Voi modifca îngălbenită în zdrenţuită, cred că va fi o asociere bună cu fluturii şi nu la fel de apropiată. Sunt de acord că amintiri despre viitor e un megaclişeu dar nu cred că îl voi modifica, aici nu are valoare de construcţie în sine, e ca un cuvânt prin care desemnez semnificaţia cărţii de la anticar; centrul poemului e lectura unei anumite cărţi prăfuite, ştampilate, cu anumite sensuri ce apar şi în finalul care ţi-a plăcut. Eu în general nu folosesc clişee, aici am simţit necesar. Cât despre melci - poate că e o găselniţă, dar se leagă de anatomia urechii interne şi de inaudibil, pur şi simplu am vrut să fie puţin sprinţar ca o construcţie, în raport cu fuga mea în pasul ştrengarului...vezi tu, eu am un stil puţin constructivist.
Sunt bucuroasă de trecerea ta Adrian şi de sugestii, ştiu că poeziile mele nu plac oricui şi uneori le mai modific în timp.
Younger Sister, Adrian nu are cum sa fie un "gentelmen". De fapt nici "gentlemen" nu are cum sa fie pentru ca "nu e mai multi". Deci, be careful with your English. Nu am prea priceput ce are Dan Brown cu colajul asta dar banuiesc ca or fi existind ceva dedesubturi care mie imi scapa. In ce priveste gusturile tale, evident ramine asa cum am stabilit. Adica nu se discuta.
admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
îmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Sunt prea triste povestirile tale pentru Oti...mult prea triste... ...mai ales ultimul pasaj: "Nu plînge copilul meu l-au adus acasă niște străini așa se întîmplă cînd poți face totul oamenii nu-ți dau nimic la schimb l-au adus acasă l-au pus în pămînt ca atunci cînd era mic și îngropa bulbi din care să iasă ghiocei pentru mama l-au pus în pămînt după o vreme din el a ieșit mai întîi un copăcel apoi un tată înalt care te ține în brațe și brațele nu-i cad niciodată"
(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
Adriane, înainte de a-ți răspunde la comentariu, am să te rog frumos să-mi spui dacă textul de mai jos e poezie ori ba. Nu de alta dar o dilemă în legătură cu ... și pe cineva altcineva să întreb decât pe cel care știe ce este poezia și care scrie o poezie de foarte bună calitate.
„verificare tehnică
...cipul din venă:
nu stau într-un fotoliu.
nu mă uit la TV.
nu beau o cafea cu amica x.
nu urăsc să.
nu ador să.
nu vorbesc tare.
...cipul din venă:
nu am niciun interes imediat.
nu ştiu cine stă la etajul 2.
nu evaluez hainele altora.
nu iniţiez platforme- program.
nu citesc reviste mondene.
nu sunt în trend.
...cipul din venă:
nu trimit sms-uri de sărbători.
nu-mi place Coehlo.
n-am invitaţii la club.
nu suport florile pictate.
nu şterg cu buretele trecutul.
nu consimt ideii de eternitate.
n-am nimic de vânzare.
diagnostic:
sunt purtător invalidat.”
Acum, Adrian, am să te rog să-mi aduci un corespondent manelistic, asemănător cu textul de mai sus, nu simple fumigene, abstracții etc ... da texte manelistice adevărate . Aștept cu nerăbdare;
În altă ordine de idei punctuația e în regulă. Punctele care preced ultima vocabulă din text reflectă cuvântul lipsă ... deci, sunt puse cu bună știință acolo și e musai să fie cinci.
În altă ordine de idei, abia aștept să vii și tu cu ceva proaspăt și inedit. Sunt unul din fanii înrăiți ai poeziei pe care o concepi și scrii. Cu toate că, impresia mea e că erai cu mult mai hazos și interesant când scriai doar texte cu rimă. Dar, desigur, asta este strict numai opinia mea personală.
din nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
...dar favorabilă în general după lecturarea acestui text. are ceva ce m-a prins, între nostalgie și teribilism. ”tinmpul ca o bidinea mă vopsește pe barbă” mizează poate pe un efect voit amuzant, deși nu-s sigur că, ai să-i zic, acest chapeau nu e decât o primă expresie neșlefuită suficient.
