Dragostea poate reînvia precum pasărea Phoenix dacă undeva în noi există un greiere care se roagă. Poem simplu construit în care se împletește tristețea și optimismul. Simplu și frumos.
reciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
Margas, poti crede in ce vrei. Poti crede chiar ca acest text iti e dedicat, asa cum a crezut altcineva. Pe mine ma amuza situatia unor oameni confuzi care se cred foarte importanti si se dau in stamba. Pe de alta parte e lucru bun faptul ca cineva strain de text se regaseste in el desi nu este vorba despre el.
Younger Sister, as fi curios sa vad cum argumentezi sintagma lirism neconformist. Pentru ca mie mi se pare un text manieristic si de un autobiografism sarcastic. Cineva mi-a reprosat dupa postare ca ar fi trebuit sa scot subtitlul pentru ca se subintelege din text. Raspunsul meu a fost ca numai repetitia obsesiva poate preintimpina greselile de interpretare. Multumesc oricum de semn, chiar daca am remarcat ca nu te numeri printre amatorii de acest gen. In plus, aici nu e vorba de specii literare, ci de stilul unui autor. Asta in opinia mea. Virgil, initial, am vrut sa incadrez textul la experiment pentru ca am incercat sa imbin genurile remarcate si de tine. In plus exista citeva chei in care ar trebui citit acest text, una dintre ele fiind exact moara numita suflet.
amanuntul asta nu merge, e total aiurea, e ca si cand Dunarea si-ar da mana intr-o aceeasi respiratie cu Pacificul.
eu as sari peste el si as spune:
uneori ne salutam zimbeste
la fel de indescifrabil ca intotdeauna
dar nu pot sa iti spun nimic
despre ce gandeste
şi aşa cum ştii
aceasta este de cele mai multe ori
neesenţial
pentru că ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
Dorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
Marina, nu înțeleg de ce nu publici un volum de poezii în franceză direct la Paris. Precis ai suficiente texte pentru un volum. Chiar e păcat, sunt frumoase, și cred că ar fi apreciate favorabil. Și așa poeții români sunt foarte slab cunoscuți peste hotare. Aranca vine de la Știma Lacurilor a lui Cezar Petrescu? Sunt curios. :)
/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
cand tampla devine locul gandului, iar gandul "harpon", poti spune linistit ca totul e in ordine, pentru ca ordinea nu mai conteaza:) carligul meu din tampla indica doar cuierul existentei in care agatam tot felu'... Fain gestul pictorului care dupa ce se lupta cu cate ceva, se retrage cativa pasi si priveste altfel. Daca am traduce gestul asta in actul scrisului, cred ca am realiza cate ceva. altfel spus, daca priveam din alt unghi, probabil as fi vazut si eu harponul:) Inca o data, multam de toate!
Cu riscul de a pare putin off-topic, tocmai revelarea Nimicului duce spre sesizarea totalitatii fintarii, deci Nimicul este primul pas, iar intrebarea lui Heideger este la inceputul textului sau(sa nu ii mai fac reclama) in decursul caruia ii si raspunde.Cat despre poezie am sa fiu impartial si sa afirm ca nu o inteleg, probabil nu am parte de "Sorge" ca sa fiu tot in tema. :) Cu mult respect, Sebastian
A trebuit sa micsorez poza si de aceea nu se mai vede scrisul bine. La poza nu as renunta pentru ca de la ea a pornit textul, hiperbata, de la singele de reptila blazata al primaverii citadine. Priveste norii, seara... Andu, daca zici tu ca versurile sint faine, atunci chiar ca a a meritat toata osteneala de a le scrie. Multumesc frumos de vizita, parerea ta este una dintre acelea care conteaza pentru mine foarte, foarte mult.
Ei, ce emoții am avut postând textul acesta. M-a chinuit și pe mine accentul. Dar ce zici, facem un compromis? schimb in "diștept", dar "înțăpător" sună ardelenește mai degrabă, parcă nu aș modifica.
