"Rune, pretutindeni rune,/ Cine vă-nseamnă, cine vă pune?" (L. Blaga).
Leonard, e firesc să-ţi placă "tecstul" acesta. Tu însuţi explici convingător de ce. În orice caz, poezia "cârciumilor" vădeşte o lungă (şi fertilă) carieră, de la Villon la simbolişti (la noi, între alţii, Bacovia) şi până la autorii de acum un ceas (Nichita Stănescu, implicit poetic şi evident, existenţial) şi de azi (nu mai dau exemple).
Mă asociez la peniţă, dar nu mai dau încă una.
Virgil, mă văd nevoit să-ţi spun că m-ai dezamăgit puţin. Dar nu eşti primul. Şi nici ultimul. Nu înţeleg cum poţi duce tu o discuţie (deşi e mult spus "discuţie") literară într-un punct cultural sau patrotic. Chestia asta:
"trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" (moldovenesc, ha?) e murdară. De unde ştii tu cât am umblat eu? Şi chiar dacă ar fi aşa - contează dacă e moldovenesc, oltenesc sau ardelenesc acel izolaţionism"?! Şi de când trebuie să fii umblat în toată lumea ca să-ţi dai seama că nu poţi surprinde sub nicio formă spiritul unei naţii, liric vorbind, în limba alteia?
În ceea ce priveşte "prelinge încet" e un pleonasm prin definiţie. Faptul că un lichid se prelinge în 3 secunde, iar altul în 5, nu anulează sensul încorporat de "încet" al termenului de "prelinge".
Enunţul ipotetic: mierea de albine se prelinge mai încet decât apa" e perfect valid, pentru că stabileşte raporturi. Dar "mierea de albine se prelinge încet' e pleonasm si punct. Oricât am umblaţi am fi prin lume au ba.
Din comentariile tale de mai sus ["nu vreau sa speculez", "o fi indragostita" sua astenica, o fi de la "comportament", "sa o ajute cineva sa isi revina"], ma intreb oare ce imagine isi face despre mine un nou venit pe acest site.
Iti amintesc faptul ca e a treia oara cand imi faci observatie in public [prima data - cand am comentat-o "de rau" pe Madim, a doua oara - cand m-ai dat afara din echipa editoriala, prin 2006 parca]. Nu vad ce mare greseala catastrofala am facut ca am afirmat ceva despre textele postate pentru concurs. Orgoliile sunt prea mari, pentru mine, pe acest site, ca de altfel, pe toate site-urile de acest gen.
Ai vreo suspiciune că cineva s-a inspirat din textul tău?! E o suspiciune gravă din toate punctele de vedere.
Cât despre unele opinii, era mai înțelept dacă ar fi fost sub formă de sugestii atunci când s-a propus formatul acestui concurs.
Acum, la jumătatea lui, opiniile au un fel de iz de superioritate.
eu vă mulțumesc, am mai corectat, n-am fost atentă, graba asta... mulțumesc pentru penița de "încurajare", sper să mă ridic la nivelul vostru cât de curând și să beneficiez de penițe pe merit, adică "calitate".
silvia,comentariul tau îmi serveste ca reper caci ma interoghez cum se poate scrie când avem doua destinatii sufletesti,o patrie(românia) si o tara(franta),care se suprapun ,se ating,ma prind într-un vârtej admirativ,întâlnirea spectaculara a doua culturi fascinante care îmi locuiesc mintea zi de zi si ma "framânta" ca doua placi tectonice...
de aceea pare o lava ,in aparenta calma ,ce se depune încet încet si uneori "se spune" ,ma lasa sa o "vad" ...astept aceste "sedimente" ca un vânator la pânda ,fara a ucide ci mai degraba sa -si poata mângâia "prada"
iti multumesc si multa inspiratie...
alma, greu de precizat starea care m-a făcut să creez aceste descrieri mai mult sau mai puțin greoaie. mulțumesc pentru vizită și apreciere! actaeon, ai precizat foarte bine faptul că încerc să-i induc cititorului anumite stări. versul acela poate suna mai lipsit de naturalețe, dar locul îi este acolo, evident, în opinia mea. mă mai gândesc dacă-l schimb. mulțumesc!
