Ai dreptate, Vladimir. Si eu am fost nemultumit de acel final si simteam nevoia sa il tai cu brisca. Multumesc pentru confirmare si pentru citire. Ca intotdeauna.
E multă frumusețe și în inima cui caută să vadă și se vede frumusețe. Am rezonat cu acest poem de la început până la capăt. Imagini superbe. Impresionante atât decantarea afectului cât și catharsisul poetic.
Sunt chiar curios cine va arunca primul piatra. Mie mi-a placut aceasta tentativa de a reinvia estetica neaoselor noastre injuraturi. Stefan mi-a demonstrat inca o data, daca mai era cazul, ca "maiestreste". Futu-i mama ma-sii de cod galben si de uragane si de toamna! Bobadil.
hm, problema cu acest text este ca fiind un dialog între mai multe personaje, e greu de urmărit. Pentru o lectură mai deschisă(?), mai clară, cred că ar fi fost bine ca la început să fi descris personajele cu o tușă distinctă pentru fiecare pentru ca cititorul să poata crea scena, să-și imagineze personajele, așa le-ar fi mișcat mai ușor. Din păcate, cred că asta m-a impiedicat să urmăresc ideea textului, să recepționez mesajul, e ca și cum pe frecvența unui radio auzi că e melodie superbă dar chhhh, chhhh, nu înțelegi versurile.
Sper că nu v-a supărat intervenția mea. Vă urez succes la scriere în continuare, e clar ca în spate e un om al literelor.
Limbajul colocvial folosit pe alocuri se constituie un fel de ,,apărare", un fel de scut, în fața celei ce vrea să ia bruma de viață pic cu pic, pe îndelete, ca o plăcere sadică.
Îmi place cum e structurat poemul. În prima și în ultima strofă eul liric se ascunde după persoana a II-a, specific limbajului colocvial. Strofa mediană face tranziția de la particular la general, face precizări despre o anume identitate, iar ultima strofă surprinde prin cele două șanse. Pe scurt, e un poem în care ideea, mesajul, domină starea, ba chiar se observă o anume detașare de aceasta. Sau, cel puțin, așa pare a fi intenția autorului.
(cât despre inml, una dintre fete voia să fie medic legist :), bine că s-a răzgândit )
mulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.
Și mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
textul mi-a amintit de George Dickie cunoscut pentru teoria culturală a artei (iată "că întotdeauna rămâne un reziduu uşor de recunoscut în toate tipurile de artă, indiferent dacă ele au valoare estetică sau nu". în treacăt fie spus, cum aș raporta cuvîntul rezidual la o a doua citire a unei cărți?)
acum nu știu care este raportul intuiție/lectură în textul de față (mă refer la autor) dar putem presupune, eu chiar cred, că el, autorul, avea instrumentele necesare pentru o zicere mai rafinată.
la asta mă refeream Paul, tema este generoasă și merită o abordare atentă.
Am zis eu că mi-i ruşine cu Basarabia mea? O iubesc enorm de mult. Da, economic poate ca e săracă, dar are ea o bogaţie enormă-oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea etc, etc La acest subiect aş vorbi ore , dar nu e momentul potrivit . Nu am nimic împotriva Regulamentului . Ba mai mult- e chiar binegândit Peniţa am vrut s-o darui pentru merite si nici intr-un cazi pentru alte motive mai puţin artistice. Un lucru ,totusi, nu-mi place :principiul comentează dacă comentezi. Daca toţi tac vis-a- vis de poeziile mele ( indrăznesc să le numesc poezii) inseamnă asta ca sa-mi iau valiza si să plec?...şi tacerile vorbesc ...
Cristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
Călin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela
Nu știu de ce mi s-ar părea potrivit, în versul al doilea, „din ziua aceea”, în loc de „din ziua aceasta”. Poate că ar asigura o mai bună legătură temporală cu primele două versuri. Altfel, parcă e bruscă trecerea în prezent (acum, aici). La partea mediană trebuie să inspirăm mult aer ca să putem citi :)
„vom visa călătoriile copiilor și morților
desfăcuți sub el ca niște fluturi
care au renunțat să zboare
pentru odihna nepretențioasă
a insectarului”
Cred că „iubito” poate lipsi.
Îmi place că e un poem unitar în idee și stare. Remarc versurile „fundătura acestui hotel/ îngălbenit ca un spital de gînduri” și încă vreo câteva.
PS. Cred că după punctele de la titlu trebuie spațiu.
...puţin bacovian, dar cred că asta ai vrut. E, bunînţeles, si destulă originalitate. Aş spune că textul e un duet reuşit. Ultimele două strofe sunt foarte faine. Există câteva aritmii, dar sunt sigur că le ştii şi ţi le-ai asumat. Chiar mă întrebam când va mai intra pe H. un text în dulcele stil clasic. Mi-a plăcut.
