un poem-psalm care mie mi-a transmis o emotie curata, ca atunci cand privesc prima zapada din an, asa s-a asternut in mine o pace.
si nu e doar emotia, mai e o punte ingusta intre material si spiritual, pe care tu o treci in perfect echilibru...
cuvintele intr-o mana iar in cealalta simtirea.
Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
Pal Emilian, oricine poate greși.Chiar nu este nicio problemă în privința asta. O să te rog în schimb să-mi spui la ce te referi în legătură cu sinceritatea.Sunt convins că este vorba de poezia mea, nu-i așa ? Dacă este așa, atunci adu argumente și cu siguranță vom avea câteva polemici cordiale... Cu respect
am pus de doua ori un text si nu-l vad nicaieri. nici macar in pagina mea.
a treia oara parca nici nu mai am chef sa incerc...:)
vezi, totusi, despre ce-i vorba.
mi-a placut indeosebi prima parte. citind, cadenta versurilor si rostirea m au trimis cu gandul la paunescu (cel bun). o replica pe cinste dl C Munteanu
este exact un amalgam, Virgil. am inversat un pic versurile, m-am "jucat" într-o gară de sticlă... știu că sunt câteva imagini forțate. am recitit poemul după comentariul tău și îți dau dreptate. mulțumesc pentru părere. Madim
geneza incepe bine. Keller, nu e nevoie de cunostinte si meditatii, dupa cum vezi; aici nu e decat o noua Atlantida, strabatuta invers. Alma, multumesc inca o data pentru perseverenta de a ma citi si comenta. Sister, don` t worry. bee happy. multumesc voua pentru bunavointa si comentarii.
Am mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
intervin si eu: am ghicit despre ce fotografie este vorba si consider ca textul s-ar sustine mult mai bine daca acea imagine ar ramane. In fond, ea e pretextul...
pe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
da, dar textul rămâne tot, din pct meu, unul slab, foarte slab. și cu greșeli de ortodrafie.
în contrast cu semenii mei nepăsători...etc, adică, uite, ce bun sunt eu față de ceilalți...
își joacă pariul fără călăuză...ce treabă are pariul cu călăuza ? un amestec de cuvinte a căror sens e cunoscut doar de autor, dar care nu provoacă nicio emoție poetică. unii au senzația că dacă scriu cifrat dau cititorul pe spate.
în orice caz, poezia cred că trebuie să fie și altceva decât un snop de pilde, îndemnuri cu caracter vag moralizator. putea fi scris pur si simplu atât: să fim mai buni, fraților/ să fie pace, pace pe pământ !
era mai ok.
capra vecinului și o dungă. hai, pa !
niciunul nu-și curmă suferința privindu-se...
Luminita, multumesc pentru distinctie. ma bucur sa vad ca inca ma citesti. Virgil,eu inca nu am decis caruia din adjectivele folosite de tine sa-i confer premiul pentru ironie... dar cred ca o sa aleg ;metafizic;...:) Andule, ti-ai imaginat bine.
Da Virgil, Alma a luat-o cum zici tu 'prin păpuși' așa face ea uneori.
Dar apoi la fel ai făcut și tu și asta nu e ok părerea mea.
Ieșim odată din cercul acesta vicios sau nu?
Și normal, cineva trebuie să dea apoi tonul muzicii...
Cineva cu capul pe umeri și degetele pe clapele pianului.
La comentariul almei, as avea de adaugat: un ras grotesc, o critica fara fundamente, o strivire a puritatii care, de fapt, ar trebui sa irumpa din poezii...pacat. Nu cred ca as vrea sa te cunosc vreodata. Pentru ca tu nu simti Copul, si ar trebui, daca zici ca esti din Iasi.
Sînt în cu totul de acord cu Andu. Daca vrei să scrii ceva despre ceva, scrie un eseu sau niște note. Dar dacă vrei să scrii o poezie asta e cu totul altceva.
Depresie citadina. Pesimism metropolitan. Si Mircea Vintila ne canta "...nu ai unde sa pleci, e secolulul XX" desi contextul era altul acolo, o fata frumoasa intr-un han vechi. Exista deci intotdeauna un loc unde ne putem refugia pentru o doza de puritate.
