acest text. poate prea realist. mi se pare mai degrabă un reportaj prin ale cărui urme patinează,în toate direcțiile, săniile poeziei. mesaj fără echivoc îmbrăcat devreme, poate voit frust.
Sărbători minunate, Ottilia.
cum să mă apropii de autor și să îi spun că textul la care poate ține ori ba este mai puțin reușit. în cazul de față deloc. nah, ce pot a cuvânta? mie îmi pare dulce textul și probabil că în viață nu e rău să fii așa, dar nu în poeme. Sanda, sunt multe substantive de anticariat(și e frumos spus), verbele nu le scot din această uzură. Asta pentru că și ele la rândul lor și-au pierdut semnificația proaspătă... dar te mai uiți tu și vezi ce nu merge. Poate e doar un poem într-un moment de respiro... spun asta optimist.
Însă vreau să adaug, scuze că revin, că poemul tău are forţă de sugestie mai mare decât haikuul pe care l-am dat eu ca exemplu.
Poate fi prelucrat altfel, pentru a exprima efemerul, de exemplu:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar linişte
(cu menţiunea că ultima linie poate fi schimbată, să fie mai sugestivă, de exemplu "niciun sunet" sau "linişte adâncă" sau "linişte grea" etc.)
* "mi se texturează pielea" - "a textura" e un verb tranzitiv, de aceea sintagma nu e tocmai corectă. E drept, poate trece drept licenţă, dar nu-i văd rostul.
* "lubrificându-mi" - "lubrifiindu-mi" ?
* erori de spaţiere după/ înaintea semnelor de punctuaţie.
De ce "experiment"? Pentru ca aceste construcţii să-şi găsească justificare ("o să supraviețuim vintage/ pe scaunele lor cu un picior învârtitor/ lunecând ethereal/ în albeața gălbuie/ de prin ungherele orașului, clopoțind").
Ioana dragă dragă, bine că mi-am luat o măsură de siguranță:"Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...!" Să-ți spun că n-o citisem ar fi (deja) în plus. Dar las că te mai citesc eu! Bisous!
cred ca nici asta nu-i peretele potrivit...domnule, chiar asa de pustiu e pe le dvs., pe Versul, incat ati ajuns in pragul disperarii? mai cititi o data (sau odata...) regulamentul. desi stiti, cu siguranta, ca reclamele nu au ce cauta aici. dar nu va pasa. fireste.
îmi place. în primul rînd pentru că este ceva mai exigent cu exprimările. în același timp păstrează o vagă ironie. eram aproape să citesc „orice (s)quid își găsește un quo(d)”.
frumos finalul.
Este nevoie de mult talent pentru a materializa prin cuvant repere ale unor astfel de experiente. Eu nu am reusit niciodata decat sa sugerez, poate doar sa aproximez palid astfel de trairi. Te felicit pentru ca tu reusesti mai mult.
interesanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
Silviu, am o nelămurire nelămurită: de ceva vreme - să tot fie un an, un an jumate - am tot intrat cu observaţii pe sub textele tale, şi aici (e drept, mai puţin) şi pe alte site-uri. Nu am avut, însă, plăcerea de-a intra în dialog cu tine niciodată. Dacă promit să înstelez şi să pun peniţe oricărui text de-al tău de acum înainte, crezi că aş avea oareşce şanse să mă pricopseşti c-un răspuns?
Să nu-mi răspunzi taman acum, e ultima dată când tastez sub textele tale.
