sigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
De acord cu S., tarmul acela e tare in plus in context. Ai o modalitate destul de neobisnuita de a scrie poezie: un amestec de ironie ce uneori se lasa purtata spre sarcasm, tendinta de a expune fara prejudecati, nevoia detaliilor. Totusi imi pare ca nu toate amanuntele pe care urmeaza sa construiesti poezia sunt bine rumegate. Pe unele le descoperi doar in actul scrierii.
Pentru afirmatia 2. nu am fost acida, dar mi se pare normal sa ai argumente atunci cand critici un text, altfel nu prea ajuta. Pentru 3. nici n-am spus ca are cineva ceva cu mine, nu vreau sa fac ceva in sensul textelor scrise deja, pe mine comentariile astea ma ajuta pentru textele viitoare, si in plus n-as vedea evolutia de la un text la altul. Pentru 5. mda, a cam devenit o conversatie, si da nu este forum tocmai din cauza asta m-au deranjat anumite comentarii-intrebari care nici pe un forum nu-si aveau rostul.
Skylander. eu am remarcat ca ai un pen-name bombastic. Si continui sa cred asta. Dar atit. Nu te-am luat cu Don' skylander sau cu alfel de mistocarii asa ca te rog frumos sa iti masori cuvintele si sa imi lasi numele in pace. Asta ca sa nu aleg si alte masuri de a proteja Hermeneia de astfel de huliganisme. Tu ai o tendinta de a ataca si lovi cu mirlanii din cite am observat. Asa ca te poti considera avertizat. In ce priveste textul, ultimul tau comentariu imi da de gindit in sensul ca mi se pare mai degraba o emulsie de invidie si ignoranta. Si ti-o spun cu sinceritate. Daca eu trebuie sa "have a life" atunci cred ca tu ar trebui sa iei the chill pill ca prea te-ai imbatosat. Dar nu te amagi. Cu nervozitati din astea de pestisor electric nu impresionezi pe nimeni. Crezi ca "opera Adormirea Maicii Somnului" sau "Atlantida lui pește prăjit" conving pe cineva ca tu esti competent in "Litheratura Română"? Hai sa fim seriosi. SI ce daca sintem in secolul XXI? Sau asta abia ai descoperit tu acum? Putem sa fim in orice secol. Daca inca nu ti-a spus cineva frumosul si uritul nu au virsta. Iar stilul e un moft. De fapt expresia ta cu secolul ma face sa inteleg ca tu privesti literatura in general si poezia in special ca pe o moda. Azi se poarta minijup, miine se poarta aeropostale. Iarta-ma dar m-o ferit cel de sus de astfel de mentalitati infantile. Eu zic sa te relaxezi si sa gindesti inainte de a scrie. Ca nu a facut rau la nimeni. In ce priveste Hermeneia apreciez grija care i-o porti dar te asigur ca e pe miini bune. Sau cel putin asa se vede de la mine
...că veni vorba și faptul ar trebui să mă oftic puțin, pentru că nu consider pagina mea de pe aici un îndreptar de comentarii. dar știind corectitudinea ta, Bianca, am să neglijez prima parte a incursiunii tale în comentariul Violetei și am să remarc, bucuros, că la fel cum Paul Sân-Petru sesiza nonșalant cu ceva ,multă, vreme în urmă... îmi place să termin unele poeme în virgulă. Pentru a se prelungi trena emoțională înspre cititor, spunea cunoscutul scriitor gălățean, fapt remarcat și de Violeta, mai apoi, în unele poeme recente... fapt care iată ți se pare, cu ironia finuță de rigoare, interesant și ție. Cât despre "înclinația" mea către teatru chiar contează dacă mi-ai mai spus? Adicătelea dacă te repeți?Smile. Înțeleg perfect demersul tău și e fair că ai scris și despre text.Mulțam de "ocheadă", Bianca! cu gânduri bune, același actor trist, paul
aranca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
Finalul - care nu este tocmai un final ci numai un punct de reper - mi-a placut pentru ca se depaseste pe sine, fara a ceda tentatiei paradoxului, spre tragic. Felicitari.
mi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
Textul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.
Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.
Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.
Hm! Văd că nu ne înţelegem, vorbim despre lucruri diferite.
