iar in privinta replicii "personal, as interzice dreptul de vot al celor care traiesc mai mult de cinci in strainatate" ma intreb cum de nu stii ca acea "crestere" din ultimii ani nu a fost datorata muncii si abnegatiei romanilor din tara, ci a celor din strainatate. "Conform BNR, anul trecut, suma transferurilor din strainatate* a fost de 6.6 mld euro, cifra in scadere fata de 2008, cand in tara au intrat 8.7 mld euro, sau echivalentul a 6.2% din PIB. Doar in perioada 2003-2009, romanii de dincolo au transferat in tara aproximativ 37 miliarde euro, iar pentru a face o comparatie, sa spunem ca investitiile straine directe inregistrate in aceeasi perioada au totalizat 45.7 mld euro.
In primele 5 luni din 2010, transferurile au fost cu 40% mai mari decat investitiile straine directe, ceea ce inseamna ca si 2010 va fi un an in care cei mai mari investitori “straini” in Romania vor fi muncitorii romani care lucreaza in alte tari. In 2009, transferurile au fost cu 35% (1.74 mld euro) mai mari decat ISD-urile." (http://khris.ro/index.php/07/2010/muncitorii-romani-din-strainatate-au-i...). asa, doar sa-ti faci o idee...

Iar romanii "de dincolo" nu traiesc numai in Spania si nu culeg toti capsuni. Dincolo de Europa, sunt comunitati intregi de romani in Asia, chiar si in Japonia, in Australia, ca sa nu mai vorbim de Americi.

Interesant poem are o aură autobiografică sau mă înșel? Îmi place că nu am citit iar obișnuitele prețiozități.
Margas

Virgil, pentru a lamuri lucrurile, nu cred ca m-am comportat necivilizat. Poate am exagerat de doua ori, odata cind am scris acel text si acum cind am spus un adevar surprinsa si eu de cum pot fi altii. Nu ti-am scris niciodata pe ym si sper sa n-o fi facut cineva in locul meu si n-am discutat cu nimeni pe ym despre acest scandal-circ, cum vrei sa-i zici. In general am fost destul de echilibrata in comentarii sper si cred, doar ca uneori mi-am permis a vorbi de la egal la egal cum am fost obisnuita si cred ca in asta consta lipsa mea de buna crestere. S-ar putea sa am si o lipsa de crestere, cine stie... Am dorit tot timpul sa fiu cat se poate de echilibrata, dar poate ca intr-adevar sunt eu inconstienta. Nici "acolo" (cum ii zici tu) nu am fost implicata in scandaluri, poate doar de doua ori, nu de aceeasi amploare cu acesta de aici si in unul dintre ele a fost implicata tot Marina. Si atunci am incercat sa aplanez conflictul, dar a improscat cu gunoi pina la final, fara macar sa-i fi adresat un singur cuvint urat. de atunci m-a dezgustat asa cum esti tu dezgustat acum de noi. Am fost si eu impresionata de proiectul tau si de felul cum l-ai gandit, de asta ma si implicasem serios si cu mult avant in activitatea pe acest site, intre timp m-a dezamagit, de asta si vorbeam de aparente. Apreciez foarte mult comentariul Biancai, a demonstrat ca este altfel decat ceilalti. Daca il judeci pe unul care injura, injurandu-l la randul tau, nu esti cu nimic mai bun decat acesta.

alexis, exista intr-adevar o proza sf "Cand zeii pling" publicata parca inainte de 1989, poate in antologia "Nici un zeu in cosmos". titlul nu il consider o idee preluata, prin simplul fapt ca am mai scris si alte poezii care pleaca de la un titlu cunoscut si a transmis altceva, sau a fost doar o extensie, ca un experiment. despre introducerea termenilor latini, nu e numai un experiment ci putin mai mult. pietas erga parentes reprezinta ca si pietas erga patriam au o conotatie religioasa in Roma antica. templum este diferit de templu avind un alt inteles cel de spatiu dedicat zeilor si rupt de lumea oamenilor. [...cindva, in scoala, invatasem pe de rost popoarele migratoare dupa prima silaba:) formand un soi de "invocatie" personala,sa le tin minte; asa si cu colinele Romei:)...] din acest text ai ales doar strofele/versurile usor accesibile, insa ele sunt doar elemente din fundal. cit despre Gerard Klein, mai vorbim altadata...mi-ai dat o idee, romanul meu preferat este "Seniorii razboiului"...

Lizuca... probabil te-ai apropiat de poem in mod empatic si de aceea ti-a placut... multumesc de sensibilitate. Ela... multam pentru cuvintele de apreciere... e o poezie scrisa dintr-un singur impuls... nu e defel construita. Hanny... placut feed-back, mai ales ca este venit din partea unei scriitoare de proza. Jinn... uite tu ai citit textul plecand din alt unghi... cred ca fiecare luam cu noi imaginile pe care le cautam... mi-am zis mereu ca poeziile mele pot fi un barometru pentru starea lectorului.

Vă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.

Deși pare un gest relaxat, firesc, evenimentul anunțat de titlu are subtilități dramatice, un fel de dureri negate, ca formă de autoapărare pentru îngroparea unui trecut, a unei iubiri. Niciun cuvânt nu este în plus, niciun gest inutil, niciun sentiment expandat. Totul e ținut sub control precum cafeaua pe foc. Totuși, unele formulări sunt atât de sugestive, încât nu poți să nu lași empatia să te facă să ai același tremur al mâinii și al pleoapei când rupe "fiecare filă dăruită ...". Remarc:
nimic dramatic
nicio legătură între metafore și foc
niciun meta-limbaj subtil
...
o ceașcă desperecheată
o rămășiță a unui set mai vechi
mi-a amintit de predilecția ta
pentru baroc

Pentru acuratețe, pentru subtilitate, pentru dozarea sentimentelor și a gesturilor, pentru cuvântul folosit cu măiestrie, semnul meu de apreciere, Virgil.