Cel mai amuzant moment era să-i ascultăm conversând la cursurile de engleză. N-aș putea reda în scris, am făcut o mică tentativă deasupra, dar e palidă tare. :)
Acum stau să mă gândesc dacă să n-o de-moldovenizez pe Ada, ce e mai important, personajul sau lectura. Îți mulțumesc de părere. :)
"doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși" - Virgil, iata o Intrebare, aproape o "intrebare justa", cum spunea Eliade. Te pune pe ganduri...De ce? poate fiindca noi, oamenii, l-am ucis pe Dyonisos odata cu nasterea lui Orfeu? Ori nu l-am ucis, ci l-am dat deoparte, sa zaca prafuit intr-un colt, asemeni unei papusi dezarticulate? Dupa intrebarea asta, celelalte aproape ca nu-si mai au rostul...poate cu exceptia acesteia: "de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea" Ecaterina, Virgil nu compara cuvantul cu dervisii (oricum, cuvantul la care se referea el nu poate fi DECAT la singular) ci compara dervisii cu noi, oamenii astia moderni, care, in lipsa de...ploaie, ne risipim in averse de cuvinte inchipuindu-ne...creatori. Uitand ca Dumnezeu nu ne-a creat din orgoliu. Ma rog, e o interpretare - una din cele multe posibile, nu-i asa?
Război?! Domnule (vedeţi că încă vă domnesc) eu aş spune să lăsaţi ameninţările, că nu păreţi mai poet, mai critic sau mai subtil decât buldozerul. Vă rog, încă, să activaţi pe acest site conform cu regulamentul său!
Alina, ma dezamagesti. Tocmai ca nu este "exact un citat dintr-un comentariu anterior al" meu. Si am sa iti arat "mot a mot" pentru ca vad ca insisti in aceasta jenanta argumentare. Iata ce am scris eu: "dar ma tem ca ce ai remarcat tu sint doar o aflare in treaba" Iata ce ai scris tu: "tu consideri comentariile mele" Observi diferenta? Daca nu, hai sa iti explic, asa elementar. In expresia mea ma refeream la ceea ce ai remarcat tu in acel comentariu . Ceea ce spuneai tu se referea la comentariile mele , ceea ce implicit sugera ideea de mai multe (daca nu de toate). Ceea ce pur si simplu este, eufemistic vorbind, o rastalmacire, iar mai putin eufemistic, o minciunica. Eu zic sa fii, in cel mai bun caz, mai atenta cu ce afirmi, iar daca iti dai seama ca ai gresit, solutia cu cerutul de scuze e mai apreciata decit sa incepi sa dai din pedale inapoi. Nu de alta dar iti cam pierzi echilibrul.
eh, de asta-mi place mie sa-mi am dusmanii pe fata, evidenti si necenzurati; iar cind nu-i am, mi-i fac (nu ca mi-i fac dusmani, ci ca mi-i fac pe fata)
ai avut o serie intreaga care lovea (pe cind cu calul troian, inainte si dupa), mi-era dor de atmosfera aia. muzele sint cu tine :)
la fel, am cateva retineri privind nevoia de explicitare prezenta pe alocuri. insa, aici, ca in majoritatea textelor dvs, exista o logica clara a discursului, in limbaj specific, o atitudine proprie personajelor, care, fireste, sunt creionate dupa viziunea si trairea creatorului. mi a placut tema actuala, am zambit pe alocuri ( si eu zambesc), modul pisicher in care personajul principal pune o pb considerata de multi, cel putin la nivelul constiintei colective romanesti, si anume ca romanii sunt buni la iubit. am intalnit chiar ac idee sub forma unei teze mai mult sau mai putin poetice, cum ca am putea pune pb identitatii nationale in ac termeni. da, fireste ca divaghez in scopul unei cunoasteri autentice, practice. ca sugestie, as renunta la subtitlu. continuu sa va urmanesc, desigur, fie si peste granita. cea dintre haz si necaz, logic
parcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
pot face şi lucrul acesta. eu însămi am organizat un concurs acum ceva ani în urmă şi tocmai că ştiu că nu este deloc simplu cum poate părea dinafară.
repet, mi-ar plăcea ca hermeneia să aibă un concurs pe drept!
texte foarte bune şi bune sunt, slavă domnului.
cititorii şi-au dovedit acuitatea. juriul este competent. deci, ne aşteptăm cu toţii la cele mai valoroase trei texte să câştige.
are un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
Ioana, am eliminat cele două versuri. Mulțumesc foarte mult pentru părere, pentru îndrumare și pentru penița care vine să atenueze efectul altor comentarii. Îmi place mult de tot ce interpretare ai dat versurilor mele, (irisul cu petalele răsfrânte) este dovada fondului tău interior, pe care l- ai scos la iveală aici. Nici nu știu dacă eu am gândit așa de frumos ca tine. Aprecierea ta e cel mai frumos compliment pe ziua de azi. Pot să spun că te mai aștept cu alte recomandări și pe viitor?
ajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...
cred că dumneata, domnule poet, ești nehotarît. vei fi voind să-i privești ochii sub streșini/pleoape curate, cum la fel te vei fi temînd că o cantitate, fie ea și infinitezimală de fard, ar răpi din candoarea picaturilor de ploaie. de asta insiști că nu faci noduri. și da, îmi place ideea cum că femeia poet se citește pe verticală. adevăratul sens se descoperă a posteriori. fără ca asta să aibă vreo legătură cu ceva anume.
Un text greu pentru mine :) Cu elemente de decor predominant masculine, cu multe materiale grele ( piatră, şuruburi, magneţi etc :) ) Are o expresivitate care mă înspăimântă. Dacă asta s-a dorit, înseamnă că mijloacele folosite au fost cele mai potrivite. Vă felicit.
Atenţie la alăturarea ,,ca cea". Pe alocuri pare prea explicativ ( ex. versul ,,dar cioburile nu au căzut încă stau prin aer lângă ciori pe fire" ) Sunt doar nişte păreri sincere. Cu prietenie în cuvânt, Maria(na)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dragostea poate reînvia precum pasărea Phoenix dacă undeva în noi există un greiere care se roagă. Poem simplu construit în care se împletește tristețea și optimismul. Simplu și frumos.
pentru textul : Golgotă dereciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt desilviu, te mai astept. multumesc pentru lectura si semn.
pentru textul : aproape noapte pe grant deMargas, poti crede in ce vrei. Poti crede chiar ca acest text iti e dedicat, asa cum a crezut altcineva. Pe mine ma amuza situatia unor oameni confuzi care se cred foarte importanti si se dau in stamba. Pe de alta parte e lucru bun faptul ca cineva strain de text se regaseste in el desi nu este vorba despre el.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) depe cuvânt că știam și eu care-i spectrul solar, Nicodem! crede-mă! :)
tu elimină ce vrei... eu vreau toate „culorile” acasă. mulțumesc.
pentru textul : rogvaiv deYounger Sister, as fi curios sa vad cum argumentezi sintagma lirism neconformist. Pentru ca mie mi se pare un text manieristic si de un autobiografism sarcastic. Cineva mi-a reprosat dupa postare ca ar fi trebuit sa scot subtitlul pentru ca se subintelege din text. Raspunsul meu a fost ca numai repetitia obsesiva poate preintimpina greselile de interpretare. Multumesc oricum de semn, chiar daca am remarcat ca nu te numeri printre amatorii de acest gen. In plus, aici nu e vorba de specii literare, ci de stilul unui autor. Asta in opinia mea. Virgil, initial, am vrut sa incadrez textul la experiment pentru ca am incercat sa imbin genurile remarcate si de tine. In plus exista citeva chei in care ar trebui citit acest text, una dintre ele fiind exact moara numita suflet.
pentru textul : pentru liniștea dumneavoastră dedragă Paul, eu cred că voiai să răsfeți pe cineva și s-a întâmplat să fiu eu de gardă!...
glumesc. numai mulțumirile și reverența mea sunt serioase. ;)
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată de..."ne întîlnim
îşi scoate pudelul toy
prin oraş"
amanuntul asta nu merge, e total aiurea, e ca si cand Dunarea si-ar da mana intr-o aceeasi respiratie cu Pacificul.
eu as sari peste el si as spune:
uneori ne salutam zimbeste
pentru textul : despre dragoste numai de bine dela fel de indescifrabil ca intotdeauna
dar nu pot sa iti spun nimic
despre ce gandeste
şi aşa cum ştii
aceasta este de cele mai multe ori
neesenţial
pentru că ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
pentru textul : nimic despre Nimic deDorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
Marina, nu înțeleg de ce nu publici un volum de poezii în franceză direct la Paris. Precis ai suficiente texte pentru un volum. Chiar e păcat, sunt frumoase, și cred că ar fi apreciate favorabil. Și așa poeții români sunt foarte slab cunoscuți peste hotare. Aranca vine de la Știma Lacurilor a lui Cezar Petrescu? Sunt curios. :)
pentru textul : Cantilène de/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
pentru textul : Mama decand tampla devine locul gandului, iar gandul "harpon", poti spune linistit ca totul e in ordine, pentru ca ordinea nu mai conteaza:) carligul meu din tampla indica doar cuierul existentei in care agatam tot felu'... Fain gestul pictorului care dupa ce se lupta cu cate ceva, se retrage cativa pasi si priveste altfel. Daca am traduce gestul asta in actul scrisului, cred ca am realiza cate ceva. altfel spus, daca priveam din alt unghi, probabil as fi vazut si eu harponul:) Inca o data, multam de toate!
