Am vazut sticla ascunsa-n gard.
Cred ca mai mergeau ceva simboluri: vulturul, leul, taurul, soare , luna...Pe acel potir ar fi stat bine simbolul acela cu spiritul femeii: o ea care are la picioare luna si deasupra capului soarele...Zic si eu. Putea sa fie si o trimitere la astrologie...
Mi-a placut! Cred ca ati muncit ceva.
A, sa nu uit: lipseste o pecete.
eu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
Ce-i de remarcat aici, din perspectiva mea, of cors, e dezvoltarea regresivă a discursului. Regresiv dpdv afectiv. Nu mai bat câmpii cu expresivitatea, ineditul, atitudinea vs atmosferă etc.
Aş tăia "roşie" din "marea roşie" şi "n"-ul din "suflet-n", care oricum nu e citibil. Ceva de genul: iată vine-un sol de pace cu un suflet - virf de băț). Dar asta aş face eu. Bun.
grozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
merci pentru comentariu. nu inteleg, totusi, la ce anume te referi cand vorbesti de ceva "elaborat"... poate mi-ai fi de mare ajutor daca ai fi putin mai explicit :) merci mult, oricum, inca o data... si pentru penita si, mai ales, pentru simpla ta trecere.
Errroare, plaaagiat, Doamnelor, Domnișoarelor, Domnilor și Domnișorilor! Traducerea îi aparține lui George Lesnea. Am reușit s-o păcălesc pe profa de rusă. Cu Domniile Voastre nu merge
iti respect dreptul de a o avea si de a o face publica, dar crede-ma ca astfel de comuri vindicative nu-ti fac cinste.
explicatia e pe undeva prin ultima strofa.
Idee bună însă o prozodie care lasă de dorit.
Incipitul are toate șansele să facă de fapt cititorul să 'părăsească' lectura foarte repede. Adevărat, mai apoi poemul își revine, devine tot mai interesant pe măsură ce trec versurile de parcă autorul se încălzește scriind tot mai bine la fel cum pofta vine mâncând și culminând cu un final simbolic destul de reușit.
Însă incipitul este foarte slab, de alfabet poetic și ruinează poemul, părerea mea.
Margas
ideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
înclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
o leaca dureroasa, asa cum se cuvine... strofa a doua, de la "moda nu mai permite..." imi pare ca e altfel, suna mai aiurea, pare discurs moralizator fara solutie. imi place inclusiv finalul poeziei. chiar daca dincolo de poezie stiu ca stii ce e speranta. Zile faine iti doresc, cu duiumu'!:)
Doar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
Daniel, incerc sa mai reduc din sarcinile lui Virgil si te intreb daca stii de rugamintea ("devenita obligatorie") sa de a nu publica aici texte publicate pe alte site-uri, si invers. Ai aici un link, pentru a vedea la ce anume ma refer: http://www.hermeneia.com/info/75/. Virgil, ma gandesc ca ar fi poate mai util sa introduci aceasta regula in regulament. Si eu a trebuit acum sa caut unde anume era scrisa, pentru a pune linkul aici.
@virgil: nici eu n-am vazut vreo suprapunere, de aceea am si zis ca mi se pare ciudat. In plus, as prefera sa fie sterse comentariile starnite de asa-zisa "incurcare a borcanelor", care nu au nicio legatura cu textul de mai sus (nici borcanele si nici comentariile :-)) Thanks.
AAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.
Am sa incep cu inceputul... titlul e asezat aici ca un soi de avertizare a faptului ca ceea ce urmeaza dupa trecerea prin poarta presupune o schimbare de perceptie, un fel de atentionare ca lectorul va primi "haine" noi in minutele de lectura a textului. Experimentul mi-a placut... am sa revin.
Dumneata nu distrugi Hermeneia, ai înțeles totul pe dos!
Dumneata nu poți să distrugi nimic, așa cum nu poți nici să construiești nimic, pentru că Dumneata scrii foarte slab.
De distrus, distrug editorii care nu îți trimit textele în Șantier, asta am spus și cred că am spus-o destul de clar.
Iar dacă nu, iată că am mai spus-o încă o dată.
un comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
e un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...
