acest premiu a constituit o mare şi plăcută surpriză, de care poate nu aş fi avut parte dacă nu ar fi existat un site pe nume Hermeneia al cărui membru să fiu şi doi promotori entuziaşti ai culturii precum Virgil Titarenco şi Călin Sămărghiţan.
Mulţumesc domnilor.
Le mulţumesc deasemenea Katyei Kelaro şi lui Matei Hutopilă pentru cuvintele frumoase.
"Tot ce îți trebuie este talent și un text bun. Un text care să te facă să vibrezi, să întorci capul. Un text care să aibă inefabil, să te răscolească, să nu te lase să îl uiți. Măcar și pentru o zi. Iar apoi să cauți să citești și altceva ce a scris acel autor. Pentru mine asta se numește notorietate. Restul e doar deșertăciune și goană după vînt." am citit cu placere.
Precizarea ta a apărut înaintea comentariului meu, pe care tocmai îl redactam. Dacă e vorba pe-așa, plec și singur! Dar să știi un lucru: eu am polemizat, în presa scrisă, cu Nicolae Manolescu și cu alți autori de prim-plan, e drept, cum s-a remarcat (tot în presa scrisă), într-un mod decis, dar fără bâtă sau halebardă. N-am fost persecutat pentru asta. După cum nici textele mele ironice la adresa actualului Președinte al României n-au adus, bunăoară, fulgere de Zeus (traduse în suprimarea finanțării) asupra revistei "Litere". Dar să primesc cartonașul galben sau chiar cartonașul roșu pentru că am pus la punct un impostor obraznic, asta ar fi chiar culmea! Pentru așa ceva m-aș muta din România! Dar de pe Hermeneia!
mă bucur că îți plac, Cristina. problema acelui aparent dezacord din prima frază este ceva legat de exagerata (în opinia mea) prezență a genurilor în limba română. avem o cultură foarte „generificată”. și probabil moștenim asta din latină dar și din faptul că avem concepte și cuvinte cu rădăcini din atîtea limbi. evident, nu am cum formula altfel acolo, deși și eu cînd am scris prima dată am avut o vagă senzație de dezacord. dar asta este limba română. oamenii pot fi și bărbați și femei. asta dacă nu cădem în soluția pe care o folosea unul din profesorii mei de sociologie cînd ironic se referea la „oameni și oame”.
Paul, cred că textul de faţă de aici trebuie să pornească: "latră bondy caniche-ul alintat mai trece câte o mașină rar
iar în longitudinea acestor clipe un dor mă împinge spre fereastră
de fiecare dată când ne împăcăm undeva se întâmplă ceva bun
te acopăr și îmi pun brațul sub cap mulțumit că nu te-am trezit
chestiile mele metafizice adorm iar mâine le voi numi tabieturi"
Brodează mai mult la manşetă pentru că ai o cămaşă simplă şi frumoasă, nu trebuie prea multă încărcătură.
Eşti unul dintre poeţii pe care îi citesc cu mare plăcere şi constant.
Ceea ce este trist Adrian, este că într-o zi chiar vei regreta că ai exprimat și scris aceste cuvinte în public. Pentru că ce este scris în public pătează sau onorează în primul rînd pe cel ce o face. Rasismul, naționalismul, discriminarea (etc) sînt un rău chiar dacă sînt pozitive sau negative. Istoria și viața au dovedit (și America este o dovadă în plus - și este o coincidență interesantă faptul că scriu asta chiar astăzi cînd americanii sărbătoresc Martin Luther King Jr. Day) că nu poți face o rană în sufletul unui om, în inima unui grup de oameni sau a unei rase, și apoi să o repari făcînd alta în altă parte, în inima altui grup. Cu alte cuvinte un rău nu poate fi soluția unui alt rău și nici o nedreptate nu poate rezolva altă nedreptate. Românii spun că nu poți astupa o groapă facînd alta. Răul și păcatul se nasc în inima omului, a fiecărui om, și nu se pot rezolva decît acolo.
