Vio, te rog să-mi permiți să îți spun că, atunci când te apuci să așterni pe hârtie (fie ea virtuală sau nu) ceva trebuie să faci o pauză de respirație. Ce este o pauză de respirație? Sunt mulți care să-ți răspundă la această întrebare, nu voi fi eu aceea care să o fac și nu aici.
Apoi vei scrie din ce în ce mai bine, crede-mă pe cuvânt.
Margas
Textul mi-a plăcut, este inovator, repetiția este folosită într-un mod inteligent.
Neliniar descriptiv, te poartă prin mai multe versiuni ale percepției, avem aici mai multe realități și asta desigur că mie, cel puțin, îmi place.
O apreciere specială pentru strofa finală... un pilon pe care s-ar putea re-scrie, pivota întreg poemul, într-o altă cheie.
da Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii atribui valente ce tin de o rostire pretentioasa, mai putin lirica...
cred ca stii ce vreau sa spun.
"n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor", mie imi suna mai mult a discurs politic decat poetic, o spun cu zambetul de rigoare pentru ca stiu ca nu o sa schimbi nimic, dar acolo am simtit eu ca poezia isi pierde un pic tonul senin-ironic.
ganduri bune!
ţi-a reuşit să dai echilibru stării şi să-i defineşti obiectivele, nici mai puţin, tu eşti cheia, ai completat cu ce trebuie completat sau controlat, chiar dacă nu te mai interesează nimic (mi se întâmplă şi mie des).
Ela, îmi cer scuze pentru că am scris pseudonimul tău de editor pe agonia.ro în loc de numele care apare pe volum. Am remediat, mulțumesc pentru vigilență. Te așteptăm oricând!
Djamal, nu numai ca nu citesti si nu comentezi textele nimanui dar incepi sa iti autocomentezi propriul text cu ceva ce nici comentariu nu este. Considera-te avertizat. La urmatoarea abatere se vor lua masuri concrete fata de acest gen de comportament.
Virgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)
Adriana, iti foarte multumesc :)
Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)
"Am trimis sufletul în patru zări să îmbrăţişeze pe toţi cei care nu au putut ajunge"
a ajuns şi la mine,vibrez şi eu alături de al tău.
ai redat cu multă emoţie o pagină de neuitat. îţi mulţumesc, simt că am fost acolo:)
felicitări!
Ce înseamnă să contempli nefericirea? Această mică mare imediată caldă cuminte nefericire, cea de lângă tine, din imediata ta apropiere. Din ceai. Să o contempli aplecându-te asupra micilor detalii care o acompaniază? Să o îneci în cuvinte alese, ori în scripturi? Să o pui față în față cu planurile nereușite, cu speranțele neizbutite? Să o măsori cu "imensa" masă de bucătărie aruncată peste o "prăpastie de gheață"? Virgil Titarenco se luptă aici, se ia la trântă cu sentimentul nefericirii pe care îl intuiești în celălalt, nici măcar nu e al tău și parcă nu poți face nimic și cauți înțelesuri în ziduri, și-n zgrunțuri, în tăcerile zilelor mereu amânate și-n "nenorocita asta de primăvară". Ce poți să faci? Grecescul ποιέω nu înseamnă numai "a crea", "a produce", "a inventa", "a imagina", "a compune", ci înseamnă și "a face", "a fi eficace". Cât de eficace este poetul? Ei bine, poetul este cea mai minunată ființă pentru că face totul, tot ceea ce este omenește posibil: A Ș T E A P T Ă. Ce este fericirea? Poate că este blândețea cu care îți contempli propria nefericire. Ați auzit vreodată, când sunteți singuri, cum sună lingurița de farfurie? Sună altfel.
