Paul, dacă încerci să te pui în pielea personajului... ele nu gândesc cu ghilimele, dar am priceput eu unde bați, așa că m-am cam "comformat", alegând o soluție de compromis, atâta vreme cât citatul e citat și nu numai. Bucuria e de partea aceasta. Cum spuneam, reacționez mai bine la critică decât în fața aprecierii. Dar bucuria este: proza e mai ingrată... Virgil, mulțumesc de explicație, asta îmi și doresc să se întâmple...
doar soarele îmi va arde părul
cu o placă încinsă'
Eu una nu știu ce să cred, acesta este un poem sau o metaforizare a unei ședințe de coafor la care ți se flutură.
Lipsit de substanță, poemul se revarsă în fața ochilor cititorilor plin de niște prețiozități de bazar, împiedicat de însăși metafizica pe care ar dori, vezi Doamne, să o adore.
Limbajul poetic este și el perfectibil.
Un poem care, dacă nu ar fi fost scris așa, ar fi păstrat o șansă de a fi re-scris cu totul altfel.
Am sa incep prin a critica titlul... cred ca prea ai vrut sa sara in ochi acel dupa, depasirea conditiei initiale... cred ca simplu ... metamorfoza... cuprindea toate sensurile. Apoi genul acesta de inceput, ca o definitie relativ incompleta, racordata doar la prezentul celui care citeste mi se pare ca are prea putina forta sugestiva, chiar daca versurile urmatoare tind sa echilibreze. Mi-au placut: "cerul e un plămân înnegrit de funinginea jertfelor"; "un corb ciugulește ochii luminii"... desi aici paradoxul este poate prea cautat, prea manifest. In ultima strofa parca era vorba despre un alt cuvant... populata... tu ai pus "încrustată" care suna si mai aiurea... daca e sa fim putin mai liberali si sa ne gandim la unele dintre miturile genezei ai putea scrie fara frica "copuleaza". Ce nu mi-a placut: 1. renunti prea usor la primul nivel al lecturii, nu-i prea exploatezi posibilitatile de sugestie primara 2.utilizezi inca expresii deja uzate din punct de vedere literar 3.te folosesti de formule compuse in care puterea cuvintelor din acestea se pierde ... "cenușa cărților arse", "alveole de credințe sticloase", "protoplasmă fecundată de umbre". 4. am si eu rezerve fata de buza aceea de lup... nu stiu cum sa o apuc... e clar vorba despre instincte primare, despre lumea aceea in alb si negru dar buza trimite la o altfel de sexualitate, chiar si asa asezata acolo ca un soi de perdea, ca un himen. In concluzie... textul este inferior altor creatii pe care le-am citit in pagina ta... pare lucrat insa n-a fost sa fie inspiratie. Am si eu un text despre care i-am spus lui Virgil ca l-am postat ca sa nu ma mai bantuie:)
liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei... așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate... imagini frumoase,Diana Suciu o poezie frumoasă george ioniță
Întotdeauna când citesc un poem de al tău, mă aștept ca versul următor să mă surprindă și chiar așa se întâmplă: ori printr-o construcție inedită, ori printr-o idee, ori prin empatia pe care o transmiți față de oameni aflați în diferite stări, ori prin anumite doze de vulnerabilitate.
Asta s-a întâmplat și cu acest poem.
Remarc: „omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
ascultă cum ies ghimpii în trandafiri
și schimbă numele zilelor în cifre” (mi-a plăcut repetarea primului vers)
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
e tot mai mult precum prunele spre iarnă
nu mai poate vorbi doar amestecă sunete
care spre dimineață par miere”
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
știe să iubească atât de frumos frica”
Este și ceva care nu mi-a plăcut, știi tu ce :)
Titlul este foarte sugestiv; totuși, parcă aș scrie „Patul ca o gondolă”
O primăvară veselă fără game minore! (apropo de clapa neagră :) )
...eu afirm: scriitorii sunt liberi a-și semna textele cum vor ei , chiar majusculele fiind neglijate de către unii. Eu cunosc această lume ca fiind departe de șabloane[oare nu a devenit un șablon chestiunea cu prenumele înaintea numelui? (la urma urmei, ce-mi pasă mie, scriitor de valoare, cum semnează semenul meu?!!)]... asta ca un exordiu al comentariului meu pe text. pentru: apoi despletindu-te tu și cu mine,/ în aceeași blândă stupoare...sunt ovalul din cosmosul tău,/ aceeași sonoră pornire/ ce-o cresc cerbii-n păduri, în înalt... Îmi desfac imaginea-n palmă, cât și pentru ideea prefigurată dintru începutul poeziei... continuată mai apoi subtil... Sunt aici așezând geometriile in emisfere: sus culorile, jos sunetele,... cuvintele mele de bine și de lumină. Și cum spui tu: "sus culorile":), acestea au fost sunetele.
