Multumesc pentru feed-back, este chiar important. Hmm, am modificat titlul si am evitat rima dar ultimele trei versuri nu prea stiu cum sa le modific. Repetitia a fost voita, poate din cauza asta nici nu le vad altcumva, poate peste cateva zile, saptamani.
Grea intrebarea.. Cred ca eram dupa lectura unui poem indian. Acolo oamenii sunt saraci, tot ce au de oferit sunt povesti frumoase cu printi, dansatoare misterioase si intamplari nemaipomenite. Eu cred ca individul care se ocupa cu scrisul are menirea sa ofere miraje. Iar cand ele se termina ne oferim pe noi insine , biografiile noastre, trairile si orice bataie de cord care merita a fi povestita...
cred că întradevăr ideea se învîrte în jurul laptelui. Ultima strofă mi se pare puţin cam previzibilă şi cred că ar mai merita lucrată. Lasă senzaţia că te-ai grăbit. Aş fi preferat mai multă ambiguitate. Mai ales în context. Dar e doar o părere.
ne despart. în clocotul gândurilor mai scapă cîte-o bulă de aer.
oricum, poemul stă. simplu, compact, transmisiv de stări, aşa cum şi ceilalţi comentatori au spus. început bine, încheiat şi mai bine. merită evidenţiat.
mersi, aranca. adevarul e ca nici macar nu stiu daca e jurnal ce este aici, nici macar daca este proza. Nu am gasit, in fapt, nimic altceva mai apropiat, atunci cand a trebuit sa aleg. Se prea poate sa fie prima data cand scriu fara sa stiu ce scriu. Si ma bucur daca iese oarecum bine. Mersi si pentru penita. Te mai astept.
Text slab. Poate ca ar trebui sa pastram o limita de decenta pentru textele publicate pe hermeneia daca dorim ca acest site sa ne ofere si posibilitatea unei evolutii poetice personale. Pentru prostioare cred ca exista alte locuri mai permisive.
E parca scris de cineva la varsta maturitatii. O poezie e buna atunci cand comentatorul / cititorul ramane cu invidia ca nu a scris-o el. Asa eu pentru strofa de final.
fata de ce am citit candva la tine, textul asta nu ma convinge, nu ma imbie, e ceva gratuit, neasumat aici, ostentativ, ceva care sa fie personal intim care sa ma bucure sau care sa ma faca sa plang.
as fi putut sa spun despre asta, ma gandesc ca aici, fiind probleme tehnice.
Prima ar fi legata de faptul ca nu primesc informarea pe e-mail la comentarii noi pe textele mele (nu primeam nici in versiunea cealalta). Sa mai trimit o data adresa de e-mail pe.. e-mail tau, Virgil?
Si a doua, s-a mai intamplat cuiva sa-i dispara comentarii? Poate e o eroare a noii versiuni. Azi, in jurul orei 17 aveam un comentariu la textul "sa fii luat la basca", facut de catre Sofia Sinca, acum am intrat sa raspund and it's... gone. :)
A mai patit-o cineva?
In rest, modificarile sunt bune, apreciez munca lui Virgil, ma gandesc ca i-a ajuns si lui de cand lucreaza si modifica la site, asa ca, multumim!
cu tot metatextul, e un poem care îmi place. integral. e proaspăt, nostalgic, amar, visător, de calitate.
cel mai mult mi-au rămas versurile:
fereastra plezneşte cerul peste obraz
dar teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul
puful galben feciorelnic
se răsîndeşte printre picioarele mobilei
soarele se apropie năuc apoi
se sparge ca un borcan cu miere
pe covorul din sufragerie
și cu riscul de a fi interpretat greșit, las, cu drag, semnul meu de apreciere!
