Nu iti fa nici o problema Vacarasule, este evident ca nu avem nici un punct comun in ceea ce priveste poezia si probabil nici literatura in general. Se mai intimpla, nu esti primul si cu siguranta nu vei fi ultimul.
maria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
pentru mine poezia incepe de la „corpurile voastre sunt acoperite
de pânze negre” ce-i mai sus e ok, nu-mi spune foarte multe, banuiesc ca s-a vrut a fi un preludiu, o introducere. Ai grija la timpuri, ca de ex aici ”el ne-ar fi așteptat în fiecare zi când ajungem acasă” - cand am fi ajuns acasa; s-ar putea sa fi optat pentru ruptura asta, dar este putin disonant, zic eu. :)
1. Daca doresti sa nu ne impartasesti din ceea ce este "particular" de ce ai mai adus asta in discutie si mai ales de ce justifici un demers prin ceva neverificabil? Oricum intrebarea mea viza un raspuns simplu si cred ca l-am obtinut. 2. Deci au fost doua femei si un barbat, nu au fost colaje "ci altceva" (cam indeterminat)... treaba asta are legatura cu incalcarea regulamentului pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l respectam de aceea te-am rugat, in zadar, sa ma lamuresti. 3-4. Cobaii am fost noi, membrii hermeneia... aici raspunsul tau este cel putin sarcastic si greu de inteles de catre cei care ti-au oferit feed-backul de care probabil ai avut nevoie. 5.Sper ca cei care au stiut sa nu fie din randul acelora pusi sa vegheze la respectarea regulilor. Cred ca intelegi ca e inerent ca oamenii sa intrebe atunci cand sunt nelamuriti... onorabil ar fi, din acelasi gest de curtoazie de care ne-ai vorbit, sa incerci sa raspunzi. Nu de alta dar mie tot Aranca imi vine sa-ti zic desi am stat candva, la un cenaclu, la aceeasi masa :)
Cine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
god, ce cuvânt inspirat! un fel de quarc lingvistic
pe românește, desigur că există 'ticsită' însă nu este vorba despre acest banal cuvânt, așa-i?
este vorba despre 'tixită', care e cu totul altceva
eu nu știu ce e 'tixită' dar de vină este incultura mea
Te rog să nu schimbi că ar fi aiurea
Ideea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
Într-adevăr, Monica, un text reușit. Poate că sunt prea multe intercalări, dar nu știu cum în dimineața aceasta asta mi se pare tocmai ingredientul cheie al scrierii tale. Mai fericită varianta fără semne de punctuație, Alma a avut inspirație bună să-ți sugereze asta. Încercam, recitind, să îți spun care pasaj mi se pare cel mai reușit, dar nu pot "tăia" nimic, s-ar duce tot eșafodajul :-) Un singur vers mi se pare prea explicit și parcă nu se încadrează aici: "Așa de interioare că-mi devin exterioare". Parcă și văd toată forfota aceea de pe un imaginar platou de filmare... cu prea mulți regizori.
sunt doar curioasa sa aud opinii pertinente, indiferent daca sunt sau nu pozitive... nu cred ca am avut alt motiv, privind adanc inauntrul meu. sau poate sufar de vedetism...?! si m-am chinuit pe toate caile posibile sa fiu pe locul intai la cele mai citite poezii...?! asa sa fie...?! poate am in mine samanta de rebel?! sau poate nu am inteles, pur si simplu, cum devine treaba... anyway, scuze mari! sa scot textul...? sa nu-l scot? sa-l mai las sa nu-l mai las...? imi spuneti. mi-am insusit si imi asum. (cu tot cu pam-pam) madalina, uite de ce am pus textul... vezi?! sa comentezi si tu o data in viata la mine :) joke!!! alina, fireste ca nu am citit regulamentul (dar tu ma cunosti bine si stii...) no joke! virgil, explicatia pe care trebuia sa o dau am dat-o deja, fara urma de joke, si mi-am luat si ciufuleala (poate era mai bine sa se stie, ca sa nu mai iau alta... aici e joke!) dorin, nu am secrete fata de tine. :) as fi insistat mai mult asupra incintei automobilului si a poposirii lor in interior (mai putin a portarului care doar vegheaza. in rest, repet a milioana oara, exagerand, "...muntele everest". tu chiar nu o iei in joke. sa nu tipati la mine ca va trebui sa raspund si ma dor o amigdala si o ureche de crap.