Domnule Frosin,
Dacă aşa-l traduceţi dumneavoastră pe Eminescu, atunci am avut toată dreptatea atunci când v-am reproşat "franceza de dicţionar" şi "păsăreasca". Păi dacă o să daţi traducerile astea căznite unui francez şi o să-i spuneţi că e vorba de cel mai mare poet român, acela o să plângă de mila literaturii noastre. Iar dacă o să-i mai spuneţi şi că este unul dintre marii poeţi europeni, o să vă plângă şi dumneavoastră de milă...
Ceea ce faceţi dvs. aici e un veritabil masacru. Eu nu sunt traducător, dar sunt un cititor în franceză. Am citit Lamartine, Hugo, Baudelaire, dar şi René Char sau Guillevic (care nu erau traduşi în română la vremea când voiam eu să-i cunosc). Şi "Paradisul" lui Sollers (care nici nu s-a tradus), intrigat de faptul că fiecare critic român care-l evoca îl prezenta tot altfel. Prilej de a constata că majoritatea celor care-l citau (era o modă prin anii 80) habar n-avea de el. Aşa că eu ştiu foarte bine cum sună franceza firească şi plastică. L-am simţit pe Flaubert bătând tactul când am citit incipitul la "Salambo" (nu pot să pun accentul). Aşa că nu mă luaţi cu poveşti!
Vreţi o demonstraţie? Vă iert pentru poeziile cu rimă. Să ne referim la "Odă (în metru antic), pe care-o maltrataţi fără milă. Şi să începem cu paranteza. Păi "în metru antic" înseamnă (fără a nuanţa prea mult) strofe safice, adică trei endecasilabi şi un pentametru. Ia număraţi dvs. silabele textului tradus, să vedem ce "metru antic" aţi obţinut. Aveţi 11-11-11-5? Eminescu trudea pe text până la epuizare, iar dvs. vă permiteţi să traduceţi în dorul lelii?! Mi se pare înjositor pentru mine să demonstrez prea mult un adevăr evident pentru oricine ştie măcar o boabă de franceză. Nu mă luaţi tare, că nu vă merge! O să dau un singur exemplu. Iată: "Lorsque, d’un coup, tu parus sur mon chemin,/ Toi, la souffrance, douloureusement agréable…". Aşadar (bine zice Virgil că trebuie să postaţi şi traducerea!) "Când deodată tu răsărişi în cale-mi/ Suferinţă tu, dureros de dulce...". Păi dvs. vreţi să mă convingeţi pe mine că limba franceză e aşa de săracă, încât permite doar echivalările (accesibile şi calculatorului meu, dacă aş solicita aşa ceva pe google!) pe care le aflaţi dvs. pentru "deodată...răsărişi", "cale", dar mai ales "dureros de dulce", unde "dulce" devine "agréable…"? Sub pana dvs. de traducător, Eminescu devine un autor de duzină. Nu-i faceţi niciun serviciu dacă încercaţi să-l promovaţi în spaţiul francofon. Lăsaţi-l, vă implor, nepromovat de dumneavoastră! Aproape că v-aş zice, în încheiere, că nu mai avem ce discuta. Dar sunt o persoană bine-crescută.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
opinie=doxa.Scuze ca nu am scris tot ce era de scris la momentul potrivit.
pentru textul : ultimele modificări pe site deAm vazut sticla ascunsa-n gard.
pentru textul : cromatic ps deCred ca mai mergeau ceva simboluri: vulturul, leul, taurul, soare , luna...Pe acel potir ar fi stat bine simbolul acela cu spiritul femeii: o ea care are la picioare luna si deasupra capului soarele...Zic si eu. Putea sa fie si o trimitere la astrologie...
Mi-a placut! Cred ca ati muncit ceva.
A, sa nu uit: lipseste o pecete.
eu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
pentru textul : Cuvinte inventate. Hemoglife deCe-i de remarcat aici, din perspectiva mea, of cors, e dezvoltarea regresivă a discursului. Regresiv dpdv afectiv. Nu mai bat câmpii cu expresivitatea, ineditul, atitudinea vs atmosferă etc.