Există o tonalitate gravă dincolo de convențiile arhicunoscute propuse, o aparență menită să desfigureze elegiile disco în care suntem tentați să alunecăm uneori: "ca o durere de articulații, libertatea de a gândi lumea, numai trupul aplecat… ca un suport verde cu imagini pentru cea mai simplă lumânare parfumată, când se aprinde ea știu că toate secundele mele fac dragoste cu ce ating Când te gândești că luminile se desfac strident în felii de iarnă pe trecerile de pietoni din sufletul fiecăruia... ..."și în mine tot brazi care habar nu au ce e zăpada" de acord. eram sigură: se mai întâmplă și altora.
"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
Un text care mi se pare OK. Mi se pare scoasa din context strofa(?) a doua ("de partea...").
Remarc "prezentul nostru e nesfârșit / ca o condamnare la moarte".
Ti-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian
Ţin să te dezamăgesc: partea a treia nu se va întâmpla.
Clişeic sau nu, subtitlul este de fapt titlul unui ciclu de poeme, care îşi are originea într-un text mai vechi:
Visătorul sugrumat în somn http://hermeneia.com/content/visatorul_sugrumat_in_somn
şi care bineînţeles la modul mai mult sau mai puţin voalat face trimitere la o temă mai veche: cea a visului şi a realităţii.
Există şi o variantă intermediară a acestui text, pe care am postat-o doar pe blogul meu:
întrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim
fiecare cu ce-l doare... dacă ai încuiat totul și mai ții și mâna pe încuietori, cum de te-aștepți să ți se pară ceva poetic în jurul tău? cu bicicleta vei învăța să mergi singură, iar genunchii îți vor avea de suferit. nu vreau să vorbesc despre sacrificii acum, ci ți-am adus aminte de libertate și curaj.
raluca, știu că este posibil ca, în virtutea obișnuinței tale, să te lansezi în acuzații conspiraționiste și speculative și să mă acuzi că de fapt intervin pentru că m-ar deranja textul, sau pentru a lua apărarea unuia sau altuia. cu siguranță că ai dreptul să crezi ce vrei. nu asta este problema mea. ceea ce reprezintă problema mea în această situație este faptul că intervii încă odată și sub acest text într-un mod pe care noi încercăm să îl descurajăm pe hermeneia.com. deci, ca să scurtez povestea, te avertizez că la următoarea ocazie cînd vei folosi comentariile pentru comunicări cu altă persoană decît autorul textului, sau discutînd altceva decît textul, sau comentînd persoane, comentatori, etc, și nu textul, vei avea contul pe hermeneia.com suspendat pentru o perioadă îndelungată. sper ca această perspectivă să nu prezinte nici un echivoc pentru înțelegerea ta.
Textul nu e rău, însă, în mod evident ceva îi lipsește, acel ceva care, după ce citești, te face să-ți spui în gând și nu numai: „așa da!”. Un cititor, Eugen.
întrebarea fundamentala ramine "si ce se intimpla daca nu ai prieteni si daca nu ai nevoie de prieteni?" mai ramine valabila axioma sau se permite o exceptie si atunci se poate iesi afara in voie si poti sa simti mirosurile acelea pe care nu le-ai simtit de multa vreme, de pe vremea cind nu avea importanta cit mai ai de trait. asta e intrebarea
Foarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
nu andule, vladimir este un prieten apropriat al ralucăi. eu zic sa ne concentrăm pe literatură. nu așa cum am făcut eu. oricum cred că era mai bine dacă raluca punea o dedicație în subtitlu și atunci toți știam că are o notă personală și ne abțineam de la „aberațiuni”.
Sebi,
Osa si fratele ei, micul Matz, sint doi copii din Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia. Ei colinda lumea in cautarea tatalui, iar in timpul acesta invata oamenii cum sa se fereasca de tuberculoza, intrucit si mama lor murise de aceeasi boala. Matz moare in urma unei explozii in mina. Si ca lamuriri suplimentare. Napirstoc e Nils transformat in spiridus, care zboara cu giscanul Martin in Laponia, alaturi de gisca salbatica Akka. Stiu ca nu e bine sa explic textul, dar o fac pentru mai mult sens.