"vecinii vorbesc despre arte
e drept mă amuz dar e trist
în ganguri se face răcoare
ca într-un artist
cum plouă pe sticlele sparte
tot tună mereu a oftat
nimic nu mai pare să-mi placă
am spus și-am plecat
și mersul meu pare orbită
e drept sunt puțin amețit
când intru la tine în moarte
cu-n singur chibrit
cum plouă naiv pe antene
în blocuri pustii fără var
și trenuri mai trec milenar
dă-mi ceai, câtă lene!
....................................
burlanul acela se-ngână
ca ultimul oaspete-n han,
cum fulgerul iar mă conjugă
o clipă şi-un an,
si totuşi pe străzile-valuri
mai trec siluete, mai trec,
ori nimeni nu trece, şi umbre
cu mine se-ntrec,
o pasăre gri şi rotundă
se urcă pe-o palmă de bloc,
şi plouă cu viaţă măruntă
şi moarte deloc,
vecinii se culcă de-acuma,
oraşul şi cerul sunt chist,
în mine coboară tăcerea
ca într-un artis.
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
Mulțam de trecere și interes. "Musiu" Dinu poți să faci un eseu de 5000 de cuvinte cu tema "De ce ar trebui să fie retrogradat la novice X", îl trimiți la împărăție și o să fii mai liniștit. Mă simt foarte confortabil în secolul "trecut", n-am nici cea mai vagă intenție să vin în ăsta... încălzirea globală, stii si tu cum e.
Adi, no offence, ca fost „rimar” ești subiectiv. Lasă omul să zică ce are de zis, nu-i bai.
Pentru restul care s-au referit strict la text, voi reveni pe el cu prima ocazie luând în calcul sugestiile. Trebuie doar să găsesc ceva timp și pentru asta.
Stii ce e ciudat, Virgile? Ca (aparent) nimeni altcineva in afara ta nu considera acest text "cel mai bun citit pe hermeneia". Eu in locul tau m-as feri pe viitor de asemenea judecati de valoare tipic ingineresti :-) Acest text mie nu mi se pare niciun fel de "quantum leap" in scrierea Orianei, ci mai degraba o reanjare ideatica, o incordare a tonului si o inclinare spre discurs. In opinia mea, textul are prea multa filozofie si "tendinta" fiind mai degraba un text militant decat unul poetic, este o tentativa si atat, in opinia mea. O tentativa apreciabila, oricum, dar in niciun caz "cel mai bun text" etc etc. Tocmai tu nu ar trebui sa spui una ca asta, pentru cei care vin aici cu incredere, nu pentru mine, eu zic ca mai stiu inca sa deosebesc bobul de neghina. Bobadil
Un poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
Mi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!
se vede ca e scris la o idee de moment dar ar mai putea fi lucrat dependenta dintre titlu si text mi se pare mult prea vulnerabila dar e ok sa fii pesimista, Tutea spunea ca optimistii sint cam plavani
Din punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
sorry că întreb, nu de alta dar mi-ai trezit curiozitatea Virgil... care public detestă gerunziul pe final?
Facem iar gramatică poetică, un exercițiu mai inutil chiar decât jocul de picioare înainte de scaunul electric?
Textul este foarte bun și nu mai da din colț în colț... oi fi zis tu că textul e slab ca fata mare la măritat... dacă era slab ți-am scris în comm-ul anterior... aș fi sărit pe el cu bâta! Dar textul este foarte bun, dacă era simplu bun, nu semnam condica la el, m-aș fi făcut că plouă.
Pentru că sincer, pornirea mea pe orice text al unui Consilier Hermeieia este să-l desființez (pentru că sunt de părere că acest Consiliu nu servește drept exemplu literar membrilor site-ului, acest Consiliu doarme în papuci iar inițiativele sunt la nivelul dormezei) însă respect și voi respecta mereu literatura de calitate dincolo de orice.
Iar aici tu ai scris un text de excepție.
Chapeau!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ai dreptate, Vladimir. Si eu am fost nemultumit de acel final si simteam nevoia sa il tai cu brisca. Multumesc pentru confirmare si pentru citire. Ca intotdeauna.
pentru textul : incomod deE multă frumusețe și în inima cui caută să vadă și se vede frumusețe. Am rezonat cu acest poem de la început până la capăt. Imagini superbe. Impresionante atât decantarea afectului cât și catharsisul poetic.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, deSunt chiar curios cine va arunca primul piatra. Mie mi-a placut aceasta tentativa de a reinvia estetica neaoselor noastre injuraturi. Stefan mi-a demonstrat inca o data, daca mai era cazul, ca "maiestreste". Futu-i mama ma-sii de cod galben si de uragane si de toamna! Bobadil.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș dehm, problema cu acest text este ca fiind un dialog între mai multe personaje, e greu de urmărit. Pentru o lectură mai deschisă(?), mai clară, cred că ar fi fost bine ca la început să fi descris personajele cu o tușă distinctă pentru fiecare pentru ca cititorul să poata crea scena, să-și imagineze personajele, așa le-ar fi mișcat mai ușor. Din păcate, cred că asta m-a impiedicat să urmăresc ideea textului, să recepționez mesajul, e ca și cum pe frecvența unui radio auzi că e melodie superbă dar chhhh, chhhh, nu înțelegi versurile.
pentru textul : Gust de septembrie deSper că nu v-a supărat intervenția mea. Vă urez succes la scriere în continuare, e clar ca în spate e un om al literelor.
