îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot
să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii
încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi
cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste
într-o continuă autoflagelare
pereţii mei interiori se expun
în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin
colaps
scriu pe hârtii mărunte ce mai am de făcut în curând
nu va mai fi loc pentru încă una
nu ştiu nici măcar priorităţile privesc foile galbene sau aşa mi se pare
pictate cu aceeaşi culoare tremurată din care nu ştiu să mai existe înţelesuri
să fie şi dorinţe pe acolo sau numai trebuinţe
unele sunt un fel de semne o poartă un paznic şi parcă
dumnezeu care scrie încă o biblie
pentru cine întreb
când cineva mai vine pe la mine hârtiile devin fluturii despre care
nu mai ştiu nimic fanteziile se lipesc de mine ca aceste notiţe
fără valoare
se strâng pe mine ca nişte petice cu care să maschez acele lucruri
uzate ca frunzele plutesc pluteeeesc
faceţi ce vreţi cu mine din moment ce nu mai sunt
decât o hârtie cu lipici unde nu mai încape decât
un cuvânt
Comentarii
Eul poetic
Maria - Doina -
Cred că se supralicitează mărcile eului poetic (ex. „mine” în partea a doua a poemului). Mi-a plăcut ideea de metamorfozare, de identificare cu ceea ce facem cel mai des, aproape obsesiv. Devenim ceea ce gândim, ceea ce facem repetitiv.
Apreciez tonul melancolic. E
hialin -
Apreciez tonul melancolic. E un prozo-poem interesant. Ce îmi displace mie la genul ăsta de text este că nu este nici cal nici măgar. El apare ca poezie doar prin fragmentare. De exemplu:
Îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii. Încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste. Într-o continuă autoflagelare pereţii mei interiori se expun în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin colaps.
Am tranfomat prima strofă într-o frază fără a schimba vreun cuvințel. Are acea alură a unui început de pagină de jurnal (că doar se numește „Memorii”, evident ). Nu spun că e greșit sau corect, spun doar că-mi displace mie(că doar opinăm pe texte și suntem subiectivi nu? :) ).