interesantă apariția asta animalieră din ultimele tale texte. mustangul, cerbul. te ispitește să te întrebi dacă este expresionism sau simbolism. interesantă și asocierea (un fel de echilibru dinamic) dintre ochi și dinți, dintre privire și mușcătură (oare dintre pasiv și activ, feminin - masculin, yin - yang). interesant
Sunt multe motive care pot impinge un om talentat, asa cum este Virgil Titarenco, sa scrie. Unul dintre cel mai proeminente poate fi tocmai acela al afirmarii, al manifestarii acestui talent. Un talent care nu se rezuma la "verb", la exprimarea prin intermediul cuvantului scris, ci se intinde si la acea meditatie sau contemplare care este caracteristica, asa cum spunea Plesu, "prezentei ingerului". Ceeace contrariaza insa la Virgil Titarenco este o anume dualitate, o aparenta contradictie care ma duce cu gandul la Bob Dylan care poate cele mai valoroase poeme (nu ma refer aici la muzica sa, nu stiu cati stiu ca el a fost facut cavaler al legiunii de onoare pentru contributia adusa in POEZIE) le-a creat ca rezultat al luptei interioare dintre originea sa evreiasca si religia sa crestina. Virgil Titarenco este un foarte bun manuitor al simbolisticii crestine fara sa fie neaparat un crestin... iar asta este remarcabil. Totul este sa ii citim textele de acest gen dar sa ii ignoram comentariile din subsol, acestea din urma fiind atat de seci si de lipsite de credinta incat sfarsesti prin a te intreba daca nu avem de-a face cu un altfel plagiat, nu unul literar, ci unul spiritual. Andu
un poem între tandrețea și grația jocului (nu numai poetic). există un stadiu al ingenuității care impresionează prin lipsa de stilizare sau printr-una aparte. sunt sigur că nu m-am lăsat înduioșat. pariem pe sinceritate?
îmi place felul în care realul si imaginarul se completeaza reciproc, uneori alternând, alteori topindundu-se într-un întreg indestructibil.
"aș vrea să îți spun
nu mai atinge nu mai atinge
corpul fizic aici este durerea
nu-mi trebuie oameni reali
care să mă compare cu mîinile lor
să mă mîngăie până la sânge
.
.
.
eu știu că și ție ți-a vândut cineva
o noapte
.......
cu oameni
ireali"
...iar moartea poate fi o recompensa atunci când urmeaza unei vieti inutile. atât ma pricep eu sa-ti spun despre un poem care m-a miscat. din toata inima -o penita.
@ trinity: luni eram in gara de nord si asteptam un tren. cind a venit pe primul vagon scria 1. Am crezut ca e vagonul meu, ca asa scria pe bilet. ei, in vagon se urcasera vreo 15 tigani. am intrebat controlorul daca era chiar vagonul meu. s-a uitat la bilet si a zis da. asta e locul tau. i-a dat pe tigani jos din tren. mi-am dat seama dupa aia ca vagonul 1 e de fapt clasa 1. si m-a amendat pentru asta. de ce-ti spun asta? daca antecomentatorul tau care se numeste margas e bobadil, atunci il inteleg. daca e intr-adevar marga stoicovici nu-i inteleg vehementa. oare chiar nu putem sa nu lasam semne acolo unde ne place? oare chiar chiar sintem asa de idioti incit sa ne hartuim pina nu mai avem aer?(si ma scuzi, dar eu cred sincer ca incasez, nu numai aici, niste polite de fost editor.)
câteva observații pertinente.
cărturarii pot avea tot felul de preocupări.
nu țin să lămuresc pe nimeni de nimic.
dacă eu vreau să fie cald universul în poezie atunci așa este.
ce sunt eu știu cei care mă cunosc nu cei care fac gălăgie și nu se joacă la scara lor.
când vorbești despre Tecuci eu mă retrag, e clar că aici ori ai mâncat odată o bătaie cruntă, sau ai fost refuzat de o femeie frumoasă, ori ai tu ceva amintiri neplăcute și nefericite pe aici din copilărie.
te mai aștept ca și până acum, măi minunatule!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu-mi place aici: " tu vii mă iubești în sărbători fără nume"
Finalul însă e foarte reuşit.
"se pune ceața și ninge mărunt pe marmurile din bellu
printre ierburi zăpada e o mireasă la braț cu tatăl ei" - fain, fain.
(poate ar putea lipsi "ei" - "la braţ cu tatăl").
pentru textul : în toate drumurile mele respinse denormal ca albastri:) multam!
pentru textul : de nicăieri teama deVio, te rog să-mi permiți să îți spun că, atunci când te apuci să așterni pe hârtie (fie ea virtuală sau nu) ceva trebuie să faci o pauză de respirație. Ce este o pauză de respirație? Sunt mulți care să-ți răspundă la această întrebare, nu voi fi eu aceea care să o fac și nu aici.
pentru textul : jurnalul meu deApoi vei scrie din ce în ce mai bine, crede-mă pe cuvânt.
Margas
Textul mi-a plăcut, este inovator, repetiția este folosită într-un mod inteligent.
pentru textul : Scrisoare deNeliniar descriptiv, te poartă prin mai multe versiuni ale percepției, avem aici mai multe realități și asta desigur că mie, cel puțin, îmi place.