În orice caz, nu cred că este necesar sau benefic să aduci frustrările tale din lumea în care trăiești, aici. Nu folosește nimănui. Nu faci decît să amesteci lucrurile într-un fel de magiun absolut ilogic. Ilogic ca de altfel orice generalizare. Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? Iar dacă vei spune că morala este o chestiune relativă, atunci ce te mai protejează pe tine? Culoare pielii sau originea socială? Cu ce ne deosebim atunci de animale? Sau este morala numai un drept (sic!) al românilor, al albilor, al celor cu facultate, al celor educați, etc? Dar, marea ta confuzie este că a spune cuiva „țigane” nu este echivalent cu a-i spune „analfabetule”. Este posibil ca pentru unii denominațiunea „țigan” să conțină elemente degradante dar asta este o chestiune discutabilă. Pentru mine este o etnie. Și personal văd la fel de multă rușine în cuvîntul „țigan” cît văd și în cuvîntul „român”. Mai mult decît asta nu se poate vorbi decît despre întortocheli speculative de care se ocupă politicienii. Dar nu la fel stau lucrurile cu „analfabeto”. Și asta ți-o poate spune și un școlar din clasa întîi.
Personal, nu mă pot exprima în mod general cu privire la întrebarea „referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!”. Cred că ține de context și de moralitatea fiecăruia. Iar eu, așa cum am mai spus, nu fac educație/poliție morală pe Hermeneia. Dar, în același timp, exprimările sînt cu siguranță personale și ofensatoare. Așa cum am spus, asta ți-o poate spune și un școlar de șapte ani. Adică sînt atacuri la persoană. Ele pot fi sau nu justificate. În mintea unora sau altora. Dar tot atacuri rămîn. Și, ca să clarific, „ești un scriitor prost” este o apreciere (demonstrabilă sau nu) care „paralizează” prin generalizare. „Analfabetule/analfabeto” este însă un atac clar la persoană în limba română. Indiferent chiar de cîte clase are respectiva persoană.
Am mai spus și altă dată, atît tu cît și Marga, aveți acest prost obicei atunci cînd vă adresați unul altuia, de a nu vă putea referi la texte ci imediat alunecați în aprecieri personale care de cele mai multe ori devin ofensatoare. (De parcă ar exista ceva lugubru undeva în trecutul relației dintre voi). Dacă v-ați rezuma numai la texte ar fi de preferat și s-ar economisi multă cerneală virtuală.
Djamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
Care să fie proverbul acela... cel în care se spune căt de bun a fost ulciorul cand ți-a ajutat să-ți astâmperi setea? În rest sunt convins că nimeni de pe acest site nu ar dori ca unui talent să i se reteze zborul (în spiritul unei astfel de idei trebuiesc citite comentariile afișate, domnișoară Andreea). Iar zborul se învață mai ușor când este susținut. Altfel, sunt de acord cu cele afirmate de domnul Manolescu și cu sfatul de bun simț al domnului Virgil. Personal cred în talentul tău dar trebuie să știi cum să-i dai binețe
Mi se pare prea mult explicitat, mai ales pe la mijloc. Miza se formulează abia spre final, cred că acolo trebuia pus accentul și intrat direct în subiect, la fel de evaziv, sau chiar mai mult. Adică, ceva mai mult mister i-ar fi prins bine.
imi asum dezacordul. asa e, habar n-am de gramatica. vai de capul meu. cat despre banii dumneavoastra (doi sau trei), tineti-i bine, eu nu am nevoie de ei. ori va vor mai trebui, cine stie, in investigatiile viitoare. :) nu cred ca asa informatii valoroase nu pot fi cumparate cu versuri ca cele de mai sus. dar, pana una alta, realitatea tipa cu gura pana la urechi: scrieti prost. foarte prost. vad ca "incurajarile" lui Andu v-au dat avant...:)) numai ca Andu uita un adevar elementar: pentru o ironie buna, e nevoie de doi inzestrari cu simtul umorului. o seara buna.
felicitări calde şi din partea mea! Adrian, Silvia, Raluca, Alexandru, mă bucur că sunt cu voi!
Adrian, lista oficială, o caut deja de câteva zile şi nu am dat de ea, ştiam că sunt printre finalişti, dar care este premiul, nu.
acum ştiu!
