... iar pentru cei ce nu văd legătura dintre imaginea postată și cuvinte (unul deocamdată), am să le fac un hatâr: după ce lecturezi cartea în cauză... ești exact în postura reliefată de foto. concluzie: toate se leagă în mintea multora, mai puțin ce trebuie. însă vorba poetului: "privitor ca la teatru/tu în lume să te-nchipui" deci superficialitatea poate fi înțeleasă. și uitai, franco, nu sunt critic literar nici cronicar, ci paul.:)
scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
surprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/
Da, trebuie să îmi cer scuze pentru întârzierea cu care îți răspund! Îți mulțumesc frumos Mariana! Pentru că te-ai aplecat pe text. Pentru feedback-ul sincer. Pentru... pentru... pentru... o duminică plăcută să ai!
Mariana, ce e mai incitant: să spui „oh, doamne cât este de minunat” sau să exprimi de ce îți place un text ori mai ales de ce nu? În primul rând mai înțeleg și eu câte ceva, în al doilea rând ne cunoaștem mai bine. Creația înseamnă un pic mai mult decât o vrajă rostită. Sunt de acord cu Virgil în privința amabilităților, de la care, drept să spun, mă așteptam la un comentariu pe text. Mi se pare mai convingător să arăt celuilalt ceva, cum se face un lucru sau cum să te ferești de un pericol, decât să îi spun pur și simplu.
deci, in concluzie, expresia bisericuta pitigoilor va apartine, doamna Nicolaev, asta vreti sa spuneti. bun, atunci, voi sterge subtitlul si ma retrag de pe site ... sunt ferm convinsa ca nu ati folosit aceasta expresie insa sincer dupa acest circ nici nu mai conteaza. va urez succes in activitatea literara, eu am plecat.
Petru, îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului (vremurile și împrejurările)! Îți doresc, la rândul meu, un an plin de toate gândurile tale bune alături de faptele plecate din ele, numai bine, om bun! Mulțumesc de trecere!
Roxana Sonea nu mai e de mult un scriitor în căutarea identității. Cititorului nu-i mai rămâne decât a pătrunde în lumile ei, a învăța din ale ei ”lecții de etichetă”.
Da, ideea acelui ”circuit” dă o notă ironică, dar face bine textului și poate chiar aici e miza. Îmi place accentul pus pe ”construcția longilină”, pe subțirime, pe filiform, în câteva rânduri în mod implicit, doar la nivel de sugestie. Se simte.
Alma, in privinta gusturilor si sistemului tau de valori m-am lamurit. Nichita a fost la un pas de premiul Nobel. In fine, de asta poporul roman nu va evolua in veci, pentru ca isi ignora valorile si se mai bate si cu pumnul in piept: suntem za best. Literatura si publicatul nu se rezuma la bani. Puteti participa la concursuri de manuscrise, chiar anul acesta s-au tinut cateva din cate stiu. Le castigati si veti fi publicati. Nu va costa nimic, doar hartia si expedierea coletului. Sau chiar si in word, prin email, daca le aranjati frumos.Trimiteti manuscrisele la edituri, o editura cu capital mai mare poate face un gest de 50-100 de carti... asta bineinteles daca anumiti critici, poeti sau editori, persoane care se pricep la literatura, considera ca merita sa fiti publicati. Simplu. Pot da si exemple dar... va las pe voi sa va straduiti.
mă refer la acelea (şi am intuit răspunsul tău dar nu se justifică) si la altele.
de pildă personajul ăsta nu mai are cinci ani- "Imi cer scuze că am întârziat atât de mult. Am fost prins cu niște ședințe și nu am găsit pe nimeni care să vină după el. Îmi pare rău că va răpit din timp.”(vezi tu ce e greşit).
sau: "Copilul pare să fie absent jucându-se cu bărcuța lui. Văzând că nu ia ieșit de prima dată o desface și începe să lucreze la altceva." aici e doar vocea autorului.
apoi reţine ca dacă erau fragmente din compunerea scrisă de un copil acceptam, dar tu îmi redai aici un dialog. ca să nu mai spun că uneori copilul se trezeşte brusc vorbind corect.
