Mă opresc în acest loc pentru a semnaliza apariţia unui poem care nu are voie să treacă neobservat. Remarc, printre altele dimineaţa care aleargă - "un iepure prins între faruri" dar şi drumul spre uitare, prin scuturarea buzunarului cu morţi, un marsupiu, probabil, pentru amintirile născute moarte.
"mi s-a spus că există o vreme în care greşeala îţi macină zimţii", asemeni unui ban preţios, din aur.
şi eu, un mod inedit de a atrage atenţia asupra unui deja preconizat concurs de poezie (şi/ sau proză, eseu, recenzii etc de ce nu?!).
eu însămi folosesc acest procedeu, această legătură introductivă cu un anume gen de text (altul în cazul meu), iată că literatură nu înseamnă ceva strict, dimpotrivă, imbricarea, hibridizarea etc pot aduce un plus de originalitate şi bun gust.
apreciez intenţia ta şi prin urmare a saitului Hermeneia. urez de pe acum succes participanţilor. aştept cât mai curând regulamentul.
convinsă de înaltul nivel de desfăşurare a concursului, las o peniţă să fie de bun augur!
ei bine, acum sunt doua plusuri! inspirata solutie ai gasit. as lasa o penita, dar la ora asta n-o sa-mi reuseasca un comentariu cat de cat multumitor. felicitari.
că Tinca a scris textele, mai ales că acest Enăchescu, un agramat (ca și mine, de altfel), a spus că Tinca și un anume Bută, agent electoral, i-ar fi spus poveștile lui Creangă slovă cu slovă. La 20 de ani de la moartea Povestitorului,tânărul A.D. Xenopol a cerut texte de la cei care l-au cunoscut, iar Enăchescu, pe atunci, când făcea manuale cu Creangă, institutor, acum paroh la Sfântul Nicolae Domnesc, biserică importantă a Iașilor de atunci și de acum, a început să-și arunce veninul: cine? un om de nimic, noi munceam, iar el întorcea vorbele din textele școlare, că n-am mai fi terminat niciodată, dacă ne-am fi lăsat pe seama lui. Plus de asta, Tinca, cu care am discutat și era o femeie foarte deșteaptă (Creangă râdea de ei spunând: prostul la prost trage) i-a spus toate basmele și încă unul Bută, agent al lui popa Smântână, cum îi zicea lui Creangă. Hm! ca să vezi cum poate fi receptat un scriitor în timpul vieții! Greu de priceput pentru mulți, căci rosturile operei lui sunt "abia-nțelese, pline de-nțelesuri". După aia,când e consacrat, vin hultanii și îl laudă până ți se face greață. PS:Motto-ul e o scăpare a manevrelor mele de începător pe Net. Textul a avut un motto, dar care acum nu era potrivit. A rămas numai cuvântul Motto. Poate puneți domnia voastră, domnule Cristea, unul.
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
Younger Sister, regulamentul se aplică tuturor în egală măsură, iar ceea ce nu vezi nu înseamnă că nu există neaparat (deși unele chestii se văd, dacă dorești). Dar pentru că nu dorim astfel de discuții aici, te voi ruga încă o dată să îți setezi standardele mai sus și să fii mai atentă și mai justificativă în recomandările pe care le faci (ne-ai spus chiar tu că ai acordat peniță pentru că "ți-a plăcut"), pentru că o peniță nu este un mijloc de a ne spune simplu "mie mi-a plăcut", ci este o recomandare făcută și celorlalți de a intra să citească, iar aceasta impune o responsabilitate, pe care sperăm se ne-o asumăm cu toții, făra a fi nevoie de intervenții ca acestea.
e foarte fain, esti mult mai duios decat mine. multumesc, am fost impresionata ca te-ai intors si-o sa modific. am ajuns sa "impusc" pur si simplu cate o poezie din mers si am impresia ca se simte, sufar de o patologica lipsa de timp.
Da, și îmi place nespus această mică dezbatere unu-la-unu despre poezie cum o fi ea, modernă sau nu... pentru care vă mulțumesc mult, domnule Gorun. Cred că, la urma urmei, chiar și în acest spațiu virtual, ar fi foarte potrivită o dezbatere-polemică mai amplă pe această temă. Dacă editorii o consideră potrivită, poate că o vor iniția... Ce înseamnă cu adevărat poezia în sufletul cititorului anilor 2010? Cât de multă sau dimpotrivă, de puțină reformă a adus până acum contactul poetului cu lumea modernă a zilelor noastre, invadată de internet și cable tv? Și ce am mai putea aștepta de acum încolo?
