da, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.

mie "cioburile ploii" mi se pare una din cele mai reusite metafore "vizuale" pe care le-am citit. "tremurul cetii", ce-i drept, e o imagine putin cam simpluță.

Ceea ce spune Virgil Titarenco se susține atât din punct din vedere literar, cât ți teologic, iar în Biblie așa găsim: "Apocalipsa Sfântului..." nu "după...". Inclusiv în variantele grecească și latină (gr.: "kata Mattaion"=după Matei și "apokalipsis Ioannou"=revelația lui Ioan; lat.: "secvndvm Matthaevm" și "Apocalypsis Beati Ioannis Apostoli". Corect și îndeobște acceptat. Dar: Urmând demersul domnului Titarenco, putem spune că și la Apocalipsă au fost mai mulți martori!?! Avem și așa numita "Apocalipsa mică a lui Matei" din Evanghelia sa (cap. 24), și mai avem în Vechiul Testament o descoperire a sfârșitului lumii avută de profetul Daniel (cap. 12). Evangheliile sunt cărți istorice, Apocalipsa este o carte profetică, cum bine s-a spus. Bun. Interesant este, însă, că la fel ca în cărțile profetice ale Vechiului Testament, covârșitoarea majoritate a verbelor profețiilor din Apocalipsă sunt tot la trecut. Toate cărțile profetice, inclusiv Apocalipsa, sunt cărți scrise la trecut. Deci se folosesc verbe la timpul trecut pentru niște evenimente ce abia vor veni. Acesta este așa numitul "trecut profetic" de care vorbește critica biblică. Adică atât de sigur este acel profet că evenimentele se vor întâmpla, încât scrie despre ele la trecut, ca și cum s-ar fi întâmplat deja. Extinzând sensul trecutului profetic și asupra titlului cărții, iată cum, chiar o carte profetică devine o carte a unei istorii deja petrecute, exact ca și cărțile biblice. Astfel, "Apocalipsa după..." poate fi considerată o exprimare corectă, la fel ca în cazul cărților istorice, cum e cazul Evangheliilor. Iar privită ca un artificiu poetico-artistic, cu atât mai mult. În plus expresia "Apocalipsa lui...", chiar unii teologi susțin aceasta, nu poate fi considerată clară și corectă. Grecescul "apokalipso" înseamnă descoperire. Deci corect ar fi "descoperirea pe care a avut-o cutare", sau pur și simplu "Descoperirea lui Dumnezeu", deoarece El este cel care face această descoperire. Iar aceasta ne spune chiar Sf. Evanghelist Ioan în primul verset al Apocalipsei: "Descoperirea lui Iisus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu [...], a destăinuit-o robului Său Ioan" (Apoc. 1,1). Și mai departe: "care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu" (Apoc. 1,2). Deci cel mai corect ar fi: "Apocalipsa/descoperirea mărturisită de..." În acest sens "Apocalipsa după cum a primit-o cutare" se poate foarte bine reduce la "Apocalipsa după cutare". Adică tot dintr-o anumită perspectivă. Deci iată cum expresia domnului Doru Ștefan Dăncuș se susține și în acest caz. Chiar cu privire la denumirea Sfintelor Evanghelii, părerile sunt încă împărțite, unii folosind "lui", alții folosind "după". Iar în limbile străine problema titlului Apocalipsei este ușor rezolvată, folosind simplu "Cartea Revelației" sau simplu "Revelația". Deci eu consider corectă și formularea "Apocalipsa după...", atât literar, cât și teologic, dar mai ales din punct de vedere poetico-artistic.

Eu nu ştiu cine, unde şi când a spus că textele pentru concurs (cele postate acum) sunt proaste... Numărul acestora e îngrijorător, asta este problema acestui topic. Sperăm ca el, numărul, să crească, iar textele să fie cât mai bune.

