Din respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
De remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
Vă mulțumesc mult pentru mesaje. Iată și răspunsul meu, conform așteptărilor: "dragostea mea e o mașină veche de scris cuvintele curg între file precum îngerii lui altaiyr & nichita luna care apare aici e o plasă galbenă și fiecare cititor al acestui text trebuie să stea în ea pe cer timp de o noapte ascult alte piese verzi depășite ele sunt covorașele mele fermecate din folderul zestre prin galbena plasă a lunii primăvara asta mi se scurge cu totul sunt in românia și cresc dimineți în care pielea mea străvezie miroase a lună râd e versul de care îmi amintesc acum când dragostea mea e o scară de griuri și seamănă puțin cu mirabile dictu"
multumesc. mie imi este foarte greu sa scriu sau sa traduc in limba engleza. ne este limba mea desi o vorbesc zilnic uneori poate mai mult decit limba romana. dar imi este greu. nu o simt in plex, nu o simt in saliva. dar trebuie sa o fac. sint prea multi cei care m-au rugat sa o fac. voi vedea ce va iesi. oricum, va multumesc pentru apreciere si incurajare.
uite acum e o zi liberă și parcă privesc în preajmă mai degajat, mai atent la ce scriu, la ce îmi scrieți voi. tu ,Daniela, mă întâmpini cu aceeași bunăvoință sufletească, cu aceeași empatie pentru care îți mulțumesc mult. sublinierea ta mă ajută tot atât de mult precum căldura cuvintelor. îți doresc o zi frumoasă!
tu ai dreptate, Viorel! și îți mulțumesc pentru sugestie, cu mica mențiune că dacă aș modifica nu aș mai fi eu, dar am să mă gândesc la propunerea ta. tehnic și mie îmi sună bine. dar cel mai mult îți mulțumesc că mă citești, pentru mine înseamnă un atașament pe care îl pot declara reciproc, cu tot dragul. iar faptul că îți place ultima strofă mă bucură. pentru că înseamnă un final neratat.
un timp frumos vă doresc, din suflet!
titlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
Alina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.
Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!
Am citit cu plăcere, ca de fiecare dată, cu plăcere.
Foarte frumoase aceste versuri:
„Într-o noapte luminos ca un tub de neon/ a intrat în poemul la care lucram/ tatăl meu ţăranul Morar V. Ion/ câmpia trâgând-o după el ca pe-un ham// Gânditor a pipăit fiecare cuvânt/ ca la târg când cumperi o căciulă de miel/ aşezat pe-un vers ca pe un prag de pământ/ azvârlea cu lopata lumină pe el// A doua zi dimineaţa mai alb ca un crin/ cu un secol de ierni purtându-le-n spate/ hainele mirosindu-i a căpiţe de fân// Puse pe colinele căii ferate/ caldă vara peste noi ca un tainic fiord/ tata-i plecat într-o bibliotecă din nord”.
mie mi-a picat bine, asa cum e. probabil ce am citit azi sa fie o varianta revizuita. Dincolo de toate, gasesc "strigatul" celui care desi are resurse parca nu mai stie sa le foloseasca inspre binele spre care i-au fost daruite. Ma regasesc aici, intr-un fel de reprezentare a crizei religiosului, a partii inca trainde ale acestui religios, in care Dumnezeu isi mai poate purta durerea. Un protest in acelasi timp impotriva artificialului si neintelegerii ("simt" protestul in ritmul crescand la un moment dat) a ceea ce este semnificativ in religie, si anume Hristosul si El rastignit, care nu poate lovi in numele dragostei, si nu poate uri in numele dreptatii... Si mai ales care s-a saturat sa fie "bibelou" si care in curand se va arata la fel de viu cum a fost intotdeauna dincolo de perceptiile sau dorintele noastre.
