivă. Obiecție: În realitate nu știm câți oameni se pot transforma de fapt și de drept în îngeri. Îngerii par să poată lua trăsăturilor oamenilor, știind de existența lor. Reciproca, după părerea mea, e mai puțin valabilă în realitate, deci, nu în poezie, deoarece încă nu am văzut un arhanghel/Anghel umblând pe stradă în pijama. Pentru simbolistică, pentru aspectul intelectual, strict matematic, completare poetică și stil, acord o peniță de aur aalizeei.
pentru textul : teoria mulțimilor deDaniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : etravă și meninge arzând deingerul inca se (sus)ține bine aici. de aici si reactia fata de el ....oricum e invizibil :)
pentru textul : cheile demerci sancho, dar n-am inteles cum se scrie cu italice. titlu rectificat.
pentru textul : strâmtori dear trebui sa traduci titlul sau cel putin sa explici ce legatura are cu textul. primele cinci rinduri nu stiu ce cauta acolo.
pentru textul : Datul la păsărele deFelicitări Doina mă bucur enorm pentru tine mi-ar plăcea să intru și eu în posesia cărții pentru a te citi mereu.multă inspirație încontinuare.
pentru textul : Karumi deÎn primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) dePagini