hello Ioana "venait plus proche " = "s'approchait" ou encore "se rapprochait" "d'une manière menaçante" "en mélangeant" : ce sont là deux façons équivalentes d'exprimer un fait, donc tu peux utiliser la même formule qui renforce ainsi l'expression de taphrase. je te le réécris ici, ce sera plus clair : La nuit se rapprochait de moi me menaçant terriblement m'élangeant en un bouillonnement le rêve avec le réel en contigu. en fait, encore plus joli, et nettement plus léger : "La nuit se rapprochait de moi terriblement, me menaçant m'élangeant rêve et réel en un bouillonnement contigu." si tu lis cet extrait à voix haute, il est bien plus fluide. * "parce que" est à éviter, car il est très lourd et entraîne une construction subordonnée pas toujours facile à conjuguer (attention à la concordance des temps) - idem pour "avais été". "bien que je me retrouvais très seule au monde de mon ventre où naissent les dieux (pas "deux", il manque le "i") l'univers se développait une fois encore."
Cristina, Viorel,
mulţumesc.
da, nu e o întîmplare că am început cu Lisandra. şi acolo va rămîne chiar dacă voi mai insera imagini în această prezentare.
in loc de struguri si noroi cred ca mergeau mai bine poamă si glod. in rest, nici prea prea nici foarte foarte. oricum, mai ok decit majoritatea chestiilor care apar pe site
Aranca, pe site-ul Hermeneia nu interesează problemele personale, am făcut precizarea întrucât ai iterat trimiterea în dublu a comentariilor, nu numai pe acest text. Încă mai aștept comentarii critice și pertinente din partea ta.
Poezia de faţă are idei dar mai trebuie lucrată, părerea mea.
1.Prima strofă s-ar putea lipsi foarte bine de ultimul vers sau făcut în aşa fel încât nucul singuratic în mijlocul unei câmpii "să zică" ceva mai profund.
2.Versuri reuşite:
"lângă magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua"
3."şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..." - nu văd bine deloc ultimul vers de aici, "dacă nu au murit demult..." - încarcă inutil primul vers pentru că apare explicaţia.
4. Ultima strofă se potriveşte cu nucul de la început (cred că asta a fost şi intenţia ta, să aduci cumva finalul spre început, dar nu prea ai reuşit)doar dacă vorbim despre nuc ca subiect de zi cu zi şi nu ca aspect poetic. Este în plus şi nu un plus pentru conţinutul versurilor tale.
iată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
mai... imi place stilul tau. si la modul subiectiv, ca altfel nu pot s-o iau, te citesc si-mi dai senzatia ca noi doua am putea fi prietene bune, daca am fi puse la aceeasi masa, intr-un pub, intr-o seara, fara laptop, doar bere si treaba aia "Cornish pasty".
un text inchegat, de altfel. bine scris. congrats.
Alma, am urmarit si eu dialogul vostru si, din cate am vazut, pana acum nimeni nu a recurs la o anumita categorie de calificative. De aceea consider ultima ta fraza usor...efervescenta, ca sa spun asa. Cred ca ar fi bine sa ne rezumam la opinii punctuale depre textul de aici, evitand generalizarile.
Poemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
De data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas
mi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
Un sentiment de vinovatie: "știi că am vrut să mori deși te iubeam?", "n-am venit la tine doar m-am rugat să-ncetezi "si totodata promisiunea de a intoarce timpul si a schimba trecutul: "nu-ți fie frică/ o să te întorc" denota incercarea disperata dar si constientizarea imposibilitatii de a scapa de vinovatie. Totul este alert, doar starea autorului este/era una de repaus, in asteptarea mortii iminente, de aici si culpa.Textul nu s-a vrut trist, actiunile sunt redate una dupa alta, rapid, simplu, fara zorzoane care storc lacrimi, pana si momentul mortii este redat in 2 cuvinte "o șuviță de sânge/ colțul gurii cambrat într-un zâmbet-sărut/ stop". Intentia autorului de a transforma aceasta tragedie s-a materializat in versuri simple care nu i-au dat mare bataie de cap dar pline de semnificatii si care au creat un Univers complicat, perfect, in care astfel de lucruri greu de exprimat se intampla. Lejeritatea si simplitatea dau gust poeziei, sunt calitati ale autorului de a da o forma lucrurilor de neinteles si totodata surprind interesant.