Văd aici o tendință de a eului liric de a repugna o față a existenței, trecutul "într-o verandă a lumii, ea lasă la înmuiat petele de sânge ale unor răni vechi", de care se detașează, văzând lucrurile" din afară", prin folosirea pronumelui la persoana a treia. Viitorul se conturează prin "barba albastră ce o urmează", " o nouă cosette" care "pune comprese de poezie pe linoleumul murdar al clipei". Îmi place mult ideea exprimată prin acest vers. Ne pansăm cu versuri existența, viața:)
ma bucur ca femeile sint cautate in aceeasi masura ca si barbatii si mai ales ca Alina's challenege has been answered!:))... un text dramatic, ce atirna greu in sufletul cititorului. 'zimbetul ca o floare' suna putin banal, considerind adincimea textului, dar acum te cred ca in ultima noapte la Venetia se pot gasi femei si altfel ori si altfel de femei. cheers, Corina
Cineva, nu spun cine, persoană importantă, văd că-mi dă lecții „newtonian-carteziene” – fizicalist-mecaniciste (pe cele „platonic-carteziene” le-a sărit), uitȃnd că atȃt Newton cȃt și Descartes au plecat de la alte premise cam „mistice” de care sfȃnta noastră „rațiune” modernistă cȃnd aude este cuprinsă de o greață incomensurabilă. Și, ca să dau dovadă de bunăvoință, am să ”esplic”. Am refuzat categoric să „cobor în bernă steagul”. Dar am „închinat” – „catargul” și nu l-am „înclinat” sau, doamne ferește, l-am „rupt” și l-am „aruncat” ca să păstrez un echilibru, chiar și precar în dezorientarea mea de-a dreptul „dezorientată”, pentru că pe apa aia pe care mă pregăteam să plutesc nu adia nici măcar o boare. Și catargul putea bine mersi să rămȃnă la locul lui fără să mă împiedice să-l închin simbolic. Ȋn schimb aveam o călăuză care, dincolo de orbirea mea, mă conducea fără greș și fără necesitatea unui catarg fizic cu pȃnzele asociate pe Styx dincolo de Infernul în care singur intrasem. Și uite-așa devine un prăpădit ca mine „poet” închinȃnd niște biete stanțe cuiva și nu „înclinȃnd”. Iar faptul că am îndemnat să-l „închinăm” amȃndoi (eu și călăuza) catargul în chip de ofrandă….dar povestea e mult prea lungă pentru o biată poezioară. De data asta mă înclin, în nemernicia mea, cu toată umilința necesară în fața distinsei persoane importante de care am amintit la început. Și care chiar că le știe pe toate. Mulțumesc Arancăi și Orianei că defularea mea după discuția aia viral-terifiantă pe care am avut-o (chiar și virtual) cu Baudrillard, nu le-au lăsat indiferente.
Vladimir sint de acord...cred ca acel final mi a mentionat si mai sus de catre Mariana. Voi lasa acel ending ca un alternative ending (editor's cut!) doar pe blog...de kiki! :p
Bravo à l'association "Architectes sans frontières" qui oeuvre pour un développement durable dans un meilleur habitat restructuré et pensé en fonction non seulement des normes de l'environnement naturel, mais aussi en fonction de la population qui va y habiter, le tout dans une parfaite symbiose et le respect les uns des autres . Bravo à cette initiative qui prend de l'ampleur, qui s'organise petit à petit , et dont les réalisations sont effectivement visibles dans des zones sinistrées. Il faut de la persévérance, un grand courage et un dynamisme à toute épreuve pour entreprendre ces reconstructions, déblayer et former - c'est essentiel- les populations locales. Félicitari, Marina, si multumesc pentru articolul foarte interesant.
si eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
Mulţumesc pentru comentariu, domnule Sămărghiţan! Da, acolo există o cacofonie, dar cred că e mascată de tăieturi. Poate voi înlocui cu "zice". Ar mai fi o construcţie care scârţâie puţin la "untul pe_pielea"...Acolo nu cred, totuşi că este prea rău...
Vă mulţumesc încă o dată!
este un text nici prea prea nici foarte foarte, in opinia mea, desi destul de neavizata, dar totusi o opinie; am citit texte mult mai bune la tine; mi se pare usor fortat pe alocuri cu expresii precum "asfaltul cel de toate zilele" (poate unde am citit atatea forumule de genul asta) sau "discutam despre discutii cuvantam despre cuvinte" si asta imi suna oarecum redundant, culmea imi place "facebookul citadin" ca expresie in sine, luata din context, Pe ansamblu, vocea ta sensibila si felul tau de a te apleca asupra lucrurilor si de a cauta in ele acestea sunt incontestabile si admirabile.
bun, a fost opinia mea. cel puţin corectează la "garduri eletrice", şi nu sînt sigur la suflete. se vor eclectice sau electrice? mi se pare un text sub nivelul tău.
