oho, as mai adauga vreo 21 de emoticoane daca ar fi virgil in concediu in marele canion. graunfels, tu esti bun, omule. acum observ, abia, la vederea numelui meu la subtitlu. inca nu este scenariu, sau este unul dar de un suprarealism de animatie pentru maturi. ma gandesc cum as realiza eu scurt-metrajul asta. un dialog-portret de toata isprava. "ne ploua in gura"?? cred ca glumesti... mai sunt niste scapari pe ici pe colo, dar e haios, inteligent, expresiv. stiu cum faci si de ce ai nevoie mereu de replica. nu suporti sa fii singur. ai un fel de exhibitionism de reintregire, de reconditionare. este cinstit acest mod al tau de etalare si rasfat. eu il consider generozitate. multi scriu doar in negura peretilor lor, foarte multi nu pot colabora. maniac al replicii ce esti! zambesc complice.

Virgil a zis o chestie adevărată, cel puţin eu sunt de acord cu el în ce priveşte aspectul vreau să fiu remarcat în literatură şi de aceea scriu. Ziceam la mine că scriu mai întâi pentru mine, apoi pentru ceilalţi pentru că în primă fază, eşti tu, tot ce vine scris sau vorbit , vine de la tine, şi informaţia care vine de la Adriana de exemplu, nu este nici a ei nici a mea – ea a venit de undeva de la un altul , dar atunci când informaţia pe care mi-a dat-o mie Adriana la momentul acela a fost a ei, când a ajuns la mine a fost a mea, adică eu am dat-o mai departe prin mine altcuiva şi a.ş.m.d, atunci spun da, scriu pentru mine, apoi pentru ceilalţi.
Tot aşa stau lucrurile şi în poezie. Fac poezia, deci este a mea dar îmi doresc să o împărtăşesc cu cineva, simt nevoia asta să o vadă şi altcineva dar asta numai după ce am poezia, care l-a momentul acela o scriu doar pentru sufletul meu, cu exact trăirile mele unice, ca individ.
Bun. Vine atunci întrebarea următoare: Băi, dacă tot spui că nu scrii pentru alţii, atunci ce cauţi pe siteuri de literatură, de ce participi la concursuri, de ce îţi faci site de literatură, ca să ce, ca să le arăţi celorlalţi că eşti tu cu tine şi că scrii doar pentru tine. Perfect, atunci de ce nu închizi frumuşel cu cheiţa într-un sertar notiţele,poemele, jurnalul, etc. , şi te culci liniştit şi împăcat şi împlinit. Păi nu, sunt multe aspecte de discutat aici.
Împlinirea deşi vine prin tine, de la tine, prin împăcarea cu sinele, în mama ei dară nu ne este suficientă dacă nu intră în raport şi cu ceilalţi, cu omul care nu eşti tot tu de astă dată. Practic trăim un paradox existenţial raportaţi terestru, o utopie în sensul că oricât ai încerca să devii Unul să fii împăcat doar prin tine, ai nevoie de susţinera şi credibilitatea CELUILALT. Deşi nu interesează pe nimeni că Silvia Bitere prin poezie se eliberează şi nu interesează pe nimeni că ea se caută pe sine şi s-a găsit sau nu, ea există şi se face văzută. De ce se face văzută, şi aici voi răspunde unei alte întrebări puse de Virgil, ca să ce: să impresioneze, să demonstreze ceva cuiva, doreşte să ajungă un nume în literatură?
Am să răspund. Dorinţa există, restul ţine de Dumnezeu, nu sunt adepta intrării cu forţa în literatură, la momentul acesta nu sunt scriitor şi nici poet (nu am publicat volume, proprii mie) uneori îmi vine să renunţ dar imediat sunt pocnită peste ceafă de Dumnezeu, cred, care nu mă lasă, deci nu depinde de mine să mă opresc şi atunci las timpul să curgă şi nu mă gândesc la ce voi fi sau dacă voi fi, dar ştiu cu siguranţă că voi prinde bătrâneţea.

