mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
ceea ce pe mine m-a dezamagit in majoritatea situatiilor cind am scris ceva ce poate fi interpretat drept "religios" de catre unii (desi eu nu mai cred de multa vreme in aceste "lagare de concentrare" ale poeziei - cum ar fi "poezie religioasa", "poezie erotica", "de dragoste" sau "poezie patriotica", etc), deci ceea ce m-a dezamagit pe mine este superficialitatea sau neatentia cu care s-a citit ce am scris.
bobadil se apropie oarecu. cel putin este evident ca a depus un efort pentru a analiza, a intelege si poate chiar a interpreta. in orice caz mi-a dat o idee cu "psalmul". nu este exclus sa ii dau curs.
Dincolo de Cele Trei Legi ale Roboticii (v. Isaac Asimov - I, Robot) ce se pot aplica și aici, e un altfel de poem (tridimensional?) despre relația interumană în contextul distopiei actuale. dar unde sunt sufletele roboților? "te gândești să vezi unde țin sufletul, îl cauți intr-o pată de ulei de transformator legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii în vântul plămânilor mei de tablă" și oare cum se poate manifesta afecțiunea roboților? "găsești caietele copilăriei mele, piulițele cu care strângeam la piept povești ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îți fac copii de sârmă cu ochi de sticlă și ghiozdan din lemn STAS să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică" Poate ținând totuși cont de Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate, lumea ar deveni mai bună.
pare un ceremonial oriental toată această gesticulație a regretului, deși orientalii nu cultivă chiar o melancolie a morților, fie ele chiar fațete ale eliberărilor de prea multă viață. cred că de data asta chiar ai reușit să scrii un poem foarte bun.
nu am un cuvant mai potrivit decat
emotionant.
un poem pe care il simti, chiar de nu-l intelegi intru totul, o revarsare a starilor acelea inexplicabile, dar cu atat mai ardente, ale copilariei.
si mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
Iaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
Extras din Regulament
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Nicholas, nu mai pune atâta suflet!
Responsabilitatea mea este, printre altele, să veghez ca Regulamentul Hermeneia să fie respectat, regulament care prevede și scrierea corectă din punct de vedere al ortografiei și punctuației indiferent de încadrarea textului (experiment/cutia cu nisip).
Am identificat în text mai multe greșeli și l-am trimis la șantier pentru remediere. Care e problema?! ... De partea literar-artistică se ocupă editorii.
Nu înțeleg de ce nu consideri munca asta a noastră ceva care te ajută? Era mai elegant dacă mulțumeai, nu să îmi trimiți haiku-urile la morgă :) Mulțumesc eu, fiindcă uite așa am aflat și părerea ta.
despre text acum. recunosc, comparativ cu precedentul text pe care l-am comentat intr-o maniera aproximativ identica cu aceasta, este un poem bun, complex, frumos, chiar daca are citeva expresii fortate in opinia mea. si nu pot sa le mai descriu altfel decit "fortate". n-ar trebui sa fie o negatie inainte de "se leagănă ca un câine lobotomizat", fiindca ideea incepe cu "nimic din afară". se simte o mînă sigură în scriitura asta.
Mărturisesc că a trecut ceva vreme (uite de exemplu întretimp nici nu mi-am dat seama a apărut cezar pe hermeneia și ce să vezi, cezar scrie haiku) de când n-am mai scris despre haiku și despre puternica lui înrădăcinare în cultura noastră.
Haiku-ul este o formă poetică virgulă care se încadrează la una dintre categoriile fotbal, calculatoare sau femei (bărbați, după caz) la care toată lumea spune că se pricepe când de fapt doar Djamal se pricepe.
Și mie îmi place să mai citesc pe site-urile literare de limbă română așa, din când în când, câte un haiku... îmi și imaginez pe loc autorul român de acasă sau din diaspora nu contează, căzut pe gânduri într-o meditație mioritică (că noi asta suntem fraților) în formă foarte fixă, așa cam cât o cinzeacă de țuică, despre natură și nesfârșitele ei forme de manifestare.
În concluzie ca să nu mă lungesc cu ironia la adresa acestor texte extrem de slabe cum este desigur și cel de față înscrise sub titulatura de haiku, recomand tinerilor mei colegi, deci și ție cezar, banuiesc că ești un vajnic tânăr al patriei, sper să nu greșesc prea mult, să îți încerci mușchiul poetic pe ogorul lieraturii române, că e vast.
