Mulţumesc pentru comentarii. Am să revin asupra lor. Acum mă grăbesc să concep o cronică a cenaclurilor bucureştene din weekend, la care am ţinut să particip şi pe care sper să o postez în noaptea asta, ca să fie la cald. Abia m-am întors de pe drum. După, revin cu precizări. Impresionat de peniţă şi bucuros că în sfârşit am avut ceva mai nou şi substanţial.
textul este plin de expresii bombastice, desigur simțite de autor. expresii ca aceasta din vestita strofă 2 "cât de greu este/ să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi" sunt tributare unui epigonism eminescian (pe mine mie redă-mă). este aceeași dedublare. în rest, nimic nou pentru mine. măcar megalomania păunesciană este susținută de câteva poeme superbe. de care mă îndoiesc că emițătorul textului e față este capabil. părerea mea.
Chiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
Scuze, acest comentariu nu are legătură cu textul de față ci cu unul probabil șters. Am reținut versul "se limpezea ca o fântână îmbrăcată-n cagulă clipa de care-mi ancorez monologul " din alt text cred că titlul era "săritura <cuvânt japonez>" Acum mă hotărâsem ce comentariu să îți fac dar... nu mai găsesc textul. Ce s-a întâmplat?
Multumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Dupa comentariu incep sa inteleg unele idei, dar haideti sa ne gandim putin. Spuneti-mi versul care sa aduca in mintea cititorului teologia. Cred ca cel mai aproape este "iertarea -nu știau cu ce se mănâncă"... dar mult prea vag conturata. "timpul era ciclic" nu se leaga nici de persoane, nici de evenimente. Bineinteles ca al dumneavoastra comentariu il justifica, dar textul nu. ialin
'la afaceri' se desculță?? 'excepțiile confirmă regula'- evita sa folosesti expersii-clisee.. fara sa ai un sens in spatele lor care sa evadeze din banal... in rest... se poate mai mult, in mod sigur, sunt ideiin poem, care dezvoltate separat si mai atent, mai ne'grabit.. pot deveni poezii. asa, pare o chestie pe care ai scris'o ca tot voiai sa scrii... salutari Adriana
Adriana, Multumesc pentru modul extrem de interesant al expunerii tale. Care poate fi, el insusi, un eseu. Iti voi raspunde prin email ca sa nu ocupam prea mult spatiu la com-uri.
Sapphire, proza aceasta e mai mult o poezie in propozitii... Simbolurile curg. Cred ca va trebui sa mai citesc de cateva ori ca sa inteleg. Imagini frumoase dar cu putine cuvinte de legatura. Un el, mama, copil, ploaie, nori, obloane, revin...
e randul meu sa te acuz de sensibilitate, incepi sa semeni tot mai mult cu mine cand plang:) te superi de o parodie? care nu stiu daca e chiar parodie... sa treaca odata ziua asta ce-mi striveste gandurile de peretii oblici, sa iau forma drumului imbibat cu visare, sa tot merg pe linia orizontului pana la colorarea ochiului in albastru sa-mi pot ajunge din urma sufletul, sa-l inveselesc cu o poveste peltica despre un copil orfan ce desena intotdeauna doi parinti, si despre un mos craciun fara cusur ce uita mereu sa ma trezeasca cand pleca
text în general reușit pe temă, una baladescă, cu inserții de lirism obs.: - aritmie și silabă în plus la "Când strigă prin timp o istorie frumoasă." ("is-to-ri-e"), silabă în plus și la "O tristă vibrație din clopote dusă" (vi-bra-ți-e) - cine este "Crin-armăsarul" și ce a făcut el? Apare în text o singură dată și atunci rămâne suspendat întru cătarea Oanei, în munți
Rafael, multumesc pentru atenta citire a versurilor mele. Marturisesc ca nici eu nu prea sunt multumit cu forma poemului si cred, in mandria mea, ca ideea merita mai mult :-) Inlocuirea lui doar" cu "numai" este intr-adevar un plus la capitolul sonoritate a versului, dar mie nu-mi place acest "numai" in contextul dat din doua motive: ambiguitate sintactico-semantica "numai" - "nu mai" si o oarecare "explicitare" a semnificatiei. Din acest al doilea punct de vedere "doar" mi se pare mult mai delicat :-) "Numai acasa imi gasesc fericirea" mie cel putin imi spune mai imperativ ceea ce imi spune mai dragastos "doar acasa imi gasesc fericirea". Puterea de excludere a celorlalte variante a lui "doar" cred ca este mai sugestiva decat cea a lui "numai" poate si din cauza ambiguitatii sintactico-semantice la care m-am referit care are un imperativ implicit, oare asa sa fie? Este doar :-) parerea mea... Multumesc inca o data, Bobadil.
