"La mulți ani" și "Sărbători fericite". personal, aș dori ca situl să spargă, în sfârșit, gheața (ori greața?) creată între diferitele condeie (care scriu in vers alb, clasic, elitistic, profund sau mai puțin profund). nu, românul nu s-a născut poet, toți învățăm și ne străduim spre mai bine... eu țin să mulțumesc pentru acest forum.

Un dans cu moartea, vazuta ea efemera, usoara si atragatoare ca un balon de sapun, admirata ca la un spectacol de catre un nemuritor care traieste (a se citi consuma, isi trage esenta asa cum ai trage cu nesat dintr-o tigara) doar din cuvinte potential creatoare de infern si paradis, depinzand doar de alegerea privitorului (si, o data citind-o, de alegerea cititorului). Si eu spun ca e un alt suflu aici, si alte chei de lectura; ca intr-un tablou postmodernist, trebuie cautate imaginile acolo unde vrea autorul sa le aseze. PS Si totusi nu am inteles ce este cu acel "se jupeste".

Uite o expresie care nu poate fi logică, este efectiv hilară "sparge nesiguranța din pas pe miezul destinului"...Nu știu ce să îți spun, am sentimentul că îți lipsește multă lectură.

matei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela

...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul

ok, am inteles, textul nu/ti place fiinca e slab.bun. eu sunt ceea ce sunt... tu esti cine si ce esti. salut, numele meu e Katya. recunosc, nu sunt un om calm... sunt un spirit belicos, dar sunt capabila sa ascult si critici la adresa mea si a textului. unora le place, altora nu, mie una imi place poezia poate pentru ca e a mea.. si sunt subiectiva... am inca filosofia iepurelui de angora... deocamdata doar schiu..mai incolo o sa scriu. acum e mai bine?

Rezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".

Ateii nu pot scrie poezie :) ... și cu asta îmi fac debutul în rândul celor care scriu aforisme, maxime, proverbe etc :)
Apreciez tot ce s-a scris. Adevărat, clar, bine argumentat.
Un singur aspect aș sublinia, și aici intru în dialog cu Sebi Șufariu, acela că mass-media face educație (involuntar) și este acel tip de educație nonformală și informală. Educația formală are loc în sistemul de învățământ, dar reprezintă foarte puțin din ceea ce îl formează pe un individ.

Despre profesorii de limba și literatura română, și nu numai, aș putea spune că nu vor putea forma alte convingeri elevilor decât acelea pe care ei înșiși le au.

hei, ce de lume aici. george, ce sa zic, poate ca ai dreptate cu acea redundanta. multumesc pentru (re). andu, ce-mi place mie de tine cand ma critici, zau asa, ca prea m-ai laudat in ultima vreme ;)). sa stii ca m-am gandit si eu la varianta cu pline, dar crede-ma pe cuvant ca niciun (fel de) spatiu nu e gol, nici chiar cel dintre cuvinte. ma rog, exercitiul meu de imaginatie, acum ca pentru tine-s in nowhere's land, poate mie-mi place, mai stii? si, pana la urma, banalitatea si mediocritatea sunt punctele mele forte =)) de ce as incerca ceva genial? :))

Acum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu

Mulţumesc pentru apreciere şi lectură domnule Tudor. Mă voi gândi la sugestia dvs. Dar eu explic totuşi că în această delcaraţie de Feminitate, cum este întregul poem, am ales acea idee ca să exprim dizidenţa sau neapartenenţa la lumea masculină. Germenele feminin. Este o idee coerentă cu restul versurilor.

text bine scris, concentrat, desi se preteaza la amplitudini. Po-mo s-a declarat deja invins, asta a fost preconizat de la inceput. codul binar a fost un curs natural al lucrurilor, oricum ADN-ul are un dublu lant. oricum putem lesne supravietui ca rasa si cu binaritatea (barbat/femeie - numai asa se poate da nastere unui copil). in ce priveste binaritatea epistemologica/fenomenologica demascata aici, epicentrul poate foarte bine sa cedeze locul sau. oarecum acolo e capul rautatilor, nu la periferie. ideea de aici e ca ar trebui sa intrezarim locul unde se poate incadra in ADn un al treilea lant, chiar daca el nu va exista niciodata, insa poate macar sa sape un nou canal de tensiune de sens intre cele 2. tensiunea poate izvori din negare, ceea ce nu e rau atata timp cat negarea e doar instrument, nu si sistem.de aceea chiar si negativa ea poate duce la remanieri/ nivelari pozitive. sfarsitul e parca incomplet. as fi vrut sa gasesc o decodificare ca un purgatoriu. (mergea bine marsat pe problematica buddhista. (deci sfarsitul l-as putea banui ca sufera de sindrom po-mo) tocmai pt ca nu aduce nimic in plus fata de o clasificare binara, la randul ei. rog revenire pe final.

da Masha, din păcate nu avem șansa asta. de aceea criteriul este relativ și inofensiv totodată pentru judecata de valoare. noi vom scrie și alții vor judeca. probabil:)
*april in Paris (erată)

Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”

Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!

Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )