... pentru starea ce nu îmi e deloc străină, frumos așezată în litere, pentru că Ionuț și Marina îți vor spune ei, ce și dacă mai trebuie lucrat. eu prefer să nu. cu un calm de moarte scoteam lucrurile din sertare/ și le asezam la fel în valiză, le atingeam ușor... o nostalgie a plecării amânate pentru niciodată, o tandrețe impusă celor ce ne înconjoară, ca doi amici la o bere vorbind despre Gautama și Becali doar pentru a trece într-o nouă zi. scrie ioana!
cei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
this is the poem of assumed limits, bianca. a clear and lucid view at the sky, in the cruel and malicious morning, after a good sleep and a wonderful amazing dream. look what i did: i built a fire under the large airport, i put in the middle a great engine, but i didn’t let it to take off. anyway, i’ll think about… thanks a lot.
are cochilie...cu scoica e alta poveste. :)
iar am impresia ca scrii absolut tot ce-ti trece prin minte. dar am rabdare: la un moment dat, vei invata sa plivesti textele.
aici, strofa de mijloc mi se pare mai buna, in celelalte parca folosesti cuvintele cu mana stanga...
Alma, la aceste doua intrebari raspunsul se afla pe acest site. Dar la urma urmei nici nu are importanta asta, nu? De vreme ce stii foarte bine ce principii si ce scopuri am urmarit atunci cind l-am inceput.
de ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
nu, nu e cu supărări. nu are de ce. „între noi” mie îmi sugerează o anumită prezență tandră. aproape ca a unui copil. poate îmi zboară mie imaginația aiurea. dar cred că „între” ar schimba mult dinamica textului. și ar naște ceva ce poate nu am intenționat inițial. de fapt cred că e interesant de studiat (poate unii ar fi în stare să scrie eseuri) cum este percepută diferența dintre „în” și „între” din perspectiva unui bărbat sau a unei femei care se transpun în text. interesant. dar iar îmi zboară mie imaginația aiurea.
fiecare poet este profet la masa de scris/în el circulă tot felul de personaje cu mâinile goale/cu legende proprii/iată-mă și pe mine captivă în povestea ta. apropo de nick-ul tau aveam versurile de mai sus scrise de mai mult timp, acum mi le-am amintit. referitor la poem, cel mai mult mi-a placut: în timp ce eu priveam dezbrăcarea ta de mine/ai ajus să semeni cu o zeiță egipteană/rece și mereu din profil. licenta poetica downloatez poezii este originala si reluarea in final a primului vers, ca un laitmotiv, vine sa accetueze zona firewire are esti si in care se intampla chestiuni high-tech la nivel poetic.nanotehnologie si metafore intr-un circuit online. scrijelirea, tatuarea, cioplirea in piele/pe piele cu poezii am mai intalnit-o. mcm
nu stiu ce sa spun, cred ca fiecare cu... perspectiva lui... poetica. nu mi-a trecut prin minte nici rasaritul si nici sabatul, si cu atit mai putin orgia... dar... pot eu oare sa controlez zburdalncia imaginatiei cititorilor mei?... iar despre sfirsit,... ce sa spun... poate fi la fel de mult mozaica nu doar crestina. iar daca as fi ironic as putea sa fac misto de autor si sa ma gindesc la capra cu trei... aaa... aia erau iezi... pardon. anyway, you got the idea...
Nu cred că este vorba de o referinţă care să facă publicitate unui alt site, cum am citit că e interzis pe Hermeneia. Este un link spre text, ca spre o bibliotecă virtuală, putea fi Scribd sau alt site exclusiv cu texte clasice. Adică era doar o completare a textului meu analitic, care ducea către textul original spre care l-am interpretat. Am observat pe acest site destule linkuri spre youtube sau photobucket sau alte evenimente culturale şi din moment ce nici dvs. nu sunteţi sigur dacă acceptaţi sau nu, eu mai las textul la şantier până voi înţelege eventual de ce. Cum să ştiu eu ce fel de linkuri sunt acceptabile din moment ce nici dvs nu ştiţi?
