Am citit şi alte texte de-ale tale şi, adevărat, există oareşce deprindere prozodică, fior, puţina imagine, dar cam atât. Dacă pentru tine poezie e un hobby, e ok, dar dacă se vrea mai mult de atât, nu aceasta e calea. Aici, în stilul acesta, nu prea mai e nimic de făcut. Şi nu o spun eu, o spun alţii care, în vers clasic, au mult mai mutl de spus şi o fac altfel decât tine.
(ţi se pare rezonabil să ai 10 texte în prima pagină?)
a compara hermeneia cu Villon nu reuşeşte să demonstreze decît o gîndire simplistă. Şi mă tem că pînă şi autorul gafei îşi dă seama de ea. Nu cred că se merită să onorez elucubraţia asta cu vreo opinie.
Mulțumesc. Deocamdată cu ”nici” îmi sună mai bine. Și da, viitorul e un timp cu care poezia se poate juca foarte ușor, mai ales în cazul verbului ”a crede”. Interesant că ai spus ”resemnat”, este și o nuanță de așa ceva acolo.
Am prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.
sint metafore deosebite in acest poem: "sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei pe cealaltă crește un turn cu vrăbii" sau ochiul ce se crede viu vede dincolo clătinarea lumii" ceva scade intensitatea, cred ca ar trebui sa o mai citesti, sa te gindesti...nu este decit o parere. revin mai tirziu.
Ştii ce îmi place cel mai mult la modul în care scrii? (Şi probabil nu numai mie...) Firescul curgerii fiecărui poem, expresivitatea, claritatea imaginilor, nimic forţat, nimic căutat cu lumânarea (ca la mine, de exemplu). Ceea ce mă face să mă simt confortabil în poemele tale, de fiecare dată. Plăcut, şi de data aceasta.
Un text dizolvat, tristă rostogolire plată, caducă. prețiozități, clișee, reminiscențe lipsite de forță poetică. Un șevalet lipsit de eboșa necesară devenirilor.
merci paul pentru citire si observații. ai un ochi bun. probabil ca, chestia cu seara din sărut e puțin spre clișeistic. ce sa-i faci, mai ratez și eu cte un sarut pe ici pe colo. la buna citire
Cristina, aşa cum pentru a exista libertate este necesară limitarea, perfecţiunea are nevoie de imperfecţiune. Mă situez aici, biensur, în contextul antropologico-ontologic. Discuţia e lungă, mă limitez la atât. Deci, da - "tocmai imperfectiunile unui text ii dau veritabilul liric", dar, desigur, nu numai. Mulţumesc!
un jurnal după alte coordonate: ale solitudinii, de introspecție, recurs la metodă. câteva imagini mă vor însoți astăzi: "fiecare om își are omul său pus deoparte." "tăcerile mele devin tot mai lungi. uneori le compar cu străzile pe care merg aiurea. șefa îmi spune să fiu mai înfipt în meseria asta trăiești din a vorbi. poate nu am chef să trăiesc azi." textul are ceva alocat neantului azi. necesitatea efemerului. fă un bine și aruncă în fântână. dar mai întăi, construiește fântâna în adâncul tău.
Bobadil am corectat pe ixci pe colo. Din ce stiu eu, ambele forme sint acceptate si "masa" si ma-sa". Iar acolo, la demult, exact aia am vrut sa spun: cindva. Nu demult timp, ca e prea explicit. Multumesc de apreciere.
vreau sa va atrag atentia ca e penibil ce se intimpla. va acordati penite una la alta intr-o veselie ca la bilciul cu prosti. Aranca mai are obiceiul asta si prin alte parti. Vreau sa va asigur ca sint in procesul de a curata Hermeneia de astfel de fenomene. Asa ca sa nu va uimiti de masurile pe care le voi lua intr-un viitor nu foarte indepartat.
textul mi-a amintit de George Dickie cunoscut pentru teoria culturală a artei (iată "că întotdeauna rămâne un reziduu uşor de recunoscut în toate tipurile de artă, indiferent dacă ele au valoare estetică sau nu". în treacăt fie spus, cum aș raporta cuvîntul rezidual la o a doua citire a unei cărți?)
acum nu știu care este raportul intuiție/lectură în textul de față (mă refer la autor) dar putem presupune, eu chiar cred, că el, autorul, avea instrumentele necesare pentru o zicere mai rafinată.
la asta mă refeream Paul, tema este generoasă și merită o abordare atentă.
imi adun materialele aici la subsol
am copiat de pe net:
"Vom sugera o ipotetică ierarhie a construcţiei conceptului ideie în timp şi vom caracteriza succint fiecare interval ideie din ierarhia propusă.
1-Idei formă, idei obiect, înţelese ca părţi fixe, ca obiecte aparţinând ambientului fenomenal sau social.
2-Idei cinetice, idei predicat caracterizând mişcarea formelor naturale, sau a părţilor corpului subiectului.
