yea, muzicalitate... si eu care ma gindeam ca nu o sa imi iasa shansoneta si yea, dex-ul... ce ne-am face fara el... probabil ca am descoperi limba romana...
Textul tau dovedeste sensibilitate poetica. Esti adolescenta si te afli la inceput de drum in poezie. O sa-ti fac cateva recomandari pe care cu siguranta ti le-au mai facut si altii dar un sfat in plus nu strica: citeste multa poezie buna si f buna, in niciun caz nu te limita numai la lecturile de pe internet. Mai intai citeste-i pe poetii romani si in acest sens iti recomand ca ghid de orientare antologia realizata de Laurentiu Ulici, intitulata "1001 de poezii românești". Pentru poezia moderna, Marin Mincu are o antologie f buna - " Poezia română actuală, antologie comentată". Pentru poezia douamiista, cartile de la Editura Cartea Romaneasca. Nu neglija nici poezia universala care a excelat (in opinia mea) in prima jumatate a secolului XX. Sper sa ai posibiltatea sa citesti "Panorama poeziei universale contemporane" de A. E. Baconsky. Cauta aceste carti prin biblioteci. Spor la lecturi! Iti urez inspiratie bogata si sa nu uiti niciodata frumusetea Poeziei! Violeta
multumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."
In curand voi pune diacritice, stiu ca e greu de citit, dar nu am cum altfel. Acolo e "se digeră" Este aceeasi stare in toate strofele si de aceea nu tin neaparat ca ele sa se lege perfect. Voi mai ajusta pe ici pe colo, sper sa nu fac mai rau. Multumesc de trecere Alma.
OK, am sters "fizic" versul acela, desi am explicat mai inainte de ce il lasasem intre paranteze. Voi reveni (poate) cu o dezbatere pe aceasta tema, daca imi va fi ingaduit. Saru'mana pt. atentionarea la typo. Poezie? Nu, nu e poezie... ba da, e poezie! Bobadil.
poezie e categoric. banala... depinde de alegerea stachetei. as indrazni a zice ca la standardul grupului nu-mi pare banala, dar nu polemizam. apoi daca oferi asa de multe scuze pentru o observatie intr-adevar banala, la urma urmei tipicara, ma faci sa ma simt jenat si sa ma abtin. ;-)
Un mediator pe care îl respect al acestui site mi-a reproșat că fac comentarii scurte și generalizate ori oarecum emoționale și acord penițe usor, astfel subminând valoarea intrisecă a recompensării.. În schimb alți autori au spus că din contră, comentariile sunt lungi și neînsoțite de peniță. Le cer scuze și unora și altora. Se întâmplă să fie așa. La un text bun să nu simți nevoia să-l explicitezi, iar la un text mai puțin bun să simți nevoia de-a fi alături de autorul respectiv și să-l susții, atât cât poți. O să sune poate ridicol pentru unii, dar invățătura creștină ne învață a-l ajuta pe cel în nevoie și nu pe cel cu preaplinul său. Celui în nevoie dacă e posibil, dă-i cu prisosință. Cu preaplinul său celălalt se va descurca, dar cel săracit, fie și pentru o clipă, poate cădea. Pe de altă parte, fiind oameni și timpul și neștiința, mușcă adesori nesățioase din plinitatea încercărilor noastre. Desigur, am înțeles sensul logistic al semnalului dat de moderator și îl găsesc din punctul lui de vedere întemeiat, dar numai din punctul lui de vedere, altfel vă rog lăsați-mi posibilitatea de-a mă exprima în măsura și de măsura a cât pot eu. Poemul de sus e un poem impresionist pentru mine, pentru că privește viața și o înregistrează în tușe rapide de penel, fără a vea timpul necesar de-a o investiga în mod academic. Poetul e absorbit ca-n cuva unei mașini centrifugale de sentimentul care-l domină și se lasă astfel purtat de acesta. El transmite o magie a vitalității în mișcare care te învâluie și care te cucerește fără somare. Face presiunea sangvină a cititorului să treacă de cota 9, pe unde aceasta nu a mai călcat demult, poate din anii tinereții sau din timpul vreunui bungee jumping (cine a avut ocazia).Iar ca text, e undeva la confluența dintre proza din Jurnalul unui basketbalist al lui Jim Caroll și poezia lui Charles Bukoswki. Deci ca atare acest poem face ceea ce i se cere poeziei în mod plenar să instituie: necomunul, nefirescul. Ca anume cu acesta să te smulgă din banalul vieții tale de zi cu zi și să te ia la sinele poetului, în universul acestuia,dându-ți astfel posibilitatea de a simți și altfel. Dacă alături de acesta și sinele tău înflorește și dacă alături acolo îți simți și forța ta de minusculă gâză cum crește exponențial, atunci poetul și-a făcut meseria și tot ce trebuie să spui este: EXCELSIOR. .
