și, ca să nu-mi spui că bat cu grație câmpii, te-aș ruga să te gândești puțin la ce scrie în Exod (nu-mi cere să precizez de care verset e vorba, că nu le știu pe de rost), unde Moise îl întreabă pe Domnul care-i numele său și primește acest răspuns: „Eu sunt cel care sunt. Eu sunt.”
nu-mi amintesc să fi citit pe undeva că răspunsul ar fi fost „eu sunt în număr așa de mare, încât sunt fără număr.”
stii ce e interesant? stii sa scrii, ai constructii reusite, dar pe alocuri in acest text cazi in patetism. iar eu ma asteptam sa ma lasi perplex. adica vreau sa sa spun ca finalurile astea cu "plinga" sint prea banale. sugereaza-ne...
frumos si condensat. introducerea iubitei in text e insa superflua. cred ca daca e reprezentat un cadru de sfarsit de vara/inceput de toamna, era mai bine spus:
aerul nu mai păstrează formele verii
cămaşa ei de noapte s-a transformat în răcoare.
de fiecare dată lecturez cu plăcere, cum să nu poţi să vezi şi "altfel" dragostea, când mai întâi, în martie, parcă este fir verde în zăpadă, pentru ca, la final, să poţi simţi pasărea...
mi-ar plăcea să citesc mai des din poemele acestui deosebit condei
Elena, multumesc de citire! Adriana, multumesc, bine v-am gasit! poezia nu este in forma ei finala, voi reveni asupra ei. p.s. am citit Regulamentul - daca-i ceva, care imi scapa, te rog sa-si spui. Francisc, ai dreptate, nu am ce sa-ti iert. multumesc de atentionare.
este textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
mulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
...Cum spuneam şi-n alte dăţi şi părţi, consider că, în literatură, e mai important cum spui decât ce spui. Dacă nu ar fi aşa, oricine ar face poezie şi proză, cu p mare, orice "te iubesc" ar fi poemul perfect, orice dor de glie ar fi roman absolut. În muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă). Ideal ar fi ca elementele ce şi cum să fie egal valorice, spre vârful de sus. Însă e cumva utopic acest fapt, având în vedere că Marile Subiecte s-au cam spus de ceva secole. Aşadar, cumul este esenţial.
Spui tu:
" Poetul se îndrepta alene spre unul dintre acele oficii cu informații să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul.".
De ce "acelea", de ce explicaţia "să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul", când, mai jos, ne redai secvenţa "„- Trenul București-Iași la ce linie vine?/ 3". De ce nu:
"Poetul se îndrepta alene spre informatii"?
"Se îndreptă încet. Îl aștepta un drum de vreo 8 ore." - de ce "se îndreptă încet", când, mai sus, tocmai ne-ai spus "Poetul se îndrepta alene"? Acelaşi verb, acelasi adverb în două-trei rânduri.
". Își uitase toate cărțile în salonul de spital și pentru că îi fusese groază să se mai întoarcă le lasă pur și simplu uitate." De ce "salonul de spital", de ce nu laşi cititorul să se întrebe ce fel de salon? De ce "pur şi simplu" în "le lăsă pur şi simplu uitate"?
"Pașii apăsați parcă de o tristețe abstractă îl făceau să pară" De ce "parcă"? Apoi, "pară" are aceeaşi substanţa...
Şi mă opresc aici. Cred că ce era de înţeles s-a înţeles.
Andu, lasă că vine zâna măseluță! Maria, întreabă-l ,te rog, pe Andu câte degete vede? Lusien, ai toată compasiunea mea și e , doamne, inepuizabilă. uneori privind un om în ochi poți vedea o întreagă epocă.
Ok. Din text am remarcat aceste metafore cu totul originale ce par să înnobileze atmosfera ușor, cu o tentă suprarealistă (în ciuda imaginilor de tip "Sunt prins lângă fereastra din sertar): "Ferestrele au rău de înălțime…" și "Sunt prins lângă fereastra din sertar". Poate le reactualizezi liric cândva în alt context.