îmi pare rău că nu am reuşit cu viza, să vin la premiere, dar sper să vă întâlnesc cu alte ocazii.
mulţumesc frumos DOREL pentru articol şi felicitări (deci, acad.Cimpoi, încântător, e onoare pentru mine)
merci Adrian, Maria.
ok, cristina. mă voi folosi de acest loc (pînă găsim altă formă pe hermeneia) să îți cer să ștergi postarea de aici: http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cu-durere-n-suflet
acolo faci referință la adresa unui text postat pe hermeneia.com, dar chiar dacă nu ai face, de vreme ce atît emilian cît și tu sînteți membri aici, iar gestul tău impietează asupra mai multor drepturi pe care le are emilian ca autor al textului, mă văd nevoit să îți cer să ștergi textul de acolo. dacă o vei face în următoarele 24 de ore vei primi numai avertisment pe hermeneia. dacă nu, voi fi nevoit să îți suspend contul pe hermeneia.com pentru o perioadă asupra lungimii căreia se va pronunța Consiliul. Mulțumesc.
Interesanta idee insa raspandita in prea multe negatii care disipa perceptia. Accentul este lucrul dracului (Doamne iarta-ma) cand il folosesti prea mult, mazgalesti, parerea mea. O tentativa de poem-grafitti. Andu
Un text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
completari: "Au cœur des feux et des fastes de la Baie des Anges, un palace-étoile : le Negresco" Salvador Dali Acest hotel, considerat emblema a Rivierei franceze si clasat ca monument istoric in 2003, a fost proiectat de arhitectul Edouard Niermans care a colaborat, mai ales pentru structura cupolei acoperisului, cu arhitectul si inginerul Gustave Eiffel. Hotelul Negresco a fost construit in 1912 de un roman Henri Negresco (1868- 1920), fiu de hangiu din Bucuresti, cu un destin tumultuos despre care s-au scris multe. Henri Negresco a falimentat insa in timpul primului razboi modial, dupa numai 2 ani de la inaugurarea cu fast a hotelului, acesta fiind transformat in spital. Sesizat de creditori, este obligat sa vinda hotelul unei companii belgiene. Din 1957, hotelul este proprietatea familiei Augier. http://www.earthinpictures.com/world/france/nice/hotel_negresco_800x600....
Cred că poezia în general este impregnată de note personale. Poate finalul iese din atmosferă și de aici impresia de PREA personal, de intimitate expusă... Mulțumesc pentru trecere, Adina
a mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.
mi-era dor de tine si sensibilitatea ta. de lucrurile simple pe care le spui cu aceeasi candoare si emotie. ai un talent pe care nu ai dreptul sa il ignori. superb asta: "sunt zile când trenurile tac pur și simplu eu doar întorc umbrele înapoi"
Alma, din nefericire acelasi timp lipsa ma impiedica sa scriu cat mi-as dori, dar nu se cuvenea sa nu las semn aici. E stilul tau, categoric, si totusi e si o anume detasare de cuvant ca matca si apropiere de sens pe care o remarc cu bucurie in versurile tale. Foarte puternic mesajul vizualei tale, Alma. Ce mai cred ca ar mai fi de revazut (desi ne-ai spus, nu-i asa, ca e un poem care s-a scris din necesitate aproape, ca ultimul, nu-i asa, graba aceea de a scrie): "ma grabesc sa il scriu e foarte tarziu sau foarte devreme", aici ai creat senzatia de deja vu, poate daca ai sugera doar ideea paradoxului de foarte devreme ar fi suficient, chestia cu tarziul se subintelege cumva din "ma grabesc"; "exist intr-un sfarsit intru-un punct terminus"... parca e prea diluata senzatia fata de cea cu panglica rosie de dupa (care, btw, te smulge pur si simplu din rolul de observator si te face sa te implici in poezie), si as mai renunta si la "fara a fi citit biblia", ca fiind prea mult spus, fata de restul poemului (dat fiind si indiciul din penultimul vers. Ai pus la un moment dat doar poza, in sepia, la inceput. Parca mi-ar parea curajos experimentul in seia, fara sepia :)
Bobadil, apreciez trecerea ta. Nu sint convins daca schimbarea "lumile ei" cu "camarile ei" ar avea numai avantaje. Eu vad si dezavantaje. Oricum, merci.
Ma intreb cum ar fi acest demers poetic fara acele trei de ca-uri si trei de care-uri in "ca o nava", "care are", "ca niste tinte", "ca pe o tabla", "cu care sa construiesc", "in care tipii", "un om pe care"? Oare nu se poate sugera asemanarea fara cuvintele "ca", "asemeni" si "precum"? "Un local cu tipi tacuti", "am rămas în urmă/ navă eșuată/ totul trebuie sa fie real" "materie densa/ cu o singura calitate: apasa", "cu tinte intinse pe mese", "doar proiecțiile din trecut/ ambalate în gips risipite pe tablă de șah/ umbre decupate/ schele pentru o nouă zi", "lângă fereastra se așază praf verde peste un om" etc Imi place tot ce incerci sa spui, mai putin cum spui.
Daca iau in calcul si "nenumarate" sunt 6 "numere" in 11 versuri. Matematic vorbind ai aproape un "numar" la doua versuri. Citind textul cu voce tare, devine exasperant. Textul asta e de genul numar, superlativ stilistic, superlativ stilistic, numar, superlativ stilistic, numar, numar...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acest premiu a constituit o mare şi plăcută surpriză, de care poate nu aş fi avut parte dacă nu ar fi existat un site pe nume Hermeneia al cărui membru să fiu şi doi promotori entuziaşti ai culturii precum Virgil Titarenco şi Călin Sămărghiţan.
Mulţumesc domnilor.
Le mulţumesc deasemenea Katyei Kelaro şi lui Matei Hutopilă pentru cuvintele frumoase.
pentru textul : Premiile "RefleXos" de"Tot ce îți trebuie este talent și un text bun. Un text care să te facă să vibrezi, să întorci capul. Un text care să aibă inefabil, să te răscolească, să nu te lase să îl uiți. Măcar și pentru o zi. Iar apoi să cauți să citești și altceva ce a scris acel autor. Pentru mine asta se numește notorietate. Restul e doar deșertăciune și goană după vînt." am citit cu placere.
pentru textul : interviu dePrecizarea ta a apărut înaintea comentariului meu, pe care tocmai îl redactam. Dacă e vorba pe-așa, plec și singur! Dar să știi un lucru: eu am polemizat, în presa scrisă, cu Nicolae Manolescu și cu alți autori de prim-plan, e drept, cum s-a remarcat (tot în presa scrisă), într-un mod decis, dar fără bâtă sau halebardă. N-am fost persecutat pentru asta. După cum nici textele mele ironice la adresa actualului Președinte al României n-au adus, bunăoară, fulgere de Zeus (traduse în suprimarea finanțării) asupra revistei "Litere". Dar să primesc cartonașul galben sau chiar cartonașul roșu pentru că am pus la punct un impostor obraznic, asta ar fi chiar culmea! Pentru așa ceva m-aș muta din România! Dar de pe Hermeneia!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece demă bucur că îți plac, Cristina. problema acelui aparent dezacord din prima frază este ceva legat de exagerata (în opinia mea) prezență a genurilor în limba română. avem o cultură foarte „generificată”. și probabil moștenim asta din latină dar și din faptul că avem concepte și cuvinte cu rădăcini din atîtea limbi. evident, nu am cum formula altfel acolo, deși și eu cînd am scris prima dată am avut o vagă senzație de dezacord. dar asta este limba română. oamenii pot fi și bărbați și femei. asta dacă nu cădem în soluția pe care o folosea unul din profesorii mei de sociologie cînd ironic se referea la „oameni și oame”.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deerată "a-mi fi"
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe de"nimeni n-a atins stânca cu toiagul
la apele de la meriba"
si aici e preferabil, pentru a se evita acel "ca cu" schimbat astfel:
nimeni n-a atins stânca
la apele de la meriba
cu toiagul
inteleg acest poem ca parte a unui proiect grafica/poezie de viitor. si e bine.
pentru textul : tablou cu berze deChiar dacă versul "când zumzetul interminabil al zilei" e cam rudimentar, ultima unitate este reuşită. Transmite pe mai multe paliere.
pentru textul : atunci deMulțumesc, Francisc, e atât cât poate fi. Iar sad-sand-send-sent e un joc. Ca și luminile. Tu vezi, auzi, înțelegi.
pentru textul : white sent (for blanche) dePaul, cred că textul de faţă de aici trebuie să pornească: "latră bondy caniche-ul alintat mai trece câte o mașină rar
iar în longitudinea acestor clipe un dor mă împinge spre fereastră
de fiecare dată când ne împăcăm undeva se întâmplă ceva bun
te acopăr și îmi pun brațul sub cap mulțumit că nu te-am trezit
chestiile mele metafizice adorm iar mâine le voi numi tabieturi"
Brodează mai mult la manşetă pentru că ai o cămaşă simplă şi frumoasă, nu trebuie prea multă încărcătură.
pentru textul : jurnal de bord deEşti unul dintre poeţii pe care îi citesc cu mare plăcere şi constant.