Mărturisesc, eu una mă frământ căutând răspunsuri la aceste întrebări.
Margas
asta am vrut sa aflu desi am banuit raspunsul, limba mea materna este araba. uite iti martusesc public un lucru sunt in siria de 7 luni si n-am scris niciun poem in araba doar in romaneste. majoritatea poemelor, mai ales cele mai bune le gandesc cu siguranta in romaneste deaorece le scriu aproape dintr-o suflare, cateodata le traduc in araba sa vad cum suna si in limba materna.
Mie nu mi-ai luat vorba din gură, Virgil. Și nici eu altcuiva. Transmiterea asta … culturală a ideilor are un grad prea mare de perisabilitate. Îmi permit să gândesc așa, de unul singur și de capul meu. Mediocru sau genial, cine poate ști? Și, mai ales, cine poate da asemenea verdicte, fără să clipească? Eu știu cine, dar nu spun… Haidem, totuși, să deschidem ochii un pic mai mult. Atac la persoană poate fi și atunci când: 1. – nu se face o critică a textului respectiv ci a “modului de a scrie”, așa, la general, fără nici o referire sau orice altă legătură (stilistică, prozodică, fonică, fonetică etc…) cu textul în cauză, în trei-patru rânduri îngălate și pline de exprimări ambigue. Consider că astfel de “exegeze”, bineînțeles refăcute atât stilistic cât și calitativ, ar trebui să-și găsească loc în articole separate, poate chiar cu acceptul autorului recenzat (sau în prefața volumului de poezii al autorului, desigur, după gust). 2. - sub masca exegezei se aruncă expresii comparative, cu sens peiorativ (exemple: “ca un saltimbanc”, “ca un copil maturizat prea devreme”, “ca un tractorist cu basca ruptă în dreptul stemei”, “ca un padișah în haine de țață” etc.). Bineînțeles că ele pot fi apoi “zaharisite”(“dulcegărite”, după cum am înțeles de la comentator actualmente harnic, viitor editor pe acest site), se pot găsi argumente “irefutabile” pentru un anumit sens (de înalt nivel hermeneutic, obligatoriu – de exempu: “tractoristul e cel care dă profunzime scrisului, el sapă adânc, brazdele sale sunt ezoterisme peste care se așază, afânat, pământul altor civilizații, basca sa ruptă e o coroană placată cu modestie, cu simplitate, așa cum fiecare cuvânt, de esență, este o nestemată a lucirilor frunții dezgolite, parțial, numai și numai pentru inițiați” – lumea cade pe spate, aplauze din primele rânduri, mângâieri pe cap din lojă), deși intenția a fost alta. E și aici un corolar: - dacă, întradevăr, intenția nu a fost aceea de a jigni, atunci comentatorul în cauză, lăsând larg deschise porțile acestor sensuri, fără să-și de seama, poate fi acuzat nu atât de atac la persoană, cât de neglijență și/sau inteligență submediocră … Ce înseamnă atunci a critica un text? Cum toți se pare că vorbim “aceeași limbă”(?), mă refer “la critica considerand” că îmi pot permite ca, până va reveni Vladimir cu ideea sa de mare amplitudine culturală nedezavuată și plină de propuneri concrete, să redau aici, din memorie, unele idei ale celor ceva mai apropiați genului (Caius Dobrescu, Gabriel Coșoveanu), anumite reguli (exprimate în Dilema veche de acum aproape un an), în speranța că poate vor fi de folos viitorilor editori (măcar pe viitor), precum și comentatorilor de nădejde ai acestui site, înainte de statuarea deja anunțată: 1. Trebuie evitată lipirea de etichete, pentru că este o diferență esențială între spațiul public și cel de natură informală sau pur personală. 2. Nu se acceptă utilizarea, în comentarii, a “disprețului suveran” – a “kitsch-ului acru” – ca un soi de pastișă cioraniană. Acest gen de manifestare nu se ridică la standardele inteligenței adulte. 3. Trebuie evitată caricatura (caricarea, ca procedeu), precum și tendința de a ridica aceste caricaturi la rangul de realități, ca o autoevidență. Absolut orice persoană, idee, valoare poate fi făcută să pară, cu o relativă ușurință, un model de idioțenie. 