emoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
nu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
ai ajuns si tu celebra odata, bucura-te de cele 15 minute de celebritate, si apoi vezi ce faci cu durerea aia de crap sau de stiuca, vezi incearca sa o dregi cu un somn
Da, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
nu e vorba de antipatie sau simpatie. textul mi s-a părut slab,sec, fără mesaj. înjurătura din final nu se încadrează cu stilul site-ului. și nici nu aduce un serviciu literaturii, nu aici.
Imi cer scuze, dar de vreme ce exista in subsolul acestui text comentariul atat de off-topic al Alinei Manole care se refera la mine folosind pluralul de majestate "ati" (pentruca nimeni in afara mea nu a comentat acest poem, Bianca a intervenit doar ca sa modereze cu mult bun simt o disputa), as dori sa spun ca nu am "aruncat cu pietre" in acest poem. Mi-am spus strict parerea si se pare ca nimeni altcineva nu a facut-o inaintea mea, atat. In ceeace priveste calitatea actuala de novice a d-lui Nimerencu si eu cred ca ar trebui acreditat ca autor, insa este doar parerea mea si nu vreau sa fie altceva. Andu
Domnule Titarenco, eu am o memorie ca o sită, degeaba citesc anunțuri, pînă nu ma lovesc de pragul de jos nu descopăr că există și altul mai sus. În altă ordine de idei, nu știu cum să interpretez versul 14, 'trag la șorț', 'trag la sorți', ori licență poetică. Dacă am uitat limba română, să îmi fie cu iertăciune.
Este o poveste a vietii aici. Cu drumul ei inter-stelar :), cu marcile ei umane lipite de vamesi grabiti in statiile importante ( pe orbite) si cu impulsul initial de nestins: ,,nu știu cine m-a împins poate mama mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită" Mie uneia, imaginea aceasta imi pare antologica...Tocmai de aceea ma opresc si ma inclin.
Călin, Da, fețele. Mă bucur să aud asta, se pare că opțiunea mea de a înclina capul personajului din planul doi (neoficial acest personaj se numește Ultramicul) subliniază o anumită stare emoțională. Domnișoară Francisc-ană! sau Dorina, ce?cînd?care?cum?cît? – ca să vorbim și de “antropomorfizarea metalică a literei C"
Adrian, lasă penița, e vorba mai degrabă de autoironie, nu de sarcasm. Nu prea văd romanțiozitate și dulcegării în str.3, plus că are strânsă legătura cu str.4. În relația de lungă durată(cu poezia) își cer dreptul și momentele de criză și sentimentele contradictorii. Mulțumesc de trecere. Eugen.
Iti sta bine jucandu-te mai Dorine... numai ca nu poti fugi de tine nici chiar astfel... un text mult prea profund chiar decat a voit autorul sa fie... ceea ce este intr-adevar de remarcat in acest text este reprezentat de modul in care autorul spune povestea in limbaj comun dar care musteste de simbolistica... next level ? :)
...Ce să zic, mtafora însăşi forţează limbajul, dar dacă, pe alocuri am forţat prea mult (ceea ce e posibil) îmi asum abatarea. "Furnici de eşapament drăcuie metalic" nu-i forţat (furnici cu eşapament - maşinile - o simplă metaforă), însă este, intr-adevăr, un vers (prea) încărcat (în special, prin ambiguitatea verbului, apoi prin adverb). În afară de "toată lumea cântăreşte la fel, pe 50 de bani" şi "dar ce folos, când se moare atăt de uniform" eu nu văd explicaţii. Chiar şia acestea pot fi numite cu greu astfel, întrucât mesajul lor nu este sugerat nicăieri, iar ele vin, într-un mod a-poetic (prozaic) ca parte integrată.
...Dar astea-s gândurile mele, ale autorului :). Din afară, e cert, se vede altfel. Pe viitor, voi ţine cont de observaţiile tale, pentru care-ţi mulţumesc!
Dragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
O poveste plină de tâlcuri şi cu multe atingeri sufleteşti, ale celor care citesc. În ce-i priveşte pe cei cu bătutul nucilor altora, tot degeaba, căci şi mintea lor e tot cât o nucă, uscată.