3-Idei relaţie, separând şi particularizând condiţionări poziţionale, multi situante sau dinamice, între forme sau între mulţimi de predicate.
4-Idei proprietate particularizând o anume calitate a formei, relaţiei sau mişcării, proprietatea fiind separabilă senzorial sau intelectiv şi cumva utilizabilă de subiect.
5-Idei acţiune, definind o schimbare de stare, de formă, de mişcare, de relaţie sau mixtă, în realitatea observată şi reprezentată.
6-Idei interacţiune implicând distingerea agenţilor care acţionează cuplat şi alocând fiecăruia particularitatea modală a implicării.
7-Idei funcţie caracterizând un ansamblu de idei forme, relaţii, mişcări sau proprietăţi conexate care determină o interacţiune determinată într-un spaţiu obiectual procesual dat.
8-Idei persoană caracterizând individul conştient, posesor de capabilităţi de a identifica, atribui, crea sau controla moduri idei.
9-Ideia de valoare, concept subtil care pune în evidenţă caracteristica satisfiantă sau utilitară a stării ideie, fie formă sau proces, în diversitatea sensurilor sale.
10-Idei de grup social, cuprinzând un număr de individualităţi cuplate interactiv şi valorizant"
George cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, e chiar asa urata? Mai multe penite negre? Brrr... morbid. Ca bietul Dumitru Aalizeei, mai bine o zmeura. Multzam de deprecieri :-) Andu
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși dete rog, redimensioneaza "delirul", iese din format si e pacat. cine e Altaiyr? (stii tu, dreptul de autor s.a.m.d.)
pentru textul : Lemuria deMă bucur că place poezia și celor mari! tincuta
pentru textul : Țara zăpezii deIalin, multumesc de analiza. pertinenta ca de obicei. Sper sa revin cindva pe text.
pentru textul : sinestezie demultumiri - tarzii, dar nu mai putin sincere, pentru semnul de apreciere. ma bucur sa vad ca astfel de texte inca mai sunt citite, inca mai plac.
pentru textul : Doină brumărie dePrima pagină, la mine pe monitor, se vede: așa.
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 deAm citit şi alte texte de-ale tale şi, adevărat, există oareşce deprindere prozodică, fior, puţina imagine, dar cam atât. Dacă pentru tine poezie e un hobby, e ok, dar dacă se vrea mai mult de atât, nu aceasta e calea. Aici, în stilul acesta, nu prea mai e nimic de făcut. Şi nu o spun eu, o spun alţii care, în vers clasic, au mult mai mutl de spus şi o fac altfel decât tine.
(ţi se pare rezonabil să ai 10 texte în prima pagină?)
pentru textul : sonetul bunicii deCristina,
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas demultumesc ca mi-ai venit in ajutor cu postarea copertii, un gest de mare noblete!
a compara hermeneia cu Villon nu reuşeşte să demonstreze decît o gîndire simplistă. Şi mă tem că pînă şi autorul gafei îşi dă seama de ea. Nu cred că se merită să onorez elucubraţia asta cu vreo opinie.
pentru textul : Anotimp deMulțumesc. Deocamdată cu ”nici” îmi sună mai bine. Și da, viitorul e un timp cu care poezia se poate juca foarte ușor, mai ales în cazul verbului ”a crede”. Interesant că ai spus ”resemnat”, este și o nuanță de așa ceva acolo.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor defelicitari Adrian! ma bucur foarte mult de reusita ta si sper ca pe mai departe sa ajungi la stadiul pe care ti-l doresti!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deAm prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.
pentru textul : zborul precum scoicile desint metafore deosebite in acest poem: "sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei pe cealaltă crește un turn cu vrăbii" sau ochiul ce se crede viu vede dincolo clătinarea lumii" ceva scade intensitatea, cred ca ar trebui sa o mai citesti, sa te gindesti...nu este decit o parere. revin mai tirziu.
pentru textul : cel mai frumos idol nu există deoricum te taxam cu ora:)!
pentru textul : de dimineaţă deŞtii ce îmi place cel mai mult la modul în care scrii? (Şi probabil nu numai mie...) Firescul curgerii fiecărui poem, expresivitatea, claritatea imaginilor, nimic forţat, nimic căutat cu lumânarea (ca la mine, de exemplu). Ceea ce mă face să mă simt confortabil în poemele tale, de fiecare dată. Plăcut, şi de data aceasta.
pentru textul : două cântece roşii deadrian, oare unde incepe si unde se termina poza asta? am senzatia ca ai luat-o cu tine
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deUn text dizolvat, tristă rostogolire plată, caducă. prețiozități, clișee, reminiscențe lipsite de forță poetică. Un șevalet lipsit de eboșa necesară devenirilor.