pentru textul : insomnie deCu riscul de a pare putin off-topic, tocmai revelarea Nimicului duce spre sesizarea totalitatii fintarii, deci Nimicul este primul pas, iar intrebarea lui Heideger este la inceputul textului sau(sa nu ii mai fac reclama) in decursul caruia ii si raspunde.Cat despre poezie am sa fiu impartial si sa afirm ca nu o inteleg, probabil nu am parte de "Sorge" ca sa fiu tot in tema. :) Cu mult respect, Sebastian
pentru textul : girovag al maculelor deCălin, te invidiez pentru că tu ai fost acolo iar eu nu. Sunt convins că a fost o întâlnire frumoasă.
cu stimă
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 deA trebuit sa micsorez poza si de aceea nu se mai vede scrisul bine. La poza nu as renunta pentru ca de la ea a pornit textul, hiperbata, de la singele de reptila blazata al primaverii citadine. Priveste norii, seara... Andu, daca zici tu ca versurile sint faine, atunci chiar ca a a meritat toata osteneala de a le scrie. Multumesc frumos de vizita, parerea ta este una dintre acelea care conteaza pentru mine foarte, foarte mult.
pentru textul : Jaded deEi, ce emoții am avut postând textul acesta. M-a chinuit și pe mine accentul. Dar ce zici, facem un compromis? schimb in "diștept", dar "înțăpător" sună ardelenește mai degrabă, parcă nu aș modifica.
Cel mai amuzant moment era să-i ascultăm conversând la cursurile de engleză. N-aș putea reda în scris, am făcut o mică tentativă deasupra, dar e palidă tare. :)
Acum stau să mă gândesc dacă să n-o de-moldovenizez pe Ada, ce e mai important, personajul sau lectura. Îți mulțumesc de părere. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (II) de"doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși" - Virgil, iata o Intrebare, aproape o "intrebare justa", cum spunea Eliade. Te pune pe ganduri...De ce? poate fiindca noi, oamenii, l-am ucis pe Dyonisos odata cu nasterea lui Orfeu? Ori nu l-am ucis, ci l-am dat deoparte, sa zaca prafuit intr-un colt, asemeni unei papusi dezarticulate? Dupa intrebarea asta, celelalte aproape ca nu-si mai au rostul...poate cu exceptia acesteia: "de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea" Ecaterina, Virgil nu compara cuvantul cu dervisii (oricum, cuvantul la care se referea el nu poate fi DECAT la singular) ci compara dervisii cu noi, oamenii astia moderni, care, in lipsa de...ploaie, ne risipim in averse de cuvinte inchipuindu-ne...creatori. Uitand ca Dumnezeu nu ne-a creat din orgoliu. Ma rog, e o interpretare - una din cele multe posibile, nu-i asa?
pentru textul : cîntec pentru ploaie deRăzboi?! Domnule (vedeţi că încă vă domnesc) eu aş spune să lăsaţi ameninţările, că nu păreţi mai poet, mai critic sau mai subtil decât buldozerul. Vă rog, încă, să activaţi pe acest site conform cu regulamentul său!
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deAlina, ma dezamagesti. Tocmai ca nu este "exact un citat dintr-un comentariu anterior al" meu. Si am sa iti arat "mot a mot" pentru ca vad ca insisti in aceasta jenanta argumentare. Iata ce am scris eu: "dar ma tem ca ce ai remarcat tu sint doar o aflare in treaba" Iata ce ai scris tu: "tu consideri comentariile mele" Observi diferenta? Daca nu, hai sa iti explic, asa elementar. In expresia mea ma refeream la ceea ce ai remarcat tu in acel comentariu . Ceea ce spuneai tu se referea la comentariile mele , ceea ce implicit sugera ideea de mai multe (daca nu de toate). Ceea ce pur si simplu este, eufemistic vorbind, o rastalmacire, iar mai putin eufemistic, o minciunica. Eu zic sa fii, in cel mai bun caz, mai atenta cu ce afirmi, iar daca iti dai seama ca ai gresit, solutia cu cerutul de scuze e mai apreciata decit sa incepi sa dai din pedale inapoi. Nu de alta dar iti cam pierzi echilibrul.