Blanc et vert, deux couleurs qui forment un universe dans lequel quelqu'un (le poet ou l'homme qui passe la limite) pourrait trouver la tranquilleté ou la route de laquelle les racines sont ouvertes par les graines. Je voudrais remarquer le title de ce poème.
O poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie. O cursivitate desăvârșită a poeziei, o cadență armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Și am dat peste niște cuvinte, care șin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârșit", "firește", "până la urmă"), și, în plus, cred că aici contribuie și formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
de aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
Ce-mi place mie cand Virgil nu scapa niciun prilej sa ma asocieze cu plagiatul! Si cu altele, dar plagiatul e pe primul loc. E satisfactia lui si momentul lui de putere. I take a bow master blaster. Te rog sa-mi spui Virgile daca vrei cand am insinuat eu macar o singura data ca tu ai fi plagiat! Nu tu, ci eu sunt vinovat de plagiat, e clar, ok? De cate ori vrei sa o repeti? Eu sunt un plagiator. Punct. Tu nu esti vinovat de plagiat in niciun caz, esti vinovat doar de fixism, dar nici macar asta nu e o vina pentru ca nu este inclusa la capitolul vini si in plus mai este si natura ta (nimeni nu e vinovat de natura sa) asa te-ai nascut tu, fixat. Cat priveste acest text, autorul da dovada de o acuta lipsa de subtitlitate vecina cu mediocritatea cand ii raspunde lui Dorin in felul in care ii raspunde. Poemul mi se pare prea incordat, prea inversunat. De parca autorul vrea sa isi incerce muschii literari facuti cu steroizi intr-o epoca in care mai degraba intorci capul dupa o silueta asa, mai subtire si mai eleganta. Andu
am citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate
intuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
a fost la început diferit. apoi cineva a spus ca e "prea diferit" si ca oarecum "umbreste" prestanta titlului. cred ca va trebui sa gasim o solutie de mijloc
Ottilia, n-o lăsa să plece în străinătate, pe-aici mai sînt dolari de cîştigat, legi de legiferat, melodii de fluierat şi cîte altele...
îţi stă bine să nu-ţi pese, ignoro şi scrie, ca să mai citim şi noi despre-ai lui mitrache şi rudele lor şi despre cei rămaşi cu sufletul ca miriştea :)
Sunt două strofe cumva complementare. Și în prima cred că te regăsești mai adânc. E un o trecere spre alt fel de stare hipnoidă. deși nici așa nu aș numi-o. Da, cred că ai dreptate cu ultimul vers. Voi modifica atunci când va fi. Mulțumesc, Dahaar.
E ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
mama ce-mi place!!! asteptam de mult sa citesc un astfel de poem. lunatic, dans la foulle, in spirala. sfarsitul l-as fi simtit un pic altfel, dar poemul are coerenta necesara, vartejul care sa produca si sa induca starile necesare. felicitari!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu iti fa nici o problema Vacarasule, este evident ca nu avem nici un punct comun in ceea ce priveste poezia si probabil nici literatura in general. Se mai intimpla, nu esti primul si cu siguranta nu vei fi ultimul.
