Alma, ma bucur ca-ti place poema. Referitor la contradictia vazuta. S-ar putea sa ai dreptate. Asa am simtit ca trebuie sa sune versul, desi am oscilat intre cei doi termeni. Initial vroiam sa sune " daca ar fi s-o iau pe scurtatura VIETII as alege traseul dintre bifurcatiile INIMII" insa am optat pentru versul care l-am scris. Daca ai vreo sugestie stii ca e binevenita. Multumesc de trecerea si de gandurile tale :)

Dorel, ai făcut o observație corectă (cel puțin într-un anumit context - sau cum s-ar spune în matematică, date fiind anumite condiții, deci nu întotdeauna) dar ai produs o interpretare greșită. Și este greștită pentru că bănuiesc că nu știi exact despre ce vorbești (în general) și cu certitudine nu știi cum funcționează algoritmul din spatele contorului (în special). Te pot însă asigura că scenariul pe care îl întrevezi tu este nerealizabil. Iar temerea nefondată. Iar dacă îți imaginezi o soluție ideală, în care accesarea de către persoana care a postat textul (nu care este logată la un moment dat, pentru că cele două lucruri nu sînt întotdeauna identice) să nu se înregistreze în contorul vizitării paginii, sînt nevoit să îți aduc vestea proastă că acea soluție nu s-a inventat încă și probabil că nici nu se va putea inventa, date fiind detaliile tehnice ale modului cum funcționează diferitele pagini de web. Iar dacă cineva îți va spune că așa ceva este posibil în mod absolut îți garantez eu că se laudă. Există mai multe sisteme și mai multe soluții dar absolut nici una nu este perfectă. Cea implementată aici de mine este, cel puțin în opinia mea, cea care reduce la maximum posibilitatea de abuz.

ca să ai o reuşită
eu îţi dau un sfat discret
mai încearcă şi andu
similar ctrl zed

a, ok, acum, daca tot m-am aruncat in discutia asta, sa si vorbesc, nu? :) Virgil, m-a ametit putin versul asta: "m-a privit zburător cînd pluteam" desi cred ca eram nitelus "ambetata" de micul fragment: "caut femeie cu ochii aceia de fiară cu care" inteleg ca e replica si ca ai vrut sa o dai repede (si n-a iesit deloc rau) dar nu uita ca venetienele intorc foarte limpede imaginea... mi-ati facut pofta de joaca...cred ca am si eu un text (ceva mai vechi) despre barbati (intamplator gasiti, nu cautati). ma duc sa-l scutur de praf.

Felicitări câştigătorilor!
Felicitări tuturor celor care au participat într-un fel sau altul!
Mulţumesc organizatorilor şi juriului pentru că şi-au rupt o părticică din timpul lor şi din sufletul lor pentru a ne ajuta, într-un fel pe fiecare, să ne identificăm în peisajul acestui mic şi unic tărâm numit Hermeneia. Oamenii, în general, sunt mai mult grăbiţi şi puţini se îndură, sau se încumetă, sau se opresc să ofere şi altora puţin din darurile primite, să-i ajute şi pe ceilalţi să se identifice, să evolueze, să se coaguleze ca şi comunitate. Aceasta este, cred şi eu, menirea oricărei competiţii.
Pentru mine a fost primul concurs de poezie la care am participat efectiv. Nu m-am luat niciodată prea în serios cu scrisul, pe care l-am considerat mai mult o modalitate de evadare, de a respira din când când puţin din aerul mai pur şi mai rarefiat al lumii ideilor şi inefabilului.
A fost frumos, chiar dacă organizatorul principal ne-a cam dat emoţii la un moment dat! Dar emoţiile sunt constructive şi au farmecul lor. Hermeneia se dovedeşte a fi încăodată o comunitate micuţă dar bine închegată, cu oameni pe care mi-a făcut o mare bucurie să-i întâlnesc, să-i cunosc, atât cât permite acest spaţiu virtual. Hermeneia este o nemuritoare şi aşa trebuie să rămână.

secolul 21 e încă tânăr. Pe strada pe care locuiesc trece tramvaiul 21. Ieşim din anul 13 înspre anul 14. Tramvaiul 14 nu trece prea departe nici el de casa mea. Locuiesc la o intersecţie cu nume de poet (Eminescu), dar urez şi celor care scriu altceva pe acest site, nu doar poezie, cât mai multă energie (sănătate) şi chef de viaţă şi speranţă în anul care va începe. Mulţumesc şi eu pentru urări. Şi sper să ne intersectăm din când în când condeiele...

da, merci, am văzut, modific.of.

Oriana, multam, sunt in toate cele trei, parcurse treptat, de la biogglifa, pina la anaglifa, pastrindu-ma in ultima un timp, spre a desavirsi. Da, e asa cum ai perceput, albastrul acela nu e "trucaj", sunt cristale. Calin, eu stiu de ce am ales asa prima varianta, de ce era scrisul abia vizibil, ca un fir de lumina ce se nastea parca din piatra, de ce era necesara capacitatea perceptiva, spre a da sens ideii, imaginii, spre a merge spre subtil, nu pe strident. Am adaugat acum 2 versiuni. A doua este pe idee "stincii", relief, lumina care deja devine una cu piatra. Aici am fost ajutata. Si multumesc pentru ajutor. Prima, care nu este colajul initial, ci o versiune mai bine vizibila, merge pe ideea mea de inceput. Multumesc pentru apreciere, eu pot fi in continuare pe drumul meu si pot lasa lumea sa mearga cu mine, atit cit e necesar.

e greu Emilian în inima puiului sau a bunicului tău. și totul trece prea repede și te salută dar abia apuci să-l vezi. sunt niște fructe ale mîniei superbe aici: "acum am să-mi iau un pickamer și-am să dau trei milioane de găuri în pămînt să respire toți ai mei. să mă lase pe mine fără aer dar să respire." de-a dreptul impresionante. În ansamblu un text de categorie grea, inspirat și inspirant, de o sinceritate imprevizibilă, cu un fior autentic și un stil de invidiat...:) pentru toate astea nu mă pot abține să vin cu o distincție. o meriți din plin. cu stimă, george asztalos

Dle Stefan, esti un foarte fin critic si ma incanta faptul ca ai avut timp pentru a scrie cate ceva si despre poemul meu. parerile tale m/au ajutat sa inteleg superficialitatea poemului. cu respect.

Stii ca de foarte multe ori ti-am dat dreptate cind ai lasat semne. Pentru ca ai inteles ce vreau cind scriu. Da. Abuzez de confesiuni, ca si in viata reala. Ma salveaza in schimb acele citeva momente de visare. Asa cum bine ai intuit. Glad to see you're back:)

atmosfera asta umeda te patrunde pana in maduva oaselor, ca o criza de reumatism. cam demultisor nu mi s-a mai intamplat sa ma atinga asa de tare un poem pana la a-mi face rau. nu, nu sunt in PMS. virgil, overhelming

Asta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj

m-am gandit sa zic sa-ti zic ca am citit poezia de mai multe ori. si nu ma pot abtine sa iti spun ca ... poeziile tale trec peste mine ca un uragan. dupa ce trece te miri cum de-a ramas ceva in picioare. m-a cutremurat masina aia de cusut... si m-a pus pe ganduri si finalul care pare sa-ti zica "i'm ok" dar care ma face sa ma intreb daca eu sunt de fapt asa.

in fine, intelegi tu.