Îmi plac primele două versuri din primele două strofe. Tema soresciană cu urcatul scării este folosită inspirat prin tehnica repetiţiei. Nu-mi place daimonul acela, tot mai multă lume scrie despre daimoni, parcă a devenit o obsesie generală. Sau poate doar aşa mi se pare mie. Continuă, este bine.
las' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici
Dorin, e o sinusoida fara amortizare. Nici nu are prea mare importanta cine intra sau iese, ci usa. Alina, n-am talentul de-a picta, poate de aceea arunc in stanga si-n dreapta culorile. Am preferat asta unor metafore. In ceea ce priveste dublarea varstei, este perioada sinusoidei de mai sus. O chestie autobiografica. De acord cu tine ca mai trebuie lucrat, mersi.
eu cred că mai multă aplecare asupra a ceea ce scrii ar fi benefică.
mie mi se pare că tu scrii ca și cum ai fi într-o interminabilă cursă pentru popularitate
știi și tu, la fel de bine ca mine, poezia nu are de-a face cu popularitatea.
de ex nu cred că se spune corect pe timp de... ci în timp de.
mie mi-ar plăcea să citesc poeme sub semnătura ta ceva mai serioase și nu în sens peiorativ.
aruncă la gunoi aceste metafore pe care le folosești și scrie ceea ce simți cât se poate de direct.
pentru eu știu că tu simți, dar când așterni în vers faci terci de icre cu iahnie de fasole
la "noaptea", la "ca o" şi aş face altă împărţire în versuri a strofei a doua.
spre exemplu, mie mi-a plăcut asta, aşa:
"cât palmele împăienjenite
toamna",
"cât palmele împăienjenite toamna".
Un poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
Ionuț Caragea eu am zis să fiu politicos și să nu spun lucrurilor pe nume; dacă nu poți sesiza de unul singur anumite aspecte, am să mai pierd puțin timp și am să îți spun ce și cum; spui tu: "mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului"; ia, să vezi câte erori de comunicare poți face într-o amărâtă de propoziție: a) în primul rând, dacă tot folosești semne de punctuație în comunicarea scrisă, ai probleme cu vocativul; b) "întotdeauna" ăsta al tău nu prea sesizează că există două cazuri în poezie în care rima împerecheată este alternată cu rima intercalată (vezi s3 și s4, dacă nu le găsești, revino, am să îți arăt cu degetul); și, da, ai dreptate, poate că nu m-am născut Eminescu, dar, sincer, la halul în care scrii, comentezi și îți etalezi deficiențele, nu ai nici o șansă să te includ printre idolii mei poetici; am înțeles, nu îți place cum scriu, du-te, domnule, și citește unde îți place, dar nu pretinde să modific textele mele după chipul și asmeănarea domniei tale; știi de ce? pentru că sunt ale mele și nu îmi aduc aminte când ți-am cerut ție să modifici un text după cum îl gândesc eu. nu, nu m-am născut Eminescu, dar eu îmi văd lungul nasului. te rog frumos, dacă nu ai obiecții pertinente, măcar din punctul de vedere al gramaticii, nu mă mai deranja inutil; citește și tu sau scrie ceva.
Mihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
iti multumesc de semn! ne scriem in cuvintele care ne tin sufletul in palme la o anumita ora... uneori ele zgaraie, alteori curg lin, important este sa ne poata elibera si sa ajunga cat mai departe de noi. :)
Danutza, surpriza placuta sa te intalnesc aici. Nu am uitat gustul amar al busuiocului... Textul acesta al tau are mult potential. Ceea ce cred ca taie elanul la prima citire este exprimarea scolareasca "Crepusculul x mele se intemeiaza pe faptul ca". Adica suna ca dintr-un manual scolar. Versurile care mi-au placut sunt: "Crepusculul ochilor există în tot ceea ce sunt eu când mă iau în brațe." Cu drag, O
Foarte interesanta poezia ta bilingva> Admir oamenii care stiu sa traduca, cu toate nuantele expresiei, poeme. Cel mai mult mi-au placut versurile: " tata scrie ceva din fluierul piciorului" care ma duce cu gandul la omul copac, in care piciorul nu e decat o prelungire a trunchiului, care canta in anumite momente a zilei cand vantul trece prin el. Apoi: " astăzi păsările nu au umbră" fiinte insesibabile, un fel de ingeri, pasarile reprezentand starile angelice a firii Ultima strofa imi palce cel mai mult : " "vara eu stau în fața timpului" adica esti atemporal, intampinand tu timpul, ca timpul sa se ia dupa tine si nu invers. Inversezi astfel simbolurile incat te plasezi mereu la est, spre lumina, psre acea lumina care incremeneste undeva intre primii zori si aurora.
