e ca o rugăciune, cel puţin prima parte. Ultima subtitrare, scrisul minuscul, nu cred că e binevenită. Imaginile bune, textul pare puţin estompat. Atent la text, poţi găsi valoarea ascunsă.
Virigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.
Nu, Bobadil, suntem toți minori și facem mișto unii de alții :) Eu te iert că-s iertătoare (sau, mă rog, pentru că nu pun preț pe reacții de genul) și cred că și Ștefan, fiindcă e un om inteligent, dar, pe de altă parte, știi și tu că n-a fost o SIMPLĂ părere sinceră. Puteai să o expui altfel, într-un mod constructiv și cu tot cu argumente, dacă tot aduci vorba pe ici, pe colo :P
incearca sa scrii cu mainile goale, daca intelegi ce spun. fii tu insuti. incearca sa aduci limpede cititorului ceea ce vrei sa comunici. lasa metaforele astea ieftine.
de ce primele strofe nu sunt in rime? este oarecum derutant, si faptul ca pe la ultima strofa ritmul se pierde. mi se pare foarte fad versul /Arareori umplu clipele cu toate distanțele/ pentru ca este golit de orice mesaj poetic. ca si versul/Corăbii rătăcite prin valuri înspumate/, care mi se pare bun de carpeta gen rapirea ... ceea ce iese in evidenta, cel putin pentru mine, este un vers de-a dreptul suprarealist /Se risipesc pașii fluturilor dezorientați/ pentru ca numai in conceptie suprarealista pot vedea un fluture cu pasind. nu zic ca imaginea nu e buna, chiar imi place:) seara buna
Iată ce aș vrea eu să-ți spun, intervenind, poate pentru prima oară concret în comentariul textelor tale ( ! ?) : este o primă impresie, oarecum detașată de comentariile anterioare, și apărută doar ca urmare a lecturii prea apropiate de text. Dar poate e interesantă și o asemenea abordare : cele trei segmente ale poemului, unul cu transcrierea mesajului spus, altul cu cel nemărturisit și ultimul cu reflecția finală, detașată de context și integratoare, are echilibru și consistență stilistică. numai că, după cum percep eu, repet, prea aproape de text, în cazul primului segment, nu avem de a face cu un mesaj preluat, așa cum ar fi de imaginat din moment ce este vorba de cuvinte deja spuse, ci tot de un mesaj reflexiv, cu o interpretare a unei potențiale rostiri anterioare. Ca și în segmentul doi. Cu alte cuvinte, nu văd distanța de percepție între prima și a doua parte, între rostirea primară și rostirea reflexivă. Sunt, în esență, modalități prea apropiate de interpretare a simbolurilor ca sa le poti descoperi diferențele de respirație. În acest fel, textul este clar construit pe o singură modalitate de trăire a traseelor ideatice. Asta nu înseamnă nici un neajuns în ansamblu, doar formula spre care ne îndrepți mi se pare că nu corespunde cu structura exprimată. E o primă ideea care mi-a venit în minte și pe care o exprim cunoscându-ne și cunoscându-ți luciditatea. Ceea ce se spune în general și modul în care se face îmi pune mie în față un creator versat și stăpân pe mijloace, cu un discurs intelectualizat și individualizat.
numai cand ma gandesc cata munca presupune o chichita de genul, imi vine sa tac si sa ma fac indiferenta, dar... sa zicem ca workoholismul se poarta pentru unii
1.Nu stiu neaparat daca social media pe site ar fi o chestie revolutionara, facebookul si twitterul ajuta intr-o masura foarte mica. Cei cu adevarat interesati de cultura cauta singuri, important este sa exise suportul online care sa ofere in mod constant informatie proaspata si relevanta. Ca o pagina de like pe facebook a strans 30000 de likeuri nu este relavant, insa ajuta. Daca omul nu are chef de tine, nu-ti da click pe news feed sau ti-l blocheaza, insa se poate intampla si reversul. As mai dezbate subiectul asta pana maine dimineata, dar nu are rost. Ideea este ca ar fi o munca in plus fara un rezultat foarte important. A, si cine vrea sa dea share, poate da copy paste link-ului pe pagina personala.
