...să fie, Marina. atent, Paul

aici am încercat să scriu nu numai despre timp, am creionat o imagine a sufletului și a timpului. despre timp s-a scris foarte mult, și se va mai scrie la fel de mult. eu am ales timpul sporadic, acel timp care poate fi încetinit undeva în interiorul nostru. un timp întrerupt, fragmentat, în artificii cu multe nuanțe… am citit undeva că percepția timpului ar fi neliniară, uneori ni se pare că zboară, alteori că trece foarte încet, că se scurge picătură cu picătură. în poemul de față, timpul este ca prima lecție pe bicicletă, prima experiență, când pedalezi într-o direcție, singur, când nu ai nevoie de carburant din exterior, atunci când interiorul tău devine ca o mașină a timpului. schimbi coordonatele, rămâne clipa ca unitate de măsură a luminii, “clipa dintre frunze se întinde la nesfârșit”. mulțumesc pentru timpul tău lăsat aici, Virgil. Madim

susținut relativ bine până la un moment dat (deși inegal), mi se pare că poemul se pierde în prea mult inefabil, își pierde din concentrare în ultima strofă.

În primul rând vă mulțumesc pentru faptul că v-ați aplecat asupra traducerii mele. Este o traducere la care țin în mod deosebit, am muncit foarte mult la ea (Mallarmé se traduce greu) și consider că mi-a ieșit bine. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spuneți despre traducerea de poezie, care este, într-adevăr o re-creare a textului original. În ceea ce privește versul la care vă referiți, aveți într-adevăr dreptate că sună mai puțin natural decât în franceză, motivul fiind faptul că, în română, ,,muziciană'' este un neologism și nu are și sensul ,,artist, interpret'', ca în franceză. Pe de altă parte, însă, varianta propusă de dumneavoastră, deși interesantă și foarte apropiată de sensul pe care l-a urmărit poetul în text, nu mi se pare (în contextul dat) mai potrivită decât soluția aleasă de mine. În primul rând, pentru că se pierde din muzicalitatea poeziei, care este primul lucru urmărit de mine atunci când fac o traducere. Eu consider (și nu cred că greșesc) că prima condiție pentru ca o poezie să fie bine tradusă, este ca ea să sune bine în limba în care este făcută. De aceea, reușita unei traduceri poate fi apreciată, în mare măsură, și de o persoană care nu știe neapărat limba din care se traduce și care nu este, în mod obligatoriu, expert în tehnica traducerii. Trebuie doar ca ea să aibă puțină cultură. Bineînțeles, pentru o analiză foarte competentă, trebuie mai mult. Revenind la traducerea mea, și la traduceri în general, trebuie spus că aproape întotdeauna se pierde ceva. Dar pierderile pot fi compensate. Și să știți că există și situații când o traducere sună mai bine decât originalul. Dar mă opresc aici cu comentariile mele și vă cer scuze dacă lectura lor v-a luat prea mult timp. În încheiere, vă rog să citiți (dacă doriți) și traducerile făcute de mine din Edgar Allan Poe (una am postat-o deja), întrucât la engleză vă pricepeți foarte bine (mai bine decât mine) și vă puteți spune o părere și mai avizată.

Paul,
ironic? puţin spus, e chiar băşcălios!

Nu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.

Foarte frumos. Am tras la sorți și am pierdut. O peniță. Numai că nu știu de unde. Nu am voie să acord penițe? Help!

da! stiu ca ii lipsesc diacriticele, nu stiu sa le folosesc, am o tastatura noua; voi invata totusi; multumesc de citire si incurajare; te mai astept.

amorf, continand o multime de inadverdente plecate din tendinta de exploatarea mistificatoare a "tertului inclus". A se vedea, printre altele si "Transdisciplinaritatea" lui Basarab Nicolescu (mult umflata si discutata pe la noi) cazuta in desuetudine prin alte parti. Care nu face nimic altceva decat sa propuna o reintoarecere la un fel de "modernism religios".

singura imagine care mi se pare cumva in plus (sau , mai bine zis, care ar putea fi reformulata) este "Jumătățile noastre de suflet puternice" In rest, un experiment reusit, pana la final. imi cer scuze ca nu voi lasa un comentariu elaborat langa penita aceasta, poate voi reveni mai traziu cu unul, insa o sa remarc poemul. acum.

Lea, spui ca: "Pe autor nu îl cunosc și nu înțeleg de ce l-aș aborda într-un alt context decît prin intermediul acestor comentarii." As fi de acord cu ce afirmi, daca nu te-ar contrazice prima ta interventie sub text, unde nu te adresai autorului (asta ar fi presupus o apelare la persoana a doua, directa), ci consiliului Hermenenei. Nici eu nu te cunosc, asta nu ma impiedica sa ma adresez TIE, cata vreme incerc sa port un dialog cu tine. "M-am referit la calitatea editor pe care o are și la conflictul de interese dintre această calitate și obiectivitatea cu care este privit textul său." Tot in numele obiectivitatii invocate te rugasem (nu iti cerusem, te rugasem...) sa exemplifici prin citate pasajele care ti s-au parut pornografice, profanatoare, etc. Nu ai facut-o si ai continuat cu acuzatiile. Cand faci un proces cuiva ( fie el si de intentie ), e bine sa ai niste argumente, altfel demersul va aluneca in derizoriu. "Avertismentul dat îmi amintește teribil de vremurile comuniste." Regretabila confuzie, Lea. Si tot regretabil este faptul ca unora inca le este greu sa inteleaga ca libertatea nu inseamna negarea tuturor regulilor. "Circ îi zice acum la opinie?" Opinia nu este circ. Insa modul in care o faci cunoscuta poate fi circ.

L-am scos eu din șantier. Sînt de acord cu Mariana cu privire la inițiale și la folosirea majusculelor. Știu că este laborios să modifici dar te rog să scoți majusculele folosite în întregimea cuvîntului(numelui). Sînt foarte deranjante.
În ce privește însă degajarea pe care ai făcut-o pe verticală am să o contrazic pe Mariana și am să spun că îmi place și este mai recomandabilă. Așa cum este textul acum cu rîndurile distanțate este mai ușor de citit ca scenariu.

Aveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
Una este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas

In prag de craciun poate ar fi bine sa-mi cer iertare pentru acel prea subtil typo. Poate ca am vrut sa lansez deocamdadaismul, poate ca nu, oricum ma mai gandesc. Andule, tu ce spui, sa da sau sa nu? Sensibilitatea ta literara aplicata face mult in situatii din astea.

Virgil, esti genial. Fara ironie! :)