Aş tăia "roşie" din "marea roşie" şi "n"-ul din "suflet-n", care oricum nu e citibil. Ceva de genul: iată vine-un sol de pace cu un suflet - virf de băț). Dar asta aş face eu. Bun.
pentru textul : from scarborough fair with love denu am solicitat desene ci corecturi.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos decristina, nu stiu ce anume ti-a creat impresia ca m-as fi enervat. si nici nu stiu care ar fi trebuit sa fie motivul.
pentru textul : abjectivalia dedom'le, am sa imi iau si eu aifone sa ascult iutube. si sa pot spune si eu ce trist. nu este o poezie trista, este o poezie întristată
pentru textul : fiecare zi e o probă de răbdare degrozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deUn text care-și merită distincțiile și locul. Aș spune mai multe despre el, dar nu-mi permit. Un text excelent.
pentru textul : Poem despre mama unei vieți demerci pentru comentariu. nu inteleg, totusi, la ce anume te referi cand vorbesti de ceva "elaborat"... poate mi-ai fi de mare ajutor daca ai fi putin mai explicit :) merci mult, oricum, inca o data... si pentru penita si, mai ales, pentru simpla ta trecere.
pentru textul : Aici începe totul deErrroare, plaaagiat, Doamnelor, Domnișoarelor, Domnilor și Domnișorilor! Traducerea îi aparține lui George Lesnea. Am reușit s-o păcălesc pe profa de rusă. Cu Domniile Voastre nu merge
pentru textul : februarie deiti respect dreptul de a o avea si de a o face publica, dar crede-ma ca astfel de comuri vindicative nu-ti fac cinste.
pentru textul : cinsprezece deexplicatia e pe undeva prin ultima strofa.
Idee bună însă o prozodie care lasă de dorit.
pentru textul : fără cuvinte deIncipitul are toate șansele să facă de fapt cititorul să 'părăsească' lectura foarte repede. Adevărat, mai apoi poemul își revine, devine tot mai interesant pe măsură ce trec versurile de parcă autorul se încălzește scriind tot mai bine la fel cum pofta vine mâncând și culminând cu un final simbolic destul de reușit.
Însă incipitul este foarte slab, de alfabet poetic și ruinează poemul, părerea mea.
Margas
ideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
pentru textul : suflet de mama dea se citi gâze în afirmația de mai sus ”gâze și Dumnezeu”. sensul nu suferă oricum modificări.
pentru textul : sunt liber de*albă şi tipărită am vrut să spun! :)
pentru textul : confesiuni deînclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
am să păstrez totuși pronumele din final.
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deo leaca dureroasa, asa cum se cuvine... strofa a doua, de la "moda nu mai permite..." imi pare ca e altfel, suna mai aiurea, pare discurs moralizator fara solutie. imi place inclusiv finalul poeziei. chiar daca dincolo de poezie stiu ca stii ce e speranta. Zile faine iti doresc, cu duiumu'!:)
pentru textul : transfigurare deAșa reacționez eu optzecist după o gripă urâtă, neaoșă. O convalescență retro. Mulțumesc de opinii.
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deDoar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
pentru textul : De dimineață deDaniel, incerc sa mai reduc din sarcinile lui Virgil si te intreb daca stii de rugamintea ("devenita obligatorie") sa de a nu publica aici texte publicate pe alte site-uri, si invers. Ai aici un link, pentru a vedea la ce anume ma refer: http://www.hermeneia.com/info/75/. Virgil, ma gandesc ca ar fi poate mai util sa introduci aceasta regula in regulament. Si eu a trebuit acum sa caut unde anume era scrisa, pentru a pune linkul aici.
pentru textul : Fabrica de îngeri de@virgil: nici eu n-am vazut vreo suprapunere, de aceea am si zis ca mi se pare ciudat. In plus, as prefera sa fie sterse comentariile starnite de asa-zisa "incurcare a borcanelor", care nu au nicio legatura cu textul de mai sus (nici borcanele si nici comentariile :-)) Thanks.
pentru textul : Bătrâna clovn deDa, e un poem suprarealist reușit, un tragic convertit, plăcut visat!
pentru textul : colivia de oțel deAAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.
pentru textul : incomod deAm sa incep cu inceputul... titlul e asezat aici ca un soi de avertizare a faptului ca ceea ce urmeaza dupa trecerea prin poarta presupune o schimbare de perceptie, un fel de atentionare ca lectorul va primi "haine" noi in minutele de lectura a textului. Experimentul mi-a placut... am sa revin.
pentru textul : nimicitor deCu scuze că intervin, dar nicidecum ”ne-au măcinat vînturile” în poezie. În rest, e frumos. Cum se cheamă parfumul albastru?
pentru textul : parfumul albastru derecitind titlul, să înțeleg că poemul este o stare mirifică? nici astfel, însă, nu îmi pare construit suficient.
pentru textul : să iau iubirea drept morfină? deDumneata nu distrugi Hermeneia, ai înțeles totul pe dos!