Sigur că introducerea scrierii cu â în interiorul cuvintelor a fost o aberaţie. Eu am scris, aici, în România, de mai multe ori despre asta. Academicienii noştri au fost purtaţi de entuziasmul postdecembrist al redescoperirii epocii interbelice, pe care au început s-o idealizeze cum îl idealizează unii astăzi pe Păunescu. Atunci se scria aşa - cu â în interiorul cuvintelor (dar numai acolo unde acel â provenea dintr-un a latin - ex: panem - pâine; nu se scria cu â în cuvintele de provenienţă slavă. Era destul de complicat, iar românii scriau prost. În anii 50, Academia a trecut (de data asta, sub influenţă sovietică) de la â în unele poziţii, la î peste tot. Şi de la sunt, la sînt (se zice că Iorgu Iordan, somat să dea un răspuns în privinţa formei verbale, ar fi răspuns echivoc: "sunt pentru sânt"! Câţiva dintre cei prezenţi au râs, dar cei îndrituiţi au înţeles ce le-a convenit).
Când s-a votat introducerea lui â, în Academie era un singur lingvist autentic: Ion Coteanu. Acesta s-a abţinut, pentru că, oricum ar fi votat, nu mai conta. Astăzi, în locul lui Coteanu, în Academie stă fostul meu coleg de an de la Facultate, Gheorghe Chivu. El ar vota, sunt sigur, orice i s-ar cere.
Dar astea sunt poveşti. Răul a fost făcut, asa că toată lumea ar trebui să respecte norma (că de-aia-i normă!).
Totuşi, nu e vorba doar de â. În România a apărut, în 2005, ediţia a II-a a "Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române" (numit, pe scurt, DOOM2). Aici apar sute de modificări, impuse (cum zici şi tu) de uzul limbii. Pentru că lilmba evoluează prin "greşeli", adică prin abateri de la normă care, dacă se generalizează, impun o nouă normă. Tu zici că e aberant ca, o dată la 30 de ani, cineva (de regulă, un Institut academic) să legifereze în limbă. Eu zic că e absolut necesar (deşi, în cazul particular al DOOM-ului, există foarte multe nemulţumiri). Dar e şi o chestiune de obişnuinţă. Eu n-aş mai putea, sub nicio formă să scriu "sub nici o formă"! de altfel, ortografierea mai veche nici nu se justifică morfologic. Tot aşa, n-aş mai putea scrie "o dată ce", cum am scris atâta amar de vreme. Si aşa mai departe. Inconvenientele unei atitudini libertine în privinţa ortografiei în raport cu şcoala cred că sunt evidente, aşa că nu mai revin.
Eu sunt dispus să negociez orice, probleme de ortografie - nu. Pot, doar, să aleg între "formele cu variaţie liberă" de tipul "cireşe"-"cireşi", una pe care o consider mai justă, s-o utilizez şi s-o recomand (în cazul de faţă, "cireşe"). Dar n-am dreptul s-o interzic pe cealaltă (chiar dacă nea Gică al meu mi-a spus că orice ţăran ştie că prin "cireşi" trebuie să se înţeleagă pomii, nu fructele. Chiar el mi-a spus, la cei peste 80 de ani şi la cele doar şapte clase, că e o tâmpenie să spui: "Am în grădină doi cireşi din care culeg cireşi"!
Asta e! Eu am, întotdeauna, pe birou un DOOM2. Şi nu din pricină că aş fi conservator, conformist sau - Doamne apără! - comunist.
comentariile trebuiesc făcute în limba română sub textele în limba română. fac excepție scurte expresii în altă limbă dar în principiu un comentariu nu poate fi făcut exclusiv în altă limbă dacă el este sub un text scris în limba română. Matei te rog să scrii traducerea comentariului în limba română.
intr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
Același exscurs filosofic autoritar cu care autoarea ne-a obișnuit. Malaxor reflexiv al unor fenotipuri lirice, mereu la limita imaginarului, atenția autoarei îl țintuiește în scaun pe cititor și-l constrânge la a-i deveni adresant, dacă nu partener de dialog. Te simți asaltat, ”executat” ca la carte.
o poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
si ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
stii...daca nu spuneai "Dorin Cozan" nu stiam ca e vorba despre mine...desi cred ca maturitatea poetica de care vorbesti (apropo, si tu esti matur poetic) permite, in loc de atacuri primitive, anumite incercari de aratare cu degetul in forma literara sau pseuo-literara, daca vrei. nu cred ca in comentarii nu avem dreptul sa ne manifestam spiritul creativ. eu, unul, apreciez mai mult scuzele lui nicholas, la care le adaug pe ale mele, daca s-a simtit lezat si crede ca am exagerat, decat acest avertisment hermeneutic.