pe mine mă amuză în acest text alunecarea asta juvenilă în franțuzisme. și probabil că în loc de uganda s-ar fi potrivit mai bine bucovina sau vișeu....
Nicodem, mulţumesc pentru părere. Ai dreptate în legătură cu "său". Am corectat. Dacă doi vin şi îţi spun că eşti beat, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să te şi culci... pe o ureche... Pe de altă parte, acolo unde vezi tu excentricitate, eu văd trăire... asta este - fiecare vede din unghiul său de vedere.
Poemul de la început până la capăt, este egal cu sine însuşi, urmează firul roşu al ideii, în orice caz nu-l văd căzând în el însuşi aşa cum susţii tu mai sus. În ceea priveşte "poemul" lui Zapata, eu nu mă regăsesc în el. Or, textul de faţă, a fost înainte de toate trăit, abia după aceea scris. Or, ceea ce a făcut colegul nostru mai sus, n-a fost decât "o caşă", aşa cum spun ruşii: a luat din fiecare strofă câte 1-2 versuri, apoi le-a lipit unul cu altul, le-a amestecat şi ce a ieşit? - a ieşit o "caşă". Acum pe bune, nicodem, ia zi-mi te rog ce ai înţeles tu personal din "poemul" lui Zapata? Că eu n-am înţeles mai nimic. Iluminează-mă, te rog.
Sunt două strofe cumva complementare. Și în prima cred că te regăsești mai adânc. E un o trecere spre alt fel de stare hipnoidă. deși nici așa nu aș numi-o. Da, cred că ai dreptate cu ultimul vers. Voi modifica atunci când va fi. Mulțumesc, Dahaar.
stimata doamna va multumesc pentru critici .imi pare rau ca dumneavoastra percepeti textul ca o autoironie. nu combat parerea dumneavoastra, poate e un text slab, asta e- platesc tribut faptului ca sunt prea sincera in poezie. imagini pretentioase? scuzati-mi indrazneala, sunt trairi,poate neinspirat transpuse, dar trairi sincere. pe un alt site l-am avut trecut la personala, poate am gresit sa-l postez aici ca poezie...
este un text într-o gamă de renunțare și tristețe ce depășește cadrul intim, un monolog al însingurării în doi... imagini poetice de factură specială, reușite, cu rezonanță: "uiți că mi-ai promis un reproș mai puțin pe zi noaptea sîntem țintuiți în ele ca într-o cușcă de aur" precum și "îți prefer ochii închiși sub pleoapele mele mă zbat și îmi spui că nu voi fi niciodată"
Lea, spui ca: "Pe autor nu îl cunosc și nu înțeleg de ce l-aș aborda într-un alt context decît prin intermediul acestor comentarii." As fi de acord cu ce afirmi, daca nu te-ar contrazice prima ta interventie sub text, unde nu te adresai autorului (asta ar fi presupus o apelare la persoana a doua, directa), ci consiliului Hermenenei. Nici eu nu te cunosc, asta nu ma impiedica sa ma adresez TIE, cata vreme incerc sa port un dialog cu tine. "M-am referit la calitatea editor pe care o are și la conflictul de interese dintre această calitate și obiectivitatea cu care este privit textul său." Tot in numele obiectivitatii invocate te rugasem (nu iti cerusem, te rugasem...) sa exemplifici prin citate pasajele care ti s-au parut pornografice, profanatoare, etc. Nu ai facut-o si ai continuat cu acuzatiile. Cand faci un proces cuiva ( fie el si de intentie ), e bine sa ai niste argumente, altfel demersul va aluneca in derizoriu. "Avertismentul dat îmi amintește teribil de vremurile comuniste." Regretabila confuzie, Lea. Si tot regretabil este faptul ca unora inca le este greu sa inteleaga ca libertatea nu inseamna negarea tuturor regulilor. "Circ îi zice acum la opinie?" Opinia nu este circ. Insa modul in care o faci cunoscuta poate fi circ.
