faina starea omului apartinand omenirii vremii lui! mi-a placut "dumnezeul simplu cu mdalia la gat", chiar daca de multa vreme nu mai esti de acord cu el. in rest, dulcele chin al punerii literelor in word:) tare imi placu, multam!
Anca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
Mai întâi, vreau să clarific un aspect: dpdv valoric, pentru mine, autorul Ştefan Ciobanu este între primii autori de pe întreg internetul. Mai apoi, legat de textul "întrat în cântec", acesta este, într-adevăr, sub mediocru. Argumentele sunt de prisos. Şi oricine care mă cunoaşte cât de cât ştie că pot să subliniez clar, cu toşu, neajunsurile scrierii. Îmi mai rămâne să-l rog pe Ştefan, (da, să-l rog!) să nu zică atât de repede pas... Şi să-i spun că, din cauza upgrade-ului Hermeneia, toţi am pierdut peniţe.
Dorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
Dl Silviu Guga, responsabil literar al revistei "Cenaclul de la Păltiniş" mi-a transmis că întrucât sunt foarte multe poezii bune, va fi foarte dificil să desemneze una singură drept câştigătoare. Astfel că vor fi desemnate locurile 1, 2 şi 3 ca Premii speciale acordate de revista respectivă.
va multumesc pt trecere si apreciere, plural din final se refera la cei care au facut pactul, adica eu si cerul.
Nuta, Hunedoara e un oras apropiat sufletului meu fiind locul nasterii unui poet drag mie si nu doar, Eugen Evu, care mi-a gazduit poemele in cartile sale alaturi de mari nume romanesti si mondial desi nu ne cunoastem decat prin poezie.
aceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
Andu, mulțumesc de citire, dar cu acel "drept înainte" ce mai e ? Pentru mine are o semnificație, normal...(ah, de-aș putea să nu mă mai abat) și îmi și place cum sună:) Dar, chiar și așa, poți să-mi spui ce părere ai.
Hanny, Stef, Radu, mă durea capul, nu m-am supărat, ești darnic cu aprecierile, în ultima vreme scriu foarte rar. Excelentă parodia. Radu, să știi că nu prea eram isteț la ora respectivă, dar la picioare m-am gîndit tot timpul, chiar înainte de a o scrie, gambele lor necontrolate, încercînd să scape
Vintage Collection este o poezie frumoasă și delicată, cu titlul inspirat ales, îmi evocă anii de studenție. Am știut de cum am citit-o că e de departe cea mai bună. Aș fi pariat pe orice că a fost scrisă de o poetă, îți imaginezi ce surpriză am avut când am aflat că îți aparține!
M-am logat (in timpul petrecerii), să vă spun şi eu câteva gânduri: de ani de zile, funcţionez pe diferite site-uri literare. Hermeneia este (nu mi se pare, şi n-o spun de flori de tei pe după nuc!) site-ul care, aşa cum îmi place mie să spun, se ia cel mai în serios, din toate pedeveurile de vedere. Şi cu asta, fără multă vorbărie dulceagă, filosofică sau ruptă-n petec, am spus tot.
Sunt bucuros că pot oferi cât de puţin din mine acestui site, dar mai ales mulţumesc pentru ce-mi oferă Hermeneia!
La mulţi ani tuturor hermeneuţilot (hermenauţilor), petrecere frumoasă, introspecţii uşoare!
Ne vedem la anul! Over, şi mă întoc la destrăbălare!
Jocul descris în poem, "pietrele dansează în cercuri", celelalte versuri îmi amintesc de Stonehenge. Cam subțire povestea de Dragobete și nu mă refer la lungimea textului (poți scrie mult și să nu spui nimic), ci la înălțimea ideilor (poți fi pe soclu și să nu fii la înălțime). Sau atât era de spus?
interesant eseu. te felicit. e remarcabil ca cineva ca tine care nu a trăit înainte de '89 și care este cu neputință să își amintească ce a însemnat aceea, să facă astfel de reflecții.
Interesantă viziune, nu neapărat o prozodie reușită, sunt câteva opintiri mai mult sau mai puțin literare prin strofele mediane dar... una peste alta un poem încântător!
Nici măcar nu știu unde să-l încadrez, deși stiu că încadrările sunt supuse erorilor, dar dacă ar fi totuși vorba de așa ceva, aș încadra acest poem neo-romantic douămiist. Păcat de abandonul care a urmat unui entuziasm pe care l-am simțit cu toții. Primiți vă rog o peniță pe care nu o pot oferi pe text habar n-am de ce.