Revin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."

imi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p

cheers!

draga Monica, aceasta sectiune nu este pentru experimente si nici forum de discutie nu e. la o data ulterioara intentionez sa introduc o sectiune interactiva dar mai e pina atunci. deocamdata am senzatia ca n-ai inteles intrebarea mea. am sa o formulez altfel dar nu va mai avea finetea unei intrebari si nici intrebare nu va mai fi, ci va fi avertisment: ai cinci ore la dispozitie sa iti postezi aici un text sau sa anulezi aceasta pagina si sa ai grija sa nu se mai repete. pentru a fi postat pe hermeneia un text trebuie sa fie mai intii un text.

ciotul de aripă mi se pare o imagine asupra căreia s-a insistat mult în imaginarul liric modern aș evita-o, aș înlocui-o... ciotul mi se pare extern, epidermic, iar apendicele intern, visceral mi se pare o contradicție de piste de lectură apendicele are și sensul de prelungire, dar primul sens la care ne duce mintea este acea prelungire intestinală mi s-ar fi părut interesant termenul EDEM pentru a sugera creșterea unui țesut sufletesc straniu, tulburător, neliniștind gândurile spre fericire sau nenorocire prin urmare [acest apendice ca un lest inofensiv e doar un ciot de aripă] mi se pare un pasaj ambiguu restul e memorabil, impresionant... și aș citi mai mult, astfel de texte minimaliste îmi trezesc apetitul liric

da, am citeva erori de tiparire in comentariul precedent (vezi cucu si altele). A.A.A., iti dai seama ca le-as fi putut corecta daca as fi tinut neaparat. dar daca as fi facut-o ma intreb de care alte „chichite" te-ai mai fi putut lega tu. fiindca, hai sa fim onesti, din felul in care raspunzi in ultimul comentariu (si in ciuda aparentei disculpari) de fapt te legi in mod constant de astfel de lucruri. si nu vreau sa spun ca nu am defecte sau greseli care ar trebui sa mi le corectez dar in ceea ce te priveste pe tine nu pretinde ca nu te legi de "chichite" pentru ca, din cite am putut eu sa observ, asta faci aici. multe din greselile mele de tiparire sint pentru ca gindesc mai repede decit tastez. (sau ma rog, invers, tastez mai incet decit gindesc). in opinia mea expresia "atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante" este ofensatoare dar e ok, m-am obisnuit cu astfel de acuzatii in momentul cind cei care le fac nu mai au argumente. e usor sa arunci cu petarde fumigene numai ca sa creezi un gen de diversiune. dar asta nu face decit sa camufleze lipsa de munitii. in opinia mea cele doua expresii sint relativ sinonime. probabil ca cea care contine pe "banuiesc" la sfirsit este putin neobisnuita dar ma gindesc ca nu e chiar asa o cadere din har sa o faci daca mai tii cont si de faptul ca cel care o face trebuie sa tina in mod regulat conferinte in limba engleza si nu in limba romana. nu ca asta ar fi o scuza dar ma gindesc ca poate functiona ca o explicatie in masura in care cuiva formularea in cauza ii poate genera o indigestie pe care nu am intentionat-o. in ce priveste raspunsul meu intial, raspuns care se pare ca te-a indispus la culme, explicatia mea este urmatoarea. am formulat astfel de raspunsuri de multe ori si in multe situatii. am descoperit cu dezamagire ca membrii hermeneia nu citesc si nu cunosc regulamentul hermeneia. o dovada in plus este chiar cazul tau. si chestia asta ma indispune la culme. pentru ca pentru mine asta este un amestec de neglijenta si lipsa de respect. nu inteleg de ce trebuie altcineva sa o faca in locul tau si sa iti functioneze ca un fel de secretar sau asistent personal. ca director hermeneia acest aspect este unul din lucrurile care ma deranjeaza cel mai mult. faptul ca trebuie sa irosesc timpul si rabdarea unor moderatori si editori care in loc sa faca ceva creativ pentru site sint nevoiti sa politieneasca site-ul pentru tot felul de abateri care apar ici si colo si pe care trebuie sa le tii sub control pentru ca sa nu te inghita haosul sau mediocritatea. nimanui, absolut nimanui nu ii place sa faca asta. in momentul acesta am doar un moderator care deocamdata nu este disponibil. probabil ca nu am ajunge la discutii din acestea daca fiecare ar binevoi sa faca ceea ce a promis sa faca atunci cind s-a inscris pe hermeneia. si nu uita, nimeni nu obliga pe nimeni ca sa se incrie aici. avem de fapt o rata de respingeri de cereri de inscriere de cam 80%. cu alte cuvinte din zece oameni care vor sa se inscrie 8 sint respinsi, asa ca nu este nevoie sa imi spui ca politica mea "dictatoriala" si restrictiva indeparteaza oameni pentru ca pur si simplu nu imi pasa de asta. ceea ce stiu si ceea ce promovez aici cu toata forta este ca daca cineva vrea sa scrie bine si din ce in ce mai bine si vrea sa o faca intr-un cadru reglementat si civilizat este bine primit pe Hermeneia. punct. tocmai de aceea nu am raspuns cu paragraful si punctul din regulament. pentru ca tu sa te duci si sa citesti ceea ce nu ai citit. pentru ca pe viitor asemenea abateri sa nu se mai repete. imi pare rau, sincer rau ca uneori trebuie sa ma port ca si cu niste copii de gradinita dar nu este alegerea mea sa fac asta. in intelegerea mea oamenii mari, maturi, sint oameni responsabili, civilizati care cunosc si respecta regulile contextului in care traiesc. in general exceptiile de la aceasta regula au locuri special ingradite in societate unde regulile se impun... cu forta. anyway, banuiesc ca ai inteles ce am vrut sa spun. Bobadil, da ziceam altceva. faceam misto. cam asta era. dar nu te-ai prins.