textul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
mulțumesc încă o dată. și mie îmi place mult și, după ce mi-am aruncat un ochi peste biografia ta am observat că, deși eu sunt încă la început de drum, mai multe avem noi în comun, nu numai pe acest grafician minunat
după îndelungată gândire (cam zece minute), am decis să păstrez, cel puțin deocamdată, varianta inițială. nu din încăpățînare, nici din orgolui, ci pentru că acel „se târăște”, așa singur-singurel, mi se pare prea dur și, parcă, mai puțin... plastic.
mă gândesc, însă, să aleg între celelalte două variante rămase în discuție - una a mea, alta sugerată de tine.
deși... parcă se repetă aceeași ideea, îmbrăcată în altă hăinuță. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
..........de-asta nu esti in locul meu! :)
pentru textul : mestecand ganduri des-au spus, evident.
şi mă indispune.
cu sinceritate,
pentru textul : celălalt mal deacelaşi,
zdroba
Mulţumesc pentru comentarii. Am să revin asupra lor. Acum mă grăbesc să concep o cronică a cenaclurilor bucureştene din weekend, la care am ţinut să particip şi pe care sper să o postez în noaptea asta, ca să fie la cald. Abia m-am întors de pe drum. După, revin cu precizări. Impresionat de peniţă şi bucuros că în sfârşit am avut ceva mai nou şi substanţial.
pentru textul : Cretacic târziu deparcă e mai bine acum după modificare dar sfîrșitul tot nu se arată. părerea mea
pentru textul : Golgotă detextul este plin de expresii bombastice, desigur simțite de autor. expresii ca aceasta din vestita strofă 2 "cât de greu este/ să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi" sunt tributare unui epigonism eminescian (pe mine mie redă-mă). este aceeași dedublare. în rest, nimic nou pentru mine. măcar megalomania păunesciană este susținută de câteva poeme superbe. de care mă îndoiesc că emițătorul textului e față este capabil. părerea mea.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit decred ca in noaptea asta vreau sa fiu eu extraterestrul. ps: sorry virgil ptr....
pentru textul : pietrele umbrei deuneori probabil ca as putea fi acuzat ca sint junimist, adrian
pentru textul : ciocolată cu roşii deChiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deScuze, acest comentariu nu are legătură cu textul de față ci cu unul probabil șters. Am reținut versul "se limpezea ca o fântână îmbrăcată-n cagulă clipa de care-mi ancorez monologul " din alt text cred că titlul era "săritura <cuvânt japonez>" Acum mă hotărâsem ce comentariu să îți fac dar... nu mai găsesc textul. Ce s-a întâmplat?
pentru textul : canon să dormim împreună deMultumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Love and greetings to all!
pentru textul : Carpe Diem deSărbători Fericite membrilor cenaclului Virtualia.
pentru textul : Sărbători fericite! deNu cunosc limba ta materna. Insa imi suna bine in romaneste, de parca ar fi gandite direct in romaneste. :-)
pentru textul : Canibal deDupa comentariu incep sa inteleg unele idei, dar haideti sa ne gandim putin. Spuneti-mi versul care sa aduca in mintea cititorului teologia. Cred ca cel mai aproape este "iertarea -nu știau cu ce se mănâncă"... dar mult prea vag conturata. "timpul era ciclic" nu se leaga nici de persoane, nici de evenimente. Bineinteles ca al dumneavoastra comentariu il justifica, dar textul nu. ialin
pentru textul : priviri de'la afaceri' se desculță?? 'excepțiile confirmă regula'- evita sa folosesti expersii-clisee.. fara sa ai un sens in spatele lor care sa evadeze din banal... in rest... se poate mai mult, in mod sigur, sunt ideiin poem, care dezvoltate separat si mai atent, mai ne'grabit.. pot deveni poezii. asa, pare o chestie pe care ai scris'o ca tot voiai sa scrii... salutari Adriana
pentru textul : cotidian deAdriana, Multumesc pentru modul extrem de interesant al expunerii tale. Care poate fi, el insusi, un eseu. Iti voi raspunde prin email ca sa nu ocupam prea mult spatiu la com-uri.
