Emil, mulțumesc pentru interpretare și semn. E un text care i se adresează unui autor de pe un alt site, textul e un fel de răspuns adresat celui cu care avusesem o dispută. Oricum, pasajul vizat de tine, s-a dorit a fi mai degrabă unul ironic.
Mulțumesc de trecere și
scuze pentru răspunsul întârziat
(abia acum observasem comentariul tău).
Versurile acestea: "Se uită parcă în oglinda unei fântâni Și își bea din ochii cu care privesc." ...nu cred ca se potrivesc gramatical cu cele precedente lor. Primele trei strofe sint destul de reusite in umila mea parere. Ultimele doua sint total aiurea. Nici nu se potrivesc cu cele precedente lor dar nici ca strofe de sine statatoare nu au absolut nimic poetic. Scuze, daca te-a deranjat opinia mea.
mi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
Textul (tip fantasy short stories) m-a trimis la un sf "The butterfly effect" și la Albert Einstein: "God doesn't play dice" (Dumnezeu nu joacă zaruri). Cred că ar putea fi ilustrat perfect de aalizeei.
u n tex t sin istru si lip sit com plet de ins pira tie o pale ashka lit erara bun ade arunkt un phel de e a scr ie doar k sa skrii te plicti shi vrei sa pari desh tept de fapt desteapta ceea ce e ace lasi bool schiit bul skit Parerea mea e ca Luminita Suse si-a pierdut de tot insipratia si scrie doar cu semnatura dar nu e bai unora li se intampla asta periodic. Profetul mi-e clar, acorda penite dintr-un reflex de tip pavlov acestei pseudo-poete de la care nu am mai citit un text de o semi-vesnicie. Andu
Mulțumesc Tincuța. Da, cam așa ceva, tristă și veselă, veselă și tristă, ca opalul, ca viața! O poveste ușoară, pentru copii, o poveste grea, pentru adulți. Aș spune mai curînd o poveste a adaptabilității la condițiile de mediu. Cu bine, draga mea.
:) crezi bine, țărcălan e cearcăn. am mai schimbat ceva din poem, poate am s-o mai fac pe parcurs pana o sa ma declar mulțumit cu forma finală.
mulțumesc
Domnu' Sixtus imi pare rau. Ce sa spun... Incearca si dumneata altceva. De exemplu un dialog care sa nu fie absurd. Ca si eu m-am saturat de astea absurde. Le-au mai incercat si altii cu mine si tot cu oistea in gard au dat. Deh... vina calului.
Rimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părți de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citește cu accent pe "e". Are voie.
O poezie in care detaliile fac jocul, povestea credibila. O poezie de o frumusete si, in acelasi timp, tristete - cel de pe urma frig, nordul in umbre - greu de privit (sau poate tocmai de aceea ne place atat, pentru tristete?!) Ma gandesc la zapisul acela... cred ca e un mesager care nu aduce niste vesti, nici scrisori. Am sau n-am dreptate, Vladimir?
Un text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
Pentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
Alma, Vladimir, foto se numește "aperception" de magali. Cred că fiecare vede aici ceea ce este scris în nașterea lui. Vladimir la tine a ajuns și mesajul îngerului. Mulțumesc pentru cum ați primit, la început (A) și sfârșit (V) de august, darul.
Remarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
Mai mereu când reușiți să vă smulgeți dintr-un registru lirico-modernist si să abordați poezia momentului pe de-a dreptul, textele d-voastră au un soi de vibrație ciuată, pitită printre rânduri. Ceea ce nu prea întâlnesc în alte scrieri albe. Nici nu sunt fan acestor scrieri,.dar totuși... O zi bună!
"Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul e aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toții, o excepție inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care și Budha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine, și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Suntem prea obligați față de geniul lui și față de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet.” (Emil Cioran – “Schimbarea la față a României”)
Cam așa aș putea defini vorbele acestui geniu pustiu al Hermeneiei care ne tămaduiește durerile existențiale tot mai des cu prostia sa devenită proverbială. Cuvântul 'alegeri' are cel puțin două înțelesuri, unul este acela de 'opțiuni' când sintagma 'alegeri electorale' devine 'opțiuni electorale' și nu e pleonasm, dar și pe acela tocmai de 'optiuni ale electoratului', adica simplu 'alegeri' fie ele prezidentiale, parlamentare sau la uniunea scriitorilor filiala tecuci, situație în care devine un pleonasm mai ceva decât deja celebrul 'avansați înainte'.
În plus textul n-are sare, n-are piper, n-are nerv gazetăresc de niciun fel. Ce revistă? Care revistă? Mă plictisesc citindu-l mai ceva ca la ora de educație cetățenească din liceul din epoca de tristă amintire când mi se spunea ce e rău și ce e bine în trei propoziții simple, și alea cam dezarticulate.
din învățăturile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel către animalul spiritual iată mi-am zis oul primordial își țese coaja iată mi-am zis stau ascuns între coperțile istoriei de frica sunetelor galopând prin urechi înaintea lui buonaparte nu mai e loc să te dai la o parte nu mai e loc să o iei înapoi peste oraș, iapa împăratului, cabrată, mușcă din ou secundele țipă iată mi-am zis absolutul călare
de aici pleacă misterul. nu e domeniul meu pentru a evidenția nuanțele de nu știu cum îmbinate cu altele de nu știu ce, așa că o să fac o încălcare de regulament și o să evidențiez experimentul tău pur și simplu pentru că mi-a plăcut dincolo de cunoștințele mele. sancționează-mă! (vor veni specialiștii cândva)
Multă prospețime în această proză! " lăsând să cadă fuioare de ploaie nevăzută... ne-am așezat toți așteptând să plecăm într-o poveste...", scriere curată în care amintirile sunt pe jumătate fluturi, pe jumătate corăbii! Nu am înțeles de ce ai preferat litera mică la începutul propozițiilor!
Cred că e prima poezie semnată de tine. Sau, cel puţin, prima pe care o citesc eu. Din acest pdv, e ok.
În proză, deşi nu am lăsat prea multe semne, te-am citit de foarte multe ori.
eu am banuit ca andu glumeste. tot e pus pe șotii in ultima per. cred ca suntem destul de maturi si de constienti de ceea ce facem si de ceea ce trebuie facut. a proceda machiavelic e ok, dar aici nu traim in florenta sau in cine stie ce stat mai mult sau mai putin liber. dimpotriva. daca hermeneia are o reputatie (ca sa nu spun avea) ea consta tocmai in respectul fata de celalalt, un celalalt care poate gresi dar care poate lua hotararea cea mai buna atat pt el cat si pentru ceilalti. fiecare membru al hermeneii ar trebui sa se simta nu neaparat ca acasa, sau ca pe strada, ci mai degraba ca intr-o sala de lectura, adica atent si in acelasi timp important.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Emil, mulțumesc pentru interpretare și semn. E un text care i se adresează unui autor de pe un alt site, textul e un fel de răspuns adresat celui cu care avusesem o dispută. Oricum, pasajul vizat de tine, s-a dorit a fi mai degrabă unul ironic.
Mulțumesc de trecere și
scuze pentru răspunsul întârziat
(abia acum observasem comentariul tău).
