Toate construcțiile incidente trebuie încadrate între virgule. Deci, virgulă după: pleca, drum, așteptare. Mai trebuie niște virgule la enumerarea „semnelor”. Dacă tot se folosesc semnele de punctuație, e bine să fie folosit și punctul.
De corectat:
nici un indiciu/ niciun indiciu
lasa/ lasă
coborâ/ coborî
Despre partea artistică poate mai târziu, poate altcineva.
Nu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
Eu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.
Pacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.
lucian, nu vad absolut nici o dovada in ce ai trimis tu aici. dimpotriva, ai adus dovezi cum ca nu se tolereaza "pumnul in gura" pe acest site. iar pentru aceste dovezi (oare mai erau necesare?) iti multumesc. dar as vrea sa ne aduci dovezi macar pentru "legaturile intime" (chestia devine picanta) daca pentru "pumnul in gura" nu ai.
nu cred ca inteleg intrebarea ta. poti folosi orice monitor care suporta cel putin rezolutia 1024 X 768. asta din cite imi aduc eu aminte e posibil si pe un monitor de 15" (ma indoiesc ca se mai fac cele de 14"). un inteleg ce vrei sa spui prin "deplasata spre dreapta" si nici prin "in mod placut". am explicat in anunt ca acum pagina este formatata in asa fel incit sa acopere integral cimpul vizual (in speta latimea) rezolutiei 1024 X 768. ai spus ca inainte se vedea "ok". sa inteleg ca acum nu se vede ok?
Nu vreau deloc să revin la mai vechile mele polemici cu acest autor și de aceea mă rezum la a-i atrage atenția asupra câtorva greșeli evidente de exprimare
'ochii mei odihni-vor' se dorea probabil 'ochii mei se vor odihni' nu e scris corect.
'câte unul din noi' aici trebuia 'câte unul dintre noi'.
În rest, ce să zic? 'de mă voi scula pre mulți am să popesc eu' cred că se potrivește acestui poem în care autorul, după ce 's-a sculat' a primit 'o labă în gât' de la Demonul Tristeții.
Sunt multe exprimări de genul celor de mai sus care fac poemul unul neglijent, lipsit de respect față de cititor.
Margas
cred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie
N-am dat niciun verdict, am facut o constatare, tu ai ales. O sa-ti urmez sfatul. Am vazut. De regula eu critic acolo unde vad ceva bun, cum am subliniat si in comul anterior pasajele care mi-au placut. Explicatiile tale nu m-au convins. Imi poti vorbi de o turma de zece mii de cerbi deasupra catedralei si eu tot la un gest fortat o sa ramin. Aici suntem pe pe Hermeneia, si nu pe poezie.ro, deci nu stiu ce inseamna personale. Exista o incadrare dupa care m-am ghidat si anume cea de proza jurnal. Prin prisma asta am comentat textul tau. Imaginatie? Ti-am spus ca pentru mine cititor subtitlul exact asa a sunat, ca un ghetar in flacari, daca mai vrei. Exista totusi o limita in ceea ce priveste imaginatia. Ca unii din noi confunda limita aia(care e totusi o limita pe care autorul trebuie sa si-o autoimpuna), nu e vina mea. Aceste fiind spuse, ma retrag, se pare ca esti prea buna pentru secolul nostru, ori macar pt imaginatia mea lipsa. Mai precizez un lucru: comentariile sunt facute sa invatam ceva din ele, indiferent daca sunt dure sau ironice. E un feedback(unul din ele) dupa care iti poti calcula valoarea. Se pare ca nu ai inteles lucrul asta. In consecinta n-o sa ma mai ating de textele tale. Reactia ta ma face sa cred ca tu nu ai nevoie de comentarii, de critici. Ci de aplaudaci. Eu ti-am demonstrat cu argumentele de care dispuneam ca textul tau nu rezista, nici in varianta finala nici bruta. Tu ai optat pentru o categorie. Cred ca ar trebui sa inventam o categorie care sa se cheme Noli me tangere unde sa-ti incadrezi textele. Acestea fiind spuse, ai cuvintul meu ca nu voi mai calca prin pagina ta, cu exceptia deciziilor care tin de respectarea regulamentului.