2. Regula cu injuriile poate sa ramana la fel. Am mai fost membra pe un site unde granitele in exprimare erau foarte vagi si am ajuns sa ma gandesc mai mult la ce-o vrut sa spuna prin cutare sau cutare injuratura si mai putin la argumentul sau contraargumentul adus (asta in comentarii- in literatura se stie ca injuraturile ofera o anumita coloristica, dar daca a nu le folosi inseamna ca oamenii vor fi mai stimulati sa gandeasca, atunci de ce sa aruncam aceasta unealta atat de folositoare societatii)
3. cum spuneam si sub textul meu, un site cand anunta un concurs o face pentru vizibilitatea in mediul virtual. Ca s-a mai descoperi vreun talent sau vreun prodigy, asta este partea a doua, dar din punctul de vedere al P.R.-ului, cam asa sta treaba. Ceea ce nu mi se pare extraordinar de greu de facut, mai greu am sta pe partea de promovare, pentru ca ne-ar trebui spatiu on line, ar trebui contactati directorii celorlalte site-uri de literatura si asa mai departe, iar recompensa ar trebui sa fie una spirituala, ca doar suntem in on line. Nu stiu, un loc gratuit intr-o tabara de creatie gandita tot de H. cu workshopuri tinute de cei de pe aici, pentru ca slava Domnului, sunt oameni capabili.
4. stiu ca asta se poate face si acum, dar poate ca ar trebui incurajati oamenii sa scrie si putin jurnalism, eseuri de opinie etc. etc. Am vazut doar cateva si acelea scrise de aceleasi persoane. Dar schimbarea asta trebuie sa porneasca in primul rand de la mine, stiu. In sensul acesta, poate ca ar fi fain ca la rubrica-lansare de carte cineva sa scrie tot timpul noile aparitii, pro si contra-uri. Apar tone de carti bune in fiecare an si noi tot pe alea vechi le citim, iar apoi ne miram cand mai avem tendinte optzeciste in poezii.
Deocamdata cam atat, dar daca imi mai vine vreo idee, o voi expune. Mie Hermeneia mi-a adus multe, sincer, imi place si acum asa cum este.:)
multumesc Lucian, adevarat ca in tot ce scriem, descoperim bucati de suflet, mai mari sau mai mici, in functie de "adancimea zilei dintre umeri"... asta in legatura cu trairea aceea de care ziceai.
Bună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
Ioane te rog să mă crezi că te-am citit, cam tot ce ai postat.
Dar tot nu înțeleg DE CE vrei să scrii.
Dacă îmi explici îți mulțumesc.
Pentru că eu de unul singur nu pot să înțeleg.
De exemplu poemul de față pare a fi un scenariu, nu are nimic poetic, în ciuda metaforelor (am mai spus-o și eu și mulți alții înaintea mea că nu metafora face poezia) iar acest scenariu nu transmite mare lucru. Îmi vine greu să mă apuc acum să-ți analizez textul ca să te conving cât de slab este acesta și aproape toate celelalte postate de tine aici, așa că mă opresc aici.
Încearcă să privești scrisul ca pe o chestie care ți se întâmplă extrem de rar, iar apoi ar trebui să urmeze un eveniment deosebit un cutremur sau un uragan, o stihie a naturii care să sublinieze faptul că în fine ai scris ceva
Marturisesc ca am intrat convinsa ca titlul e neinspirat, ca e prea batut drumul acesta etc etc. Si uite ca, asa cum spunea Vlad intr-un comentariu recent, am impresia ca ai luat expresia aceasta si ai repus-o in locul potrivit. Mai cred ca e bine ca e la cutia de nisip, pentru ca e asa, un fel de trecere molcoma, cum numai la un pahar de vorba se poate intampla, si ca uneori, cand le spui simplu, nu le spui rau. Poate as obiecta pe ici pe colo ca fiind prea aproape primul plan de lectura, dar... mai vezi si tu, daca este cazul (stigmatizatul de ideal, mentionarea explicita a cuvantului "virtual" etc - trecerea de care mentiona si Ialin ca e reusita, exista si fara sustinerea clara prin acest cuvant pe care eu il gasesc ca pe o nuca verde in peretele proaspat vopsit. Sau ca pe o reclama la sucurile V8, unde primesti o palma in frunte ca nu te-ai prins. Bam! Asa apare virtualul tau acolo.)
Referitor la "obsesie", cred că am făcut o confuzie. Repet, mea culpa!
"de la proful de sport ori cu gaşca unii" - aici, rămân la părerea iniţială, cu adăugarea faptului că, pentru a se concluziona că versul este disonant, nu ai nevoie de nicio simţire. Dpdv stilistic, versul (unul absolut prozaic - voit sau nu, nu contează) se detaşează cât se poate de clar de restul textului. Iar dacă pentru a cădea de acord asupra acestui aspect cât se poate de evident e nevoie de zece schimburi de comentarii, declar de pe acum că spun "pas".
da, uite ca am avut chef de miscare mai mult de filozofie. mi se mai intimpla si mie. desi daca neaparat ai chef de metafizica, e si din aia. dar dupa dans. oricum eu nu dansez asa ca ajung mai repede la ea. adica la metafizica
Intervin cu mult respect, Virgil, dar pentru întrebări tehnice sau altfel de întrebări legate de site, există "căsuţă" specială pentru aşa ceva. Bobadil ar trebui să ştie lucrul acesta.
Nu de alta, dar aici, cel care a comentat un text, se aşteaptă (sau nu este obligatoriu) să primească un răspuns de salutare din partea autorului, nu să plece oarecum dezamăgit că a putut citi despre cum va reuşi bobadil să se logheze.
Cele bune.
ba da Dorin! dar parcă asta, mai mult: ~dacă te-aș lua de un deget degetul mic ai merge cu mine, așa, un pic ca doi bărbați bine hrăniți așa, un picuț, prin deșert? știi, ne-am putea deghiza în femei în struț, unu` alb, unu` roș sau, și mai bine, cămile tu juma`, eu un sfert de cămilă~ e mult mai poezie.
ceea ce spui tu aici e -banuiesc- visul oricarui poet. eu nu sunt. nu fac decat sa impart din mine aceluia care ii e foame si sete. cine mananca si bea se va bucura. astfel, ma satur, privind. si foamea mea creste. multumesc. te citesc in continuare
Mâțâli îmblî pe unde vor. Pentru că așa cum știe toată lumea, ea își alege împarația și pe urmă stăpânul, ca multe dintre femei. Dar nu le poți nega și ignora tandrețea lor naturală... Într-o carte de Leonida Neamțu ( poate în "Știi Lavinia caracatițele" dar nu mai sunt așa de sigură) era o comparație referitoare la femei și pisici ceva de genul: "mândră și independentă ca o pisică"... Îmi plac pisicile mult mai mult decât alte animale tocmai pentru caracterul lor. Revenind la text, am apreciat umorul, dialectul, zenul și toate pisicile care te-au impresionat în viață...