"albul hipnotizant" (dacă tot vrei să fie adj.) mi se pare mult mai potrivit; asta, dacă nu te referi la un ins din rasă ariană care este, de meserie, "hipnotizator". " De când mergea, dâra de pași, pe care o urmărea pentru a nu rupe zăpada, se traversa tangențial urma unei vulpi ieșite la vânătoare și o cale ferată electrificată..." cum adică se traversa tangențial ? se traversa ea, singură, pe sine? și atunci, ce este cu tangenta?! iar topica frazei mi se pare puțin suferindă, aici. ce propoziție principală o determină pe cea secundară? nu mi-e limpede. "aceiași femeie bătrân."...ă? "Căuta doar să înțeleagă ce gândise predecesorul său, bănuind că avea de înfruntat aceleași dificultăți." - atenție la modul în care sunt folosite timpurile conjugărilor. "Tasase un mic cerc unde, un foc și mâncase. "...tasase...un foc?? sau ai omis "făcuse"? nu merg mai departe, nu mai am răbdare. cred că trebuie să revezi textul. după corectare, mai vorbim.
Da, un text excelent, de apreciat si multimea rafinată a punctelor de suspensie, incepand chiar din titlu. Este o tehnica pe care o intalnim la toti marii poeti care stiu sa-si lase cititorii sa completeze lectura cu imaginatia lor vivace. As sugera introducerea unor puncte de suspensie atat in subtitlu (deocamdată nefolosit) cat si la finele versurilor 3, 4 si 8. As mai accentua si mesajul cu controlorul schimband cu "naș" care e mai aproape de cititorul blatist, o sugestie doar, desigur. Este cred cel mai bun text pe care l-am citit în ultima vreme pe Hermeneia. Puncte puncte Andu
Un pic mai fadat de data asta acest suprarealism extenuat marca emil pal. plus aceleasi deja obositoare typo-uri pe care dom' editor nu le corecteaza niciodata, din respect pentru cititor, desigur :-) chestia cu lucruri care-mi plac vs lucruri care nu-mi plac vs lucruri care whatever e cam fumata de genul alina lazar and Co. si curele de slabire facute cu Adobe Photoshop Mi-ar placea sa apuc pe lumea asta sa citesc sub semnatura Emilian Valeriu Pal si altceva decat asa ceva si alea de la tara cu matusa Tamara. Tu nu te-ai plictisit Emile? Strange-le frate intr-un volum, suna-ma ca stii nr meu sa bagam o sponsorizare, dup-aia trage linie si ia-o de la capat, ca altfel asa o tii la nesfarsit, mai ceva ca ravel cu boleroul sau care n-am inteles niciodata cand am reusit cu greu sa-l ascult pana la capat de ce pana la urma se termina Just asking.... Andu P.S. Iar asta cu howling in titlu mi se pare chiar exagerata. Pe laba mea de lup jur ca ma duce cu gandul la bowling... ala cu bile si cu gauri in care iti bagi degetele.
toate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
De acord cu Alma, punctul superb al poeziei, și singurul, este ultima strofă. Clipa aceea de extaz când o ușă închisă este motiv de a face cu mana universului dinfara.
Marina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks
Zapata, respect fiecare parere, pro sau contra!
De obicei nu imi place sa disec ceea ce scriu decat daca e vorba de greseli de exprimare, scriere...peisaj hibernal, da, la asta m-am gandit;poate ca ai dreptate in ceea ce priveste versul...de sori...o sa-l regandesc sau o sa-l elimin. Multumesc pentru atentionare!