rima asta involuntară alăturată din prima strofă cu cea încrucișată din a doua nu denotă decât dezordine interioară în ceea ce privește prozodia. revino lucid asupra textului.
am avut de ales între o emisiune la care se discută politică și (re)parcurgerea unui poem pe care l-am îndrăgit la prima lectură. există aici un mesaj puternic creștin mulat pe o sensibilitate frumoasă, pe o confesiune fertilă, care îndeamnă la contemplarea firii umane în particular în relație cu divinitatea. mi-a plăcut mult strofa a doua, dar sunt ziceri faine în tot textul. mă bucur ca atunci când citeam primul poem al tău, Mariana - Anotimp de logodnă! ce bine îți pui talantul la schimbător:) felicit cu drag autoarea!
fac o reverență cuvântului care mă înalță
până la ramura cea mai de sus
acolo unde seva din adâncuri
se rotunjește sub coajă de fruct neoprit excelent!
Stimate Domn,
Nu înțeleg prea bine mirarea Dvs. din incipitul acestui... ce-o fi el. Iată că deja vă cunoaște și Internetul iar Dvs. mi se pare că începe să vă placă această situație, eu cel puțin așa citesc interpretările Dvs. din acest text care colorează cu o doctrină literară autistă un adevărat bazar.
Din tot ce am citit nu am rămas cu mare lucru, deși am re-lecturat și asta doar pentru că este vorba de Dvs.
Dar am rămas cu elitismul și ironia care se degajă dintre rândurile Dvs., domnule Cristea. Și o înșiruire fără un fir călăuzitor.
Cred că mesajul Dvs. l-aș fi primit mai bine dacă nu vă puneați atât de mult în prim plan încă de la început și dacă ați fi scris textul în altă cheie și sunt sigură că știți la ce mă refer... Nu știu cine sunteți sau / și dacă sunteți Domnule Cristea dar vă citesc de o vreme încoace.
Și vă voi mai citi... ca mine poate și mulți alții.
Dar doar Dvs. până la urmă decideți cum faceți să răsune cuvintele pe care le scrieți în acest, repet, bazar.
M
solarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
O ușoară ezitare în strofa a doua (partea cu forcepsul și cu nașterea naturală)...în rest un poem care merită citit și răs-citit. Femeia-mamă, femeia-moașă, femeia-medic dar mai ales femeia-femeie care, indiferent de necuprinsul mister al trecerii timpului (sau al vârstei misterului în sine) ne naște. Prin viol sau prin dragoste, iată, ne naște. Un poem pe care il agăț cu o peniță poate și în speranța că toată această chinuială, bolboroseală, horcăială, violare, înseamnă la urma urmei mântuire sau cum dracu (Doamne iartă-mă) i se mai spune nowadays. Bobadil.
Tincuța, și textul în sine este scris pe nerăsuflate, și chiar de când l-am scris am fost conștientă că "am dat peste ceva", că voi fi nevoită să revin și să fac mai mult decât o proză scurtă din el, pentru că sunt atâtea direcții în care pot merge cu acest început. Mă bucură să-mi confirmi a fi privit și tu bucățica aceasta de proză la fel. Mulțumesc. Vlad. Dacă am scris textul pe nerăsuflate, cum spuneam mai sus, atunci vei vrea să afli poate că alegerea numelui mi-a luat mult mai mult timp. Mult mai mult decât mi-a luat la oricare alt text, aș spune, și da, ai reușit să prinzi câteva dintre valențele sale cu o atenție care mă onorează. Când scrii un text plin de detalii, e plăcut să ai cititori atenți la aceste detalii. Iar Amsterdamul... ehei, Amsterdamul. Aveam nevoie, I guess, de un oraș nu numai libertin, dar unul care să sugereze tocmai lipsa memoriei. Pentru că Amsterdamul cel puțin mie asta îmi spune. E un oraș în care prezentul este copleșitor (prezentul personal, dacă pot spune asta, nu vorbesc despre istorie). Finalul, zâmbesc. Știi că ai dreptate? Știi că nici eu n-am remarcat schimbarea asta? Uite că m-a luat și pe mine prin surprindere. Bine că mi-ai atras atenția. Dorin. Toată povestirea a pornit de la imaginea propusă de Virgil. Personajul principal, cel care vorbește, este doar atât: un cap. Un creier, cu alte cuvinte, un receptacul de amintiri și de vise - nu numai ale ei - , într-o lume imaginată în care copiii se nasc fără puterea de a își mai imagina, visa, aminti, și în care se servesc de aceste "receptacule" pentru a-i învăța și ghida în aceste locuri, ca într-o călătorie permanentă. Copilul nostru, Arius, este imaginea distorsionată a acestui viitor al copiilor cărora le lipsește exact atributul copilăriei - imaginația, jocul. În această lume, personajul principal are într-adevăr nevoia unui reper propriu, care aparent se manifestă în dorința de a avea corp și senzații asemenea celor vii, dar care la nivel de subconștient -și ce fel de subconștient poate avea cineva în care s-au îndesat memorii și vise colective? - se refugiază în această bătrână care da, ai intuit bine, este un fel de moira. Îți mulțumesc și ție pentru citirea de dincolo de rânduri, și cred că mi-ați încurajat toți dorința de a transforma fragmentul acesta în ceva mult mai consistent.