pentru textul : poetul III demaria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
pentru textul : Tohu vabohu depentru mine poezia incepe de la „corpurile voastre sunt acoperite
pentru textul : electric - poeme de iarnă dede pânze negre” ce-i mai sus e ok, nu-mi spune foarte multe, banuiesc ca s-a vrut a fi un preludiu, o introducere. Ai grija la timpuri, ca de ex aici ”el ne-ar fi așteptat în fiecare zi când ajungem acasă” - cand am fi ajuns acasa; s-ar putea sa fi optat pentru ruptura asta, dar este putin disonant, zic eu. :)
1. Daca doresti sa nu ne impartasesti din ceea ce este "particular" de ce ai mai adus asta in discutie si mai ales de ce justifici un demers prin ceva neverificabil? Oricum intrebarea mea viza un raspuns simplu si cred ca l-am obtinut. 2. Deci au fost doua femei si un barbat, nu au fost colaje "ci altceva" (cam indeterminat)... treaba asta are legatura cu incalcarea regulamentului pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l respectam de aceea te-am rugat, in zadar, sa ma lamuresti. 3-4. Cobaii am fost noi, membrii hermeneia... aici raspunsul tau este cel putin sarcastic si greu de inteles de catre cei care ti-au oferit feed-backul de care probabil ai avut nevoie. 5.Sper ca cei care au stiut sa nu fie din randul acelora pusi sa vegheze la respectarea regulilor. Cred ca intelegi ca e inerent ca oamenii sa intrebe atunci cand sunt nelamuriti... onorabil ar fi, din acelasi gest de curtoazie de care ne-ai vorbit, sa incerci sa raspunzi. Nu de alta dar mie tot Aranca imi vine sa-ti zic desi am stat candva, la un cenaclu, la aceeasi masa :)
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deCine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
pentru textul : pretext degod, ce cuvânt inspirat! un fel de quarc lingvistic
pentru textul : meditaţie la amiază depe românește, desigur că există 'ticsită' însă nu este vorba despre acest banal cuvânt, așa-i?
este vorba despre 'tixită', care e cu totul altceva
eu nu știu ce e 'tixită' dar de vină este incultura mea
Te rog să nu schimbi că ar fi aiurea
Ideea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
pentru textul : stele de lapte deÎntr-adevăr, Monica, un text reușit. Poate că sunt prea multe intercalări, dar nu știu cum în dimineața aceasta asta mi se pare tocmai ingredientul cheie al scrierii tale. Mai fericită varianta fără semne de punctuație, Alma a avut inspirație bună să-ți sugereze asta. Încercam, recitind, să îți spun care pasaj mi se pare cel mai reușit, dar nu pot "tăia" nimic, s-ar duce tot eșafodajul :-) Un singur vers mi se pare prea explicit și parcă nu se încadrează aici: "Așa de interioare că-mi devin exterioare". Parcă și văd toată forfota aceea de pe un imaginar platou de filmare... cu prea mulți regizori.
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber desunt doar curioasa sa aud opinii pertinente, indiferent daca sunt sau nu pozitive... nu cred ca am avut alt motiv, privind adanc inauntrul meu. sau poate sufar de vedetism...?! si m-am chinuit pe toate caile posibile sa fiu pe locul intai la cele mai citite poezii...?! asa sa fie...?! poate am in mine samanta de rebel?! sau poate nu am inteles, pur si simplu, cum devine treaba... anyway, scuze mari! sa scot textul...? sa nu-l scot? sa-l mai las sa nu-l mai las...? imi spuneti. mi-am insusit si imi asum. (cu tot cu pam-pam) madalina, uite de ce am pus textul... vezi?! sa comentezi si tu o data in viata la mine :) joke!!! alina, fireste ca nu am citit regulamentul (dar tu ma cunosti bine si stii...) no joke! virgil, explicatia pe care trebuia sa o dau am dat-o deja, fara urma de joke, si mi-am luat si ciufuleala (poate era mai bine sa se stie, ca sa nu mai iau alta... aici e joke!) dorin, nu am secrete fata de tine. :) as fi insistat mai mult asupra incintei automobilului si a poposirii lor in interior (mai putin a portarului care doar vegheaza. in rest, repet a milioana oara, exagerand, "...muntele everest". tu chiar nu o iei in joke. sa nu tipati la mine ca va trebui sa raspund si ma dor o amigdala si o ureche de crap.
pentru textul : portarul de la spital deRaluca, ajunge.
pentru textul : Alb şi roşu deBlanc et vert, deux couleurs qui forment un universe dans lequel quelqu'un (le poet ou l'homme qui passe la limite) pourrait trouver la tranquilleté ou la route de laquelle les racines sont ouvertes par les graines. Je voudrais remarquer le title de ce poème.