Mai incearca sensul... nu ai inteles ca a cappella e cuvant acceptat in dex si nu inseamna capela ? Despre dublu "p" daca nu ai sesizat... am facut modificarea. Multumesc pentru atentionare... Ialin
Intrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
Dar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
da, Actaeon, așa este, de obicei mă hotărăsc mai greu. ciudat că ai observat asta.:) deși nu prea mă pierd în detalii... uite și tu ce a ieșit... cred că este un "desen" nu prea reușit... e "altfel"... mulțumesc. țin cont de părerea ta. Madim
Corect, dragul meu Cailean: Feodor Mihailovici Dostoievsky, cu o replică din "Netoska Nezvanova". Dacă este sau nu poezie, doar Feodor Mihailovici știe, nimeni altul... Mulțumesc tuturor de comentarii.
să dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
ce am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
Dogaru sau viaţa unui om redată în stil absolut unic de colegul nostru de site, Turbure Vlad şi nu Vlad Turbure (a se vedea modestia autorului), aşa mi-aş începe incursiunea în universul scriitorului “pseudonimizat” aalizeei chiar dacă acceptă asta sau nu.
Textul de faţă ne prezintă “feţele” unui om pe nume Dogaru. Descriptibilul ni se arată destul de concentrat pe acţiune, încă de la începtul prozei.
“șlapi negri din cauciuc maieu alb made în China și bermude imprimate cu flori de ochiul boului.”
Tenta sau paleta de culori nu lipseşte la autor, ba mai mult, ea trimite cititorul spre vizual.
Asemuirea numelui “Dogaru” cu „doagele” se pliază aproape neobservate „pe pântecul” acestuia.
“se uită la tine de parcă ar vrea să te fure din priviri, să îți ia pînă și coastele ca să le pună doage pîntecului său”
Povestea în sine este una tristă. O înmormântare. Un vecin care, deşi necioplit, este totuşi un vecin. Are viaţa lui: „sacoşe de rafie” şi cu puţină imaginaţie de la cititor, sugerată de însuşi autorul, „țelină leuștean sau pătrunjel”- „eu știu însă că în sacoșe e doar viața lui Dogaru”.
„salut bă!”apelativul are în vedere desprinderea de brizbrizuri. Îl găsim pe Dogaru “nefardat” şi lucrul acesta conferă chichirezul existenţei lui.
Costumul negru, elegant nu i se potriveşte – “purta un costum elegant și asta nu mi-a plăcut”, mai zice autorul, făcând tragicul mai plăcut. Şi iată, în acest fel, cel care lecturează se pomeneşte cu “o lumânare frumoasă, translucidă, mare” în mână, şi el, la căpătâiul sărmanului Dogaru. Participăm efectiv.
Urmează reverberarea. Clipele trăite şi reverberate – “Dumnezu să îl ierte am spus către un stîlp cioplit în negru – nevastă-sa”; „fusese un soț și un tată bun.”
Finalul vine în ton cu întreg cuprinsul povestirii dogarului de la cinci. Se face treaptă în vis, urcăm odată cu el , ţinând şi noi sacoşele acestuia, ne smerim, în timp ce îngerul păzitor ne arată drumul, presându-ne clavicula, apoi ca o sfidare apare „tremurul” care pune stăpânire pe cititor şi ne găsim vorbind cu Simion. - “de ce tremuri așa? am rău de înălțime Simioane.” Cine nu are rău de înălţime, acela nu a dus cu el, în viaţa lui, niciodată, sacoşa din rafie a lui Dogaru. Salut, bă, Dogare!
O poveste lecţie, emoţionantă, scrisă în stilul autorului Turbure Vlad. Felicitări.
Apreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
Ce înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
am vrut sa vad si eu despre ce este vorba daca tot am observat asa un sir de comentarii. dar nu, textul nu are absolut nimic mai mult decit o zicere scolareasca. probabil daca il scria cineva de 6 ani parea promitator. asa insa nu pare nimic. am privit si peste celelalte comentarii si imi permit o remarca: habar n-am ce intelegi tu prin "poeti de lux". expresia ma duce cu gindul la cineva care are o problema impotriva... luxului sau poate prin extensie impotriva excelarii, deci habar n-am dar nu cred ca a scrie mediocru sau submediocru, asa cum faci tu aici, e mai valoros decit a scrie despre "sex,vomă,bale,muci". sa nu cazi in capcana unui antielitsm ieftin si frustrat. mai bine ai invata sa scrii poezie si ai asculta parerile celor ce iti critica textul decit sa te lansezi in diatribe ieftine.
is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ar putea fi un pseudo-haiku - așa cum moartea este o pseudo-existență, o mereu-rămânere în inimile celor care îi iubesc pe cei dispăruți.
pentru textul : Durere de:)) mark my words, Corina ...I'll die by your hands:p
pentru textul : Oster-Monath deyea, muzicalitate... si eu care ma gindeam ca nu o sa imi iasa shansoneta si yea, dex-ul... ce ne-am face fara el... probabil ca am descoperi limba romana...
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deTextul tau dovedeste sensibilitate poetica. Esti adolescenta si te afli la inceput de drum in poezie. O sa-ti fac cateva recomandari pe care cu siguranta ti le-au mai facut si altii dar un sfat in plus nu strica: citeste multa poezie buna si f buna, in niciun caz nu te limita numai la lecturile de pe internet. Mai intai citeste-i pe poetii romani si in acest sens iti recomand ca ghid de orientare antologia realizata de Laurentiu Ulici, intitulata "1001 de poezii românești". Pentru poezia moderna, Marin Mincu are o antologie f buna - " Poezia română actuală, antologie comentată". Pentru poezia douamiista, cartile de la Editura Cartea Romaneasca. Nu neglija nici poezia universala care a excelat (in opinia mea) in prima jumatate a secolului XX. Sper sa ai posibiltatea sa citesti "Panorama poeziei universale contemporane" de A. E. Baconsky. Cauta aceste carti prin biblioteci. Spor la lecturi! Iti urez inspiratie bogata si sa nu uiti niciodata frumusetea Poeziei! Violeta
pentru textul : Teenage angst demultumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."
pentru textul : poem de alungat singurătatea deIn curand voi pune diacritice, stiu ca e greu de citit, dar nu am cum altfel. Acolo e "se digeră" Este aceeasi stare in toate strofele si de aceea nu tin neaparat ca ele sa se lege perfect. Voi mai ajusta pe ici pe colo, sper sa nu fac mai rau. Multumesc de trecere Alma.
pentru textul : provoc aer demihai e un nume frumos, dar eu sunt un matei :D
pentru textul : întîmplare după ploaie deOK, am sters "fizic" versul acela, desi am explicat mai inainte de ce il lasasem intre paranteze. Voi reveni (poate) cu o dezbatere pe aceasta tema, daca imi va fi ingaduit. Saru'mana pt. atentionarea la typo. Poezie? Nu, nu e poezie... ba da, e poezie! Bobadil.