Ceea ce este trist Adrian, este că într-o zi chiar vei regreta că ai exprimat și scris aceste cuvinte în public. Pentru că ce este scris în public pătează sau onorează în primul rînd pe cel ce o face. Rasismul, naționalismul, discriminarea (etc) sînt un rău chiar dacă sînt pozitive sau negative. Istoria și viața au dovedit (și America este o dovadă în plus - și este o coincidență interesantă faptul că scriu asta chiar astăzi cînd americanii sărbătoresc Martin Luther King Jr. Day) că nu poți face o rană în sufletul unui om, în inima unui grup de oameni sau a unei rase, și apoi să o repari făcînd alta în altă parte, în inima altui grup. Cu alte cuvinte un rău nu poate fi soluția unui alt rău și nici o nedreptate nu poate rezolva altă nedreptate. Românii spun că nu poți astupa o groapă facînd alta. Răul și păcatul se nasc în inima omului, a fiecărui om, și nu se pot rezolva decît acolo.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deÎn orice caz, nu cred că este necesar sau benefic să aduci frustrările tale din lumea în care trăiești, aici. Nu folosește nimănui. Nu faci decît să amesteci lucrurile într-un fel de magiun absolut ilogic. Ilogic ca de altfel orice generalizare. Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? Iar dacă vei spune că morala este o chestiune relativă, atunci ce te mai protejează pe tine? Culoare pielii sau originea socială? Cu ce ne deosebim atunci de animale? Sau este morala numai un drept (sic!) al românilor, al albilor, al celor cu facultate, al celor educați, etc? Dar, marea ta confuzie este că a spune cuiva „țigane” nu este echivalent cu a-i spune „analfabetule”. Este posibil ca pentru unii denominațiunea „țigan” să conțină elemente degradante dar asta este o chestiune discutabilă. Pentru mine este o etnie. Și personal văd la fel de multă rușine în cuvîntul „țigan” cît văd și în cuvîntul „român”. Mai mult decît asta nu se poate vorbi decît despre întortocheli speculative de care se ocupă politicienii. Dar nu la fel stau lucrurile cu „analfabeto”. Și asta ți-o poate spune și un școlar din clasa întîi.
Personal, nu mă pot exprima în mod general cu privire la întrebarea „referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!”. Cred că ține de context și de moralitatea fiecăruia. Iar eu, așa cum am mai spus, nu fac educație/poliție morală pe Hermeneia. Dar, în același timp, exprimările sînt cu siguranță personale și ofensatoare. Așa cum am spus, asta ți-o poate spune și un școlar de șapte ani. Adică sînt atacuri la persoană. Ele pot fi sau nu justificate. În mintea unora sau altora. Dar tot atacuri rămîn. Și, ca să clarific, „ești un scriitor prost” este o apreciere (demonstrabilă sau nu) care „paralizează” prin generalizare. „Analfabetule/analfabeto” este însă un atac clar la persoană în limba română. Indiferent chiar de cîte clase are respectiva persoană.
Am mai spus și altă dată, atît tu cît și Marga, aveți acest prost obicei atunci cînd vă adresați unul altuia, de a nu vă putea referi la texte ci imediat alunecați în aprecieri personale care de cele mai multe ori devin ofensatoare. (De parcă ar exista ceva lugubru undeva în trecutul relației dintre voi). Dacă v-ați rezuma numai la texte ar fi de preferat și s-ar economisi multă cerneală virtuală.