în concluzie îţi las textul tot la vedere. dar de data asta din alt motiv.
Emile, apreciez tentativa ta de aici la fel cum apreciez orice incercare venita din partea unui om cu spiritul neadormit, dar nu pot sa subscriu sau sa te incurajez cumva in aceasta directie, Doamne feri! Suprerealism, influente nenumarate, amalgamate, prea putin Emilian pe aici... insa pe de alta parte ma gandesc ca, la fel ca alte poeme ale tale, este si acesta un mesaj iar daca e asa eu il decodific astfel: e de bine asa cum e, fratilor. Despre poezie insa vom vorbi si data viitoare daca om fi sanatosi, nu? Andu
Ioana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
trebuie sa rectific. primele patru mi se par cele reusite. despre celelalte as zice sa renunti la domnul Pa, la castele si alte copilarii din astea, si la chestia aia "ce nu se spune in poezie" si la care toata lumea se gindeste ca si cum ar avea o importanta mai mare decit poezia. cam asta. textul in corpusul lui inititial mi se pare mult prea bun pentru alunecarea in ludicul quasi-misogin despre dl Pa parerea mea, de doi lei grei.
Iată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
Recunosc că în primul text am alternat două poezii și nu mi-a ieșit deloc bine, o să țin cont de sfaturile tale și sper într-o zi să mă pot detașa de scrierile megaîndoliate,super complexe.Oricum mulțumesc de trecere și sfaturi chiar aveam nevoie.o zi frumoasă Adrian,
Sappfire, n-am realizat initial cine esti, pana n-am vazut numele.. Stii, imi place cum scrii. Traiesti cu imagini, cu instantanee suprapuse, inlantuite, si mereu gasesc cadre care ma surprind prin sensuri "sting pe rând lumânări cu palmele oarbe", "de parcă ne-am fi făcut zid din cădere", esti un amalgam : muzica, imagini si versuri.:-) Anticipand sfarsitul, credeam ca e vorba de moarte, poate nici n-am gresit pe deplin. Te citesc, e clar.
un poem reuşit şi în opinia mea, dacă ea contează pentru autor.
"oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - aici e un gest natural şi universal care dă o culoare inedită, plăcută textului. inspirat spus.
singurul cuvânt care nu zic că m-a iritat, dar mi-a produs o tresărire a sprâncenei, e cuvântul "aeriană". eu aş căuta altceva acolo.
procesul de creatie cu semnificatia psihologia a starilor in timpul actului creator, inspiratia, declickul care se produce in noi in momentul in care "incepem", toate astea ar fi interesant de dezbatut, poate pe forum. mi-am amintit momentul in care am scris acest poem, cand am citit comentariile... o lupta pe viata si pe moarte. cam asa. mai departe, cum resusesti sa redai starile, sa le gestionezi, cat poti lasa sa transpara si cat nu. probabil ca multi ar spune: asa mi-a venit, mi-a placut, asa mi-am dorit. orice am spune, oricat de idealisti sau lipsiti de pragmatism am fi, este "jocul" creierului nostru, cu conexiuni intre constient, subconstient si inconstient. de asta am sustinut mereu ca cea mai erogena si sexy parte din om este creierul. poemul este poemul refuzului mortii, al alegerii vietii (ceea ce nu este acelasi lucru), al groazei pe care o ai cand te arunci de pe pod si intri in bulboana. este un poem al marginii. va multumesc ca v-ati aporpiat de el, chiar daca si acum acest poem ma tulbura la fel de mult ca atunci...