E interesant, imaginile sunt pe registre diferite de fiecare dată, cocorii inventează, bătrânii se joacă de-a îngerii, drăguț. "Migrația" "cale de o secundă" e o bună găselniță. Dar găsește altceva în loc de "zborul". Moartea ca zbor e prea fumată.
"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
Da, te poate duce cumva cu gândul la Blandiana și la al ei popor vegetal, deși ea folosea această metaforă mai mult în ideea resemnării de tip mioritic aș zice, eu așa îmi amintesc 'cred că suntem un popor vegetal/ altfel de unde liniștea cu care ne așteptăm desfrunzirea?' (scuze pentru eventualele inexactități am citat strict din memorie). Djamal a postat însă aici un poem remarcabil dacă ar fi și doar pentru că aduce în discuție ideea de patrie si aceea de a aparține unei patrii... un subiect pe care iată, noi cei mai îndreptățiți să ne batem cu pumnul în piept (poetic, desigur) nu o facem.
Deci alătur și eu aprecierea mea lângă acest text.
Și iarăși da, un text matur, mulțumesc Djamal, te mai aștept.
Andu
poate nu vad eu bine. ceea ce e foarte posibil. unde lipsesc diacriticele in text?
nu stiu la ce colaborare te referi. nu a colaborat nimeni. ti s-a oferit un spatiu in care poti posta in contextul unui regulament. atita tot.
O mica bijuterie ce poate fi purtata de o femeie cu frumusetea din interior oglinda pentru cea din afara la vreme de crepuscul... e un sentiment ciudat de om inchis in destin, de lipsa a oricarei alternative in poezia aceasta.
solarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
andu, o sa raman prin zona un timp nedefinit, acum ca ti-am pipait manseta scrobita plina de solicitudine. sa fie primit, mmoncher. fireste ca suntem geniali toti 3. btw, am ramas la cacharel. acopera mirosul de transpiratie. :)
am o mica rezerva fata de strofa 4 dar in rest eu zic ca merita o penita de aur, mai ales pentru ceea ce eu as numi "efectul de palimpsest" cu ocazia asta te anunt si ca s-a hotarit sa ti se ofere categoria de autor hermeneia. mult succes...
Adriana... așișderea! Fiecare sfârșit de an vine și cu plățile aferente, parcă asta îți taie din bucuria Crăciunului, mulțumesc ție!
Domniilor voastre nicodem și yester mă rezum la a vă face cunoștință dacă până acum nu v-ați cunoscut. Nicodem... yester! Yester... nicodem!
Margas
un fel de scurgere a tablourilor imprimate în amintiri una dintr-alta, pînă la esență. astfel se acumulează nuanțe peste nuanțe, cu încărcătură personală, și astfel, următoarea față a sentimentului diferă fundamental de prima. drum fără de un țel/capăt fix, doar acea libertate de a te cufunda dintr-o iarnă în alta, cu visele îmbrățișate. s-ar mai merita prelucrate pe alocuri trecerile, elementele de legătură, însă este atît de personal și sensibil încît mă tem că dacă aș atinge un cuvînt, s-ar destrăma totul. nu știu încă dacă mă împac cu cele două puncte succesive, dar probabil au și ele un rol de însumare, un altfel de strîmtoare fluidității. mi-a plăcut sinceritatea momentelor în care te regăsești cu tine însuți.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem-psalm care mie mi-a transmis o emotie curata, ca atunci cand privesc prima zapada din an, asa s-a asternut in mine o pace.
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave desi nu e doar emotia, mai e o punte ingusta intre material si spiritual, pe care tu o treci in perfect echilibru...
cuvintele intr-o mana iar in cealalta simtirea.
Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
pentru textul : rem dePal Emilian, oricine poate greși.Chiar nu este nicio problemă în privința asta. O să te rog în schimb să-mi spui la ce te referi în legătură cu sinceritatea.Sunt convins că este vorba de poezia mea, nu-i așa ? Dacă este așa, atunci adu argumente și cu siguranță vom avea câteva polemici cordiale... Cu respect
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine deam pus de doua ori un text si nu-l vad nicaieri. nici macar in pagina mea.
pentru textul : o avarie neplanificată dea treia oara parca nici nu mai am chef sa incerc...:)
vezi, totusi, despre ce-i vorba.
mi-a placut indeosebi prima parte. citind, cadenta versurilor si rostirea m au trimis cu gandul la paunescu (cel bun). o replica pe cinste dl C Munteanu
pentru textul : Sonet 195 dece vacă de muls, poetul
pentru textul : în căutarea acului pierdut deeste exact un amalgam, Virgil. am inversat un pic versurile, m-am "jucat" într-o gară de sticlă... știu că sunt câteva imagini forțate. am recitit poemul după comentariul tău și îți dau dreptate. mulțumesc pentru părere. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă degeneza incepe bine. Keller, nu e nevoie de cunostinte si meditatii, dupa cum vezi; aici nu e decat o noua Atlantida, strabatuta invers. Alma, multumesc inca o data pentru perseverenta de a ma citi si comenta. Sister, don` t worry. bee happy. multumesc voua pentru bunavointa si comentarii.
pentru textul : candelabrele deAm mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
pentru textul : snapshot deintervin si eu: am ghicit despre ce fotografie este vorba si consider ca textul s-ar sustine mult mai bine daca acea imagine ar ramane. In fond, ea e pretextul...
pentru textul : Foame de vultur depe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
pentru textul : girovag al maculelor deda, dar textul rămâne tot, din pct meu, unul slab, foarte slab. și cu greșeli de ortodrafie.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deîn contrast cu semenii mei nepăsători...etc, adică, uite, ce bun sunt eu față de ceilalți...
își joacă pariul fără călăuză...ce treabă are pariul cu călăuza ? un amestec de cuvinte a căror sens e cunoscut doar de autor, dar care nu provoacă nicio emoție poetică. unii au senzația că dacă scriu cifrat dau cititorul pe spate.
în orice caz, poezia cred că trebuie să fie și altceva decât un snop de pilde, îndemnuri cu caracter vag moralizator. putea fi scris pur si simplu atât: să fim mai buni, fraților/ să fie pace, pace pe pământ !
era mai ok.
capra vecinului și o dungă. hai, pa !
niciunul nu-și curmă suferința privindu-se...
Luminita, multumesc pentru distinctie. ma bucur sa vad ca inca ma citesti. Virgil,eu inca nu am decis caruia din adjectivele folosite de tine sa-i confer premiul pentru ironie... dar cred ca o sa aleg ;metafizic;...:) Andule, ti-ai imaginat bine.
pentru textul : abac de septembrie deTocmai de aceea e cu atât mai surprinzător. Puteai aștepta două zile. Pentru că era vorba de principiu.
pentru textul : de regăsire deDa Virgil, Alma a luat-o cum zici tu 'prin păpuși' așa face ea uneori.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deDar apoi la fel ai făcut și tu și asta nu e ok părerea mea.
Ieșim odată din cercul acesta vicios sau nu?
Și normal, cineva trebuie să dea apoi tonul muzicii...
Cineva cu capul pe umeri și degetele pe clapele pianului.
La comentariul almei, as avea de adaugat: un ras grotesc, o critica fara fundamente, o strivire a puritatii care, de fapt, ar trebui sa irumpa din poezii...pacat. Nu cred ca as vrea sa te cunosc vreodata. Pentru ca tu nu simti Copul, si ar trebui, daca zici ca esti din Iasi.
pentru textul : Ceva nou deSînt în cu totul de acord cu Andu. Daca vrei să scrii ceva despre ceva, scrie un eseu sau niște note. Dar dacă vrei să scrii o poezie asta e cu totul altceva.
pentru textul : profeții deavem în acelaşi timp un amurg liniştit şi o stridentă, răpăitoare ploaie. nu cred că este posibil nicăieri, Japonia included. poezie de atelier.
pentru textul : ascultând ploaia deDepresie citadina. Pesimism metropolitan. Si Mircea Vintila ne canta "...nu ai unde sa pleci, e secolulul XX" desi contextul era altul acolo, o fata frumoasa intr-un han vechi. Exista deci intotdeauna un loc unde ne putem refugia pentru o doza de puritate.