Emilian, da, scrii cum trăiești, proza ta e subiectivă, un fel de realitate înregistrată, sau de jurnal continuu. La început, percepțiile copilului se transferă în mintea adultului narator foarte simplu, fără naivități, frumos: "fetița lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de rață ca un arhanghel gâtuit de emoție." Observarea realului cinematografic, notațiile, trăirile personale sau experiențele altora asumate de personajul narator au consistență, credibilitate.Penultima secvență îmi pare desprinsă din Goya : "să-mi smulg o mână îmi smulg o mână o rumenesc la brichetă. mănânc gesturile ei mă satură."
ok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
Mare dreptate ai omule... ce mi-a placut raspunsul tau... Te mai astept cu texte si cu acelasi drag, Andu P.S. Totusi, sunt doua chestii la care as renunta sau as schimba "pisici explodate" si "iti indoaie creierii"
profetul - sunt receptiv la sugestiile cititorilor. Și la aceea formulată de tine mă voi gândi, deși nu e același lucru. francisc - Moș Crăciun putem fii noi înșine. Într-un alt sonet al meu, scris pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, spuneam așa : În orice staul pruncul Sfânt se naște / Și fiecare sat e-un Betleem.
O neatenţie din partea mea acel dar, am modificat.
am urmărit prea mult ideea armăsarului fugărit de alţii, nehotărât dar liber.
mulţumesc pentru sugestie, Adrian.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e ca o rugăciune, cel puţin prima parte. Ultima subtitrare, scrisul minuscul, nu cred că e binevenită. Imaginile bune, textul pare puţin estompat. Atent la text, poţi găsi valoarea ascunsă.
pentru textul : Bilet să te găsească deVirigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.
pentru textul : Manuscris pe ape deNu, Bobadil, suntem toți minori și facem mișto unii de alții :) Eu te iert că-s iertătoare (sau, mă rog, pentru că nu pun preț pe reacții de genul) și cred că și Ștefan, fiindcă e un om inteligent, dar, pe de altă parte, știi și tu că n-a fost o SIMPLĂ părere sinceră. Puteai să o expui altfel, într-un mod constructiv și cu tot cu argumente, dacă tot aduci vorba pe ici, pe colo :P
pentru textul : viața mea deincearca sa scrii cu mainile goale, daca intelegi ce spun. fii tu insuti. incearca sa aduci limpede cititorului ceea ce vrei sa comunici. lasa metaforele astea ieftine.
pentru textul : Crepuscul dede ce primele strofe nu sunt in rime? este oarecum derutant, si faptul ca pe la ultima strofa ritmul se pierde. mi se pare foarte fad versul /Arareori umplu clipele cu toate distanțele/ pentru ca este golit de orice mesaj poetic. ca si versul/Corăbii rătăcite prin valuri înspumate/, care mi se pare bun de carpeta gen rapirea ... ceea ce iese in evidenta, cel putin pentru mine, este un vers de-a dreptul suprarealist /Se risipesc pașii fluturilor dezorientați/ pentru ca numai in conceptie suprarealista pot vedea un fluture cu pasind. nu zic ca imaginea nu e buna, chiar imi place:) seara buna
pentru textul : În tâmpla cu muze deIată ce aș vrea eu să-ți spun, intervenind, poate pentru prima oară concret în comentariul textelor tale ( ! ?) : este o primă impresie, oarecum detașată de comentariile anterioare, și apărută doar ca urmare a lecturii prea apropiate de text. Dar poate e interesantă și o asemenea abordare : cele trei segmente ale poemului, unul cu transcrierea mesajului spus, altul cu cel nemărturisit și ultimul cu reflecția finală, detașată de context și integratoare, are echilibru și consistență stilistică. numai că, după cum percep eu, repet, prea aproape de text, în cazul primului segment, nu avem de a face cu un mesaj preluat, așa cum ar fi de imaginat din moment ce este vorba de cuvinte deja spuse, ci tot de un mesaj reflexiv, cu o interpretare a unei potențiale rostiri anterioare. Ca și în segmentul doi. Cu alte cuvinte, nu văd distanța de percepție între prima și a doua parte, între rostirea primară și rostirea reflexivă. Sunt, în esență, modalități prea apropiate de interpretare a simbolurilor ca sa le poti descoperi diferențele de respirație. În acest fel, textul este clar construit pe o singură modalitate de trăire a traseelor ideatice. Asta nu înseamnă nici un neajuns în ansamblu, doar formula spre care ne îndrepți mi se pare că nu corespunde cu structura exprimată. E o primă ideea care mi-a venit în minte și pe care o exprim cunoscându-ne și cunoscându-ți luciditatea. Ceea ce se spune în general și modul în care se face îmi pune mie în față un creator versat și stăpân pe mijloace, cu un discurs intelectualizat și individualizat.