Cred că sună mai puțin poetic "ajunge prima din coadă"... În rest, sunt convinsă că are "fiecare, bine ascuns în sufletul lui, un copil frumos, deștept și cuminte"
lasă-mă să unesc nopțile mele cu dminețile tale o noapte albă o dimineață toate ca-tr-un joc de puzzle niciodată terminat mi-e frig îți zic cuibărindu-mă într-o iubire trasă de mânecă acoperă răsăritul cu o promisiune mai rotundă decât această zare si hai să repetăm cuminți pe întuneric rolurile unor oameni perfecți
Costin, pentru ultimul tău comentariu din subsolul cestui text, ai un avertisment. Paul Blaj, mă așteptam ca tu să comentezi textele autorilor, nu comentariile comentatorilor. Parcă te mai atentionasem odată.
Adriana este vorba de proprietatea termenului, "las-o liberă" poate însemna şi a bate câmpii, cel puţin aşa m-a învăţat un om deştept care umbla pe horn, nu spui cine...
pas, dar cu regret nespus, desigur până la proba contrarie
Recunosc, uneori nu mai citesc ce scriu autorii pe care îi știu pentru ca să pot citi și ce scriu alții. Sîntem o funcție de timp cu limită fixă. Fără infinit aici. Alteori revin și citesc. Probabil e căutătorul de comori și vechituri din mine. Exploratorul. Un text fantastic tocmai pentru că în ciuda tehnicismelor precum sms și mașina de spălat, are poezie pînă la refuz. Ca o tragedie antică.
rim, nu înțeleg la care prime trei texte (cele din formular sînt cerute doar ca să știu cu cine am de a face, imaginați-vă că oricine se poate înscrie aici, unii nu pot fi decît novice, vreu să îi protejez). În ce privește regula exclusivității celor două luni cred că am explicat-o de suficiente ori. Despre pornografie și texte erotice ce să spun, am senzația că e ca atunci cînd spui cuiva că are voie în toată casa cu excepția unui sertar, pur și simplu chestia devine obsesie pentru acea persoană. Nu înțeleg de ce tot întreabă lumea ce e aia pornografie. Vreți să vă dau un link? Vreți să vă trimit o poză? Vreți să vă tipăresc aici cuvinte pornografice? Iertați-mă că devin așa de dur dar nu înțeleg ce este așa de greu de priceput. Bineînțeles că nu promovez o regulă victoriană dar nu vreau ca locul acesta să conțimă referințe sexuale explicite. Cred că există restul de 95% din suprafața corpului și restul de activități umane pe care le putem pomeni aici. Domnule Rim, aveți vreo fetiță sau o nepoțică de 12 ani, sau fiica unui prieten? Dacă da, scrieți în așa fel ca să poată citi și ea. Am mai spus-o, despre toate acele 5% chestii sexuale și nu numai este plin internetul, vă asigur eu. Nu vă faceți probleme, nu văduvim lumea de nici o chestie, sînt mii, sute de mii de locuri unde te poți delecta cu așa ceva. Nu am de gînd să le fac concurență pentru că nu mă pricep foarte bine și nu aș cîștiga întrecerea, și în plus nepoțica dumneavoastră de 12 ani nu ar putea să citească poeziile mele pentru că părinții nu ar lăsa-o aici. Uitați, am și eu o dambla, îmi doresc să mă poată citi nepoțica dvs. și copii mei și celelalte milioane de copii români și să îmi rîdă în nas și să nu mă poată citi toți șmecherii ăia care se cred interesanți dacă o scot, o bagă, și-o ling, și-o-mping, se scutură, se pipăie, se scarpină și multe alte cele. Iertați-mi limbajul frust. Cît despre poezia erotică, este binevenită pe Hermeneia la fel ca orice alt fel de poezie. Deși eu cred că așa cum nu există poezie religioasă, nu există nici poezie erotică, există doar poezie. cu respect,
cu exceptia finalului mi se pare un text foarte, foarte bun. cred că finalul taie din puterea de până acolo. din punctul meu de vedere, după "geamul unui lupanar" s-ar putea incheia (sau s-ar putea rescrie ultima strofă, pentru că e clară intenția de a focaliza in altă parte).
poemul e condensat, dar respiră foarte frumos. metaforele sunt atent construite si ritmează bine. (cel ami bun exemplu este ultimul vers - superb, de altfel - din prima strofă). strofele 2,3,4 sunt un fel de imersiune in ceea ce deschide acest vers si de aici pana inainte de final e o pendulare frumoasă intre zero si - 1. strofa mea preferată este a 3-a. chiar dac nu prea inteleg rostul gâturilor emo....mă rog.
cum ziceam, cred ca ultima strofă e (mult) perfectibilă.
