drept este că niciun poem nu își atinge vreodată potențialul maxim, însă mă bucur că toamna mea a rezonat cu toamna ta. Mulțumesc pentru atenționări, pe ici pe colo am mai curățat, însă sunt câteva și-uri pe care nu le văd date la o parte. poate la o a doua corectură...:)
sa ne abtinem de la caracterizarea celorlalti comentatori. daca tot vrem sa afirmam ceva despre comentariul lor (desi este un lucru oarecum descurajat de modul cum functioneaza hermeneia) sa ne abtinem de la a caracteriza oameni. sa vorbim despre fapte si despre lucruri. in cazul de fata despre acest text.
bobadil, nu știu dacă ești un idiot delirant - pe bune că nu mă pricep la idioțenie -, de tastat tastez după bunul meu plac și nu cred că este oala care îți fierbe ție. dar, nu văd sub nicio formă cum expresia „mai rar citesc așa ceva pe hermeneia.” anulează „ceea ce urmează” (o sintagmă destul de ambiguă în acest caz.). cred însă că manifești o erupție clasică de geniu neînțeles și ții morțiș să îți ventilezi frustrările. erai mai comic cînd erai doar comic.
În primul rînd cred că "alegeri electorale" este un pleonasm. Apoi, textul acesta îmi aminteşte de un text de-al lui Ion Cristoiu (parcă) în care vorbea despre cozile de le Caritas şi de la moaştele sfintei Paraschiva. Şi trăgea aceeaşi concluzie cum că românii ar avea o înclinaţie bizară spre a crede în "minuni" absurde. Pentru a aluneca ulterior în acel tipic postludiu mioritic al dezamăgirii fataliste al lui "aşa mi-e(ne e) scris". Asta nu este speranţă. Ăsta e escapism. Iar drogul este o iluzie. Vorbitorii de limbă engleză numesc asta wishful thinking. Şi tot ei spun (mai ales cînd vorbesc despre alegeri), "If you fooled me once, you are smart. If you fooled me twice, I'm stupid."
adevărat, și nu intenționez a spune că dețin o definiție exhaustivă a poeziei. este ceva ce fiecare (în funcție de specificul mecanismului său estetico-filosofic) simte în adîncul său atunci cînd este expus la un text. fără îndoială există criterii sau convingeri care coagulează mai mulți oameni, dar percepția rămîne fluidă. și foarte, foarte subiectivă.
am spus că textul este interesant și nu am intenționat asta ca un fel de „boilerplate expression”. cred însă că asta este problema (sau dificultatea) textelor de natură existențialistă: trebuie să reușească să „trigger” ceva foarte special în tine ca să nu se scufunde în banal. cam la fel cum este necesar în haiku. textul tău intenționează ceva. filosofic vorbind. întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este dacă reușește. și să pornești de acolo.
Paul, probabil că aşa este. în fond, pleacă de la a gunguri şi ajunge până la "a cosi", aşa că trece şi prin şcolăresc. sigur, gusturile nu se discută.
mulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
Nu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
Cristina, e ca şi cum aş privi cinci mirese deodată :) ( ştii de ,,regula” că miresele nu trebuie să se întâlnească...) De asta sunt de părere că trebuie postat câte un haiku. Nu ştiu la care să mă opresc. Toate au ceva de continuat. Eu aşa cred despre haiku – este un poem neterminat pe care îl continuă cititorul. E o complicitate între cei doi.
Mi-au atras atenţia mai mult ultimele două:
copilul pe scări
în papuci de catifea -
prima ninsoare
*
vară-n cimitir -
călugăriţa verde
neclintită pe zid
Primul aduce în prim plan două tipuri de catifelări: una caldă, a catifelei, şi una rece, a fulgilor de nea. Se vede aici şi nerăbdarea copilului de a vedea zăpada, uitând să îşi ia ghetele de iarnă. Sau poate nu le avea. Explorarea poate continua.
Al doilea din cele două selectate are farmecul denumirii insectei ,,călugăriţa verde”. Verdele e în contrast cu moartea, cu putrezirea. Neclintirea din cimitir se resimte şi în insectă. Şi se mai pot spune multe...
