Marina, felicitări pentru acest experiment, un colaj inedit în care fotografia urnește alte sensuri, adaugă alte straturi de trăire stocată în alt timp pe lîngă citatele, expresiile multilingve și zonele de poezie bună, biografistă: "parcă se aude lătratul câinelui prin curte să îi dau și lui un covrig vara învățam să desenez cât de convins privea liniile: erau perfecte ore întregi stătea nemișcat lângă bancă să nu greșesc paginile nu suporta să-mi fie rupte mon pauvre Piflechien" Sau: "nu există nicio tundră în care să fugi niciun oraș cât o pădure înlăuntrul meu e o mină de sare noaptea se aud bulgării rostogoliți în gol poartă chipul tău-sau-al-meu" M-aș bucura dacă ai mi-ai spune mai multe despre această fotografie deosebită, în care ziduri invechite sunt "deranjate" de un timp tînăr așa jucăuș!
Mulţumesc Adriana. Şi mie îmi plac primul şi ultimul şi pentru faptul că au fost apreciate, dar în forma lor în engleză, în Japonia. Oricum nu sunt mari deosebiri faţă de celelalte. Dau ca exemplu varianta iniţială în engleză pentru primul (pe care am adaptat-o, scriu şi în engleză şi în română) :
spring thaw
my right glove lost
in the subway
dezgheţ de primăvară
mănuşa mea dreaptă pierdută
în metrou
În forma aceasta ar fi fost inacceptabil în română. Am încercat să găsesc o variantă cât mai bună.
Tendinţa în haiku modern în engleză este de a diminua numărul silabelor sub 17 şi de aceea e mai uşor câteodată de exprimat mai mult în engleză decât în română sau franceză de exemplu, fiindcă engleza concentrează mult în silabe puţine.
Iti multumesc, ma bucura comentariul tau cu atat mai mult cu cat am impresia ca intre mine si poeziile-mi s-a insinuat un mare gap, care provoaca reactii de indepartare. Senzatia asta de irealitate/ onirism nu-i neaparat ceva dezirabil/ estetic etc. Am speranta ca nu-mi voi indeparta totusi cititorii.
Silviu, poezia aceasta alături de aia cu pomul cbsr e printre preferatele mele, în ceea ce te privește. are tot ceea ce îi trebuie: discurs, mesaj, un ton care prinde, realizare artistică faină. felicitări !
Doamna Adriana, Imi pare rau ca n-am apucat sa citesc si a treia oara textul de mai sus. si nici altele, inca. am facut insa doua comentarii (plus intrebari) pe un alt forum (europeea), fara ecou. cu respect, tm
Ștefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
interesant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal. revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi. subliniez niste expresii deosebite: "precum corăbiile însămanțate în mediterane dulci?" , "Lasă-ți la ușă papucii, la poarta molatecă între melcii bizari,", "cu toboșari transpirați mirosind a erupție într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei ești dincolo de Vezuviu iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei." ...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.
Silvia, în primul rând, mulţumesc mult pentru felul în care cobori prin textele mele. Nu e lucru puţin să oferi atâta timp, mai ales, în mediul virtual.
Apoi, trebuie să recunosc că, atunci când nu pătrunzi sensurile veritabile, ai o anumită intuiţie pe care, personal, aş dori-o fiecărui cititor, în general, nu doar cititorului "cibernetic".
Trec repede peste părţile pe care le consideri pozitive şi ajung la observaţii:
"cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;"
R: textul meu are punctuaţie. dacă "frig" era insular, de sine stătător, apărea oareşce semn. L-am vrut adverb. Nici mai mult nici mai puţin. Ia-o ca pe o licenţă, dacă vrei. Iniţial era "râde rece", dar nu am vrut să fie alterat sensul ("rece" putându-se intepreta la figurat), aşa că am scris, ca si cum ai spune "râde frumos", "râde frig". Sau, ca tine, Silvia, dacă altcineva îşi imagineaza, în acest context, că frig este complement, atunci licenţa mea va fi încercarea de transformare a unui verb intranzititv (râde) în unul tranzitiv.