Iar motto-ul ăla al tău că l-am citit și pe el cu această ocazie sper că nu reprezintă cu adevărat motto-ul tău în viață pentru că prea seamănă cu celebrul 'din greșeală în greșeală spre victoria finală'. Mă gândesc că poate ai vrut să spui că 'drumul spre Iad e presărat cu bune intenții' sau altceva... oricum, prima mea impresie a ieșit prost din motivele mai sus-menționate. Iar dacă faptul că am scris atât de mult cu degetele mele bătrâne sub textul tău nu ți se pare îndeajuns ca să devenim prieteni literari, atunci poți oricând să încearci să scrii mai bine.
Cu drag,
Andu
Am luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.
alma, te inseli. scriu bine. scriu genial, chiar. si nu era vorba de asta. sunteti pe lînga subiect. voiam sastiu daca va fi iar reuniunea gospodinelor. si se pare ca va fi, din cîte zici. asta nu ma impiedica sa vin sa pap si sa beau moca. va fi interesant. chiar distractiv. iar in cele literare, va urez multa initiere!
metafora asta este stranie "Transpiram între stele și între picioarele meselor." dacă spuneai "între picioarele scaunelor" mă gândeam la Maestrul Marilor Combinatii din Ilf și Petrov...
poate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
Domnule A.A.A. , voi elimina unul dintre cei doi termeni dar uvular presupune o vibraţie obţinută cu aportul omuşorului pe când velar este un sunet obţinut prin atingerea în anumit fel a limbii în cerul gurii.
Voi încerca să mai revăd chestia cu virgulele dar am mari dificultăţi la acest capitol. Voi reciti cu atenţie la topică.
Mulţumesc pentru răbdare şi aprecierea asupra definiţiei pe care nu am putut să o dau în totalitate din decenţă pentru că se făcea referire la posibilitatea unei acţiuni la umbra acelei ţigări, pusă în picioare.Beni nu a existat în mod real dar ca el au fost mulţi. Referirile aluzive la cele 4 clase studiate temeinic s-au dorit o palmă la obţinătorii de diplome şi doctorate care ar trebui alfabetizaţi.
Sapphire, pentru ca ai intrebat, e ceva ce voi nu stiti, respectiv ceea ce mi s-a transmis. sa spunem ca mesajul e in contextul in care Oriana e unde e, iar eu, undeva in Europa...Aranca e doar stima apelor...si Cezar Petrescu zicea ceva...sau te poti gandi mai departe la Lostrita lui Vasile Voiculescu... nu poate fi vorba de un jurnal ci mai repede notatii pe marginea unui jurnal (al vietii), daca tii neaparat...faptul ca ceea ce se petrece aici sau acolo la Venetia, nu este decit o scenografie propusa traita; si tu daca ai fi privit Canaletto de la 20 cm, original, ai fi dorit sa iti imbrace/coloreze o parte din viata. cit despre "aglomerare" de metafore samd, permite-mi sa ma simt in perioada bleu a vietii mele.
La a doua strofa, virgula de la dimineţile albe de aşteptare e in plus.
A treia strofa putea sa sune mai simplu, de exemplu poarta destinului, sania noptii (de parca mos craciun ar veni cu altceva decat cu sania), sunete de stele, trag poemul in jos. asa vad eu strofa a treia:
"Se deschide o poartă,
vine moş crăciun cu daruri şi
sunete de stele aflate acum pe acoperiş,
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin şi trec."
DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
poate ne explici sensul in care ai folosit acest cuvint
personal, am rezerve fata de a defini cuvintul "a desemna" ca fiind "a semnala" sau "a indica" la modul general, desi uneori este sugerata si aceasta optiune.
Merci pentru comentariu, Aranca. Știu gravura lui Escher despre care vorbești și, deși nu am avut-o în vedere când am scris poezia, am fost încântat de comparație. :)
looks like (second row)
have done their job (5th row)
leaving a space (row 6)
the only reason for their appearance (lower)
The story is sweet, casual almost blog like..i have stuff like that growing where it shouldn't around my house.. and recently i found a frog swimming in a bucket that was passively collecting rain water. I'm not wondering how or why right now. I'm just glad it chose my bucket :p.
(the corrections above should give it a better flow, if chosen of course!)