în rest...chapeau. mi-a plăcut mult.
...hai să-ți spun pretinește cam ce nu merge... a) cuvântul "albastru" e stigmatizat în poezia ultimelor trei decenii , și uzitat până la refuz în poezia anilor ' 60. deci trebuie o sintagmă extraordinară ca să-l pună în evidență. de ce nu alegi să îl sugerezi... doar te pricepi:)! b) ferește-te de gerunzii :"rodind". c) "povara luminii" nu salvează construcția genitivală... d) "doar teama de zbor/ ne-a-mpietrit, iubite" e chiar o construcție banală... e) nu vreau să te necăjesc, dar tu știind aceste lucruri, mă întreb de ce le mai postezi? ... m-a atras titlul... și m-a amărât ce este sub el... franc și amical,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumiri pentru corecturi
pentru textul : Spatiul Timpului (I,II,III) dete corectez Andrei, "și pe mine mă fascinează moldoveanca de peste prut" sau ai curajul să mă contrazici?:))
pentru textul : servis auto demulțam de semn! gând bun!
emoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
pentru textul : remember denu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
ai ajuns si tu celebra odata, bucura-te de cele 15 minute de celebritate, si apoi vezi ce faci cu durerea aia de crap sau de stiuca, vezi incearca sa o dregi cu un somn
pentru textul : portarul de la spital deDa, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul denu e vorba de antipatie sau simpatie. textul mi s-a părut slab,sec, fără mesaj. înjurătura din final nu se încadrează cu stilul site-ului. și nici nu aduce un serviciu literaturii, nu aici.
pentru textul : iubita mea deeu as interzice umbra din vocabularul poetic si as pune una bucata coapsa fierbinte
pentru textul : Fotografiind umbre deDomnule Dorel, va rog sa va abtineti de la atacurile la persoana pe viitor. Considerati aceasta ca un prim avertisment.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deImi cer scuze, dar de vreme ce exista in subsolul acestui text comentariul atat de off-topic al Alinei Manole care se refera la mine folosind pluralul de majestate "ati" (pentruca nimeni in afara mea nu a comentat acest poem, Bianca a intervenit doar ca sa modereze cu mult bun simt o disputa), as dori sa spun ca nu am "aruncat cu pietre" in acest poem. Mi-am spus strict parerea si se pare ca nimeni altcineva nu a facut-o inaintea mea, atat. In ceeace priveste calitatea actuala de novice a d-lui Nimerencu si eu cred ca ar trebui acreditat ca autor, insa este doar parerea mea si nu vreau sa fie altceva. Andu
pentru textul : photo deDa!
pentru textul : Cerc deDomnule Titarenco, eu am o memorie ca o sită, degeaba citesc anunțuri, pînă nu ma lovesc de pragul de jos nu descopăr că există și altul mai sus. În altă ordine de idei, nu știu cum să interpretez versul 14, 'trag la șorț', 'trag la sorți', ori licență poetică. Dacă am uitat limba română, să îmi fie cu iertăciune.
pentru textul : domnule Labiș deEste o poveste a vietii aici. Cu drumul ei inter-stelar :), cu marcile ei umane lipite de vamesi grabiti in statiile importante ( pe orbite) si cu impulsul initial de nestins: ,,nu știu cine m-a împins poate mama mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită" Mie uneia, imaginea aceasta imi pare antologica...Tocmai de aceea ma opresc si ma inclin.
