Superb! mie nu mi se pare „psedo-psalm”, ci psalm curat, având din belșug tot ce-i trebuie. Și încărcătură simbolică, și tensiune, și sfințenie. singura chestie care mă calcă pe nervi este titlul. titlul acesta s-a tolănit peste frumusețea asta de poezie și zice „lasă, vezi-ți de drum că n-ai ce găsi aici.”.
mi-a plăcut și felul în care ai gândit acest crescendo al vremurilor – de la somn la trâmbiță. (trompetă? nu trâmbiță era?!)
pun aici imaginile care mi se par cele mai reușite… ba nu, nu le pun. e un poem în întregime bun. Chapeau!
Virgil,
E foarte bine cum ai procedat.
Altă problemă ar fi că fiecare membru al juriului ar trebui sa primească, prin e-mail, precizări privind modalităţile de jurizare. Eu, unul, am citit majoritatea textelor şi am şi dat nişte note preliminare, pe un tabel. Aşadar, cum se va juriza, practic?
un text reusit, efectiv emotionant, din punctul meu de vedere. "bineînțeles mai e mersul în genunchi statul în genunchi plînsul în genunchi tăcutul în genunchi haosul în genunchi"...
Marina, vorbești de imagini anacronice... și trebuie să îți dau dreptate. La urma urmei, e rău să îți imaginezi că în România zilelor noastre mai sunt căruțe cu acest tip de roți? Fotografia, expletivă de altfel, surprinde o "acțiune" în cartierul Vitan, prin preajma anului 1946. Am reținut rugămintea ta.
Citesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
Paul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
da, cred ca exista o stare pe care ar trebui sa o numim "starea de Venetie a lui Thomas Mann" inca n-am fost la Venetia asa ca n-am fotografii de acolo
mi se pare că „n-a mai venit” și „a plecat” sună atît redundant cît și banal. umila mea părere este că textul s-ar fi terminat mai bine așa:
„s-a pierdut
în scuzele lui
Iar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.
O iei asa inca netrezita si bruta, nelustruita si nu vrei sa o lasi sa umble singura ca un Lazar inviat si tot te invarti pana faci geloasa insasi notiunea de circularitate... despre idee vorbesc ca sa nu intelegi gresit, ca vad ca de la o vreme toata lumea pricepe anapoda. Textul este fara miza, conceput si scris fara luciditate doar de dragul de a fi scris... asta simt asta zic.
O imagine frumoasă, o stare intimistă bine dozată şi suficient sugerată, o proiecţie diafană a unei prezenţe feminine în albul timpului. Mi-a plăcut foarte mult.
Aş elmina unele cuvinte: ,,acelea", ,,un", ,,pasul tău" şi ,,acolo" . Mi se pare că acestea personalizează poemul sugerând unele detalii, unele coordonate de spaţiu şi timp, nelăsând lectorului deschidere la interpretări. Aşa am perceput eu. E doar o părere sinceră :)
bobadile, nici nu stii cat ma bucura faptul ca scrieti sub textele mele! nu stiu de ce ti se pare ca sunt "chitros". te rog sa ma crezi ca nu am intentionat absolut deloc sa fiu astfel, iar parerile voastre chiar le consider un castig pentru mine. in ceea ce spun, de fapt, nu incerc decat sa fiu cat mai clar in ceea ce intenitonez sa transmit. imi cer scuze pentru faptul ca nu pot fi sincer fara sa par irascibil, daca se pot cere astfel de scuze. poate e un defect de-al meu, pentru care, iara imi cer iertare. cu sincera prietenie, lucian.
mi-a adus aminte de un film frumos, cu un aventurier in cautare de traditii mistice. imi place stilul poeziei, am avut chiar senzatia ca sunt intr/o jungla vis a vis de un templu hindus ( nu stiu de ce hindus ). poezia combina imaginile, de care abuzeaza putin, cu o ambiguitate fortata. in alte doze cred ca ar fi mers mai bine. e chestie de calibrare seara buna
moartea nu cred ca e relativa. cel putin pana la un nou big-bang intern. ma gandeam daca ar fi bine sa inlocuiesc cu "inalti", "lungi" din: "ne vom îmbăta ne vom întinde pe ea cât suntem de lungi". particula
Virgil,
Este părerea ta, o respect, dar duelul meu este cu Vlad.