"“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”."
R: Voiam să surprind toate dimensiunile cu acel "negru". Poate că am pierdut sugestia. Mă voi gândi.
Finalul, da, va trebui rescris cumva. Nici pe mine nu mă încântă. Cred că obosisem.
Clisee sau nu, locuri comune sau nu, eu prefer sa judec poezia asta prin starea care mi-o induce. Si, recunosc, la prima lectura, m-a cutremurat. Am recitit-o acum, reverberatia ei nu s-a stins. Virgil, cred ca uneori ceea ce simtim se cere spus, fara indelunga cernere prin filtre.Uneori ne pitulam in spatele cuvintelor, de teama repetabilitatii, pana habar nu avem cine mai suntem. Iar scrierea unei astfel de poezii cere curaj. Sinceritatea intotdeauna e apanajul indraznetilor... Pe scurt: mie mi-a placut. Adriana
Scuze. Cand am citit comentariul Profetului, el aparea ca apartinand unui oarecare numit "Test". Prin urmare, va rog ca in com-ul meu anterior sa inlocuiti numele "Test" cu "Profetul".
Virgil, multumesc de penita, fac si eu ce pot. Alina, daca te ajuta cu ceva considera textul ca fiind o proza structurata mai altfel si incadrata la o alta categorie, bine? In rest nu mai sterg nimic si nu mai adaug nimic. Iar daca nu stii cum miroase metalul, te poftesc intr-un atelier de reparatii frigorifice sau intr-o fierarie (asta asa ca exemplu) unde se lucreaza cu metale. Sa vezi tu atunci ce proprietati mirositoare o sa capete;).
Bianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
mihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
Cred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.
da, am cittit textul. pentru prima dată. ca pe un măr crud pe stomacul gol. și l-am invidiat pentru că poate să fie așa puțin teologic fără să agreseze. să fie personal fără să deranjeze. singurul lucru care m-a deranjat este superfluul din versul „arme cu care să ne apărăm”
Sancho Panza, multumesc de trecere si petrecere. Nu stiu daca sint prea indragostit de expresia "răsucit înspre gînd". Poate imi suna mie prea, I don't know... optzecist poate.
Adriana, nu cred că trebuie să îți spun despre imanență... așa am simțit! Dacă tu crezi că nu sunt ok versurile acelea e bun și așa. În definitiv sunt semnate de mine! Îți mulțumesc pentru intervenție...
gând bun!
Cristina, mulţumesc pentru impresii. Sugestia ta nu-i rea, dar poemul trebuie reconstruit din temelie dacă schimbi timpurile.
Te felicit şi eu la rându-mi pentru că ai descoperit cheia din final. Asta da atenţie. Şi nu numai...:)
Îmi pare rău că ţi-am creat falsa impresie că aş fi irascibil dacă mi se fac observaţii întemeiate. Te asigur că primesc întotdeauna cu atenţie şi respect orice observaţie onestă şi interesantă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ar exista și posibilitatea arhivării secțiunilor?
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM deMarina, felicitări pentru acest experiment, un colaj inedit în care fotografia urnește alte sensuri, adaugă alte straturi de trăire stocată în alt timp pe lîngă citatele, expresiile multilingve și zonele de poezie bună, biografistă: "parcă se aude lătratul câinelui prin curte să îi dau și lui un covrig vara învățam să desenez cât de convins privea liniile: erau perfecte ore întregi stătea nemișcat lângă bancă să nu greșesc paginile nu suporta să-mi fie rupte mon pauvre Piflechien" Sau: "nu există nicio tundră în care să fugi niciun oraș cât o pădure înlăuntrul meu e o mină de sare noaptea se aud bulgării rostogoliți în gol poartă chipul tău-sau-al-meu" M-aș bucura dacă ai mi-ai spune mai multe despre această fotografie deosebită, în care ziduri invechite sunt "deranjate" de un timp tînăr așa jucăuș!
pentru textul : despre altă călătorie II deMulţumesc Adriana. Şi mie îmi plac primul şi ultimul şi pentru faptul că au fost apreciate, dar în forma lor în engleză, în Japonia. Oricum nu sunt mari deosebiri faţă de celelalte. Dau ca exemplu varianta iniţială în engleză pentru primul (pe care am adaptat-o, scriu şi în engleză şi în română) :
spring thaw
my right glove lost
in the subway
dezgheţ de primăvară
mănuşa mea dreaptă pierdută
în metrou
În forma aceasta ar fi fost inacceptabil în română. Am încercat să găsesc o variantă cât mai bună.
pentru textul : Haiku deTendinţa în haiku modern în engleză este de a diminua numărul silabelor sub 17 şi de aceea e mai uşor câteodată de exprimat mai mult în engleză decât în română sau franceză de exemplu, fiindcă engleza concentrează mult în silabe puţine.
Iti multumesc, ma bucura comentariul tau cu atat mai mult cu cat am impresia ca intre mine si poeziile-mi s-a insinuat un mare gap, care provoaca reactii de indepartare. Senzatia asta de irealitate/ onirism nu-i neaparat ceva dezirabil/ estetic etc. Am speranta ca nu-mi voi indeparta totusi cititorii.
pentru textul : Pianistul din mall dediagnostic: impotenta poetica cronica
pentru textul : parfumul Hermeneiei derecomandari: gargara x3/zi,
joc de glezne,
dat din buze-n cucuruze
Silviu, poezia aceasta alături de aia cu pomul cbsr e printre preferatele mele, în ceea ce te privește. are tot ceea ce îi trebuie: discurs, mesaj, un ton care prinde, realizare artistică faină. felicitări !
pentru textul : rugăminte nedescifrată deAndreea, comentariul tau m-a dus cu gandul la celebrul dicton marxist: dragostea trece prin stomac.
pentru textul : if you go away deDoamna Adriana, Imi pare rau ca n-am apucat sa citesc si a treia oara textul de mai sus. si nici altele, inca. am facut insa doua comentarii (plus intrebari) pe un alt forum (europeea), fara ecou. cu respect, tm
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deȘtefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
pentru textul : scara aceasta nu are trepte dede la mine, fără număr, fără număr...
pentru textul : octopus deinteresant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal. revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi. subliniez niste expresii deosebite: "precum corăbiile însămanțate în mediterane dulci?" , "Lasă-ți la ușă papucii, la poarta molatecă între melcii bizari,", "cu toboșari transpirați mirosind a erupție într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei ești dincolo de Vezuviu iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei." ...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.
pentru textul : După Pompei deSilvia, în primul rând, mulţumesc mult pentru felul în care cobori prin textele mele. Nu e lucru puţin să oferi atâta timp, mai ales, în mediul virtual.
Apoi, trebuie să recunosc că, atunci când nu pătrunzi sensurile veritabile, ai o anumită intuiţie pe care, personal, aş dori-o fiecărui cititor, în general, nu doar cititorului "cibernetic".
Trec repede peste părţile pe care le consideri pozitive şi ajung la observaţii:
"cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;"
R: textul meu are punctuaţie. dacă "frig" era insular, de sine stătător, apărea oareşce semn. L-am vrut adverb. Nici mai mult nici mai puţin. Ia-o ca pe o licenţă, dacă vrei. Iniţial era "râde rece", dar nu am vrut să fie alterat sensul ("rece" putându-se intepreta la figurat), aşa că am scris, ca si cum ai spune "râde frumos", "râde frig". Sau, ca tine, Silvia, dacă altcineva îşi imagineaza, în acest context, că frig este complement, atunci licenţa mea va fi încercarea de transformare a unui verb intranzititv (râde) în unul tranzitiv.
"“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”."
R: Voiam să surprind toate dimensiunile cu acel "negru". Poate că am pierdut sugestia. Mă voi gândi.
Finalul, da, va trebui rescris cumva. Nici pe mine nu mă încântă. Cred că obosisem.