râd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Virgil, impresionată de acest portret spiritual, pictezi în cuvinte o imagine dintr-un lăuntru, care apare treptat, dincolo de liniile chipului, de neputința cuprinsă în mâini, mâini ce: "îi atîrnau rămășiță de viață așteptîndu-și sfîrșitul ca niște fructe zbîrcite mirosind amărui a duhan lut amestecat cu balegă de cal și izmă" Știu, "erau totuși ale lui/de la Dumnezeu", însă întreg al tău poem m-a trimis la un tablou de Rembrandt, de la Luvru: "Portrait of an Old Man" (see this: Portrait of an Old Man 1665 (30 Kb); Oil on canvas; Uffizi, Florence; pe Rembrandt, pictures). În prima strofă sunt multe cuvinte care încep cu pă, pe, pi, pa... (privea, pielea, palmelor, parcă, parcă, poveri, pământii, pustii, prelungirea, pretexte, pentru) - asta ar fi singura disonanță din poezie. Tu alegi dacă păstrezi așa sau schimbi ici-colo. Mă bucură să găsesc aici un poem așa cum îl știu eu pe Virgil Titarenco a scrie.
îmi place. e acea intimitate cu care m-ai obișnuit și care induce o stare de confort. o stare ce vine din duios, stare în care nimic nu poate fi mișcat de la locul lui. este posibil să fiu subiectiv, dar oare cine te-a citit cu mai multă prețuire și atenție în vremuri?! când același ton familiar trezea în tânărul de atunci respectul pentru ceea ce scrii. respect păstrat cu drag. aha, un poem care mă proiectează direct într-o tandrețe specifică ție. pe la noi plouă turbat. las și semnul meu de apreciere cu foarte puține rezerve, nedemne de amintit. mi-era dor de acest poem :)
Voi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.
Sumedenie de evenimente care, iata, fac o data in plus din Iasi o adevarata capitala culturala. Iti doresc succes Katya si imi doresc sa te ascult si eu candva cantand. N-am inteles subtitlul, se vrea o evocare sau este o ironie? Andu
ideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
Tonul confesiv mi se pare ok, dar totusi putin fals, lucrat. Dupa parerea mea, e prea mult amalgam de informatie aici si multa exagerare..
" imi creste inca un strat de unghii deasupra sprancenelor". ..etc. In ansamblu nu pot spune ca mi-a displacut, dar mi s- a parut mult prea incarcat.
bob, e un poem a la nicodem, cu tenta cuminte si dibla pe umeri. n-am stiut ca esti carturar cu multe diplome - vom deschide un chat pe teme observatorice, undeva pe la coada diverselor noastre postari...
Doamnelor, comentariile voastre imi amintesc o perioada interesanta din viata, o felie de road movie, dar nu una a la Boc, de cativa km pe ambele sensuri, cu tot cu panglica taiata, ci de o intreaga banda, paralela cu cea pe care m-am inscris si pe care rareori mai opresc. Nu stiu daca este nostalgia depasirilor riscante sau a vitezei prea mari, dar stiu ca un capat nu exista. Si nici celalalt. Stim toti ca orice secventa este un film intreg, orice sens are un contrasens, chiar si ce pare fara niciun sens. Pana la urma, chiar si mijloacele astea de locomotie sunt butaforie, doar, uneori lipite bine de piele. Iar, daca regizorul este talentat si actorii isi stiu bine rolurile, filmul poate lua chiar si un premiu.:)
Am remarcat aranjarea poemului în straturi, trepte, estuare. E stilul tău, cerebral, câteva metafore, neologisme intersectate cu imagini în sepia. Am reținut "secundelor cruce".
