nu- mi ramane decat sa-ti multumesc si sa ma bucur ca ai apreciat ce am scris eu aici. si pentru ca imi permit sa fiu sincera, bineinteles ca apreciez cuvintele tale, eu nu am uitat ca feed-back- ul pe care l-am primit la venirea mea pe acest site din partea ta, m-a motivat cumva sa merg mai departe. ( si bineinteles ca te citesc:) si voua, noapte linistita!
iată un text care merită remarcat. mai ales pentru prima strofă. și mai ales că este la modă astăzi să scrii cu tușe tari. aș fi scos doar „care” din penultimul vers. am recitit textul. da, merită o peniță de aur.
Îmi cer scuze dacă nu procedez cum trebuie, ideea însă este că aștept un răspuns la întrebarea din subtitlu, un răspuns care va aduce celui (celei) care va spune ce trebuie 100 USD. Ăsta e primul concurs bobadilic pe Hermeneia, luat așa, pe cont propriu, sper să nu se supere nimeni pe mine. Andu
" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
Virgil, eu rar și greu îmi permit să las ceea ce sunt lumii. Nu știu de ce am intuit, simțit și văzut larg în okeanos-ul ce ne înconjoară că Hermeneia mi-a deschis această poartă. Și de aceea voi încerca să nu mă sting. Mulțumesc pentru că ai descoperit lumea pe care o tăinuiam. A poeziei. Uneori voi fi stângace. Cert este că nu voi fi luate de valrui înnegurate și nici de ceea ce este trandy. Las spiritul în matca lui. Și aștept de la Hermeneia rostul înălțării dincolo de clișeeele în care ne naștem. Am citit și regulamentul, pe îndelete. Cuvinte și dincolo de cuvinte. Așa să fie rostul celor rostuite.
acuma vin dee la lansarea lui siliseanu. a fost fain. f a sunt initialele unui nume. tre sa pun si punctele de rigoare. ce mai faci dorin, e buna soarta, nu scirtaie?
vreau să spun două lucruri: în primul rînd vreau să îi mulţumesc lui Adrian pentru efortul deosebit pe care l-a făcut aici de dragul membrilor noştri nou veniţi. Pentru că a fost o muncă migăloasă şi altruistă. De fapt intenţionez să o incorporez în pagina mai amplă a RIF.
În al doilea rînd vreau să îmi exprim uimirea că nu văd nici un comentariu din partea nimănui, fie nou venit sau altfel de membru. Nici măcar un mulţumesc. Sau măcar o întrebare sau o observaţie. Nu îmi vine să cred că cred că nu ar exista dubii sau neclarităţi. Sau poate chiar nemulţumiri. E de preferat să le exprimaţi aici unde vi se poate răspunde.
"verde crud verde crud, mugur alb si roz si pur"... Uite ca lui Costel i-a iesit un nou poem cartezian in spiritul a ceea ce a fost candva spiritul lui pitagora si acum, din pacate, nu mai este de gasit. Citesc si ma minunez, este incredibil de interesant cum sistemele de valori pot fi nu doar relative (asa sunt ele de cand lumea) ci si ingrozitor de influentabile. Si spun asta vazand cum se arunca cu aprecieri pe niste texte nu doar mediocre, ci si mai ales stereotipe, previzibile pana la ultimul detaliu. Pe cand acest text, iata, am eu de gand sa nu-l las sa fie trecut usor cu vederea, cel putin nu pana la urmatoarea mea previzibila (de ce nu?) suspendare. Credintele noastre pot fi de multe feluri, insa poezia este credinta noastra aici, pe Hermeneia. Poate oricine sa reproseze scrisului lui Costel poate neindemanarea de a aseza versurile asa, la rand, cu litera mare la cap de rand, cu virgule si semne de punctuatie, ca pe niste soldatei. Dar poezia este aici, spune prezent cand o chemi. "Sper să îți placă vinul roșu, ieftin și trezit Ce-mi tulbură venele, visele-n asfințit. Deschide-te, în pocal umple-te, Astăzi voi bea, în sănătatea ta. Și vălul pictat Doamne de l-ar lua." Lectura aceastui balast (este dincolo de versul sapte) a fost o adevarata placere pentru mine, asa ca imi ingadui sa acord o penita. Eventual, astept o noua suspendare de o saptamana sau cine stie cat Andu
D-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
Textul nu e rău, însă, în mod evident ceva îi lipsește, acel ceva care, după ce citești, te face să-ți spui în gând și nu numai: „așa da!”. Un cititor, Eugen.
... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
Virgil, femei ca mine asteapta ca barbati ca tine sa inteleaga mai mult.. textul meu este simplu - am I reaching for the sky here?? uneori ne dorim lucruri simple... cit despre 'nu ma pricep la lubrifieri ale imaginatiei'....no comment.(!) numai bine... Corina
Virgil, chiar nu ştiu de ce lungimea sau scurtimea unui text paote fi motiv de dezamăgire. Finalul, nu ştiu, tind să nu fiu de acord cu tine, fie şi pentru că melodrama, în sensul ei primordial, există în orice text încă din momentnul scrierii lui, aşadar, pâna la urmă, ea depinde de expresie; iar aici, nu cred c-am dat chix. Dar asta e părerea mea.
Cristina, remarc intuiţia ta. Nu doar referitor la stradă, ci şi la modul de-a scinda fragmentele pe axa sensului unitar. Şi asta nu-i de ici de colo de dincolo.
Paul, mie îmi place finalul. Şi tot subiectiv vorbesc, evident. Ma voi gândi la un surogat pentru acel verb.
memoria mea din Nice e imbibata cu sentimentul unui continent pierdut.. nu departe de Negresco se vorbea araba, intre case atarnau prosoape cu semilune si piata arata mai orientala decat marakeshul cu chilipire si iatagane pt turisti. Nu am nimic contra lunatiei, e un fel de mutatie a lunii intre palmieri , umbra pe asfaltul fierbinte dupa o zi torida, pasiunile mutate la cazino.. fluturii arsi de colizia cu felinarele zgaltaite de briza marii .. doar Aranca pasind singura prin nisipurile pustii fara pic de iarba...
Ionuț, mulțumesc pentru adresă. Pe de altă parte, nu e nevoie să-mi schimb registrul pt. că nici n-am intrat prea bine în el. În afară de încă un text de al meu mai vechi(care e scris cam în aceeași manieră), texte în care să fac abuz de asemenea cuvinte deocamdată încă nu s-au întâmplat. Deci, Ionuț, temerile tale sunt nejustificate. În altă ordine de idei, dacă-ți focalizezi mult și îndelung atenția asupra unor cuvinte izolate din text, riști să-ți scape esențialul, să treci pe lângă el...
Cristina, se pare că așa ți-e norocul, iar mie - ghinionul - să vii și să-mi lași comentarii doar la texte din astea care conțin și cuvinte mai altfel. Primul și ultimul tău com, exceptându-l pe cel de astăzi, a fost sub Textul „Despre un gigolo clandestin”. La fel cum ție ți se acrește de cuvântul curvă, mie mi se fâlfâie de cuvintele mari precum - iubire etc... Și oricum, Cristina, chiar și dacă s-ar întâmpla să folosesc acel cuvânt în fiecare poem(ceea ce, desigur, nu se va întâmpla niciodat), și tot voi rămâne cu senzația că nu l-am folosit suficient de mult.
Imaginea/comparația de început îmi părea promițătoare. Apoi a urmat o strofă a doua lipsită de coerență. „din naştere de ea insăşi” mi se pare o idee cu tendință de epatare, la modul că încerci să complici o idee ca să capete un sens mai special.
Finalul se vrea din nou pretențios, dar cade în aceeași capcană a complicării ideii inutil.
trecutul este rădăcina realității,
din care pot încolți
lujeri în formă de pași-
simboluri codate
ale unor evenimente
din subconștient.
trecutul poate avea miros de crepuscul,
de scorțișoara,
auroră,
sau
pucioasă.
poți să-ți faci apărătoare pe marginea acoperișului;
ciucuri- din cele patru colturi ale mantiei,
trecutul se citește în ochi,
nu te poți ascunde de el,
este pitit la subraț.