pentru textul : rostogolire-n fire demerci paul pentru citire si observații. ai un ochi bun. probabil ca, chestia cu seara din sărut e puțin spre clișeistic. ce sa-i faci, mai ratez și eu cte un sarut pe ici pe colo. la buna citire
pentru textul : california I deCristina, aşa cum pentru a exista libertate este necesară limitarea, perfecţiunea are nevoie de imperfecţiune. Mă situez aici, biensur, în contextul antropologico-ontologic. Discuţia e lungă, mă limitez la atât. Deci, da - "tocmai imperfectiunile unui text ii dau veritabilul liric", dar, desigur, nu numai. Mulţumesc!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deun jurnal după alte coordonate: ale solitudinii, de introspecție, recurs la metodă. câteva imagini mă vor însoți astăzi: "fiecare om își are omul său pus deoparte." "tăcerile mele devin tot mai lungi. uneori le compar cu străzile pe care merg aiurea. șefa îmi spune să fiu mai înfipt în meseria asta trăiești din a vorbi. poate nu am chef să trăiesc azi." textul are ceva alocat neantului azi. necesitatea efemerului. fă un bine și aruncă în fântână. dar mai întăi, construiește fântâna în adâncul tău.
pentru textul : el moare deAm reținut Virgil. Voi medita mai mult la ceea ce afirmi prin crezul tău artistic: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”
pentru textul : poftiți la marea târguială de"Altii" sa aiba curajul si sa imi scrie aici ce au de comentat, nu sa umble cu para la sef, pardon, director.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deBobadil am corectat pe ixci pe colo. Din ce stiu eu, ambele forme sint acceptate si "masa" si ma-sa". Iar acolo, la demult, exact aia am vrut sa spun: cindva. Nu demult timp, ca e prea explicit. Multumesc de apreciere.
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deda...si aici vad acea poezie care mi s-a parut extraordinara la prima citire. la fel de faina si acum...din nou, felicitari...imagini de exceptie.
pentru textul : de-a buşilea prin aer devreau sa va atrag atentia ca e penibil ce se intimpla. va acordati penite una la alta intr-o veselie ca la bilciul cu prosti. Aranca mai are obiceiul asta si prin alte parti. Vreau sa va asigur ca sint in procesul de a curata Hermeneia de astfel de fenomene. Asa ca sa nu va uimiti de masurile pe care le voi lua intr-un viitor nu foarte indepartat.
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte detextul mi-a amintit de George Dickie cunoscut pentru teoria culturală a artei (iată "că întotdeauna rămâne un reziduu uşor de recunoscut în toate tipurile de artă, indiferent dacă ele au valoare estetică sau nu". în treacăt fie spus, cum aș raporta cuvîntul rezidual la o a doua citire a unei cărți?)
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deacum nu știu care este raportul intuiție/lectură în textul de față (mă refer la autor) dar putem presupune, eu chiar cred, că el, autorul, avea instrumentele necesare pentru o zicere mai rafinată.
la asta mă refeream Paul, tema este generoasă și merită o abordare atentă.
imi adun materialele aici la subsol
am copiat de pe net:
"Vom sugera o ipotetică ierarhie a construcţiei conceptului ideie în timp şi vom caracteriza succint fiecare interval ideie din ierarhia propusă.
1-Idei formă, idei obiect, înţelese ca părţi fixe, ca obiecte aparţinând ambientului fenomenal sau social.
2-Idei cinetice, idei predicat caracterizând mişcarea formelor naturale, sau a părţilor corpului subiectului.
3-Idei relaţie, separând şi particularizând condiţionări poziţionale, multi situante sau dinamice, între forme sau între mulţimi de predicate.
4-Idei proprietate particularizând o anume calitate a formei, relaţiei sau mişcării, proprietatea fiind separabilă senzorial sau intelectiv şi cumva utilizabilă de subiect.
5-Idei acţiune, definind o schimbare de stare, de formă, de mişcare, de relaţie sau mixtă, în realitatea observată şi reprezentată.
6-Idei interacţiune implicând distingerea agenţilor care acţionează cuplat şi alocând fiecăruia particularitatea modală a implicării.
7-Idei funcţie caracterizând un ansamblu de idei forme, relaţii, mişcări sau proprietăţi conexate care determină o interacţiune determinată într-un spaţiu obiectual procesual dat.
8-Idei persoană caracterizând individul conştient, posesor de capabilităţi de a identifica, atribui, crea sau controla moduri idei.
9-Ideia de valoare, concept subtil care pune în evidenţă caracteristica satisfiantă sau utilitară a stării ideie, fie formă sau proces, în diversitatea sensurilor sale.
10-Idei de grup social, cuprinzând un număr de individualităţi cuplate interactiv şi valorizant"
pentru textul : alter ego dee un poem de doi lei. părerea mea. really.
pentru textul : cincinal deGeorge cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
pentru textul : Elegie cu pui de brad demarinela, responsabilitatea de a-ti modifica dimensiunile fotografiei din profil este a ta
pentru textul : Naufragiu?! dePagini