„legate-n-prejur” - poate din nou nu mai știu eu limba română dar e corectă transcrierea? ce e aia rază-noptată? Mai am o remarcă. Mi se pare mie sau textul ăsta a mai fost postat o dată cam asemănător? Te averizez să încetezi astfel de practici. Lucreaza-ți un text pînă crezi că e ceea ce vrei, postează-l sau nu dar nu te juca de-a postatul. Asta dacă vrei să mai postezi aici. Sînt destule locuri unde te poți juca în felul acesta. Aici însă nu ne place asta.
am resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
O acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
Adriana, Paul
va multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!
Alma greșelile alea nu sunt așa de dese precum ar vrea comentariul tău să sugereze ci sunt de-a dreptul rarissime dacă nu inexistente...:)cît despre genialitate să ști că am rezerve depinde la ce se raportează aprecierea asta extremă...nu? iar cu e-mailul promit că mă conformez și vei ști din timp care e situația în ce mă privește. mersi fain alina pentru aprecieri...:)
Nu am sa vorbesc despre text, am sa spun ceva despre povestea pe care am vazut-o in spatele cuvintelor. O poveste cu un ritm si un puls proprii, uneori rapid si intens, iar alteori lent si linistit. Si, la fel cum fiecare etapa ne aduce un sentiment reinnoit de apreciere a vietii, fiecare poveste reprezinta o noua perioada de descoperiri si minuni. In definitiv, povestile sunt pentru oameni, iar textele pentru critici.
foarte buna aceasta poezie, emotionanta. Felicitari si pentru alegerea titlului, este foarte inspirata. mi-a placut si mi-a indus o anumita stare. e ceva special aici. felicitari petre
ai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
DDM, mulțumesc pentru comentariu. sper că, dacă tot ți-a plăcut acel fragment, să binevoiești a click-ui locul acela unde scrie "click to give". iar dacă Mdambizana sau Abby sau altul, oricare dintre acei copii este ajutat de tine sau de oricare dintre cei care a citit acest text, abia atunci înseamnă că poezia mea și-a atins scopul, oricât de slab scrisă ar fi.
Virgil, tot ce am scris mai sus are legătură cu anunțul de față și cu comentariul tău. Nu e vorba de nicio recidivă și nici de aberații. Acestea sunt faptele. Nu am încălcat niciun regulament, câtă vreme sunt precizări referitoare la conținutul acestui anunț. Iar tu continui cu amenințări și jigniri.
Nu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
ok, excelent. inclusiv suportul jazz mi s-a părut foarte potrivit. dar, pentru că ai folosit în subtitlu „tutorial” - deci se vrea un fel de teaching approach (și nu doar un fel de prezentare artistică a unui demers tehnic), cred că ar fi fost excelent dacă din loc în loc interveneai și cu un comentariu verbal (sau dacă vroiai puteai să îl pui și ca pe un fel de label/cloud/bubble). pentru că este destul de greu să înțelegi ce acțiune alegi să faci la un moment dat și de ce. în special dacă vrei să fie un tutorial.
contestat și prăfuit de indiferență, revendicat și nerevendicat, șușotit pe la colțuri de suflete sau strigat în spărturi de cer, subiectul "Dumnezeu" (după unii predicatul "Dumnezeu"), Marele Ceasornicar, Marele Arhitect este actual în ceea ce scriem pentru că este actual în ceea ce trăim...Îl creștem și ne crește...Îl plămădim și-L scuipăm...rămâne Marele nostru Anonim! salut inițiativa și postez și eu aruncătura mea de băț în apa Lui cu îngeri Poem din doi în doi 1. Dă-te băă jos de pe cruce! Mama voastră de hoți și de mincinoși! 2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre: creșteau deasupra noastră spre pământul cel bun. Lumea era rodul unei iubiri dintre un sus prea sus și nimic altceva. 1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi! 2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește taina mormântului gol. Drumurile țipau ca toți pruncii lumii! Respirau prima gură de veșnicie din două mâini găurite, curate de sânge și murdare de noi. 1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!