corectai nea bobadile, corectai bre, să fie toată lumea mulțumită...politicaly and gramaticaly correct...:) uel ...și spui că finalmente merita efortul? dacă tot e un poem prea subțirel...? mersi pentru precizări, o chestie relativă la ideea poemului: Dumnezeu nu bate cu bățul...:) amical și cutremurat frumos, george cel asztalos
poemul are imagini de forță iar finalul este unul cu totul special
nu este neapărat genul meu dar nu pot să nu apreciez această scriitură
un pas înainte clar și răspicat
un discurs poetic rotund, plin de sensuri pe mai multe niveluri, fără să-și piardă din farmecul alunecării metaforei
și mă repet, ce să-i faci, așa-i cu vârsta, finalul este clar de peniță
felicitări omule!
Slab text, pentru cine a pus mana pe carte si a studiat poezia in detaliu, acest text se apropie ridicol de pastisa. Vezi poemele amniotice ale lui Mihai Galatanu. Cateva exemple aleatorii: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur şi cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Şi sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viaţa mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viaţa mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieşit./ Pântecul era pajiştea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viaţa toată".
Si foarte multe alte exemple din tot felul de poeme amniotice marca Galatanu.
Uite, vezi Virgil Titarenco, te comentez precum meriti. Argumentat, pertinent. Am observat ca niciunul dintre comentatori nu au vazut lipsa ta de originalitate, tocmai de aceea am hotarat sa te iluminez.
Domnule Manolescu, regret că intenţia dumneavoastră nobilă faţă de poetul Adrian Munteanu este umbrită de sfidarea Regulamentului Hermeneia prin publicarea linkului din comentariul anterior. Îl consider un afront direct. Vă rog să vă consideraţi avertizat.
Ioana, aparențele sunt înșelatoare(zici că par iritat) și se pare că n-ai citit atentă textul(presupui că am colică), din moment ce chiar din primul vers spun că VB-ul e nelocuit. Pe urmă zici de melancolie, akedie și multe altele ... să mă ferească dumnezeu - unde ai văzut așa ceva în textul de mai sus? arată-mi cu gedetul ? Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Ioana, nu e vorba de melancolie și nici de akedie, ci de o răceală banală în mijlocul verii ... un text construit doar pe senzații și nervi, mi-ar place să-i spun „organic”, deși sunt conștient că nu e astfel decât în proporție de 57%.
În ceea ce privește versuri „sexy”, nu prea te-am văzut să folosești în comurile tale la textele altor autori asemenea „critici literare”; ceea mă face să mă gândesc că anumite cuvinte din comu-ul tă de mai sus sunt spuse la mișto ...
Și încă ceva, Ioana: nici mie nu mi se pare potrivit să stau să aștept zi de zi în stație mașina câte 30-45 de min., dar, asta e... ce să-i faci ... va trebui să mă înarmez cu răbdare și să aștept ... asta, bineînțeles, până în momentul în care, voi avea bani suficienți ca să-mi cumpăr și eu un autobuz și să circul cu autobuzul meu personal cu nr. 104 de-acasă până la servici și de la servici până acasă.
același convalescent aflat în stare de trezie
de aprox. 15 ore și 34 de minute ...
Eugen.
E drept, am umblat mult prin Moldova zilele astea și am văzut foarte multă suferință chiar dacă niște papaye cu nume de români ar putea și chiar iau la mișto această tragică vară românească dovedind încă o dată dacă mai era nevoie că nu trebuie să voteze pentru aici ci pentru acolo unde manâncă ce mănâncă ei.