Lea, uneori în viață ajungi să afirmi precum dna Doinița Coman "suficientă mie nu mi-am fost niciodată" pentru ca mai apoi să găsești această sintagmă la Montherlant în "Demonul binelui", pare-mi-se. trăim printre semnificați, aici da, ocnași, dar semnificanții sunt eliberare.cât despre mirare există o carte interesantă "Mirarea filozofică" apărută prin '90 și ceva, care mi-a declanșat resorturile pozitive pentru înțelesul cuvântului, după cum îl spuneai și tu, iar singurătatea e o noțiune mai mult decât relativă și discutabilă. cât despre actul faustian pe care îl intuiesc în ce-mi spui, sunt străin.cad bine voroavele tale, triste ca tricoul de pe mine:) Aranca, semnele tale sunt un semn bun pentru mine, reprezinți o categorie importantă de cititori:)! Bianca, nu pot să nu savurez comentariul tău. ironia o împărțim frățește. îmi place modul tău de argumentare și cred că ți-am mai făcut complimentul acesta:), însă intuiția este de-a dreptul debordantă. ai presimțit că spectatorul este personajul principal cât și faptul că starea mea de acum îmi este favorabilă actului creativ:) bravo! cine nu și-ar dori cititori atât de atenți și dezinvolți?:)mulțam de acestea și de îngălbenire![ce zici, am mai epatat o dată?:)]
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
pentru textul : ultimul vis deceea ce pe mine m-a dezamagit in majoritatea situatiilor cind am scris ceva ce poate fi interpretat drept "religios" de catre unii (desi eu nu mai cred de multa vreme in aceste "lagare de concentrare" ale poeziei - cum ar fi "poezie religioasa", "poezie erotica", "de dragoste" sau "poezie patriotica", etc), deci ceea ce m-a dezamagit pe mine este superficialitatea sau neatentia cu care s-a citit ce am scris.
pentru textul : dezvățatul de a fi I debobadil se apropie oarecu. cel putin este evident ca a depus un efort pentru a analiza, a intelege si poate chiar a interpreta. in orice caz mi-a dat o idee cu "psalmul". nu este exclus sa ii dau curs.
daca ai nevoie, te pot ajuta eu. id: dorincozan
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deDincolo de Cele Trei Legi ale Roboticii (v. Isaac Asimov - I, Robot) ce se pot aplica și aici, e un altfel de poem (tridimensional?) despre relația interumană în contextul distopiei actuale. dar unde sunt sufletele roboților? "te gândești să vezi unde țin sufletul, îl cauți intr-o pată de ulei de transformator legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii în vântul plămânilor mei de tablă" și oare cum se poate manifesta afecțiunea roboților? "găsești caietele copilăriei mele, piulițele cu care strângeam la piept povești ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îți fac copii de sârmă cu ochi de sticlă și ghiozdan din lemn STAS să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică" Poate ținând totuși cont de Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate, lumea ar deveni mai bună.
pentru textul : Downloaded depare un ceremonial oriental toată această gesticulație a regretului, deși orientalii nu cultivă chiar o melancolie a morților, fie ele chiar fațete ale eliberărilor de prea multă viață. cred că de data asta chiar ai reușit să scrii un poem foarte bun.
pentru textul : arborele de piper denu am un cuvant mai potrivit decat
emotionant.
un poem pe care il simti, chiar de nu-l intelegi intru totul, o revarsare a starilor acelea inexplicabile, dar cu atat mai ardente, ale copilariei.
felicitari.
pentru textul : Fără cuvinte desau "Epopeea lui Ionică, mâncătorul de ouă". textul e scuzabil: e vină tovarășei învățătoare, care nu i-a pus să învețe pe de rost "Zdreanță".
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator desi mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
pentru textul : o tristețe neterminată deIaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
pentru textul : cheile deExtras din Regulament
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Nicholas, nu mai pune atâta suflet!
pentru textul : joacă de rime deResponsabilitatea mea este, printre altele, să veghez ca Regulamentul Hermeneia să fie respectat, regulament care prevede și scrierea corectă din punct de vedere al ortografiei și punctuației indiferent de încadrarea textului (experiment/cutia cu nisip).
Am identificat în text mai multe greșeli și l-am trimis la șantier pentru remediere. Care e problema?! ... De partea literar-artistică se ocupă editorii.