M-ai convins însă... pornesc unul și cu tine ca să nu rămâi așa, off-topic.
All the best
Curat real. Lacoste e o firmă de tricouri parcă. Și da, am fost la un pas să scriu vineri cu V mare. Dar nu mai sunt sigur daca Crusoe chiar l-a întâlnit, sau a fost numai o închipuire de-a lui. Sau invers. Aaa, si Lacoste ăla mai are un frate, cred, care a scris o fenomenologie a timpului din care n-am înțeles mare lucru. S-ar putea să aibă și un castel undeva pe-o vale. Rameau, mă face fericit confirmarea că nu există prezent. Mă bucur c-ați trecut pe aici.
Un poem bun, remarc și eu strofa a treia și cred că, de fapt, ultimele două strofe fac tot poemul și chiar pot construi un poem de sine stătător. Sper că titlul este doar în contextul poeziei și sper să rămâi și aici, și în ale scrisului, chiar dacă poezia nu va fi niciodată locul în care să te simți protejat, altfel nu ar exista provocarea de care are nevoie arta pentru a rezista timpului.
antal, as vrea sa imi spui de ce ai folosit butonu „atenție editor!” pentru acest text? în accepțiunea mea ai abuzat de această facilitate. poți să ne explici de ce?
mai... imi place stilul tau. si la modul subiectiv, ca altfel nu pot s-o iau, te citesc si-mi dai senzatia ca noi doua am putea fi prietene bune, daca am fi puse la aceeasi masa, intr-un pub, intr-o seara, fara laptop, doar bere si treaba aia "Cornish pasty".
un text inchegat, de altfel. bine scris. congrats.
Ecaterina, la intrebarile tale in ordine raspund asa: 1/ nu 2/ nu 3/ nu 4/ iar la indemn, tot nu, ar fi ca si cum i-as scrie fiica-mii Si in caz ca nu te-ai prins, nu era vorba despre tine acolo. Dar nu-i nimic, ale tineretii valuri :-) Sincer, iti propun sa cauti in multimea probabila a raspunsurilor pe care le astepti la varsta ta, cu alte cuvinte nu pe aici. No ofense, dupa cum am mai spus.
Șerban Foarță, sonetele Constanței Buzea, George Țărnea și mulți alții... îți spun nu ca și cum n-ai ști ci ca și cum te-am citit. Ieși din "codrule , codruțule"... și aș mai spune , dar cred că am fost înțeles, ori cine știe???
un dimanche ensoleillé et fastidieux dans une petite ville au bord de la mer? intéréssant, mais, je ne sais pas... c'est quelque chose qui met une distance entre moi et ce poème... un homme se sentirait différent qu'une femme, là, peut-être
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
fain asternuta ideea! a picat bine pentru mine si dimineata in care m-am trezit. multam!
poate ca nu mai era nevoie de ultimele 3 versuri, e suficienta claritate in contactul "vizual":)
pentru textul : pândă deSuperb! mie nu mi se pare „psedo-psalm”, ci psalm curat, având din belșug tot ce-i trebuie. Și încărcătură simbolică, și tensiune, și sfințenie. singura chestie care mă calcă pe nervi este titlul. titlul acesta s-a tolănit peste frumusețea asta de poezie și zice „lasă, vezi-ți de drum că n-ai ce găsi aici.”.
mi-a plăcut și felul în care ai gândit acest crescendo al vremurilor – de la somn la trâmbiță. (trompetă? nu trâmbiță era?!)
pun aici imaginile care mi se par cele mai reușite… ba nu, nu le pun. e un poem în întregime bun. Chapeau!
pentru textul : fapt divers deVirgil,
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” - modificare la modificare deE foarte bine cum ai procedat.