De bine, cu bine!
pentru textul : Noapte bună, copii deClisee sau nu, locuri comune sau nu, eu prefer sa judec poezia asta prin starea care mi-o induce. Si, recunosc, la prima lectura, m-a cutremurat. Am recitit-o acum, reverberatia ei nu s-a stins. Virgil, cred ca uneori ceea ce simtim se cere spus, fara indelunga cernere prin filtre.Uneori ne pitulam in spatele cuvintelor, de teama repetabilitatii, pana habar nu avem cine mai suntem. Iar scrierea unei astfel de poezii cere curaj. Sinceritatea intotdeauna e apanajul indraznetilor... Pe scurt: mie mi-a placut. Adriana
pentru textul : bronzul orologiilor deScuze. Cand am citit comentariul Profetului, el aparea ca apartinand unui oarecare numit "Test". Prin urmare, va rog ca in com-ul meu anterior sa inlocuiti numele "Test" cu "Profetul".
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deVirgil, multumesc de penita, fac si eu ce pot. Alina, daca te ajuta cu ceva considera textul ca fiind o proza structurata mai altfel si incadrata la o alta categorie, bine? In rest nu mai sterg nimic si nu mai adaug nimic. Iar daca nu stii cum miroase metalul, te poftesc intr-un atelier de reparatii frigorifice sau intr-o fierarie (asta asa ca exemplu) unde se lucreaza cu metale. Sa vezi tu atunci ce proprietati mirositoare o sa capete;).
pentru textul : Cantata în mi minor deși acum ... Da, Ioana, mă alint:)! Călin, dupe cum vezi, ai avut drep....:)! cu drag vouă, paul
pentru textul : cromozomii de fier decorect. promit să lucrez la el. pe cuvînt de pionier
pentru textul : poveste cu păsări și pești deBianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești demihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
pentru textul : Aproapelui cu ură V devezi că se poate? dar de, se poate astăzi, ieri a fost imposibil!
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul decristina, la mine „ba offence” nuș de ce, dar nu funcționează. Mulțam de sugestii!
Cred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.
pentru textul : Poem cu capul în nori deciudata intamplare dar exact azi am aflat de varul Alin, are cancer... injur..
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deerata: plan logic
pentru textul : iubire în stil modern deda, am cittit textul. pentru prima dată. ca pe un măr crud pe stomacul gol. și l-am invidiat pentru că poate să fie așa puțin teologic fără să agreseze. să fie personal fără să deranjeze. singurul lucru care m-a deranjat este superfluul din versul „arme cu care să ne apărăm”
pentru textul : Cantata în mi minor deIn toate cazurile in care apare "restul", metafora este la ea acasa aratand prin sugestia termenului lipsa
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică deSancho Panza, multumesc de trecere si petrecere. Nu stiu daca sint prea indragostit de expresia "răsucit înspre gînd". Poate imi suna mie prea, I don't know... optzecist poate.
pentru textul : mate blues II deAdriana, nu cred că trebuie să îți spun despre imanență... așa am simțit! Dacă tu crezi că nu sunt ok versurile acelea e bun și așa. În definitiv sunt semnate de mine! Îți mulțumesc pentru intervenție...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile degând bun!
Ma inclin in fata acestiu poem profund care m-a "imbolnavit " cu o "poetica/ nastere moarte".Un privilegiu, multumesc.
pentru textul : ars poetica ▒ decelorlalţi comentatori. Andrei ai dreptate, am modificat. yester, nu fii invidios, în general şi tu ai destule cârje. îţi doresc cât mai multe.
pentru textul : ad interim deCristina, mulţumesc pentru impresii. Sugestia ta nu-i rea, dar poemul trebuie reconstruit din temelie dacă schimbi timpurile.
Te felicit şi eu la rându-mi pentru că ai descoperit cheia din final. Asta da atenţie. Şi nu numai...:)
Îmi pare rău că ţi-am creat falsa impresie că aş fi irascibil dacă mi se fac observaţii întemeiate. Te asigur că primesc întotdeauna cu atenţie şi respect orice observaţie onestă şi interesantă.
Cu stimă
pentru textul : angelo-mahie dePagini