Limbajul colocvial folosit pe alocuri se constituie un fel de ,,apărare", un fel de scut, în fața celei ce vrea să ia bruma de viață pic cu pic, pe îndelete, ca o plăcere sadică.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deÎmi place cum e structurat poemul. În prima și în ultima strofă eul liric se ascunde după persoana a II-a, specific limbajului colocvial. Strofa mediană face tranziția de la particular la general, face precizări despre o anume identitate, iar ultima strofă surprinde prin cele două șanse. Pe scurt, e un poem în care ideea, mesajul, domină starea, ba chiar se observă o anume detașare de aceasta. Sau, cel puțin, așa pare a fi intenția autorului.
(cât despre inml, una dintre fete voia să fie medic legist :), bine că s-a răzgândit )
mulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.
pentru textul : românia lui virgil t -V- de"drespt urmare argumenteaza scriitoricesc si nu in sistem latrator" - pentru asta, primeşti un avertisment.
pentru textul : aparent era noapte deȘi mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
pentru textul : silent night detextul mi-a amintit de George Dickie cunoscut pentru teoria culturală a artei (iată "că întotdeauna rămâne un reziduu uşor de recunoscut în toate tipurile de artă, indiferent dacă ele au valoare estetică sau nu". în treacăt fie spus, cum aș raporta cuvîntul rezidual la o a doua citire a unei cărți?)
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deacum nu știu care este raportul intuiție/lectură în textul de față (mă refer la autor) dar putem presupune, eu chiar cred, că el, autorul, avea instrumentele necesare pentru o zicere mai rafinată.
la asta mă refeream Paul, tema este generoasă și merită o abordare atentă.
Am zis eu că mi-i ruşine cu Basarabia mea? O iubesc enorm de mult. Da, economic poate ca e săracă, dar are ea o bogaţie enormă-oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea etc, etc La acest subiect aş vorbi ore , dar nu e momentul potrivit . Nu am nimic împotriva Regulamentului . Ba mai mult- e chiar binegândit Peniţa am vrut s-o darui pentru merite si nici intr-un cazi pentru alte motive mai puţin artistice. Un lucru ,totusi, nu-mi place :principiul comentează dacă comentezi. Daca toţi tac vis-a- vis de poeziile mele ( indrăznesc să le numesc poezii) inseamnă asta ca sa-mi iau valiza si să plec?...şi tacerile vorbesc ...
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deserios, nu înțeleg de ce deranjează acel „o sută de ani”. poate îmi explică cineva
pentru textul : smalț deCristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
pentru textul : ochii cailor deCălin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela
Nu știu de ce mi s-ar părea potrivit, în versul al doilea, „din ziua aceea”, în loc de „din ziua aceasta”. Poate că ar asigura o mai bună legătură temporală cu primele două versuri. Altfel, parcă e bruscă trecerea în prezent (acum, aici). La partea mediană trebuie să inspirăm mult aer ca să putem citi :)
„vom visa călătoriile copiilor și morților
desfăcuți sub el ca niște fluturi
care au renunțat să zboare
pentru odihna nepretențioasă
a insectarului”
Cred că „iubito” poate lipsi.
Îmi place că e un poem unitar în idee și stare. Remarc versurile „fundătura acestui hotel/ îngălbenit ca un spital de gînduri” și încă vreo câteva.
PS. Cred că după punctele de la titlu trebuie spațiu.
pentru textul : călătorii.cioburi.zile de...puţin bacovian, dar cred că asta ai vrut. E, bunînţeles, si destulă originalitate. Aş spune că textul e un duet reuşit. Ultimele două strofe sunt foarte faine. Există câteva aritmii, dar sunt sigur că le ştii şi ţi le-ai asumat. Chiar mă întrebam când va mai intra pe H. un text în dulcele stil clasic. Mi-a plăcut.
"vecinii vorbesc despre arte
e drept mă amuz dar e trist
în ganguri se face răcoare
ca într-un artist
cum plouă pe sticlele sparte
tot tună mereu a oftat
nimic nu mai pare să-mi placă
am spus și-am plecat
și mersul meu pare orbită
e drept sunt puțin amețit
când intru la tine în moarte
cu-n singur chibrit
cum plouă naiv pe antene
în blocuri pustii fără var
și trenuri mai trec milenar
dă-mi ceai, câtă lene!