”prin apele poeziei se ascunde/ tinerețea mea ca suveica de iute”, suveica, hmm, prea proletar, prea puțin scăldată de apele poeziei...
farmecul rezidă însă în jocul acesta de contraste jovial-poetice, nuanțate surprinzător, inegal.
dulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
urarile crestinesti nu au ce cauta aici, nu este un site religios. si nici "Dumnezeu să îți ajute". dai efectiv o tenta peiorativa. ce insinuezi? despre text: utilizezi in exces genitiv-dativele (corect scrise, dar ce conteaza?), ai repetitii care obosesc, doresti sa le enumar? incarci textul cu un balast redundant de epitete si totul e previzibil. e kitsch, nu poezie.
mi- a placut comparatia ta intre poema asta amara si noaptea dintre Vinerea si Sambata Mare...s-ar putea sa ai dreptate- e pe aproape o Inviere si poate inca o moarte, si poate inca o Inviere si poate inca o moarte....cam asa-i cu poetii astia:-), si nu numai cu ei. Multumesc pentru semn si pentru purtarea de grija
alma, asa cum spuneam mai sus, este o framantare a mai multora: ce anume mai putem scrie nou, provocator literar si cu autentica valoare in acest timp? incotro se indreapta poezia? etc. sunt multe intrebari pe care ni le vom pune mult timp inca si vom scrie. daca tu spui pauza la scris, eu spun sa scriem, sa lucram in noi intens, pana gasim acel nou. nu iau pauza, cata vreme viul e viu.
Părerea mea este că în această situație (pentru mine cel puțin previzibilă de vreo doi ani) Emil arată pe șleau cât de epigon este (chiar dacă el ca o mașină de scris va nega automat chestia asta, a mai făcut-o nicio noutate). Acest poem altcineva l-a scris mai bine Cred că lui Emil i s-a dat apă la moară și el, ce să facă, nu? A primit-o. Eu voi prefera însă mereu originalul, n-am ce face la acest capitol. Pe acest teren al expresiei poetice Emil mi se pare doar o făcătură. Asta ca să nu mai aduc în discuție atât de sensibilul subiect știți voi care.... of... că doare! Andu
eu am o teorie. domnul buricea este profesor universitar, no? deci, vad textele astea un mod distractiv de a da peste nasuc, noua, celor care nu mai mancam oua, fiind post, nici nu numaram cate mai sunt, ci suntem singuri acasa. si eu scriu astfel de texte, in 10 minute, dar pt nepoteii mei care acum prin generala vrajesc colegele de clasa.
Probabil că avem de-a face cu un poem personal, un necrolog...
Însă este atât de slab scris acest text încât sper doamne ferește să fie un necrolog... pentru că defuncții au simț artistic!
Și atunci se răsucesc în mormânt și nu mai mor în liniște, poate se fac chiar vampiri dacă îi deranjezi cu astfel de apropouri.
Dacă nu este un necrolog (pentru care avem respectul cuvenit pe o piatră funerară dar nu aici unde se presupune că trebuie să scriem literatură), atunci este doar un text de Șantier și nu vreau să mai dau exemple, Adrian a făcut un efort dar a fost și foarte drăguț.
Eu aș fi fost mult mai drastic citând aproape tot textul de aceea mă opresc aici, la intrarea în cimitirul literar care este acest text.
Uneori nu înțeleg în ce mod înțeleg unii autori să folosească acest spațiu literar.
