eu nu am de gand sa- mi apar in vreun fel textul, nici eu nu il vad ca fiind foarte reusit.
daca nu v-a transmis nimic, hm.. asta e.
multumesc pentru parere.

acest "praf de nimfa" mi-a intrat in ochi de 7 ori. poemul sau experimentul se repeta ca o banda de magnetofon stricata. de ce se permit multiple postari al aceluiasi material? autorul asta mai traieste sau a murit? din 2008 n-a mai postat nimic. sa fie trecut la fier vechi!

Deşi totul din acest text e din zona "rece", poezia este una care emană candoare/ delicateţe / păsare, pentru că toamna e cea personificată, dar la cititor, în cele din urmă, ajunge o fiinţă.

Foarte faine "toamna asta se lipește de pămînt
ca un bolnav de marginea dură a patului". (poate că "dură" ar putea lipsi).

Aici "chicotește răgușit a fum
respiră a ceață" aş scrie "respiră ceaţă", ca să evit repetiţia.

Nu ştiu ce să spun despre dublul "nu vrea să moară". Parcă e bine, parcă ar putea lipsi al doilea, parcă ar merge scurtat ("şi se ridică din nou în capul oaselor / nu vrea"). Nu ştiu.

Bine ai venit Nicholas,

Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.

Cu drag,

E plăcută descoperirea unor detalii despre nume şi locuri cunoscute. Mai ales, fiind scrise cu talent. Aştept urmarea!

timpul cu multiplele lui fatete din noi imprejurul nostru timpul regasirii timpul ireductibil ireversibil pastrindu-si inevitabil rolul de cenzor intre noi si Lumina. cui ii este oare ingaduit sa traiasca in afara timpului decit Poetilor?

dar asta e menit sa insemne mult mai mult

Este mai amplă. Poţi fi nu ştiu ce „ist” pt. că eşti. Sau pt. că aşa e la modă la un moment dat, prin mimesis. Cum eu, ca cititor, pt. că asta sunt, n-am afirmat nici o dată că mă cred „producător” şi dacă încerc să şi „produc” proză şi poezie nu o fac cu prea multă convingere (am ales, ca posibilitate de exprimare, eseistica care, se pare, mi se potriveşte), am, la rândul meu, libertatea de a rezona cu o anumită structură artistică încadrată într-un anumit «istm» sau nu. Dar tot ca „receptor”, în afară de a-mi exprima afinitatea (asta în eseistică) încerc să şi „percep” vibraţia celui care „produce” (proză/poezie). Şi, mi se pare, că în acest fel pot deosebi „autenticul” de „mimesis”. Din acest motiv, în comentarii şi nu în eseuri, îmi permit să aprob, uneori, când e cazul, texte care contravin „sensibilităţii” mele. Din punctul altora de vedere acest mod pare a fi duplicitar. Eu îl cred „raţional”, dacă poţi fi raţional vizavi de artă.

Textul acesta, ca şi altele intitulate „minimaliste” sau cum le voi mai boteza, sunt tot un fel de eseistică, spre deosebire de com-uri. Iar când nu pun nici o etichetă unui text (pezie/proză), scriu şi eu cu nostalgia vremurilor în care chiar credeam că sunt „poet/prozator” . Şi uit că – vârsta este de vină – am devenit mai „lucid” (daca chiar am devenit).

P.S. Profetule, să nu îţi facă nici o dată (nici dumitale, nici altora) impresia că aş fi o „mimoza senzitiva” şi că nu pot deosebi o observaţie pe marginea căreia se poate dialoga de una „ostila”. Cât priveşte ultima categorie, iau lucrurile în joacă – câte o dată depăşind măsura; dar, pe aici sper că nu s-a întâmplat – şi lucrurile revin la normal.

cam off-topic asa, dar nu ma pot abtine - aleg melodia "partons-vite" (kaolin) din lista de winamp si incep sa-ti citesc poezia. fix acceasi stare.

on topic - "poate anul acesta îmi va spune cineva că uimirea trăiește
și e undeva în siguranță"

- foarte faine versurile astea doua. atat de faine incat mai ca as renunta la ultimul. care suna bine, dar e cam tocit in ultima vreme.

eu tot n-am înțeles de ce nu s-a putut numi textul "orb cu einstein". ce rost are această folosire aici a limbii engleze? doar așa, de amoru' artei..? Dacă e așa atunci iată un exemplu în favoarea celor care au oroare de folosirea aiuristică a limbii engleze în aceste încercări de poezie românească.

o să mă înregistrez și-o să vă arăt cum se citește un poem

nu, nu m-am prins. ceea ce ai vrut dumitale sa atentionezi, este de fapt faptul ca nu ti-ai permite sa vb cu fica ta asa cum vb cu mine. te credeam om serios. dar te-ai dovedit a fi destul de needucat. imi pare rau, la virsta matale, avind o fata de 17 ani. nu te mustra deloc constiinta?

Recunosc, uneori nu mai citesc ce scriu autorii pe care îi știu pentru ca să pot citi și ce scriu alții. Sîntem o funcție de timp cu limită fixă. Fără infinit aici. Alteori revin și citesc. Probabil e căutătorul de comori și vechituri din mine. Exploratorul. Un text fantastic tocmai pentru că în ciuda tehnicismelor precum sms și mașina de spălat, are poezie pînă la refuz. Ca o tragedie antică.

hei, ce de lume aici. george, ce sa zic, poate ca ai dreptate cu acea redundanta. multumesc pentru (re). andu, ce-mi place mie de tine cand ma critici, zau asa, ca prea m-ai laudat in ultima vreme ;)). sa stii ca m-am gandit si eu la varianta cu pline, dar crede-ma pe cuvant ca niciun (fel de) spatiu nu e gol, nici chiar cel dintre cuvinte. ma rog, exercitiul meu de imaginatie, acum ca pentru tine-s in nowhere's land, poate mie-mi place, mai stii? si, pana la urma, banalitatea si mediocritatea sunt punctele mele forte =)) de ce as incerca ceva genial? :))