4. Trebuie evitat cu strictețe discursul urii. El este un discurs de tip delirant, nu întotdeauna lipsit de argumente – de tip canibalic (impulsul de a “ucide” și “devora” adversarul). Când discursul atinge patetismul biologic, saturat de referiri sau aluzii viscerale, e semn de trecere peste cota de avarie. Observația se potrivește și discuției despre idei. De obicei, obiectul discursului delirant urii nu este reprezentat nici de ființa în carne și oase, nici ideile ei, ci un amestec paradoxal, dar inextricabil, între cele două. 5. Defectele, handicapurile, particularitățile fizice trebuie lăsate complet în afara dezbaterii publice în jurul literaturii. Spațiul public trebuie să rămână rațional. 6. Discursul de “îndrăgostit”, chiar dacă nu este la fel de periculos și șocant moral ca discursul urii, reprezintă o deformare a bunului gust și a bunului simț, în comunicarea intelectuală – se poate trasa o limită nu numai în privința erosului trupesc, ci și a celui intelectual. Admirația trebuie să își facă loc numai în spațiul intim, altfel se cade în trivializarea spațiului public – bazat pe un ethos, la origine stoic, al autoconținerii. 7. Trebuie evitată “obsesia înjurăturii” – este un reducționism care elimină bazele modernității intelectuale. 8. Criticul literar trebuie să fie “cuviincios” și nicidecum ironic cu orice preț. 9. Trebuie evitată pomenirea, chiar subînțeleasă, printre rânduri, a meritelor personale dar și, mai ales, a frustrărilor, precum și autoplasarea în scenarii protocroniste. 10. Poartă-te în cuprinsul comentariilor critice ca și cum ai evolua într-un vast cenaclu, între privitori, unii inocenți. În comentarii apar clivaje, nuanțe. Toți am încălcat, unii mai mult, alții mai puțin, aceste legi nescrise, pe care ar fi trebuit să le știm de când lumea, fără să ni le intabuleze “cultural” cineva. Poate de acum încolo va fi altfel. Sărbători fericite!
nu mai jane dodo, cinism eu zic ca are zero, adica de loc, nix, nema, zip, nada. si nici mila nu mi se face. dar cu poeziua tot nu mi-ai spus, sau acum e noapte, e?
Uite un text OK, departe de experiment. Imi place schimbarea de stil actuala. Imi place personificarea rotilor de tren, si "noi umplem noptile/si locurile/cu greieri". Mi se pare bine formulat "intre cele trei taceri adanci", dar nu sunt de acord cu reluarea din final a "tacerii adanci". Adica ultimul vers in relatie cu tacerea da bine, dar finalul incepand de la "Sotron..." mi se pare scos din context. ialin
O poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
Sixtus, onorat de penita. nu stiu daca o merit sau nu. ceea ce stiu insa e de unde am scos textul, stiu ca descrierea e cat se poate de reala, cuvant cu cuvant, ca n-am folosit zorzoane pentru ca mi-ar fi fost rusine sa apelez la ele, avand in vedere tema (sunt pur si simplu fapte diluate de imaginatie), ca n-am vrut un titlu pompos pentru ca era o simpla amintire despre cineva, ca modul de expunere n-a fost premeditat decat in mica masura, iar acele slashuri grabesc pronuntia atunci cand imi citesc mie textul. in rest e foarte adevarat ce zicea un alt comentator. nu stiu nimic. cu prietenie, kranich
ar fi posibil să fiu în eroare, dar... îmi place modul tău de a construi acest poem. modern printr-o anumită ambiguitate, și valoros prin anumite sintagme. nu voi cita. ba, hai că o fac: nu fi trist nu ești unic orașul ăsta e plin de oameni reci pământul întreg e plin de oameni reci aici cred că atingi simplitatea de care uneori e nevoie în poezie. în rest știi tu ce nu prea mere:) începând cu : zidit în timp dar uite ce frumos sună: într-un punct magnetic cum e aleea dintre blocuri mă strecor mereu vinovată
Alina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
tare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
Emil, acum, recitind, tin sa-ti dau dreptate in privinta abundentei de epitete. O sa revin asupra textului...dupa ce voi gasi un final mai bun. Ultima strofa se voia un...hatis antitetic, dar cred ca voi schimba. Sa vedem... Multumesc pentru lectura si apreciere.