Altă problemă ar fi că fiecare membru al juriului ar trebui sa primească, prin e-mail, precizări privind modalităţile de jurizare. Eu, unul, am citit majoritatea textelor şi am şi dat nişte note preliminare, pe un tabel. Aşadar, cum se va juriza, practic?
un text reusit, efectiv emotionant, din punctul meu de vedere. "bineînțeles mai e mersul în genunchi statul în genunchi plînsul în genunchi tăcutul în genunchi haosul în genunchi"...
pentru textul : puls 0 deVirgil, eu cred că este o trimitere spre alchimie. mercuul și sulful sunt "metalele-genitori" . (vezi Ibn 'Arabi).
pentru textul : Elegie ermetică VI deMarina, vorbești de imagini anacronice... și trebuie să îți dau dreptate. La urma urmei, e rău să îți imaginezi că în România zilelor noastre mai sunt căruțe cu acest tip de roți? Fotografia, expletivă de altfel, surprinde o "acțiune" în cartierul Vitan, prin preajma anului 1946. Am reținut rugămintea ta.
pentru textul : ...romantic, dom'le! deCitesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
pentru textul : rugăciune (1) dePaul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
pentru textul : În mult prea plinul mitic al mirării deda, cred ca exista o stare pe care ar trebui sa o numim "starea de Venetie a lui Thomas Mann" inca n-am fost la Venetia asa ca n-am fotografii de acolo
pentru textul : trist în veneția debravo VT, ai reușit să turburi ceva ape. dar la chestia cu dorul de-acasă ai dat-o-n bară. nyet.
pentru textul : îngeri şi marmeladă deMulţumesc tuturor!
pentru textul : Pensulă demi se pare că „n-a mai venit” și „a plecat” sună atît redundant cît și banal. umila mea părere este că textul s-ar fi terminat mai bine așa:
„s-a pierdut
în scuzele lui
inerțial”
pentru textul : Disoluţie deIar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.
pentru textul : Abis deO iei asa inca netrezita si bruta, nelustruita si nu vrei sa o lasi sa umble singura ca un Lazar inviat si tot te invarti pana faci geloasa insasi notiunea de circularitate... despre idee vorbesc ca sa nu intelegi gresit, ca vad ca de la o vreme toata lumea pricepe anapoda. Textul este fara miza, conceput si scris fara luciditate doar de dragul de a fi scris... asta simt asta zic.
pentru textul : Într-o gară de sticlă deO imagine frumoasă, o stare intimistă bine dozată şi suficient sugerată, o proiecţie diafană a unei prezenţe feminine în albul timpului. Mi-a plăcut foarte mult.
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deAş elmina unele cuvinte: ,,acelea", ,,un", ,,pasul tău" şi ,,acolo" . Mi se pare că acestea personalizează poemul sugerând unele detalii, unele coordonate de spaţiu şi timp, nelăsând lectorului deschidere la interpretări. Aşa am perceput eu. E doar o părere sinceră :)
un an nou fericit vă doresc.
pentru textul : sura1 dela mulţi ani
Eu incerc , nu am pretentia ca sunt perfecte textele. Mai bine spuneti unde gresesc inainte de a zice 'slab", "plin de clisee" etc
pentru textul : Să zbor debobadile, nici nu stii cat ma bucura faptul ca scrieti sub textele mele! nu stiu de ce ti se pare ca sunt "chitros". te rog sa ma crezi ca nu am intentionat absolut deloc sa fiu astfel, iar parerile voastre chiar le consider un castig pentru mine. in ceea ce spun, de fapt, nu incerc decat sa fiu cat mai clar in ceea ce intenitonez sa transmit. imi cer scuze pentru faptul ca nu pot fi sincer fara sa par irascibil, daca se pot cere astfel de scuze. poate e un defect de-al meu, pentru care, iara imi cer iertare. cu sincera prietenie, lucian.
pentru textul : Esență de Marie deCu mare drag, şi cu tot sufletul!