Eugen.
pentru textul : Leii de doi bani și masajul cardiac intern. deVersurile acestea: "Se uită parcă în oglinda unei fântâni Și își bea din ochii cu care privesc." ...nu cred ca se potrivesc gramatical cu cele precedente lor. Primele trei strofe sint destul de reusite in umila mea parere. Ultimele doua sint total aiurea. Nici nu se potrivesc cu cele precedente lor dar nici ca strofe de sine statatoare nu au absolut nimic poetic. Scuze, daca te-a deranjat opinia mea.
pentru textul : Rugă secundă deMda, Andule, iti dau dreptate. Ma gandesc la o alta varianta, mai "comestibila":) cu mult respect Ion Nimerencu
pentru textul : apartament cu 4 camere demi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
pentru textul : Perpetuum robia deTextul (tip fantasy short stories) m-a trimis la un sf "The butterfly effect" și la Albert Einstein: "God doesn't play dice" (Dumnezeu nu joacă zaruri). Cred că ar putea fi ilustrat perfect de aalizeei.
pentru textul : Meditație deu n tex t sin istru si lip sit com plet de ins pira tie o pale ashka lit erara bun ade arunkt un phel de e a scr ie doar k sa skrii te plicti shi vrei sa pari desh tept de fapt desteapta ceea ce e ace lasi bool schiit bul skit Parerea mea e ca Luminita Suse si-a pierdut de tot insipratia si scrie doar cu semnatura dar nu e bai unora li se intampla asta periodic. Profetul mi-e clar, acorda penite dintr-un reflex de tip pavlov acestei pseudo-poete de la care nu am mai citit un text de o semi-vesnicie. Andu
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice deMulțumesc Tincuța. Da, cam așa ceva, tristă și veselă, veselă și tristă, ca opalul, ca viața! O poveste ușoară, pentru copii, o poveste grea, pentru adulți. Aș spune mai curînd o poveste a adaptabilității la condițiile de mediu. Cu bine, draga mea.
pentru textul : Meduza și luna albastră de:) crezi bine, țărcălan e cearcăn. am mai schimbat ceva din poem, poate am s-o mai fac pe parcurs pana o sa ma declar mulțumit cu forma finală.
pentru textul : sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul demulțumesc
Domnu' Sixtus imi pare rau. Ce sa spun... Incearca si dumneata altceva. De exemplu un dialog care sa nu fie absurd. Ca si eu m-am saturat de astea absurde. Le-au mai incercat si altii cu mine si tot cu oistea in gard au dat. Deh... vina calului.
pentru textul : Euridice deRimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părți de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citește cu accent pe "e". Are voie.
pentru textul : Fi-va mie deO poezie in care detaliile fac jocul, povestea credibila. O poezie de o frumusete si, in acelasi timp, tristete - cel de pe urma frig, nordul in umbre - greu de privit (sau poate tocmai de aceea ne place atat, pentru tristete?!) Ma gandesc la zapisul acela... cred ca e un mesager care nu aduce niste vesti, nici scrisori. Am sau n-am dreptate, Vladimir?
pentru textul : suflete dezlegate deUn text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi dePentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
Alma, Vladimir, foto se numește "aperception" de magali. Cred că fiecare vede aici ceea ce este scris în nașterea lui. Vladimir la tine a ajuns și mesajul îngerului. Mulțumesc pentru cum ați primit, la început (A) și sfârșit (V) de august, darul.
pentru textul : epistolă din nașterea ta deRemarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
pentru textul : salonul 22 deAndu, e un poem static intr-adevar mersi de trecere
pentru textul : vineri denu crezi?
pentru textul : Ziua giocondului deMai mereu când reușiți să vă smulgeți dintr-un registru lirico-modernist si să abordați poezia momentului pe de-a dreptul, textele d-voastră au un soi de vibrație ciuată, pitită printre rânduri. Ceea ce nu prea întâlnesc în alte scrieri albe. Nici nu sunt fan acestor scrieri,.dar totuși... O zi bună!