Excelent text si totodata o polemica de nota zece in versurile "fumatul ucide terorismul ucide SIDA ucide totuși au mai rămas 6 miliarde ce se întâmplă" care arata simplu si eficient nivelul de demagogie in care am ajuns sa traim. In alta ordine de idei, ma dezamageste acest Consiliu Hermeneia care mi se pare desprins din filmele sf cu alieni si care suspenda conturi pe aici intr-o veselie. Intr-un fel aproape incredibil, Hermeneia a ajuns (si nu inteleg cum) la acest capitol (sanctionarea membrilor sai) sa intreaca in stupiditate chiar pe marea agonia.ro, care era pana acum un etalon al stupiditatii pastrat la institutul de unitati de masura de la goeteborg la capitolul "unitatea de masura a stupiditatii umane". Acest etalon este facut din titaniu 21+ si masoara 1.45365m adica lungimea exacta a prostiei umane, dupa ultimele studii publicate de national geographic. Desigur exista voci care spun ca stupiditatea europeana este mai lunga pe cand cea americana este mai groasa, dar aceste voci au fost repede catalogate de oamenii de stiinta ca fiind speculative si s-a revenit la etalonul stabilit de agonia.ro, adica 1,45365m pentru stupiditatea umana. Este cazul ca acesta sa fie ajustat cu corectia logaritmica introdusa de hermeneia.com, adica (1,3)fi/5*ln(3/pi) care ne duce la o valoare mai exacta de 1,453653987112987. O contributie remarcabila adusa poeziei de catre Consiliul Hermeneia, pe care nu pot decat sa o salut cu o plecaciune plecacioasa. Tineti-o asa fratilor daca tot nu aveti ceva mai bun de facut. Andu
Părerea mea este că natura problemei este alta, anume că dacă astăzi furi un ou mâine vei fura un bou, iar la noi în țară se fură prea în progresie geometrică, e un concurs care pare că nu se mai termină, înseamnă că avem o țară bogată, nu?
Toți au furat și toți vor să fure în continuare.
Interesant însă (la modul trist) mi se pare că la ora actuală în România ca să înmoi poporul pe când furi de rupi merge să mai defileazi cu anti-comunismul.
Și cu Laslo Tokes.
Aștialalți de stânga săracii n-au o marotă, asta le lipsește, parerea mea... dacă n-o s-o găsească repede, or să piardă!
Or să fure tot ăia cu marota comunismului, or să aducă iar salvatorii din diaspora printr-un software făcut să ne scape de comunismul din capul lor de pe vremea când dădeau cu subsemnatul.
Happy ass-kissing
Grija ta nu ma paste profetule.:) Am invatat bine proverbul " ciinele moare de drum lung si prostu' de grija altuia" Fiecare-i imparat in ograda lui. La mizantropie te inteleg, vorbim exact aceeasi limba cu singura diferenta ca tie inca-ti pasa. Mie nu .Desi uneori de-afara asa se vede. Ziceai de Aderca. Nu nu ma poti compara cu Aderca. Raspunsuri? N-am nici un raspuns de dat. Dar ca cineva care stie sa descifrene cifru o sa-l descifrezi si pe-asta.
Finalul mi-a plăcut mult, cu diminețile albastre ce urcă ca o iederă spre suflet. Fraza cu "cred doar în conturul buzelor tale atunci când îmi spui" mă face să aștept o continuare, dar ceea ce urmează este "nici eu nu știu de ce", iar apoi "doar pentru/ a nu descoperi inevitabilul". Până la sfârșitul poeziei am așteptat să urmeze ceva după spui, și n-a urmat. Personal, mi-a dat impresia de ceva incomplet acolo... În rest, dacă acest punct se repară, poemul va fi foarte frumos. Cel puțin aceasta a fost umila mea părere.
