Ovidiu, te rog sa corectezi titlul.

compensată ori nu (bine scrisă) tableta are substanța de bază amară :)

Stranger, sau ar trebui să te numesc Viorel Bucur, sau Vio_B? Pe bune că e penibil să joci mascarada asta și să deplîngi de unul singur nu știu ce lucru i-aș fi făcut eu lui Vio_B. La modul acesta ascuns, pitit, anonim, incognito.Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, de lipsă de curaj, lașitate, etc. Poți să le coafezi cum vrei tu dar tot aia e. Iar modul ăsta de a proceda îmi repugnă. Mi se pare mic și inferior moral. Deci, n-am nevoie să fac click pe nimic, felul cum procedezi ascunzîndu-te sub tot felul de nume vorbește volume despre ideea ta de curaj.
Tot la fel, mi se pare neadevărat să spui că nu vrei să intri într-o polemică. Pentru că asta faci aruncînd cu generalizări ofensatoare și uneori chiar aberante(sau cel puțin inconsecvente). Și am să ți le explic.
Am să trec peste prosteli infantile de genul „superficialitatea ta este voita sau structurala” pentru că mi se pare jenant să mă cobor la așa ceva. Mai ales că tu ești cel care nu faci decît să arunci cu generalități. De fapt asta este dilema mea: să te ignor din cauza modului lipsit de specificitate cu care vorbești sau să continui să imi consum din timp pentru tine. Chiar că nu știu ce se merită.
Am să mă opresc însă la un lucru care mi se pare simptomatic și se încadrează în categoria acelor aberații pe care le emiți. Și anume ideea asta cu regulamentul. Primul lucru lucru pe care nu îl înțeleg este de ordin moral: de ce preferi să minți? Adică de ce te încrii pe Hermeneia și promiți în mod explicit că vei respecta regulamentul atîta timp cît în inima și mintea ta îl disprețuiești și îl consideri o greșeală? Nu înțeleg.
Apoi, trecînd peste absurditatea gestului tău, mi se pare o mare gogomănie să numești un regulament „încercarea de a îngradi, prin mijloace coercitive, niste spirite libere, de a obliga niste pasari gata de zbor sa se târasca pe pamânt”. Tu chiar nu îți dai seama cît de penibil sună ce spui? Pe lîngă faptul că e un neadevăr, este și o prostie. La urma urmei, oamenii cînd au avut talent, au scris în închisori, în lagăre, în comunism, imobilizați în pat sau exilați pe o insulă. Dacă au talent, oare nu vor putea scrie pe un site unde le se interzice să scrie pornografic sau să să se scuipe unii pe alții?!! Hai să fim serioși! Bineînțeles, modul cum tu „explici” cum funcționează moderatorul pe Hermeneia este versiunea ta cu privire la realitate. Din nou generalizări și grenade fumigene.
Dar partea cea mai interesantă este cea cu „doamna remarcabilă”. Chestia asta chiar că va deveni celebră. Deci să înțeleg că dacă vine pe Hermeneia o fetiță care nu este chiar așa „doamnă remarcabilă” are implicit mai puțină „valoare literară”. Ce legătură are „doamna remarcabilă” cu poezia în general? Nu că nu aș considera-o remarcabilă pe Cristina, sau că nu ar scrie poezie. Dar cele două lucruri nu au în esență nicio legătură. În plus, îți reamintesc cum începe Regulamentul Hermeneia, deși tu ai atîta dispreț față de el: „Scopul comunităţii literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor.”. Deci modul în care pui tu problema pur și simplu nu rezonează cu modul în care gîndește Hermeneia. Asta trecând peste faptul că oamenii aceștia(cel puțin) au fost tratați normal pe Hermeneia. Aici nu acordăm favoritisme. Dacă nu îți place asta, îmi pare rău, dar asta e. Mi se pare hilar că îl așezi pe Vio_B în rînd cu Hutopilă și Bobadil. Dar nu voi mai comenta.
Așa cum ți-am spus, nu am nevoie să mă războiesc (nici într-un sens nici în altul) mi se cer și publică textele fără să fac așa ceva (ce mi s-ar părea penibil). Este foarte posibil că ție ți s-a trîntit ușa în nas de vreme ce ești conștient de experiența asta.
Nu simt nevoia să am ultimul cuvînt în această discuție inutilă, dar, dacă nu ai ceva semnificativ și specific de spus nu cred că mai are sens să continui. Eu am încercat să îți răspund doar pentru a nu da impresia că te ignor. Dar daca vei continua pe aceeași linie, pitit în spatele unor nume fictive și aruncînd cu generalități, voi fi nevoit să o fac.

Mie cinstit mi se pare un poem realizat, un pic prea clasic cu influente din poezia sud-americana nouazecista si prea static pe gustul meu, insa nimic nu mi-a deranjat lectura.. Placut, Andu

mai are importanță, Paul? Se știu ei bine cine sînt. Nu mi-am propus aici să „point fingers”. Pe de altă parte însă mă bucur de ce se întîmplă în România atîta vreme ce demersurile nu devin puciste. La urma urmei nimeni nu a spus că o democrație nu este „messy”. Este ea „mizerabilă” și în America darămite în România. Probabil însă că unele carențe ale constituției României ar trebui corectate iar demiterea sau „recall”-ul unui președinte ar trebui făcute cu motiv clar stipulat în constituție și de către o „curte” precum senatul sau întregul parlament și nu prin vot popular. dar mă rog, astea sînt chestiuni pentru discuții în alte contexte.

