Virgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
Strofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
treaba ta...eu cred că se potriveşte perfect. Scoica închisă sugerează multe. Mulţam pentru vizionare. E ca valva unei scoici pe care o pipăi şi îţi aminteşte ochii mari ai păpuşii, toată copilăria în reflux este închisă în amintiri, ochii se închid...un haiku nu în judeci decât ca întreg, nu critici un oarecare cuvânt.
con strained poe m walls chiseled in mount a in s breathing out hooks eyes chained even……….y you at the end of air ……....conceiving my dark out stretch…………………….ed
D-le Barb, chiar n-aveţi de ce să vă cereţi scuze. N-am insinuat nimic, pur şi simplu mi-am amintit de-un fragment din acea cartea (e o nuveluşă metaforico-ironico-fantastică, inteligent scrisă, din colecţia "cartea de pe noptieră").
schita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
multumim, multumim Ioana, desi ca sa fiu deschis ma gindeam acum citeva minute ca for some reason criza asta se pare ca i-a facut pe oameni ceva mai buni. sau daca nu mai buni atunci poate mai umili sau poate mai sensibili, mai "thoughtful". poate nu chiar pe toti, that's true, dar pe ceva mai multi. a redus tonul zornaitor al materialismului si al tupeului moralizator al dreptei politice si culturale, ne-a facut sa ne dam seama - daca mai era nevoie - ca sintem niste jucarii de cirpa care ne stricam repede si murim simplu, si putem fi fericiti cu mult mai putin decit credem....... mai ales daca acel putin este si adevarat.
botezul scaldei în ghioluri verzi ca ochii de colegă - asta imi placu de-a binelea! tot aici colega - gol, ar putea gagui putin pentru vitezomanii care nu s-au prins de pauza:) si iarasi fain de tot albastrul florii crescute in scheletul cu pricina, chiar daca am mai intalnit imaginea. chiar mi-a placut!
multumesc, saphirre. si eu m am amuzat citind comul tau despre cheia franceza;)). cred ca li s a intamplat multora aceasta....revelatie. si li se va intampla si altora. asta, pana legalizam clonarea si redactam declaratia universala a roboticilor intergalactici. care deja joaca, fireste, dupa butoane, deocamdata. sper sa nu fi suparat pe nimeni cu acest text. daca da as dori sa mi se spuna. eu as citi cu placere daca cineva ar proceda intocmai. astept cu interes. si de asemeni, si alte pareri
La multi ani prolifici Hermeneiei! As putea s-o compar poate cu o cresa. Pentru unii asta este, cel putn pentru mine inca e. Si nu e de rau. Inseamna ca sunt si oameni mari pe aici in stare sa corecteze si sa "dadadceasca". Cum iti spuneam in alte ocazii, Virgil, poate fara sa stii, creezi contexte si oportunitati, multumim pentru ca nu ai inchis H. pana acum, desi sunt sigura ca ai fost tentat. Cu ocazia asta, zic inca o data: La multi ani prolifici!
Multam Lucian... ai inteles despre ce este vorba. Virgil... nu ma ofensezi... insa as vrea sa fii mai precis... nu mi-au iesit silabele? cred ca este o meditatie asupra naturii, chiar daca e vorba de o insertie umana poate prea evidenta. Sa zicem ca se apropie de Mono No Aware ca si tipar. Dupa primul vers utilizez pauza, caracteristica a unui haiku in forma fixa, nu vad figuri de stil etc Asa ca daca tot vrei sa ma inveti ceva fa asta pana la capat :)
Mulțumesc Mircea, cam asta a fost, de fapt, ideea poemului, jocul cu creionul pe hârtie, plus sugestia unei stări de alienare mintală. Evident, am avut și o sursă de inspirație pe care am parodiat-o. Deși, la unele comentarii care au urmat mi-a părut de câteva ori rău că am scris acest text.
înşiruiri de cuvinte, nu se simte spaima, groaza, sentimentul morţii la nivelul unei explozii, chiar dacă "tăcută și calmă" - văzută de departe adică...
mai cred că acele bare sunt doar nişte mofturi. se citeşte bine şi fără ele.
dar încercarea ta nu este chiar una de duzină, de aceea şi las un semn de lectură.