Cristina, îți mulțumesc pentru mâna întinsă! Cred că e nobil gestul tău, iar eu nu pot uita căldura cu care am fost primit pe lira. Am șters pentru totdeauna câteva poeme care nu mă reprezintă! Ai respectul și prietenia mea!
Andrei, meritul este al tău, pentru că am fost și eu, pentru câtva timp, atlant împreună cu tine!
Vă doresc o seară plăcută!
superb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
Buko spune că dacă e să fie mulţimea genială la ceva atunci e genială în ură. ca norul de lăcuste. ca strechea. ca o cucută. asta apropo de nesuferiţi. în altă parte, acelaşi Buko, împuşcă la grămadă o demonstraţie care urla love, love, love!... în numele lipsei de dragoste, spune el şi al dreptului lui fundamental de a nu iubi. ambele atitudini frizează demenţa, e clar. toată treaba e că aceea a lui Buko e cu stail. pe scurt, Căline, ce spui tu aici are stil şi finesse...:)
felicitări om bun!
dar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
Mă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.
mi se pare onorabila schimbarea numelui cenaclului anul acesta, dar e fireasca si pastrarea brandului, cu atat mai mult cu cat va fi mentinut. propun "Cenaclul Virtualia - in memoriam Mihai Leoveanu" sau fara "in memoriam". iar ideea cu premiul Mihai Leoveanu este excelenta. oricum, felicitari pentru cenaclu si sa iasa cel putin la fel de bine ca pana acum! "cu care am născut și am crescut (...)"?
excelentă prima observație, Cristina. Cu cea de-a doua însă nu sînt de acord. În primul rînd pentru că sugestia ta (liniște și tăcere) ar sugera pleonasm. Iar în al doilea rînd pentru că în intenția mea s-a vrut acea ”punte” și distincție în același timp între liniște și tăcere. Liniște și tăcere care în esența lor semantică sînt două lucruri diferite și tocmai aici există una din mizele textului. Dar nu am să continui să mai comentez mai mult pentru că probabil nu se cade.
Dar sugestia eliminării lui „ca” este excelentă.
Este o incalcare a Regulamentului sau Katya Kelaro il publica pe Andrei Moldovan: "un Koncept Andrei Moldovan, artist român"?? Ati inceput sa ma plictisiti, doamna Kelaro.
Lucian, poate ca ai dreptate, poate ca nu. Poate ca unii vor simti miros de liliac citind volumul domnului Graunfels...insa comentariul tau miroase clar a putred. Te-as ruga sa fii mai atent, pe viitor, in ce priveste opiniile pe care le enunti in acest spatiu. Deocamdata, pentru aceasta..."apreciere" neargumentata, considera-te avertizat.
înseamnă că ai înțeles total greșit precizarea regulamentului. oricum eu am obosit ca să mai explic. și ceva îmi spune că problema nu își are originea la emițător.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Paul, dacă încerci să te pui în pielea personajului... ele nu gândesc cu ghilimele, dar am priceput eu unde bați, așa că m-am cam "comformat", alegând o soluție de compromis, atâta vreme cât citatul e citat și nu numai. Bucuria e de partea aceasta. Cum spuneam, reacționez mai bine la critică decât în fața aprecierii. Dar bucuria este: proza e mai ingrată... Virgil, mulțumesc de explicație, asta îmi și doresc să se întâmple...
pentru textul : Tunel de liniște de'și părul ei blond să fluture în vânt
Iar părul ei o să fluture în vânt
doar soarele îmi va arde părul
cu o placă încinsă'
Eu una nu știu ce să cred, acesta este un poem sau o metaforizare a unei ședințe de coafor la care ți se flutură.
pentru textul : air on a string deLipsit de substanță, poemul se revarsă în fața ochilor cititorilor plin de niște prețiozități de bazar, împiedicat de însăși metafizica pe care ar dori, vezi Doamne, să o adore.
Limbajul poetic este și el perfectibil.
Un poem care, dacă nu ar fi fost scris așa, ar fi păstrat o șansă de a fi re-scris cu totul altfel.