O apreciere specială pentru strofa finală... un pilon pe care s-ar putea re-scrie, pivota întreg poemul, într-o altă cheie.
că se alege praful de noi
dar
prin iubire
s-au scuturat trei prafuri
din mine
ştergătoarele nu pot să facă faţă. voi nu aveţi spălătorii mecaniate la benzinărie?
fain.
pentru textul : odios plouă deMulțumesc de comentariu. Mă bucur să știu că poezia a plăcut.
pentru textul : Karma alunecă printre noi deda Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii atribui valente ce tin de o rostire pretentioasa, mai putin lirica...
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei decred ca stii ce vreau sa spun.
"n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor", mie imi suna mai mult a discurs politic decat poetic, o spun cu zambetul de rigoare pentru ca stiu ca nu o sa schimbi nimic, dar acolo am simtit eu ca poezia isi pierde un pic tonul senin-ironic.
ganduri bune!
ţi-a reuşit să dai echilibru stării şi să-i defineşti obiectivele, nici mai puţin, tu eşti cheia, ai completat cu ce trebuie completat sau controlat, chiar dacă nu te mai interesează nimic (mi se întâmplă şi mie des).
pentru textul : akedia deTi-as cere voie sa reproduc versiunea ta in engleza a textului meu aici, pe Hemeneia, dar si in revista online Egophobia in care public.
Iti raman profund indatorat pentru revelatia care mi-ai"revelat-o".
Gorun
pentru textul : Recuperarea Realului deEla, îmi cer scuze pentru că am scris pseudonimul tău de editor pe agonia.ro în loc de numele care apare pe volum. Am remediat, mulțumesc pentru vigilență. Te așteptăm oricând!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deSancho Panza: Observații pertinente, la țanc. mulțumesc
pentru textul : răcoare a dimineților de iunie demultumesc, Celestin.
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs deDjamal, nu numai ca nu citesti si nu comentezi textele nimanui dar incepi sa iti autocomentezi propriul text cu ceva ce nici comentariu nu este. Considera-te avertizat. La urmatoarea abatere se vor lua masuri concrete fata de acest gen de comportament.
pentru textul : Ceruri dee o încercare excelent de bine realizată. mie îmi place. ceea ce am spus e o constatare.
pentru textul : Despre Moise deVirgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)
Adriana, iti foarte multumesc :)
Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)
pentru textul : [REC] deși marmota?
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? de"Am trimis sufletul în patru zări să îmbrăţişeze pe toţi cei care nu au putut ajunge"
pentru textul : Virtualia în real dea ajuns şi la mine,vibrez şi eu alături de al tău.
ai redat cu multă emoţie o pagină de neuitat. îţi mulţumesc, simt că am fost acolo:)
felicitări!
modernist, fantastic, placut, original. un poem unicat care merită remarcat.
pentru textul : cântecul lui Abigail deEscher e preferatul meu. xilogravurile si litografiile lui au fost si sint superbe.
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă deCe înseamnă să contempli nefericirea? Această mică mare imediată caldă cuminte nefericire, cea de lângă tine, din imediata ta apropiere. Din ceai. Să o contempli aplecându-te asupra micilor detalii care o acompaniază? Să o îneci în cuvinte alese, ori în scripturi? Să o pui față în față cu planurile nereușite, cu speranțele neizbutite? Să o măsori cu "imensa" masă de bucătărie aruncată peste o "prăpastie de gheață"? Virgil Titarenco se luptă aici, se ia la trântă cu sentimentul nefericirii pe care îl intuiești în celălalt, nici măcar nu e al tău și parcă nu poți face nimic și cauți înțelesuri în ziduri, și-n zgrunțuri, în tăcerile zilelor mereu amânate și-n "nenorocita asta de primăvară". Ce poți să faci? Grecescul ποιέω nu înseamnă numai "a crea", "a produce", "a inventa", "a imagina", "a compune", ci înseamnă și "a face", "a fi eficace". Cât de eficace este poetul? Ei bine, poetul este cea mai minunată ființă pentru că face totul, tot ceea ce este omenește posibil: A Ș T E A P T Ă. Ce este fericirea? Poate că este blândețea cu care îți contempli propria nefericire. Ați auzit vreodată, când sunteți singuri, cum sună lingurița de farfurie? Sună altfel.
pentru textul : calypso deSebi, îţi multumesc pentru părerile tale sincere, dar eu chiar din titlu sugerez o rupere de sens.
pentru textul : cândva dezbinând decâteva rânduri stângace, neîndemânatice, au determinat frumoasele voastre comentarii. mulțumesc. și da, sunt alături cu opinia Silviei, Cristina.