Multumesc de semn
Desigur ca imaginarul fiecaruia dintre noi este tributar experientei de viata si poate uneori, intr-o mai mare masura, celor netraite inca... in cazul tau eruditia poate fi o virtute ori un balast, in functie de ceea ce iti doresti de la un text poetic. E simplist sa crezi ca inserarea unor simboluri ori melanjul acestora intr-un cotidian domesticit pot constitui, singure, premisele unei poezii. Mi-a placut... "trupul tău va fremăta cînd voi ieși de acolo ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou"... cu rezerva lui "de acolo". Un sfat... mai lucreaza textele, nu iti fie teama sa renunti la ceea ce ti se pare in plus... astfel formularile fericite nu vor fi sufocate in banal.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
și aripile lui nichita creșteau până la cer...
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele de"Rune, pretutindeni rune,/ Cine vă-nseamnă, cine vă pune?" (L. Blaga).
pentru textul : Pussy deLeonard, e firesc să-ţi placă "tecstul" acesta. Tu însuţi explici convingător de ce. În orice caz, poezia "cârciumilor" vădeşte o lungă (şi fertilă) carieră, de la Villon la simbolişti (la noi, între alţii, Bacovia) şi până la autorii de acum un ceas (Nichita Stănescu, implicit poetic şi evident, existenţial) şi de azi (nu mai dau exemple).
Mă asociez la peniţă, dar nu mai dau încă una.
Da, un tot unitar stilistic fin, sarcasm înclinat spre zeflemea (bine strunit), imagini originale şi susţinute de ideatică. Congrat!
"Astăzi,
stând de vorbă cu domnişoara Y
despre câtă botanică încape
în frunza stejarului [...]"
"aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă."
"şi vorbim despre
cât de străină şi singură
ploaia se simte
pe străzile Londrei." - sintagme forte!
Dacă unitatea doi nu era slabă, comparativ cu restul, dădeama peniţă. Nu că asta ar fi foarte important, dar na.
pentru textul : X şi Y deVirgil, mă văd nevoit să-ţi spun că m-ai dezamăgit puţin. Dar nu eşti primul. Şi nici ultimul. Nu înţeleg cum poţi duce tu o discuţie (deşi e mult spus "discuţie") literară într-un punct cultural sau patrotic. Chestia asta:
"trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" (moldovenesc, ha?) e murdară. De unde ştii tu cât am umblat eu? Şi chiar dacă ar fi aşa - contează dacă e moldovenesc, oltenesc sau ardelenesc acel izolaţionism"?! Şi de când trebuie să fii umblat în toată lumea ca să-ţi dai seama că nu poţi surprinde sub nicio formă spiritul unei naţii, liric vorbind, în limba alteia?
În ceea ce priveşte "prelinge încet" e un pleonasm prin definiţie. Faptul că un lichid se prelinge în 3 secunde, iar altul în 5, nu anulează sensul încorporat de "încet" al termenului de "prelinge".
Enunţul ipotetic: mierea de albine se prelinge mai încet decât apa" e perfect valid, pentru că stabileşte raporturi. Dar "mierea de albine se prelinge încet' e pleonasm si punct. Oricât am umblaţi am fi prin lume au ba.
pentru textul : oolong tea de- erata - a se citi "cum ai primit"
pentru textul : Scrie în locul meu deDin comentariile tale de mai sus ["nu vreau sa speculez", "o fi indragostita" sua astenica, o fi de la "comportament", "sa o ajute cineva sa isi revina"], ma intreb oare ce imagine isi face despre mine un nou venit pe acest site.
Iti amintesc faptul ca e a treia oara cand imi faci observatie in public [prima data - cand am comentat-o "de rau" pe Madim, a doua oara - cand m-ai dat afara din echipa editoriala, prin 2006 parca]. Nu vad ce mare greseala catastrofala am facut ca am afirmat ceva despre textele postate pentru concurs. Orgoliile sunt prea mari, pentru mine, pe acest site, ca de altfel, pe toate site-urile de acest gen.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deAi vreo suspiciune că cineva s-a inspirat din textul tău?! E o suspiciune gravă din toate punctele de vedere.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deCât despre unele opinii, era mai înțelept dacă ar fi fost sub formă de sugestii atunci când s-a propus formatul acestui concurs.