Daniel, incerc sa mai reduc din sarcinile lui Virgil si te intreb daca stii de rugamintea ("devenita obligatorie") sa de a nu publica aici texte publicate pe alte site-uri, si invers. Ai aici un link, pentru a vedea la ce anume ma refer: http://www.hermeneia.com/info/75/. Virgil, ma gandesc ca ar fi poate mai util sa introduci aceasta regula in regulament. Si eu a trebuit acum sa caut unde anume era scrisa, pentru a pune linkul aici.

Dacă uneori îl amuz pe Virgil, ei bine şi el mă amuză pe mine cu scara lui Escher. Şi dacă tot există un “duel” între Escher şi Iacob, în sensul că uite scara nu e scara, sau până la urmă despre ce mama naibii de scară o fi vorba aici, că mai mult s-a vorbit de şură, zic şi eu că treaba e foarte simplă. În fapt, graficianul ne-a pus în faţă concret un copac în care atârnă vreo 4-5 capete, nu e mare chestie de bătut câmpii aici. Adică să fim serioşi. E doar un copac falnic în care se oglindeşte măreţia unui coleg de-al nostru de pe site. La poalele marelui copac există un alt coleg care încearcă să doboare copacul şi cred că şi reuşeşte. Lăstari are, coardă are - s-a prins de copac cu ea, se vede în grafică. Ce atâta filosofie, domnilor!

... vezi Bianca, asta apreciez eu la tine. tactul. e ca și cum dl. Talpeș ar spune: "eu nu am sugerat asta dar nici inversul afirmației mele":)! poate că m-aș fi jucat cu vorbele de sub "lemne", însă pentru mine subiectul e prea serios. Doar ca să spun ce, probabil ,gândeai și tu...afirm că hârtia pentru zmee se face tot din lemne. Însă rostul lemnelor (butucilor) din imagine e altul. În speranța că mă dezvăluii și nu trebuie a continua hermeneutica pe propriul experiment , radaș cu sineferei în curte, paul n.b. gândurile mele de bine însoțesc aceste cuvinte!

un poem stanescian (daca imi e ingaduita comparatia). poate ca ar fi mers un alt titlu, insa asta este doar o parere personala. in rest este un poem frumos, mi-a placut... :)

Elena, multumesc de citire! Adriana, multumesc, bine v-am gasit! poezia nu este in forma ei finala, voi reveni asupra ei. p.s. am citit Regulamentul - daca-i ceva, care imi scapa, te rog sa-si spui. Francisc, ai dreptate, nu am ce sa-ti iert. multumesc de atentionare.

da, Aranca e Stima apelor... Multumesc pentru apreciere!

Mii de scuze, o completare necesară: adică s-a ocupat de sonoritățile numelor, de trendy, de fâl fâl și cantabilitate, ce sună și cum sună și de aia ce zic eu că era mai important, nu.

rog pe toata lumea sa nu mai puna link-uri spre youtube. daca stii sa pui codul embed bine, daca nu, asta e. nu mai acceptam linkuri asa aruncate aiurea sub texte

Mulțumesc, asemenea!

Nu citisem poemul Dvs. cînd am scris proza de ieri. Acum mulțimea de cuvinte mi se pare redundantă față de ceea ce ați exprimat Dvs în numai cîteva cuvinte. Versurile sunt incisive, par a avea menirea unui bisturiu. Un bisturiu a cărui lamă extrem de fină taie adânc curățind acea rană, acel gol pe care vidul vrea să și-l croiască în viețile noastre uneori. Uneori am impresia că suntem conduși, în subconștient, de un filon magic al unei zile, al unui moment. Pentru inefabil, sper ca penițele mele să nu se fi devalorizat foarte mult...

dpv al dirijorului. sper sa nu mai fie nevoie de repetitii

er: incertitudine desigur, incerta :-)