Schelete de paie, armuri cu proprietari putreziti, sani mari si laptosi, efecte speciale cu franghii lichide, pieptul cu discurile zdrobite de dragoste si ura... parca ar fi trailerul de la Piratii din Caraibe 4. Dar as minti sa spun ca nu mi-a placut! Nu stiu ce inseamna "psiandru", tot tu ai mai scris undeva despre "notații în cheia de psiandru", insa suna frumos, ca un andru psi, adica un barbat psycho. Cu ocazia lecturii am mai invatat un cuvant, si anume "alburn", si apreciez ca scotocesti prin DEX dupa raritati interesante... Astept tot filmul, ca trailerul e cool!
am rezerve față de folosirea lui „ameliorînd”. sună prea tehnic.
de asemeni rima involuntară „nea” și „grea” din final dezavantajează.
ar mai fi și alte obervații dar voi mai citi.
ne închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Din respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” demodificare la schimbare. am extins lungimea implicita a titlului comentariilor la 30 de caractere
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – deDe remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
pentru textul : Adoratio deVă mulțumesc mult pentru mesaje. Iată și răspunsul meu, conform așteptărilor: "dragostea mea e o mașină veche de scris cuvintele curg între file precum îngerii lui altaiyr & nichita luna care apare aici e o plasă galbenă și fiecare cititor al acestui text trebuie să stea în ea pe cer timp de o noapte ascult alte piese verzi depășite ele sunt covorașele mele fermecate din folderul zestre prin galbena plasă a lunii primăvara asta mi se scurge cu totul sunt in românia și cresc dimineți în care pielea mea străvezie miroase a lună râd e versul de care îmi amintesc acum când dragostea mea e o scară de griuri și seamănă puțin cu mirabile dictu"
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris demultumesc. mie imi este foarte greu sa scriu sau sa traduc in limba engleza. ne este limba mea desi o vorbesc zilnic uneori poate mai mult decit limba romana. dar imi este greu. nu o simt in plex, nu o simt in saliva. dar trebuie sa o fac. sint prea multi cei care m-au rugat sa o fac. voi vedea ce va iesi. oricum, va multumesc pentru apreciere si incurajare.
pentru textul : yerba maté I ▒ deuite acum e o zi liberă și parcă privesc în preajmă mai degajat, mai atent la ce scriu, la ce îmi scrieți voi. tu ,Daniela, mă întâmpini cu aceeași bunăvoință sufletească, cu aceeași empatie pentru care îți mulțumesc mult. sublinierea ta mă ajută tot atât de mult precum căldura cuvintelor. îți doresc o zi frumoasă!
pentru textul : puzzle detu ai dreptate, Viorel! și îți mulțumesc pentru sugestie, cu mica mențiune că dacă aș modifica nu aș mai fi eu, dar am să mă gândesc la propunerea ta. tehnic și mie îmi sună bine. dar cel mai mult îți mulțumesc că mă citești, pentru mine înseamnă un atașament pe care îl pot declara reciproc, cu tot dragul. iar faptul că îți place ultima strofă mă bucură. pentru că înseamnă un final neratat.
un timp frumos vă doresc, din suflet!
am recitit ac text in care regasesc motive si idei dragi tie. mi-a placut, dar nu am inteles apelativul "turneanco"
pentru textul : barba iubitului meu detitlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
pentru textul : într-un vis camera mea era un submarin debucuroasa de citire! remarc
pentru textul : Mi-a zâmbit de"Dar Dumnezeu mi-a zâmbit
subţire ca o vioară,
aşezându-mi
genunchii la rugăciune."-un tablou cristalin, emotionant!
Alina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.
Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!
pentru textul : oniromahie deMă bucură cuvintele d-voastră încurajatoare, d-le Titarenco!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deSperam ca poezia mea, "unic vers" să vă atragă atenţia...
Am citit cu plăcere, ca de fiecare dată, cu plăcere.