dacă "dragostea miroase înţepător", atunci, desigur, vom intra cu toţii în laborator ca să ne lăsăm contaminaţi de această substanţă bizară, nu e aşa? sau poate nu, şi vom rămâne liniştiţi, la fel ca şi sticluţele cu capac etanş, de care poate trebuie să ne ferim... oare cum e mai bine? :)
impresia mea. prima impresie. este ca ideea este interesanta dar ca ori te-ai grabit sa o pui pe "hirtie" ori ai acceptat niste solutii oarecum simpliste sau copilaresti. de exemplu, expresiile "cu lux de amanunte", "animale de companie" sau "cancerul singuratatii" mi se par previzibile. "ideea despre ele acolo" este buna dar probabil ca sugerarea lor sau o alta forma de reprezentare ar fi conferit un plus textului. apoi este acel aspect al celor "4 camere" care oarecum se intelege dar pe care s-ar putut construi mai mult. ramine oarecum suspendat. apoi chiar si "bagajele"... nu este foarte clar la ce anume te referi. si intr-un fel e bine. lasi ambiguitatea deschisa dar parca poate prea deschisa spre ludic decit spre filozofic. desi, poate ca asta este ceea ce ai intentionat.
Textul postat nu este deloc minimalist şi nu prea recuperează realul. Ca să fie, ar trebui, eventual, să lipsească din primul vers "tangentă la cerul de marmură neagră", iar din al doilea "copilul nostru neconceput"; şi chiar "umbra ta". Care sunt departe de a fi "ultraminimaliste", fiind, din contra, "maximaliste".
Teoria domnului Manolescu Gorun este absolut corectă. Practica pune, însă, ca de obicei în viaţă, probleme...
Aşadar, ce-ar rămâne ar fi "O pasăre îmi cade în palmă în staţia lui 41". De aici (ca premisă) se poate dezvolta divers, obţinându-se un text şaizecist (cum aş zice că s-a şi obţinut, fie şi cu un mic iz parodic), unul optzecist, ironic şi fantezist, sau unul antimetafizic, douămiist.
Frumoasă prezentarea volumului, felicitări! Dar nici un cuvânt despre sponsori? Sau este vorba tot de un efort financiar personal? Dacă nu, mi-ar fi de mare folos o menționare... Pentru că eu mă străduiesc de vreo doi ani, dar nu am găsit deschidere... Am câțiva copii excepțional de talentați (nu-s ai mei dar eu așa îi văd) care scriu haiku-uri ca o respirație însoțite de desene și mă chinui să găsesc un sponsor pentru apariția într-un volum.
Scuze de intervenția un pic exagerată, dar sunt sigur că și autoarea este în căutarea talentului autentic.
A
Incercarea de a scrie un poem pe aceasta tema este admirabila, problema este ca altii au facut-o inaintea lui Eugen si au facut-o mult prea bine, astfel incat atunci cand citesc aceste 2 strofe mi se pare ca citesc o secventa subnutrita inspirata din "Manifest impotriva cuvantului curva" de Andrei Ruse.
E un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
Acum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.
Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.
Întâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
Călin, mulţumesc pentru comentariu. Apropo de specularea ideii, mă gândesc chiar la o schiţă/nuvelă fantastică, dacă nu mi-o fi prea lene să o scriu. În rest, am clocit o variantă, de care nu sunt încă mulţumit, dar o afişez totuşi. Poate mă ajută să o văd şi în altă parte decât in word.
***
totul a început în seara aia când a picat cablul TV în toată ţara
în timpul meciului Chelsea-Internazionale din cupa UEFA
era ploaie dar tot am ieşit în stradă în semn de protest mai târziu
vecinii mi s-au alăturat întâi din curiozitate apoi din necesitate
până am ajuns jumătate iar jumătatea noastră ne-a urmat supusă
am golit sticle le-am spart de caldarâm şi am spart mai apoi vitrine
am aruncat pe fereastră televizoarele
pietre-n geamul providerilor frustrare întinzându-se o dată cu focurile
printre clădiri de birouri să ardem vrăjitorii pe rug urlam
să le ardem maşinile şi casele să dăm foc la avioane şi trenuri
noi suntem eroii de data asta nu mai avem nevoie de modelele lor
putem şi singuri să punem de-un mic război destul ne-au hrănit cu exemple
deşi ne-au ţinut în lanţ ca pe câini cu pâine şi thriller
să ardem supermarketurile să bem toate magazine de băuturi fine
să devorăm diamantele şi Rolexurile să asasinăm timpul
să dăm foc la haine şi la nevoia de a le purta
să nu mai existe niciun (Hugo) Boss sau Pierre Cardin la care să ne închinăm
să explodeze showroom-urile auto benzinăriile şi sondele de petrol şi gaze
mama lor de bandiţi nici măcar un meci nu ne lasă să vedem liniştiţi
pâine şi fotbal pâine şi whisky pâine şi circ
să evadăm din cuşca asta stâmtă numită ţară veniţi cu noi
să răsturnăm guverne şi monarhii să spânzurăm preşedinţii să mâncăm
dictatori pe pâine şi circ să fim întâi o mare apoi un ocean
să fim rând pe rând glaciaţiunile şi diluviile planetei ăsteia nerecunoscătoare
şi să nu rescriem nimic nu avem nevoie de re-scrieri nu avem nevoie
de istorie pentru a ne mânca între noi
când totul se termină şi nu ne mai rămâne nimic de urât
să braconăm iubirea la fiecare colţ de stradă cum obişnuiam să plantăm curse
pentru blănuri de leopard
am început să ne autodevorăm încetul cu încetul întâi un deget o ureche
apoi mâna stângă
ce nevoie mai avem de ea ce nevoie mai avem de gânduri şi statui
pâinea s-a terminat şi ea a rămas doar circul deşertăciunilor
şi ăla plagiat
dar cui să-i mai pese?
cine ştie prin ce cotloane
oamenii şobolani încă mai colcăie
mi-e foame şi nu mi-a mai rămas decât mâna dreaptă
şi-o conexiune la internet
(mesaj plutind în derivă deasupra unei planete care nu mai prezintă nici o formă de viaţă
Log #%* / 2032 / Via Lactea)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
„legate-n-prejur” - poate din nou nu mai știu eu limba română dar e corectă transcrierea? ce e aia rază-noptată? Mai am o remarcă. Mi se pare mie sau textul ăsta a mai fost postat o dată cam asemănător? Te averizez să încetezi astfel de practici. Lucreaza-ți un text pînă crezi că e ceea ce vrei, postează-l sau nu dar nu te juca de-a postatul. Asta dacă vrei să mai postezi aici. Sînt destule locuri unde te poți juca în felul acesta. Aici însă nu ne place asta.
pentru textul : Dans de fier legănat deam resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
pentru textul : Poezie pentru orbi deSă înţeleg că îţi e indiferent dacă primeşti un comentariu de la mine sau că nu doreşti să te mai comentez?
Către editorul afon, care a modificat: suna mai bine "cur". A se asculta rezonanţa cuvintelor, oricare ar fi ele.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deO acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
pentru textul : Citadela detext destul de fad.
pentru textul : Mângâi ciutura ca pe o cruce deAdriana, Paul
pentru textul : dând bice nimicului deva multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!
Alma greșelile alea nu sunt așa de dese precum ar vrea comentariul tău să sugereze ci sunt de-a dreptul rarissime dacă nu inexistente...:)cît despre genialitate să ști că am rezerve depinde la ce se raportează aprecierea asta extremă...nu? iar cu e-mailul promit că mă conformez și vei ști din timp care e situația în ce mă privește. mersi fain alina pentru aprecieri...:)
pentru textul : Elegie cu pui de brad deDomnule Costin, iti multumesc de trecere si pt apreciere. ma bucur ca te gasesc si aici cu stima
pentru textul : Timbru deda, un text ok. dar nu mai mult. -- corina m-a obisnuit cu mult mai mult insa. mai ales ca este vorba de mirabile... visu
pentru textul : Poem cu capul în nori deNu am sa vorbesc despre text, am sa spun ceva despre povestea pe care am vazut-o in spatele cuvintelor. O poveste cu un ritm si un puls proprii, uneori rapid si intens, iar alteori lent si linistit. Si, la fel cum fiecare etapa ne aduce un sentiment reinnoit de apreciere a vietii, fiecare poveste reprezinta o noua perioada de descoperiri si minuni. In definitiv, povestile sunt pentru oameni, iar textele pentru critici.
pentru textul : capelan fără capelă deAi dreptate. Nu a prea iesit. Il voi sterge in cateva zile. Multumesc mult de comentariu.
pentru textul : Prin colțul tocit al ferestrei deautorului! De asemenea şi domnului Gorun Manolescu pentru recenzia deosebită.
pentru textul : Inseparabila dezordine defoarte buna aceasta poezie, emotionanta. Felicitari si pentru alegerea titlului, este foarte inspirata. mi-a placut si mi-a indus o anumita stare. e ceva special aici. felicitari petre
pentru textul : Păpușile plâng deai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
pentru textul : Poemul de dragoste deDDM, mulțumesc pentru comentariu. sper că, dacă tot ți-a plăcut acel fragment, să binevoiești a click-ui locul acela unde scrie "click to give". iar dacă Mdambizana sau Abby sau altul, oricare dintre acei copii este ajutat de tine sau de oricare dintre cei care a citit acest text, abia atunci înseamnă că poezia mea și-a atins scopul, oricât de slab scrisă ar fi.