:), mirela
mother of pearl ți-am spus în aprilie îmi dezgrop morții, algele, epavele întredeschid inima pentru alt bob de nisip reziduu dintr-un trecut cabonizat viață redusă la o gămălie de diamant sidefat cu viscolele din sângele meu fandango de ce nu ai avut răbdare cu mine [, tată] atât de aproape ne-a fost dansul respirațiilor în această primăvară astmatică atât de tangibile, caimacul agoniei, iertarea ți-au alunecat de sub buricele degetelor perle
mulţumesc frumos,d-le Caragea.
sincer am cochetat puţin cu acest stil dar mi se pare mult prea complicat , nu e chiar aşa de uşor cum pare la prima vedere.am câteva încercări probabil voi posta cândva. dar trebuie să recunosc este frumos cel pe care l-aţi evidenţiat şi sfatul bun de luat în seamă.am să mai încerc, dezvoltă imaginaţia.mulţumesc.
Marga,
în viziunea mea nici una nici alta dar interpretările tale sînt incitante. interogația are un rol fundamental în comportamentul uman și cred că această stare de curiozitate sau indecizie nu se va epuiza vreodată.
și chiar dacă pînă la zei eu mai am un singur li tot sînt curios așa că voi aștepta cu interes poemul tău. mulțumesc.
imi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
Nu știu de ce ciclul cesta de texte “urâții” m-a dus cu gândul un site pe care l-am găsit pe internet, p#l@fashion.. Acolo este propus un manifest (de fapt sunt mai multe) în toată regula demn de luat în seamă . Mă rog, deci textele mi-au plăcut probabil privit din perspectiva celor scrise mai sus. Aș putea să îți promit că pot dezvolta la cerere, dar îmi lipsește cu desavârșire diploma de critic autorizat și avizat. În plus sunt și novice pe aici și nu îmi permit încă să mă înscriu la examenele respective
Plagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
Ai folosit de câteva ori un cuvânt licențios (despre care s-a discutat recent pe Hermeneia), ceea ce face ca textul să nu fie acceptabil. După remediere, click pe „atenție editor”
Corect este „așază”.
emiliane se pare ca pe hermeneia nu se prea gusta proza de calitate daca ar fi sa judecam dupa nr de cititori care au trecut pe aici cat si pe sub story of a city, 2 texte escelente prin forma si fondul lor, ambele demne nu doar de penite (care pana la urma sunt niste buline rosii de gradinita) dar si de niste comentarii pe masura. pentru ca-i tarziu (duminica 00:24), pentru ca mi-e lehamite acum de analize (para)literare, pentru ca am savurat prea mult textul ca sa mai am nerv rece sa-l disec, si in sfarsit pt ca "don' virgil cauta sa ma anatemizeze, si atunci comentariul acesta se va dematerializa in lipsa contului meu, deci pentru ca toate acestea "trebuiau sa poarte un nume" si sa indice un final, am ales sa nu fiu eu cel care iti comenteaza cu verva si talent textul (care obliga...), dar o penita tot pot sa ofer. caci m-am infruptat din carnea prozei tale cu nesat si far' de masura.
Sigur, cu poezia despre iubire nu se poate da greș. Însă rima i-ar putea fi un neajuns prin forțarea la o anumită formulă rigidă, având în vedere caracterul ei rebel. Am citit de mai multe ori poezia și nu mi-a displăcut însă de fiecare dată mi s-a părut neterminată. Ne mai citim... /O\
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu înclin să cred că este un experiment vizual. Cel puțin atît cît înțeleg eu ideea de colaj poetic
pentru textul : Fulgere în Background deși, ca să nu-mi spui că bat cu grație câmpii, te-aș ruga să te gândești puțin la ce scrie în Exod (nu-mi cere să precizez de care verset e vorba, că nu le știu pe de rost), unde Moise îl întreabă pe Domnul care-i numele său și primește acest răspuns: „Eu sunt cel care sunt. Eu sunt.”
nu-mi amintesc să fi citit pe undeva că răspunsul ar fi fost „eu sunt în număr așa de mare, încât sunt fără număr.”
pentru textul : videoconferință cu îngeri deeu propun sa nu fim mai catolici decat Papa...:) cel putin, am putea incerca, nu?