Slab acest text, daca este sa-l compar cu al altor autori novice care isi dau silinta sa progreseze pe Hermeneia. Trebuie inteles, nu tot ce zboara se numeste poezie. Nu tot ce are un sambure de logica este poezie. Stiu ca unora le place sa cripteze si sa decripteze poezia, ca pe nu stiu ce cod secret care este la indemana celor (mai) inteligenti, dar istoria poeziei ne-a dovedit ca nu asta conteaza. Primordial este limbajul prin care se adreseaza mesajul artistic. Cu se se diferentiaza textul acesta de sutele de mii ce zac in arhivele siteurilor internet? Cu nimic. Repeti mirosul la gradul obsesiv. O sa-mi spui ca are si repetitia rolul ei. Da, are, amplifica sentimentul, creste sonoritatea, melodicitatea versurilor, da senzatia aceea de ecou poetic, cuvintele se duc si revin... Dar nu si aici. Aici este mai degraba o incercare de epatare, o repetitie obositoare si de prost gust. Pute, exact, pute, asa cum specifica si autorul, dar nu pute a poezie adevarata, asa cum e roata cu o singura spita a lui Nichita: *roata cu o singura spita Mirosea a mort de pe alta planeta. Pe sirile spinarilor de cai încoltea iarba si o egreta. Mirosea a mort de pe alta planeta. Inima toata mi-o bagasem în pietre . cum mâinile mamei în coca când ne gatea aer la gândul ca pasarea se sufoca. Ea ne povestea povestea cu-mparatul cel care se sprijinea de raze ca de un bat, si care zarind în luminis pe goala zeita, deodata, hat ! Ah, doamne, ce miros ! Mirosea a mort de pe alta planeta. Nefiinta suava ne aparea tuturora concreta. Si toate acestea se întâmpla pre când roata numai o spita avea si nu roata se numea ci linie se numea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc pentru feed-back, este chiar important. Hmm, am modificat titlul si am evitat rima dar ultimele trei versuri nu prea stiu cum sa le modific. Repetitia a fost voita, poate din cauza asta nici nu le vad altcumva, poate peste cateva zile, saptamani.
pentru textul : lucrurile asa cum sunt deGrea intrebarea.. Cred ca eram dupa lectura unui poem indian. Acolo oamenii sunt saraci, tot ce au de oferit sunt povesti frumoase cu printi, dansatoare misterioase si intamplari nemaipomenite. Eu cred ca individul care se ocupa cu scrisul are menirea sa ofere miraje. Iar cand ele se termina ne oferim pe noi insine , biografiile noastre, trairile si orice bataie de cord care merita a fi povestita...
pentru textul : 6 manuscrise de Anti-haiku decred că întradevăr ideea se învîrte în jurul laptelui. Ultima strofă mi se pare puţin cam previzibilă şi cred că ar mai merita lucrată. Lasă senzaţia că te-ai grăbit. Aş fi preferat mai multă ambiguitate. Mai ales în context. Dar e doar o părere.
pentru textul : Oala cu lapte dedumnezeule, doamne, iarta ma!, mi se face parul maciuca de cand atatea rugi catre cer pe aici. imi vine sa mi smulg coditzele.
pentru textul : Rugăciune particulară dene despart. în clocotul gândurilor mai scapă cîte-o bulă de aer.
pentru textul : schit deoricum, poemul stă. simplu, compact, transmisiv de stări, aşa cum şi ceilalţi comentatori au spus. început bine, încheiat şi mai bine. merită evidenţiat.
esti convins ca e haiku? poate vrei sa spui ca e o poezie scurta dar ma indoiesc ca e haiku. poate ne explici tu...
pentru textul : un altfel de Crăciun deinca n-ai spart coaja oului e doar o parere cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : De-a Dumnezeu… deFoarte expresivă. "Cioplește-mă cu dălțile ochilor tăi", nu mă pot opri să nu repet.
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ demersi, aranca. adevarul e ca nici macar nu stiu daca e jurnal ce este aici, nici macar daca este proza. Nu am gasit, in fapt, nimic altceva mai apropiat, atunci cand a trebuit sa aleg. Se prea poate sa fie prima data cand scriu fara sa stiu ce scriu. Si ma bucur daca iese oarecum bine. Mersi si pentru penita. Te mai astept.
pentru textul : Eseu despre mai multe zile - 1 deText slab. Poate ca ar trebui sa pastram o limita de decenta pentru textele publicate pe hermeneia daca dorim ca acest site sa ne ofere si posibilitatea unei evolutii poetice personale. Pentru prostioare cred ca exista alte locuri mai permisive.
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deE parca scris de cineva la varsta maturitatii. O poezie e buna atunci cand comentatorul / cititorul ramane cu invidia ca nu a scris-o el. Asa eu pentru strofa de final.