Djamal, multumesc pentru rinduri. Avind in vedere studiile (tale) de specialitate, ti se vor parea poate prea dure unele expresii, dar am mizat pe asta. e doar vorba de un contraceptiv, care imi functioneaza perfect. nepotul lui rameau, am retinut exemplul (e colosal!) cu melcii care se preumbla incetisor tocindu-li-se memoria... c'est la vie! in cochilia mea ma simt insa atit de bine ca nu mai jinduiesc la cochilia altuia, si asta cu cit cochilia mea e cu vedere panoramica spre Riviera franceza ;) asa cum spuneam, memoria imediata mi se pare (in ceea ce ma priveste) contraceptivul perfect...
pentru textul : memoria imediatã deCare să fie proverbul acela... cel în care se spune căt de bun a fost ulciorul cand ți-a ajutat să-ți astâmperi setea? În rest sunt convins că nimeni de pe acest site nu ar dori ca unui talent să i se reteze zborul (în spiritul unei astfel de idei trebuiesc citite comentariile afișate, domnișoară Andreea). Iar zborul se învață mai ușor când este susținut. Altfel, sunt de acord cu cele afirmate de domnul Manolescu și cu sfatul de bun simț al domnului Virgil. Personal cred în talentul tău dar trebuie să știi cum să-i dai binețe
pentru textul : Mercenar prin timp decred că nu ai citit cu atenţie, ci doar cu prejudecăţi.
pentru textul : Ceruri deMi se pare prea mult explicitat, mai ales pe la mijloc. Miza se formulează abia spre final, cred că acolo trebuia pus accentul și intrat direct în subiect, la fel de evaziv, sau chiar mai mult. Adică, ceva mai mult mister i-ar fi prins bine.
pentru textul : va veni o vreme deimi asum dezacordul. asa e, habar n-am de gramatica. vai de capul meu. cat despre banii dumneavoastra (doi sau trei), tineti-i bine, eu nu am nevoie de ei. ori va vor mai trebui, cine stie, in investigatiile viitoare. :) nu cred ca asa informatii valoroase nu pot fi cumparate cu versuri ca cele de mai sus. dar, pana una alta, realitatea tipa cu gura pana la urechi: scrieti prost. foarte prost. vad ca "incurajarile" lui Andu v-au dat avant...:)) numai ca Andu uita un adevar elementar: pentru o ironie buna, e nevoie de doi inzestrari cu simtul umorului. o seara buna.
pentru textul : Agheorghesei, Aioanei, Acatrinei defelicitări calde şi din partea mea! Adrian, Silvia, Raluca, Alexandru, mă bucur că sunt cu voi!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deAdrian, lista oficială, o caut deja de câteva zile şi nu am dat de ea, ştiam că sunt printre finalişti, dar care este premiul, nu.
acum ştiu!
îmi pare rău că nu am reuşit cu viza, să vin la premiere, dar sper să vă întâlnesc cu alte ocazii.
mulţumesc frumos DOREL pentru articol şi felicitări (deci, acad.Cimpoi, încântător, e onoare pentru mine)
merci Adrian, Maria.
Da, mi-ati mai spus chestia asta care, nu-i asa, nu prea ma bucura, dar asta e situatia.
pentru textul : Există viață după… deok, cristina. mă voi folosi de acest loc (pînă găsim altă formă pe hermeneia) să îți cer să ștergi postarea de aici: http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cu-durere-n-suflet
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 deacolo faci referință la adresa unui text postat pe hermeneia.com, dar chiar dacă nu ai face, de vreme ce atît emilian cît și tu sînteți membri aici, iar gestul tău impietează asupra mai multor drepturi pe care le are emilian ca autor al textului, mă văd nevoit să îți cer să ștergi textul de acolo. dacă o vei face în următoarele 24 de ore vei primi numai avertisment pe hermeneia. dacă nu, voi fi nevoit să îți suspend contul pe hermeneia.com pentru o perioadă asupra lungimii căreia se va pronunța Consiliul. Mulțumesc.
Interesanta idee insa raspandita in prea multe negatii care disipa perceptia. Accentul este lucrul dracului (Doamne iarta-ma) cand il folosesti prea mult, mazgalesti, parerea mea. O tentativa de poem-grafitti. Andu
pentru textul : sfârșit de poem fragil deUn text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
pentru textul : despre moarte și alte obsesii decompletari: "Au cœur des feux et des fastes de la Baie des Anges, un palace-étoile : le Negresco" Salvador Dali Acest hotel, considerat emblema a Rivierei franceze si clasat ca monument istoric in 2003, a fost proiectat de arhitectul Edouard Niermans care a colaborat, mai ales pentru structura cupolei acoperisului, cu arhitectul si inginerul Gustave Eiffel. Hotelul Negresco a fost construit in 1912 de un roman Henri Negresco (1868- 1920), fiu de hangiu din Bucuresti, cu un destin tumultuos despre care s-au scris multe. Henri Negresco a falimentat insa in timpul primului razboi modial, dupa numai 2 ani de la inaugurarea cu fast a hotelului, acesta fiind transformat in spital. Sesizat de creditori, este obligat sa vinda hotelul unei companii belgiene. Din 1957, hotelul este proprietatea familiei Augier. http://www.earthinpictures.com/world/france/nice/hotel_negresco_800x600....