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deVirgil, tot ce am scris mai sus are legătură cu anunțul de față și cu comentariul tău. Nu e vorba de nicio recidivă și nici de aberații. Acestea sunt faptele. Nu am încălcat niciun regulament, câtă vreme sunt precizări referitoare la conținutul acestui anunț. Iar tu continui cu amenințări și jigniri.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deNu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
pentru textul : Scene (colaj) deok, excelent. inclusiv suportul jazz mi s-a părut foarte potrivit. dar, pentru că ai folosit în subtitlu „tutorial” - deci se vrea un fel de teaching approach (și nu doar un fel de prezentare artistică a unui demers tehnic), cred că ar fi fost excelent dacă din loc în loc interveneai și cu un comentariu verbal (sau dacă vroiai puteai să îl pui și ca pe un fel de label/cloud/bubble). pentru că este destul de greu să înțelegi ce acțiune alegi să faci la un moment dat și de ce. în special dacă vrei să fie un tutorial.
pentru textul : restaurare poze vechi decontestat și prăfuit de indiferență, revendicat și nerevendicat, șușotit pe la colțuri de suflete sau strigat în spărturi de cer, subiectul "Dumnezeu" (după unii predicatul "Dumnezeu"), Marele Ceasornicar, Marele Arhitect este actual în ceea ce scriem pentru că este actual în ceea ce trăim...Îl creștem și ne crește...Îl plămădim și-L scuipăm...rămâne Marele nostru Anonim! salut inițiativa și postez și eu aruncătura mea de băț în apa Lui cu îngeri Poem din doi în doi 1. Dă-te băă jos de pe cruce! Mama voastră de hoți și de mincinoși! 2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre: creșteau deasupra noastră spre pământul cel bun. Lumea era rodul unei iubiri dintre un sus prea sus și nimic altceva. 1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi! 2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește taina mormântului gol. Drumurile țipau ca toți pruncii lumii! Respirau prima gură de veșnicie din două mâini găurite, curate de sânge și murdare de noi. 1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!
pentru textul : Dumnezeu dedacă "dragostea miroase înţepător", atunci, desigur, vom intra cu toţii în laborator ca să ne lăsăm contaminaţi de această substanţă bizară, nu e aşa? sau poate nu, şi vom rămâne liniştiţi, la fel ca şi sticluţele cu capac etanş, de care poate trebuie să ne ferim... oare cum e mai bine? :)
semn de lectură, am citit cu plăcere.
pentru textul : laborator deimpresia mea. prima impresie. este ca ideea este interesanta dar ca ori te-ai grabit sa o pui pe "hirtie" ori ai acceptat niste solutii oarecum simpliste sau copilaresti. de exemplu, expresiile "cu lux de amanunte", "animale de companie" sau "cancerul singuratatii" mi se par previzibile. "ideea despre ele acolo" este buna dar probabil ca sugerarea lor sau o alta forma de reprezentare ar fi conferit un plus textului. apoi este acel aspect al celor "4 camere" care oarecum se intelege dar pe care s-ar putut construi mai mult. ramine oarecum suspendat. apoi chiar si "bagajele"... nu este foarte clar la ce anume te referi. si intr-un fel e bine. lasi ambiguitatea deschisa dar parca poate prea deschisa spre ludic decit spre filozofic. desi, poate ca asta este ceea ce ai intentionat.
pentru textul : apartament cu 4 camere deTextul postat nu este deloc minimalist şi nu prea recuperează realul. Ca să fie, ar trebui, eventual, să lipsească din primul vers "tangentă la cerul de marmură neagră", iar din al doilea "copilul nostru neconceput"; şi chiar "umbra ta". Care sunt departe de a fi "ultraminimaliste", fiind, din contra, "maximaliste".
pentru textul : Recuperarea Realului deTeoria domnului Manolescu Gorun este absolut corectă. Practica pune, însă, ca de obicei în viaţă, probleme...
Aşadar, ce-ar rămâne ar fi "O pasăre îmi cade în palmă în staţia lui 41". De aici (ca premisă) se poate dezvolta divers, obţinându-se un text şaizecist (cum aş zice că s-a şi obţinut, fie şi cu un mic iz parodic), unul optzecist, ironic şi fantezist, sau unul antimetafizic, douămiist.