Remarcabilă ultima unitate. Poate şi pentru că are forţă de-a rezista chiar şi ruptă de context. Dacă ar fi ceva de reproşat, aceea ar fi disonanţa lexicala de la un anume nivel. Adica "intact" vs "pulbere", "crispat, bufant" vs "puşcă". Dar ăsta e un detaliu relativ minor. Fain.
este un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
Mariana, mi se întâmplă rar să mă las furat de un comentariu, dar acum am motive destul de bune. De exp: "prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor/ Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă" sunt nuanţe (sau poate mai mult decât atât) nu tocmai uşor de găsit.
Într-adevăr, unitatea care începe cu "ar fi trebuit să fierbem vinul nostru" este chiar miza textului. (Poate că ar fi trebuit să supralicitez, folosind "Ar fi trebuit să ne fierbem vinul nostru"? Asta e o idee care mi-a venit acum).
Mulţumesc pentru timpul pe care l-ai petrecut pe pagina asta!
Gidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
Ba, aş vrea să mă comentezi cu acea vigilenţă pe care ţi-am admirat-o uneori, altfel aş păstra poemele în sertarul noptierei de la pat. Tonul şi modul au fost nepotrivite şi nu am "înghiţit", cum ai prevăzut. Reacţiile sunt fireşti "dente per dente". Legat de poezia ta şi acel "ceva" ce-i lipseşte, a fost în parte dictat de situaţia incandescentă creată şi am vrut să fac o comparaţie, poate nereuşită. Cu sinceritatea de azi, acea lipsă o pot nu retrage, dar nici n-o mai susţin. Ţin să citez: "cafeaua şi timpul", "privirea şi parbrizul", "atât de convinşi" etc, etc, mi-au plăcut foarte mult. Am fost tentată de multe ori să comentez poeme lăudându-le( nu am făcu-o), nici critici şi sugerimente nu am vrut încă să adresez nimănui aici( chiar dacă simţeam). Hermeneia are nevoie de oameni activi, oneşti şi curajoşi, înzestraţi cu mult tact(e obligatotiu), având în vedere gradul de sensibilitate ce aparţine categoriei. Legat de "gunoi", insinuasem altceva, dar nu mai contează acum. Tonul pe care mi-ai scris a născut imboldul de a-ţi răspunde, ca o necesitate umană. Iar despre bunul simţ al fiecăruia va decide timpul, cu toate conjuncturile surpriză. Cu respect.
pentru mine, prețiozitate înseamnă o alăturare nefericită de cuvinte care nimerește ca nuca în perete, care este total afară din context și e foarte stridentă... deci a funcționat și intuiția masculină:)
duminică frumoasă ție, cu drag!
iata cum ies înaintea ta dragoste
subţire ca strigătul
goală şi vie
ce frumos, mi-am zis, citind aceste versuri! si dupa asa inceput eram curios cum se termina. in ultima vreme, obsedat de sfarsituri.
mă cheamă la masă
în farfurie
inima ticăie
alături
pâinea vinul
cuţitul
e clar că de pildă de n-ar fi fost limbajul de programare n-ar fi existat internetul. şi, potrivit Bibliei, la început a fost Cuvîntul şi cuvîntul era la Dumnezeu. dar poezia nici nu crede nici nu cercetează aceste legi pentru că s-ar putea să le înţeleagă...:) preferă să le comunice în pilde, în fabule sau legende, asemeni lui Isus discipolilor săi, dar fără pretenţia că ar fi date ale Fiinţei ci ale Umanităţii în comuniune cu o eventuală Fiinţă sau Adevăr Ultim. asta înseamnă în definitiv (şi nu în definiţie) com-unicare. iar poetul adevărat, aşa cum spui, e cel care poate com-unica dincolo de teama Universalei Tăceri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
pentru textul : nu scriu poezie deStrofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
pentru textul : Ison deun vis de iubire. frumos. morile - sentiment al luptei cu imposibilul.
pentru textul : Vâslesc cu ochii umbrele detreaba ta...eu cred că se potriveşte perfect. Scoica închisă sugerează multe. Mulţam pentru vizionare. E ca valva unei scoici pe care o pipăi şi îţi aminteşte ochii mari ai păpuşii, toată copilăria în reflux este închisă în amintiri, ochii se închid...un haiku nu în judeci decât ca întreg, nu critici un oarecare cuvânt.
pentru textul : scoică închisă denu numai că mi-a plăcut, dar m-a și convins! las o peniță.
pentru textul : en garde denu. nu scarpin orgoliul nimănui. noapte bună!
pentru textul : Alb şi roşu decon strained poe m walls chiseled in mount a in s breathing out hooks eyes chained even……….y you at the end of air ……....conceiving my dark out stretch…………………….ed
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deD-le Barb, chiar n-aveţi de ce să vă cereţi scuze. N-am insinuat nimic, pur şi simplu mi-am amintit de-un fragment din acea cartea (e o nuveluşă metaforico-ironico-fantastică, inteligent scrisă, din colecţia "cartea de pe noptieră").