pentru textul : septicemia memoriei deCred că poezia în general este impregnată de note personale. Poate finalul iese din atmosferă și de aici impresia de PREA personal, de intimitate expusă... Mulțumesc pentru trecere, Adina
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău dea mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi demi-era dor de tine si sensibilitatea ta. de lucrurile simple pe care le spui cu aceeasi candoare si emotie. ai un talent pe care nu ai dreptul sa il ignori. superb asta: "sunt zile când trenurile tac pur și simplu eu doar întorc umbrele înapoi"
pentru textul : Pur și simplu deAlma, din nefericire acelasi timp lipsa ma impiedica sa scriu cat mi-as dori, dar nu se cuvenea sa nu las semn aici. E stilul tau, categoric, si totusi e si o anume detasare de cuvant ca matca si apropiere de sens pe care o remarc cu bucurie in versurile tale. Foarte puternic mesajul vizualei tale, Alma. Ce mai cred ca ar mai fi de revazut (desi ne-ai spus, nu-i asa, ca e un poem care s-a scris din necesitate aproape, ca ultimul, nu-i asa, graba aceea de a scrie): "ma grabesc sa il scriu e foarte tarziu sau foarte devreme", aici ai creat senzatia de deja vu, poate daca ai sugera doar ideea paradoxului de foarte devreme ar fi suficient, chestia cu tarziul se subintelege cumva din "ma grabesc"; "exist intr-un sfarsit intru-un punct terminus"... parca e prea diluata senzatia fata de cea cu panglica rosie de dupa (care, btw, te smulge pur si simplu din rolul de observator si te face sa te implici in poezie), si as mai renunta si la "fara a fi citit biblia", ca fiind prea mult spus, fata de restul poemului (dat fiind si indiciul din penultimul vers. Ai pus la un moment dat doar poza, in sepia, la inceput. Parca mi-ar parea curajos experimentul in seia, fara sepia :)
pentru textul : june deMargas, ce-ai scris tu aici nu e amuzant, însă e de tot râsul. de râsul amar, mai exact…
n-o să mai explic de ce, văd că am încercat să-i sugerez și lui Paul ceva, dar...
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile deBobadil, apreciez trecerea ta. Nu sint convins daca schimbarea "lumile ei" cu "camarile ei" ar avea numai avantaje. Eu vad si dezavantaje. Oricum, merci.
pentru textul : uneori inima mea ia forme ciudate deMa intreb cum ar fi acest demers poetic fara acele trei de ca-uri si trei de care-uri in "ca o nava", "care are", "ca niste tinte", "ca pe o tabla", "cu care sa construiesc", "in care tipii", "un om pe care"? Oare nu se poate sugera asemanarea fara cuvintele "ca", "asemeni" si "precum"? "Un local cu tipi tacuti", "am rămas în urmă/ navă eșuată/ totul trebuie sa fie real" "materie densa/ cu o singura calitate: apasa", "cu tinte intinse pe mese", "doar proiecțiile din trecut/ ambalate în gips risipite pe tablă de șah/ umbre decupate/ schele pentru o nouă zi", "lângă fereastra se așază praf verde peste un om" etc Imi place tot ce incerci sa spui, mai putin cum spui.
pentru textul : cine mă visează deDaca iau in calcul si "nenumarate" sunt 6 "numere" in 11 versuri. Matematic vorbind ai aproape un "numar" la doua versuri. Citind textul cu voce tare, devine exasperant. Textul asta e de genul numar, superlativ stilistic, superlativ stilistic, numar, superlativ stilistic, numar, numar...
pentru textul : timpi deDoar "radacinile". Restul..."doar" simulacu. Dar "radacinile" (inca) EXISTA: la "usa intredeschisa a cerului"
pentru textul : Durere dePagini