pentru textul : Cristina Ștefan - Cazier Incomplet deinteresantă apariția asta animalieră din ultimele tale texte. mustangul, cerbul. te ispitește să te întrebi dacă este expresionism sau simbolism. interesantă și asocierea (un fel de echilibru dinamic) dintre ochi și dinți, dintre privire și mușcătură (oare dintre pasiv și activ, feminin - masculin, yin - yang). interesant
pentru textul : Harul Ancuţei deSunt multe motive care pot impinge un om talentat, asa cum este Virgil Titarenco, sa scrie. Unul dintre cel mai proeminente poate fi tocmai acela al afirmarii, al manifestarii acestui talent. Un talent care nu se rezuma la "verb", la exprimarea prin intermediul cuvantului scris, ci se intinde si la acea meditatie sau contemplare care este caracteristica, asa cum spunea Plesu, "prezentei ingerului". Ceeace contrariaza insa la Virgil Titarenco este o anume dualitate, o aparenta contradictie care ma duce cu gandul la Bob Dylan care poate cele mai valoroase poeme (nu ma refer aici la muzica sa, nu stiu cati stiu ca el a fost facut cavaler al legiunii de onoare pentru contributia adusa in POEZIE) le-a creat ca rezultat al luptei interioare dintre originea sa evreiasca si religia sa crestina. Virgil Titarenco este un foarte bun manuitor al simbolisticii crestine fara sa fie neaparat un crestin... iar asta este remarcabil. Totul este sa ii citim textele de acest gen dar sa ii ignoram comentariile din subsol, acestea din urma fiind atat de seci si de lipsite de credinta incat sfarsesti prin a te intreba daca nu avem de-a face cu un altfel plagiat, nu unul literar, ci unul spiritual. Andu
pentru textul : a christmas tale deprima strofă are farmec. a doua se cam stinge în confuz. părerea mea
pentru textul : Închinare dePuteau lipsi substantivele în discuţie, era suficient verbul. Iar poezia rămânea aceeaşi - melancolic-dulceagă...
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deun poem între tandrețea și grația jocului (nu numai poetic). există un stadiu al ingenuității care impresionează prin lipsa de stilizare sau printr-una aparte. sunt sigur că nu m-am lăsat înduioșat. pariem pe sinceritate?
pentru textul : Mirose deîmi place felul în care realul si imaginarul se completeaza reciproc, uneori alternând, alteori topindundu-se într-un întreg indestructibil.
"aș vrea să îți spun
nu mai atinge nu mai atinge
corpul fizic aici este durerea
nu-mi trebuie oameni reali
care să mă compare cu mîinile lor
să mă mîngăie până la sânge
.
.
.
eu știu că și ție ți-a vândut cineva
o noapte
.......
cu oameni
ireali"
...iar moartea poate fi o recompensa atunci când urmeaza unei vieti inutile. atât ma pricep eu sa-ti spun despre un poem care m-a miscat. din toata inima -o penita.
pentru textul : kodak film de@ trinity: luni eram in gara de nord si asteptam un tren. cind a venit pe primul vagon scria 1. Am crezut ca e vagonul meu, ca asa scria pe bilet. ei, in vagon se urcasera vreo 15 tigani. am intrebat controlorul daca era chiar vagonul meu. s-a uitat la bilet si a zis da. asta e locul tau. i-a dat pe tigani jos din tren. mi-am dat seama dupa aia ca vagonul 1 e de fapt clasa 1. si m-a amendat pentru asta. de ce-ti spun asta? daca antecomentatorul tau care se numeste margas e bobadil, atunci il inteleg. daca e intr-adevar marga stoicovici nu-i inteleg vehementa. oare chiar nu putem sa nu lasam semne acolo unde ne place? oare chiar chiar sintem asa de idioti incit sa ne hartuim pina nu mai avem aer?(si ma scuzi, dar eu cred sincer ca incasez, nu numai aici, niste polite de fost editor.)
pentru textul : no new messages in your inbox decâteva observații pertinente.
pentru textul : fata din spatele ochelarilor decărturarii pot avea tot felul de preocupări.
nu țin să lămuresc pe nimeni de nimic.
dacă eu vreau să fie cald universul în poezie atunci așa este.
ce sunt eu știu cei care mă cunosc nu cei care fac gălăgie și nu se joacă la scara lor.
când vorbești despre Tecuci eu mă retrag, e clar că aici ori ai mâncat odată o bătaie cruntă, sau ai fost refuzat de o femeie frumoasă, ori ai tu ceva amintiri neplăcute și nefericite pe aici din copilărie.
te mai aștept ca și până acum, măi minunatule!
Pagini