Te felicit!
demersul liric este colosal, dintr-o dată mă simt cuprins, azvîrlit în toapta trupurilor și sufletelor iar inima e cat un soare la care privesc trist ogoarele de floarea soarelui. imaginea asta arhetipala, este completata de o ploaie canonica, o ploaie muzicala care-l interpreteaza pe brahms, o metafora care este esentiala si incheaga poemul, ea dovedeste din plin modul cum ai croit fiecare frază, strunită bine, un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea stoparii circulatiei sîngelui, ca un agent al dominarii instinctelor in intersectia ratiunii, continuata fabulos cu ruptura aceea de 30 de ani, mai dihai ca in dumas plus finalul apoplectic, cu spargerea vertebrelor si taratul pe sub unghii. excelent, o lectie binemeritata de poezie.
ok, îmi dau seama că explicațiile mele nu folosesc la nimic. se pare că tu știi deja și cum trebuia să scriu ceva și cum nu trebuia să scriu. de obicei cînd ți se dau lecții nu prea mai rămîne loc de discuții. asta îmi confirmă și mai mult percepția cu privire la refractaritatea față de o percepție care îți este străină.
expresia „izolaționism moldovenesc” nu este nici mai mult și nici mai puțin „murdară” ca expresiile „naționalism austriac”, „izolaționism nipon” sau „machismo mexican”. și nu este comparabilă cu o ofensă rasistă. cel puțin în accepțiunea mea. la fel pot vorbi despre „ambivalența ardelenească” sau „lăudăroșenia oltenească”. este adevărat că sînt generalizări și ca orice generalizare rămîn aprecieri relative.
și încă ceva: nu înțeleg de unde și pînă unde ai ajuns tu la concluzia că eu am intenționat să scriu CA asiaticii (whatever that means...).
tare fain, poete, săruta-ț'-aș versu'! nici nu am respirat citind până la ultimul cuvânt, cum nu ai respirat scriind până la ultimul cuvânt! mare mulțam, cu drag, zile faine, gânduri, doruri, poezie!
probabil ca suvoiul acesta s-a revarsat dupa o garda de sambata noaptea. atunci, sa nu le desfiintam. si nici scrisul. la schimb cu casatoria. :) text foarte frumos condus spre final. pe masura ce citeam, chiar ma intrebam care va fi incheierea.
yester, permite-mi sa intervin, dar tu chiar nu percepi diferenta dintre "a fi de o anumita conjugare" si "a se conjuga" deasemeni, chiar nu intelegi logica lui "desi e" - adica "in ciuda faptului ca", "in pofida", etc...?
Mi se pare incoerent si am impresia ca unele idei sunt puse doar de dragul de a epata. De exemplu "golul dintre coaste zboara cu un veac inainte". Ideile nu se leaga de parca le-ar lipsi cativa timpi. Coboara vorba, taie limba, ma intind peste umbra, fluturii urca... Am citit texte mult mai bune ca acesta la dumneavoastra. Cred ca ar trebui sa mai lucrati pe el. Ialin
Virgil, mulțam, faină varianta ta, deschide poarta unor noi înțelesuri, însă taie nemilos firul prozodic, ceea ce nu mai gâghilă într-un mod plăcut urechile de muzichie, anulând experimentul fonic explicația încadrării (sau neîncadrării) e generatoare de zâmbet (cel puțin): textul chiar a figurat câteva minute la "experiment-cutia de nisip" - așa l-am postat inițial, dar văzând că a izbucnit în toată splendoarea lui, în prima pagină, am presupus, necunoscând mecanismele intime ale siteului, că acea cutie cu nisip ar determina automat remarcarea sa - ca o opțiune lăsată la bunul simț al autorului, întru expunerea textului, obligatoriu semnificativ - un soi de "uite ce ou de aur am scos eu și am așezat în nisip, uitați și vă minunați"; așa că am purces degrabă întru schimbarea "cutiei"; e drept, după aceea am observat ca textele din prima pagină se schimbă, aleatoriu mea culpa
"nu ne mai amintim fuga fără nicio grijă prin direcții opuse"
Cred că o mare problemă a textelor tale este confuzia pe care o faci între ambiguitatea pozitivă şi sinuozitatea versurilor, sinuozitate care nu de puţine ori devine incoerenţă prin definiţie. Dacă mai punem şi supralicitarea retorică pe care o practici regulat...