pentru textul : Blanche de solitude deO poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie. O cursivitate desăvârșită a poeziei, o cadență armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Și am dat peste niște cuvinte, care șin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârșit", "firește", "până la urmă"), și, în plus, cred că aici contribuie și formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
pentru textul : pustiul-memorie deVăd că degeaba las comentarii în care cer și eu o lămurire la o întrebare, că nu-mi răspunde nimeni. Marian
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos dede aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
pentru textul : îți descopăr privirea deDensă ceață în ultimele 4 versuri... Nerăbdător ca un copil, ați aruncat vopseaua pe o pânză valoroasă, aproape de final. Impertinent, Cristi
pentru textul : interior de ceață 2 deda, ai dreptate, suna mai bine.
pentru textul : Eve postmoderne deMultumesc Paul, imi place schimbarea de viteze cind si cum e necesara - poetic or otherwise :p
pentru textul : brb deCe-mi place mie cand Virgil nu scapa niciun prilej sa ma asocieze cu plagiatul! Si cu altele, dar plagiatul e pe primul loc. E satisfactia lui si momentul lui de putere. I take a bow master blaster. Te rog sa-mi spui Virgile daca vrei cand am insinuat eu macar o singura data ca tu ai fi plagiat! Nu tu, ci eu sunt vinovat de plagiat, e clar, ok? De cate ori vrei sa o repeti? Eu sunt un plagiator. Punct. Tu nu esti vinovat de plagiat in niciun caz, esti vinovat doar de fixism, dar nici macar asta nu e o vina pentru ca nu este inclusa la capitolul vini si in plus mai este si natura ta (nimeni nu e vinovat de natura sa) asa te-ai nascut tu, fixat. Cat priveste acest text, autorul da dovada de o acuta lipsa de subtitlitate vecina cu mediocritatea cand ii raspunde lui Dorin in felul in care ii raspunde. Poemul mi se pare prea incordat, prea inversunat. De parca autorul vrea sa isi incerce muschii literari facuti cu steroizi intr-o epoca in care mai degraba intorci capul dupa o silueta asa, mai subtire si mai eleganta. Andu
pentru textul : tăceri deam citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate
pentru textul : mater misericordiae desugerează*
pentru textul : Cruzimi deintuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Mulțumesc de informații.
ok.
pentru textul : o călătorie cu darwin denow, do it.
felicitari! respect efortul depus pentru indeplinirea acestei manifestari. imi pare rau ca nu am ajuns, abia astept sa vad antologia.
pentru textul : Virtualia în real decu siguranţă, e corect va ști. infantil e posibil. personal nu văd de ce ar fi textul asta. mulțumesc pentru citire.
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee de19.06.2012;
23:27
@bott.
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi dea fost la început diferit. apoi cineva a spus ca e "prea diferit" si ca oarecum "umbreste" prestanta titlului. cred ca va trebui sa gasim o solutie de mijloc
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deOttilia, n-o lăsa să plece în străinătate, pe-aici mai sînt dolari de cîştigat, legi de legiferat, melodii de fluierat şi cîte altele...
îţi stă bine să nu-ţi pese, ignoro şi scrie, ca să mai citim şi noi despre-ai lui mitrache şi rudele lor şi despre cei rămaşi cu sufletul ca miriştea :)
pentru textul : singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă deSunt două strofe cumva complementare. Și în prima cred că te regăsești mai adânc. E un o trecere spre alt fel de stare hipnoidă. deși nici așa nu aș numi-o. Da, cred că ai dreptate cu ultimul vers. Voi modifica atunci când va fi. Mulțumesc, Dahaar.
pentru textul : Adormire deE ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
pentru textul : Moonlight redemption demama ce-mi place!!! asteptam de mult sa citesc un astfel de poem. lunatic, dans la foulle, in spirala. sfarsitul l-as fi simtit un pic altfel, dar poemul are coerenta necesara, vartejul care sa produca si sa induca starile necesare. felicitari!
pentru textul : ascult jazzul singur și plouă deThorkild, îți mulțumesc. E un text scris într-o noapte de toamnă târzie, frig, ploaie. Interesant că tu ai simțit vara aici. Cea din suflet.
pentru textul : jasmine dePagini