e extraordinar atunci cand cineva te deconspira atat de simplu. desi suna pretentios, ca si cum n-ar fi atat de usor. nu-i intotdeauna. :o)
iti multumesc inca o data, mi-ai facut o bucurie revenind.
Textele nu se radiază. Cele care sunt inacceptabile, conform regulamentului, devin vizibile doar pentru autor și editori. Pe pagina textului cu pricina, în partea dreaptă, sus, este un titlu cu roșu care dezleagă enigma.
Daniel, daca știai de rugăminte, atunci mă bucur. Uite cum am învațat eu să interpretez rugamințile cu caracter de regulă: în spiritul lor, nu neaparat în "literă". Recunosc, citind mai atent, că așa poate părea, că era vorba numai despre două luni, dar mi se pare că ar trebui citit întreg pasajul: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi." Mie mi se pare clar ca perioada de două luni a fost una orientativ anunțată, un fel de "până la noi ordine". Și mai știu ceva: când am dubii, întreb. Înțeleg însă că tu nu ai avut dubii cum că perioada a expirat. Dar dacă tot m-ai invitat atât de "elegant" să merg mai departe și să încerc să îți lămuresc nedumerirea, uite argumente suplimentare: în chiar aceeași zi Virgil a mai atras cuiva atenția asupra aceluiași lucru. Cred că asta spune suficient, tu ce spui?
Mă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
viorel - poezia asta a fost scrisa pe fuga, cu pixul pe o hartie mototolita. asa ca daca este fortata, nu este voit fortata. sper ca am inteles ce vrei sa spui prin asta. pasajul acela se vrea o trecere de la un nivel la altul... poate nu mi-a iesit.
recunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!
în special:
...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...
dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:
Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt
un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.
Domnule Cozan, păi am zis și eu o sută că nu mă durea gura, dar am fost rezervat, dovadă că nu am zis o mie. Iar între noi fie vorba, poezia dumneavoastră oricum e printre excepțiile de care aminteam ( nu mai departe ultimul poemul publicat " în zadar strig și mă vaiet", dar am să vă spun mai multe în comentariul de acolo). Cu simpatie
mi-a plăcut mereu stilul ăsta cald în care scrii.
în acest text îmi place îndeosebi partea de la mijloc spre final.
şi cu toate astea, cred că ai cam multe comparaţii chiar în zona asta.
şi te-aş ruga să fii atentă la "vor năvălii".
Nu stiu cati au auzit de Charles Bolduc. Un tanar prozator de pe acilea care a scris acum vreo 2-3 ani o carte cu numele LES PERRUCHES SONT CUITES. Mi-a picat in mana la recomandarea cuiva si am ramas profund impresionat. Texte scurte, 2-3 pagini, imagini din viata de zi cu zi combinate cu secvente erotice, horror, dragoste, amintiri, un autor care stie sa-si exploreze si sa nareze cursiv cele mai spontane si complicate ganduri, dandu-si in acelasi timp si raspuns la intrebarile pe care si le pune. In fine, Emilian are imaginatie si se apropie cumva de acel autor. Ii recomand sa-si grupeze textele intr-o ordine cronologica si sa le dea forma unui volum de povestiri scurte ce ar prinde bine la public. De ex, capitolul I, Copilaria, subcapitole, bunici, martieni, vietnamezi. Capitolul II - Iubirea, ea, el amorul, despartirea Capitolul III - Poezia, ateliere literare, foamea de cuvinte si nu numai. Sa pastreze si doza de tristete, si cea de nebunie, si cea de ironie, si cea de imaginatie. Daca le grupezi si le aranjezi pe toate, in asa fel incat sa-l atragi pe cititor in universul tau bine conturat, logic, succesiv, poti avea succes. Dzeu da dar nu baga si-n sac si timpul trece extraordinar de repede. Concluzia mea, Emilian Pal are valente de prozator, are potential enorm, asa cum o confirma si textul de fata.