Dorin Cazan, te rog sa ai rabdare sa termin, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Pana atunci, iti doresc sanatate si spor in munca!
un text este frumos dacă îi place cititorului. Altfel, poate fi oricât de bun. Mi-am amintit de ceea ce spunea Paler: „Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!”. E cam acelaşi lucru aplicat poeziei. Despre banalitate ce rost am eu să vorbesc, când iată ce spunea Cioran: „Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.”.
Ori eu, mai mult mă transpun decât spun. Şi las pe cei care au de spus să spună. Deşi asta ar putea să pară o banalitate.
Mulţumesc pentru opinie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu- mi ramane decat sa-ti multumesc si sa ma bucur ca ai apreciat ce am scris eu aici. si pentru ca imi permit sa fiu sincera, bineinteles ca apreciez cuvintele tale, eu nu am uitat ca feed-back- ul pe care l-am primit la venirea mea pe acest site din partea ta, m-a motivat cumva sa merg mai departe. ( si bineinteles ca te citesc:) si voua, noapte linistita!
pentru textul : aleea cu cireși deiată un text care merită remarcat. mai ales pentru prima strofă. și mai ales că este la modă astăzi să scrii cu tușe tari. aș fi scos doar „care” din penultimul vers. am recitit textul. da, merită o peniță de aur.
pentru textul : Umbra. derecitesc si imi par inca o data deosebite "mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții" acum suna altfel. cel putin pentru mine.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deok, Alma, dacă asta e atitudinea ta, evident că mi-am așezat așteptările pe un gard prea înalt.
pentru textul : story of a city demulțumesc, Adriana. încerc să le aduc înapoi cît de repede posibil. am acum un interes personal, nu? :)
pentru textul : despre dragoste numai de bine de„Nu pot să mănânc decât forme,
scoarțe, învelișuri și atât,
ceea ce privirilor enorme
li se înfățișează urât.”
Nichita Stănescu - Foamea de cuvinte
:)
pentru textul : cercuri de ape demulțumesc, domnule Dăian.
Da. Cristina, ce spui tu ține de intenționalitatea operei. Foarte bine, m-ați convins, iată modific unele chestii. Să îmi spuneți cum a ieșit.
pentru textul : Crepuscul deÎmi cer scuze dacă nu procedez cum trebuie, ideea însă este că aștept un răspuns la întrebarea din subtitlu, un răspuns care va aduce celui (celei) care va spune ce trebuie 100 USD. Ăsta e primul concurs bobadilic pe Hermeneia, luat așa, pe cont propriu, sper să nu se supere nimeni pe mine. Andu
pentru textul : poezia mea de azi de" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
pentru textul : Anywhere but here deVirgil, eu rar și greu îmi permit să las ceea ce sunt lumii. Nu știu de ce am intuit, simțit și văzut larg în okeanos-ul ce ne înconjoară că Hermeneia mi-a deschis această poartă. Și de aceea voi încerca să nu mă sting. Mulțumesc pentru că ai descoperit lumea pe care o tăinuiam. A poeziei. Uneori voi fi stângace. Cert este că nu voi fi luate de valrui înnegurate și nici de ceea ce este trandy. Las spiritul în matca lui. Și aștept de la Hermeneia rostul înălțării dincolo de clișeeele în care ne naștem. Am citit și regulamentul, pe îndelete. Cuvinte și dincolo de cuvinte. Așa să fie rostul celor rostuite.
pentru textul : Piano e fragile deacuma vin dee la lansarea lui siliseanu. a fost fain. f a sunt initialele unui nume. tre sa pun si punctele de rigoare. ce mai faci dorin, e buna soarta, nu scirtaie?
pentru textul : opi devreau să spun două lucruri: în primul rînd vreau să îi mulţumesc lui Adrian pentru efortul deosebit pe care l-a făcut aici de dragul membrilor noştri nou veniţi. Pentru că a fost o muncă migăloasă şi altruistă. De fapt intenţionez să o incorporez în pagina mai amplă a RIF.