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deschita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
pentru textul : Regele pescar demultumim, multumim Ioana, desi ca sa fiu deschis ma gindeam acum citeva minute ca for some reason criza asta se pare ca i-a facut pe oameni ceva mai buni. sau daca nu mai buni atunci poate mai umili sau poate mai sensibili, mai "thoughtful". poate nu chiar pe toti, that's true, dar pe ceva mai multi. a redus tonul zornaitor al materialismului si al tupeului moralizator al dreptei politice si culturale, ne-a facut sa ne dam seama - daca mai era nevoie - ca sintem niste jucarii de cirpa care ne stricam repede si murim simplu, si putem fi fericiti cu mult mai putin decit credem....... mai ales daca acel putin este si adevarat.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 debotezul scaldei în ghioluri verzi ca ochii de colegă - asta imi placu de-a binelea! tot aici colega - gol, ar putea gagui putin pentru vitezomanii care nu s-au prins de pauza:) si iarasi fain de tot albastrul florii crescute in scheletul cu pricina, chiar daca am mai intalnit imaginea. chiar mi-a placut!
pentru textul : cal alb cu orbite albastre deМарга, не трать на меня время, не стоит.
pentru textul : Ești cea mai aproape eliberare demultumesc, saphirre. si eu m am amuzat citind comul tau despre cheia franceza;)). cred ca li s a intamplat multora aceasta....revelatie. si li se va intampla si altora. asta, pana legalizam clonarea si redactam declaratia universala a roboticilor intergalactici. care deja joaca, fireste, dupa butoane, deocamdata. sper sa nu fi suparat pe nimeni cu acest text. daca da as dori sa mi se spuna. eu as citi cu placere daca cineva ar proceda intocmai. astept cu interes. si de asemeni, si alte pareri
pentru textul : micuța B.B., asasina fantastică deeu, mi-aș dori același conținut turnat în altă formă. pentru că nostalgia poemului e frumoasă. părerea mea, doar.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) dede ce trebuie toata lumea sa stie exact cine e. cu ce ar ajuta? se intelege ca e cineva drag mie si e suficient
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deLa multi ani prolifici Hermeneiei! As putea s-o compar poate cu o cresa. Pentru unii asta este, cel putn pentru mine inca e. Si nu e de rau. Inseamna ca sunt si oameni mari pe aici in stare sa corecteze si sa "dadadceasca". Cum iti spuneam in alte ocazii, Virgil, poate fara sa stii, creezi contexte si oportunitati, multumim pentru ca nu ai inchis H. pana acum, desi sunt sigura ca ai fost tentat. Cu ocazia asta, zic inca o data: La multi ani prolifici!
pentru textul : Șapte ani dePrea "didactica". Nu "respira" dincolo de text. Si prea lunga. Cu toate ca "avem tot mai puține/ cuvinte"
pentru textul : întoarceri I deMultam Lucian... ai inteles despre ce este vorba. Virgil... nu ma ofensezi... insa as vrea sa fii mai precis... nu mi-au iesit silabele? cred ca este o meditatie asupra naturii, chiar daca e vorba de o insertie umana poate prea evidenta. Sa zicem ca se apropie de Mono No Aware ca si tipar. Dupa primul vers utilizez pauza, caracteristica a unui haiku in forma fixa, nu vad figuri de stil etc Asa ca daca tot vrei sa ma inveti ceva fa asta pana la capat :)
pentru textul : ... deMulțumesc Mircea, cam asta a fost, de fapt, ideea poemului, jocul cu creionul pe hârtie, plus sugestia unei stări de alienare mintală. Evident, am avut și o sursă de inspirație pe care am parodiat-o. Deși, la unele comentarii care au urmat mi-a părut de câteva ori rău că am scris acest text.
pentru textul : Un întreg fragmentat deînşiruiri de cuvinte, nu se simte spaima, groaza, sentimentul morţii la nivelul unei explozii, chiar dacă "tăcută și calmă" - văzută de departe adică...
pentru textul : museum / hd demai cred că acele bare sunt doar nişte mofturi. se citeşte bine şi fără ele.
dar încercarea ta nu este chiar una de duzină, de aceea şi las un semn de lectură.