pentru textul : să-rut în-ger deCălin, Da, fețele. Mă bucur să aud asta, se pare că opțiunea mea de a înclina capul personajului din planul doi (neoficial acest personaj se numește Ultramicul) subliniază o anumită stare emoțională. Domnișoară Francisc-ană! sau Dorina, ce?cînd?care?cum?cît? – ca să vorbim și de “antropomorfizarea metalică a literei C"
pentru textul : escape deȘi să nu uit, felicitări tuturor celor care au citit, cum zice și Alma, e nevoie de curaj.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deașa cum ne-ai obișnuit deja, un poem de nota zece.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deAdrian, lasă penița, e vorba mai degrabă de autoironie, nu de sarcasm. Nu prea văd romanțiozitate și dulcegării în str.3, plus că are strânsă legătura cu str.4. În relația de lungă durată(cu poezia) își cer dreptul și momentele de criză și sentimentele contradictorii. Mulțumesc de trecere. Eugen.
pentru textul : Simbioză deIti sta bine jucandu-te mai Dorine... numai ca nu poti fugi de tine nici chiar astfel... un text mult prea profund chiar decat a voit autorul sa fie... ceea ce este intr-adevar de remarcat in acest text este reprezentat de modul in care autorul spune povestea in limbaj comun dar care musteste de simbolistica... next level ? :)
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deLeonard,
...Ce să zic, mtafora însăşi forţează limbajul, dar dacă, pe alocuri am forţat prea mult (ceea ce e posibil) îmi asum abatarea. "Furnici de eşapament drăcuie metalic" nu-i forţat (furnici cu eşapament - maşinile - o simplă metaforă), însă este, intr-adevăr, un vers (prea) încărcat (în special, prin ambiguitatea verbului, apoi prin adverb). În afară de "toată lumea cântăreşte la fel, pe 50 de bani" şi "dar ce folos, când se moare atăt de uniform" eu nu văd explicaţii. Chiar şia acestea pot fi numite cu greu astfel, întrucât mesajul lor nu este sugerat nicăieri, iar ele vin, într-un mod a-poetic (prozaic) ca parte integrată.
...Dar astea-s gândurile mele, ale autorului :). Din afară, e cert, se vede altfel. Pe viitor, voi ţine cont de observaţiile tale, pentru care-ţi mulţumesc!
...Salut!
pentru textul : Lunea se moare uniform deDragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
pentru textul : ...istoria scrumului deunde e pisica neagra? glumesc.
imi place prima parte (din cele doua). mai ales prăpastia din ochii oamenilor. poate de aceea si mustelor le e frica sa mai zboare!
pentru textul : iluzia ca un alcool deO poveste plină de tâlcuri şi cu multe atingeri sufleteşti, ale celor care citesc. În ce-i priveşte pe cei cu bătutul nucilor altora, tot degeaba, căci şi mintea lor e tot cât o nucă, uscată.
pentru textul : Sentiment de septembrie deorice este posibil pe lumea asta. şi oricui.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte demulţumesc pentru revenire.
Cred că sună mai puțin poetic "ajunge prima din coadă"... În rest, sunt convinsă că are "fiecare, bine ascuns în sufletul lui, un copil frumos, deștept și cuminte"
pentru textul : Copii cuminți delasă-mă să unesc nopțile mele cu dminețile tale o noapte albă o dimineață toate ca-tr-un joc de puzzle niciodată terminat mi-e frig îți zic cuibărindu-mă într-o iubire trasă de mânecă acoperă răsăritul cu o promisiune mai rotundă decât această zare si hai să repetăm cuminți pe întuneric rolurile unor oameni perfecți
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deCostin, pentru ultimul tău comentariu din subsolul cestui text, ai un avertisment. Paul Blaj, mă așteptam ca tu să comentezi textele autorilor, nu comentariile comentatorilor. Parcă te mai atentionasem odată.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deAdriana este vorba de proprietatea termenului, "las-o liberă" poate însemna şi a bate câmpii, cel puţin aşa m-a învăţat un om deştept care umbla pe horn, nu spui cine...
pas, dar cu regret nespus, desigur până la proba contrarie
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deRecunosc, uneori nu mai citesc ce scriu autorii pe care îi știu pentru ca să pot citi și ce scriu alții. Sîntem o funcție de timp cu limită fixă. Fără infinit aici. Alteori revin și citesc. Probabil e căutătorul de comori și vechituri din mine. Exploratorul. Un text fantastic tocmai pentru că în ciuda tehnicismelor precum sms și mașina de spălat, are poezie pînă la refuz. Ca o tragedie antică.