pentru textul : gheișe depoezie e categoric. banala... depinde de alegerea stachetei. as indrazni a zice ca la standardul grupului nu-mi pare banala, dar nu polemizam. apoi daca oferi asa de multe scuze pentru o observatie intr-adevar banala, la urma urmei tipicara, ma faci sa ma simt jenat si sa ma abtin. ;-)
pentru textul : nici măcar elena deUn mediator pe care îl respect al acestui site mi-a reproșat că fac comentarii scurte și generalizate ori oarecum emoționale și acord penițe usor, astfel subminând valoarea intrisecă a recompensării.. În schimb alți autori au spus că din contră, comentariile sunt lungi și neînsoțite de peniță. Le cer scuze și unora și altora. Se întâmplă să fie așa. La un text bun să nu simți nevoia să-l explicitezi, iar la un text mai puțin bun să simți nevoia de-a fi alături de autorul respectiv și să-l susții, atât cât poți. O să sune poate ridicol pentru unii, dar invățătura creștină ne învață a-l ajuta pe cel în nevoie și nu pe cel cu preaplinul său. Celui în nevoie dacă e posibil, dă-i cu prisosință. Cu preaplinul său celălalt se va descurca, dar cel săracit, fie și pentru o clipă, poate cădea. Pe de altă parte, fiind oameni și timpul și neștiința, mușcă adesori nesățioase din plinitatea încercărilor noastre. Desigur, am înțeles sensul logistic al semnalului dat de moderator și îl găsesc din punctul lui de vedere întemeiat, dar numai din punctul lui de vedere, altfel vă rog lăsați-mi posibilitatea de-a mă exprima în măsura și de măsura a cât pot eu. Poemul de sus e un poem impresionist pentru mine, pentru că privește viața și o înregistrează în tușe rapide de penel, fără a vea timpul necesar de-a o investiga în mod academic. Poetul e absorbit ca-n cuva unei mașini centrifugale de sentimentul care-l domină și se lasă astfel purtat de acesta. El transmite o magie a vitalității în mișcare care te învâluie și care te cucerește fără somare. Face presiunea sangvină a cititorului să treacă de cota 9, pe unde aceasta nu a mai călcat demult, poate din anii tinereții sau din timpul vreunui bungee jumping (cine a avut ocazia).Iar ca text, e undeva la confluența dintre proza din Jurnalul unui basketbalist al lui Jim Caroll și poezia lui Charles Bukoswki. Deci ca atare acest poem face ceea ce i se cere poeziei în mod plenar să instituie: necomunul, nefirescul. Ca anume cu acesta să te smulgă din banalul vieții tale de zi cu zi și să te ia la sinele poetului, în universul acestuia,dându-ți astfel posibilitatea de a simți și altfel. Dacă alături de acesta și sinele tău înflorește și dacă alături acolo îți simți și forța ta de minusculă gâză cum crește exponențial, atunci poetul și-a făcut meseria și tot ce trebuie să spui este: EXCELSIOR. .
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deMai incearca sensul... nu ai inteles ca a cappella e cuvant acceptat in dex si nu inseamna capela ? Despre dublu "p" daca nu ai sesizat... am facut modificarea. Multumesc pentru atentionare... Ialin
pentru textul : A cappella deIntrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deDar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
da, Actaeon, așa este, de obicei mă hotărăsc mai greu. ciudat că ai observat asta.:) deși nu prea mă pierd în detalii... uite și tu ce a ieșit... cred că este un "desen" nu prea reușit... e "altfel"... mulțumesc. țin cont de părerea ta. Madim
pentru textul : Altfel deremarc:
pentru textul : cu un acvariu în minus de"nicicând liftul nu se va bloca în inimă"
mersi ialin. tu iti schimbi pseudonimul literar in fiece zi sau este typos? o sa incerc.
pentru textul : strâmtori deRevin, am uitat să îți amintesc de typo la "croaziera aceia" (aceea).
pentru textul : Lacrimi explicite deprobabil ca nu ar fi rau sa o incadrezi la vizuala si sa o redimensionezi
pentru textul : [praf de nimfă] deCorect, dragul meu Cailean: Feodor Mihailovici Dostoievsky, cu o replică din "Netoska Nezvanova". Dacă este sau nu poezie, doar Feodor Mihailovici știe, nimeni altul... Mulțumesc tuturor de comentarii.
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… desă dau un anume sens acestui neînţeles: prea multe întrebări nu duc neapărat la o elucidare a problemei, ci, mai degrabă, la o încâlcire...
pentru textul : Nu înțeleg nimic dece am înţeles în mod cert, Silviu, este că te pricepi să ticluieşti. iată, asta e viaţa. cea pe care o scriem, ori, mai bine zis, cea care ne scrie pe noi!
un scenariu bine condus. mi-a plăcut mult.
poles are black and yellow... thanks now I get wiz khalifa
pentru textul : no black desau ce știe țăranu' ce-i americanu'
Prin faptul ca unele din poeziile postate le aveam deja in calculator,am crezut ca le-am si corectat. Cu scuzele de rigoare, Sebastian
pentru textul : Strainul Cinei deştii cine esti Vladimir, de ce mai întrebi?