Nu-ți fie teamă, vei observa că: - terminalele te vor duce fără să simți aproape către destinație - ești mult mai bine îmbrăcat decât ceilalți nu numai pentru că evenimentul e mult mai important pentru tine decât pentru ceilalți, aici e vorba de latura complexelor din est - gândurile se vor deschide altfel acolo sus deasupra norilor - Londra este unul din lucrurile care au contat/contează - oamenii zâmbesc pe stradă doar pentru că exiști, chiar și pictorii francezi - există o stare fascinantă a necunoscutului etc. Îmi place: "fiecare bărbat are o londră un amsterdam unde își propune să ajungă înainte de 30/fiecare femeie are o pereche de bascheți converse un mini cooper sau un bărbat cu o londră un amsterdam" dar sunt tentată să inversez: "fiecare femeie are o londră un amsterdam unde își propune să ajungă înainte de 30/fiecare bărbat are o pereche de bascheți converse un mini cooper sau o femeie cu o londră un amsterdam" Ar trebui să corectezi: "london here i come" cu "london here I come". Thank you!
Nu pot fi in consonanta cu urmatoarea afirmatie, foarte hotarata de altfel :
"Dacă nu ai un anumit tip de orgoliu, nu poți fi creator și basta"
Poate ca nu ai succesul unuia care stie sa se puna in scena sau sa isi managerieze opera... dar ca orgoliul ar fi literalmente necesar actului de creatie... hmm... ar fi destule exemple care povestesc contrariul.
Din cuvintele : "spectacolul oricărei competiții ține exact de confruntarea unor personalități distincte, pe care este interesant să le vezi în acțiune. Mă bucur că membrii juriului sunt spirite eterogene." - nu prea stiu ce sa inteleg.
Concursul priveste juriul sau candidatii ? Eu as fi zis ca febra confruntarii ii loveste pe cei ce vor premiile, si nu pe cei ce le impart :)
Textul are idei bune, dar creaza impresia de discontinuitate prin focalizarile excesive. Iti propun un exercitiu . Inlocuieste persoanele din pozitie initiala de vers cu pronumele personale corespunzatoare. O sa ai : El sta / Eu il invart/ Ea e plecata/ eu iau/ ea moare / ei formeaza / eu sunt / el se joaca. Intelegi ce vreau sa zic ? Parca este rupt, nu creeaza o stare poate dorita. ialin
Nelu, Eu simt forta unei scrieri ca aceasta... dar simt si alte lucruri. Abundenta simbolurilor este o mare capcana literara. Metaforele sunt inofensive, insa simbolistica din spatele lor poate naste monstri si poate ucide cu sange rece. Tu aici folosesti o pleiada de simboluri care ne populeaza lectura: "corabierii, fecioara mireasa, calul troian, neo-cristul (asta e buna) si cina cea de taina." Eu cred ca aceasta abundenta de simboluri majore diminueaza credibilitatea poemului, cum am putea sa ne gandim la atatea lucruri importante deodata? Andu
Așa este. Dar, nu e vorba de automultumire, ci de apărare. Câteodată e necesar. Dar am recepționat mesajul în sensul bun al cuvintelor. Mulțumesc.Mă bucur oricum de orice comentariu.
da, uite ca am avut chef de miscare mai mult de filozofie. mi se mai intimpla si mie. desi daca neaparat ai chef de metafizica, e si din aia. dar dupa dans. oricum eu nu dansez asa ca ajung mai repede la ea. adica la metafizica
Uneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Voi modifca îngălbenită în zdrenţuită, cred că va fi o asociere bună cu fluturii şi nu la fel de apropiată. Sunt de acord că amintiri despre viitor e un megaclişeu dar nu cred că îl voi modifica, aici nu are valoare de construcţie în sine, e ca un cuvânt prin care desemnez semnificaţia cărţii de la anticar; centrul poemului e lectura unei anumite cărţi prăfuite, ştampilate, cu anumite sensuri ce apar şi în finalul care ţi-a plăcut. Eu în general nu folosesc clişee, aici am simţit necesar. Cât despre melci - poate că e o găselniţă, dar se leagă de anatomia urechii interne şi de inaudibil, pur şi simplu am vrut să fie puţin sprinţar ca o construcţie, în raport cu fuga mea în pasul ştrengarului...vezi tu, eu am un stil puţin constructivist.