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice derim, nu înțeleg la care prime trei texte (cele din formular sînt cerute doar ca să știu cu cine am de a face, imaginați-vă că oricine se poate înscrie aici, unii nu pot fi decît novice, vreu să îi protejez). În ce privește regula exclusivității celor două luni cred că am explicat-o de suficiente ori. Despre pornografie și texte erotice ce să spun, am senzația că e ca atunci cînd spui cuiva că are voie în toată casa cu excepția unui sertar, pur și simplu chestia devine obsesie pentru acea persoană. Nu înțeleg de ce tot întreabă lumea ce e aia pornografie. Vreți să vă dau un link? Vreți să vă trimit o poză? Vreți să vă tipăresc aici cuvinte pornografice? Iertați-mă că devin așa de dur dar nu înțeleg ce este așa de greu de priceput. Bineînțeles că nu promovez o regulă victoriană dar nu vreau ca locul acesta să conțimă referințe sexuale explicite. Cred că există restul de 95% din suprafața corpului și restul de activități umane pe care le putem pomeni aici. Domnule Rim, aveți vreo fetiță sau o nepoțică de 12 ani, sau fiica unui prieten? Dacă da, scrieți în așa fel ca să poată citi și ea. Am mai spus-o, despre toate acele 5% chestii sexuale și nu numai este plin internetul, vă asigur eu. Nu vă faceți probleme, nu văduvim lumea de nici o chestie, sînt mii, sute de mii de locuri unde te poți delecta cu așa ceva. Nu am de gînd să le fac concurență pentru că nu mă pricep foarte bine și nu aș cîștiga întrecerea, și în plus nepoțica dumneavoastră de 12 ani nu ar putea să citească poeziile mele pentru că părinții nu ar lăsa-o aici. Uitați, am și eu o dambla, îmi doresc să mă poată citi nepoțica dvs. și copii mei și celelalte milioane de copii români și să îmi rîdă în nas și să nu mă poată citi toți șmecherii ăia care se cred interesanți dacă o scot, o bagă, și-o ling, și-o-mping, se scutură, se pipăie, se scarpină și multe alte cele. Iertați-mi limbajul frust. Cît despre poezia erotică, este binevenită pe Hermeneia la fel ca orice alt fel de poezie. Deși eu cred că așa cum nu există poezie religioasă, nu există nici poezie erotică, există doar poezie. cu respect,
pentru textul : jurnal de nesomn III decu exceptia finalului mi se pare un text foarte, foarte bun. cred că finalul taie din puterea de până acolo. din punctul meu de vedere, după "geamul unui lupanar" s-ar putea incheia (sau s-ar putea rescrie ultima strofă, pentru că e clară intenția de a focaliza in altă parte).
pentru textul : pe aici nu se întâmplă nimic depoemul e condensat, dar respiră foarte frumos. metaforele sunt atent construite si ritmează bine. (cel ami bun exemplu este ultimul vers - superb, de altfel - din prima strofă). strofele 2,3,4 sunt un fel de imersiune in ceea ce deschide acest vers si de aici pana inainte de final e o pendulare frumoasă intre zero si - 1. strofa mea preferată este a 3-a. chiar dac nu prea inteleg rostul gâturilor emo....mă rog.
cum ziceam, cred ca ultima strofă e (mult) perfectibilă.
în rest...chapeau. mi-a plăcut mult.
...hai să-ți spun pretinește cam ce nu merge... a) cuvântul "albastru" e stigmatizat în poezia ultimelor trei decenii , și uzitat până la refuz în poezia anilor ' 60. deci trebuie o sintagmă extraordinară ca să-l pună în evidență. de ce nu alegi să îl sugerezi... doar te pricepi:)! b) ferește-te de gerunzii :"rodind". c) "povara luminii" nu salvează construcția genitivală... d) "doar teama de zbor/ ne-a-mpietrit, iubite" e chiar o construcție banală... e) nu vreau să te necăjesc, dar tu știind aceste lucruri, mă întreb de ce le mai postezi? ... m-a atras titlul... și m-a amărât ce este sub el... franc și amical,
pentru textul : exodul îngerilor dePagini