Mă bucură că ți-au plăcut cuvintele-lucruri, cele trăite intens, cele simțite până la indigo și sidef, cele ce sunt scrise și nescrise încă. Și mai sunt, încă mai sunt, aici a fost doar o pagină a "pactului". În cer semnat. :)
Actaeon, citesc ce scrii si iti marturisesc ca ma incearca dezgustul. Eu poate pot sa rabd multe dar nu cred ca pot expune prea mult membrii Hermeneia la aceste alunecari josnice ale tale. Pot sa iti spun ca te-am rugat, te-am atentionat, acum te avertizez. Urmatorul pas insa te asigur ca va fi anularea contului. Si iti marturisesc ca nu o voi face cu usurinta. Dar nu va fi fiindca eu nu m-as putea controla sau pentru ca eu as fi un om partinitor sau as avea o incapacitate se a-mi controla autoritatea. Te asigur ca ma pot controla foarte bine si sint destul de ingaduitor. Dar impotriva lipsei tale de limita si autocontrol instrumentele mele devin destul de putine. Si nu cred, sincer nu cred ca se merita sa sacrific oameni civilizati care vor sa scrie pe hermeneia pentru capriciile sau vendetele tale personale. cu tot respectul,
Doar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
Pentru cele spuse mai sus + pentru aspectul spontan, pentru adancimile obţinute natural, fara brizbrizuri cautate, pentru curatenia la toate capitolele etc.
Poemul e si frumos ca brad pitt si inteligent ca johnny depp dar mie nu mi-a spus mai mult deocamdata. Un exercitiu de scriere si zicand aceasta primesc sa fiu si injurat. Fata de tinuta autorului il vad mai degraba ca pe un experiment. Unul desuet si care desigur unui autor cum este Virgil Titarenco i se poate trece cu vederea oricand. Motive se gasesc pentru noi, impatimitii. Sau cum ziceau stramosii (fara sa-mi pot aminti ortografia exacta) errare humanum est perseverarae diabolicum. Andu
eu zic sa ne calmam.
am facut si ce nu ar trebui sa fiu nevoit sa fac (nu de alta dar exista riscul sa o iau razna daca ajung sa o fac in orice situatie). am citit comentariile de mai sus ca sa fac ordine in scandal. pentru ca atunci cind vad ca doi comentatori se iau de par si un editor hermeneia este admonestat iar regulamentul este considerat nerespectat..... ceva, ceva inseamna ca nu e in regula. si iata ce am descoperit:
- regulamentul este chiar foarte bun dar nu a fost respectat.
- cristina este cea care prima a facut un comentariu despre comentariul lui adrian - lucru profund descurajat pe hermeneia și, iata, ca s-a dovedit ca am dreptate sa il descurajez. pentru simplul motiv ca oamenii nu il pot pastra la modul civilizat ci incep sa atace ad hominem (fie caracteristici personale ale celuilalt comentator, fie educatia, virsta, nu mai stiu ce abilitati, caracterul, pozitia pe hermenia, etc.
- deci, desi practic eu am permis astfel de discutii intre comentatori de dragul dialogului literar, filosofic, intelectual, etc... daca nu il puteti pastra fara sa va atacati partenerul de discutie nu îl mai începeți ca să nu fiu nevoit să procedez disciplinar.
Va rog sa imi spuneti daca ceva din ce am scris aici nu este inteligibil sau nu puteti respecta.
P.S. vreau sa precizez (daca mai este cazul) ca, din ratiuni functionale, editorii si moderatorii Hermeneia pot aborda un comentator (printr-un comentariu) atunci cind aceasta este necesar. Deocamdata nu am intilnit vreun caz cind cind cineva din consiliul hermeneia ar fi abuzat de aceasta in mod nejustificat.
Mulţumim! Am citit astă noapte si a fost ca un colind soptit. Exceptional îndemnul din final...de fapt, Pruncul s-a făcut sărac pentru ca noi să ne îmbogăţim de Cer.
Crăciun luminos si plin de bucurii!
da, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
finalul însă are capacitatea de a atrage atenția.
Mihai, merci de citire, iar dacă ți-a adus o amintire atunci e și mai bine Gebeleizis, mulțumesc pentru observațiile pertinente. Cînd am scris textul era atît de noapte și eu atît de obosit încît nu am observat. Acum am corectat, oarecum. Sper să fie mai aproape de bine.