De acord cu Alma in ceea ce priveste finalul. Dar mie mi-a placut poemul pentru ca e scris din suflet de Virgil, eu nu am simtit vreo urma de "contrafacere literara" in toata prozodia asta. Iar asta, cel putin pentru unul ca mine, face toti banii, chiar daca finalul e mai putin reusit. Si ce daca? Tot omul si-o mai "face cu mana lui" cateodata... Ideea mare e ca poetul Titarenco face VIATA "cu mana lui... Altfel, dupa cum spune "ar fi cea mai mizerabila viata".... that's something! Andu
nu, adevarul nu este la mijloc. este unul foarte clar daca mergi la definitia pamfletului. dupa cum se vede, nici eu (baraca, img 2) si nici Adrian(AAA, img 1) nu ne-am suparat, pentru ca, pana la urma, Margas a fost doar autoarea morala a pamfletelor lui Vlad, dar noi doi am fost cei vizati, satirizati. in final, postomodernismul ne arata ca totul a fost spus, numai maniera de a o spune ar trebui sa fie diferita, atractiva, noua. autorul a gasit o maniera excelenta de a satiriza o alta maniera de a satiriza, mai saraca in mijloace de expresie, cea a Margai. ar trebui sa punem punct acestui exces subiectiv, pentru ca nu intereseaza pe nimeni cate kile are unul sau altul, si sa dam Caesarului ce-i apartine. ca dovada, daca autorul vrea sa inceapa si proiectul despre care vorbeam eu ma declar foarte multumita cu img 2, baraca.:)
Viorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
mulţumesc de trecere, te mai aştept.
Livadă de piersici, cu botoșei albi Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic, Foarte mic, Cât un furnic. Inorogul era tare de-o ureche Dar era important, inorogul meu încălțat c-o pereche De botoșei albi. Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte. Erai într-o cadă, citeai dintr-o carte despre războinici și alte grozăvii Pe care-o uitasem sub diafragmă de când îmi căzuse primul dinte. Așteptai, poate, să întreb ceva despre lupta de la Podu Înalt. „- Ce mai faci?” am întrebat eu, sfios ca un mire „-Sire, du-mă la Polul Sud, sire! Să nu mă doară Ochiul ce mi l-ai scos decusară că eu nu te-aș vrea.. Du-mă, să vâslim, să închidem ochii și să vâslim Să închidem ochii și să plutim!.” Ce dragă-mi ești, zeppelino, ce minunat Și acest inorog pe care ți l-am desenat Cu limba pe sân. Și toți acești inorogi pe spinare, în cor, Cum se leagănă, și-mpreună imită un nor!. Ce înalt! Atunci, ne priveam și atât. Cuvintele, și ele, într-un colț al inimii, amuțeau. Se frecau într-un picior și-asmuțeau focul. Era frig, aici, în mijlocul lumii. Ne priveam cu orele și cu anii. Părul tău lung, la-nceput, ne venea bine. Apoi, într-o zi, mă luai și făcui înconjurul lumii. Și-n altă zi, tu sării în lună. -Cum e pe planeta ta? ziceai dintr-o geană. Și dădeai din picior, nervoasă -E frumoasă, cam ca tine așa, lenevoasă, da` merge! -Vin și eu? -Nu. Stai acolo, îți trimit eu o vedere, dacă nu uit! Și veneai. Și-mi dădeai una, de se mișca planeta și-nchidea ochii. -Ce urâtă și tu!. Ne iubeam, dar înghițisem de frică toate cuvintele. Și rămâneam cu ochii deschiși, ca și morți. -Care morți? - Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu. -Care Dumnezeu? -Cum care? Primul furnic, care știe tot, ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse..
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... pentru starea ce nu îmi e deloc străină, frumos așezată în litere, pentru că Ionuț și Marina îți vor spune ei, ce și dacă mai trebuie lucrat. eu prefer să nu. cu un calm de moarte scoteam lucrurile din sertare/ și le asezam la fel în valiză, le atingeam ușor... o nostalgie a plecării amânate pentru niciodată, o tandrețe impusă celor ce ne înconjoară, ca doi amici la o bere vorbind despre Gautama și Becali doar pentru a trece într-o nouă zi. scrie ioana!
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza depărerea lui nicodem :)
pentru textul : cincinal deNu merge adesea_simţeam şi nici ultimele două versuri. În rest, simpatic.
cei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
pentru textul : rugă pentru cei blânzi de"parcă mă îndeamnă, parcă mă ling pe bot gândindu-mă"
si de ce mai stai pe ganduri? poate ne faci o surpriza...:)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deda, Calin merita intr-adevar felicitat pentru implicare si idei!
this is the poem of assumed limits, bianca. a clear and lucid view at the sky, in the cruel and malicious morning, after a good sleep and a wonderful amazing dream. look what i did: i built a fire under the large airport, i put in the middle a great engine, but i didn’t let it to take off. anyway, i’ll think about… thanks a lot.
pentru textul : Solomon Science deAm schimbat, mulțumesc de atenționare.
pentru textul : Teenage angst denu rad, maia. exact cum spui - desprinderile sunt de mai multe feluri. adica mi s ar fi parut inedit sa fi ales un alt reper decat cel crestin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi denico, nu mergea și!