Mulțumesc de lectură, nu știu dacă textul e dens, complex, sau cum îi spui tu, dar e pe bune.
Andu
... când ne vorbesc grădinile, uităm graiul articulat, devenim veșnici lângă o floare, devenim părinți lângă liniștea lor. ce frumos spui tu... până la marginea lumii e doar o grădină... și ce haiduci sunt trandafirii tăi:)!
un poem cu mesaj simplu "iubito mă întreb de ce totul se termină cu noi doi aici" finalul deosebit, un simplu semnal de plecare din ei insisi, ca a doua izgonire din raiul cuvintelor: "și singurul lucru practic pe care îl mai poți face este să te săruți cu îndărătnicie pînă te cuprinde tristețea și îți vine să te descalți și să o iei pe jos pînă la dimineață" colajul foto superb!
am renunțat la ultimul vers ( un sisif ce-și urcă aceeași povară pe o colină a disperării ) urmare a părerii cvasiunanime căreia tu te-ai raliat . Versul acesta are o notă de clișeu și îl explicitează de fapt pe cel anterior. În privința primului vers, mie îmi pare că este ok... mulțumesc pentru scanare
Un poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
Unii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Adina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
incarci poezia cu elemente care unoeri pot fi deduse usor. De ce este nevoie sa pui Peoenix la sfarsit?
pentru textul : din iubire dehello Ioana "venait plus proche " = "s'approchait" ou encore "se rapprochait" "d'une manière menaçante" "en mélangeant" : ce sont là deux façons équivalentes d'exprimer un fait, donc tu peux utiliser la même formule qui renforce ainsi l'expression de taphrase. je te le réécris ici, ce sera plus clair : La nuit se rapprochait de moi me menaçant terriblement m'élangeant en un bouillonnement le rêve avec le réel en contigu. en fait, encore plus joli, et nettement plus léger : "La nuit se rapprochait de moi terriblement, me menaçant m'élangeant rêve et réel en un bouillonnement contigu." si tu lis cet extrait à voix haute, il est bien plus fluide. * "parce que" est à éviter, car il est très lourd et entraîne une construction subordonnée pas toujours facile à conjuguer (attention à la concordance des temps) - idem pour "avais été". "bien que je me retrouvais très seule au monde de mon ventre où naissent les dieux (pas "deux", il manque le "i") l'univers se développait une fois encore."
pentru textul : Flash-back deCristina, Viorel,
pentru textul : coperte de cărţi demulţumesc.
da, nu e o întîmplare că am început cu Lisandra. şi acolo va rămîne chiar dacă voi mai insera imagini în această prezentare.
in loc de struguri si noroi cred ca mergeau mai bine poamă si glod. in rest, nici prea prea nici foarte foarte. oricum, mai ok decit majoritatea chestiilor care apar pe site
pentru textul : Încă o zi posomorâtă de vară deun text cu tenta romantica ca o balada disco...un elogiu discret trandafirului alb crescut in suflet ca dragostea...
pentru textul : Trandafirul Alb deAranca, pe site-ul Hermeneia nu interesează problemele personale, am făcut precizarea întrucât ai iterat trimiterea în dublu a comentariilor, nu numai pe acest text. Încă mai aștept comentarii critice și pertinente din partea ta.
pentru textul : o lățime de masă deAlma, nu ai precizat daca e proza sau poezie.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a decorectie "nu srie" se va citi "nu stie"
pentru textul : carnețel dePoezia de faţă are idei dar mai trebuie lucrată, părerea mea.
1.Prima strofă s-ar putea lipsi foarte bine de ultimul vers sau făcut în aşa fel încât nucul singuratic în mijlocul unei câmpii "să zică" ceva mai profund.
2.Versuri reuşite:
"lângă magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua"
3."şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..." - nu văd bine deloc ultimul vers de aici, "dacă nu au murit demult..." - încarcă inutil primul vers pentru că apare explicaţia.