oooo. mă faci să zîmbesc mădălina. ostilități la mine? tu chiar crezi ce spui? sau te-ai împiedicat în propria ironie și acum nu mai știi cum să îți găsești echilibrul? știi, mă uit la tine și nici nu știi cît de mult mă văd pe mine. cu o singură excepție. vreo două zeci de ani. știi la ce folosec ăștia? nu, nu la orgolii gerontocentrice. ci la cîteva grame de înțelepciune mai mult. atît. dar asta, in the great scheme of things, este extrem de important. în ce privește lucrurile „evidente” nu știu despre ce faci vorbire. cînd am pomenit de darul profeției am crezut că vei înțelege. adică că nimeni nu cunoaște viitorul. nici măcar tu. și nu îl poate numi „evident”. și nici nu poate folosi în mod mecanic instrumentul inducției sau al statisticii. iar la urma urmei nu toate textele postate acum sînt proaste. dimpotrivă. deci, chiar nu înțeleg de ce te burzuluiești la mine de vreme ce gafa cu „grețurile de dimineață” nu îmi aparține. iar un semn al toleranței... creștine este și faptul că, de vreme ce arunci cu farfuria de frișcă în cineva, nu te superi dacă o primești înapoi. pe bune, nu sînt nici ostil și nici ranchiunos. nu funcționez așa. nu mă cunoști.
Da bine scrieți. Încântat ca întotdeauna. Fragment exemplar : Nenea Mihai, care fumase liniștit pînă acum, trage tacticos ultimele fumuri, pînă la unghie. Apoi lasă chiștocul să cadă și îl strivește, buchisindu-l îndelung cu talpa tîrlicului. Pe urmă, după ce scuipă un fir de tutun rămas pe limbă și suduie tacticos, mai mult cu un fel de satisfacție decît cu ciudă („paștele mamii lor de basarabeni, cu Plaiul lor dai în primire”), zice:....
Poemul, nimic de zis, are si imagini spectaculoase, construite cu migala. Dar tocmai constructia ii scade din veridicitate, mizarea pe constructie si suprarealism tradeaza intentia autorului.
Imi plac:
îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară
seara îşi umflă cocoaşa
deasupra colinelor
Fortate sunt imaginile cu cascada, cu camuflatul, rasuflarea de catifea, umflatul catargelor.
Si mai este ceva: Incepi strofa 1 la timpul prezent, apoi treci la imperfect. Cred ca merge prezentul pe toata intinderea ei si mai tarziu, cand vb despre ea, treci la imperfect.
Textul are idei frumoase, dar cred că e puțin prea predictibil, prea urmează căi bătătorite. Alte cuvinte, gen -mânjit- sau repetarea verbului - a mirosi - aduc textului un aspect cumva bolovănos. Cred că merită revizuit și îmbunătățit, are în el insulițe de poezie bună.
poemul acesta are gust de piersica, e bine si cald in el, imaginile se succed
insa putin cam brusc consonand cu stari alternative ce trec de la citit la sport extrem :)
nu inteleg de ce "tolanit intr-o limba straina" si nici de ce "beat pe o panza nepictata" dar per ansamblu e cald si bine aici, chiar daca "perdeaua pe care intra soarele nu inmugureste" ... asta mi-a placut, la fel adrenalina aceea din versul cu bulgarele de zapada respirat pana la capat!
nu te superi daca mai zic ca ... nu inteleg de ce pui doua sau trei virgule din moment ce tot nu le pui pe toate? :)
parca si vad strada pavata, oamenii gravi si soarele de dupa ploaie, vreo mâtzã plouata care casca alene sub o streasina, eu si bunicul, atunci, demult, la bufetul din gara :) sunt un profitor. ti-am folosit versurile pentru a ma teleporta in trecutul intotdeauna luminat de un soare ca cel de dupa ploaie, un trecut in care-i reintalnesti si pe cei ce nu mai sunt...