..am încercat să îți urmez sfatul. spunea dl. Octavian Paler că la tinerețe ,modestia trebuie jucată, iar la bătrânețe, nu mai e nevoie. eu asta am vrut să exprim prin "mă pun la coș", o desconsiderare oareșce sinceră. crezi că e benefică schimbarea?
o combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
poate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
am o impresie ambivalentă despre acest text. primele 4-5 versuri sună puțin sec. parte a doua însă este foarte reușită.
remarc: „e o zi liniştită plouă mărunt ca în faguri de albine”, „lipesc vârful degetelor de pământul din ghiveciul cu plantă verde/ mă deconectez/ mă descarc electrostatic/”
ma bucur ca ati trecut,pentru lectura si sugestii...o sa ma gandesc insa nu mult ca e tarziu si maine ma vad cu doamna maria gheorghe, poeta , venita din canada in pelerinaj pe urmele junimistilor. in concluzie, taiem capul ultimelor versuri.cine are nevoie de morala?
Depărtarea dintre silabă și cuvânt pare să exprime o detașare, dar și un interval de criză, un protest față de un timp paradisiac. Faptul că a avut loc o ruptură în cuvânt este și expresia apariției celor câteva mii de limbi ce se vorbesc pe pământ. Poemul pare o rugă dublă. Observ nevoia de a scrie atât despre timpul perfect, redus la eternitate, „atunci”, cât și despre timpul prezent, supus trecerii, sugerate de verbul „așteaptă”. Ingenioasă opoziția dintre verbele „te-am văzut” și „te simt” în contextul dat, având în vedere că în primul caz, vederea a avut loc în condiția apropierii, pe când simțirea are loc în condiția depărtării. Luv spune că silaba „așteaptă”, deși în text cuvântul „așteaptă” silaba. Ce va fi vrut să spună? Mă întreb încotro a plecat silaba și dacă nu cumva e un act de voință în a trimite silaba în lume? Poemul ascunde noțiunea spațiului, lăsând la vedere doar timpul. Aș spune că primul „acum” din versul al doilea reprezintă spațiul. Îmi dă ocazia să susțin că dimensiunile spațiului și timpului se pot substitui uneori cu scopul de a modifica reguli sau stări de lucruri depășite. Notă: nu prea mă împac bine cu poziționarea virgulelor. M-au cam încurcat la citit.
ani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
da, text bun. as justifica penita prin faptul ca autorul reuseste sa foloseasca formulari uneori foarte uzitate dar in jocul acesta de intertext reusesc sa te faca sa te opresti si sa simti. remarc si spiritul usor șugubăț
Emile, am citit controversa pe care textul tau a starnit-o pe agonia si m-a bufnit rasul-plansul. Cred ca te-au cam sifonat pe acolo alde mihai gruia and such, dar daca te amesteci in laturi te manaca porcii. Acum, textul mi se pare "average" la posibilitatile tale, insa imi place ca ai consemnat acel ceva teribil care s-a petrecut, in felul tau, iar asta este demn de o plecaciune. Iar cine se crede fara de pacat literar pe aici sa arunce primul piatra! Andu
Mi se pare incoerent si am impresia ca unele idei sunt puse doar de dragul de a epata. De exemplu "golul dintre coaste zboara cu un veac inainte". Ideile nu se leaga de parca le-ar lipsi cativa timpi. Coboara vorba, taie limba, ma intind peste umbra, fluturii urca... Am citit texte mult mai bune ca acesta la dumneavoastra. Cred ca ar trebui sa mai lucrati pe el. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu stiu daca expresia "cumintea oră" nu ar fi fost mai bine scrisa "ora cuminte"
pentru textul : Poema del Piccolo Principe deÎmi plac primele două versuri din primele două strofe. Tema soresciană cu urcatul scării este folosită inspirat prin tehnica repetiţiei. Nu-mi place daimonul acela, tot mai multă lume scrie despre daimoni, parcă a devenit o obsesie generală. Sau poate doar aşa mi se pare mie. Continuă, este bine.
pentru textul : stare de fapt delas' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină denu am înțeles argumentul lui Bobadil, daca există...
pentru textul : evanghelii inoportune II dearanca, ma onoreaza faptul ca ma citesti si apreciezi poemele mele. multumesc mult.
pentru textul : o, mamă / separat o, ceilalți deDorin, e o sinusoida fara amortizare. Nici nu are prea mare importanta cine intra sau iese, ci usa. Alina, n-am talentul de-a picta, poate de aceea arunc in stanga si-n dreapta culorile. Am preferat asta unor metafore. In ceea ce priveste dublarea varstei, este perioada sinusoidei de mai sus. O chestie autobiografica. De acord cu tine ca mai trebuie lucrat, mersi.
pentru textul : Sirop de menta deDe ce entropie? Eu, dimpotrivă, văd o evoluţie de la dezordine (sau dezorganizare) spre un grad mai mare de organizare şi complexitate.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deeu cred că mai multă aplecare asupra a ceea ce scrii ar fi benefică.