Am sa incep prin a critica titlul... cred ca prea ai vrut sa sara in ochi acel dupa, depasirea conditiei initiale... cred ca simplu ... metamorfoza... cuprindea toate sensurile. Apoi genul acesta de inceput, ca o definitie relativ incompleta, racordata doar la prezentul celui care citeste mi se pare ca are prea putina forta sugestiva, chiar daca versurile urmatoare tind sa echilibreze. Mi-au placut: "cerul e un plămân înnegrit de funinginea jertfelor"; "un corb ciugulește ochii luminii"... desi aici paradoxul este poate prea cautat, prea manifest. In ultima strofa parca era vorba despre un alt cuvant... populata... tu ai pus "încrustată" care suna si mai aiurea... daca e sa fim putin mai liberali si sa ne gandim la unele dintre miturile genezei ai putea scrie fara frica "copuleaza". Ce nu mi-a placut: 1. renunti prea usor la primul nivel al lecturii, nu-i prea exploatezi posibilitatile de sugestie primara 2.utilizezi inca expresii deja uzate din punct de vedere literar 3.te folosesti de formule compuse in care puterea cuvintelor din acestea se pierde ... "cenușa cărților arse", "alveole de credințe sticloase", "protoplasmă fecundată de umbre". 4. am si eu rezerve fata de buza aceea de lup... nu stiu cum sa o apuc... e clar vorba despre instincte primare, despre lumea aceea in alb si negru dar buza trimite la o altfel de sexualitate, chiar si asa asezata acolo ca un soi de perdea, ca un himen. In concluzie... textul este inferior altor creatii pe care le-am citit in pagina ta... pare lucrat insa n-a fost sa fie inspiratie. Am si eu un text despre care i-am spus lui Virgil ca l-am postat ca sa nu ma mai bantuie:)
pentru textul : (meta)morfoze deliniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei... așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate... imagini frumoase,Diana Suciu o poezie frumoasă george ioniță
pentru textul : femei deÎntotdeauna când citesc un poem de al tău, mă aștept ca versul următor să mă surprindă și chiar așa se întâmplă: ori printr-o construcție inedită, ori printr-o idee, ori prin empatia pe care o transmiți față de oameni aflați în diferite stări, ori prin anumite doze de vulnerabilitate.
Asta s-a întâmplat și cu acest poem.
Remarc:
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
ascultă cum ies ghimpii în trandafiri
și schimbă numele zilelor în cifre” (mi-a plăcut repetarea primului vers)
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
e tot mai mult precum prunele spre iarnă
nu mai poate vorbi doar amestecă sunete
care spre dimineață par miere”
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
știe să iubească atât de frumos frica”
Este și ceva care nu mi-a plăcut, știi tu ce :)
Titlul este foarte sugestiv; totuși, parcă aș scrie „Patul ca o gondolă”
O primăvară veselă fără game minore! (apropo de clapa neagră :) )
pentru textul : patul în formă de gondolă depentru că nu toată lumea știe. that's the point. există riscul unei „contextualizări confuzatoare(sic!)”
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir de...eu afirm: scriitorii sunt liberi a-și semna textele cum vor ei , chiar majusculele fiind neglijate de către unii. Eu cunosc această lume ca fiind departe de șabloane[oare nu a devenit un șablon chestiunea cu prenumele înaintea numelui? (la urma urmei, ce-mi pasă mie, scriitor de valoare, cum semnează semenul meu?!!)]... asta ca un exordiu al comentariului meu pe text. pentru: apoi despletindu-te tu și cu mine,/ în aceeași blândă stupoare...sunt ovalul din cosmosul tău,/ aceeași sonoră pornire/ ce-o cresc cerbii-n păduri, în înalt... Îmi desfac imaginea-n palmă, cât și pentru ideea prefigurată dintru începutul poeziei... continuată mai apoi subtil... Sunt aici așezând geometriile in emisfere: sus culorile, jos sunetele,... cuvintele mele de bine și de lumină. Și cum spui tu: "sus culorile":), acestea au fost sunetele.
pentru textul : Ochiu-mi mândru că te poate privi deNu a vazut - erata.
pentru textul : scrisori imaginare III deionut, cat de amuzant voi mai fi cand iti voi marturisi ca ma vand scump? scump, dom`le, scump
pentru textul : crucile decorectie. "nu le-au lăsat indiferente" se va citi "nu le-a lăsat indiferente".
pentru textul : Euridice deCristina, îți mulțumesc pentru mâna întinsă! Cred că e nobil gestul tău, iar eu nu pot uita căldura cu care am fost primit pe lira. Am șters pentru totdeauna câteva poeme care nu mă reprezintă! Ai respectul și prietenia mea!