pentru textul : povestea sirenei cu gîtul gros de"Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul e aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toții, o excepție inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care și Budha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine, și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Suntem prea obligați față de geniul lui și față de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet.” (Emil Cioran – “Schimbarea la față a României”)
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deMultumesc de trecere, comentariu si penita. Chiar este experiment... Ialin
pentru textul : Epilog... deCam așa aș putea defini vorbele acestui geniu pustiu al Hermeneiei care ne tămaduiește durerile existențiale tot mai des cu prostia sa devenită proverbială. Cuvântul 'alegeri' are cel puțin două înțelesuri, unul este acela de 'opțiuni' când sintagma 'alegeri electorale' devine 'opțiuni electorale' și nu e pleonasm, dar și pe acela tocmai de 'optiuni ale electoratului', adica simplu 'alegeri' fie ele prezidentiale, parlamentare sau la uniunea scriitorilor filiala tecuci, situație în care devine un pleonasm mai ceva decât deja celebrul 'avansați înainte'.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deÎn plus textul n-are sare, n-are piper, n-are nerv gazetăresc de niciun fel. Ce revistă? Care revistă? Mă plictisesc citindu-l mai ceva ca la ora de educație cetățenească din liceul din epoca de tristă amintire când mi se spunea ce e rău și ce e bine în trei propoziții simple, și alea cam dezarticulate.
îi stă bine poemului sub acest aer de ingenuitate. cred că puteai să continui. sfârșit cu două tăișuri. poate să placă sau sa nu.
pentru textul : cîntec de legănat grîul dedin învățăturile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel către animalul spiritual iată mi-am zis oul primordial își țese coaja iată mi-am zis stau ascuns între coperțile istoriei de frica sunetelor galopând prin urechi înaintea lui buonaparte nu mai e loc să te dai la o parte nu mai e loc să o iei înapoi peste oraș, iapa împăratului, cabrată, mușcă din ou secundele țipă iată mi-am zis absolutul călare
pentru textul : tăceri dede aici pleacă misterul. nu e domeniul meu pentru a evidenția nuanțele de nu știu cum îmbinate cu altele de nu știu ce, așa că o să fac o încălcare de regulament și o să evidențiez experimentul tău pur și simplu pentru că mi-a plăcut dincolo de cunoștințele mele. sancționează-mă! (vor veni specialiștii cândva)
pentru textul : if you go away deInteresant... "acest glas ce nu vrea să se stingă până nu-l vei auzi" - partea aceasta are forta de a exista chiar despartita de construct.
pentru textul : Ultima strigare de"atunci e rîndul meu să ies tiptil
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate depe vîrful degetelor
și să plec
la servici"
Mulțumesc, Marina, de primirea caldă. Mă bucur să întâlnesc aici prieteni vechi și noi în ale versului.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deMultă prospețime în această proză! " lăsând să cadă fuioare de ploaie nevăzută... ne-am așezat toți așteptând să plecăm într-o poveste...", scriere curată în care amintirile sunt pe jumătate fluturi, pe jumătate corăbii! Nu am înțeles de ce ai preferat litera mică la începutul propozițiilor!
pentru textul : vârtelnița de aur deCred că e prima poezie semnată de tine. Sau, cel puţin, prima pe care o citesc eu. Din acest pdv, e ok.
pentru textul : Defrişare deÎn proză, deşi nu am lăsat prea multe semne, te-am citit de foarte multe ori.
problema nu stă în lopată
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! denici în roboții de pe Marte
ci-n aceeași veche pată
pe creier... plus lipsă de carte!
eu am banuit ca andu glumeste. tot e pus pe șotii in ultima per. cred ca suntem destul de maturi si de constienti de ceea ce facem si de ceea ce trebuie facut. a proceda machiavelic e ok, dar aici nu traim in florenta sau in cine stie ce stat mai mult sau mai putin liber. dimpotriva. daca hermeneia are o reputatie (ca sa nu spun avea) ea consta tocmai in respectul fata de celalalt, un celalalt care poate gresi dar care poate lua hotararea cea mai buna atat pt el cat si pentru ceilalti. fiecare membru al hermeneii ar trebui sa se simta nu neaparat ca acasa, sau ca pe strada, ci mai degraba ca intr-o sala de lectura, adica atent si in acelasi timp important.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil dePagini