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deDogaru sau viaţa unui om redată în stil absolut unic de colegul nostru de site, Turbure Vlad şi nu Vlad Turbure (a se vedea modestia autorului), aşa mi-aş începe incursiunea în universul scriitorului “pseudonimizat” aalizeei chiar dacă acceptă asta sau nu.
Textul de faţă ne prezintă “feţele” unui om pe nume Dogaru. Descriptibilul ni se arată destul de concentrat pe acţiune, încă de la începtul prozei.
“șlapi negri din cauciuc maieu alb made în China și bermude imprimate cu flori de ochiul boului.”
Tenta sau paleta de culori nu lipseşte la autor, ba mai mult, ea trimite cititorul spre vizual.
Asemuirea numelui “Dogaru” cu „doagele” se pliază aproape neobservate „pe pântecul” acestuia.
“se uită la tine de parcă ar vrea să te fure din priviri, să îți ia pînă și coastele ca să le pună doage pîntecului său”
Povestea în sine este una tristă. O înmormântare. Un vecin care, deşi necioplit, este totuşi un vecin. Are viaţa lui: „sacoşe de rafie” şi cu puţină imaginaţie de la cititor, sugerată de însuşi autorul, „țelină leuștean sau pătrunjel”- „eu știu însă că în sacoșe e doar viața lui Dogaru”.
„salut bă!”apelativul are în vedere desprinderea de brizbrizuri. Îl găsim pe Dogaru “nefardat” şi lucrul acesta conferă chichirezul existenţei lui.
Costumul negru, elegant nu i se potriveşte – “purta un costum elegant și asta nu mi-a plăcut”, mai zice autorul, făcând tragicul mai plăcut. Şi iată, în acest fel, cel care lecturează se pomeneşte cu “o lumânare frumoasă, translucidă, mare” în mână, şi el, la căpătâiul sărmanului Dogaru. Participăm efectiv.
Urmează reverberarea. Clipele trăite şi reverberate – “Dumnezu să îl ierte am spus către un stîlp cioplit în negru – nevastă-sa”; „fusese un soț și un tată bun.”
Finalul vine în ton cu întreg cuprinsul povestirii dogarului de la cinci. Se face treaptă în vis, urcăm odată cu el , ţinând şi noi sacoşele acestuia, ne smerim, în timp ce îngerul păzitor ne arată drumul, presându-ne clavicula, apoi ca o sfidare apare „tremurul” care pune stăpânire pe cititor şi ne găsim vorbind cu Simion. - “de ce tremuri așa? am rău de înălțime Simioane.” Cine nu are rău de înălţime, acela nu a dus cu el, în viaţa lui, niciodată, sacoşa din rafie a lui Dogaru. Salut, bă, Dogare!
O poveste lecţie, emoţionantă, scrisă în stilul autorului Turbure Vlad. Felicitări.
pentru textul : Dogaru de la cinci deApreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
pentru textul : despre poezie - 2 dePS nu ma lua in serios . mi-a placut.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deCe înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deam vrut sa vad si eu despre ce este vorba daca tot am observat asa un sir de comentarii. dar nu, textul nu are absolut nimic mai mult decit o zicere scolareasca. probabil daca il scria cineva de 6 ani parea promitator. asa insa nu pare nimic. am privit si peste celelalte comentarii si imi permit o remarca: habar n-am ce intelegi tu prin "poeti de lux". expresia ma duce cu gindul la cineva care are o problema impotriva... luxului sau poate prin extensie impotriva excelarii, deci habar n-am dar nu cred ca a scrie mediocru sau submediocru, asa cum faci tu aici, e mai valoros decit a scrie despre "sex,vomă,bale,muci". sa nu cazi in capcana unui antielitsm ieftin si frustrat. mai bine ai invata sa scrii poezie si ai asculta parerile celor ce iti critica textul decit sa te lansezi in diatribe ieftine.
pentru textul : Eu și îngerul meu deis the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
pentru textul : Dum vita est deMaria Doina, mulțumesc!
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice deÎn miezul zilei nu poți fi decât tu! Alone!
pentru textul : Haiku dePagini