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deDumneata nu poți să distrugi nimic, așa cum nu poți nici să construiești nimic, pentru că Dumneata scrii foarte slab.
De distrus, distrug editorii care nu îți trimit textele în Șantier, asta am spus și cred că am spus-o destul de clar.
Iar dacă nu, iată că am mai spus-o încă o dată.
un comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
pentru textul : Série grise ou noire dee un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...
Domnule Frosin,
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deDacă aşa-l traduceţi dumneavoastră pe Eminescu, atunci am avut toată dreptatea atunci când v-am reproşat "franceza de dicţionar" şi "păsăreasca". Păi dacă o să daţi traducerile astea căznite unui francez şi o să-i spuneţi că e vorba de cel mai mare poet român, acela o să plângă de mila literaturii noastre. Iar dacă o să-i mai spuneţi şi că este unul dintre marii poeţi europeni, o să vă plângă şi dumneavoastră de milă...
Ceea ce faceţi dvs. aici e un veritabil masacru. Eu nu sunt traducător, dar sunt un cititor în franceză. Am citit Lamartine, Hugo, Baudelaire, dar şi René Char sau Guillevic (care nu erau traduşi în română la vremea când voiam eu să-i cunosc). Şi "Paradisul" lui Sollers (care nici nu s-a tradus), intrigat de faptul că fiecare critic român care-l evoca îl prezenta tot altfel. Prilej de a constata că majoritatea celor care-l citau (era o modă prin anii 80) habar n-avea de el. Aşa că eu ştiu foarte bine cum sună franceza firească şi plastică. L-am simţit pe Flaubert bătând tactul când am citit incipitul la "Salambo" (nu pot să pun accentul). Aşa că nu mă luaţi cu poveşti!
Vreţi o demonstraţie? Vă iert pentru poeziile cu rimă. Să ne referim la "Odă (în metru antic), pe care-o maltrataţi fără milă. Şi să începem cu paranteza. Păi "în metru antic" înseamnă (fără a nuanţa prea mult) strofe safice, adică trei endecasilabi şi un pentametru. Ia număraţi dvs. silabele textului tradus, să vedem ce "metru antic" aţi obţinut. Aveţi 11-11-11-5? Eminescu trudea pe text până la epuizare, iar dvs. vă permiteţi să traduceţi în dorul lelii?! Mi se pare înjositor pentru mine să demonstrez prea mult un adevăr evident pentru oricine ştie măcar o boabă de franceză. Nu mă luaţi tare, că nu vă merge! O să dau un singur exemplu. Iată: "Lorsque, d’un coup, tu parus sur mon chemin,/ Toi, la souffrance, douloureusement agréable…". Aşadar (bine zice Virgil că trebuie să postaţi şi traducerea!) "Când deodată tu răsărişi în cale-mi/ Suferinţă tu, dureros de dulce...". Păi dvs. vreţi să mă convingeţi pe mine că limba franceză e aşa de săracă, încât permite doar echivalările (accesibile şi calculatorului meu, dacă aş solicita aşa ceva pe google!) pe care le aflaţi dvs. pentru "deodată...răsărişi", "cale", dar mai ales "dureros de dulce", unde "dulce" devine "agréable…"? Sub pana dvs. de traducător, Eminescu devine un autor de duzină. Nu-i faceţi niciun serviciu dacă încercaţi să-l promovaţi în spaţiul francofon. Lăsaţi-l, vă implor, nepromovat de dumneavoastră! Aproape că v-aş zice, în încheiere, că nu mai avem ce discuta. Dar sunt o persoană bine-crescută.
Pagini