pentru textul : deuteronomia denumai cand ma gandesc cata munca presupune o chichita de genul, imi vine sa tac si sa ma fac indiferenta, dar... sa zicem ca workoholismul se poarta pentru unii
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 de1.Nu stiu neaparat daca social media pe site ar fi o chestie revolutionara, facebookul si twitterul ajuta intr-o masura foarte mica. Cei cu adevarat interesati de cultura cauta singuri, important este sa exise suportul online care sa ofere in mod constant informatie proaspata si relevanta. Ca o pagina de like pe facebook a strans 30000 de likeuri nu este relavant, insa ajuta. Daca omul nu are chef de tine, nu-ti da click pe news feed sau ti-l blocheaza, insa se poate intampla si reversul. As mai dezbate subiectul asta pana maine dimineata, dar nu are rost. Ideea este ca ar fi o munca in plus fara un rezultat foarte important. A, si cine vrea sa dea share, poate da copy paste link-ului pe pagina personala.
2. Regula cu injuriile poate sa ramana la fel. Am mai fost membra pe un site unde granitele in exprimare erau foarte vagi si am ajuns sa ma gandesc mai mult la ce-o vrut sa spuna prin cutare sau cutare injuratura si mai putin la argumentul sau contraargumentul adus (asta in comentarii- in literatura se stie ca injuraturile ofera o anumita coloristica, dar daca a nu le folosi inseamna ca oamenii vor fi mai stimulati sa gandeasca, atunci de ce sa aruncam aceasta unealta atat de folositoare societatii)
3. cum spuneam si sub textul meu, un site cand anunta un concurs o face pentru vizibilitatea in mediul virtual. Ca s-a mai descoperi vreun talent sau vreun prodigy, asta este partea a doua, dar din punctul de vedere al P.R.-ului, cam asa sta treaba. Ceea ce nu mi se pare extraordinar de greu de facut, mai greu am sta pe partea de promovare, pentru ca ne-ar trebui spatiu on line, ar trebui contactati directorii celorlalte site-uri de literatura si asa mai departe, iar recompensa ar trebui sa fie una spirituala, ca doar suntem in on line. Nu stiu, un loc gratuit intr-o tabara de creatie gandita tot de H. cu workshopuri tinute de cei de pe aici, pentru ca slava Domnului, sunt oameni capabili.
4. stiu ca asta se poate face si acum, dar poate ca ar trebui incurajati oamenii sa scrie si putin jurnalism, eseuri de opinie etc. etc. Am vazut doar cateva si acelea scrise de aceleasi persoane. Dar schimbarea asta trebuie sa porneasca in primul rand de la mine, stiu. In sensul acesta, poate ca ar fi fain ca la rubrica-lansare de carte cineva sa scrie tot timpul noile aparitii, pro si contra-uri. Apar tone de carti bune in fiecare an si noi tot pe alea vechi le citim, iar apoi ne miram cand mai avem tendinte optzeciste in poezii.
Deocamdata cam atat, dar daca imi mai vine vreo idee, o voi expune. Mie Hermeneia mi-a adus multe, sincer, imi place si acum asa cum este.:)
multumesc Lucian, adevarat ca in tot ce scriem, descoperim bucati de suflet, mai mari sau mai mici, in functie de "adancimea zilei dintre umeri"... asta in legatura cu trairea aceea de care ziceai.