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” destii ce e interesant? stii sa scrii, ai constructii reusite, dar pe alocuri in acest text cazi in patetism. iar eu ma asteptam sa ma lasi perplex. adica vreau sa sa spun ca finalurile astea cu "plinga" sint prea banale. sugereaza-ne...
pentru textul : haifa mea demi-a placut si acest text, in special ac tendinta a ta spre concizie si filosofare. insa, nu mi suna bine penultima strofa
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână defrumos si condensat. introducerea iubitei in text e insa superflua. cred ca daca e reprezentat un cadru de sfarsit de vara/inceput de toamna, era mai bine spus:
aerul nu mai păstrează formele verii
cămaşa ei de noapte s-a transformat în răcoare.
parerea mea.
pentru textul : hainele largi ale răsăritului dede fiecare dată lecturez cu plăcere, cum să nu poţi să vezi şi "altfel" dragostea, când mai întâi, în martie, parcă este fir verde în zăpadă, pentru ca, la final, să poţi simţi pasărea...
mi-ar plăcea să citesc mai des din poemele acestui deosebit condei
pentru textul : de bobotează deElena, multumesc de citire! Adriana, multumesc, bine v-am gasit! poezia nu este in forma ei finala, voi reveni asupra ei. p.s. am citit Regulamentul - daca-i ceva, care imi scapa, te rog sa-si spui. Francisc, ai dreptate, nu am ce sa-ti iert. multumesc de atentionare.
pentru textul : Să-mi cânte deeste textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie demulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
Aşa:
...Cum spuneam şi-n alte dăţi şi părţi, consider că, în literatură, e mai important cum spui decât ce spui. Dacă nu ar fi aşa, oricine ar face poezie şi proză, cu p mare, orice "te iubesc" ar fi poemul perfect, orice dor de glie ar fi roman absolut. În muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă). Ideal ar fi ca elementele ce şi cum să fie egal valorice, spre vârful de sus. Însă e cumva utopic acest fapt, având în vedere că Marile Subiecte s-au cam spus de ceva secole. Aşadar, cumul este esenţial.
Spui tu:
" Poetul se îndrepta alene spre unul dintre acele oficii cu informații să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul.".
De ce "acelea", de ce explicaţia "să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul", când, mai jos, ne redai secvenţa "„- Trenul București-Iași la ce linie vine?/ 3". De ce nu:
"Poetul se îndrepta alene spre informatii"?
"Se îndreptă încet. Îl aștepta un drum de vreo 8 ore." - de ce "se îndreptă încet", când, mai sus, tocmai ne-ai spus "Poetul se îndrepta alene"? Acelaşi verb, acelasi adverb în două-trei rânduri.
". Își uitase toate cărțile în salonul de spital și pentru că îi fusese groază să se mai întoarcă le lasă pur și simplu uitate." De ce "salonul de spital", de ce nu laşi cititorul să se întrebe ce fel de salon? De ce "pur şi simplu" în "le lăsă pur şi simplu uitate"?
"Pașii apăsați parcă de o tristețe abstractă îl făceau să pară" De ce "parcă"? Apoi, "pară" are aceeaşi substanţa...
Şi mă opresc aici. Cred că ce era de înţeles s-a înţeles.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deAndu, lasă că vine zâna măseluță! Maria, întreabă-l ,te rog, pe Andu câte degete vede? Lusien, ai toată compasiunea mea și e , doamne, inepuizabilă. uneori privind un om în ochi poți vedea o întreagă epocă.
pentru textul : dacă aș fi perdea deOk. Din text am remarcat aceste metafore cu totul originale ce par să înnobileze atmosfera ușor, cu o tentă suprarealistă (în ciuda imaginilor de tip "Sunt prins lângă fereastra din sertar): "Ferestrele au rău de înălțime…" și "Sunt prins lângă fereastra din sertar". Poate le reactualizezi liric cândva în alt context.