primele nouă versuri (astea de fapt apar când deschizi pe site categoria poezie) sunt o întreagă poezie, un clip în care reușești să trăiești „în același timp” trecutul, prezentul și viitorul. 7 + 1 + 1 fiecare reprezentând o etapă.
mie mi-a plăcut poemul, o stare poate efemeră dar bine prinsă. titlul, mi-a plăcut mult. și aș spune în loc de îmi spargi lentilele de contact, mângăi pt. că am impresia că lentilele de contact nu se pot sparge. ( desigur, din câte știu eu). sau poate era doar o anume intensitate a respirației, pe care ai vrut să o evidențiezi :)
și ultimele două vresuri, mi-au plăcut în mod deosebit. Daniela
Intr-adevar am probat niste expresii (oarecum) uzuale pentru scheletul acestui text ludic, dar si cu putina filosofie in el. Ma bucur ca ai trecut pe aici! cu mult respect Ion Nimerencu
eu văd, în zilele când mama mea face șpagata, că va fi cald. în zilele cu norișori, mă trage de ombilic. fiind poet, numesc asta regressum ad ombillicum. ea râde, scoate o mână și cere o țigare superfină. și-n timpul acesta lung, pufăind amândoi, îi recit din coliba unchiului tom, sau îi cânt pe nas 10 negri mititei, dacă n-o venit alocația.
exista doua delimitari, zic eu: frica si libertatea; seara este libertatea, lumina care obiectizeaza si elibereaza in acelasi timp. este o transfigurare ontologica. ultimul vers ar fi o dezbracare de atributele date a priori de la nastere: de la locul de nastere, limba vorbita pana la credinta, pana la alegerile proprii.mi-a placut, medeea
Nu pot nici in vreun fel sa-mi inchipuiesc cum vine treaba cu un prezent înmulțit cu niște câmpuri electromagnetice si care e rezultatul. Dar de un lucru as fi sigura: nimeni, niciodata, niciunde pe niciun camp de oricare, de pe Terra, nu a terminat vreun poem in "lopată". De unde si originalitatea pastelului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Toate construcțiile incidente trebuie încadrate între virgule. Deci, virgulă după: pleca, drum, așteptare. Mai trebuie niște virgule la enumerarea „semnelor”. Dacă tot se folosesc semnele de punctuație, e bine să fie folosit și punctul.
De corectat:
nici un indiciu/ niciun indiciu
lasa/ lasă
coborâ/ coborî
Despre partea artistică poate mai târziu, poate altcineva.