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr demie mi se pare că tu scrii ca și cum ai fi într-o interminabilă cursă pentru popularitate
știi și tu, la fel de bine ca mine, poezia nu are de-a face cu popularitatea.
de ex nu cred că se spune corect pe timp de... ci în timp de.
mie mi-ar plăcea să citesc poeme sub semnătura ta ceva mai serioase și nu în sens peiorativ.
aruncă la gunoi aceste metafore pe care le folosești și scrie ceea ce simți cât se poate de direct.
pentru eu știu că tu simți, dar când așterni în vers faci terci de icre cu iahnie de fasole
la "noaptea", la "ca o" şi aş face altă împărţire în versuri a strofei a doua.
pentru textul : Scenariu scris pe jumătate de față de masă despre exemplu, mie mi-a plăcut asta, aşa:
"cât palmele împăienjenite
toamna",
"cât palmele împăienjenite toamna".
Un poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
pentru textul : ghemuire III deUltima Virtualie înainte de Apocalipsa după Vaslui :). Cred că pe 15 decembrie.
pentru textul : Urâții - lansare de carte deIonuț Caragea eu am zis să fiu politicos și să nu spun lucrurilor pe nume; dacă nu poți sesiza de unul singur anumite aspecte, am să mai pierd puțin timp și am să îți spun ce și cum; spui tu: "mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului"; ia, să vezi câte erori de comunicare poți face într-o amărâtă de propoziție: a) în primul rând, dacă tot folosești semne de punctuație în comunicarea scrisă, ai probleme cu vocativul; b) "întotdeauna" ăsta al tău nu prea sesizează că există două cazuri în poezie în care rima împerecheată este alternată cu rima intercalată (vezi s3 și s4, dacă nu le găsești, revino, am să îți arăt cu degetul); și, da, ai dreptate, poate că nu m-am născut Eminescu, dar, sincer, la halul în care scrii, comentezi și îți etalezi deficiențele, nu ai nici o șansă să te includ printre idolii mei poetici; am înțeles, nu îți place cum scriu, du-te, domnule, și citește unde îți place, dar nu pretinde să modific textele mele după chipul și asmeănarea domniei tale; știi de ce? pentru că sunt ale mele și nu îmi aduc aminte când ți-am cerut ție să modifici un text după cum îl gândesc eu. nu, nu m-am născut Eminescu, dar eu îmi văd lungul nasului. te rog frumos, dacă nu ai obiecții pertinente, măcar din punctul de vedere al gramaticii, nu mă mai deranja inutil; citește și tu sau scrie ceva.
pentru textul : delirum hristum deMihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deiti multumesc de semn! ne scriem in cuvintele care ne tin sufletul in palme la o anumita ora... uneori ele zgaraie, alteori curg lin, important este sa ne poata elibera si sa ajunga cat mai departe de noi. :)
pentru textul : reverie fără lăutar deDanutza, surpriza placuta sa te intalnesc aici. Nu am uitat gustul amar al busuiocului... Textul acesta al tau are mult potential. Ceea ce cred ca taie elanul la prima citire este exprimarea scolareasca "Crepusculul x mele se intemeiaza pe faptul ca". Adica suna ca dintr-un manual scolar. Versurile care mi-au placut sunt: "Crepusculul ochilor există în tot ceea ce sunt eu când mă iau în brațe." Cu drag, O
pentru textul : Crepuscul deAş rescrie "lăstarii fragezi/ mânuţa mică". Şi aş reîncadra textul... Poate la "note".
pentru textul : După ce-i calci, lăstarii fragezi zvâcnesc din nou spre cer deFoarte interesanta poezia ta bilingva> Admir oamenii care stiu sa traduca, cu toate nuantele expresiei, poeme. Cel mai mult mi-au placut versurile: " tata scrie ceva din fluierul piciorului" care ma duce cu gandul la omul copac, in care piciorul nu e decat o prelungire a trunchiului, care canta in anumite momente a zilei cand vantul trece prin el. Apoi: " astăzi păsările nu au umbră" fiinte insesibabile, un fel de ingeri, pasarile reprezentand starile angelice a firii Ultima strofa imi palce cel mai mult : " "vara eu stau în fața timpului" adica esti atemporal, intampinand tu timpul, ca timpul sa se ia dupa tine si nu invers. Inversezi astfel simbolurile incat te plasezi mereu la est, spre lumina, psre acea lumina care incremeneste undeva intre primii zori si aurora.