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida deAndrei, meritul este al tău, pentru că am fost și eu, pentru câtva timp, atlant împreună cu tine!
Vă doresc o seară plăcută!
superb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deBuko spune că dacă e să fie mulţimea genială la ceva atunci e genială în ură. ca norul de lăcuste. ca strechea. ca o cucută. asta apropo de nesuferiţi. în altă parte, acelaşi Buko, împuşcă la grămadă o demonstraţie care urla love, love, love!... în numele lipsei de dragoste, spune el şi al dreptului lui fundamental de a nu iubi. ambele atitudini frizează demenţa, e clar. toată treaba e că aceea a lui Buko e cu stail. pe scurt, Căline, ce spui tu aici are stil şi finesse...:)
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului defelicitări om bun!
P.S. Și când spun 'fără să bage mâna să verifice' nu mă refer deontologic, ci escatologic.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? detextul a mai fost publicat din cite mai stiu eu si prin alte parti intre timp. dar e ok, fiecare il percepe cum vrea. asta e avantajul de a fi cititor
pentru textul : Ecce Homo ▒ deUite aici DAAAAAAAA! Tonaj de emoţii in cateva grame de cuvinte . Multumesc , că bucuri ochii , nu ca mine ...
pentru textul : Descumpănire deam reținut și ținut cont
pentru textul : felul meu de îngropat în aer dedar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
pentru textul : Alean alb deMă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.
erată la primul comentariu, paragraful doi: în loc de "să pui în Săvârșitor" se va citi "să pui în "Scrâșnitor".
pentru textul : Scrâșnitorul demi se pare onorabila schimbarea numelui cenaclului anul acesta, dar e fireasca si pastrarea brandului, cu atat mai mult cu cat va fi mentinut. propun "Cenaclul Virtualia - in memoriam Mihai Leoveanu" sau fara "in memoriam". iar ideea cu premiul Mihai Leoveanu este excelenta. oricum, felicitari pentru cenaclu si sa iasa cel putin la fel de bine ca pana acum! "cu care am născut și am crescut (...)"?
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu deAndule, daca vorbesti de Parfum, Nu era Al pacino. Mircea, as sugera sa revezi versul 5: "pe piept porti..."
pentru textul : Esență de Marie denu, ci pentru ca asa este civilizat
pentru textul : acatist deAdriana, am încercat să încarc o fotografie, dar nu am reușit.Mai incerc zilele următoare.Voi completa și celelalte rubrici așa cum mi-ai cerut.
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele des-au spus, evident.
şi mă indispune.
cu sinceritate,
pentru textul : celălalt mal deacelaşi,
zdroba
excelentă prima observație, Cristina. Cu cea de-a doua însă nu sînt de acord. În primul rînd pentru că sugestia ta (liniște și tăcere) ar sugera pleonasm. Iar în al doilea rînd pentru că în intenția mea s-a vrut acea ”punte” și distincție în același timp între liniște și tăcere. Liniște și tăcere care în esența lor semantică sînt două lucruri diferite și tocmai aici există una din mizele textului. Dar nu am să continui să mai comentez mai mult pentru că probabil nu se cade.
pentru textul : ambiguu | mîinile deDar sugestia eliminării lui „ca” este excelentă.
Este o incalcare a Regulamentului sau Katya Kelaro il publica pe Andrei Moldovan: "un Koncept Andrei Moldovan, artist român"?? Ati inceput sa ma plictisiti, doamna Kelaro.
pentru textul : silent night denu am suze Andu. Ce te faci?
pentru textul : patul în formă de gondolă deLucian, poate ca ai dreptate, poate ca nu. Poate ca unii vor simti miros de liliac citind volumul domnului Graunfels...insa comentariul tau miroase clar a putred. Te-as ruga sa fii mai atent, pe viitor, in ce priveste opiniile pe care le enunti in acest spatiu. Deocamdata, pentru aceasta..."apreciere" neargumentata, considera-te avertizat.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deînseamnă că ai înțeles total greșit precizarea regulamentului. oricum eu am obosit ca să mai explic. și ceva îmi spune că problema nu își are originea la emițător.
pentru textul : eu şi tocitul meu cal de lemn deAlina, onorat! Site-ul ți l-am lăsat pe mess, ca să nu facem reclamă.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 dePagini