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul deproblema semnalata amterior, persista: textul in franceza are in continuare greseli.
pentru textul : ...I'm growing like spells... deBună seara, ...Am mai citit două texte de ale d-voastră și am observat abundența metaforelor formate cu genitivul. Acestea sunt lejere si ades superficiale, iar pregnanța lor în textul de față este pur și simplu toxică. "curcubeul vibrațiilor, pulsația pașilot văntului, gurile graiului, răutăți ale văzduhului,păcatele universului. Enorm! Mai aveți puțin și compuneți un text bazat numai pe acest artificiu. "nicio disonanță nu tulbură armonia;" - acest vers, pe lângă faptul că este prozaic este și denotativ, Nu vă fie cu supărare!
pentru textul : fulgerul deRemarc şi eu ideea. Bun!
pentru textul : Atingere deIoane te rog să mă crezi că te-am citit, cam tot ce ai postat.
pentru textul : mister în trenul de noapte deDar tot nu înțeleg DE CE vrei să scrii.
Dacă îmi explici îți mulțumesc.
Pentru că eu de unul singur nu pot să înțeleg.
De exemplu poemul de față pare a fi un scenariu, nu are nimic poetic, în ciuda metaforelor (am mai spus-o și eu și mulți alții înaintea mea că nu metafora face poezia) iar acest scenariu nu transmite mare lucru. Îmi vine greu să mă apuc acum să-ți analizez textul ca să te conving cât de slab este acesta și aproape toate celelalte postate de tine aici, așa că mă opresc aici.
Încearcă să privești scrisul ca pe o chestie care ți se întâmplă extrem de rar, iar apoi ar trebui să urmeze un eveniment deosebit un cutremur sau un uragan, o stihie a naturii care să sublinieze faptul că în fine ai scris ceva
Marturisesc ca am intrat convinsa ca titlul e neinspirat, ca e prea batut drumul acesta etc etc. Si uite ca, asa cum spunea Vlad intr-un comentariu recent, am impresia ca ai luat expresia aceasta si ai repus-o in locul potrivit. Mai cred ca e bine ca e la cutia de nisip, pentru ca e asa, un fel de trecere molcoma, cum numai la un pahar de vorba se poate intampla, si ca uneori, cand le spui simplu, nu le spui rau. Poate as obiecta pe ici pe colo ca fiind prea aproape primul plan de lectura, dar... mai vezi si tu, daca este cazul (stigmatizatul de ideal, mentionarea explicita a cuvantului "virtual" etc - trecerea de care mentiona si Ialin ca e reusita, exista si fara sustinerea clara prin acest cuvant pe care eu il gasesc ca pe o nuca verde in peretele proaspat vopsit. Sau ca pe o reclama la sucurile V8, unde primesti o palma in frunte ca nu te-ai prins. Bam! Asa apare virtualul tau acolo.)
pentru textul : la un pahar de vorbă devlad, de obicei am urmărit ce ai lucrat și multe lucrări mi-au plăciut. dar asta...mi se pare de un kitsch înfiorător
pentru textul : călătoriile Alétenei desi asta se cheama dat arama pe fata. o zi buna.
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deReferitor la "obsesie", cred că am făcut o confuzie. Repet, mea culpa!
"de la proful de sport ori cu gaşca unii" - aici, rămân la părerea iniţială, cu adăugarea faptului că, pentru a se concluziona că versul este disonant, nu ai nevoie de nicio simţire. Dpdv stilistic, versul (unul absolut prozaic - voit sau nu, nu contează) se detaşează cât se poate de clar de restul textului. Iar dacă pentru a cădea de acord asupra acestui aspect cât se poate de evident e nevoie de zece schimburi de comentarii, declar de pe acum că spun "pas".
pentru textul : de albastru de adânc de muze deda, uite ca am avut chef de miscare mai mult de filozofie. mi se mai intimpla si mie. desi daca neaparat ai chef de metafizica, e si din aia. dar dupa dans. oricum eu nu dansez asa ca ajung mai repede la ea. adica la metafizica
pentru textul : explică-mi deIntervin cu mult respect, Virgil, dar pentru întrebări tehnice sau altfel de întrebări legate de site, există "căsuţă" specială pentru aşa ceva. Bobadil ar trebui să ştie lucrul acesta.
pentru textul : confesiune de ianuarie deNu de alta, dar aici, cel care a comentat un text, se aşteaptă (sau nu este obligatoriu) să primească un răspuns de salutare din partea autorului, nu să plece oarecum dezamăgit că a putut citi despre cum va reuşi bobadil să se logheze.