pentru textul : Ferestre de"albul hipnotizant" (dacă tot vrei să fie adj.) mi se pare mult mai potrivit; asta, dacă nu te referi la un ins din rasă ariană care este, de meserie, "hipnotizator". " De când mergea, dâra de pași, pe care o urmărea pentru a nu rupe zăpada, se traversa tangențial urma unei vulpi ieșite la vânătoare și o cale ferată electrificată..." cum adică se traversa tangențial ? se traversa ea, singură, pe sine? și atunci, ce este cu tangenta?! iar topica frazei mi se pare puțin suferindă, aici. ce propoziție principală o determină pe cea secundară? nu mi-e limpede. "aceiași femeie bătrân."...ă? "Căuta doar să înțeleagă ce gândise predecesorul său, bănuind că avea de înfruntat aceleași dificultăți." - atenție la modul în care sunt folosite timpurile conjugărilor. "Tasase un mic cerc unde, un foc și mâncase. "...tasase...un foc?? sau ai omis "făcuse"? nu merg mai departe, nu mai am răbdare. cred că trebuie să revezi textul. după corectare, mai vorbim.
pentru textul : Șarpele Midgardului deAm corectat, scuze:)
pentru textul : despre a vedea lumea cu ochii închiși deDa, un text excelent, de apreciat si multimea rafinată a punctelor de suspensie, incepand chiar din titlu. Este o tehnica pe care o intalnim la toti marii poeti care stiu sa-si lase cititorii sa completeze lectura cu imaginatia lor vivace. As sugera introducerea unor puncte de suspensie atat in subtitlu (deocamdată nefolosit) cat si la finele versurilor 3, 4 si 8. As mai accentua si mesajul cu controlorul schimband cu "naș" care e mai aproape de cititorul blatist, o sugestie doar, desigur. Este cred cel mai bun text pe care l-am citit în ultima vreme pe Hermeneia. Puncte puncte Andu
pentru textul : ...istoria scrumului deUn pic mai fadat de data asta acest suprarealism extenuat marca emil pal. plus aceleasi deja obositoare typo-uri pe care dom' editor nu le corecteaza niciodata, din respect pentru cititor, desigur :-) chestia cu lucruri care-mi plac vs lucruri care nu-mi plac vs lucruri care whatever e cam fumata de genul alina lazar and Co. si curele de slabire facute cu Adobe Photoshop Mi-ar placea sa apuc pe lumea asta sa citesc sub semnatura Emilian Valeriu Pal si altceva decat asa ceva si alea de la tara cu matusa Tamara. Tu nu te-ai plictisit Emile? Strange-le frate intr-un volum, suna-ma ca stii nr meu sa bagam o sponsorizare, dup-aia trage linie si ia-o de la capat, ca altfel asa o tii la nesfarsit, mai ceva ca ravel cu boleroul sau care n-am inteles niciodata cand am reusit cu greu sa-l ascult pana la capat de ce pana la urma se termina Just asking.... Andu P.S. Iar asta cu howling in titlu mi se pare chiar exagerata. Pe laba mea de lup jur ca ma duce cu gandul la bowling... ala cu bile si cu gauri in care iti bagi degetele.
pentru textul : howling detoate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
pentru textul : rem deDe acord cu Alma, punctul superb al poeziei, și singurul, este ultima strofă. Clipa aceea de extaz când o ușă închisă este motiv de a face cu mana universului dinfara.
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă deMarina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks
pentru textul : fractal deZapata, respect fiecare parere, pro sau contra!
pentru textul : Alean alb deDe obicei nu imi place sa disec ceea ce scriu decat daca e vorba de greseli de exprimare, scriere...peisaj hibernal, da, la asta m-am gandit;poate ca ai dreptate in ceea ce priveste versul...de sori...o sa-l regandesc sau o sa-l elimin. Multumesc pentru atentionare!