Foarte frumoase aceste versuri:
pentru textul : Zăpezile de altadată de„Într-o noapte luminos ca un tub de neon/ a intrat în poemul la care lucram/ tatăl meu ţăranul Morar V. Ion/ câmpia trâgând-o după el ca pe-un ham// Gânditor a pipăit fiecare cuvânt/ ca la târg când cumperi o căciulă de miel/ aşezat pe-un vers ca pe un prag de pământ/ azvârlea cu lopata lumină pe el// A doua zi dimineaţa mai alb ca un crin/ cu un secol de ierni purtându-le-n spate/ hainele mirosindu-i a căpiţe de fân// Puse pe colinele căii ferate/ caldă vara peste noi ca un tainic fiord/ tata-i plecat într-o bibliotecă din nord”.
Am uitat Virgil .. Nu se pot anunta autorii pe email cind se posteaza un comentariu? Nu de alta da sa parem politicosi cu rarii cititori..
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a doua demie mi-a picat bine, asa cum e. probabil ce am citit azi sa fie o varianta revizuita. Dincolo de toate, gasesc "strigatul" celui care desi are resurse parca nu mai stie sa le foloseasca inspre binele spre care i-au fost daruite. Ma regasesc aici, intr-un fel de reprezentare a crizei religiosului, a partii inca trainde ale acestui religios, in care Dumnezeu isi mai poate purta durerea. Un protest in acelasi timp impotriva artificialului si neintelegerii ("simt" protestul in ritmul crescand la un moment dat) a ceea ce este semnificativ in religie, si anume Hristosul si El rastignit, care nu poate lovi in numele dragostei, si nu poate uri in numele dreptatii... Si mai ales care s-a saturat sa fie "bibelou" si care in curand se va arata la fel de viu cum a fost intotdeauna dincolo de perceptiile sau dorintele noastre.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deVăd aici o tendință de a eului liric de a repugna o față a existenței, trecutul "într-o verandă a lumii, ea lasă la înmuiat petele de sânge ale unor răni vechi", de care se detașează, văzând lucrurile" din afară", prin folosirea pronumelui la persoana a treia. Viitorul se conturează prin "barba albastră ce o urmează", " o nouă cosette" care "pune comprese de poezie pe linoleumul murdar al clipei". Îmi place mult ideea exprimată prin acest vers. Ne pansăm cu versuri existența, viața:)
pentru textul : alice dema bucur ca femeile sint cautate in aceeasi masura ca si barbatii si mai ales ca Alina's challenege has been answered!:))... un text dramatic, ce atirna greu in sufletul cititorului. 'zimbetul ca o floare' suna putin banal, considerind adincimea textului, dar acum te cred ca in ultima noapte la Venetia se pot gasi femei si altfel ori si altfel de femei. cheers, Corina
pentru textul : caut femeie deCineva, nu spun cine, persoană importantă, văd că-mi dă lecții „newtonian-carteziene” – fizicalist-mecaniciste (pe cele „platonic-carteziene” le-a sărit), uitȃnd că atȃt Newton cȃt și Descartes au plecat de la alte premise cam „mistice” de care sfȃnta noastră „rațiune” modernistă cȃnd aude este cuprinsă de o greață incomensurabilă. Și, ca să dau dovadă de bunăvoință, am să ”esplic”. Am refuzat categoric să „cobor în bernă steagul”. Dar am „închinat” – „catargul” și nu l-am „înclinat” sau, doamne ferește, l-am „rupt” și l-am „aruncat” ca să păstrez un echilibru, chiar și precar în dezorientarea mea de-a dreptul „dezorientată”, pentru că pe apa aia pe care mă pregăteam să plutesc nu adia nici măcar o boare. Și catargul putea bine mersi să rămȃnă la locul lui fără să mă împiedice să-l închin simbolic. Ȋn schimb aveam o călăuză care, dincolo de orbirea mea, mă conducea fără greș și fără necesitatea unui catarg fizic cu pȃnzele asociate pe Styx dincolo de Infernul în care singur intrasem. Și uite-așa devine un prăpădit ca mine „poet” închinȃnd niște biete stanțe cuiva și nu „înclinȃnd”. Iar faptul că am îndemnat să-l „închinăm” amȃndoi (eu și călăuza) catargul în chip de ofrandă….dar povestea e mult prea lungă pentru o biată poezioară. De data asta mă înclin, în nemernicia mea, cu toată umilința necesară în fața distinsei persoane importante de care am amintit la început. Și care chiar că le știe pe toate. Mulțumesc Arancăi și Orianei că defularea mea după discuția aia viral-terifiantă pe care am avut-o (chiar și virtual) cu Baudrillard, nu le-au lăsat indiferente.