pentru textul : Viitor ştampilat deSunt bucuroasă de trecerea ta Adrian şi de sugestii, ştiu că poeziile mele nu plac oricui şi uneori le mai modific în timp.
am oroare față de cuvîntul "aicea". text care tînjește după inspirație ca un cîine după stăpînul său. și tot nu vine...
pentru textul : nimic artificial deYounger Sister, Adrian nu are cum sa fie un "gentelmen". De fapt nici "gentlemen" nu are cum sa fie pentru ca "nu e mai multi". Deci, be careful with your English. Nu am prea priceput ce are Dan Brown cu colajul asta dar banuiesc ca or fi existind ceva dedesubturi care mie imi scapa. In ce priveste gusturile tale, evident ramine asa cum am stabilit. Adica nu se discuta.
pentru textul : consuelo si medea deadmir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
pentru textul : aleea cu cireși deîmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Sunt prea triste povestirile tale pentru Oti...mult prea triste... ...mai ales ultimul pasaj: "Nu plînge copilul meu l-au adus acasă niște străini așa se întîmplă cînd poți face totul oamenii nu-ți dau nimic la schimb l-au adus acasă l-au pus în pămînt ca atunci cînd era mic și îngropa bulbi din care să iasă ghiocei pentru mama l-au pus în pămînt după o vreme din el a ieșit mai întîi un copăcel apoi un tată înalt care te ține în brațe și brațele nu-i cad niciodată"
pentru textul : colțișor a murit de(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deMultumesc Francisc, Chiar ma gandeam daca nu am uitat ceva, dar si ce nu este, este, asa ca m-am linistit. PS: La masoni inca nu am incercat.
pentru textul : Conjurația tăcerii deTu ar trebui să scrii o carte cu titlul Taică-meu sau ceva de genul. Impresionant final. Ca la orice text al tău.
pentru textul : how fast we grow deAdriane, înainte de a-ți răspunde la comentariu, am să te rog frumos să-mi spui dacă textul de mai jos e poezie ori ba. Nu de alta dar o dilemă în legătură cu ... și pe cineva altcineva să întreb decât pe cel care știe ce este poezia și care scrie o poezie de foarte bună calitate.
„verificare tehnică
...cipul din venă:
nu stau într-un fotoliu.
nu mă uit la TV.
nu beau o cafea cu amica x.
nu urăsc să.
nu ador să.
nu vorbesc tare.
...cipul din venă:
nu am niciun interes imediat.
nu ştiu cine stă la etajul 2.
nu evaluez hainele altora.
nu iniţiez platforme- program.
nu citesc reviste mondene.
nu sunt în trend.
...cipul din venă:
nu trimit sms-uri de sărbători.
nu-mi place Coehlo.
n-am invitaţii la club.
nu suport florile pictate.
nu şterg cu buretele trecutul.
nu consimt ideii de eternitate.
n-am nimic de vânzare.
diagnostic:
sunt purtător invalidat.”
Acum, Adrian, am să te rog să-mi aduci un corespondent manelistic, asemănător cu textul de mai sus, nu simple fumigene, abstracții etc ... da texte manelistice adevărate . Aștept cu nerăbdare;
În altă ordine de idei punctuația e în regulă. Punctele care preced ultima vocabulă din text reflectă cuvântul lipsă ... deci, sunt puse cu bună știință acolo și e musai să fie cinci.
În altă ordine de idei, abia aștept să vii și tu cu ceva proaspăt și inedit. Sunt unul din fanii înrăiți ai poeziei pe care o concepi și scrii. Cu toate că, impresia mea e că erai cu mult mai hazos și interesant când scriai doar texte cu rimă. Dar, desigur, asta este strict numai opinia mea personală.