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deE interesant, imaginile sunt pe registre diferite de fiecare dată, cocorii inventează, bătrânii se joacă de-a îngerii, drăguț. "Migrația" "cale de o secundă" e o bună găselniță. Dar găsește altceva în loc de "zborul". Moartea ca zbor e prea fumată.
pentru textul : înspre liniști de"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : consistență proprie deDa, te poate duce cumva cu gândul la Blandiana și la al ei popor vegetal, deși ea folosea această metaforă mai mult în ideea resemnării de tip mioritic aș zice, eu așa îmi amintesc 'cred că suntem un popor vegetal/ altfel de unde liniștea cu care ne așteptăm desfrunzirea?' (scuze pentru eventualele inexactități am citat strict din memorie). Djamal a postat însă aici un poem remarcabil dacă ar fi și doar pentru că aduce în discuție ideea de patrie si aceea de a aparține unei patrii... un subiect pe care iată, noi cei mai îndreptățiți să ne batem cu pumnul în piept (poetic, desigur) nu o facem.
pentru textul : Mut deDeci alătur și eu aprecierea mea lângă acest text.
Și iarăși da, un text matur, mulțumesc Djamal, te mai aștept.
Andu
poate nu vad eu bine. ceea ce e foarte posibil. unde lipsesc diacriticele in text?
pentru textul : suminagashi 2 denu stiu la ce colaborare te referi. nu a colaborat nimeni. ti s-a oferit un spatiu in care poti posta in contextul unui regulament. atita tot.
O mica bijuterie ce poate fi purtata de o femeie cu frumusetea din interior oglinda pentru cea din afara la vreme de crepuscul... e un sentiment ciudat de om inchis in destin, de lipsa a oricarei alternative in poezia aceasta.
pentru textul : Umbra demă amuzi Alina. am să mă gîndesc la asta
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – desolarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
pentru textul : crucile deandu, o sa raman prin zona un timp nedefinit, acum ca ti-am pipait manseta scrobita plina de solicitudine. sa fie primit, mmoncher. fireste ca suntem geniali toti 3. btw, am ramas la cacharel. acopera mirosul de transpiratie. :)
pentru textul : orizont de aşteptare 0 deam o mica rezerva fata de strofa 4 dar in rest eu zic ca merita o penita de aur, mai ales pentru ceea ce eu as numi "efectul de palimpsest" cu ocazia asta te anunt si ca s-a hotarit sa ti se ofere categoria de autor hermeneia. mult succes...
pentru textul : Cum să spui că ești măr? deAdriana... așișderea! Fiecare sfârșit de an vine și cu plățile aferente, parcă asta îți taie din bucuria Crăciunului, mulțumesc ție!
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deDomniilor voastre nicodem și yester mă rezum la a vă face cunoștință dacă până acum nu v-ați cunoscut. Nicodem... yester! Yester... nicodem!
Margas
un fel de scurgere a tablourilor imprimate în amintiri una dintr-alta, pînă la esență. astfel se acumulează nuanțe peste nuanțe, cu încărcătură personală, și astfel, următoarea față a sentimentului diferă fundamental de prima. drum fără de un țel/capăt fix, doar acea libertate de a te cufunda dintr-o iarnă în alta, cu visele îmbrățișate. s-ar mai merita prelucrate pe alocuri trecerile, elementele de legătură, însă este atît de personal și sensibil încît mă tem că dacă aș atinge un cuvînt, s-ar destrăma totul. nu știu încă dacă mă împac cu cele două puncte succesive, dar probabil au și ele un rol de însumare, un altfel de strîmtoare fluidității. mi-a plăcut sinceritatea momentelor în care te regăsești cu tine însuți.
pentru textul : a se lua o noapte dePagini