Ai dreptate, sună mai bine titlul în varianta ta. Voi modifica. Aştept de la tine şi alte păreri constructive.

Mulţumesc pentru semn

... să ne recitim cu bine, Ioana! seară bună și ție!

Multumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.

Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
Tot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.

Într-adevăr frumos acest tablou. Are putere de evocare, de transmisie pentru cititor. Mie de exemplu mi-a amintit zilele petrecute în grădina bunicii unde creşteau vreo doi - trei caişi....aveau scoarţa atât de aspră şi fructele moi, catifelate şi zemoase. Era greu să le culeg dintre spinii naturali.

nu fac tapaj de patriotism ieftin. (asta că unii tot zic că noi "ăştia din diaspora nu am avea dreptul să vorbim despre românia, dar mă rog..." dar e cam aiurea să vorbeşti despre fărîmiţări şi autonomii (deşi mă tem că tu nici nu prea înţelegi ce înseamnă asta) cînd europa vorbeşte despre uniuni şi dărîmări de frontiere. că este nevoie de descentralizări şi mutări de entităţi decizionale aproape de spaţiul manageriat, înseamnă altceva. şi (again) trebuie făcut cu cap nu cu entuziasmul lui "să avem şi noi faliţii noştri".
părerea mea este că românii ar trebui să devină mai puţin poeţi şi mai mult pragmatici. pragmatismul este reţeta împotriva corupţiei şi ilegalităţii. dar atîta timp cît eşti mioritic şi visător şi speri că de undeva de sus îţi va veni ceva, sau crezi că "aşa ţi-e scris", nu ai să pui mîna să faci nimic şi ai să tot dai vina pe "ăi de sus" sau pe "ăl de sus".
şi că tot veni vorba despre descentralizare, oricît l-ar detesta cineva pe băsescu nu cred că e vina lui sau că trebuie el să vină şi să planteze coşuri de gunoi sau să le golească pe cele care duhnesc. tot aşa nu cred că e vina vreunui general de la bucureşti că un poliţist doarme în post sau că nu arestează pe ăia care tulbură liniştea sau care fură. descentralizarea sau autonomia nu e ceva ce vine de sus ci e o manifestare a unei mentalităţi născute în societatea civilă. pot sau vor românii să îşi poarte singuri de grijă, sau (again) altcineva e de vină?...

snowdon king, de ce nu spui că nu vrei să îmi exprim opinia și să comentez textele pe care le postezi? de ce mă ataci și mă jignești? eu nu am făcut decît să vorbesc despre textul tău. care mi s-a părut deplorabil. eu nu am spus nimic despre persoana ta. tu chiar nu vezi cine este cel ce jignește? dar îți promit că nu îmi voi mai pierde timpul cu textele tale de acum încolo. să fii sănătos.

Am stat mult pe gânduri dacă să comentez sau nu. Şi o fac asumându-mi răspunderea de a mă trezi îngropat în proteste.
Eu nu sunt chiar încântat de acest text gen de cimilitură, alţii zic „aforisme”. Trec peste introducere, mai ales peste:
[când]„apare omul./Nu ştii niciodată de unde vine sau unde se duce ”, - o banalitate care s-a fumat demult, eventual de la Eugène Henri Paul Gauguin, (îmi spune ceva, totuşi, ”până îl striveşti în ochi,/ până trece prin tine.”) Şi mă opresc la:
„Când pierzi oameni,/rătăceşti cheile,/nu uşa;/ când te pierd ei pe tine,/ rătăcesc uşa,/ nu cheile.” Ceea ce ar vrea să fie un paradox, da nu e decât o altă banalitate emfatică.
Şi ajung la final:
„Atunci,/ iei drumul ca pe un covor cu arabescuri,/ îl scuturi de praf până aduni de-o icoană” – frumos spus, ca apoi să: „ te culci cu faţa în jos,” autorul ştie precis că icoanele înşeală şi pe aici, dar şi pe lumea ailaltă, deşi nimeni (încă) nu s-a întors de-acolo, şi nu îţi rămâne altceva de făcut decât să plonjezi „ca într-un lan de apă roşie” în care oricum te afli dacă, doamne fereşte, ai murit într-un accident de circulaţie (să zicem), şi te priveşti „de sus”, ca în experienţele alea de moarte clinică – metaforă plasticizantă şi nu revelatoare (de la Blaga citire), i.e. într-o baltă de sânge dacă decriptarea nu mă înşeală. Concluzia: un nihilism spus cu preţiozitate, fără trăire.

Sincer Dana, sunt de acord cu o parte din ce a zis Cristina. Mă refer la "exacerbat de inextricabil" și la chestia aia "ubicuă". Nu mă îndoiec că știi ce înseamnă, doar te cunosc, nici că poezia ar fi contrafăcută (care după mine înseamnă artificială, scrisă doar de dragul de a scrie ceva). De fapt, știu că tu scrii pe bune și scrii bine. Dar cuvintele astea strică ritmul poeziei tale. Aș mai avea o sugestie: să inversezi topica versurilor 10 și 11, adică să iasă ceva de genul "de când degetele mele au rămas prinse sub ea". Sună mai firesc. Pe de altă parte, mi-au plăcut ideea cu crepusculul, după mine e foarte bun așa cum este, și versurile în engleză. Mai ales prima strofă, fără ultimul vers, și ultima strofă, mi se par frumoase de tot. Cam atât. Sper că nu te-a supărat comentariul meu. Nu am vrut asta, știi :)

nu rad, maia. exact cum spui - desprinderile sunt de mai multe feluri. adica mi s ar fi parut inedit sa fi ales un alt reper decat cel crestin