Nu cred că dificultatea sau imposibilitatea de-a te face înţeles este vreo marcă a poeziei, ba din contră, claritatea penetrantă ar putea fi. Dacă e dublată şi de factorul liric sui generis, cu atât mai bine.
typo, primul cuvant din paragraful 3. ciudat, nu ma inteleg cu textul asta...dar s-ar putea sa nu fie vina lui. o sa-l citesc ceva mai tarziu, sa vad daca il imblanzesc, in cele din urma.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca stergi prima strofa o sa iasa ceva dragut. prima expresie e fortata, in rest merge frumos.
pentru textul : incoruptibil dedrept este că niciun poem nu își atinge vreodată potențialul maxim, însă mă bucur că toamna mea a rezonat cu toamna ta. Mulțumesc pentru atenționări, pe ici pe colo am mai curățat, însă sunt câteva și-uri pe care nu le văd date la o parte. poate la o a doua corectură...:)
pentru textul : Rugăciunea unui rătăcit se stinge într-o țigară desa ne abtinem de la caracterizarea celorlalti comentatori. daca tot vrem sa afirmam ceva despre comentariul lor (desi este un lucru oarecum descurajat de modul cum functioneaza hermeneia) sa ne abtinem de la a caracteriza oameni. sa vorbim despre fapte si despre lucruri. in cazul de fata despre acest text.
pentru textul : stropi de iubire debobadil, nu știu dacă ești un idiot delirant - pe bune că nu mă pricep la idioțenie -, de tastat tastez după bunul meu plac și nu cred că este oala care îți fierbe ție. dar, nu văd sub nicio formă cum expresia „mai rar citesc așa ceva pe hermeneia.” anulează „ceea ce urmează” (o sintagmă destul de ambiguă în acest caz.). cred însă că manifești o erupție clasică de geniu neînțeles și ții morțiș să îți ventilezi frustrările. erai mai comic cînd erai doar comic.
pentru textul : Pe străzile Ballinei desubscriu. in plus, incearca sa schimbi, macar putin, "viziunea" textului, si anume, pe ici pe colo, in punctele esentiale.
pentru textul : Kore dePaul,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deironic? puţin spus, e chiar băşcălios!
multumiri. pertinent.
pentru textul : Vechi revelaţii demulțumesc pentru amănunte, Mariana!
p/s. ok Ralouk, o avem la preferate, tu mi-ai zis ce faci:)
pentru textul : Feminitate sine qua non deso, să fie cum ziceți voi!
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deCred că o abordare mai lejeră a temelor, fără încrâncenarea de la tot pasul, i-ar da un aer mai degajat și mai firesc.
pentru textul : Femeia arteziană deVă mulţumesc. Cezar
pentru textul : toamnă deÎn primul rînd cred că "alegeri electorale" este un pleonasm. Apoi, textul acesta îmi aminteşte de un text de-al lui Ion Cristoiu (parcă) în care vorbea despre cozile de le Caritas şi de la moaştele sfintei Paraschiva. Şi trăgea aceeaşi concluzie cum că românii ar avea o înclinaţie bizară spre a crede în "minuni" absurde. Pentru a aluneca ulterior în acel tipic postludiu mioritic al dezamăgirii fataliste al lui "aşa mi-e(ne e) scris". Asta nu este speranţă. Ăsta e escapism. Iar drogul este o iluzie. Vorbitorii de limbă engleză numesc asta wishful thinking. Şi tot ei spun (mai ales cînd vorbesc despre alegeri), "If you fooled me once, you are smart. If you fooled me twice, I'm stupid."