Ștefan, dacă tu consideri că este o pierdere de timp să porți un dialog civilizat cu membrii hermeneia, există o singură soluție; cred că o poți descoperi singur. Dar atâta vreme cât publici aici, repet, așteaptă-te să primești comentarii. Sau poate tu crezi că editorii stau toată ziua și taie frunză la câini, așteptând să mai aibă ceva de făcut pe hermeneia. Crede-mă că și mie mi-ar plăcea și să lucrez în timpul cât îți scriu acest comentariu, sau poate să îmi petrec timpul cu familia, sau să citesc sau să scriu ceva. Dar nu consider pierdere de vreme să discut cu tine. Uite doar un exemplu prin care poți jigni, Ștefan, spunându-ne că acest dialog pentru tine este o pierdere de vreme. Iar la obiect: ai primit un comentariu nefavorabil de la Virgil Titarenco. Un comentariu nefavorabil nu înseamnă jignire.Despre scrisul tău vei auzi orice, aceasta nu înseamnă că se adresează propriei tale persoane. Dar răspunsul tău, "este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma" este o jignire, pentru că sugerează că Virgil a fost lipsit de bun simț când a făcut comentariul respectiv. Nu trebuie să dai dreptate nimănui, nici măcar directorului acestui site, dar trebui să răspunzi tu cu acel bun simț pe care se pare că totuși îl apreciezi. Despre asta vorbeam. Dacă mi-ai fi spus mie în viața de zi cu zi că acorzi părerii mele atenția de bun simț care i se cuvine, adică nici una, aș fi considerat-o o jignire. La urma urmelor, nu o fi Virgil critic literar, dar nici tu, așa că părerea lui este la fel de legitimată ca și a ta. Sper la o abordare mai cu seriozitate a scopului pentru care există hermeneia, altfel suntem cu toții degeaba aici, și cu adevărat pierdem timpul.
Ela, Textul dumneavoastră este cele mai bun (nu neapărat favorabil) comentariu facut vreodată unui poem postat de mine pe un site literar. Ideeea, parțial acceptată, că un poet este dublat totdeauna de un foarte bun critic de poezie se adeverește în cazul dvs. Ați intuit exact sensurile subliminale ale poemului și vă sunt recunoscător pentru decodarea foarte fină a "țesăturii" mele lirice. Vă mulțumesc!
Am mai spus-o și iată o mai spun o dată aici (promit că este ultima), poezia este o formă de manifestare a spiritului, la fel și muzica, la fel și pictura, ruga, penitența și altele câte și mai câte. Este la fel de greșit a coborî poezia la fel cum este de greșit a o urca în raport cu celelate, câteva menționate pe fugă. Toate însă, fiind forme 'de manifestare' au nevoie de 'un suport' de manifestare, ele nu se pot manifesta așa, în eter. Criza aceasta despre care vorbești Virgil nu este o 'criză' a poeziei în sine, ci una a formelor ei de manifestare, confruntate cu schimbările de toate felurile din ultimele perioade.
Și nu voi da decât un singur exemplu, de aici, de pe site.
Aalizei, care este un artist grafic excelent este azi editor pe acest site de poezie, deși scriitura Domniei sale, dacă ar fi să fie fără susținerea vreunei imagini, ar fi cel mult școlărească după școala veche a poeziei, desigur.
Aalizei este un exemplu a ceea ce înseamnă evoluția înspre habar-n-am-ce a poeziei actuale.
Margas
nu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă opresc în acest loc pentru a semnaliza apariţia unui poem care nu are voie să treacă neobservat. Remarc, printre altele dimineaţa care aleargă - "un iepure prins între faruri" dar şi drumul spre uitare, prin scuturarea buzunarului cu morţi, un marsupiu, probabil, pentru amintirile născute moarte.
"mi s-a spus că există o vreme în care greşeala îţi macină zimţii", asemeni unui ban preţios, din aur.
pentru textul : anotimpul promis deşi eu, un mod inedit de a atrage atenţia asupra unui deja preconizat concurs de poezie (şi/ sau proză, eseu, recenzii etc de ce nu?!).
