Un poem sensibil. L-aş numi "drept" sau "corect" fără să las vreo explicaţie. Mi-a generat o stare deschisă către o lume "a femeii întortocheate" dar şi a femeii rafinate. Scrisă bine la nivel de vers după opinia mea, o poezie reuşită cu un final pe măsura textului citit în această seară la Maria.

Alma, abia acum am observat ultimul tău comentariu. mulțumesc pentru revenire. Singurul lucru pe care nu l-am înțeles: de ce era nevoie de atâtea comentarii și cuvinte pentru a „zice de bine de poem”?

Toate cele bune,
Eugen.

Hermeneia a fost înca de cînd am început sa postez aici un loc îndemînos pt mine. Imi place interfata grafica a site-ului. Arata mai a site literar decît majoritatea site-urilor literare pe care le-am vizitat. Imi place ca poti respira, poti vedea mai toate textele noi; nu se posteaza intr-un ritm nebunesc. Ai posibilitatea sa cunosti scrierile mai tuturor membrilor. Si cred ca Hermeneia ne-a apropiat destul. Hermeneia e o comunitate super faină. Felicitari pt demersul dv. si pt faptul ca sustineti acest spatiu din propriile resurse (ma gîndesc).

Un efort lăudabil, apreciez acest gen de eseuri poetice în devenire, chiar dacă eseul (și de această dată) este încă departe de Tipperary. Însă, hai să fim sinceri, câți dintre noi am putea fi mai aproape de Tipperary decât este aici Adrian? Aud?? De aceea, eu zic să îl apreciem așa cu ce am mai rămas, respectiv cu fii, iubite mame și cu tați.
Indiscutabil perfectibil sonteul, însă îl apreciez ca atare. Felicitări!
Ca să mă crezi că mi-a plăcut cu adevărat, într-o bună zi îl voi parodia, încercând să nu mă fac de râs desigur.

buna hialin,
nu prea cred. dimpotriva, continui sa cred ca e posibil sa fie legat de OS. stiu ca la servici am un fel de Windows oarecum custom-izat de IBM si diacriticele romanesti merg relativ naspa pe XP. cred ca voi recomanda oricui fie sa isi instaleze win7, fie sa incerce sa isi incarce un set de fonturi de sistem mai nou. cred ca, cu cit este mai vechi sistemul are mai multe probleme cu diferitele tipuri de fonturi cane sint diferite de standardul initial western. uite, de exemplu l-am testat acum pe Safari pe IPhone-ul meu (desi nu am nrmarit deocamdata o solutie mob) si se vad perfect diacriticele romanesti. dar am sa mai testez. asa cum probabil stii, compatibilizarea unui site pe diferitele browsere si versiuni de browsere(atit de neglijent scrise dpvd al standardelor) este una dintre cele mai spinoase probleme. si intotdeauna este nevoie de un fel de trade in pina la urma

"Îmi aplec" sună a mișcare reluare, apoi, te "apleci" când te închei la șireturi, te "pleci" când e vorba de respect și considerație. La neînțelegere contribuie și faptul că n-am trecut dedicația, pe care o fac acum, pentru o mai bună înțelegere. Punctele de suspensie sunt foarte importante pentru intonație. Apoi, finalul nu e o aserțiune încheiată, nu e completă, ...mai este ceva și dincolo. Piatra nu este numai atât. Ar fi și imposibil.

nu cred ca cineva v-ar putea contrazice. exact asta e realitatea. e atata patima si speranta desarta zilele astea pe-aici incat am putea fi suspectati (cu totii) de niscaiva apucaturi derivand din faimoasele realizari ale personajului lui Cervantes. ala de voia sa starpeasca fizic cele mai corupte... mori. exista insa o circumstanta. nu, nu atenuanta. agravanta. aceea ca generatiile astea care diseca acum (indiferent de pe ce pozitii) cate in luna si stele au fost scolite sa gandeasca asa: cu patima, speranta si credinta ca vine cineva mare, puternic si infailibil care va schimba totul in mai bine. iar ei, cei care traiesc din asta, intretin perfect focul aruncand, din cand in cand, la momentul potrivit, cateva lemne in soba deja incinsa. nu scapa de microbul asta nici cei mai umili, nici cei mai de seama reprezentanti ai societatii.
un text logic si lucid. textul asta reflecta fidel realitatea actuala. ca un pesimist ce sunt mai spun ca si peste alti douazeci si cinci de ani va fi la fel. din nefericire.

nu m-am săturat de ideile tale şi nici de ale altcuiva. cred că încă mai sînt deschis la foarte multe puncte de vedere. ideea de a recompensa comentatorii nu este rea mai ales că într-un anumit fel noi ne-am bazat încă de la început mecanismul de corectare, excelare şi rafinare a încercărilor noastre literare prin posibilitatea de a le avea criticate, evaluate de cît mai multă lume. chiar dacă poate este mult moloz în comentarii şanse sînt ca în acelaşi timp cu cît sînt mai multe comentarii să existe şi soluţii, îndrumări bune, benefice, utile. şi la urma urmei dacă vei citi prin primele mele info vei vedea că am privit încă de la început hermeneia în spiritul ei etimologic ca un mod de intercomunicare şi tălmăcire a comunicării literare pe diferite straturi. de aceea comantariile sînt foarte importante şi o parte integrantă a atingerii scopului pe care îl are hermeneia: elitismul textelor.
cred că ideea ta este bună şi am să încep prin a crea o remarcare pe prima pagina a celor mai harnici comentatori.

esti sigura?

Bobadil, te anunt pe aceasta cale suspendarea (temporara deocamdata) a contului tau pina cind Consiliul Hermeneia va lua o hotarire in ceea ce priveste plagiatul pe care l-ai comis acum citeva zile.

o greseala de exprimare in chiar formularul pentru comentarii asa scrie: "În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur." in loc de "poti sa sa alaturi" cred ca trebuia spus poti sa alaturi e o greseala cu respect catre editori si scuze emiliei pentru revenire

Revin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."

ori imaginaţie creativă?!
o expansiune de materie cenuşie!

suprarealism? nu mi se pare, sincer. daca totusi este, inseamna ca mi-a tremurat mana. :) Silviu, fireste ca nu voiam sa spun nimic - vorbeam in somn. multumesc pentru comentarii.