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deadevărat, și nu intenționez a spune că dețin o definiție exhaustivă a poeziei. este ceva ce fiecare (în funcție de specificul mecanismului său estetico-filosofic) simte în adîncul său atunci cînd este expus la un text. fără îndoială există criterii sau convingeri care coagulează mai mulți oameni, dar percepția rămîne fluidă. și foarte, foarte subiectivă.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deam spus că textul este interesant și nu am intenționat asta ca un fel de „boilerplate expression”. cred însă că asta este problema (sau dificultatea) textelor de natură existențialistă: trebuie să reușească să „trigger” ceva foarte special în tine ca să nu se scufunde în banal. cam la fel cum este necesar în haiku. textul tău intenționează ceva. filosofic vorbind. întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este dacă reușește. și să pornești de acolo.
;)))
pentru textul : felie crocantă deparcă ar fi un fragment din povestirea lui Delavrancea - știți voi... „Bunicul stă pe prispă...” ;)
mulțumesc, domnilor!
suna stupid tie insuti. si artificial. iar textul e yabukasigi rau de tot. dar nu dau cu parul. doar send.
pentru textul : Trapped debina mai nicodem. promit sa te ignor de acum. am vrut sa te ajut dar se pare ca nu am cu ce. iti doresc numai succes.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deerată: Adrian (,)* are o forţă...
pentru textul : De-a singurul dePaul, probabil că aşa este. în fond, pleacă de la a gunguri şi ajunge până la "a cosi", aşa că trece şi prin şcolăresc. sigur, gusturile nu se discută.
pentru textul : viaţa trece prin octombrie demulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
Nu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
pentru textul : Rânduri fumegânde deCristina, e ca şi cum aş privi cinci mirese deodată :) ( ştii de ,,regula” că miresele nu trebuie să se întâlnească...) De asta sunt de părere că trebuie postat câte un haiku. Nu ştiu la care să mă opresc. Toate au ceva de continuat. Eu aşa cred despre haiku – este un poem neterminat pe care îl continuă cititorul. E o complicitate între cei doi.
Mi-au atras atenţia mai mult ultimele două:
copilul pe scări
în papuci de catifea -
prima ninsoare
*
vară-n cimitir -
călugăriţa verde
neclintită pe zid
Primul aduce în prim plan două tipuri de catifelări: una caldă, a catifelei, şi una rece, a fulgilor de nea. Se vede aici şi nerăbdarea copilului de a vedea zăpada, uitând să îşi ia ghetele de iarnă. Sau poate nu le avea. Explorarea poate continua.
pentru textul : Haiku deAl doilea din cele două selectate are farmecul denumirii insectei ,,călugăriţa verde”. Verdele e în contrast cu moartea, cu putrezirea. Neclintirea din cimitir se resimte şi în insectă. Şi se mai pot spune multe...
Te felicit!
demersul liric este colosal, dintr-o dată mă simt cuprins, azvîrlit în toapta trupurilor și sufletelor iar inima e cat un soare la care privesc trist ogoarele de floarea soarelui. imaginea asta arhetipala, este completata de o ploaie canonica, o ploaie muzicala care-l interpreteaza pe brahms, o metafora care este esentiala si incheaga poemul, ea dovedeste din plin modul cum ai croit fiecare frază, strunită bine, un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea stoparii circulatiei sîngelui, ca un agent al dominarii instinctelor in intersectia ratiunii, continuata fabulos cu ruptura aceea de 30 de ani, mai dihai ca in dumas plus finalul apoplectic, cu spargerea vertebrelor si taratul pe sub unghii. excelent, o lectie binemeritata de poezie.