1. sentimentele altora, actiunile sufletesti,atunci cand le percepi ai senzatia ca vin de peste tot si de niciunde. existi doar tu materie si restul este energie. asa ca tot ce ti se va intampla e sa te descurci. fie refuzi sa te lasi modelat de ele, inchizi perceptia, daca sunt prea agresive simti cum au puterea de a prelua controlul asupra informatiilor tale, devin una cu tine. fie le cedezi din prima traind placerea de a fi directionat. fie...m-am incurcat.
oricum aveti dreptate, ce conteaza ce fel de abuz e, un abuz e abuz. tindem sa vedem doar o parte dintr-un spectru larg. si nu doar cand e vorba de verbul a abuza.

2.comentez aici pentru a nu sta pe facebook.
unii au nevoie de aliante, de valoare pentru a trece peste deprimari. altii musca,latra, lovesc, provoaca drame unde sunt sensibilitati mai mari si asa cu impresia de forta reimprospatata ies din deprimare. altii... "în timp ce pentru unii dintre noi drama este singura garanție pentru ignorarea depresiilor." aici nu am inteles bine...sa te scufunzi in drama, adica sa o abordezi in forta duce la stopul deprimarii, ori sa te adancesti in dramele altora te determina sa uiti de neputintele personale...
3. intr-un astfel de caz eu zic: vinovatul esti tu. nimeni nu te poate distruge daca nu il lasi. nici un drog la propriu ori figurat. avem capacitatea de a ne selecta stimulii pt simturi si se numeste liberul arbitru...intre dracu si iubire...viciu...placere nejustificata...placere justificata...fara liber arbitru nu exista individ doar universal, nu?
4.acel om probabil a incercat sa...slabeasca porcul in ajun. pare o moarte prin impiedicarea unor calcule bune, perfecte in timp si spatiu.
alteori e un risc. te poti implica intr-un risc.
cred ca nu am surprins bine ce a fost spus. in plus mi-se pare cinica exprimarea mea si mai bine sa am grija, devin taranca.

Foarte frumos şi foarte sensibil. Dar fără "improbabile adieri" şi fără "în limba orelor". Afectate şi filosofante...

Da, zimbesc larg, mai ales la finalul textului. Ai pe ici pe colo ceva stingacii, dar nu ca idee, ci ca exprimare. Oricum mi-a placut.

Laura, probabil epatante desi cred ca exista o anumita nota peiorativa in modul cum ai folosit tu cuvintul aici. sau poate ma insel eu. da subtitlul e cam aiurea. e posibil sa schimb si titlul pina la urma. exista o ambiguitate acolo in ce priveste corzile. iar un lucru se poate intoarce si inapoi dar si pe partea cealalta sau cu fata spre altceva. de aceea ideea ca "a te intoarce inapoi" este neaparat un pleonasm in limba romana poate nu este absolut corecta. parerea mea. Alina, adevarul este nedrept

Salut. Trebuie sa recunosc ca am citit textul de doua ori si nu l-am inteles intru totul. Nu asta-i problema, il pot citit inca o data si inca o data ... Ce as vrea sa-mi explici, pentru ca sunt convins ca ori de cate ori as reciti textul n-as intelege, este folosirea "ingenioasa" a punctului, respectiv: "Dar trebuia să facă referatul. La psihologie."; "Ieși amețit. Satisfăcut. Capitala fremăta. Mașini. Noapte. Tramvaie. Troleuri. Taxiuri. O senzație de bine."; "Sașa schiță ceva pe tablă. Rapid." Asa ai simtit sa scrii? Asa ai vrut? Sau asa ai gandit?