PS. Ar trebui o fotografie la profil.
pentru textul : liber la-nflorire deNu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deEu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.
excelentă troleiboză
pentru textul : tuberoză deaș compresa „pîn-a murit”
Pacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.
pentru textul : cum lenevești deFelicitări, Marlena! O imagine a copertei volumului cred că ne-ar încânta privirea.
pentru textul : Lansare carte delucian, nu vad absolut nici o dovada in ce ai trimis tu aici. dimpotriva, ai adus dovezi cum ca nu se tolereaza "pumnul in gura" pe acest site. iar pentru aceste dovezi (oare mai erau necesare?) iti multumesc. dar as vrea sa ne aduci dovezi macar pentru "legaturile intime" (chestia devine picanta) daca pentru "pumnul in gura" nu ai.
pentru textul : this is a film deFelicitări şi succes!
pentru textul : Lansare de carte și concert în Club A: 69 de poeme de dragoste, de Leonard Ancuța, alături de Negru Latent denu cred ca inteleg intrebarea ta. poti folosi orice monitor care suporta cel putin rezolutia 1024 X 768. asta din cite imi aduc eu aminte e posibil si pe un monitor de 15" (ma indoiesc ca se mai fac cele de 14"). un inteleg ce vrei sa spui prin "deplasata spre dreapta" si nici prin "in mod placut". am explicat in anunt ca acum pagina este formatata in asa fel incit sa acopere integral cimpul vizual (in speta latimea) rezolutiei 1024 X 768. ai spus ca inainte se vedea "ok". sa inteleg ca acum nu se vede ok?
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 deNu vreau deloc să revin la mai vechile mele polemici cu acest autor și de aceea mă rezum la a-i atrage atenția asupra câtorva greșeli evidente de exprimare
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta de'ochii mei odihni-vor' se dorea probabil 'ochii mei se vor odihni' nu e scris corect.
'câte unul din noi' aici trebuia 'câte unul dintre noi'.
În rest, ce să zic? 'de mă voi scula pre mulți am să popesc eu' cred că se potrivește acestui poem în care autorul, după ce 's-a sculat' a primit 'o labă în gât' de la Demonul Tristeții.
Sunt multe exprimări de genul celor de mai sus care fac poemul unul neglijent, lipsit de respect față de cititor.
Margas
eu m-am plictisit. recunosc. textul nu imi zice nimic.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) decred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie
pentru textul : ferestrele nu au nume deN-am dat niciun verdict, am facut o constatare, tu ai ales. O sa-ti urmez sfatul. Am vazut. De regula eu critic acolo unde vad ceva bun, cum am subliniat si in comul anterior pasajele care mi-au placut. Explicatiile tale nu m-au convins. Imi poti vorbi de o turma de zece mii de cerbi deasupra catedralei si eu tot la un gest fortat o sa ramin. Aici suntem pe pe Hermeneia, si nu pe poezie.ro, deci nu stiu ce inseamna personale. Exista o incadrare dupa care m-am ghidat si anume cea de proza jurnal. Prin prisma asta am comentat textul tau. Imaginatie? Ti-am spus ca pentru mine cititor subtitlul exact asa a sunat, ca un ghetar in flacari, daca mai vrei. Exista totusi o limita in ceea ce priveste imaginatia. Ca unii din noi confunda limita aia(care e totusi o limita pe care autorul trebuie sa si-o autoimpuna), nu e vina mea. Aceste fiind spuse, ma retrag, se pare ca esti prea buna pentru secolul nostru, ori macar pt imaginatia mea lipsa. Mai precizez un lucru: comentariile sunt facute sa invatam ceva din ele, indiferent daca sunt dure sau ironice. E un feedback(unul din ele) dupa care iti poti calcula valoarea. Se pare ca nu ai inteles lucrul asta. In consecinta n-o sa ma mai ating de textele tale. Reactia ta ma face sa cred ca tu nu ai nevoie de comentarii, de critici. Ci de aplaudaci. Eu ti-am demonstrat cu argumentele de care dispuneam ca textul tau nu rezista, nici in varianta finala nici bruta. Tu ai optat pentru o categorie. Cred ca ar trebui sa inventam o categorie care sa se cheme Noli me tangere unde sa-ti incadrezi textele. Acestea fiind spuse, ai cuvintul meu ca nu voi mai calca prin pagina ta, cu exceptia deciziilor care tin de respectarea regulamentului.
pentru textul : hurricane plane deVă mulţumesc. Cezar
pentru textul : toamnă de?!?
pentru textul : MĂRTURIE derima asta involuntară alăturată din prima strofă cu cea încrucișată din a doua nu denotă decât dezordine interioară în ceea ce privește prozodia. revino lucid asupra textului.