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci deo prima strofa foarte puternica. imi place nespus.
pentru textul : despre tine deok, îmi dau seama că explicațiile mele nu folosesc la nimic. se pare că tu știi deja și cum trebuia să scriu ceva și cum nu trebuia să scriu. de obicei cînd ți se dau lecții nu prea mai rămîne loc de discuții. asta îmi confirmă și mai mult percepția cu privire la refractaritatea față de o percepție care îți este străină.
pentru textul : oolong tea deexpresia „izolaționism moldovenesc” nu este nici mai mult și nici mai puțin „murdară” ca expresiile „naționalism austriac”, „izolaționism nipon” sau „machismo mexican”. și nu este comparabilă cu o ofensă rasistă. cel puțin în accepțiunea mea. la fel pot vorbi despre „ambivalența ardelenească” sau „lăudăroșenia oltenească”. este adevărat că sînt generalizări și ca orice generalizare rămîn aprecieri relative.
și încă ceva: nu înțeleg de unde și pînă unde ai ajuns tu la concluzia că eu am intenționat să scriu CA asiaticii (whatever that means...).
tare fain, poete, săruta-ț'-aș versu'! nici nu am respirat citind până la ultimul cuvânt, cum nu ai respirat scriind până la ultimul cuvânt! mare mulțam, cu drag, zile faine, gânduri, doruri, poezie!
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deprobabil ca suvoiul acesta s-a revarsat dupa o garda de sambata noaptea. atunci, sa nu le desfiintam. si nici scrisul. la schimb cu casatoria. :) text foarte frumos condus spre final. pe masura ce citeam, chiar ma intrebam care va fi incheierea.
pentru textul : eu aș desființa cultura deyester, permite-mi sa intervin, dar tu chiar nu percepi diferenta dintre "a fi de o anumita conjugare" si "a se conjuga" deasemeni, chiar nu intelegi logica lui "desi e" - adica "in ciuda faptului ca", "in pofida", etc...?
pentru textul : Ca sunetul în fluier deMi se pare incoerent si am impresia ca unele idei sunt puse doar de dragul de a epata. De exemplu "golul dintre coaste zboara cu un veac inainte". Ideile nu se leaga de parca le-ar lipsi cativa timpi. Coboara vorba, taie limba, ma intind peste umbra, fluturii urca... Am citit texte mult mai bune ca acesta la dumneavoastra. Cred ca ar trebui sa mai lucrati pe el. Ialin
pentru textul : răsărit deVirgil, mulțam, faină varianta ta, deschide poarta unor noi înțelesuri, însă taie nemilos firul prozodic, ceea ce nu mai gâghilă într-un mod plăcut urechile de muzichie, anulând experimentul fonic explicația încadrării (sau neîncadrării) e generatoare de zâmbet (cel puțin): textul chiar a figurat câteva minute la "experiment-cutia de nisip" - așa l-am postat inițial, dar văzând că a izbucnit în toată splendoarea lui, în prima pagină, am presupus, necunoscând mecanismele intime ale siteului, că acea cutie cu nisip ar determina automat remarcarea sa - ca o opțiune lăsată la bunul simț al autorului, întru expunerea textului, obligatoriu semnificativ - un soi de "uite ce ou de aur am scos eu și am așezat în nisip, uitați și vă minunați"; așa că am purces degrabă întru schimbarea "cutiei"; e drept, după aceea am observat ca textele din prima pagină se schimbă, aleatoriu mea culpa
pentru textul : ar-av-ăm-irp de"nu ne mai amintim fuga fără nicio grijă prin direcții opuse"
Cred că o mare problemă a textelor tale este confuzia pe care o faci între ambiguitatea pozitivă şi sinuozitatea versurilor, sinuozitate care nu de puţine ori devine incoerenţă prin definiţie. Dacă mai punem şi supralicitarea retorică pe care o practici regulat...
pentru textul : Ești așa ca lumea care răcește sângele în noi deNu cred că dificultatea sau imposibilitatea de-a te face înţeles este vreo marcă a poeziei, ba din contră, claritatea penetrantă ar putea fi. Dacă e dublată şi de factorul liric sui generis, cu atât mai bine.
typo, primul cuvant din paragraful 3. ciudat, nu ma inteleg cu textul asta...dar s-ar putea sa nu fie vina lui. o sa-l citesc ceva mai tarziu, sa vad daca il imblanzesc, in cele din urma.
pentru textul : pierderea dePagini