Dle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
Un text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
Marga, ca să fiu ironic pot să spun că am o legătură cu Arghezi. Amîndoi sîntem români. Dar nu asta este problema. Problema este că nu este corect să mă acuzi că m-aș compara cu Arghezi, pentru că nu văd unde aș fi făcut-o. Am senzația că citești fie în grabă, fie incorect ceea ce am scris. Eu făceam vorbire despre alegerea unor cuvinte urîte sau vulgare. Pe care întîmplarea face să le fi folosit și Argezi și eu. Și probabil încă multe alte sute de oameni care au scris sau scriu poezie mult mai bine ca mine. Înseamnă asta că am „o legătură” cu ei? Înseamnă că m-aș compara cu ei? Chiar nu îți dai seama că este aiurea să reproșezi așa ceva?! Și la urma urmei cred că este cît se poate de normal ca atunci cînd scrii ceva să îți aperi ceea ce ai scris cu argumentul că și altcineva mult mai talentat ca tine a facut-o. Pur și simplu nu văd unde este eroarea sau aberația aici.
În ce privește adresarea directă, cred că am obosit tot spunînd că nu mă deranjează cu nimic. Dimpotrivă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... iar pentru cei ce nu văd legătura dintre imaginea postată și cuvinte (unul deocamdată), am să le fac un hatâr: după ce lecturezi cartea în cauză... ești exact în postura reliefată de foto. concluzie: toate se leagă în mintea multora, mai puțin ce trebuie. însă vorba poetului: "privitor ca la teatru/tu în lume să te-nchipui" deci superficialitatea poate fi înțeleasă. și uitai, franco, nu sunt critic literar nici cronicar, ci paul.:)
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar desurprinzător de bine scrisă această fabulă ...sf/
scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
pentru textul : fiecare om desurprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/
Da, trebuie să îmi cer scuze pentru întârzierea cu care îți răspund! Îți mulțumesc frumos Mariana! Pentru că te-ai aplecat pe text. Pentru feedback-ul sincer. Pentru... pentru... pentru... o duminică plăcută să ai!
pentru textul : Studentul deMariana, ce e mai incitant: să spui „oh, doamne cât este de minunat” sau să exprimi de ce îți place un text ori mai ales de ce nu? În primul rând mai înțeleg și eu câte ceva, în al doilea rând ne cunoaștem mai bine. Creația înseamnă un pic mai mult decât o vrajă rostită. Sunt de acord cu Virgil în privința amabilităților, de la care, drept să spun, mă așteptam la un comentariu pe text. Mi se pare mai convingător să arăt celuilalt ceva, cum se face un lucru sau cum să te ferești de un pericol, decât să îi spun pur și simplu.
pentru textul : nimeni nu va ști dedeci, in concluzie, expresia bisericuta pitigoilor va apartine, doamna Nicolaev, asta vreti sa spuneti. bun, atunci, voi sterge subtitlul si ma retrag de pe site ... sunt ferm convinsa ca nu ati folosit aceasta expresie insa sincer dupa acest circ nici nu mai conteaza. va urez succes in activitatea literara, eu am plecat.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dePetru, îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului (vremurile și împrejurările)! Îți doresc, la rândul meu, un an plin de toate gândurile tale bune alături de faptele plecate din ele, numai bine, om bun! Mulțumesc de trecere!
pentru textul : al treilea război personal deRoxana Sonea nu mai e de mult un scriitor în căutarea identității. Cititorului nu-i mai rămâne decât a pătrunde în lumile ei, a învăța din ale ei ”lecții de etichetă”.
Da, ideea acelui ”circuit” dă o notă ironică, dar face bine textului și poate chiar aici e miza. Îmi place accentul pus pe ”construcția longilină”, pe subțirime, pe filiform, în câteva rânduri în mod implicit, doar la nivel de sugestie. Se simte.