Erika, faptul că ai hotărât varianta propusă de mine mă bucură foarte mult. voi trece pe viitor și pe la alte texte ale tale. în măsura în care pot, îți voi sugera pe ici pe colo câte ceva. acesta înțeleg că este primul poem al femeii de ploaie, îl aștept cu nerăbdare pe cel de-al doilea. multă inspirație! Madim
Faină bucată, mi-au plăcut dialogurile care, în general, sunt punctul slab al prozelor pe care le-am citit pe aici și pe aiurea.
Nu îmi place însă chestia asta cu 'fragment' deși îi înțeleg natura... însă aș prefera să citesc o proză scurtă și încheiată. Așa, fragmentul îmi place ok dar poate că întregul m-ar lăsa rece. Poate că m-ar plictisi. Sau poate, dimpotrivă. Habar n-am... dar salut fragmentul ca pe o bucată de meteorit.
Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
vlad, luminita, mi-au placut poeziile voastre si le-am notat corespunzator (aproape maxim), in conditiile in care doar "anotimpul papusilor" a primit zecele meu. au fost lecturi chiar placute. mai mentionez aici "legenda omului sandwich" si "omul nou". la prima citire a tuturor poemelor, "vintage collection" m-a izbit cel mai tare, abia apoi au cistigat teren celelalte, cu care l-am inconjurat
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acest text. poate prea realist. mi se pare mai degrabă un reportaj prin ale cărui urme patinează,în toate direcțiile, săniile poeziei. mesaj fără echivoc îmbrăcat devreme, poate voit frust.
pentru textul : viaţa revine acasă deSărbători minunate, Ottilia.
cum să mă apropii de autor și să îi spun că textul la care poate ține ori ba este mai puțin reușit. în cazul de față deloc. nah, ce pot a cuvânta? mie îmi pare dulce textul și probabil că în viață nu e rău să fii așa, dar nu în poeme. Sanda, sunt multe substantive de anticariat(și e frumos spus), verbele nu le scot din această uzură. Asta pentru că și ele la rândul lor și-au pierdut semnificația proaspătă... dar te mai uiți tu și vezi ce nu merge. Poate e doar un poem într-un moment de respiro... spun asta optimist.
pentru textul : Undeva, într-o toamnă deP.S. va recomand Elizabeth Arden . emotia!
pentru textul : avon cosmetics deÎnsă vreau să adaug, scuze că revin, că poemul tău are forţă de sugestie mai mare decât haikuul pe care l-am dat eu ca exemplu.
Poate fi prelucrat altfel, pentru a exprima efemerul, de exemplu:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar linişte
(cu menţiunea că ultima linie poate fi schimbată, să fie mai sugestivă, de exemplu "niciun sunet" sau "linişte adâncă" sau "linişte grea" etc.)
o altă versiune:
câtă linişte
în urma cocorilor
cerul plumburiu
Şi acesta e tot haiku.
pentru textul : haiku desă nu uităm poetul din Lancrăm; om întins pe câmp poate fi și un cosaș obosit... etc.
pentru textul : întârzieri dedar mulțumesc.
îndrăzneţ
pentru textul : Dilema creştinului deDe corectat:
* "mi se texturează pielea" - "a textura" e un verb tranzitiv, de aceea sintagma nu e tocmai corectă. E drept, poate trece drept licenţă, dar nu-i văd rostul.
* "lubrificându-mi" - "lubrifiindu-mi" ?
* erori de spaţiere după/ înaintea semnelor de punctuaţie.
De ce "experiment"? Pentru ca aceste construcţii să-şi găsească justificare ("o să supraviețuim vintage/ pe scaunele lor cu un picior învârtitor/ lunecând ethereal/ în albeața gălbuie/ de prin ungherele orașului, clopoțind").
pentru textul : deviațiiart deIoana dragă dragă, bine că mi-am luat o măsură de siguranță:"Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...!" Să-ți spun că n-o citisem ar fi (deja) în plus. Dar las că te mai citesc eu! Bisous!
pentru textul : oul de piatră decred ca nici asta nu-i peretele potrivit...domnule, chiar asa de pustiu e pe le dvs., pe Versul, incat ati ajuns in pragul disperarii? mai cititi o data (sau odata...) regulamentul. desi stiti, cu siguranta, ca reclamele nu au ce cauta aici. dar nu va pasa. fireste.
pentru textul : e bine deScuze pt. eroare!