pentru textul : dana point I deeh, de asta-mi place mie sa-mi am dusmanii pe fata, evidenti si necenzurati; iar cind nu-i am, mi-i fac (nu ca mi-i fac dusmani, ci ca mi-i fac pe fata)
ai avut o serie intreaga care lovea (pe cind cu calul troian, inainte si dupa), mi-era dor de atmosfera aia. muzele sint cu tine :)
pentru textul : duşmanii dela fel, am cateva retineri privind nevoia de explicitare prezenta pe alocuri. insa, aici, ca in majoritatea textelor dvs, exista o logica clara a discursului, in limbaj specific, o atitudine proprie personajelor, care, fireste, sunt creionate dupa viziunea si trairea creatorului. mi a placut tema actuala, am zambit pe alocuri ( si eu zambesc), modul pisicher in care personajul principal pune o pb considerata de multi, cel putin la nivelul constiintei colective romanesti, si anume ca romanii sunt buni la iubit. am intalnit chiar ac idee sub forma unei teze mai mult sau mai putin poetice, cum ca am putea pune pb identitatii nationale in ac termeni. da, fireste ca divaghez in scopul unei cunoasteri autentice, practice. ca sugestie, as renunta la subtitlu. continuu sa va urmanesc, desigur, fie si peste granita. cea dintre haz si necaz, logic
pentru textul : Neveste la export deparcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
pentru textul : februarie deCorectează erorile - sunt de tot soiul. Apoi, click pe "atenţie editor".
Textul mi-a plăcut, chiar dacă e grăbit. Şi finalul e bun.
pentru textul : scleroză depot face şi lucrul acesta. eu însămi am organizat un concurs acum ceva ani în urmă şi tocmai că ştiu că nu este deloc simplu cum poate părea dinafară.
repet, mi-ar plăcea ca hermeneia să aibă un concurs pe drept!
texte foarte bune şi bune sunt, slavă domnului.
cititorii şi-au dovedit acuitatea. juriul este competent. deci, ne aşteptăm cu toţii la cele mai valoroase trei texte să câştige.
succes!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultate vot de popularitate deare un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
pentru textul : BJ şi inima de clovn de"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
bobadil are dreptate
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deIoana, am eliminat cele două versuri. Mulțumesc foarte mult pentru părere, pentru îndrumare și pentru penița care vine să atenueze efectul altor comentarii. Îmi place mult de tot ce interpretare ai dat versurilor mele, (irisul cu petalele răsfrânte) este dovada fondului tău interior, pe care l- ai scos la iveală aici. Nici nu știu dacă eu am gândit așa de frumos ca tine. Aprecierea ta e cel mai frumos compliment pe ziua de azi. Pot să spun că te mai aștept cu alte recomandări și pe viitor?
pentru textul : dincolo deajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...
pentru textul : memento decred că dumneata, domnule poet, ești nehotarît. vei fi voind să-i privești ochii sub streșini/pleoape curate, cum la fel te vei fi temînd că o cantitate, fie ea și infinitezimală de fard, ar răpi din candoarea picaturilor de ploaie. de asta insiști că nu faci noduri. și da, îmi place ideea cum că femeia poet se citește pe verticală. adevăratul sens se descoperă a posteriori. fără ca asta să aibă vreo legătură cu ceva anume.
pentru textul : femeia poet deUn text greu pentru mine :) Cu elemente de decor predominant masculine, cu multe materiale grele ( piatră, şuruburi, magneţi etc :) ) Are o expresivitate care mă înspăimântă. Dacă asta s-a dorit, înseamnă că mijloacele folosite au fost cele mai potrivite. Vă felicit.
pentru textul : portret cu cioc şi cârtiţe deAtenţie la alăturarea ,,ca cea". Pe alocuri pare prea explicativ ( ex. versul ,,dar cioburile nu au căzut încă stau prin aer lângă ciori pe fire" ) Sunt doar nişte păreri sincere. Cu prietenie în cuvânt, Maria(na)
Pagini