Marga
ioan, pe mine primele două strofe m-au dus cu gandul la.. thriller. de fapt, dacă era textul meu, cred că i-aș fi pus acest titlu :) toate bune, daniela
....eu m-am oprit la verbul șiroiesc... apoi am continuat cu o nostalgie de colegiu... Sorin, caută alte verbe, alte substantive, cu impact, proaspete, asta pentru început... și nu o spun pe un ton condescendent, toți mai păcătuim:) cu speranța că nu am deranjat...
sunt plină de răni ca lumea de dumnezei n-am să cobor în gestul nocturn crevase sorbindu-mi alunecarea aceeași carne într-o stație de metrou de închiriat un labirint infim prin palmele însetate de cuvânt rănile nu înseamnă nimic așa îmi spuneai doar înăuntru nostru se moare fără nici un orar pe străzile principale saltă pe umeri sicriele ca să vă pot numara în retragere singuri scriu poezie și râd condiția e să am întotdeauna sub degete rana
eu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.
ăăăă... n-am zis bine "alambicate", da, acum văd. Hai să zic "spiralate", adică înșurubate. Înșurubările astea de sens pe mine mă atrag întotdeauna. Insist ca să fiu explicit: - "absintul trece-l prin tine" și înșurubarea: băutura ca trecere. - "în sângele meu se ofilesc nuferii / mamă" (unde apelativul e de mare efect): aici e toată povestea aceea cu nuferii ce cresc numai în lacuri cu mâl pe fund. Tot aici mai văd o deschidere înspre ideea unui sânge "limpede", dar nu mai insist ca să nu mai complic. - "rădăcinile" ca "începuturi ale morții" are (expresia) o spiralizare în existențial - "jumătate spre răsărit" / "spre centru": nu le-am chiar înțeles, dar le-am luat ca atare deoarece mi-a plăcut "închiderea întunericului". - despre final am zis.
tuturor comentatorilor cu penițe: eu cred puternic că Virgil s-a întâlnit în mall cu Maitreya, presupusul world teacher, propagat prin publicațiile New Age, despre care discibolii săi spun că a apărut și se dezvăluie pe sine după cum îi dă ghes inima. doar el poate zâmbi ironic și dacă ai noroc te-ar putea invita eventual la o cafea sau la o bere, depinde de preferință. Hristosul Scripturilor niciodată nu zâmbește ironic, mai ales acum, că este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu. nu vă lăsati înșelați. Hai să fim serioși, și să nu mai luăm Numele Domnului în deșert. Virgil poate pretinde că s-a întâlnit cu Hristos, și s-a întâlnit, no doubt, dar nu așa cum minte el în poem. În ce priveste poemul, e slab și nu merită să-l comentez.
Uite că pe mine ultima parte m-a impresionat. Sunt subiectiv, ştiu, dar cumva fragmentul a vorbit pe limba mea (şi a bunicului, care-n ultimii ani nu mai avea nevoie de mine sau de Mont Blanc pentru a crede că e încă în armată şi se ascunde de nemţi). Cei care vin îi salută pe cei care pleacă. Întotdeauna. Şi noi suntem cumva acum liantul. Poate pentru că încă mai ştim cine a fost Raj Kapoor.
Au poeziile tale dragă Elia David, ceva autentic, de suflet. Acest dialog atât de cald, cu atâta sensibilitate punctat are și ritm și delicatețe. Merită adunate într-o carte cândva. Și ilustrate. Eu le văd ilustrate de Elena Boariu Opriș.
Finalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
în primele 10 texte, cinci le-am votat. m-am apropiat, să zicem, de ceea ce juriul a considerat a fi cele mai bune zece texte. oricum, felicit pe toţi participanţii. curajul ar trebui să fie instrumentul nostru de scris.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
faina starea omului apartinand omenirii vremii lui! mi-a placut "dumnezeul simplu cu mdalia la gat", chiar daca de multa vreme nu mai esti de acord cu el. in rest, dulcele chin al punerii literelor in word:) tare imi placu, multam!
pentru textul : al doilea psalm mondial deAnca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
pentru textul : pietrele umbrei deMai întâi, vreau să clarific un aspect: dpdv valoric, pentru mine, autorul Ştefan Ciobanu este între primii autori de pe întreg internetul. Mai apoi, legat de textul "întrat în cântec", acesta este, într-adevăr, sub mediocru. Argumentele sunt de prisos. Şi oricine care mă cunoaşte cât de cât ştie că pot să subliniez clar, cu toşu, neajunsurile scrierii. Îmi mai rămâne să-l rog pe Ştefan, (da, să-l rog!) să nu zică atât de repede pas... Şi să-i spun că, din cauza upgrade-ului Hermeneia, toţi am pierdut peniţe.