pentru textul : Euridice deVladimir sint de acord...cred ca acel final mi a mentionat si mai sus de catre Mariana. Voi lasa acel ending ca un alternative ending (editor's cut!) doar pe blog...de kiki! :p
Sincerely,
pentru textul : a.m. deC
Bravo à l'association "Architectes sans frontières" qui oeuvre pour un développement durable dans un meilleur habitat restructuré et pensé en fonction non seulement des normes de l'environnement naturel, mais aussi en fonction de la population qui va y habiter, le tout dans une parfaite symbiose et le respect les uns des autres . Bravo à cette initiative qui prend de l'ampleur, qui s'organise petit à petit , et dont les réalisations sont effectivement visibles dans des zones sinistrées. Il faut de la persévérance, un grand courage et un dynamisme à toute épreuve pour entreprendre ces reconstructions, déblayer et former - c'est essentiel- les populations locales. Félicitari, Marina, si multumesc pentru articolul foarte interesant.
pentru textul : “L’engagement humanitaire des architectes/Humanitarian Commitment of Architects” - Architectes de l’urgence/Emergency Architects dep.s. Doina. pariez că dacă te întreb repede nici nu știi ce este acel lanț de aramă.
pentru textul : 3 gafe haiku desi eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
pentru textul : Poema del Piccolo Principe deMulţumesc pentru comentariu, domnule Sămărghiţan! Da, acolo există o cacofonie, dar cred că e mascată de tăieturi. Poate voi înlocui cu "zice". Ar mai fi o construcţie care scârţâie puţin la "untul pe_pielea"...Acolo nu cred, totuşi că este prea rău...
Vă mulţumesc încă o dată!
Raul
pentru textul : există viaţă după noapte deBuna, Cristina!
este un text nici prea prea nici foarte foarte, in opinia mea, desi destul de neavizata, dar totusi o opinie; am citit texte mult mai bune la tine; mi se pare usor fortat pe alocuri cu expresii precum "asfaltul cel de toate zilele" (poate unde am citit atatea forumule de genul asta) sau "discutam despre discutii cuvantam despre cuvinte" si asta imi suna oarecum redundant, culmea imi place "facebookul citadin" ca expresie in sine, luata din context, Pe ansamblu, vocea ta sensibila si felul tau de a te apleca asupra lucrurilor si de a cauta in ele acestea sunt incontestabile si admirabile.
pentru textul : strada mântuleasa debun, a fost opinia mea. cel puţin corectează la "garduri eletrice", şi nu sînt sigur la suflete. se vor eclectice sau electrice? mi se pare un text sub nivelul tău.
pentru textul : electric - poeme de iarnă deSchelete de paie, armuri cu proprietari putreziti, sani mari si laptosi, efecte speciale cu franghii lichide, pieptul cu discurile zdrobite de dragoste si ura... parca ar fi trailerul de la Piratii din Caraibe 4. Dar as minti sa spun ca nu mi-a placut! Nu stiu ce inseamna "psiandru", tot tu ai mai scris undeva despre "notații în cheia de psiandru", insa suna frumos, ca un andru psi, adica un barbat psycho. Cu ocazia lecturii am mai invatat un cuvant, si anume "alburn", si apreciez ca scotocesti prin DEX dupa raritati interesante... Astept tot filmul, ca trailerul e cool!
pentru textul : naufragiul deam rezerve față de folosirea lui „ameliorînd”. sună prea tehnic.
pentru textul : Încă nu mă vezi dede asemeni rima involuntară „nea” și „grea” din final dezavantajează.
ar mai fi și alte obervații dar voi mai citi.
ciudata intamplare dar exact azi am aflat de varul Alin, are cancer... injur..
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deun poem superb, ma bucur ca l-ati adus aici.
pentru textul : Vulpea deCosma, nu poti inlocui cu linie de dialog hieroglifele acelea? sunt obositoare intrucatva.
pentru textul : Lopata dene închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
pentru textul : Iacob și visul dePagini