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă defata de ce am citit candva la tine, textul asta nu ma convinge, nu ma imbie, e ceva gratuit, neasumat aici, ostentativ, ceva care sa fie personal intim care sa ma bucure sau care sa ma faca sa plang.
pentru textul : i. l. r. deas fi putut sa spun despre asta, ma gandesc ca aici, fiind probleme tehnice.
Prima ar fi legata de faptul ca nu primesc informarea pe e-mail la comentarii noi pe textele mele (nu primeam nici in versiunea cealalta). Sa mai trimit o data adresa de e-mail pe.. e-mail tau, Virgil?
Si a doua, s-a mai intamplat cuiva sa-i dispara comentarii? Poate e o eroare a noii versiuni. Azi, in jurul orei 17 aveam un comentariu la textul "sa fii luat la basca", facut de catre Sofia Sinca, acum am intrat sa raspund and it's... gone. :)
A mai patit-o cineva?
In rest, modificarile sunt bune, apreciez munca lui Virgil, ma gandesc ca i-a ajuns si lui de cand lucreaza si modifica la site, asa ca, multumim!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - decu tot metatextul, e un poem care îmi place. integral. e proaspăt, nostalgic, amar, visător, de calitate.
cel mai mult mi-au rămas versurile:
fereastra plezneşte cerul peste obraz
dar teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul
puful galben feciorelnic
se răsîndeşte printre picioarele mobilei
soarele se apropie năuc apoi
se sparge ca un borcan cu miere
pe covorul din sufragerie
și cu riscul de a fi interpretat greșit, las, cu drag, semnul meu de apreciere!
pentru textul : ciocolată cu roşii derâd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
pentru textul : studiul femeii îndrăgostite de"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Virgil, impresionată de acest portret spiritual, pictezi în cuvinte o imagine dintr-un lăuntru, care apare treptat, dincolo de liniile chipului, de neputința cuprinsă în mâini, mâini ce: "îi atîrnau rămășiță de viață așteptîndu-și sfîrșitul ca niște fructe zbîrcite mirosind amărui a duhan lut amestecat cu balegă de cal și izmă" Știu, "erau totuși ale lui/de la Dumnezeu", însă întreg al tău poem m-a trimis la un tablou de Rembrandt, de la Luvru: "Portrait of an Old Man" (see this: Portrait of an Old Man 1665 (30 Kb); Oil on canvas; Uffizi, Florence; pe Rembrandt, pictures). În prima strofă sunt multe cuvinte care încep cu pă, pe, pi, pa... (privea, pielea, palmelor, parcă, parcă, poveri, pământii, pustii, prelungirea, pretexte, pentru) - asta ar fi singura disonanță din poezie. Tu alegi dacă păstrezi așa sau schimbi ici-colo. Mă bucură să găsesc aici un poem așa cum îl știu eu pe Virgil Titarenco a scrie.
pentru textul : palmele bătrînului deîmi place. e acea intimitate cu care m-ai obișnuit și care induce o stare de confort. o stare ce vine din duios, stare în care nimic nu poate fi mișcat de la locul lui. este posibil să fiu subiectiv, dar oare cine te-a citit cu mai multă prețuire și atenție în vremuri?! când același ton familiar trezea în tânărul de atunci respectul pentru ceea ce scrii. respect păstrat cu drag. aha, un poem care mă proiectează direct într-o tandrețe specifică ție. pe la noi plouă turbat. las și semnul meu de apreciere cu foarte puține rezerve, nedemne de amintit. mi-era dor de acest poem :)
pentru textul : crochiu VI deVoi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.
pentru textul : Csungy, tu știai? deSumedenie de evenimente care, iata, fac o data in plus din Iasi o adevarata capitala culturala. Iti doresc succes Katya si imi doresc sa te ascult si eu candva cantand. N-am inteles subtitlul, se vrea o evocare sau este o ironie? Andu
pentru textul : zilele universitatii deerata: asa cum uneori te poti...
pentru textul : unele lucruri deideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
pentru textul : I live in a yellow water-lily deTonul confesiv mi se pare ok, dar totusi putin fals, lucrat. Dupa parerea mea, e prea mult amalgam de informatie aici si multa exagerare..