....................................
burlanul acela se-ngână
ca ultimul oaspete-n han,
cum fulgerul iar mă conjugă
o clipă şi-un an,
si totuşi pe străzile-valuri
mai trec siluete, mai trec,
ori nimeni nu trece, şi umbre
cu mine se-ntrec,
o pasăre gri şi rotundă
se urcă pe-o palmă de bloc,
şi plouă cu viaţă măruntă
şi moarte deloc,
vecinii se culcă de-acuma,
oraşul şi cerul sunt chist,
în mine coboară tăcerea
ca într-un artis.
N-am rezistat la o continuare :).
pentru textul : balada ploilor pierdute dela ce gașcă te referi Sixtus? Luminează-ne și pe noi...
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deE frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
pentru textul : playa girón deam șters textul din greșeală, offf, îți dau de lucru. scuze!
pentru textul : ...I'm growing like spells... deMulțam de trecere și interes. "Musiu" Dinu poți să faci un eseu de 5000 de cuvinte cu tema "De ce ar trebui să fie retrogradat la novice X", îl trimiți la împărăție și o să fii mai liniștit. Mă simt foarte confortabil în secolul "trecut", n-am nici cea mai vagă intenție să vin în ăsta... încălzirea globală, stii si tu cum e.
Adi, no offence, ca fost „rimar” ești subiectiv. Lasă omul să zică ce are de zis, nu-i bai.
Pentru restul care s-au referit strict la text, voi reveni pe el cu prima ocazie luând în calcul sugestiile. Trebuie doar să găsesc ceva timp și pentru asta.
pentru textul : Boală deStii ce e ciudat, Virgile? Ca (aparent) nimeni altcineva in afara ta nu considera acest text "cel mai bun citit pe hermeneia". Eu in locul tau m-as feri pe viitor de asemenea judecati de valoare tipic ingineresti :-) Acest text mie nu mi se pare niciun fel de "quantum leap" in scrierea Orianei, ci mai degraba o reanjare ideatica, o incordare a tonului si o inclinare spre discurs. In opinia mea, textul are prea multa filozofie si "tendinta" fiind mai degraba un text militant decat unul poetic, este o tentativa si atat, in opinia mea. O tentativa apreciabila, oricum, dar in niciun caz "cel mai bun text" etc etc. Tocmai tu nu ar trebui sa spui una ca asta, pentru cei care vin aici cu incredere, nu pentru mine, eu zic ca mai stiu inca sa deosebesc bobul de neghina. Bobadil
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deErau! :).
pentru textul : cântecul lebedelor deAi nişte metafore reuşite...
Acest text nu permite Editarea: Error: SQL Failed. [email protected] Sa il retrag sau chiar trebuie sa trimit email la webmaster?
pentru textul : femeia domnului Pa deUn poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deMi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!
se vede ca e scris la o idee de moment dar ar mai putea fi lucrat dependenta dintre titlu si text mi se pare mult prea vulnerabila dar e ok sa fii pesimista, Tutea spunea ca optimistii sint cam plavani
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deDin punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
pentru textul : kore3 deprima strofa imi place mult. celelalte 3 mai putin.
pentru textul : Logofalus derectific fara ganduri obscene: de azi!
pentru textul : eufemisme si clișee dedin cate stiu eu: firmituri/firimituri, ambele forme acceptate. dar, cu reglementarile astea care curg suvoi, nu mai poti fi sigur de nimic.
pentru textul : Oala cu lapte deacest text este un duplicat. te rog sa il stergi
pentru textul : În spatele regretelor e veşnic toamnă desorry că întreb, nu de alta dar mi-ai trezit curiozitatea Virgil... care public detestă gerunziul pe final?
pentru textul : erotușe deFacem iar gramatică poetică, un exercițiu mai inutil chiar decât jocul de picioare înainte de scaunul electric?
Textul este foarte bun și nu mai da din colț în colț... oi fi zis tu că textul e slab ca fata mare la măritat... dacă era slab ți-am scris în comm-ul anterior... aș fi sărit pe el cu bâta! Dar textul este foarte bun, dacă era simplu bun, nu semnam condica la el, m-aș fi făcut că plouă.
Pentru că sincer, pornirea mea pe orice text al unui Consilier Hermeieia este să-l desființez (pentru că sunt de părere că acest Consiliu nu servește drept exemplu literar membrilor site-ului, acest Consiliu doarme în papuci iar inițiativele sunt la nivelul dormezei) însă respect și voi respecta mereu literatura de calitate dincolo de orice.
Iar aici tu ai scris un text de excepție.
Chapeau!
*sugestiile
pentru textul : Eterna reîntoarcere dePagini