Căci, deci, car’va să zică, prin urmare, pe cale de consecinţă: Bulă lipseşte de la şcoală. A doua zi, tovarăşa: Bulă, de ce-ai lipsit ieri? Păi tovarăşa, am fost cu vaca la taur. Bine Bulă, nu putea să facă taică-tău lucrul ăsta? Ba da, da tauru’ o face mai bine…
Şi uite-aşa, mi-am câştigat o făniţă. Că doar românu’ e născut „poiet”. „În mână c-o frezie/ ţi-am scris o poiezie”.
Nu cunosc acest autor apărut acum pe H (probabil o clonă) dar ce pot spune este că materialul acesta (de debut?) este extrem de slab, face abuz de pattern-uri literare (comparația) și finalmente nu spune nimic dincolo de celebrul 'am fost mare vere iar acu sunt mic' mă duce cu gândul la bietul Năstase și la ce i-a zis Băse încă din 2004 'Adriane nici nu știi, cât de mic tu poți să fii'.
Eu sper că această clonă (probabil) va veni pe viitor și cu texte mai convingătoare, cel puțin pentru mine, care mi-am scos din dietă că..tul literar de acum mai bine de zece ani.
iata ca aici m-ati lasat confuz. nu inteleg despre ce "regula a jocului" este vorba. am aflat ca sint "acuzat" de tot felul de despotisme, mai mari sau mai mici, dar uite ca de o "impunere a regulii de joc" inca nu am auzit. poate mi-o clarificati dumneavoastra ca sa va pot raspunde daca este sau nu asa. in ce priveste cititul am mai spus ca sint un incult. am citit sau citesc alte lucruri decit poezie. poate ar trebui sa ma rusinez din aceasta cauza. poate singura din care am citit cite ceva din cei din lista dvs. e blandiana. stanescu prea putin. sorescu la fel. restul poate de loc. ma califica asta drept incult? sint incult. de ce face un incult un site de literatura? habar nu am. cred ca am raspuns la intrebarea asta pe la inceputurile hermeneii. poate cautati pe acolo. am citit multe alte lucruri. uneori si poezie, dar alti autori, alte epoci, alte locuri. si in general am dilema asta. stiu ca e benefic sa citesti mai ales daca vrei sa inveti. dar e si periculos pentru ca te poti "infecta", poti ajunge sa imiti sau sa "oglindesti" fara sa iti dai seama. uneori mi-e frica. daca nu voi sti sau nu voi putea sa pastrez echilibrul. alteori nici nu imi pasa. poetii sint niste egolatri convinsi. poezia este subiectivism dus la perfectiune. altfel nu poate exista cu adevarat. dar iata ca am inceput sa bat cimpii...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cezar, nu te opreste nimeni sa-ti spui parerea in subsolul acelor "tampenii".
pentru textul : Trebuie să mor desigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
pentru textul : Recunosc & dece viaţă frumoasă moartea asta...
toamna sunt cel mai trist om din univers.
îmi propun să privesc lumea cu alţi ochi.
îi scot pe aceştia şi în loc pun două găuri negre.
mă gândesc la tine. ca un câine pierdut te caut pe străzi.
mereu. mereu.
pentru textul : cu alţi ochi deDe acord cu S., tarmul acela e tare in plus in context. Ai o modalitate destul de neobisnuita de a scrie poezie: un amestec de ironie ce uneori se lasa purtata spre sarcasm, tendinta de a expune fara prejudecati, nevoia detaliilor. Totusi imi pare ca nu toate amanuntele pe care urmeaza sa construiesti poezia sunt bine rumegate. Pe unele le descoperi doar in actul scrierii.