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deSapphire, proza aceasta e mai mult o poezie in propozitii... Simbolurile curg. Cred ca va trebui sa mai citesc de cateva ori ca sa inteleg. Imagini frumoase dar cu putine cuvinte de legatura. Un el, mama, copil, ploaie, nori, obloane, revin...
pentru textul : La Pedrera dee randul meu sa te acuz de sensibilitate, incepi sa semeni tot mai mult cu mine cand plang:) te superi de o parodie? care nu stiu daca e chiar parodie... sa treaca odata ziua asta ce-mi striveste gandurile de peretii oblici, sa iau forma drumului imbibat cu visare, sa tot merg pe linia orizontului pana la colorarea ochiului in albastru sa-mi pot ajunge din urma sufletul, sa-l inveselesc cu o poveste peltica despre un copil orfan ce desena intotdeauna doi parinti, si despre un mos craciun fara cusur ce uita mereu sa ma trezeasca cand pleca
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind detext în general reușit pe temă, una baladescă, cu inserții de lirism obs.: - aritmie și silabă în plus la "Când strigă prin timp o istorie frumoasă." ("is-to-ri-e"), silabă în plus și la "O tristă vibrație din clopote dusă" (vi-bra-ți-e) - cine este "Crin-armăsarul" și ce a făcut el? Apare în text o singură dată și atunci rămâne suspendat întru cătarea Oanei, în munți
pentru textul : Oana deUn poem criptic. Ai cochetat cu rimele. Interesant. E ca un cântec/descântec/bocet.
pentru textul : înălțare deAș renunța la ultimul vers.
Rafael, multumesc pentru atenta citire a versurilor mele. Marturisesc ca nici eu nu prea sunt multumit cu forma poemului si cred, in mandria mea, ca ideea merita mai mult :-) Inlocuirea lui doar" cu "numai" este intr-adevar un plus la capitolul sonoritate a versului, dar mie nu-mi place acest "numai" in contextul dat din doua motive: ambiguitate sintactico-semantica "numai" - "nu mai" si o oarecare "explicitare" a semnificatiei. Din acest al doilea punct de vedere "doar" mi se pare mult mai delicat :-) "Numai acasa imi gasesc fericirea" mie cel putin imi spune mai imperativ ceea ce imi spune mai dragastos "doar acasa imi gasesc fericirea". Puterea de excludere a celorlalte variante a lui "doar" cred ca este mai sugestiva decat cea a lui "numai" poate si din cauza ambiguitatii sintactico-semantice la care m-am referit care are un imperativ implicit, oare asa sa fie? Este doar :-) parerea mea... Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : la nave del olvido depe mine mă amuză în acest text alunecarea asta juvenilă în franțuzisme. și probabil că în loc de uganda s-ar fi potrivit mai bine bucovina sau vișeu....
pentru textul : mon cher vous êtes retardé deNicodem, mulţumesc pentru părere. Ai dreptate în legătură cu "său". Am corectat. Dacă doi vin şi îţi spun că eşti beat, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să te şi culci... pe o ureche... Pe de altă parte, acolo unde vezi tu excentricitate, eu văd trăire... asta este - fiecare vede din unghiul său de vedere.
Poemul de la început până la capăt, este egal cu sine însuşi, urmează firul roşu al ideii, în orice caz nu-l văd căzând în el însuşi aşa cum susţii tu mai sus. În ceea priveşte "poemul" lui Zapata, eu nu mă regăsesc în el. Or, textul de faţă, a fost înainte de toate trăit, abia după aceea scris. Or, ceea ce a făcut colegul nostru mai sus, n-a fost decât "o caşă", aşa cum spun ruşii: a luat din fiecare strofă câte 1-2 versuri, apoi le-a lipit unul cu altul, le-a amestecat şi ce a ieşit? - a ieşit o "caşă". Acum pe bune, nicodem, ia zi-mi te rog ce ai înţeles tu personal din "poemul" lui Zapata? Că eu n-am înţeles mai nimic. Iluminează-mă, te rog.