Nuța, cuvintele tale călduroase mă emoționează. îți mulțumesc cu drag și... mi-e dor să te citesc.
tschüs
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna deare cochilie...cu scoica e alta poveste. :)
iar am impresia ca scrii absolut tot ce-ti trece prin minte. dar am rabdare: la un moment dat, vei invata sa plivesti textele.
aici, strofa de mijloc mi se pare mai buna, in celelalte parca folosesti cuvintele cu mana stanga...
pentru textul : detalii deam și eu o întrebare: de ce preferi să spui mail în loc de mesaj? ouăle de diozaur pică taman aiurea
pentru textul : Te caut pe google mai des deOK, dupa chestia asta te astept si cu ceva material. Sa am si eu ceva de citit pe aici prin gradinile suspendate ale semi-doctilor. Andu
pentru textul : Iubire eternă deAlma, la aceste doua intrebari raspunsul se afla pe acest site. Dar la urma urmei nici nu are importanta asta, nu? De vreme ce stii foarte bine ce principii si ce scopuri am urmarit atunci cind l-am inceput.
pentru textul : story of a city deMintea cea de pe urmă; Virgil, abia acum am sesizat greșeala; da, se scrie cu YGREK. Mulțumesc, Eugen.
pentru textul : Monologul lui tata pe skype dede ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
pentru textul : et caetera denu, nu e cu supărări. nu are de ce. „între noi” mie îmi sugerează o anumită prezență tandră. aproape ca a unui copil. poate îmi zboară mie imaginația aiurea. dar cred că „între” ar schimba mult dinamica textului. și ar naște ceva ce poate nu am intenționat inițial. de fapt cred că e interesant de studiat (poate unii ar fi în stare să scrie eseuri) cum este percepută diferența dintre „în” și „între” din perspectiva unui bărbat sau a unei femei care se transpun în text. interesant. dar iar îmi zboară mie imaginația aiurea.
pentru textul : winter love I defiecare poet este profet la masa de scris/în el circulă tot felul de personaje cu mâinile goale/cu legende proprii/iată-mă și pe mine captivă în povestea ta. apropo de nick-ul tau aveam versurile de mai sus scrise de mai mult timp, acum mi le-am amintit. referitor la poem, cel mai mult mi-a placut: în timp ce eu priveam dezbrăcarea ta de mine/ai ajus să semeni cu o zeiță egipteană/rece și mereu din profil. licenta poetica downloatez poezii este originala si reluarea in final a primului vers, ca un laitmotiv, vine sa accetueze zona firewire are esti si in care se intampla chestiuni high-tech la nivel poetic.nanotehnologie si metafore intr-un circuit online. scrijelirea, tatuarea, cioplirea in piele/pe piele cu poezii am mai intalnit-o. mcm
pentru textul : downloadez poezii deBun articol, Virgil! Rece, dur, exact:) bun ton, merită păstrat şi/n poeme!
pentru textul : a murit steve jobs denu stiu ce sa spun, cred ca fiecare cu... perspectiva lui... poetica. nu mi-a trecut prin minte nici rasaritul si nici sabatul, si cu atit mai putin orgia... dar... pot eu oare sa controlez zburdalncia imaginatiei cititorilor mei?... iar despre sfirsit,... ce sa spun... poate fi la fel de mult mozaica nu doar crestina. iar daca as fi ironic as putea sa fac misto de autor si sa ma gindesc la capra cu trei... aaa... aia erau iezi... pardon. anyway, you got the idea...