pentru textul : 111 dePentru afirmatia 2. nu am fost acida, dar mi se pare normal sa ai argumente atunci cand critici un text, altfel nu prea ajuta. Pentru 3. nici n-am spus ca are cineva ceva cu mine, nu vreau sa fac ceva in sensul textelor scrise deja, pe mine comentariile astea ma ajuta pentru textele viitoare, si in plus n-as vedea evolutia de la un text la altul. Pentru 5. mda, a cam devenit o conversatie, si da nu este forum tocmai din cauza asta m-au deranjat anumite comentarii-intrebari care nici pe un forum nu-si aveau rostul.
pentru textul : A cappella decred ca ai dreptate, Dahaar.
pentru textul : Miel la Proțap deSkylander. eu am remarcat ca ai un pen-name bombastic. Si continui sa cred asta. Dar atit. Nu te-am luat cu Don' skylander sau cu alfel de mistocarii asa ca te rog frumos sa iti masori cuvintele si sa imi lasi numele in pace. Asta ca sa nu aleg si alte masuri de a proteja Hermeneia de astfel de huliganisme. Tu ai o tendinta de a ataca si lovi cu mirlanii din cite am observat. Asa ca te poti considera avertizat. In ce priveste textul, ultimul tau comentariu imi da de gindit in sensul ca mi se pare mai degraba o emulsie de invidie si ignoranta. Si ti-o spun cu sinceritate. Daca eu trebuie sa "have a life" atunci cred ca tu ar trebui sa iei the chill pill ca prea te-ai imbatosat. Dar nu te amagi. Cu nervozitati din astea de pestisor electric nu impresionezi pe nimeni. Crezi ca "opera Adormirea Maicii Somnului" sau "Atlantida lui pește prăjit" conving pe cineva ca tu esti competent in "Litheratura Română"? Hai sa fim seriosi. SI ce daca sintem in secolul XXI? Sau asta abia ai descoperit tu acum? Putem sa fim in orice secol. Daca inca nu ti-a spus cineva frumosul si uritul nu au virsta. Iar stilul e un moft. De fapt expresia ta cu secolul ma face sa inteleg ca tu privesti literatura in general si poezia in special ca pe o moda. Azi se poarta minijup, miine se poarta aeropostale. Iarta-ma dar m-o ferit cel de sus de astfel de mentalitati infantile. Eu zic sa te relaxezi si sa gindesti inainte de a scrie. Ca nu a facut rau la nimeni. In ce priveste Hermeneia apreciez grija care i-o porti dar te asigur ca e pe miini bune. Sau cel putin asa se vede de la mine
pentru textul : poetul I de...că veni vorba și faptul ar trebui să mă oftic puțin, pentru că nu consider pagina mea de pe aici un îndreptar de comentarii. dar știind corectitudinea ta, Bianca, am să neglijez prima parte a incursiunii tale în comentariul Violetei și am să remarc, bucuros, că la fel cum Paul Sân-Petru sesiza nonșalant cu ceva ,multă, vreme în urmă... îmi place să termin unele poeme în virgulă. Pentru a se prelungi trena emoțională înspre cititor, spunea cunoscutul scriitor gălățean, fapt remarcat și de Violeta, mai apoi, în unele poeme recente... fapt care iată ți se pare, cu ironia finuță de rigoare, interesant și ție. Cât despre "înclinația" mea către teatru chiar contează dacă mi-ai mai spus? Adicătelea dacă te repeți?Smile. Înțeleg perfect demersul tău și e fair că ai scris și despre text.Mulțam de "ocheadă", Bianca! cu gânduri bune, același actor trist, paul
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine dearanca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
pentru textul : scrisoare de adio de..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
cheers!
PS un mic typo in primul vers la cum
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome deFinalul - care nu este tocmai un final ci numai un punct de reper - mi-a placut pentru ca se depaseste pe sine, fara a ceda tentatiei paradoxului, spre tragic. Felicitari.
pentru textul : Pentru că... demi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
pentru textul : negru ascuns deTextul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.
Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.
Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.
pentru textul : Rânduri fumegânde deHm! Văd că nu ne înţelegem, vorbim despre lucruri diferite.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deSigur că introducerea scrierii cu â în interiorul cuvintelor a fost o aberaţie. Eu am scris, aici, în România, de mai multe ori despre asta. Academicienii noştri au fost purtaţi de entuziasmul postdecembrist al redescoperirii epocii interbelice, pe care au început s-o idealizeze cum îl idealizează unii astăzi pe Păunescu. Atunci se scria aşa - cu â în interiorul cuvintelor (dar numai acolo unde acel â provenea dintr-un a latin - ex: panem - pâine; nu se scria cu â în cuvintele de provenienţă slavă. Era destul de complicat, iar românii scriau prost. În anii 50, Academia a trecut (de data asta, sub influenţă sovietică) de la â în unele poziţii, la î peste tot. Şi de la sunt, la sînt (se zice că Iorgu Iordan, somat să dea un răspuns în privinţa formei verbale, ar fi răspuns echivoc: "sunt pentru sânt"! Câţiva dintre cei prezenţi au râs, dar cei îndrituiţi au înţeles ce le-a convenit).
Când s-a votat introducerea lui â, în Academie era un singur lingvist autentic: Ion Coteanu. Acesta s-a abţinut, pentru că, oricum ar fi votat, nu mai conta. Astăzi, în locul lui Coteanu, în Academie stă fostul meu coleg de an de la Facultate, Gheorghe Chivu. El ar vota, sunt sigur, orice i s-ar cere.
Dar astea sunt poveşti. Răul a fost făcut, asa că toată lumea ar trebui să respecte norma (că de-aia-i normă!).
Totuşi, nu e vorba doar de â. În România a apărut, în 2005, ediţia a II-a a "Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române" (numit, pe scurt, DOOM2). Aici apar sute de modificări, impuse (cum zici şi tu) de uzul limbii. Pentru că lilmba evoluează prin "greşeli", adică prin abateri de la normă care, dacă se generalizează, impun o nouă normă. Tu zici că e aberant ca, o dată la 30 de ani, cineva (de regulă, un Institut academic) să legifereze în limbă. Eu zic că e absolut necesar (deşi, în cazul particular al DOOM-ului, există foarte multe nemulţumiri). Dar e şi o chestiune de obişnuinţă. Eu n-aş mai putea, sub nicio formă să scriu "sub nici o formă"! de altfel, ortografierea mai veche nici nu se justifică morfologic. Tot aşa, n-aş mai putea scrie "o dată ce", cum am scris atâta amar de vreme. Si aşa mai departe. Inconvenientele unei atitudini libertine în privinţa ortografiei în raport cu şcoala cred că sunt evidente, aşa că nu mai revin.
Eu sunt dispus să negociez orice, probleme de ortografie - nu. Pot, doar, să aleg între "formele cu variaţie liberă" de tipul "cireşe"-"cireşi", una pe care o consider mai justă, s-o utilizez şi s-o recomand (în cazul de faţă, "cireşe"). Dar n-am dreptul s-o interzic pe cealaltă (chiar dacă nea Gică al meu mi-a spus că orice ţăran ştie că prin "cireşi" trebuie să se înţeleagă pomii, nu fructele. Chiar el mi-a spus, la cei peste 80 de ani şi la cele doar şapte clase, că e o tâmpenie să spui: "Am în grădină doi cireşi din care culeg cireşi"!
Asta e! Eu am, întotdeauna, pe birou un DOOM2. Şi nu din pricină că aş fi conservator, conformist sau - Doamne apără! - comunist.
Erată
Cuvântul te deranjează - cuvântul care te deranjează
pentru textul : Ultrasonografie decomentariile trebuiesc făcute în limba română sub textele în limba română. fac excepție scurte expresii în altă limbă dar în principiu un comentariu nu poate fi făcut exclusiv în altă limbă dacă el este sub un text scris în limba română. Matei te rog să scrii traducerea comentariului în limba română.
pentru textul : Renașterea împușcata deințeleg acest punct de vedere.
pentru textul : regret pe spațiu simplu deintr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
pentru textul : Draperii roșii deAcelași exscurs filosofic autoritar cu care autoarea ne-a obișnuit. Malaxor reflexiv al unor fenotipuri lirice, mereu la limita imaginarului, atenția autoarei îl țintuiește în scaun pe cititor și-l constrânge la a-i deveni adresant, dacă nu partener de dialog. Te simți asaltat, ”executat” ca la carte.
pentru textul : Plat-forma de execuţie deo poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
pentru textul : high rojo desi ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
pentru textul : REM de"felul meu de îngropat în aer " - îmi place titlul acesta, produce o expresie vizuală deosebită.