Bot Eugen
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deSunt două strofe cumva complementare. Și în prima cred că te regăsești mai adânc. E un o trecere spre alt fel de stare hipnoidă. deși nici așa nu aș numi-o. Da, cred că ai dreptate cu ultimul vers. Voi modifica atunci când va fi. Mulțumesc, Dahaar.
pentru textul : Adormire destimata doamna va multumesc pentru critici .imi pare rau ca dumneavoastra percepeti textul ca o autoironie. nu combat parerea dumneavoastra, poate e un text slab, asta e- platesc tribut faptului ca sunt prea sincera in poezie. imagini pretentioase? scuzati-mi indrazneala, sunt trairi,poate neinspirat transpuse, dar trairi sincere. pe un alt site l-am avut trecut la personala, poate am gresit sa-l postez aici ca poezie...
pentru textul : Eu deeste un text într-o gamă de renunțare și tristețe ce depășește cadrul intim, un monolog al însingurării în doi... imagini poetice de factură specială, reușite, cu rezonanță: "uiți că mi-ai promis un reproș mai puțin pe zi noaptea sîntem țintuiți în ele ca într-o cușcă de aur" precum și "îți prefer ochii închiși sub pleoapele mele mă zbat și îmi spui că nu voi fi niciodată"
pentru textul : principiul vaselor comunicante deLea, spui ca: "Pe autor nu îl cunosc și nu înțeleg de ce l-aș aborda într-un alt context decît prin intermediul acestor comentarii." As fi de acord cu ce afirmi, daca nu te-ar contrazice prima ta interventie sub text, unde nu te adresai autorului (asta ar fi presupus o apelare la persoana a doua, directa), ci consiliului Hermenenei. Nici eu nu te cunosc, asta nu ma impiedica sa ma adresez TIE, cata vreme incerc sa port un dialog cu tine. "M-am referit la calitatea editor pe care o are și la conflictul de interese dintre această calitate și obiectivitatea cu care este privit textul său." Tot in numele obiectivitatii invocate te rugasem (nu iti cerusem, te rugasem...) sa exemplifici prin citate pasajele care ti s-au parut pornografice, profanatoare, etc. Nu ai facut-o si ai continuat cu acuzatiile. Cand faci un proces cuiva ( fie el si de intentie ), e bine sa ai niste argumente, altfel demersul va aluneca in derizoriu. "Avertismentul dat îmi amintește teribil de vremurile comuniste." Regretabila confuzie, Lea. Si tot regretabil este faptul ca unora inca le este greu sa inteleaga ca libertatea nu inseamna negarea tuturor regulilor. "Circ îi zice acum la opinie?" Opinia nu este circ. Insa modul in care o faci cunoscuta poate fi circ.
pentru textul : keep my secret well detextul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
pentru textul : iconografie atemporală deŞi mie mi-a plăcut mult. Numai că aş fi spus în ultimul vers "ca pe o sarcină" pentru a evita confuzia şi alăturarea "ca pe". Sărbători fericite!
pentru textul : lucruri care ni le-am spus azi-noapte demulțumesc încă o dată. și mie îmi place mult și, după ce mi-am aruncat un ochi peste biografia ta am observat că, deși eu sunt încă la început de drum, mai multe avem noi în comun, nu numai pe acest grafician minunat
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă dedupă îndelungată gândire (cam zece minute), am decis să păstrez, cel puțin deocamdată, varianta inițială. nu din încăpățînare, nici din orgolui, ci pentru că acel „se târăște”, așa singur-singurel, mi se pare prea dur și, parcă, mai puțin... plastic.
mă gândesc, însă, să aleg între celelalte două variante rămase în discuție - una a mea, alta sugerată de tine.
deși... parcă se repetă aceeași ideea, îmbrăcată în altă hăinuță. :)
o să văd.
pentru textul : astenii infantile deMulțumesc mult, Mariana.
Pagini