pentru textul : dunărea în inimi deDe ce "nalt" si nu cuvântul întreg, "înalt", se potriveste foarte bine. Sau îmi scapa mie ceva?
pentru textul : amărui de..am încercat să îți urmez sfatul. spunea dl. Octavian Paler că la tinerețe ,modestia trebuie jucată, iar la bătrânețe, nu mai e nevoie. eu asta am vrut să exprim prin "mă pun la coș", o desconsiderare oareșce sinceră. crezi că e benefică schimbarea?
pentru textul : Masca mea e Chipul tău deo combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depoate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".
am o impresie ambivalentă despre acest text. primele 4-5 versuri sună puțin sec. parte a doua însă este foarte reușită.
pentru textul : rugăciunea inimii deremarc: „e o zi liniştită plouă mărunt ca în faguri de albine”, „lipesc vârful degetelor de pământul din ghiveciul cu plantă verde/ mă deconectez/ mă descarc electrostatic/”
ambele variante sunt corecte, afara de mine sau in afara de mine, multumesc pt trecere si semn.
pentru textul : Marib dema bucur ca ati trecut,pentru lectura si sugestii...o sa ma gandesc insa nu mult ca e tarziu si maine ma vad cu doamna maria gheorghe, poeta , venita din canada in pelerinaj pe urmele junimistilor. in concluzie, taiem capul ultimelor versuri.cine are nevoie de morala?
pentru textul : monolog despre creolă deDepărtarea dintre silabă și cuvânt pare să exprime o detașare, dar și un interval de criză, un protest față de un timp paradisiac. Faptul că a avut loc o ruptură în cuvânt este și expresia apariției celor câteva mii de limbi ce se vorbesc pe pământ. Poemul pare o rugă dublă. Observ nevoia de a scrie atât despre timpul perfect, redus la eternitate, „atunci”, cât și despre timpul prezent, supus trecerii, sugerate de verbul „așteaptă”. Ingenioasă opoziția dintre verbele „te-am văzut” și „te simt” în contextul dat, având în vedere că în primul caz, vederea a avut loc în condiția apropierii, pe când simțirea are loc în condiția depărtării. Luv spune că silaba „așteaptă”, deși în text cuvântul „așteaptă” silaba. Ce va fi vrut să spună? Mă întreb încotro a plecat silaba și dacă nu cumva e un act de voință în a trimite silaba în lume? Poemul ascunde noțiunea spațiului, lăsând la vedere doar timpul. Aș spune că primul „acum” din versul al doilea reprezintă spațiul. Îmi dă ocazia să susțin că dimensiunile spațiului și timpului se pot substitui uneori cu scopul de a modifica reguli sau stări de lucruri depășite. Notă: nu prea mă împac bine cu poziționarea virgulelor. M-au cam încurcat la citit.
pentru textul : Am rămas să te scriu deani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
pentru textul : caligrafii deda, text bun. as justifica penita prin faptul ca autorul reuseste sa foloseasca formulari uneori foarte uzitate dar in jocul acesta de intertext reusesc sa te faca sa te opresti si sa simti. remarc si spiritul usor șugubăț
pentru textul : asfaltul cărților cu artere deEmile, am citit controversa pe care textul tau a starnit-o pe agonia si m-a bufnit rasul-plansul. Cred ca te-au cam sifonat pe acolo alde mihai gruia and such, dar daca te amesteci in laturi te manaca porcii. Acum, textul mi se pare "average" la posibilitatile tale, insa imi place ca ai consemnat acel ceva teribil care s-a petrecut, in felul tau, iar asta este demn de o plecaciune. Iar cine se crede fara de pacat literar pe aici sa arunce primul piatra! Andu
pentru textul : rage dede trei ori peste cap, alehap! vorba cântecului :)
pentru textul : schit deun sfat plin de patos. un poem puternic in care se simte insistenta asupra fiecarui vers.
pentru textul : religia scoicilor deMi se pare incoerent si am impresia ca unele idei sunt puse doar de dragul de a epata. De exemplu "golul dintre coaste zboara cu un veac inainte". Ideile nu se leaga de parca le-ar lipsi cativa timpi. Coboara vorba, taie limba, ma intind peste umbra, fluturii urca... Am citit texte mult mai bune ca acesta la dumneavoastra. Cred ca ar trebui sa mai lucrati pe el. Ialin
pentru textul : răsărit dePagini