pentru textul : ROTUND desunt necesare, Cristina! marchează un staccato impus regulilor ortoepice!
pentru textul : avangarda iernii deînsă hey, apreciez o atenție împinsă până la punctuație!
mi-a adus aminte de un film frumos, cu un aventurier in cautare de traditii mistice. imi place stilul poeziei, am avut chiar senzatia ca sunt intr/o jungla vis a vis de un templu hindus ( nu stiu de ce hindus ). poezia combina imaginile, de care abuzeaza putin, cu o ambiguitate fortata. in alte doze cred ca ar fi mers mai bine. e chestie de calibrare seara buna
pentru textul : murmur demoartea nu cred ca e relativa. cel putin pana la un nou big-bang intern. ma gandeam daca ar fi bine sa inlocuiesc cu "inalti", "lungi" din: "ne vom îmbăta ne vom întinde pe ea cât suntem de lungi". particula
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deVirgil,
pentru textul : turburisme deEste părerea ta, o respect, dar duelul meu este cu Vlad.
M-ai convins însă... pornesc unul și cu tine ca să nu rămâi așa, off-topic.
All the best
Curat real. Lacoste e o firmă de tricouri parcă. Și da, am fost la un pas să scriu vineri cu V mare. Dar nu mai sunt sigur daca Crusoe chiar l-a întâlnit, sau a fost numai o închipuire de-a lui. Sau invers. Aaa, si Lacoste ăla mai are un frate, cred, care a scris o fenomenologie a timpului din care n-am înțeles mare lucru. S-ar putea să aibă și un castel undeva pe-o vale. Rameau, mă face fericit confirmarea că nu există prezent. Mă bucur c-ați trecut pe aici.
pentru textul : Un gând de vineri deUn poem bun, remarc și eu strofa a treia și cred că, de fapt, ultimele două strofe fac tot poemul și chiar pot construi un poem de sine stătător. Sper că titlul este doar în contextul poeziei și sper să rămâi și aici, și în ale scrisului, chiar dacă poezia nu va fi niciodată locul în care să te simți protejat, altfel nu ar exista provocarea de care are nevoie arta pentru a rezista timpului.
pentru textul : Ultima zi aici deantal, as vrea sa imi spui de ce ai folosit butonu „atenție editor!” pentru acest text? în accepțiunea mea ai abuzat de această facilitate. poți să ne explici de ce?
pentru textul : Vorbe pe la spate demai... imi place stilul tau. si la modul subiectiv, ca altfel nu pot s-o iau, te citesc si-mi dai senzatia ca noi doua am putea fi prietene bune, daca am fi puse la aceeasi masa, intr-un pub, intr-o seara, fara laptop, doar bere si treaba aia "Cornish pasty".
un text inchegat, de altfel. bine scris. congrats.
p.s. - mi-e dor de-o proza ca de un vin bun
pentru textul : Steve deEcaterina, la intrebarile tale in ordine raspund asa: 1/ nu 2/ nu 3/ nu 4/ iar la indemn, tot nu, ar fi ca si cum i-as scrie fiica-mii Si in caz ca nu te-ai prins, nu era vorba despre tine acolo. Dar nu-i nimic, ale tineretii valuri :-) Sincer, iti propun sa cauti in multimea probabila a raspunsurilor pe care le astepti la varsta ta, cu alte cuvinte nu pe aici. No ofense, dupa cum am mai spus.
pentru textul : bandajul meu alb deȘerban Foarță, sonetele Constanței Buzea, George Țărnea și mulți alții... îți spun nu ca și cum n-ai ști ci ca și cum te-am citit. Ieși din "codrule , codruțule"... și aș mai spune , dar cred că am fost înțeles, ori cine știe???
pentru textul : Cu mine șezând față-n față deun dimanche ensoleillé et fastidieux dans une petite ville au bord de la mer? intéréssant, mais, je ne sais pas... c'est quelque chose qui met une distance entre moi et ce poème... un homme se sentirait différent qu'une femme, là, peut-être
pentru textul : La Méditerranée dePagini