pentru textul : Teenage angst deam avut de ales între o emisiune la care se discută politică și (re)parcurgerea unui poem pe care l-am îndrăgit la prima lectură. există aici un mesaj puternic creștin mulat pe o sensibilitate frumoasă, pe o confesiune fertilă, care îndeamnă la contemplarea firii umane în particular în relație cu divinitatea. mi-a plăcut mult strofa a doua, dar sunt ziceri faine în tot textul. mă bucur ca atunci când citeam primul poem al tău, Mariana - Anotimp de logodnă! ce bine îți pui talantul la schimbător:) felicit cu drag autoarea!
fac o reverență cuvântului care mă înalță
până la ramura cea mai de sus
acolo unde seva din adâncuri
se rotunjește sub coajă de fruct neoprit excelent!
gând bun cu drag!
pentru textul : S-a topit singurul om de zăpadă deStimate Domn,
pentru textul : "Bijuterii literare" deNu înțeleg prea bine mirarea Dvs. din incipitul acestui... ce-o fi el. Iată că deja vă cunoaște și Internetul iar Dvs. mi se pare că începe să vă placă această situație, eu cel puțin așa citesc interpretările Dvs. din acest text care colorează cu o doctrină literară autistă un adevărat bazar.
Din tot ce am citit nu am rămas cu mare lucru, deși am re-lecturat și asta doar pentru că este vorba de Dvs.
Dar am rămas cu elitismul și ironia care se degajă dintre rândurile Dvs., domnule Cristea. Și o înșiruire fără un fir călăuzitor.
Cred că mesajul Dvs. l-aș fi primit mai bine dacă nu vă puneați atât de mult în prim plan încă de la început și dacă ați fi scris textul în altă cheie și sunt sigură că știți la ce mă refer... Nu știu cine sunteți sau / și dacă sunteți Domnule Cristea dar vă citesc de o vreme încoace.
Și vă voi mai citi... ca mine poate și mulți alții.
Dar doar Dvs. până la urmă decideți cum faceți să răsune cuvintele pe care le scrieți în acest, repet, bazar.
M
că sînt plăcut surprins, Ottilia. flori şi ciocolată virtuale pentru tine şi desigur, happy new year şi ţie. mulţam frumos.
Iulia, mă bucur să te citesc şi eu, sînt curios ce mai e cu tine. La mulţi ani şi ţie şi spor pe traseul tău literar.
Happy new year to all, guys!
pentru textul : new year samba deDoar atat am avut de spus.
pentru textul : Ochi de jad desolarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
pentru textul : crucile deO ușoară ezitare în strofa a doua (partea cu forcepsul și cu nașterea naturală)...în rest un poem care merită citit și răs-citit. Femeia-mamă, femeia-moașă, femeia-medic dar mai ales femeia-femeie care, indiferent de necuprinsul mister al trecerii timpului (sau al vârstei misterului în sine) ne naște. Prin viol sau prin dragoste, iată, ne naște. Un poem pe care il agăț cu o peniță poate și în speranța că toată această chinuială, bolboroseală, horcăială, violare, înseamnă la urma urmei mântuire sau cum dracu (Doamne iartă-mă) i se mai spune nowadays. Bobadil.