De acord, Margas.
De aceea am avut grije sa spun: "fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal" "
Teoria, ca teoria. Practica ne omoara!
pentru textul : zen hibernal deda..true..nu am facut decat sa pun diacritice la precedenta rectificare :) merci mult
pentru textul : Strainul Cinei deîmi place. în primul rînd pentru că este ceva mai exigent cu exprimările. în același timp păstrează o vagă ironie. eram aproape să citesc „orice (s)quid își găsește un quo(d)”.
pentru textul : toamnă defrumos finalul.
Este nevoie de mult talent pentru a materializa prin cuvant repere ale unor astfel de experiente. Eu nu am reusit niciodata decat sa sugerez, poate doar sa aproximez palid astfel de trairi. Te felicit pentru ca tu reusesti mai mult.
pentru textul : Meditație deinteresanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
pentru textul : un fel de poveste deSilviu, am o nelămurire nelămurită: de ceva vreme - să tot fie un an, un an jumate - am tot intrat cu observaţii pe sub textele tale, şi aici (e drept, mai puţin) şi pe alte site-uri. Nu am avut, însă, plăcerea de-a intra în dialog cu tine niciodată. Dacă promit să înstelez şi să pun peniţe oricărui text de-al tău de acum înainte, crezi că aş avea oareşce şanse să mă pricopseşti c-un răspuns?
Să nu-mi răspunzi taman acum, e ultima dată când tastez sub textele tale.
Succes!
pentru textul : Amurg cu Ludmila deMă bucură că ți-au plăcut cuvintele-lucruri, cele trăite intens, cele simțite până la indigo și sidef, cele ce sunt scrise și nescrise încă. Și mai sunt, încă mai sunt, aici a fost doar o pagină a "pactului". În cer semnat. :)
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă deActaeon, citesc ce scrii si iti marturisesc ca ma incearca dezgustul. Eu poate pot sa rabd multe dar nu cred ca pot expune prea mult membrii Hermeneia la aceste alunecari josnice ale tale. Pot sa iti spun ca te-am rugat, te-am atentionat, acum te avertizez. Urmatorul pas insa te asigur ca va fi anularea contului. Si iti marturisesc ca nu o voi face cu usurinta. Dar nu va fi fiindca eu nu m-as putea controla sau pentru ca eu as fi un om partinitor sau as avea o incapacitate se a-mi controla autoritatea. Te asigur ca ma pot controla foarte bine si sint destul de ingaduitor. Dar impotriva lipsei tale de limita si autocontrol instrumentele mele devin destul de putine. Si nu cred, sincer nu cred ca se merita sa sacrific oameni civilizati care vor sa scrie pe hermeneia pentru capriciile sau vendetele tale personale. cu tot respectul,
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deDoar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
pentru textul : De dimineață dePentru cele spuse mai sus + pentru aspectul spontan, pentru adancimile obţinute natural, fara brizbrizuri cautate, pentru curatenia la toate capitolele etc.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar dePoemul e si frumos ca brad pitt si inteligent ca johnny depp dar mie nu mi-a spus mai mult deocamdata. Un exercitiu de scriere si zicand aceasta primesc sa fiu si injurat. Fata de tinuta autorului il vad mai degraba ca pe un experiment. Unul desuet si care desigur unui autor cum este Virgil Titarenco i se poate trece cu vederea oricand. Motive se gasesc pentru noi, impatimitii. Sau cum ziceau stramosii (fara sa-mi pot aminti ortografia exacta) errare humanum est perseverarae diabolicum. Andu
pentru textul : despre noi I I ▒ deeu zic sa ne calmam.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deam facut si ce nu ar trebui sa fiu nevoit sa fac (nu de alta dar exista riscul sa o iau razna daca ajung sa o fac in orice situatie). am citit comentariile de mai sus ca sa fac ordine in scandal. pentru ca atunci cind vad ca doi comentatori se iau de par si un editor hermeneia este admonestat iar regulamentul este considerat nerespectat..... ceva, ceva inseamna ca nu e in regula. si iata ce am descoperit:
- regulamentul este chiar foarte bun dar nu a fost respectat.
