excelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.

Alma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu

Er. cred ca era Dustin Hofman.. anyway, sa-mi zica cineva care stie sigur :-)

Schelete de paie, armuri cu proprietari putreziti, sani mari si laptosi, efecte speciale cu franghii lichide, pieptul cu discurile zdrobite de dragoste si ura... parca ar fi trailerul de la Piratii din Caraibe 4. Dar as minti sa spun ca nu mi-a placut! Nu stiu ce inseamna "psiandru", tot tu ai mai scris undeva despre "notații în cheia de psiandru", insa suna frumos, ca un andru psi, adica un barbat psycho. Cu ocazia lecturii am mai invatat un cuvant, si anume "alburn", si apreciez ca scotocesti prin DEX dupa raritati interesante... Astept tot filmul, ca trailerul e cool!

Un aparent dialog liric cu totul apanajul toamnei, romantismului, de o altă factură decât aceea cu care ne-a obișnuit Virgil Titarenco. Incitantă această iconografie a unei toamne interioare, necunoscute, ce ne invadează până la citoplasma simțurilor. Două fațete, yin și yang, febră și somn, aparent opus ireductibil, remanent, un conglomerat plauzibil. "îmi place să văd cum parchezi mașina aiurea îmi place să mă scoți din sărite îmi place să mor" ...Și mie.

Adrian, in legatura cu comentariul tau precedent, de ce nu scrii un articol sau o serie de articole pe tema aceasta? Daca exista un interes deosebit poate introducem si o subsectiune separata

da' nu e cu morală domnule Toma. morala o lăsăm să o tragă moraliștii. altfel spus, nu cred că un text trebuie să îți spună ce bine sau ce e rău. ci mai degrabă să te facă să te simți incomod dacă nu te întrebi ce este bine sau ce este rău.

...mulțumesc pentru atenție și precizare, Marina. Ai toată dreptatea să observi "portița senină" lăsată de pictor în furtunile sale. Însă sunt peisaje, nu le numim acuma, în care umbra de lumină pare un revers al ineficienței, neputinței umane de a ajunge până acolo. Plăcută trecerea ta. Oricând o sugestie, obiectivă, e remarcabilă.

În opinia mea, poezia e stare de grație și alchimie a formelor și fondurilor. Poate fi și un manifest, o formă de expresie, un tabiet, în fine, multe alte noțiuni. Consider că are dublu rost, cel al redescoperirii de sine a creatorului în scopul reinventarii și cel al îmblânzirii umanității, prin ideile evocate. Cum ar arăta lumea fără poezie? Searbădă. Poezia pornește din pasiunea umană, din trăirile exacerbate, și, cel mai important, din sensibilitate. Atâta timp cât se râde și se plânge poezia e fertilă. Chiar și cei care nu au capacitatea de a-și reda trăirile pe hârtie, sentimentele lor vibrează și ei simt asta ca o poezie. Poezia este o melodie interioară. Sunt multe întrebări și multe răspunsuri potențiale. Pot doar să mă mai opresc asupra întrebării: Nu cumva este o prostie? Cu certitudine, mulți consideră asta. Frustrările îi reduc pe oameni la neputință, la tăcere, la negare, baricadare în ei înșiși, datorită fricii de fi sinceri, în primul rând cu ei înșiși. Personal, mi se spune de apropiați că pierd timpul cu tâmpenii. Pentru mulți poezia e o tâmpenie, o grotă în care se pierd de la primul cuvânt sau de la titlu.

caline, tristetea bratelor ei intotdeauna va lasa urme. nostalgica despartirea ta.

P.S. Si scuze Arancai pentru ca i-am alterat numele, e Marina Nicolaev, voi tine minte de acum incolo Andu

E relativ:). Aici, în schimb, comunicarea ne face bine, este de bine. Este o terapie a minţii şi terapia este terapie. Să nu-mi spuneţi că este şi asta relativă? Zâmbesc.

Cele bune.

te rog corecteaza si introdu semnele de punctuatie corecte in text. te rog sa fii mai atent al publicarea textului in cazul in care nu doresti ca textele tale sa fie supuse unui proces separat de aprobare.

îmi place mult cum prinzi senzația, cum te privești din exterior, iar cuvintele se succed ca într-o transă în care nimeni nu judecă pe nimeni, doar subiectul meditează cu o lentoare benefică poetică. un text bun, la care eu aș renunța la abscons, un neologism care împuținează din stranietatea impusă dintru început cititorului.