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 deeu însămi folosesc acest procedeu, această legătură introductivă cu un anume gen de text (altul în cazul meu), iată că literatură nu înseamnă ceva strict, dimpotrivă, imbricarea, hibridizarea etc pot aduce un plus de originalitate şi bun gust.
apreciez intenţia ta şi prin urmare a saitului Hermeneia. urez de pe acum succes participanţilor. aştept cât mai curând regulamentul.
convinsă de înaltul nivel de desfăşurare a concursului, las o peniţă să fie de bun augur!
ei bine, acum sunt doua plusuri! inspirata solutie ai gasit. as lasa o penita, dar la ora asta n-o sa-mi reuseasca un comentariu cat de cat multumitor. felicitari.
pentru textul : Turnul decă Tinca a scris textele, mai ales că acest Enăchescu, un agramat (ca și mine, de altfel), a spus că Tinca și un anume Bută, agent electoral, i-ar fi spus poveștile lui Creangă slovă cu slovă. La 20 de ani de la moartea Povestitorului,tânărul A.D. Xenopol a cerut texte de la cei care l-au cunoscut, iar Enăchescu, pe atunci, când făcea manuale cu Creangă, institutor, acum paroh la Sfântul Nicolae Domnesc, biserică importantă a Iașilor de atunci și de acum, a început să-și arunce veninul: cine? un om de nimic, noi munceam, iar el întorcea vorbele din textele școlare, că n-am mai fi terminat niciodată, dacă ne-am fi lăsat pe seama lui. Plus de asta, Tinca, cu care am discutat și era o femeie foarte deșteaptă (Creangă râdea de ei spunând: prostul la prost trage) i-a spus toate basmele și încă unul Bută, agent al lui popa Smântână, cum îi zicea lui Creangă. Hm! ca să vezi cum poate fi receptat un scriitor în timpul vieții! Greu de priceput pentru mulți, căci rosturile operei lui sunt "abia-nțelese, pline de-nțelesuri". După aia,când e consacrat, vin hultanii și îl laudă până ți se face greață. PS:Motto-ul e o scăpare a manevrelor mele de începător pe Net. Textul a avut un motto, dar care acum nu era potrivit. A rămas numai cuvântul Motto. Poate puneți domnia voastră, domnule Cristea, unul.
pentru textul : Ion Creangă și Fasolă debun poem pentru noaptea de Inviere
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea deFrumos. Metafora nu se va decolora niciodata...
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? dece naiba sunt textele astea?
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deTot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
Younger Sister, regulamentul se aplică tuturor în egală măsură, iar ceea ce nu vezi nu înseamnă că nu există neaparat (deși unele chestii se văd, dacă dorești). Dar pentru că nu dorim astfel de discuții aici, te voi ruga încă o dată să îți setezi standardele mai sus și să fii mai atentă și mai justificativă în recomandările pe care le faci (ne-ai spus chiar tu că ai acordat peniță pentru că "ți-a plăcut"), pentru că o peniță nu este un mijloc de a ne spune simplu "mie mi-a plăcut", ci este o recomandare făcută și celorlalți de a intra să citească, iar aceasta impune o responsabilitate, pe care sperăm se ne-o asumăm cu toții, făra a fi nevoie de intervenții ca acestea.
pentru textul : Alt fel de iubire dee foarte fain, esti mult mai duios decat mine. multumesc, am fost impresionata ca te-ai intors si-o sa modific. am ajuns sa "impusc" pur si simplu cate o poezie din mers si am impresia ca se simte, sufar de o patologica lipsa de timp.
pentru textul : La distanță de-un om deDa, și îmi place nespus această mică dezbatere unu-la-unu despre poezie cum o fi ea, modernă sau nu... pentru care vă mulțumesc mult, domnule Gorun. Cred că, la urma urmei, chiar și în acest spațiu virtual, ar fi foarte potrivită o dezbatere-polemică mai amplă pe această temă. Dacă editorii o consideră potrivită, poate că o vor iniția... Ce înseamnă cu adevărat poezia în sufletul cititorului anilor 2010? Cât de multă sau dimpotrivă, de puțină reformă a adus până acum contactul poetului cu lumea modernă a zilelor noastre, invadată de internet și cable tv? Și ce am mai putea aștepta de acum încolo?
pentru textul : Da (Vinci) deMărturisesc, eu una mă frământ căutând răspunsuri la aceste întrebări.