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) deÎn al doilea rînd vreau să îmi exprim uimirea că nu văd nici un comentariu din partea nimănui, fie nou venit sau altfel de membru. Nici măcar un mulţumesc. Sau măcar o întrebare sau o observaţie. Nu îmi vine să cred că cred că nu ar exista dubii sau neclarităţi. Sau poate chiar nemulţumiri. E de preferat să le exprimaţi aici unde vi se poate răspunde.
"verde crud verde crud, mugur alb si roz si pur"... Uite ca lui Costel i-a iesit un nou poem cartezian in spiritul a ceea ce a fost candva spiritul lui pitagora si acum, din pacate, nu mai este de gasit. Citesc si ma minunez, este incredibil de interesant cum sistemele de valori pot fi nu doar relative (asa sunt ele de cand lumea) ci si ingrozitor de influentabile. Si spun asta vazand cum se arunca cu aprecieri pe niste texte nu doar mediocre, ci si mai ales stereotipe, previzibile pana la ultimul detaliu. Pe cand acest text, iata, am eu de gand sa nu-l las sa fie trecut usor cu vederea, cel putin nu pana la urmatoarea mea previzibila (de ce nu?) suspendare. Credintele noastre pot fi de multe feluri, insa poezia este credinta noastra aici, pe Hermeneia. Poate oricine sa reproseze scrisului lui Costel poate neindemanarea de a aseza versurile asa, la rand, cu litera mare la cap de rand, cu virgule si semne de punctuatie, ca pe niste soldatei. Dar poezia este aici, spune prezent cand o chemi. "Sper să îți placă vinul roșu, ieftin și trezit Ce-mi tulbură venele, visele-n asfințit. Deschide-te, în pocal umple-te, Astăzi voi bea, în sănătatea ta. Și vălul pictat Doamne de l-ar lua." Lectura aceastui balast (este dincolo de versul sapte) a fost o adevarata placere pentru mine, asa ca imi ingadui sa acord o penita. Eventual, astept o noua suspendare de o saptamana sau cine stie cat Andu
pentru textul : ultimul dans deD-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
pentru textul : de la eva la dama de pică dePastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deprelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
text jenant de slab
pentru textul : chemarea primă demi te inchipui in fustita alba, cu bagheta magica, in jurul unei exegeze...apropo, burtica ai?
pentru textul : cutia muzicală dedacat un text asa, mai bine un beep
Textul nu e rău, însă, în mod evident ceva îi lipsește, acel ceva care, după ce citești, te face să-ți spui în gând și nu numai: „așa da!”. Un cititor, Eugen.
pentru textul : coborârea în Carte decând aleargă parcă merge și când merge parcă stă, când vorbește parcă tace și când tace bine face...
pentru textul : risipă de nori de... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
pentru textul : răscruce deVirgil, femei ca mine asteapta ca barbati ca tine sa inteleaga mai mult.. textul meu este simplu - am I reaching for the sky here?? uneori ne dorim lucruri simple... cit despre 'nu ma pricep la lubrifieri ale imaginatiei'....no comment.(!) numai bine... Corina
pentru textul : Blind date deVirgil, chiar nu ştiu de ce lungimea sau scurtimea unui text paote fi motiv de dezamăgire. Finalul, nu ştiu, tind să nu fiu de acord cu tine, fie şi pentru că melodrama, în sensul ei primordial, există în orice text încă din momentnul scrierii lui, aşadar, pâna la urmă, ea depinde de expresie; iar aici, nu cred c-am dat chix. Dar asta e părerea mea.
Cristina, remarc intuiţia ta. Nu doar referitor la stradă, ci şi la modul de-a scinda fragmentele pe axa sensului unitar. Şi asta nu-i de ici de colo de dincolo.
Paul, mie îmi place finalul. Şi tot subiectiv vorbesc, evident. Ma voi gândi la un surogat pentru acel verb.