Acum, la jumătatea lui, opiniile au un fel de iz de superioritate.
eu vă mulțumesc, am mai corectat, n-am fost atentă, graba asta... mulțumesc pentru penița de "încurajare", sper să mă ridic la nivelul vostru cât de curând și să beneficiez de penițe pe merit, adică "calitate".
pentru textul : Alt fel de iubire desilvia,comentariul tau îmi serveste ca reper caci ma interoghez cum se poate scrie când avem doua destinatii sufletesti,o patrie(românia) si o tara(franta),care se suprapun ,se ating,ma prind într-un vârtej admirativ,întâlnirea spectaculara a doua culturi fascinante care îmi locuiesc mintea zi de zi si ma "framânta" ca doua placi tectonice...
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită dede aceea pare o lava ,in aparenta calma ,ce se depune încet încet si uneori "se spune" ,ma lasa sa o "vad" ...astept aceste "sedimente" ca un vânator la pânda ,fara a ucide ci mai degraba sa -si poata mângâia "prada"
iti multumesc si multa inspiratie...
alma, greu de precizat starea care m-a făcut să creez aceste descrieri mai mult sau mai puțin greoaie. mulțumesc pentru vizită și apreciere! actaeon, ai precizat foarte bine faptul că încerc să-i induc cititorului anumite stări. versul acela poate suna mai lipsit de naturalețe, dar locul îi este acolo, evident, în opinia mea. mă mai gândesc dacă-l schimb. mulțumesc!
pentru textul : Peisaj amorf demultam mult yester de cuvinte si trecere.
pentru textul : Fără cuvinte deExistă o tonalitate gravă dincolo de convențiile arhicunoscute propuse, o aparență menită să desfigureze elegiile disco în care suntem tentați să alunecăm uneori: "ca o durere de articulații, libertatea de a gândi lumea, numai trupul aplecat… ca un suport verde cu imagini pentru cea mai simplă lumânare parfumată, când se aprinde ea știu că toate secundele mele fac dragoste cu ce ating Când te gândești că luminile se desfac strident în felii de iarnă pe trecerile de pietoni din sufletul fiecăruia... ..."și în mine tot brazi care habar nu au ce e zăpada" de acord. eram sigură: se mai întâmplă și altora.
pentru textul : ...latura moartă a oricărui sublim... de"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum deUn text care mi se pare OK. Mi se pare scoasa din context strofa(?) a doua ("de partea...").
Remarc "prezentul nostru e nesfârșit / ca o condamnare la moarte".
ialin
pentru textul : fără amalia deTi-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian
pentru textul : Scrum (XII) deŢin să te dezamăgesc: partea a treia nu se va întâmpla.
Clişeic sau nu, subtitlul este de fapt titlul unui ciclu de poeme, care îşi are originea într-un text mai vechi:
Visătorul sugrumat în somn
http://hermeneia.com/content/visatorul_sugrumat_in_somn
şi care bineînţeles la modul mai mult sau mai puţin voalat face trimitere la o temă mai veche: cea a visului şi a realităţii.
Există şi o variantă intermediară a acestui text, pe care am postat-o doar pe blogul meu:
http://boteugen74.wordpress.com/2011/10/14/visatorul-sugrumat-in-somn-va...
şi varianta finală, bineînţeles:
http://boteugen74.wordpress.com/2012/05/31/visatorul-sugrumat-in-somn-2/
09.06.2012;
pentru textul : Unu la unu. Singurătate în doi (II). de15:48
cred ca este nevoie sa avem putina rabdare cu calibradea bazei de date
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deîntrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim
pentru textul : Ruines de Rome defiecare cu ce-l doare... dacă ai încuiat totul și mai ții și mâna pe încuietori, cum de te-aștepți să ți se pară ceva poetic în jurul tău? cu bicicleta vei învăța să mergi singură, iar genunchii îți vor avea de suferit. nu vreau să vorbesc despre sacrificii acum, ci ți-am adus aminte de libertate și curaj.