Margas
asta am vrut sa aflu desi am banuit raspunsul, limba mea materna este araba. uite iti martusesc public un lucru sunt in siria de 7 luni si n-am scris niciun poem in araba doar in romaneste. majoritatea poemelor, mai ales cele mai bune le gandesc cu siguranta in romaneste deaorece le scriu aproape dintr-o suflare, cateodata le traduc in araba sa vad cum suna si in limba materna.
pentru textul : Canibal deMie nu mi-ai luat vorba din gură, Virgil. Și nici eu altcuiva. Transmiterea asta … culturală a ideilor are un grad prea mare de perisabilitate. Îmi permit să gândesc așa, de unul singur și de capul meu. Mediocru sau genial, cine poate ști? Și, mai ales, cine poate da asemenea verdicte, fără să clipească? Eu știu cine, dar nu spun… Haidem, totuși, să deschidem ochii un pic mai mult. Atac la persoană poate fi și atunci când: 1. – nu se face o critică a textului respectiv ci a “modului de a scrie”, așa, la general, fără nici o referire sau orice altă legătură (stilistică, prozodică, fonică, fonetică etc…) cu textul în cauză, în trei-patru rânduri îngălate și pline de exprimări ambigue. Consider că astfel de “exegeze”, bineînțeles refăcute atât stilistic cât și calitativ, ar trebui să-și găsească loc în articole separate, poate chiar cu acceptul autorului recenzat (sau în prefața volumului de poezii al autorului, desigur, după gust). 2. - sub masca exegezei se aruncă expresii comparative, cu sens peiorativ (exemple: “ca un saltimbanc”, “ca un copil maturizat prea devreme”, “ca un tractorist cu basca ruptă în dreptul stemei”, “ca un padișah în haine de țață” etc.). Bineînțeles că ele pot fi apoi “zaharisite”(“dulcegărite”, după cum am înțeles de la comentator actualmente harnic, viitor editor pe acest site), se pot găsi argumente “irefutabile” pentru un anumit sens (de înalt nivel hermeneutic, obligatoriu – de exempu: “tractoristul e cel care dă profunzime scrisului, el sapă adânc, brazdele sale sunt ezoterisme peste care se așază, afânat, pământul altor civilizații, basca sa ruptă e o coroană placată cu modestie, cu simplitate, așa cum fiecare cuvânt, de esență, este o nestemată a lucirilor frunții dezgolite, parțial, numai și numai pentru inițiați” – lumea cade pe spate, aplauze din primele rânduri, mângâieri pe cap din lojă), deși intenția a fost alta. E și aici un corolar: - dacă, întradevăr, intenția nu a fost aceea de a jigni, atunci comentatorul în cauză, lăsând larg deschise porțile acestor sensuri, fără să-și de seama, poate fi acuzat nu atât de atac la persoană, cât de neglijență și/sau inteligență submediocră … Ce înseamnă atunci a critica un text? Cum toți se pare că vorbim “aceeași limbă”(?), mă refer “la critica considerand” că îmi pot permite ca, până va reveni Vladimir cu ideea sa de mare amplitudine culturală nedezavuată și plină de propuneri concrete, să redau aici, din memorie, unele idei ale celor ceva mai apropiați genului (Caius Dobrescu, Gabriel Coșoveanu), anumite reguli (exprimate în Dilema veche de acum aproape un an), în speranța că poate vor fi de folos viitorilor editori (măcar pe viitor), precum și comentatorilor de nădejde ai acestui site, înainte de statuarea deja anunțată: 1. Trebuie evitată lipirea de etichete, pentru că este o diferență esențială între spațiul public și cel de natură informală sau pur personală. 2. Nu se acceptă utilizarea, în comentarii, a “disprețului suveran” – a “kitsch-ului acru” – ca un soi de pastișă cioraniană. Acest gen de manifestare nu se ridică la standardele inteligenței adulte. 3. Trebuie evitată caricatura (caricarea, ca procedeu), precum și tendința de a ridica aceste caricaturi la rangul de realități, ca o autoevidență. Absolut orice persoană, idee, valoare poate fi făcută să pară, cu o relativă ușurință, un model de idioțenie. 