Nu înțeleg de ce nu consideri munca asta a noastră ceva care te ajută? Era mai elegant dacă mulțumeai, nu să îmi trimiți haiku-urile la morgă :) Mulțumesc eu, fiindcă uite așa am aflat și părerea ta.
despre text acum. recunosc, comparativ cu precedentul text pe care l-am comentat intr-o maniera aproximativ identica cu aceasta, este un poem bun, complex, frumos, chiar daca are citeva expresii fortate in opinia mea. si nu pot sa le mai descriu altfel decit "fortate". n-ar trebui sa fie o negatie inainte de "se leagănă ca un câine lobotomizat", fiindca ideea incepe cu "nimic din afară". se simte o mînă sigură în scriitura asta.
pentru textul : incoruptibil deun inceput care promitea ceva dar cu un sfirsit prozaic tern, indecis.
pentru textul : iluzie de...cred că titlul merită altceva sub el, dragă Ioana! sărbători frumoase! franc și colegial, paul
pentru textul : Dublul nu mă iubește! deInteresantă eufonie. Exprimare elegantă, pe alocuri clișeistică, circumscrisă romantismului de tip eminescian. Cu stimă, /O\
pentru textul : Prin deImi place modul lejer in care ai spus povestea, fara obiectivari inutile, doar partea vazuta dar cata betie a simturilor.
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit deMărturisesc că a trecut ceva vreme (uite de exemplu întretimp nici nu mi-am dat seama a apărut cezar pe hermeneia și ce să vezi, cezar scrie haiku) de când n-am mai scris despre haiku și despre puternica lui înrădăcinare în cultura noastră.
pentru textul : 8 Martie deHaiku-ul este o formă poetică virgulă care se încadrează la una dintre categoriile fotbal, calculatoare sau femei (bărbați, după caz) la care toată lumea spune că se pricepe când de fapt doar Djamal se pricepe.
Și mie îmi place să mai citesc pe site-urile literare de limbă română așa, din când în când, câte un haiku... îmi și imaginez pe loc autorul român de acasă sau din diaspora nu contează, căzut pe gânduri într-o meditație mioritică (că noi asta suntem fraților) în formă foarte fixă, așa cam cât o cinzeacă de țuică, despre natură și nesfârșitele ei forme de manifestare.
În concluzie ca să nu mă lungesc cu ironia la adresa acestor texte extrem de slabe cum este desigur și cel de față înscrise sub titulatura de haiku, recomand tinerilor mei colegi, deci și ție cezar, banuiesc că ești un vajnic tânăr al patriei, sper să nu greșesc prea mult, să îți încerci mușchiul poetic pe ogorul lieraturii române, că e vast.
Iar motto-ul ăla al tău că l-am citit și pe el cu această ocazie sper că nu reprezintă cu adevărat motto-ul tău în viață pentru că prea seamănă cu celebrul 'din greșeală în greșeală spre victoria finală'. Mă gândesc că poate ai vrut să spui că 'drumul spre Iad e presărat cu bune intenții' sau altceva... oricum, prima mea impresie a ieșit prost din motivele mai sus-menționate. Iar dacă faptul că am scris atât de mult cu degetele mele bătrâne sub textul tău nu ți se pare îndeajuns ca să devenim prieteni literari, atunci poți oricând să încearci să scrii mai bine.
Cu drag,
Andu
Am luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 dealma, te inseli. scriu bine. scriu genial, chiar. si nu era vorba de asta. sunteti pe lînga subiect. voiam sastiu daca va fi iar reuniunea gospodinelor. si se pare ca va fi, din cîte zici. asta nu ma impiedica sa vin sa pap si sa beau moca. va fi interesant. chiar distractiv. iar in cele literare, va urez multa initiere!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a demetafora asta este stranie "Transpiram între stele și între picioarele meselor." dacă spuneai "între picioarele scaunelor" mă gândeam la Maestrul Marilor Combinatii din Ilf și Petrov...
pentru textul : Înotam oarecând deAndu, mulţumesc pentru opinie. Preţiozităţile mă deranjează şi pe mine. În legătură cu titlul, e discutabil ce zici. Eugen.
pentru textul : Acedie depoate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
pentru textul : Azi sunt fericită fără motiv! deDomnule A.A.A. , voi elimina unul dintre cei doi termeni dar uvular presupune o vibraţie obţinută cu aportul omuşorului pe când velar este un sunet obţinut prin atingerea în anumit fel a limbii în cerul gurii.
pentru textul : hamalul deVoi încerca să mai revăd chestia cu virgulele dar am mari dificultăţi la acest capitol. Voi reciti cu atenţie la topică.