pentru textul : Intrat în cântec deDorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
pentru textul : dorina deDl Silviu Guga, responsabil literar al revistei "Cenaclul de la Păltiniş" mi-a transmis că întrucât sunt foarte multe poezii bune, va fi foarte dificil să desemneze una singură drept câştigătoare. Astfel că vor fi desemnate locurile 1, 2 şi 3 ca Premii speciale acordate de revista respectivă.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” - modificare la modificare deva multumesc pt trecere si apreciere, plural din final se refera la cei care au facut pactul, adica eu si cerul.
Nuta, Hunedoara e un oras apropiat sufletului meu fiind locul nasterii unui poet drag mie si nu doar, Eugen Evu, care mi-a gazduit poemele in cartile sale alaturi de mari nume romanesti si mondial desi nu ne cunoastem decat prin poezie.
Stima mea
pentru textul : Pact deaceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
pentru textul : Geneză deAndu, mulțumesc de citire, dar cu acel "drept înainte" ce mai e ? Pentru mine are o semnificație, normal...(ah, de-aș putea să nu mă mai abat) și îmi și place cum sună:) Dar, chiar și așa, poți să-mi spui ce părere ai.
pentru textul : aprilie deD-le Barb felicitari pentru un text percutant, frumos curgator si expresiv.
pentru textul : amintirea devalurile tale rosii imi amintesc de cerul apusului la campie in timp de vara.
pentru textul : valuri roșii deHanny, Stef, Radu, mă durea capul, nu m-am supărat, ești darnic cu aprecierile, în ultima vreme scriu foarte rar. Excelentă parodia. Radu, să știi că nu prea eram isteț la ora respectivă, dar la picioare m-am gîndit tot timpul, chiar înainte de a o scrie, gambele lor necontrolate, încercînd să scape
pentru textul : noaptea cailor de fier deVintage Collection este o poezie frumoasă și delicată, cu titlul inspirat ales, îmi evocă anii de studenție. Am știut de cum am citit-o că e de departe cea mai bună. Aș fi pariat pe orice că a fost scrisă de o poetă, îți imaginezi ce surpriză am avut când am aflat că îți aparține!
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deM-am logat (in timpul petrecerii), să vă spun şi eu câteva gânduri: de ani de zile, funcţionez pe diferite site-uri literare. Hermeneia este (nu mi se pare, şi n-o spun de flori de tei pe după nuc!) site-ul care, aşa cum îmi place mie să spun, se ia cel mai în serios, din toate pedeveurile de vedere. Şi cu asta, fără multă vorbărie dulceagă, filosofică sau ruptă-n petec, am spus tot.
Sunt bucuros că pot oferi cât de puţin din mine acestui site, dar mai ales mulţumesc pentru ce-mi oferă Hermeneia!
La mulţi ani tuturor hermeneuţilot (hermenauţilor), petrecere frumoasă, introspecţii uşoare!
Ne vedem la anul! Over, şi mă întoc la destrăbălare!
A.A.A
pentru textul : starea hermeneia deJocul descris în poem, "pietrele dansează în cercuri", celelalte versuri îmi amintesc de Stonehenge. Cam subțire povestea de Dragobete și nu mă refer la lungimea textului (poți scrie mult și să nu spui nimic), ci la înălțimea ideilor (poți fi pe soclu și să nu fii la înălțime). Sau atât era de spus?
pentru textul : Poveste de Dragobete deinteresant eseu. te felicit. e remarcabil ca cineva ca tine care nu a trăit înainte de '89 și care este cu neputință să își amintească ce a însemnat aceea, să facă astfel de reflecții.
pentru textul : De la x milimetri la y kilometri deInteresantă viziune, nu neapărat o prozodie reușită, sunt câteva opintiri mai mult sau mai puțin literare prin strofele mediane dar... una peste alta un poem încântător!
pentru textul : covrigi calzi deNici măcar nu știu unde să-l încadrez, deși stiu că încadrările sunt supuse erorilor, dar dacă ar fi totuși vorba de așa ceva, aș încadra acest poem neo-romantic douămiist. Păcat de abandonul care a urmat unui entuziasm pe care l-am simțit cu toții. Primiți vă rog o peniță pe care nu o pot oferi pe text habar n-am de ce.