Ştefan, mă bucur că ai luat cu tine câte ceva din ceea ce ai găsit aici. în ceea ce priveşte imaginile puţin căutate s-ar putea să ai dreptate, este mai mult un poem de stare. mulţumesc pentru citire
Oricum, o dată expusă ideea centralizării acestor texte, face mai mult sens. Cu toate acestea, cred că într-adevăr trebuie să fiți atent în a nu cădea în ceva gen "note de jurnal". Interesul cititorului este trezit, iar intertextualitatea pe care înțeleg că o veți căuta în volumul respectiv poate fi de ajutor, numai că textul în sine mai are nevoie de ceva cizelare. Le-aș vedea ca hinturi (mură-n gură e banal), dar nu simple definiții. Partea cu abandonul lecturii la jumătate este, cel puțin deocamdată, exclusă. Mie uneia îmi plac jocurile, cu cât mai criptice, cu atât mai bine. Și-apoi, la urma urmelor, nu cred că vreți să vă citească "toată lumea", acesta fiind un deziderat nerealist. Cred mai curând în nișele existente la ora actuală în literatură, și se pare că dvs. căutați tot ceva de acest gen. Ca o mică paranteză, dacă îmi permiteți, nu cred să fiu eu prima care să vă aducă aminte că suntem urmăriți de ceea ce urmărim. Cu zâmbet, Bianca.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e extraordinar atunci cand cineva te deconspira atat de simplu. desi suna pretentios, ca si cum n-ar fi atat de usor. nu-i intotdeauna. :o)
pentru textul : Externare de primăvară deiti multumesc inca o data, mi-ai facut o bucurie revenind.
Să fie!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. dece vorbesti Sebi in legatura cu "detasarea", dar multumesc pentru trecere. Eu as da de baut pentru o "atasare"!
pentru textul : Există viață după… deoare?
pentru textul : pictând o lacrimă deTextele nu se radiază. Cele care sunt inacceptabile, conform regulamentului, devin vizibile doar pentru autor și editori. Pe pagina textului cu pricina, în partea dreaptă, sus, este un titlu cu roșu care dezleagă enigma.
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deDaniel, daca știai de rugăminte, atunci mă bucur. Uite cum am învațat eu să interpretez rugamințile cu caracter de regulă: în spiritul lor, nu neaparat în "literă". Recunosc, citind mai atent, că așa poate părea, că era vorba numai despre două luni, dar mi se pare că ar trebui citit întreg pasajul: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi." Mie mi se pare clar ca perioada de două luni a fost una orientativ anunțată, un fel de "până la noi ordine". Și mai știu ceva: când am dubii, întreb. Înțeleg însă că tu nu ai avut dubii cum că perioada a expirat. Dar dacă tot m-ai invitat atât de "elegant" să merg mai departe și să încerc să îți lămuresc nedumerirea, uite argumente suplimentare: în chiar aceeași zi Virgil a mai atras cuiva atenția asupra aceluiași lucru. Cred că asta spune suficient, tu ce spui?
pentru textul : Fabrica de îngeri deAranca, stii că sînt receptiv, uite gușterul(sau gușterele??) acolo unde trebuie. Am scos șopîrla, iată: un gușter /doi gușteri.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deMă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen deviorel - poezia asta a fost scrisa pe fuga, cu pixul pe o hartie mototolita. asa ca daca este fortata, nu este voit fortata. sper ca am inteles ce vrei sa spui prin asta. pasajul acela se vrea o trecere de la un nivel la altul... poate nu mi-a iesit.
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia derecunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!
în special:
...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...
dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:
Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt
un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.
pentru textul : Argintiu furişat dedacă mai era nevoie să ne convingă cineva că invidia este cea mai subtilă formă a admirației.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deDomnule Cozan, păi am zis și eu o sută că nu mă durea gura, dar am fost rezervat, dovadă că nu am zis o mie. Iar între noi fie vorba, poezia dumneavoastră oricum e printre excepțiile de care aminteam ( nu mai departe ultimul poemul publicat " în zadar strig și mă vaiet", dar am să vă spun mai multe în comentariul de acolo). Cu simpatie
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deMa bucur daca ai gasit ceva in acest poem.
pentru textul : scame de cer culese din inima unei femei decre ca ultimu vers se inscrie in ritmu poemului, si-l incheie mai ok decit s-ar fi incheiat fara el, inchide cercu la fix
pentru textul : Pe muchie de cuţit demi-a plăcut mereu stilul ăsta cald în care scrii.
pentru textul : reverie fără lăutar deîn acest text îmi place îndeosebi partea de la mijloc spre final.
