Profetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.

Lelia, ce nu înțeleg eu este întrebarea dvs. În primul rînd pentru că generalizează. Apoi pentru că pare așa un fel de supărare. Mi-am exprimat părerea despre un text. E părerea mea. Poate să fie corectă sau incorectă. De vreme ce vreți o apreciere pozitivă de la mine se pare că părerea mea are valoare. )asta e o interpretare personală). Dacă are valoare părerea mea, asta este pentru că probabil sînt (sau mă străduiesc să fiu) exigent și corect. Deci dacă îmi cereți să "renunț" la asta implicația este că părerea mea nu va mai valora doi bani și deci nu vă va mai interesa. Deci, observați paradoxul? Așadar singura soluție este să vă apucați să scrieți bine, cel puțin pe Hermeneia. Fiindcă eu pe aicea îmi fac veacul. Și am același entuziasm să apreciez ceva ce este scris bine și are valoare după cum am mă exprim caustic atunci cînd ceva este mediocru. Nu am timp să citesc totul și sînt multe pe care le ignor. Uneori ignor și nu mă exprim cu privire la textele proaste, mai ales cînd autorii recidivează. Dacă nu vreți să îmi exprim părerea despre ce scrieți pot sa vă îndeplinesc dorința. Nu știu cum sînt toate textele pe care le-ați postat aici. Nu le-am citit încă.

citeva sublinieri (sau observatii) pe un text ce nu merita abandonat in totalitate: - exista unele imagini fortate (nu numai torsionate as spune) si poate prea cautate "de parcă m-aș afla în picturile lui dali căutându-mi inima prin măruntaie de fecioară" sau "îmi e foame de viață cum spuneam în lipsa ta aș mânca mustățile pictorului" carora practic nu prea le gasesc sensul (decat hilar), ma refer la a cauta inima prin maruntaiele de fecioara si pofta subita de a minca mustatile cuiva fie si ale bietului Dali... - iarasi, ca imagine plastica, nu stiu cum o rama a unei panze te poate cocota: "pașii tăi adică rama pânzei ce mă cocoață acum" - si nici cit de hilara pare comparatia: "ochii ca niște picioare lungi de elefant" si nu in ultimul rind, atentie la legaturile de genul "a timpului acesta minunat"... compromite textul...

iar pentru următoarele versuri ai aprecierea mea:

zăpezile s-au retras
într-un tîrziu în ceruri

Bine ai venit Nicholas,

Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.

Cu drag,

Poate ar trebui să desparți prima strofă în două ca să nu se citească dintr-o suflare, cam lungă și deci obositoare. Îmi plac imaginile "undeva într-un ochi spart/ un păianjen își face veacul înfometat", "lumină pâlpâie și lasă umbre în patul meu/ catedrală unde privighetorile nu pot cânta" și finalul. Aș fi vrut să spun "frumos poem, Laurențiu" dar nu mai sunt sigură cui mă adresez de fapt având sub ochi femininul din versul #15.

parerea mea este ca textul vrea sa faca ceva dar nu reuseste. pur si simplu nu trece de un fel de contemplare prozodica.

lucruri expresive în textul tău, Gina. şi mai simt acea amplificare şi prin creşterea numărului de versuri cu fiecare strofă. un poem care începe creştineşte şi se sfârşeşte cu o cucerire...

Andu, felicitari, vad aici un poem bun, un poem al realitatii imediate, un poem al clipelor. Mi-a placut foarte mult degajarea care reiese din versuri, modul in care spui franc tot ceea ce crezi ca ar trebui sa spui. Reusesti sa dai impresia unui dialog firesc si asta e foarte bine. Felicitari petre

... mda.

nu știu de ce, dar nu are importanță. important e că exiști. relegatul de la tomis. mulțumiri.

vazusem poemul de acum doua zile, dar am asteptat ca situl sa reintre in normal.
ingenios jocul de cuvinte din care ia nastere ideea... de fapt, cred ca e invers, cuvantul e o consecinta a ideii, a starii.
pana la ultimile doua strofe, poemul e unul exemplar - cel putin in ce ma priveste - prin limpezime si directete. finalul e mai conciliant, dar banuiesc ca aceasta a fost intentia autoarei,
pe care o salut si ma bucur sa o revad. :)

ceea ce mi a placut m-a facut sa las semn aici. corul, pestera cu liliecii si painea. cred ca aceste elemente ar fi fost suficiente pt un text. as fi pus corul sa cante de mai multe ori (de asta i se spune cor :P ), as fi legat liliecii de framantarea painii sufletului :D si as fi razbit asa, cumva la lumina. insa, secvential, pot accepta apoi marea clopotul si sangele surd izbit de lutul buzelor. totusi, introducerea decorului primavaratec induce senzatia aceea de trop, de amestec. cum spunea mai ieri o doamna domnului ei: "dragă, simplifică peisajul..."

Adriana, Bobadil, Corina, Paul, Mariana, Mădălina, cu iertare pentru că nu am să dezvolt răspunsuri individuale, vă mulţumesc pentru timp şi semne!
Sărbători fericite!