Mulţumesc tuturor pentru timp!
pentru textul : de n luate câte două dememoria mea din Nice e imbibata cu sentimentul unui continent pierdut.. nu departe de Negresco se vorbea araba, intre case atarnau prosoape cu semilune si piata arata mai orientala decat marakeshul cu chilipire si iatagane pt turisti. Nu am nimic contra lunatiei, e un fel de mutatie a lunii intre palmieri , umbra pe asfaltul fierbinte dupa o zi torida, pasiunile mutate la cazino.. fluturii arsi de colizia cu felinarele zgaltaite de briza marii .. doar Aranca pasind singura prin nisipurile pustii fara pic de iarba...
pentru textul : septicemia memoriei deIonuț, mulțumesc pentru adresă. Pe de altă parte, nu e nevoie să-mi schimb registrul pt. că nici n-am intrat prea bine în el. În afară de încă un text de al meu mai vechi(care e scris cam în aceeași manieră), texte în care să fac abuz de asemenea cuvinte deocamdată încă nu s-au întâmplat. Deci, Ionuț, temerile tale sunt nejustificate. În altă ordine de idei, dacă-ți focalizezi mult și îndelung atenția asupra unor cuvinte izolate din text, riști să-ți scape esențialul, să treci pe lângă el...
Cristina, se pare că așa ți-e norocul, iar mie - ghinionul - să vii și să-mi lași comentarii doar la texte din astea care conțin și cuvinte mai altfel. Primul și ultimul tău com, exceptându-l pe cel de astăzi, a fost sub Textul „Despre un gigolo clandestin”. La fel cum ție ți se acrește de cuvântul curvă, mie mi se fâlfâie de cuvintele mari precum - iubire etc... Și oricum, Cristina, chiar și dacă s-ar întâmpla să folosesc acel cuvânt în fiecare poem(ceea ce, desigur, nu se va întâmpla niciodat), și tot voi rămâne cu senzația că nu l-am folosit suficient de mult.
Mulțumesc pentru vizită și cuvinte,
pentru textul : Umbra. deEugen.
Din greșală s-a înregistrat de două ori răspunsul la un comentariu. Este posibilă ștergerea unuia dintre ele?
pentru textul : Transeptul deImaginea/comparația de început îmi părea promițătoare. Apoi a urmat o strofă a doua lipsită de coerență. „din naştere de ea insăşi” mi se pare o idee cu tendință de epatare, la modul că încerci să complici o idee ca să capete un sens mai special.
pentru textul : Noapte albă deFinalul se vrea din nou pretențios, dar cade în aceeași capcană a complicării ideii inutil.
Aceste versuri au fost inspirate din grafica: http://s94.photobucket.com/albums/l112/anisoara/GRAFICA%20GIDITALA%20201...
Ele reprezinta a doua parte dintr-un poem " rupere de luna"', despre care nu stiu foarte multe lucruri.
Prima parte, inspirata din grafica
http://s94.photobucket.com/albums/l112/anisoara/GRAFICA%20GIDITALA%20201...
arata cam asa:
trecutul este rădăcina realității,
din care pot încolți
lujeri în formă de pași-
simboluri codate
ale unor evenimente
din subconștient.
trecutul poate avea miros de crepuscul,
de scorțișoara,
auroră,
sau
pucioasă.
poți să-ți faci apărătoare pe marginea acoperișului;
ciucuri- din cele patru colturi ale mantiei,
trecutul se citește în ochi,
nu te poți ascunde de el,
este pitit la subraț.
Dorin Cazan, te rog sa ai rabdare sa termin, cu ajutorul lui Dumnezeu.
pentru textul : tablou cu berze dePana atunci, iti doresc sanatate si spor in munca!
un text este frumos dacă îi place cititorului. Altfel, poate fi oricât de bun. Mi-am amintit de ceea ce spunea Paler: „Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!”. E cam acelaşi lucru aplicat poeziei. Despre banalitate ce rost am eu să vorbesc, când iată ce spunea Cioran: „Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.”.
pentru textul : mi-a rămas în memorie deOri eu, mai mult mă transpun decât spun. Şi las pe cei care au de spus să spună. Deşi asta ar putea să pară o banalitate.
Mulţumesc pentru opinie.
Nicodem, nu făceam referire dpdv gramatical la "gura bortei năpârcii", ci la felul cum este construită - într-un genitiv dublu, foarte supărător.
pentru textul : noapte cu plată desimplu, frumos, feminin. am primit cu plăcere imaginea!
pentru textul : de dimineaţă dePagini