Paragraful 3: ”ale CUI au fost”, probabil.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deAlma, in privinta gusturilor si sistemului tau de valori m-am lamurit. Nichita a fost la un pas de premiul Nobel. In fine, de asta poporul roman nu va evolua in veci, pentru ca isi ignora valorile si se mai bate si cu pumnul in piept: suntem za best. Literatura si publicatul nu se rezuma la bani. Puteti participa la concursuri de manuscrise, chiar anul acesta s-au tinut cateva din cate stiu. Le castigati si veti fi publicati. Nu va costa nimic, doar hartia si expedierea coletului. Sau chiar si in word, prin email, daca le aranjati frumos.Trimiteti manuscrisele la edituri, o editura cu capital mai mare poate face un gest de 50-100 de carti... asta bineinteles daca anumiti critici, poeti sau editori, persoane care se pricep la literatura, considera ca merita sa fiti publicati. Simplu. Pot da si exemple dar... va las pe voi sa va straduiti.
pentru textul : story of a city demă refer la acelea (şi am intuit răspunsul tău dar nu se justifică) si la altele.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr dede pildă personajul ăsta nu mai are cinci ani- "Imi cer scuze că am întârziat atât de mult. Am fost prins cu niște ședințe și nu am găsit pe nimeni care să vină după el. Îmi pare rău că va răpit din timp.”(vezi tu ce e greşit).
sau: "Copilul pare să fie absent jucându-se cu bărcuța lui. Văzând că nu ia ieșit de prima dată o desface și începe să lucreze la altceva." aici e doar vocea autorului.
apoi reţine ca dacă erau fragmente din compunerea scrisă de un copil acceptam, dar tu îmi redai aici un dialog. ca să nu mai spun că uneori copilul se trezeşte brusc vorbind corect.
în concluzie îţi las textul tot la vedere. dar de data asta din alt motiv.
ba n-ai ratat deloc. :)
needless to say...
pentru textul : Ratare cu mingi verzi deEmile, apreciez tentativa ta de aici la fel cum apreciez orice incercare venita din partea unui om cu spiritul neadormit, dar nu pot sa subscriu sau sa te incurajez cumva in aceasta directie, Doamne feri! Suprerealism, influente nenumarate, amalgamate, prea putin Emilian pe aici... insa pe de alta parte ma gandesc ca, la fel ca alte poeme ale tale, este si acesta un mesaj iar daca e asa eu il decodific astfel: e de bine asa cum e, fratilor. Despre poezie insa vom vorbi si data viitoare daca om fi sanatosi, nu? Andu
pentru textul : de dragoste sau așa ceva deiar daca e deprimant este asta un defect? poate nu reuseste sa fie deprimant destul? nu?
pentru textul : ne agățăm de titluri sufletele deultima varianta mi se pare cea mai buna. aranca, multumesc de trecere si de lectura...o sa vin sa te citesc si eu. te mai astept
pentru textul : dimineață la nice deIoana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc demulțumesc cristina. a fost o eroare de tipărire
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai detrebuie sa rectific. primele patru mi se par cele reusite. despre celelalte as zice sa renunti la domnul Pa, la castele si alte copilarii din astea, si la chestia aia "ce nu se spune in poezie" si la care toata lumea se gindeste ca si cum ar avea o importanta mai mare decit poezia. cam asta. textul in corpusul lui inititial mi se pare mult prea bun pentru alunecarea in ludicul quasi-misogin despre dl Pa parerea mea, de doi lei grei.
pentru textul : domnul Pa și visul deIată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
pentru textul : Sah cu Hesse deRecunosc că în primul text am alternat două poezii și nu mi-a ieșit deloc bine, o să țin cont de sfaturile tale și sper într-o zi să mă pot detașa de scrierile megaîndoliate,super complexe.Oricum mulțumesc de trecere și sfaturi chiar aveam nevoie.o zi frumoasă Adrian,
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii depoezia in aceste versuri .