4. Trebuie evitat cu strictețe discursul urii. El este un discurs de tip delirant, nu întotdeauna lipsit de argumente – de tip canibalic (impulsul de a “ucide” și “devora” adversarul). Când discursul atinge patetismul biologic, saturat de referiri sau aluzii viscerale, e semn de trecere peste cota de avarie. Observația se potrivește și discuției despre idei. De obicei, obiectul discursului delirant urii nu este reprezentat nici de ființa în carne și oase, nici ideile ei, ci un amestec paradoxal, dar inextricabil, între cele două. 5. Defectele, handicapurile, particularitățile fizice trebuie lăsate complet în afara dezbaterii publice în jurul literaturii. Spațiul public trebuie să rămână rațional. 6. Discursul de “îndrăgostit”, chiar dacă nu este la fel de periculos și șocant moral ca discursul urii, reprezintă o deformare a bunului gust și a bunului simț, în comunicarea intelectuală – se poate trasa o limită nu numai în privința erosului trupesc, ci și a celui intelectual. Admirația trebuie să își facă loc numai în spațiul intim, altfel se cade în trivializarea spațiului public – bazat pe un ethos, la origine stoic, al autoconținerii. 7. Trebuie evitată “obsesia înjurăturii” – este un reducționism care elimină bazele modernității intelectuale. 8. Criticul literar trebuie să fie “cuviincios” și nicidecum ironic cu orice preț. 9. Trebuie evitată pomenirea, chiar subînțeleasă, printre rânduri, a meritelor personale dar și, mai ales, a frustrărilor, precum și autoplasarea în scenarii protocroniste. 10. Poartă-te în cuprinsul comentariilor critice ca și cum ai evolua într-un vast cenaclu, între privitori, unii inocenți. În comentarii apar clivaje, nuanțe. Toți am încălcat, unii mai mult, alții mai puțin, aceste legi nescrise, pe care ar fi trebuit să le știm de când lumea, fără să ni le intabuleze “cultural” cineva. Poate de acum încolo va fi altfel. Sărbători fericite!
pentru textul : jurnal de nesomn II deUn 2013 plin de emoții productive, Silviu ! Da, între cățeii orbi și bobul de muștar, măcar atât, Doamne !
pentru textul : sunt orb deMulțumesc Otilia și Adrian pentru păreri.
pentru textul : Poem deO seară excelentă,
Ștefan
nu mai jane dodo, cinism eu zic ca are zero, adica de loc, nix, nema, zip, nada. si nici mila nu mi se face. dar cu poeziua tot nu mi-ai spus, sau acum e noapte, e?
pentru textul : jane doe deUite un text OK, departe de experiment. Imi place schimbarea de stil actuala. Imi place personificarea rotilor de tren, si "noi umplem noptile/si locurile/cu greieri". Mi se pare bine formulat "intre cele trei taceri adanci", dar nu sunt de acord cu reluarea din final a "tacerii adanci". Adica ultimul vers in relatie cu tacerea da bine, dar finalul incepand de la "Sotron..." mi se pare scos din context. ialin
pentru textul : într-o gară... deO poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
pentru textul : Absenții deSixtus, onorat de penita. nu stiu daca o merit sau nu. ceea ce stiu insa e de unde am scos textul, stiu ca descrierea e cat se poate de reala, cuvant cu cuvant, ca n-am folosit zorzoane pentru ca mi-ar fi fost rusine sa apelez la ele, avand in vedere tema (sunt pur si simplu fapte diluate de imaginatie), ca n-am vrut un titlu pompos pentru ca era o simpla amintire despre cineva, ca modul de expunere n-a fost premeditat decat in mica masura, iar acele slashuri grabesc pronuntia atunci cand imi citesc mie textul. in rest e foarte adevarat ce zicea un alt comentator. nu stiu nimic. cu prietenie, kranich
pentru textul : mama dear fi posibil să fiu în eroare, dar... îmi place modul tău de a construi acest poem. modern printr-o anumită ambiguitate, și valoros prin anumite sintagme. nu voi cita. ba, hai că o fac: nu fi trist nu ești unic orașul ăsta e plin de oameni reci pământul întreg e plin de oameni reci aici cred că atingi simplitatea de care uneori e nevoie în poezie. în rest știi tu ce nu prea mere:) începând cu : zidit în timp dar uite ce frumos sună: într-un punct magnetic cum e aleea dintre blocuri mă strecor mereu vinovată
pentru textul : stai puțin! dee o poezie care...lasa urme adanci. mi-a placut mult!
pentru textul : Hemoragii deAlina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur detare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
mulțumesc și scuze pentru întârzierea răspunsului.