4. Ultima strofă se potriveşte cu nucul de la început (cred că asta a fost şi intenţia ta, să aduci cumva finalul spre început, dar nu prea ai reuşit)doar dacă vorbim despre nuc ca subiect de zi cu zi şi nu ca aspect poetic. Este în plus şi nu un plus pentru conţinutul versurilor tale.
Succes.
pentru textul : Poezie verde deiată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi demai... imi place stilul tau. si la modul subiectiv, ca altfel nu pot s-o iau, te citesc si-mi dai senzatia ca noi doua am putea fi prietene bune, daca am fi puse la aceeasi masa, intr-un pub, intr-o seara, fara laptop, doar bere si treaba aia "Cornish pasty".
un text inchegat, de altfel. bine scris. congrats.
p.s. - mi-e dor de-o proza ca de un vin bun
pentru textul : Steve deAlma, am urmarit si eu dialogul vostru si, din cate am vazut, pana acum nimeni nu a recurs la o anumita categorie de calificative. De aceea consider ultima ta fraza usor...efervescenta, ca sa spun asa. Cred ca ar fi bine sa ne rezumam la opinii punctuale depre textul de aici, evitand generalizarile.
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete dePoemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
pentru textul : Shhhh... deDe data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas
mi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
pentru textul : Sfârșit de toamnă denimic nu se compara cu mediterana. multumesc celor care au calatorit alaturi de mine.
pentru textul : La Méditerranée deUn sentiment de vinovatie: "știi că am vrut să mori deși te iubeam?", "n-am venit la tine doar m-am rugat să-ncetezi "si totodata promisiunea de a intoarce timpul si a schimba trecutul: "nu-ți fie frică/ o să te întorc" denota incercarea disperata dar si constientizarea imposibilitatii de a scapa de vinovatie. Totul este alert, doar starea autorului este/era una de repaus, in asteptarea mortii iminente, de aici si culpa.Textul nu s-a vrut trist, actiunile sunt redate una dupa alta, rapid, simplu, fara zorzoane care storc lacrimi, pana si momentul mortii este redat in 2 cuvinte "o șuviță de sânge/ colțul gurii cambrat într-un zâmbet-sărut/ stop". Intentia autorului de a transforma aceasta tragedie s-a materializat in versuri simple care nu i-au dat mare bataie de cap dar pline de semnificatii si care au creat un Univers complicat, perfect, in care astfel de lucruri greu de exprimat se intampla. Lejeritatea si simplitatea dau gust poeziei, sunt calitati ale autorului de a da o forma lucrurilor de neinteles si totodata surprind interesant.
pentru textul : pleacă din casa asta, nu știu unde, dar fugi deGabi, multumesc pentru rabdare si descalcire
pentru textul : Din casa bunicilor decorectai nea bobadile, corectai bre, să fie toată lumea mulțumită...politicaly and gramaticaly correct...:) uel ...și spui că finalmente merita efortul? dacă tot e un poem prea subțirel...? mersi pentru precizări, o chestie relativă la ideea poemului: Dumnezeu nu bate cu bățul...:) amical și cutremurat frumos, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai depoemul are imagini de forță iar finalul este unul cu totul special
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală denu este neapărat genul meu dar nu pot să nu apreciez această scriitură
un pas înainte clar și răspicat
un discurs poetic rotund, plin de sensuri pe mai multe niveluri, fără să-și piardă din farmecul alunecării metaforei
și mă repet, ce să-i faci, așa-i cu vârsta, finalul este clar de peniță
felicitări omule!
Slab text, pentru cine a pus mana pe carte si a studiat poezia in detaliu, acest text se apropie ridicol de pastisa. Vezi poemele amniotice ale lui Mihai Galatanu. Cateva exemple aleatorii: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur şi cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Şi sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viaţa mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viaţa mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieşit./ Pântecul era pajiştea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viaţa toată".
Si foarte multe alte exemple din tot felul de poeme amniotice marca Galatanu.