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II demulțumesc frumos, scris
pentru textul : aici în românia e deja 12 deMultumesc - poate cu penita de la tine o sa-mi iasa mai limpede finalul. :)
pentru textul : Atât de mici deNu cred că este vorba de o referinţă care să facă publicitate unui alt site, cum am citit că e interzis pe Hermeneia. Este un link spre text, ca spre o bibliotecă virtuală, putea fi Scribd sau alt site exclusiv cu texte clasice. Adică era doar o completare a textului meu analitic, care ducea către textul original spre care l-am interpretat. Am observat pe acest site destule linkuri spre youtube sau photobucket sau alte evenimente culturale şi din moment ce nici dvs. nu sunteţi sigur dacă acceptaţi sau nu, eu mai las textul la şantier până voi înţelege eventual de ce. Cum să ştiu eu ce fel de linkuri sunt acceptabile din moment ce nici dvs nu ştiţi?
pentru textul : Scurt pe doi deExcelent text si totodata o polemica de nota zece in versurile "fumatul ucide terorismul ucide SIDA ucide totuși au mai rămas 6 miliarde ce se întâmplă" care arata simplu si eficient nivelul de demagogie in care am ajuns sa traim. In alta ordine de idei, ma dezamageste acest Consiliu Hermeneia care mi se pare desprins din filmele sf cu alieni si care suspenda conturi pe aici intr-o veselie. Intr-un fel aproape incredibil, Hermeneia a ajuns (si nu inteleg cum) la acest capitol (sanctionarea membrilor sai) sa intreaca in stupiditate chiar pe marea agonia.ro, care era pana acum un etalon al stupiditatii pastrat la institutul de unitati de masura de la goeteborg la capitolul "unitatea de masura a stupiditatii umane". Acest etalon este facut din titaniu 21+ si masoara 1.45365m adica lungimea exacta a prostiei umane, dupa ultimele studii publicate de national geographic. Desigur exista voci care spun ca stupiditatea europeana este mai lunga pe cand cea americana este mai groasa, dar aceste voci au fost repede catalogate de oamenii de stiinta ca fiind speculative si s-a revenit la etalonul stabilit de agonia.ro, adica 1,45365m pentru stupiditatea umana. Este cazul ca acesta sa fie ajustat cu corectia logaritmica introdusa de hermeneia.com, adica (1,3)fi/5*ln(3/pi) care ne duce la o valoare mai exacta de 1,453653987112987. O contributie remarcabila adusa poeziei de catre Consiliul Hermeneia, pe care nu pot decat sa o salut cu o plecaciune plecacioasa. Tineti-o asa fratilor daca tot nu aveti ceva mai bun de facut. Andu
pentru textul : Pixeli deBârfe, Andule; nu crede orice! ;) Plăcută senzație în urma lecturării. M-am așezat ceva timp sub soarele tău. Constat: ai scris poezie. Cris
pentru textul : nu scriu poezie dePărerea mea este că natura problemei este alta, anume că dacă astăzi furi un ou mâine vei fura un bou, iar la noi în țară se fură prea în progresie geometrică, e un concurs care pare că nu se mai termină, înseamnă că avem o țară bogată, nu?
pentru textul : Naţiune şi populaţie deToți au furat și toți vor să fure în continuare.
Interesant însă (la modul trist) mi se pare că la ora actuală în România ca să înmoi poporul pe când furi de rupi merge să mai defileazi cu anti-comunismul.
Și cu Laslo Tokes.
Aștialalți de stânga săracii n-au o marotă, asta le lipsește, parerea mea... dacă n-o s-o găsească repede, or să piardă!
Or să fure tot ăia cu marota comunismului, or să aducă iar salvatorii din diaspora printr-un software făcut să ne scape de comunismul din capul lor de pe vremea când dădeau cu subsemnatul.
Happy ass-kissing
Grija ta nu ma paste profetule.:) Am invatat bine proverbul " ciinele moare de drum lung si prostu' de grija altuia" Fiecare-i imparat in ograda lui. La mizantropie te inteleg, vorbim exact aceeasi limba cu singura diferenta ca tie inca-ti pasa. Mie nu .Desi uneori de-afara asa se vede. Ziceai de Aderca. Nu nu ma poti compara cu Aderca. Raspunsuri? N-am nici un raspuns de dat. Dar ca cineva care stie sa descifrene cifru o sa-l descifrezi si pe-asta.