:), mirela
mother of pearl ți-am spus în aprilie îmi dezgrop morții, algele, epavele întredeschid inima pentru alt bob de nisip reziduu dintr-un trecut cabonizat viață redusă la o gămălie de diamant sidefat cu viscolele din sângele meu fandango de ce nu ai avut răbdare cu mine [, tată] atât de aproape ne-a fost dansul respirațiilor în această primăvară astmatică atât de tangibile, caimacul agoniei, iertarea ți-au alunecat de sub buricele degetelor perle
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 demulţumesc frumos,d-le Caragea.
pentru textul : absenţe desincer am cochetat puţin cu acest stil dar mi se pare mult prea complicat , nu e chiar aşa de uşor cum pare la prima vedere.am câteva încercări probabil voi posta cândva. dar trebuie să recunosc este frumos cel pe care l-aţi evidenţiat şi sfatul bun de luat în seamă.am să mai încerc, dezvoltă imaginaţia.mulţumesc.
este cu totul altceva, acum. o retragere-raspuns care valorizeaza si primul vers, a carui conotatie se pierdea, in textul initial.
pentru textul : scrisori imaginare III deMarga,
pentru textul : punctus interrogativus deîn viziunea mea nici una nici alta dar interpretările tale sînt incitante. interogația are un rol fundamental în comportamentul uman și cred că această stare de curiozitate sau indecizie nu se va epuiza vreodată.
și chiar dacă pînă la zei eu mai am un singur li tot sînt curios așa că voi aștepta cu interes poemul tău. mulțumesc.
imi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
pentru textul : În loc de aplauze deNu știu de ce ciclul cesta de texte “urâții” m-a dus cu gândul un site pe care l-am găsit pe internet, p#l@fashion.. Acolo este propus un manifest (de fapt sunt mai multe) în toată regula demn de luat în seamă . Mă rog, deci textele mi-au plăcut probabil privit din perspectiva celor scrise mai sus. Aș putea să îți promit că pot dezvolta la cerere, dar îmi lipsește cu desavârșire diploma de critic autorizat și avizat. În plus sunt și novice pe aici și nu îmi permit încă să mă înscriu la examenele respective
pentru textul : urâții dePlagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deAi folosit de câteva ori un cuvânt licențios (despre care s-a discutat recent pe Hermeneia), ceea ce face ca textul să nu fie acceptabil. După remediere, click pe „atenție editor”
pentru textul : Oameni moderni deCorect este „așază”.
emiliane se pare ca pe hermeneia nu se prea gusta proza de calitate daca ar fi sa judecam dupa nr de cititori care au trecut pe aici cat si pe sub story of a city, 2 texte escelente prin forma si fondul lor, ambele demne nu doar de penite (care pana la urma sunt niste buline rosii de gradinita) dar si de niste comentarii pe masura. pentru ca-i tarziu (duminica 00:24), pentru ca mi-e lehamite acum de analize (para)literare, pentru ca am savurat prea mult textul ca sa mai am nerv rece sa-l disec, si in sfarsit pt ca "don' virgil cauta sa ma anatemizeze, si atunci comentariul acesta se va dematerializa in lipsa contului meu, deci pentru ca toate acestea "trebuiau sa poarte un nume" si sa indice un final, am ales sa nu fiu eu cel care iti comenteaza cu verva si talent textul (care obliga...), dar o penita tot pot sa ofer. caci m-am infruptat din carnea prozei tale cu nesat si far' de masura.
pentru textul : don petrică deSigur, cu poezia despre iubire nu se poate da greș. Însă rima i-ar putea fi un neajuns prin forțarea la o anumită formulă rigidă, având în vedere caracterul ei rebel. Am citit de mai multe ori poezia și nu mi-a displăcut însă de fiecare dată mi s-a părut neterminată. Ne mai citim... /O\
pentru textul : Euridice dePagini