Cele bune.
ba da Dorin! dar parcă asta, mai mult: ~dacă te-aș lua de un deget degetul mic ai merge cu mine, așa, un pic ca doi bărbați bine hrăniți așa, un picuț, prin deșert? știi, ne-am putea deghiza în femei în struț, unu` alb, unu` roș sau, și mai bine, cămile tu juma`, eu un sfert de cămilă~ e mult mai poezie.
pentru textul : o noapte între universuri deDorine, nu generaliza: eu am scos limba din prima!
pentru textul : apa trece, pietrele trec degeorge, tu faci misto?
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deceea ce spui tu aici e -banuiesc- visul oricarui poet. eu nu sunt. nu fac decat sa impart din mine aceluia care ii e foame si sete. cine mananca si bea se va bucura. astfel, ma satur, privind. si foamea mea creste. multumesc. te citesc in continuare
pentru textul : candelabrele deMâțâli îmblî pe unde vor. Pentru că așa cum știe toată lumea, ea își alege împarația și pe urmă stăpânul, ca multe dintre femei. Dar nu le poți nega și ignora tandrețea lor naturală... Într-o carte de Leonida Neamțu ( poate în "Știi Lavinia caracatițele" dar nu mai sunt așa de sigură) era o comparație referitoare la femei și pisici ceva de genul: "mândră și independentă ca o pisică"... Îmi plac pisicile mult mai mult decât alte animale tocmai pentru caracterul lor. Revenind la text, am apreciat umorul, dialectul, zenul și toate pisicile care te-au impresionat în viață...
pentru textul : Mâțâli deEmilian, da, scrii cum trăiești, proza ta e subiectivă, un fel de realitate înregistrată, sau de jurnal continuu. La început, percepțiile copilului se transferă în mintea adultului narator foarte simplu, fără naivități, frumos: "fetița lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de rață ca un arhanghel gâtuit de emoție." Observarea realului cinematografic, notațiile, trăirile personale sau experiențele altora asumate de personajul narator au consistență, credibilitate.Penultima secvență îmi pare desprinsă din Goya : "să-mi smulg o mână îmi smulg o mână o rumenesc la brichetă. mănânc gesturile ei mă satură."
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) deharmsiană. frumos ma mir ca n-au reactionat profunzii si adîncii zen(atici) :))
pentru textul : Povești pseudo-Zen (2) deok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
pentru textul : în care discul se zgârie deÎntre timp, am mai modificat câte ceva în prima strofă.
pentru textul : Umbra. deMare dreptate ai omule... ce mi-a placut raspunsul tau... Te mai astept cu texte si cu acelasi drag, Andu P.S. Totusi, sunt doua chestii la care as renunta sau as schimba "pisici explodate" si "iti indoaie creierii"
pentru textul : Bestial Planet deprofetul - sunt receptiv la sugestiile cititorilor. Și la aceea formulată de tine mă voi gândi, deși nu e același lucru. francisc - Moș Crăciun putem fii noi înșine. Într-un alt sonet al meu, scris pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, spuneam așa : În orice staul pruncul Sfânt se naște / Și fiecare sat e-un Betleem.
pentru textul : Există în decembrie o seară deO neatenţie din partea mea acel dar, am modificat.
pentru textul : când speranţa îţi coase destinul deam urmărit prea mult ideea armăsarului fugărit de alţii, nehotărât dar liber.
mulţumesc pentru sugestie, Adrian.
Pagini