pentru textul : un cerc intim deSappfire, n-am realizat initial cine esti, pana n-am vazut numele.. Stii, imi place cum scrii. Traiesti cu imagini, cu instantanee suprapuse, inlantuite, si mereu gasesc cadre care ma surprind prin sensuri "sting pe rând lumânări cu palmele oarbe", "de parcă ne-am fi făcut zid din cădere", esti un amalgam : muzica, imagini si versuri.:-) Anticipand sfarsitul, credeam ca e vorba de moarte, poate nici n-am gresit pe deplin. Te citesc, e clar.
pentru textul : Strange face of love defuture is analogue. text destul de bun. dar parca e facut din mai multe. eu m-as fi oprit dupa primele 4 strofe.
pentru textul : kodak film deun poem reuşit şi în opinia mea, dacă ea contează pentru autor.
pentru textul : schit de"oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - aici e un gest natural şi universal care dă o culoare inedită, plăcută textului. inspirat spus.
singurul cuvânt care nu zic că m-a iritat, dar mi-a produs o tresărire a sprâncenei, e cuvântul "aeriană". eu aş căuta altceva acolo.
procesul de creatie cu semnificatia psihologia a starilor in timpul actului creator, inspiratia, declickul care se produce in noi in momentul in care "incepem", toate astea ar fi interesant de dezbatut, poate pe forum. mi-am amintit momentul in care am scris acest poem, cand am citit comentariile... o lupta pe viata si pe moarte. cam asa. mai departe, cum resusesti sa redai starile, sa le gestionezi, cat poti lasa sa transpara si cat nu. probabil ca multi ar spune: asa mi-a venit, mi-a placut, asa mi-am dorit. orice am spune, oricat de idealisti sau lipsiti de pragmatism am fi, este "jocul" creierului nostru, cu conexiuni intre constient, subconstient si inconstient. de asta am sustinut mereu ca cea mai erogena si sexy parte din om este creierul. poemul este poemul refuzului mortii, al alegerii vietii (ceea ce nu este acelasi lucru), al groazei pe care o ai cand te arunci de pe pod si intri in bulboana. este un poem al marginii. va multumesc ca v-ati aporpiat de el, chiar daca si acum acest poem ma tulbura la fel de mult ca atunci...
pentru textul : askalon deDle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă defără pardesiu mă simt ca o pată de culoarea kaki - tare-mi place cum a iesit asta!
vezi de 'holbeste', ca sa holbeaza lumea la tine:)
pentru textul : ieşirea din iarnă deNicholas, copiii tai vor da bac-ul dupa textele mele. Sper sa-l treaca.
Adriana, multumesc pentru acest vot.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: dePastişă eminesciană.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul derectificare: 'să decină "armonică" ' se va citi ' să devină "armonică" '
pentru textul : at least we tried deUn text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
ialin
pentru textul : poem sticlos deMarga, ca să fiu ironic pot să spun că am o legătură cu Arghezi. Amîndoi sîntem români. Dar nu asta este problema. Problema este că nu este corect să mă acuzi că m-aș compara cu Arghezi, pentru că nu văd unde aș fi făcut-o. Am senzația că citești fie în grabă, fie incorect ceea ce am scris. Eu făceam vorbire despre alegerea unor cuvinte urîte sau vulgare. Pe care întîmplarea face să le fi folosit și Argezi și eu. Și probabil încă multe alte sute de oameni care au scris sau scriu poezie mult mai bine ca mine. Înseamnă asta că am „o legătură” cu ei? Înseamnă că m-aș compara cu ei? Chiar nu îți dai seama că este aiurea să reproșezi așa ceva?! Și la urma urmei cred că este cît se poate de normal ca atunci cînd scrii ceva să îți aperi ceea ce ai scris cu argumentul că și altcineva mult mai talentat ca tine a facut-o. Pur și simplu nu văd unde este eroarea sau aberația aici.
pentru textul : dade I - varianta 2 deÎn ce privește adresarea directă, cred că am obosit tot spunînd că nu mă deranjează cu nimic. Dimpotrivă.
Pagini