Frumoasă prezentarea volumului, felicitări! Dar nici un cuvânt despre sponsori? Sau este vorba tot de un efort financiar personal? Dacă nu, mi-ar fi de mare folos o menționare... Pentru că eu mă străduiesc de vreo doi ani, dar nu am găsit deschidere... Am câțiva copii excepțional de talentați (nu-s ai mei dar eu așa îi văd) care scriu haiku-uri ca o respirație însoțite de desene și mă chinui să găsesc un sponsor pentru apariția într-un volum.
pentru textul : Karumi deScuze de intervenția un pic exagerată, dar sunt sigur că și autoarea este în căutarea talentului autentic.
A
Incercarea de a scrie un poem pe aceasta tema este admirabila, problema este ca altii au facut-o inaintea lui Eugen si au facut-o mult prea bine, astfel incat atunci cand citesc aceste 2 strofe mi se pare ca citesc o secventa subnutrita inspirata din "Manifest impotriva cuvantului curva" de Andrei Ruse.
pentru textul : Umbra. deE un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
pentru textul : demona (Lisa) deinteresant. m-am întrebat cum ar suna asta ca și comentariu la imagine filmată.
pentru textul : Iar am vorbit. Cu tine. deAcum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.
Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.
Mingia e la tine.
Ce înţelegi prin „abordare analitica”?
pentru textul : Har şi talent deare o valoare personala.
pentru textul : nevăzuta specie umană deÎntâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
pentru textul : turburisme deCălin, mulţumesc pentru comentariu. Apropo de specularea ideii, mă gândesc chiar la o schiţă/nuvelă fantastică, dacă nu mi-o fi prea lene să o scriu. În rest, am clocit o variantă, de care nu sunt încă mulţumit, dar o afişez totuşi. Poate mă ajută să o văd şi în altă parte decât in word.
***
totul a început în seara aia când a picat cablul TV în toată ţara
în timpul meciului Chelsea-Internazionale din cupa UEFA
era ploaie dar tot am ieşit în stradă în semn de protest mai târziu
vecinii mi s-au alăturat întâi din curiozitate apoi din necesitate
până am ajuns jumătate iar jumătatea noastră ne-a urmat supusă
am golit sticle le-am spart de caldarâm şi am spart mai apoi vitrine
am aruncat pe fereastră televizoarele
pietre-n geamul providerilor frustrare întinzându-se o dată cu focurile
printre clădiri de birouri să ardem vrăjitorii pe rug urlam
să le ardem maşinile şi casele să dăm foc la avioane şi trenuri
noi suntem eroii de data asta nu mai avem nevoie de modelele lor
putem şi singuri să punem de-un mic război destul ne-au hrănit cu exemple
deşi ne-au ţinut în lanţ ca pe câini cu pâine şi thriller
să ardem supermarketurile să bem toate magazine de băuturi fine
să devorăm diamantele şi Rolexurile să asasinăm timpul
să dăm foc la haine şi la nevoia de a le purta
să nu mai existe niciun (Hugo) Boss sau Pierre Cardin la care să ne închinăm
să explodeze showroom-urile auto benzinăriile şi sondele de petrol şi gaze
mama lor de bandiţi nici măcar un meci nu ne lasă să vedem liniştiţi
pâine şi fotbal pâine şi whisky pâine şi circ
să evadăm din cuşca asta stâmtă numită ţară veniţi cu noi
să răsturnăm guverne şi monarhii să spânzurăm preşedinţii să mâncăm
dictatori pe pâine şi circ să fim întâi o mare apoi un ocean
să fim rând pe rând glaciaţiunile şi diluviile planetei ăsteia nerecunoscătoare
şi să nu rescriem nimic nu avem nevoie de re-scrieri nu avem nevoie
de istorie pentru a ne mânca între noi
când totul se termină şi nu ne mai rămâne nimic de urât
să braconăm iubirea la fiecare colţ de stradă cum obişnuiam să plantăm curse
pentru blănuri de leopard
am început să ne autodevorăm încetul cu încetul întâi un deget o ureche
apoi mâna stângă
ce nevoie mai avem de ea ce nevoie mai avem de gânduri şi statui
pâinea s-a terminat şi ea a rămas doar circul deşertăciunilor
şi ăla plagiat
dar cui să-i mai pese?
cine ştie prin ce cotloane
oamenii şobolani încă mai colcăie
mi-e foame şi nu mi-a mai rămas decât mâna dreaptă
şi-o conexiune la internet
(mesaj plutind în derivă deasupra unei planete care nu mai prezintă nici o formă de viaţă
Log #%* / 2032 / Via Lactea)
Ce facem, fraţilor, ne întoarcem?
pentru textul : Pâine şi circ dePagini