pentru textul : Centrul de plasament alimentar de" imi creste inca un strat de unghii deasupra sprancenelor". ..etc. In ansamblu nu pot spune ca mi-a displacut, dar mi s- a parut mult prea incarcat.
bob, e un poem a la nicodem, cu tenta cuminte si dibla pe umeri. n-am stiut ca esti carturar cu multe diplome - vom deschide un chat pe teme observatorice, undeva pe la coada diverselor noastre postari...
pentru textul : Când mi-au crescut aripi deDoamnelor, comentariile voastre imi amintesc o perioada interesanta din viata, o felie de road movie, dar nu una a la Boc, de cativa km pe ambele sensuri, cu tot cu panglica taiata, ci de o intreaga banda, paralela cu cea pe care m-am inscris si pe care rareori mai opresc. Nu stiu daca este nostalgia depasirilor riscante sau a vitezei prea mari, dar stiu ca un capat nu exista. Si nici celalalt. Stim toti ca orice secventa este un film intreg, orice sens are un contrasens, chiar si ce pare fara niciun sens. Pana la urma, chiar si mijloacele astea de locomotie sunt butaforie, doar, uneori lipite bine de piele. Iar, daca regizorul este talentat si actorii isi stiu bine rolurile, filmul poate lua chiar si un premiu.:)
pentru textul : secvenţă cu tun de ceaţă şi fumigene de...iar cadelnita nu poate aduce decat liniste, asadar e "cadelnita linistii". "Ana are mere"...:)
pentru textul : pridvorbe dete rog sa ma ierti, Aranca, iara! am scris gresit numele tau. din graba.
pentru textul : Madlenă 1 denb.in candoare este sau pare sa fie, deseori o doza de infantilitate.vai poetului care-si pierde candoarea !
pentru textul : alergie la îngeri deAm remarcat aranjarea poemului în straturi, trepte, estuare. E stilul tău, cerebral, câteva metafore, neologisme intersectate cu imagini în sepia. Am reținut "secundelor cruce".
pentru textul : Peisaj urban deAi dreptate. M-am executat. Multumesc.
pentru textul : Aleargă Alis deSlab acest text, daca este sa-l compar cu al altor autori novice care isi dau silinta sa progreseze pe Hermeneia. Trebuie inteles, nu tot ce zboara se numeste poezie. Nu tot ce are un sambure de logica este poezie. Stiu ca unora le place sa cripteze si sa decripteze poezia, ca pe nu stiu ce cod secret care este la indemana celor (mai) inteligenti, dar istoria poeziei ne-a dovedit ca nu asta conteaza. Primordial este limbajul prin care se adreseaza mesajul artistic. Cu se se diferentiaza textul acesta de sutele de mii ce zac in arhivele siteurilor internet? Cu nimic. Repeti mirosul la gradul obsesiv. O sa-mi spui ca are si repetitia rolul ei. Da, are, amplifica sentimentul, creste sonoritatea, melodicitatea versurilor, da senzatia aceea de ecou poetic, cuvintele se duc si revin... Dar nu si aici. Aici este mai degraba o incercare de epatare, o repetitie obositoare si de prost gust. Pute, exact, pute, asa cum specifica si autorul, dar nu pute a poezie adevarata, asa cum e roata cu o singura spita a lui Nichita: *roata cu o singura spita Mirosea a mort de pe alta planeta. Pe sirile spinarilor de cai încoltea iarba si o egreta. Mirosea a mort de pe alta planeta. Inima toata mi-o bagasem în pietre . cum mâinile mamei în coca când ne gatea aer la gândul ca pasarea se sufoca. Ea ne povestea povestea cu-mparatul cel care se sprijinea de raze ca de un bat, si care zarind în luminis pe goala zeita, deodata, hat ! Ah, doamne, ce miros ! Mirosea a mort de pe alta planeta. Nefiinta suava ne aparea tuturora concreta. Si toate acestea se întâmpla pre când roata numai o spita avea si nu roata se numea ci linie se numea.
pentru textul : Întrebare dePagini