pentru textul : jurnal de nesomn III deFinalul mi-a plăcut mult, cu diminețile albastre ce urcă ca o iederă spre suflet. Fraza cu "cred doar în conturul buzelor tale atunci când îmi spui" mă face să aștept o continuare, dar ceea ce urmează este "nici eu nu știu de ce", iar apoi "doar pentru/ a nu descoperi inevitabilul". Până la sfârșitul poeziei am așteptat să urmeze ceva după spui, și n-a urmat. Personal, mi-a dat impresia de ceva incomplet acolo... În rest, dacă acest punct se repară, poemul va fi foarte frumos. Cel puțin aceasta a fost umila mea părere.
pentru textul : eu nu cred deDe acord cu Alma in ceea ce priveste finalul. Dar mie mi-a placut poemul pentru ca e scris din suflet de Virgil, eu nu am simtit vreo urma de "contrafacere literara" in toata prozodia asta. Iar asta, cel putin pentru unul ca mine, face toti banii, chiar daca finalul e mai putin reusit. Si ce daca? Tot omul si-o mai "face cu mana lui" cateodata... Ideea mare e ca poetul Titarenco face VIATA "cu mana lui... Altfel, dupa cum spune "ar fi cea mai mizerabila viata".... that's something! Andu
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II denu, adevarul nu este la mijloc. este unul foarte clar daca mergi la definitia pamfletului. dupa cum se vede, nici eu (baraca, img 2) si nici Adrian(AAA, img 1) nu ne-am suparat, pentru ca, pana la urma, Margas a fost doar autoarea morala a pamfletelor lui Vlad, dar noi doi am fost cei vizati, satirizati. in final, postomodernismul ne arata ca totul a fost spus, numai maniera de a o spune ar trebui sa fie diferita, atractiva, noua. autorul a gasit o maniera excelenta de a satiriza o alta maniera de a satiriza, mai saraca in mijloace de expresie, cea a Margai. ar trebui sa punem punct acestui exces subiectiv, pentru ca nu intereseaza pe nimeni cate kile are unul sau altul, si sa dam Caesarului ce-i apartine. ca dovada, daca autorul vrea sa inceapa si proiectul despre care vorbeam eu ma declar foarte multumita cu img 2, baraca.:)
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deViorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
pentru textul : Fuga din mine demulţumesc de trecere, te mai aştept.
Livadă de piersici, cu botoșei albi Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic, Foarte mic, Cât un furnic. Inorogul era tare de-o ureche Dar era important, inorogul meu încălțat c-o pereche De botoșei albi. Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte. Erai într-o cadă, citeai dintr-o carte despre războinici și alte grozăvii Pe care-o uitasem sub diafragmă de când îmi căzuse primul dinte. Așteptai, poate, să întreb ceva despre lupta de la Podu Înalt. „- Ce mai faci?” am întrebat eu, sfios ca un mire „-Sire, du-mă la Polul Sud, sire! Să nu mă doară Ochiul ce mi l-ai scos decusară că eu nu te-aș vrea.. Du-mă, să vâslim, să închidem ochii și să vâslim Să închidem ochii și să plutim!.” Ce dragă-mi ești, zeppelino, ce minunat Și acest inorog pe care ți l-am desenat Cu limba pe sân. Și toți acești inorogi pe spinare, în cor, Cum se leagănă, și-mpreună imită un nor!. Ce înalt! Atunci, ne priveam și atât. Cuvintele, și ele, într-un colț al inimii, amuțeau. Se frecau într-un picior și-asmuțeau focul. Era frig, aici, în mijlocul lumii. Ne priveam cu orele și cu anii. Părul tău lung, la-nceput, ne venea bine. Apoi, într-o zi, mă luai și făcui înconjurul lumii. Și-n altă zi, tu sării în lună. -Cum e pe planeta ta? ziceai dintr-o geană. Și dădeai din picior, nervoasă -E frumoasă, cam ca tine așa, lenevoasă, da` merge! -Vin și eu? -Nu. Stai acolo, îți trimit eu o vedere, dacă nu uit! Și veneai. Și-mi dădeai una, de se mișca planeta și-nchidea ochii. -Ce urâtă și tu!. Ne iubeam, dar înghițisem de frică toate cuvintele. Și rămâneam cu ochii deschiși, ca și morți. -Care morți? - Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu. -Care Dumnezeu? -Cum care? Primul furnic, care știe tot, ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse..
pentru textul : pe sub flori mă legănai dePagini