- cristina este cea care prima a facut un comentariu despre comentariul lui adrian - lucru profund descurajat pe hermeneia și, iata, ca s-a dovedit ca am dreptate sa il descurajez. pentru simplul motiv ca oamenii nu il pot pastra la modul civilizat ci incep sa atace ad hominem (fie caracteristici personale ale celuilalt comentator, fie educatia, virsta, nu mai stiu ce abilitati, caracterul, pozitia pe hermenia, etc.
- deci, desi practic eu am permis astfel de discutii intre comentatori de dragul dialogului literar, filosofic, intelectual, etc... daca nu il puteti pastra fara sa va atacati partenerul de discutie nu îl mai începeți ca să nu fiu nevoit să procedez disciplinar.
Va rog sa imi spuneti daca ceva din ce am scris aici nu este inteligibil sau nu puteti respecta.
P.S. vreau sa precizez (daca mai este cazul) ca, din ratiuni functionale, editorii si moderatorii Hermeneia pot aborda un comentator (printr-un comentariu) atunci cind aceasta este necesar. Deocamdata nu am intilnit vreun caz cind cind cineva din consiliul hermeneia ar fi abuzat de aceasta in mod nejustificat.
Mulţumim! Am citit astă noapte si a fost ca un colind soptit. Exceptional îndemnul din final...de fapt, Pruncul s-a făcut sărac pentru ca noi să ne îmbogăţim de Cer.
Crăciun luminos si plin de bucurii!
Un colind foarte drag mie:
pentru textul : crăciun fericit - 2011 dehttp://www.youtube.com/watch?v=qedoxGdmXuo pentru voi, cu mare drag!
da, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
pentru textul : Simbioză definalul însă are capacitatea de a atrage atenția.
Mihai, merci de citire, iar dacă ți-a adus o amintire atunci e și mai bine Gebeleizis, mulțumesc pentru observațiile pertinente. Cînd am scris textul era atît de noapte și eu atît de obosit încît nu am observat. Acum am corectat, oarecum. Sper să fie mai aproape de bine.
pentru textul : întîmplare după ploaie denu am inteles "culoare concrete", în rest, un text frumos, ca mersul pe un câmp cu laser. mi-a făcut bine aseara.
pentru textul : eșec deA, încă ceva. Titlul și subtitlul sunt excelente și se susțin superb în prima parte.
pentru textul : Apocalypto deErika, faptul că ai hotărât varianta propusă de mine mă bucură foarte mult. voi trece pe viitor și pe la alte texte ale tale. în măsura în care pot, îți voi sugera pe ici pe colo câte ceva. acesta înțeleg că este primul poem al femeii de ploaie, îl aștept cu nerăbdare pe cel de-al doilea. multă inspirație! Madim
pentru textul : Femeie de ploaie deFaină bucată, mi-au plăcut dialogurile care, în general, sunt punctul slab al prozelor pe care le-am citit pe aici și pe aiurea.
pentru textul : Un mag de la răsărit deNu îmi place însă chestia asta cu 'fragment' deși îi înțeleg natura... însă aș prefera să citesc o proză scurtă și încheiată. Așa, fragmentul îmi place ok dar poate că întregul m-ar lăsa rece. Poate că m-ar plictisi. Sau poate, dimpotrivă. Habar n-am... dar salut fragmentul ca pe o bucată de meteorit.
Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii devlad, luminita, mi-au placut poeziile voastre si le-am notat corespunzator (aproape maxim), in conditiile in care doar "anotimpul papusilor" a primit zecele meu. au fost lecturi chiar placute. mai mentionez aici "legenda omului sandwich" si "omul nou". la prima citire a tuturor poemelor, "vintage collection" m-a izbit cel mai tare, abia apoi au cistigat teren celelalte, cu care l-am inconjurat
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” dePagini