Adriana, simgurul meu merit e ca pe undeva, stiu sa conduc discursul narativ. In rest totul e realitate.
pentru textul : a fost odata un tunel deRemarcabilă ultima unitate. Poate şi pentru că are forţă de-a rezista chiar şi ruptă de context. Dacă ar fi ceva de reproşat, aceea ar fi disonanţa lexicala de la un anume nivel. Adica "intact" vs "pulbere", "crispat, bufant" vs "puşcă". Dar ăsta e un detaliu relativ minor. Fain.
pentru textul : zăpada din palmă deeste un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
pentru textul : Teama tăcerii deMariana, mi se întâmplă rar să mă las furat de un comentariu, dar acum am motive destul de bune. De exp: "prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor/ Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă" sunt nuanţe (sau poate mai mult decât atât) nu tocmai uşor de găsit.
Într-adevăr, unitatea care începe cu "ar fi trebuit să fierbem vinul nostru" este chiar miza textului. (Poate că ar fi trebuit să supralicitez, folosind "Ar fi trebuit să ne fierbem vinul nostru"? Asta e o idee care mi-a venit acum).
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deMulţumesc pentru timpul pe care l-ai petrecut pe pagina asta!
Gidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
pentru textul : Triunghiuri deBa, aş vrea să mă comentezi cu acea vigilenţă pe care ţi-am admirat-o uneori, altfel aş păstra poemele în sertarul noptierei de la pat. Tonul şi modul au fost nepotrivite şi nu am "înghiţit", cum ai prevăzut. Reacţiile sunt fireşti "dente per dente". Legat de poezia ta şi acel "ceva" ce-i lipseşte, a fost în parte dictat de situaţia incandescentă creată şi am vrut să fac o comparaţie, poate nereuşită. Cu sinceritatea de azi, acea lipsă o pot nu retrage, dar nici n-o mai susţin. Ţin să citez: "cafeaua şi timpul", "privirea şi parbrizul", "atât de convinşi" etc, etc, mi-au plăcut foarte mult. Am fost tentată de multe ori să comentez poeme lăudându-le( nu am făcu-o), nici critici şi sugerimente nu am vrut încă să adresez nimănui aici( chiar dacă simţeam). Hermeneia are nevoie de oameni activi, oneşti şi curajoşi, înzestraţi cu mult tact(e obligatotiu), având în vedere gradul de sensibilitate ce aparţine categoriei. Legat de "gunoi", insinuasem altceva, dar nu mai contează acum. Tonul pe care mi-ai scris a născut imboldul de a-ţi răspunde, ca o necesitate umană. Iar despre bunul simţ al fiecăruia va decide timpul, cu toate conjuncturile surpriză. Cu respect.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului depentru mine, prețiozitate înseamnă o alăturare nefericită de cuvinte care nimerește ca nuca în perete, care este total afară din context și e foarte stridentă... deci a funcționat și intuiția masculină:)
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deduminică frumoasă ție, cu drag!
iata cum ies înaintea ta dragoste
subţire ca strigătul
goală şi vie
ce frumos, mi-am zis, citind aceste versuri! si dupa asa inceput eram curios cum se termina. in ultima vreme, obsedat de sfarsituri.
mă cheamă la masă
în farfurie
inima ticăie
alături
pâinea vinul
cuţitul
aleluia, zic!
pentru textul : cină festivă devă mulţumesc destul de frumos. bine că nu m-aţi frecat cu gheaţă.
pentru textul : atâta frumuseţe dee clar că de pildă de n-ar fi fost limbajul de programare n-ar fi existat internetul. şi, potrivit Bibliei, la început a fost Cuvîntul şi cuvîntul era la Dumnezeu. dar poezia nici nu crede nici nu cercetează aceste legi pentru că s-ar putea să le înţeleagă...:) preferă să le comunice în pilde, în fabule sau legende, asemeni lui Isus discipolilor săi, dar fără pretenţia că ar fi date ale Fiinţei ci ale Umanităţii în comuniune cu o eventuală Fiinţă sau Adevăr Ultim. asta înseamnă în definitiv (şi nu în definiţie) com-unicare. iar poetul adevărat, aşa cum spui, e cel care poate com-unica dincolo de teama Universalei Tăceri.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut dePagini