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deun inceput care promitea ceva dar cu un sfirsit prozaic tern, indecis.
pentru textul : iluzie demultumesc pentru feedback. :)
pentru textul : duminica nu ploua niciodată destii...daca nu spuneai "Dorin Cozan" nu stiam ca e vorba despre mine...desi cred ca maturitatea poetica de care vorbesti (apropo, si tu esti matur poetic) permite, in loc de atacuri primitive, anumite incercari de aratare cu degetul in forma literara sau pseuo-literara, daca vrei. nu cred ca in comentarii nu avem dreptul sa ne manifestam spiritul creativ. eu, unul, apreciez mai mult scuzele lui nicholas, la care le adaug pe ale mele, daca s-a simtit lezat si crede ca am exagerat, decat acest avertisment hermeneutic.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deCăci, deci, car’va să zică, prin urmare, pe cale de consecinţă: Bulă lipseşte de la şcoală. A doua zi, tovarăşa: Bulă, de ce-ai lipsit ieri? Păi tovarăşa, am fost cu vaca la taur. Bine Bulă, nu putea să facă taică-tău lucrul ăsta? Ba da, da tauru’ o face mai bine…
Şi uite-aşa, mi-am câştigat o făniţă. Că doar românu’ e născut „poiet”. „În mână c-o frezie/ ţi-am scris o poiezie”.
pentru textul : (4) Cartea Prinţului deNu cunosc acest autor apărut acum pe H (probabil o clonă) dar ce pot spune este că materialul acesta (de debut?) este extrem de slab, face abuz de pattern-uri literare (comparația) și finalmente nu spune nimic dincolo de celebrul 'am fost mare vere iar acu sunt mic' mă duce cu gândul la bietul Năstase și la ce i-a zis Băse încă din 2004 'Adriane nici nu știi, cât de mic tu poți să fii'.
pentru textul : metamorfoză în o deEu sper că această clonă (probabil) va veni pe viitor și cu texte mai convingătoare, cel puțin pentru mine, care mi-am scos din dietă că..tul literar de acum mai bine de zece ani.
Doar poezie, dar ce poezie... Punct ochit, punct lovit. Bravo Corina. Sper să nu te oprești la o singură poezie pe această linie tematică.
pentru textul : Doar femeie demaestre Munteanu, vreau sa imi exprim admiratia fata de aceste versuri. dumneata esti cu adevarat poet.
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea deiata ca aici m-ati lasat confuz. nu inteleg despre ce "regula a jocului" este vorba. am aflat ca sint "acuzat" de tot felul de despotisme, mai mari sau mai mici, dar uite ca de o "impunere a regulii de joc" inca nu am auzit. poate mi-o clarificati dumneavoastra ca sa va pot raspunde daca este sau nu asa. in ce priveste cititul am mai spus ca sint un incult. am citit sau citesc alte lucruri decit poezie. poate ar trebui sa ma rusinez din aceasta cauza. poate singura din care am citit cite ceva din cei din lista dvs. e blandiana. stanescu prea putin. sorescu la fel. restul poate de loc. ma califica asta drept incult? sint incult. de ce face un incult un site de literatura? habar nu am. cred ca am raspuns la intrebarea asta pe la inceputurile hermeneii. poate cautati pe acolo. am citit multe alte lucruri. uneori si poezie, dar alti autori, alte epoci, alte locuri. si in general am dilema asta. stiu ca e benefic sa citesti mai ales daca vrei sa inveti. dar e si periculos pentru ca te poti "infecta", poti ajunge sa imiti sau sa "oglindesti" fara sa iti dai seama. uneori mi-e frica. daca nu voi sti sau nu voi putea sa pastrez echilibrul. alteori nici nu imi pasa. poetii sint niste egolatri convinsi. poezia este subiectivism dus la perfectiune. altfel nu poate exista cu adevarat. dar iata ca am inceput sa bat cimpii...
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere dePagini