"Strigătul neantului se va stinge pentru mine... cu ultima metamorfoză posibilă..." - rareori mi-a fost dat sa citesc o elucubratie mai ridicola.

te rog să adaugi diacriticele la acest text

Andreea, mulţumesc pentru apreciere!

(mie îmi plac, uneori, finalurile seci. Ori foarte sarcastice.)

Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).

“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”

“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune um înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui present mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.

Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învînrtiri în jurul Nimicului. Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidental, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi odată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb parte «nostalgic» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestibilitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungimea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, indisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem, nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami). Dar despre asta cu ală ocazie.

Cu respectul cuvenit unui rafinat culegator de cuvinte cum este Nelu Jorz imi ingadui sa zic ca aici, nu stiu de ce, lui ii scapa "the big picture". Cu riscul de a ma lungi un pic, marturisesc ca am citit poemul mai intai pe agonia plus comentariile de acolo si am fost uimit sa vad cat de diferit percep oamenii un text, exista o mie de parametri si factori (majoritatea din pacate sau nu subiectivi) care ne indeamna sa vedem un text intr-un fel sau altul. Cred ca acolo Adriana este perceputa altfel decat aici pe hermeneia si este foarte interesant acest privilegiu pe care ea, impreuna cu inca doi-trei membri de aici il impart, acela de a putea culege opinii din doua comunitati literare destul de diferite structural. Poate candva ne vom aduna penitele si vom scrie ceva pe acest subiect, am si eu niste experiente, e drept eu niciodata nu am fost pe aceste doua site-uri in acelasi timp, dar, oricum, ar fi interesant, cred eu. Dar sa ma intorc la poem. Mie poemul imi place cap-coada asa cum rareori mi se intampla, trebuie sa marturisesc. Si nu e degeaba ce zic, Adriana Lisandru are o calitate care transcede celorlalte calitati cu care natura a inzestrat-o: talentul, eleganta, corectitudinea. Vorbesc de coerenta in perseverenta. Adriana Lisandru chiar evolueaza si scrie din ce in ce mai bine, perseverand. Cred ca rareori am intalnit un poet care sa evolueze evident in modul in care Adriana o face, poate cu exceptia lui cheevas. Poate ar mai fi si Tosa, dar el a evoluat la un moment dat brusc si apoi a ramas acolo intepenit ca o statuie din centrul orasului Piatra Neamt, ca un far din nocturna stadionului lui Pinalti. Deci Adriana capata o siguranta a scrisului care incepe sa imprumute tot mai mult din caracterul unui dicteu si asta face bine poeziei. Drept sa spun, eu nu as putea pune pariu ca ea nu elaboreaza si ca rezultatul nu este fabricat (inca) dar cred ca e asa cum zic. Poate intr-o alta lume as fi putut zice ca poemul asta seamana cu ultimul hit al Rihannei (pe care o detest, vorba fie intre noi, impreuna cu fiica-mea de 17 ani :-) "if i was a boy". Dar poate ca e doar o nefericita coincidenta ca poemul asta a aparut acum, cand melodia respectiva este difuzata pe MTV... si uite ca nu spun asta! Spun ca am citit aici un poem care m-a facut sa regret ca nu m-am nascut femeie (nu e prima oara cand simt asta, nu va speriati) ca sa simt si eu o nebunie circulara de acest gen. Un fel de vis pe care altcineva mi l-a visat. Un fel de Don Quijote cae vrea sa fie Dulcineea. Placut. Penita. Andu P.S. As modifica ceva la sonoritatea ultimei strofe care mi se pare ca are prea multe prescurtari si cratime care grabesc inutil lectura, as lasa cititorul sa petreaca mai mult timp in acasta strofa. Eventual ceva de genul "paharul e aproape gol dragul meu o să beau ce-a mai rămas în memoria nesfârșitelor mele plecări și a toamnei care imi alunecă prin vene dar nu mă îmbată indeajuns"

De multe ori este mult mai fertila starea, sa-i zic, de "pre-gestatie" chiar decat gestatia propriu zisa si, cu atat mai mult, nasterea. "Ca vinovat e tot facutul/Si sfant doar nunta, inceputul". Sau "pre-gestatia" din starea de "Bardo" ( "Cartea Tibetana a Mortii") in care, daca nu reusesti sa te "eliberezi", ai inca macar posibilitatea de a-ti alege viitoarea "matrice". Asa ca, zic eu, pe unde te invarti tu in ultimul timp (ti-am urmarit textele), este tocmai o astfel de cautare. Cat priveste cartea pe care o s-o scrii (sau nu) si chiar o s-o publici (sau nu) cred ca, pentru tine, conteza mai putin. Si "prefata" mea si mai putin. Ca cititor o astept

Silviu, ma bucur ca prima data cand vii pe la mine esti placut impresionat. Am corectat typo-ul respectiv, cat despre bar de negri- acea comparatie este mai mult folosita ca sa contrasteze viata anosta, tangoul plictisitor de lent din final, fericirea care nu mai e.
Paul, daca tu consideri ca e de cel putin doua penite eu nu pot face nimic altceva decat sa primesc:D. Am sa vad ce fac cu versul acela, cred ca am sa-l tai un pic sau nu stiu. Cat despre evolutie hmm... inca mai lucram, mai lucram:)