Noapte bună,
pentru textul : Fostei mele șótii deEugen.
din nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
pentru textul : poveste simplă de...dar favorabilă în general după lecturarea acestui text. are ceva ce m-a prins, între nostalgie și teribilism. ”tinmpul ca o bidinea mă vopsește pe barbă” mizează poate pe un efect voit amuzant, deși nu-s sigur că, ai să-i zic, acest chapeau nu e decât o primă expresie neșlefuită suficient.
pentru textul : mic tratat de neputinţă. 2. de”prin apele poeziei se ascunde/ tinerețea mea ca suveica de iute”, suveica, hmm, prea proletar, prea puțin scăldată de apele poeziei...
farmecul rezidă însă în jocul acesta de contraste jovial-poetice, nuanțate surprinzător, inegal.
dulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
pentru textul : Sub Acoperire deurarile crestinesti nu au ce cauta aici, nu este un site religios. si nici "Dumnezeu să îți ajute". dai efectiv o tenta peiorativa. ce insinuezi? despre text: utilizezi in exces genitiv-dativele (corect scrise, dar ce conteaza?), ai repetitii care obosesc, doresti sa le enumar? incarci textul cu un balast redundant de epitete si totul e previzibil. e kitsch, nu poezie.
pentru textul : raiul de la marginea potirului demi- a placut comparatia ta intre poema asta amara si noaptea dintre Vinerea si Sambata Mare...s-ar putea sa ai dreptate- e pe aproape o Inviere si poate inca o moarte, si poate inca o Inviere si poate inca o moarte....cam asa-i cu poetii astia:-), si nu numai cu ei. Multumesc pentru semn si pentru purtarea de grija
pentru textul : Scrisori de la Diogene (I) dealma, asa cum spuneam mai sus, este o framantare a mai multora: ce anume mai putem scrie nou, provocator literar si cu autentica valoare in acest timp? incotro se indreapta poezia? etc. sunt multe intrebari pe care ni le vom pune mult timp inca si vom scrie. daca tu spui pauza la scris, eu spun sa scriem, sa lucram in noi intens, pana gasim acel nou. nu iau pauza, cata vreme viul e viu.
pentru textul : downtown dePărerea mea este că în această situație (pentru mine cel puțin previzibilă de vreo doi ani) Emil arată pe șleau cât de epigon este (chiar dacă el ca o mașină de scris va nega automat chestia asta, a mai făcut-o nicio noutate). Acest poem altcineva l-a scris mai bine Cred că lui Emil i s-a dat apă la moară și el, ce să facă, nu? A primit-o. Eu voi prefera însă mereu originalul, n-am ce face la acest capitol. Pe acest teren al expresiei poetice Emil mi se pare doar o făcătură. Asta ca să nu mai aduc în discuție atât de sensibilul subiect știți voi care.... of... că doare! Andu
pentru textul : amsterdam sau ceva deeu am o teorie. domnul buricea este profesor universitar, no? deci, vad textele astea un mod distractiv de a da peste nasuc, noua, celor care nu mai mancam oua, fiind post, nici nu numaram cate mai sunt, ci suntem singuri acasa. si eu scriu astfel de texte, in 10 minute, dar pt nepoteii mei care acum prin generala vrajesc colegele de clasa.
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator deProbabil că avem de-a face cu un poem personal, un necrolog...
pentru textul : las merii să tacă deÎnsă este atât de slab scris acest text încât sper doamne ferește să fie un necrolog... pentru că defuncții au simț artistic!
Și atunci se răsucesc în mormânt și nu mai mor în liniște, poate se fac chiar vampiri dacă îi deranjezi cu astfel de apropouri.
Dacă nu este un necrolog (pentru care avem respectul cuvenit pe o piatră funerară dar nu aici unde se presupune că trebuie să scriem literatură), atunci este doar un text de Șantier și nu vreau să mai dau exemple, Adrian a făcut un efort dar a fost și foarte drăguț.
Eu aș fi fost mult mai drastic citând aproape tot textul de aceea mă opresc aici, la intrarea în cimitirul literar care este acest text.
Uneori nu înțeleg în ce mod înțeleg unii autori să folosească acest spațiu literar.