Mulţumesc pentru răbdare şi aprecierea asupra definiţiei pe care nu am putut să o dau în totalitate din decenţă pentru că se făcea referire la posibilitatea unei acţiuni la umbra acelei ţigări, pusă în picioare.Beni nu a existat în mod real dar ca el au fost mulţi. Referirile aluzive la cele 4 clase studiate temeinic s-au dorit o palmă la obţinătorii de diplome şi doctorate care ar trebui alfabetizaţi.
cred ca este nevoie sa avem putina rabdare cu calibradea bazei de date
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deSapphire, pentru ca ai intrebat, e ceva ce voi nu stiti, respectiv ceea ce mi s-a transmis. sa spunem ca mesajul e in contextul in care Oriana e unde e, iar eu, undeva in Europa...Aranca e doar stima apelor...si Cezar Petrescu zicea ceva...sau te poti gandi mai departe la Lostrita lui Vasile Voiculescu... nu poate fi vorba de un jurnal ci mai repede notatii pe marginea unui jurnal (al vietii), daca tii neaparat...faptul ca ceea ce se petrece aici sau acolo la Venetia, nu este decit o scenografie propusa traita; si tu daca ai fi privit Canaletto de la 20 cm, original, ai fi dorit sa iti imbrace/coloreze o parte din viata. cit despre "aglomerare" de metafore samd, permite-mi sa ma simt in perioada bleu a vietii mele.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deLa a doua strofa, virgula de la dimineţile albe de aşteptare e in plus.
A treia strofa putea sa sune mai simplu, de exemplu poarta destinului, sania noptii (de parca mos craciun ar veni cu altceva decat cu sania), sunete de stele, trag poemul in jos. asa vad eu strofa a treia:
"Se deschide o poartă,
pentru textul : Noapte de Crăciun devine moş crăciun cu daruri şi
sunete de stele aflate acum pe acoperiş,
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin şi trec."
DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
poate ne explici sensul in care ai folosit acest cuvint
pentru textul : sans doute depersonal, am rezerve fata de a defini cuvintul "a desemna" ca fiind "a semnala" sau "a indica" la modul general, desi uneori este sugerata si aceasta optiune.
Merci pentru comentariu, Aranca. Știu gravura lui Escher despre care vorbești și, deși nu am avut-o în vedere când am scris poezia, am fost încântat de comparație. :)
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă delooks like (second row)
have done their job (5th row)
leaving a space (row 6)
the only reason for their appearance (lower)
The story is sweet, casual almost blog like..i have stuff like that growing where it shouldn't around my house.. and recently i found a frog swimming in a bucket that was passively collecting rain water. I'm not wondering how or why right now. I'm just glad it chose my bucket :p.
(the corrections above should give it a better flow, if chosen of course!)
Cheers!
pentru textul : I wonder how deEu ma intreb de ce n-au ramas in istorie profesorii de la Universitate si a ramas Eminescu. Probabil pentru ca stia el de ce ii scuipa.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deLea, uneori în viață ajungi să afirmi precum dna Doinița Coman "suficientă mie nu mi-am fost niciodată" pentru ca mai apoi să găsești această sintagmă la Montherlant în "Demonul binelui", pare-mi-se. trăim printre semnificați, aici da, ocnași, dar semnificanții sunt eliberare.cât despre mirare există o carte interesantă "Mirarea filozofică" apărută prin '90 și ceva, care mi-a declanșat resorturile pozitive pentru înțelesul cuvântului, după cum îl spuneai și tu, iar singurătatea e o noțiune mai mult decât relativă și discutabilă. cât despre actul faustian pe care îl intuiesc în ce-mi spui, sunt străin.cad bine voroavele tale, triste ca tricoul de pe mine:) Aranca, semnele tale sunt un semn bun pentru mine, reprezinți o categorie importantă de cititori:)! Bianca, nu pot să nu savurez comentariul tău. ironia o împărțim frățește. îmi place modul tău de argumentare și cred că ți-am mai făcut complimentul acesta:), însă intuiția este de-a dreptul debordantă. ai presimțit că spectatorul este personajul principal cât și faptul că starea mea de acum îmi este favorabilă actului creativ:) bravo! cine nu și-ar dori cititori atât de atenți și dezinvolți?:)mulțam de acestea și de îngălbenire![ce zici, am mai epatat o dată?:)]
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre dePagini