pentru textul : poem roșu deEmil, acum, recitind, tin sa-ti dau dreptate in privinta abundentei de epitete. O sa revin asupra textului...dupa ce voi gasi un final mai bun. Ultima strofa se voia un...hatis antitetic, dar cred ca voi schimba. Sa vedem... Multumesc pentru lectura si apreciere.
pentru textul : Și ceva mai mult de atât… deȘtefan, dacă tu consideri că este o pierdere de timp să porți un dialog civilizat cu membrii hermeneia, există o singură soluție; cred că o poți descoperi singur. Dar atâta vreme cât publici aici, repet, așteaptă-te să primești comentarii. Sau poate tu crezi că editorii stau toată ziua și taie frunză la câini, așteptând să mai aibă ceva de făcut pe hermeneia. Crede-mă că și mie mi-ar plăcea și să lucrez în timpul cât îți scriu acest comentariu, sau poate să îmi petrec timpul cu familia, sau să citesc sau să scriu ceva. Dar nu consider pierdere de vreme să discut cu tine. Uite doar un exemplu prin care poți jigni, Ștefan, spunându-ne că acest dialog pentru tine este o pierdere de vreme. Iar la obiect: ai primit un comentariu nefavorabil de la Virgil Titarenco. Un comentariu nefavorabil nu înseamnă jignire.Despre scrisul tău vei auzi orice, aceasta nu înseamnă că se adresează propriei tale persoane. Dar răspunsul tău, "este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma" este o jignire, pentru că sugerează că Virgil a fost lipsit de bun simț când a făcut comentariul respectiv. Nu trebuie să dai dreptate nimănui, nici măcar directorului acestui site, dar trebui să răspunzi tu cu acel bun simț pe care se pare că totuși îl apreciezi. Despre asta vorbeam. Dacă mi-ai fi spus mie în viața de zi cu zi că acorzi părerii mele atenția de bun simț care i se cuvine, adică nici una, aș fi considerat-o o jignire. La urma urmelor, nu o fi Virgil critic literar, dar nici tu, așa că părerea lui este la fel de legitimată ca și a ta. Sper la o abordare mai cu seriozitate a scopului pentru care există hermeneia, altfel suntem cu toții degeaba aici, și cu adevărat pierdem timpul.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deEla, Textul dumneavoastră este cele mai bun (nu neapărat favorabil) comentariu facut vreodată unui poem postat de mine pe un site literar. Ideeea, parțial acceptată, că un poet este dublat totdeauna de un foarte bun critic de poezie se adeverește în cazul dvs. Ați intuit exact sensurile subliminale ale poemului și vă sunt recunoscător pentru decodarea foarte fină a "țesăturii" mele lirice. Vă mulțumesc!
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deultimul vers merge, in rest, mi-e greu sa ascult. scrisul acesta, desi il apreciez, in dulcele stil clasic, tb upgradat pt a spune ceva si noua.
pentru textul : Sfat pentru fiul meu depăi asta ziceam şi eu. la modul general, da. nu-i musai să şi fii poet doar aşa, că te perie doi, trei de pe acilea.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deAm mai spus-o și iată o mai spun o dată aici (promit că este ultima), poezia este o formă de manifestare a spiritului, la fel și muzica, la fel și pictura, ruga, penitența și altele câte și mai câte. Este la fel de greșit a coborî poezia la fel cum este de greșit a o urca în raport cu celelate, câteva menționate pe fugă. Toate însă, fiind forme 'de manifestare' au nevoie de 'un suport' de manifestare, ele nu se pot manifesta așa, în eter. Criza aceasta despre care vorbești Virgil nu este o 'criză' a poeziei în sine, ci una a formelor ei de manifestare, confruntate cu schimbările de toate felurile din ultimele perioade.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deȘi nu voi da decât un singur exemplu, de aici, de pe site.
Aalizei, care este un artist grafic excelent este azi editor pe acest site de poezie, deși scriitura Domniei sale, dacă ar fi să fie fără susținerea vreunei imagini, ar fi cel mult școlărească după școala veche a poeziei, desigur.
Aalizei este un exemplu a ceea ce înseamnă evoluția înspre habar-n-am-ce a poeziei actuale.
Margas
Mulțumesc, Roxana, pentru prezența ta frumoasă la Virtualia și te așteptăm să revii mereu la Iași.
pentru textul : Virtualia denu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
pentru textul : ieşirea din iarnă dePagini