Nu-ți fie teamă, vei observa că: - terminalele te vor duce fără să simți aproape către destinație - ești mult mai bine îmbrăcat decât ceilalți nu numai pentru că evenimentul e mult mai important pentru tine decât pentru ceilalți, aici e vorba de latura complexelor din est - gândurile se vor deschide altfel acolo sus deasupra norilor - Londra este unul din lucrurile care au contat/contează - oamenii zâmbesc pe stradă doar pentru că exiști, chiar și pictorii francezi - există o stare fascinantă a necunoscutului etc. Îmi place: "fiecare bărbat are o londră un amsterdam unde își propune să ajungă înainte de 30/fiecare femeie are o pereche de bascheți converse un mini cooper sau un bărbat cu o londră un amsterdam" dar sunt tentată să inversez: "fiecare femeie are o londră un amsterdam unde își propune să ajungă înainte de 30/fiecare bărbat are o pereche de bascheți converse un mini cooper sau o femeie cu o londră un amsterdam" Ar trebui să corectezi: "london here i come" cu "london here I come". Thank you!
pentru textul : london here i come deMarina, iti multumesc de citire si pentru semn. multa stima
pentru textul : Aburi deNu pot fi in consonanta cu urmatoarea afirmatie, foarte hotarata de altfel :
"Dacă nu ai un anumit tip de orgoliu, nu poți fi creator și basta"
Poate ca nu ai succesul unuia care stie sa se puna in scena sau sa isi managerieze opera... dar ca orgoliul ar fi literalmente necesar actului de creatie... hmm... ar fi destule exemple care povestesc contrariul.
Din cuvintele : "spectacolul oricărei competiții ține exact de confruntarea unor personalități distincte, pe care este interesant să le vezi în acțiune. Mă bucur că membrii juriului sunt spirite eterogene." - nu prea stiu ce sa inteleg.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deConcursul priveste juriul sau candidatii ? Eu as fi zis ca febra confruntarii ii loveste pe cei ce vor premiile, si nu pe cei ce le impart :)
Textul are idei bune, dar creaza impresia de discontinuitate prin focalizarile excesive. Iti propun un exercitiu . Inlocuieste persoanele din pozitie initiala de vers cu pronumele personale corespunzatoare. O sa ai : El sta / Eu il invart/ Ea e plecata/ eu iau/ ea moare / ei formeaza / eu sunt / el se joaca. Intelegi ce vreau sa zic ? Parca este rupt, nu creeaza o stare poate dorita. ialin
pentru textul : Joc deNelu, Eu simt forta unei scrieri ca aceasta... dar simt si alte lucruri. Abundenta simbolurilor este o mare capcana literara. Metaforele sunt inofensive, insa simbolistica din spatele lor poate naste monstri si poate ucide cu sange rece. Tu aici folosesti o pleiada de simboluri care ne populeaza lectura: "corabierii, fecioara mireasa, calul troian, neo-cristul (asta e buna) si cina cea de taina." Eu cred ca aceasta abundenta de simboluri majore diminueaza credibilitatea poemului, cum am putea sa ne gandim la atatea lucruri importante deodata? Andu
pentru textul : scrisoare către fratele meu iuda deam schimbat finalul cu totul.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAșa este. Dar, nu e vorba de automultumire, ci de apărare. Câteodată e necesar. Dar am recepționat mesajul în sensul bun al cuvintelor. Mulțumesc.Mă bucur oricum de orice comentariu.
pentru textul : Glasul tăcerilor deda, uite ca am avut chef de miscare mai mult de filozofie. mi se mai intimpla si mie. desi daca neaparat ai chef de metafizica, e si din aia. dar dupa dans. oricum eu nu dansez asa ca ajung mai repede la ea. adica la metafizica
pentru textul : explică-mi deUneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.
pentru textul : Pe întuneric deRevin cu o noua varianta!... Cristi
pentru textul : Sonet 174 deMultumesc Ioana. Eu sunt indragostita de imagini :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu dePaul, Oana, Ialin, mă bucur că aţi găsit câte ceva în acest text. Vă mulţumesc pentru lectură şi semne!
pentru textul : Ochiuri sau omletă dePagini