Marga
ioan, pe mine primele două strofe m-au dus cu gandul la.. thriller. de fapt, dacă era textul meu, cred că i-aș fi pus acest titlu :) toate bune, daniela
pentru textul : imixtiune în intimitatea unei clipe de....eu m-am oprit la verbul șiroiesc... apoi am continuat cu o nostalgie de colegiu... Sorin, caută alte verbe, alte substantive, cu impact, proaspete, asta pentru început... și nu o spun pe un ton condescendent, toți mai păcătuim:) cu speranța că nu am deranjat...
pentru textul : Dril desurpriză plăcută ori neplăcută, Alma?
pentru textul : pridvorbe deprobabil... ma mai gandesc imi pare interesanta si varianta ta apreciez faptul ca ai trecut pe aici te mai astept cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : totul se petrece în mintea ta desunt plină de răni ca lumea de dumnezei n-am să cobor în gestul nocturn crevase sorbindu-mi alunecarea aceeași carne într-o stație de metrou de închiriat un labirint infim prin palmele însetate de cuvânt rănile nu înseamnă nimic așa îmi spuneai doar înăuntru nostru se moare fără nici un orar pe străzile principale saltă pe umeri sicriele ca să vă pot numara în retragere singuri scriu poezie și râd condiția e să am întotdeauna sub degete rana
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deeu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deăăăă... n-am zis bine "alambicate", da, acum văd. Hai să zic "spiralate", adică înșurubate. Înșurubările astea de sens pe mine mă atrag întotdeauna. Insist ca să fiu explicit: - "absintul trece-l prin tine" și înșurubarea: băutura ca trecere. - "în sângele meu se ofilesc nuferii / mamă" (unde apelativul e de mare efect): aici e toată povestea aceea cu nuferii ce cresc numai în lacuri cu mâl pe fund. Tot aici mai văd o deschidere înspre ideea unui sânge "limpede", dar nu mai insist ca să nu mai complic. - "rădăcinile" ca "începuturi ale morții" are (expresia) o spiralizare în existențial - "jumătate spre răsărit" / "spre centru": nu le-am chiar înțeles, dar le-am luat ca atare deoarece mi-a plăcut "închiderea întunericului". - despre final am zis.
pentru textul : înălțarea din pântec deImi plac poeziile tale pentru copii. Sunt accesibile, vesele, spun ceva. Dar cel mai mult imi place faptul ca le scrii. :)
pentru textul : Primăvara detuturor comentatorilor cu penițe: eu cred puternic că Virgil s-a întâlnit în mall cu Maitreya, presupusul world teacher, propagat prin publicațiile New Age, despre care discibolii săi spun că a apărut și se dezvăluie pe sine după cum îi dă ghes inima. doar el poate zâmbi ironic și dacă ai noroc te-ar putea invita eventual la o cafea sau la o bere, depinde de preferință. Hristosul Scripturilor niciodată nu zâmbește ironic, mai ales acum, că este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu. nu vă lăsati înșelați. Hai să fim serioși, și să nu mai luăm Numele Domnului în deșert. Virgil poate pretinde că s-a întâlnit cu Hristos, și s-a întâlnit, no doubt, dar nu așa cum minte el în poem. În ce priveste poemul, e slab și nu merită să-l comentez.
Unbilievable!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deUite că pe mine ultima parte m-a impresionat. Sunt subiectiv, ştiu, dar cumva fragmentul a vorbit pe limba mea (şi a bunicului, care-n ultimii ani nu mai avea nevoie de mine sau de Mont Blanc pentru a crede că e încă în armată şi se ascunde de nemţi). Cei care vin îi salută pe cei care pleacă. Întotdeauna. Şi noi suntem cumva acum liantul. Poate pentru că încă mai ştim cine a fost Raj Kapoor.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor deAu poeziile tale dragă Elia David, ceva autentic, de suflet. Acest dialog atât de cald, cu atâta sensibilitate punctat are și ritm și delicatețe. Merită adunate într-o carte cândva. Și ilustrate. Eu le văd ilustrate de Elena Boariu Opriș.
pentru textul : O depărtare decum adica, de unde il scot?!
pentru textul : poem imposibil dedin colivie! :)
Finalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
pentru textul : culoare de întoarcere comună deîn primele 10 texte, cinci le-am votat. m-am apropiat, să zicem, de ceea ce juriul a considerat a fi cele mai bune zece texte. oricum, felicit pe toţi participanţii. curajul ar trebui să fie instrumentul nostru de scris.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului dePagini