Yester, îţi mulţumesc pentru citire. Mu fac decât să mă înorc sub zidurile Troiei. Poate găsesc acolo un stoc de capace de bere cu versuri în metru antic, să mai învăţ şi eu ceva despre poezie.

Bianca, Poate ceea ce voi scrie acum va depăși probabil , ca lungime, textul în discuție. 1. Lucrez, de cȃțiva ani, la un volum care va purta subtitlul de pseudo-eseuri (titlul nu-l dezvălui încă). 2. El va fi un puzzle care, odată descȃlcit, pe măsură ce va fi citit, sper să spună ceea ce vreau eu să spun. 3. Textele, aruncate într-o ordine ce va părea întȃmplătoare, vor fi de întinderi diferite, vor exprima, de multe ori, puncte de vedere contradictorii, vor fi neomogene ca stil, un amalgam de genuri literare, un pic „filosofice”, un dram „științifice”, etc., etc., etc.. Dar încerc să le fac penetrante pentru ca evntualul cititor să nu abandoneze lectura la jumătate. Și, în același timp, să posede, în subtext(e) o anumită ordine, să-i zic „fractală” care și ea, nu este lipsită de o anumită simetrie, însă „dinamică”. 4. Consider că azi stilurile „clasice”, în care trebuia să păstrezi consevența unei anumite „arhitecturi” – și ea „clasice” - îmce să se cam perimeze 5. Acest sit interactiv pe care postez o parte dintre textele ce vor intra în volum este, pentru mine, un adevărat „atelier”, iar com-urile mă ajută extrem de mult ca să le finisez cȃt îmi va sta în putință. Lucru care nu s-ar fi putut întȃmpla dacă n-ar fi existat nici internetul și nici bunăvoința și efortul celor care păstoresc acest sit și față de care îmi exprim tot respectul și gratutinea mea. 6. Ce o ieși, în final, Dumnezeu cu mila. Ȋn orice caz simt că finalul se cam aproprie. 7. Ȋnchei mulțumindu-ți și ție și altora care s-au aplecat și se apleacă cu bunăvoință și interes asupra „pseudo-încercărilor” mele. Și mai observ că am ajuns la cifra magică „7”, cifră pe care o urmăresc și mă urmărește continuu. Toate cele bune, Gorun.

Ba da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.

Marina, exista pereti de chirpici din aceia... dar nu ma astept sa te intereseze sa dezvolt aceasta idee aici, nu e vorba de nicio licenta poetica sau de alta natura, oricum versul este in paranteza si nu degeaba... Voi tine cont si de recomndarile tale pentru care iti multumesc sincer, dar cand voi avea ceva mai mult timp sau daca vreodata in viata asta ne vom cunoaste suficient de bine incat cuvantul tau sa aibe intaietate. Ma bucur ca totusi acest text nu ti se mai pare chiar dezastruos, ci doar ca "mai trebuie lucrat". Lucram, Marina, lucram, nu stam :-) Andu

simt ca e ceva care nu v-a placut in textul asta si urmeaza sa-mi spuneti, pentru ca eu sa ma gandesc la ce spuneti si, eventual, sa schimb...! sau il astept pe cailean sa se intoarca de la go...?

Nicodem, nu făceam referire dpdv gramatical la "gura bortei năpârcii", ci la felul cum este construită - într-un genitiv dublu, foarte supărător.

Nu stiu daca ambiguu e cuvantul, dar pentru mine ca cititor sigur este incoerent. Primele patru versuri mi se pare ca nu se imbina, nu exprima, nu lamuresc, nu... Strofa a doua de la femeia plange, iar pica in incoerenta. Mi-a placut ideea cantecului de paie, dar din text n-am inteles mare lucru.

emil

Eugen, n-ai înţeles că am zis de bine de poem.

eu nu am rezervere intrucat e vorba de primul act sexual.so...textul poate o sa se destepte in timp...abia s-a nascut, poate fi si prost, multumesc de trecerea obiectiva

multa vorbaraie. imagini prea dulci care nu fac obiect de poezie. poate doar asa, sa fie strecurata in palma persoanei iubite. in intimitate.

Deși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.

deci pentru tine ar trebui să consult biblioteca națională a româniei right now, să culeg textele pentru tine și să îți ofer dovezi solide. sigur că aș putea să o fac. ce e un drum până la bucurești? orice pentru folosul literaturii. însă nu sunt pus pe dat lecții despre bacovia. pentru simplu fapt că tu nu faci deosebire între semnificant care este simplu și semnificat care propune sugestia, de unde locul trei în ce privește adâncimea, după dimitrie anghel și ion minulescu între simboliștii români.

dar tu faci o confuzie. limbajul la bacovia este simplu. dacă citeai cu atenție mă înțelegeai. "omul începuse să vorbească singur" e simplu dar cât de dureros poate fi, cam ca și cum te-ar înveli mama ta la vârsta actuală (referindu-mă la versul Danielei).

și de unde ai înțeles că tu cuvânți din manuale? nu că nu ar fi bine, dar cred că am o facultate de profil în urmă ca să știu că bacovia are un stil conotativ și un limbaj denotativ. și mai sunt destui francezi (verlaine de exemplu) din care se inspiră poezia lui bacovia.

a trăi în francofonie nu înseamnă a simți un vers la intensitatea la care e scris. și nici a avea acces la toate informațiile. eu nu m-am născut pe google, prin urmare nu te întreb nici de proza lui macedonski, nici de materialele filmate de nichita stănescu și nici de ileana mălăncioiu de care se pare, doar, că ești străin.

rămân la impresia că trebuie să citești atent ce comentez, ca să nu te simți vexat. nu îmi poate spune nimeni că bacovia este un poet sofisticat.
de altfel și interpreții lui au crezut asta interpretându-i greșit titlul faimoasei "plumb" ceea ce cred că știi.

prin urmare dacă vrei să vorbim despre bagajul tău literar trebuie mai întâi să ne citim atent afirmațiile, apoi restul. dar asta nu cred că interesează pe nimeni după cum nume ca zigu ornea, mircea mihăieș, george almosnino, vasile petre fati, le poți găsi dar nu în totalitatea informațiilor lor pe internet.

ce să mai spun? dă un search la percepția primară a operei lui bacovia și dacă internetul nu îți poate oferi informații... ghinion:)

și e clar că avem viziuni diferite despre poezie. ceea ce nu împiedică acest dialog civilizat care pentru mine e terminat aici din motivele enumerate în el. toate pânzele sus!

maritimă. textul tău accentuează această stare fiindcă el deconspiră viaţa dusă de val, cea care este mereu departe şi... aproape doar prin acea undă care se propagă.
cu tentă orientală, dar şi cu trimiteri biblice, mi se pare un text complex, bazat pe imaginaţie şi intense trăiri personale datorate unui context al sinelui..
"„În pântecul meu călătoreşte o stea.” - parcă are rolul de a anunţa ceva ieşit din comun. contrastând cu expunerea foarte firească, nepretenţioasă. dar poate tocmai asta îi conferă un aer de mister...

Melcul în foamea sa de crud și-a tocat și aripile, doar verdele a mai suspinat în jurul său precum o maree a melcilor bolnavi, rușinat și fără de aripi, s-a strîns în cochilia sa milenară. Draga mea, este frumos cum zici, deși melcul n-a avut niciodată aripi,... până acum