pentru textul : multumim din inima deTincuța, și textul în sine este scris pe nerăsuflate, și chiar de când l-am scris am fost conștientă că "am dat peste ceva", că voi fi nevoită să revin și să fac mai mult decât o proză scurtă din el, pentru că sunt atâtea direcții în care pot merge cu acest început. Mă bucură să-mi confirmi a fi privit și tu bucățica aceasta de proză la fel. Mulțumesc. Vlad. Dacă am scris textul pe nerăsuflate, cum spuneam mai sus, atunci vei vrea să afli poate că alegerea numelui mi-a luat mult mai mult timp. Mult mai mult decât mi-a luat la oricare alt text, aș spune, și da, ai reușit să prinzi câteva dintre valențele sale cu o atenție care mă onorează. Când scrii un text plin de detalii, e plăcut să ai cititori atenți la aceste detalii. Iar Amsterdamul... ehei, Amsterdamul. Aveam nevoie, I guess, de un oraș nu numai libertin, dar unul care să sugereze tocmai lipsa memoriei. Pentru că Amsterdamul cel puțin mie asta îmi spune. E un oraș în care prezentul este copleșitor (prezentul personal, dacă pot spune asta, nu vorbesc despre istorie). Finalul, zâmbesc. Știi că ai dreptate? Știi că nici eu n-am remarcat schimbarea asta? Uite că m-a luat și pe mine prin surprindere. Bine că mi-ai atras atenția. Dorin. Toată povestirea a pornit de la imaginea propusă de Virgil. Personajul principal, cel care vorbește, este doar atât: un cap. Un creier, cu alte cuvinte, un receptacul de amintiri și de vise - nu numai ale ei - , într-o lume imaginată în care copiii se nasc fără puterea de a își mai imagina, visa, aminti, și în care se servesc de aceste "receptacule" pentru a-i învăța și ghida în aceste locuri, ca într-o călătorie permanentă. Copilul nostru, Arius, este imaginea distorsionată a acestui viitor al copiilor cărora le lipsește exact atributul copilăriei - imaginația, jocul. În această lume, personajul principal are într-adevăr nevoia unui reper propriu, care aparent se manifestă în dorința de a avea corp și senzații asemenea celor vii, dar care la nivel de subconștient -și ce fel de subconștient poate avea cineva în care s-au îndesat memorii și vise colective? - se refugiază în această bătrână care da, ai intuit bine, este un fel de moira. Îți mulțumesc și ție pentru citirea de dincolo de rânduri, și cred că mi-ați încurajat toți dorința de a transforma fragmentul acesta în ceva mult mai consistent.
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deprimele nouă versuri (astea de fapt apar când deschizi pe site categoria poezie) sunt o întreagă poezie, un clip în care reușești să trăiești „în același timp” trecutul, prezentul și viitorul. 7 + 1 + 1 fiecare reprezentând o etapă.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt demie mi-a plăcut poemul, o stare poate efemeră dar bine prinsă. titlul, mi-a plăcut mult. și aș spune în loc de îmi spargi lentilele de contact, mângăi pt. că am impresia că lentilele de contact nu se pot sparge. ( desigur, din câte știu eu). sau poate era doar o anume intensitate a respirației, pe care ai vrut să o evidențiezi :)
pentru textul : miracolul e doar o lege deși ultimele două vresuri, mi-au plăcut în mod deosebit. Daniela
Intr-adevar am probat niste expresii (oarecum) uzuale pentru scheletul acestui text ludic, dar si cu putina filosofie in el. Ma bucur ca ai trecut pe aici! cu mult respect Ion Nimerencu
pentru textul : apartament cu 4 camere deun pic cizelata si e ok
pentru textul : Sarcofagul miresei deerr. koala nu coala :P
pentru textul : vals pentru masha deeu văd, în zilele când mama mea face șpagata, că va fi cald. în zilele cu norișori, mă trage de ombilic. fiind poet, numesc asta regressum ad ombillicum. ea râde, scoate o mână și cere o țigare superfină. și-n timpul acesta lung, pufăind amândoi, îi recit din coliba unchiului tom, sau îi cânt pe nas 10 negri mititei, dacă n-o venit alocația.
pentru textul : o port pe mama în pântec deexista doua delimitari, zic eu: frica si libertatea; seara este libertatea, lumina care obiectizeaza si elibereaza in acelasi timp. este o transfigurare ontologica. ultimul vers ar fi o dezbracare de atributele date a priori de la nastere: de la locul de nastere, limba vorbita pana la credinta, pana la alegerile proprii.mi-a placut, medeea
pentru textul : Transfigurare deNu pot nici in vreun fel sa-mi inchipuiesc cum vine treaba cu un prezent înmulțit cu niște câmpuri electromagnetice si care e rezultatul. Dar de un lucru as fi sigura: nimeni, niciodata, niciunde pe niciun camp de oricare, de pe Terra, nu a terminat vreun poem in "lopată". De unde si originalitatea pastelului.
pentru textul : pastel de iarnă dePagini