şi cu toate astea, cred că ai cam multe comparaţii chiar în zona asta.
şi te-aş ruga să fii atentă la "vor năvălii".
Nu stiu cati au auzit de Charles Bolduc. Un tanar prozator de pe acilea care a scris acum vreo 2-3 ani o carte cu numele LES PERRUCHES SONT CUITES. Mi-a picat in mana la recomandarea cuiva si am ramas profund impresionat. Texte scurte, 2-3 pagini, imagini din viata de zi cu zi combinate cu secvente erotice, horror, dragoste, amintiri, un autor care stie sa-si exploreze si sa nareze cursiv cele mai spontane si complicate ganduri, dandu-si in acelasi timp si raspuns la intrebarile pe care si le pune. In fine, Emilian are imaginatie si se apropie cumva de acel autor. Ii recomand sa-si grupeze textele intr-o ordine cronologica si sa le dea forma unui volum de povestiri scurte ce ar prinde bine la public. De ex, capitolul I, Copilaria, subcapitole, bunici, martieni, vietnamezi. Capitolul II - Iubirea, ea, el amorul, despartirea Capitolul III - Poezia, ateliere literare, foamea de cuvinte si nu numai. Sa pastreze si doza de tristete, si cea de nebunie, si cea de ironie, si cea de imaginatie. Daca le grupezi si le aranjezi pe toate, in asa fel incat sa-l atragi pe cititor in universul tau bine conturat, logic, succesiv, poti avea succes. Dzeu da dar nu baga si-n sac si timpul trece extraordinar de repede. Concluzia mea, Emilian Pal are valente de prozator, are potential enorm, asa cum o confirma si textul de fata.
pentru textul : story of a city deoooo. mă faci să zîmbesc mădălina. ostilități la mine? tu chiar crezi ce spui? sau te-ai împiedicat în propria ironie și acum nu mai știi cum să îți găsești echilibrul? știi, mă uit la tine și nici nu știi cît de mult mă văd pe mine. cu o singură excepție. vreo două zeci de ani. știi la ce folosec ăștia? nu, nu la orgolii gerontocentrice. ci la cîteva grame de înțelepciune mai mult. atît. dar asta, in the great scheme of things, este extrem de important. în ce privește lucrurile „evidente” nu știu despre ce faci vorbire. cînd am pomenit de darul profeției am crezut că vei înțelege. adică că nimeni nu cunoaște viitorul. nici măcar tu. și nu îl poate numi „evident”. și nici nu poate folosi în mod mecanic instrumentul inducției sau al statisticii. iar la urma urmei nu toate textele postate acum sînt proaste. dimpotrivă. deci, chiar nu înțeleg de ce te burzuluiești la mine de vreme ce gafa cu „grețurile de dimineață” nu îmi aparține. iar un semn al toleranței... creștine este și faptul că, de vreme ce arunci cu farfuria de frișcă în cineva, nu te superi dacă o primești înapoi. pe bune, nu sînt nici ostil și nici ranchiunos. nu funcționez așa. nu mă cunoști.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deDa bine scrieți. Încântat ca întotdeauna. Fragment exemplar : Nenea Mihai, care fumase liniștit pînă acum, trage tacticos ultimele fumuri, pînă la unghie. Apoi lasă chiștocul să cadă și îl strivește, buchisindu-l îndelung cu talpa tîrlicului. Pe urmă, după ce scuipă un fir de tutun rămas pe limbă și suduie tacticos, mai mult cu un fel de satisfacție decît cu ciudă („paștele mamii lor de basarabeni, cu Plaiul lor dai în primire”), zice:....
pentru textul : La taifas deîmi cer scuze,
pentru textul : lumină din lumină denu am trecut de mult pe aici şi nu am observat că mi-aţi lăsat un semn.