pentru textul : Îmi vreau tălpile înapoi dedin spatele albului
valea ochilor tăi
coboară în trepte spre mine
alunecînd indecent
pe serpentina genunchiului
îmbrăţişat
adună-mi roua fricii-ntre palme
şi frigul
ricoşînd în ecouri
tîrăşte-ţi privirea pe umarul gol
ca un gînd îngheţat
la malul buzelor
aşteaptă!
sîngele tău mă strigă
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 dede dincolo
precum retina
această lumină
raluca, știu că este posibil ca, în virtutea obișnuinței tale, să te lansezi în acuzații conspiraționiste și speculative și să mă acuzi că de fapt intervin pentru că m-ar deranja textul, sau pentru a lua apărarea unuia sau altuia. cu siguranță că ai dreptul să crezi ce vrei. nu asta este problema mea. ceea ce reprezintă problema mea în această situație este faptul că intervii încă odată și sub acest text într-un mod pe care noi încercăm să îl descurajăm pe hermeneia.com. deci, ca să scurtez povestea, te avertizez că la următoarea ocazie cînd vei folosi comentariile pentru comunicări cu altă persoană decît autorul textului, sau discutînd altceva decît textul, sau comentînd persoane, comentatori, etc, și nu textul, vei avea contul pe hermeneia.com suspendat pentru o perioadă îndelungată. sper ca această perspectivă să nu prezinte nici un echivoc pentru înțelegerea ta.
pentru textul : Har şi talent deTextul nu e rău, însă, în mod evident ceva îi lipsește, acel ceva care, după ce citești, te face să-ți spui în gând și nu numai: „așa da!”. Un cititor, Eugen.
pentru textul : coborârea în Carte deîntrebarea fundamentala ramine "si ce se intimpla daca nu ai prieteni si daca nu ai nevoie de prieteni?" mai ramine valabila axioma sau se permite o exceptie si atunci se poate iesi afara in voie si poti sa simti mirosurile acelea pe care nu le-ai simtit de multa vreme, de pe vremea cind nu avea importanta cit mai ai de trait. asta e intrebarea
pentru textul : ploaia prietenului din mine deok
pentru textul : Zob decheers!
PS ..era un typo si la red head!
pentru textul : Costa's defoarte fain text, mi-o placut mult. de unii strigoi nu scapam vreodata...
pentru textul : strigoii deFoarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
pentru textul : hermeneia 2.0 denu andule, vladimir este un prieten apropriat al ralucăi. eu zic sa ne concentrăm pe literatură. nu așa cum am făcut eu. oricum cred că era mai bine dacă raluca punea o dedicație în subtitlu și atunci toți știam că are o notă personală și ne abțineam de la „aberațiuni”.
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deSebi,
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord deOsa si fratele ei, micul Matz, sint doi copii din Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia. Ei colinda lumea in cautarea tatalui, iar in timpul acesta invata oamenii cum sa se fereasca de tuberculoza, intrucit si mama lor murise de aceeasi boala. Matz moare in urma unei explozii in mina. Si ca lamuriri suplimentare. Napirstoc e Nils transformat in spiridus, care zboara cu giscanul Martin in Laponia, alaturi de gisca salbatica Akka. Stiu ca nu e bine sa explic textul, dar o fac pentru mai mult sens.
Multumesc de semn
Desigur ca imaginarul fiecaruia dintre noi este tributar experientei de viata si poate uneori, intr-o mai mare masura, celor netraite inca... in cazul tau eruditia poate fi o virtute ori un balast, in functie de ceea ce iti doresti de la un text poetic. E simplist sa crezi ca inserarea unor simboluri ori melanjul acestora intr-un cotidian domesticit pot constitui, singure, premisele unei poezii. Mi-a placut... "trupul tău va fremăta cînd voi ieși de acolo ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou"... cu rezerva lui "de acolo". Un sfat... mai lucreaza textele, nu iti fie teama sa renunti la ceea ce ti se pare in plus... astfel formularile fericite nu vor fi sufocate in banal.
pentru textul : Eterna reîntoarcere dePagini