Uite, vezi Virgil Titarenco, te comentez precum meriti. Argumentat, pertinent. Am observat ca niciunul dintre comentatori nu au vazut lipsa ta de originalitate, tocmai de aceea am hotarat sa te iluminez.
pentru textul : scrisori imaginare III deDomnule Manolescu, regret că intenţia dumneavoastră nobilă faţă de poetul Adrian Munteanu este umbrită de sfidarea Regulamentului Hermeneia prin publicarea linkului din comentariul anterior. Îl consider un afront direct. Vă rog să vă consideraţi avertizat.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deIoana, aparențele sunt înșelatoare(zici că par iritat) și se pare că n-ai citit atentă textul(presupui că am colică), din moment ce chiar din primul vers spun că VB-ul e nelocuit. Pe urmă zici de melancolie, akedie și multe altele ... să mă ferească dumnezeu - unde ai văzut așa ceva în textul de mai sus? arată-mi cu gedetul ? Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Ioana, nu e vorba de melancolie și nici de akedie, ci de o răceală banală în mijlocul verii ... un text construit doar pe senzații și nervi, mi-ar place să-i spun „organic”, deși sunt conștient că nu e astfel decât în proporție de 57%.
În ceea ce privește versuri „sexy”, nu prea te-am văzut să folosești în comurile tale la textele altor autori asemenea „critici literare”; ceea mă face să mă gândesc că anumite cuvinte din comu-ul tă de mai sus sunt spuse la mișto ...
Și încă ceva, Ioana: nici mie nu mi se pare potrivit să stau să aștept zi de zi în stație mașina câte 30-45 de min., dar, asta e... ce să-i faci ... va trebui să mă înarmez cu răbdare și să aștept ... asta, bineînțeles, până în momentul în care, voi avea bani suficienți ca să-mi cumpăr și eu un autobuz și să circul cu autobuzul meu personal cu nr. 104 de-acasă până la servici și de la servici până acasă.
același convalescent aflat în stare de trezie
pentru textul : Ultrasonografie dede aprox. 15 ore și 34 de minute ...
Eugen.
E drept, am umblat mult prin Moldova zilele astea și am văzut foarte multă suferință chiar dacă niște papaye cu nume de români ar putea și chiar iau la mișto această tragică vară românească dovedind încă o dată dacă mai era nevoie că nu trebuie să voteze pentru aici ci pentru acolo unde manâncă ce mănâncă ei.
pentru textul : un fake itinerant deMulțumesc de lectură, nu știu dacă textul e dens, complex, sau cum îi spui tu, dar e pe bune.
Andu
Finalul este tot atît de simplu ca un enunț, mulțumesc Alma.
pentru textul : Mirajul de... când ne vorbesc grădinile, uităm graiul articulat, devenim veșnici lângă o floare, devenim părinți lângă liniștea lor. ce frumos spui tu... până la marginea lumii e doar o grădină... și ce haiduci sunt trandafirii tăi:)!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deun poem cu mesaj simplu "iubito mă întreb de ce totul se termină cu noi doi aici" finalul deosebit, un simplu semnal de plecare din ei insisi, ca a doua izgonire din raiul cuvintelor: "și singurul lucru practic pe care îl mai poți face este să te săruți cu îndărătnicie pînă te cuprinde tristețea și îți vine să te descalți și să o iei pe jos pînă la dimineață" colajul foto superb!
pentru textul : antiplatonice IV deam renunțat la ultimul vers ( un sisif ce-și urcă aceeași povară pe o colină a disperării ) urmare a părerii cvasiunanime căreia tu te-ai raliat . Versul acesta are o notă de clișeu și îl explicitează de fapt pe cel anterior. În privința primului vers, mie îmi pare că este ok... mulțumesc pentru scanare
pentru textul : dacă s-ar deschide pleoapele timpului ne vor găsi răstigniți în chihlimbar deerr târzie: contraSt
pentru textul : Text cu reşou şi plastilină deUn poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
pentru textul : preludiu și fugă deUnii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Adina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim
pentru textul : Scrie în locul meu dePagini