Poemul, nimic de zis, are si imagini spectaculoase, construite cu migala. Dar tocmai constructia ii scade din veridicitate, mizarea pe constructie si suprarealism tradeaza intentia autorului.
Imi plac:
îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară
seara îşi umflă cocoaşa
deasupra colinelor
Fortate sunt imaginile cu cascada, cu camuflatul, rasuflarea de catifea, umflatul catargelor.
Si mai este ceva: Incepi strofa 1 la timpul prezent, apoi treci la imperfect. Cred ca merge prezentul pe toata intinderea ei si mai tarziu, cand vb despre ea, treci la imperfect.
pentru textul : apus de femeie deCorina, I would have named the text "the goof life". Something is goofy.
pentru textul : The good life dela naiba, am lungit totul mereu prea mult. un poem intre un rinichi si altul. cu zambet de complezenta.
pentru textul : Mirose deTextul are idei frumoase, dar cred că e puțin prea predictibil, prea urmează căi bătătorite. Alte cuvinte, gen -mânjit- sau repetarea verbului - a mirosi - aduc textului un aspect cumva bolovănos. Cred că merită revizuit și îmbunătățit, are în el insulițe de poezie bună.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme deMultumesc Paul, imi place schimbarea de viteze cind si cum e necesara - poetic or otherwise :p
pentru textul : brb depoemul acesta are gust de piersica, e bine si cald in el, imaginile se succed
insa putin cam brusc consonand cu stari alternative ce trec de la citit la sport extrem :)
nu inteleg de ce "tolanit intr-o limba straina" si nici de ce "beat pe o panza nepictata" dar per ansamblu e cald si bine aici, chiar daca "perdeaua pe care intra soarele nu inmugureste" ... asta mi-a placut, la fel adrenalina aceea din versul cu bulgarele de zapada respirat pana la capat!
nu te superi daca mai zic ca ... nu inteleg de ce pui doua sau trei virgule din moment ce tot nu le pui pe toate? :)
inspiratie si pace buna
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deparca si vad strada pavata, oamenii gravi si soarele de dupa ploaie, vreo mâtzã plouata care casca alene sub o streasina, eu si bunicul, atunci, demult, la bufetul din gara :) sunt un profitor. ti-am folosit versurile pentru a ma teleporta in trecutul intotdeauna luminat de un soare ca cel de dupa ploaie, un trecut in care-i reintalnesti si pe cei ce nu mai sunt...
pentru textul : întîmplare după ploaie deVă rog să nu mai postaţi mai mult de un text pe zi!
pentru textul : Poveste de iubire deŞtefan, mă bucur că ai luat cu tine câte ceva din ceea ce ai găsit aici. în ceea ce priveşte imaginile puţin căutate s-ar putea să ai dreptate, este mai mult un poem de stare. mulţumesc pentru citire
pentru textul : ..que la vie est belle? deOricum, o dată expusă ideea centralizării acestor texte, face mai mult sens. Cu toate acestea, cred că într-adevăr trebuie să fiți atent în a nu cădea în ceva gen "note de jurnal". Interesul cititorului este trezit, iar intertextualitatea pe care înțeleg că o veți căuta în volumul respectiv poate fi de ajutor, numai că textul în sine mai are nevoie de ceva cizelare. Le-aș vedea ca hinturi (mură-n gură e banal), dar nu simple definiții. Partea cu abandonul lecturii la jumătate este, cel puțin deocamdată, exclusă. Mie uneia îmi plac jocurile, cu cât mai criptice, cu atât mai bine. Și-apoi, la urma urmelor, nu cred că vreți să vă citească "toată lumea", acesta fiind un deziderat nerealist. Cred mai curând în nișele existente la ora actuală în literatură, și se pare că dvs. căutați tot ceva de acest gen. Ca o mică paranteză, dacă îmi permiteți, nu cred să fiu eu prima care să vă aducă aminte că suntem urmăriți de ceea ce urmărim. Cu zâmbet, Bianca.
pentru textul : Bufonul demulțumesc, Cris! nu, nu e typo, acțiunea se desfășoară în prezent, la modul personal nu impersonal.
pentru textul : am dreptul la o scamă dePagini