vin si eu la spartu targului, cum se zice printre smecheri. si vreau sa zic ca n as fi modificat textul. si nici titlul. stridente sau nu, acele epitete, mie, pacatosul, imi trasmiteau sentimentul de penitenta si autentic, pentru ca daca a exista nu e musai o vina, a iubi este. si pentru asta nimic nu e prea putin. dar acum...cine sunt eu sa zic: pune la loc! pune la loc!?
...să fie, oarecum, dreptul la viaţă??
Întreb la modul serios, pentru a-mi putea formula o idee despre "Noi"
Nu prea ştiu cum să-mi explic "auzul îmi explodează / de liniştea ochilor tăi"
Sper, totuşi, să mă lămuresc, citind de mai multe ori!!
stimă
bună dimineaţa!
un poem tonic în care mă regăsesc total.
mă bucur să constat că nu sunt singura care îşi doreşte să "evadeze" pe o insulă.
"nu mai știu să vorbesc
nu mai știu să m-apropii
toți te întreabă de ce plîngi
nimeni de ce rîzi" ...
un semn de apreciere.
Iar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
p.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
Te rog să editezi textul și să introduci diacriticele în text. Faptul că nu știi să „setezi” calculatorul nu este o scuză. Atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia ai subscris la respecatarea Regulamentului. El nu este facultativ ci obligatoriu.
Vasile Munteanu, Comentariul dumneavoastră, foarte doct, merge direct la esențe. Aproape că nu mai am nimic de adăugat. Îmi place totuși să cred că aceste poem nu filozofează excesiv și că, prin urmare, păstrează un anume fior liric. Crăciun fericit și mulțumiri pentru "vizită".
Virgil, chiar nu se poate fără cele două "ca o" și nici de "ca un" din versurile 13 și 20? Apoi, nu e evident că florile sunt ale lui - ale copacului de foc? Altfel, poemul acesta din imperiul lui la joie de vivre impresionează prin câteva imagini puternice. Aș mai adăuga, pentru Francisc, că există un antonim pentru dromomanie, și anume dromofobie,
Adriana, vreau să-ţi mulţumesc tare de tot pt. acest comentariu elaborat şi o spun fără nici o umbră de ironie. Nu sunt dintre cei ce se pierd cu firea, în consecinţă comentariile negative, ironice şi sau depreciative nu mă demoralizează ci mă fortifică şi mă ambiţionează să mă autodepăşesc. Acest text, ca şi cel postat înainte sunt texte mai vechi; de mult nu mai scriu în această manieră. Dar am vrut să aud în legătură cu ele câteva păreri. Sînt de acord cu tine când spui că există anumite stângăcii în exprimare. L-am revizuit de mai multe ori şi nu am mai putut să introduc nici un fel de modificări.
Am încercat pe cât posibil să evit rima facilă(Verb-verb; adjectiv-adjectiv), dar şi pe cea artificială sau căutată şi cred că mi-a reuşit într-o oarecare măsură.
Totuşi miza nu a fost pusă pe rimă, ci pe conţinut. Scriu din plăcere şi pun suflet în ceea ce scriu.
Îmi pare nespus de rău că textul nu îţi transmite nimic. În schimb mie, când mă gândesc la perioada în care a fost conceput, îmi transmite multe lucruri.
Oricum, sper ca următoarele texte să îţi transmită măcar un dram de emoţie.
"ascult tînguirea coastelor casei
sorb liniștea aburindă a nopții" - versuri consecutive construite cu genitivul + primul fiind dublu (tânguirea coastelor casei). De evitat. Întotdeauna. Remarc şi eu finalul.
Adriana, aici "E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost" nu e vorba de cronologie, ci de-un raport de subordonare calitativ. Bineînteles că, iniţial, ai un mesaj. Dar apoi vine problema de "cum". Întreabă-te care durează mai mult - "cum"-ul sau "ce"-ul. Ală de durează mai mult e musai să aibe şi importanţa mai mare, zic eu.
ce e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.
mi-a placut ideea, Lucian. e indrazneata. strofa a doua m-a dus cu gandul la Sorescu. remarc: 'Se freacă zilele ca niște raze de soare în trecere' insa...pe alocuri, fortezi rimele ( vezi ultimele doua versuri ) iar pe alcocuri sunt facile...( pamantului-cuvantului). Te-ai gandit sa lasi ideea sa zbudre libera in vers alb? :) aici, parca s-ar zvarcoli pe patul lui Procust...si-i pacat de ea. umila mea parere...:)
ai dreptate Emil. poemul e vechi, din vremurile mele incepatoare in ale scrisului. agreez cu tot ce spui si nu argumentez. astazi insa, o natiune de peste trei sute de milioane de oameni sarbatoresc thanksgivingul, ziua multumirii si nu e rau in ocazii festive, ca aceasta, sa ne aliniem gandurile in directia in care trebuie. poemul e 100% crestin, nu cred ca zgarie urechile celor carora ii este dedicat si eu nu cred ca este eminescian. chiar ca este departe de a fi eminescian. la o audienta mai putin sofisticata cum e cea de pe siturile literare acest poem si altele ca el, pare a fi sofisticat, cu asocieri de cuvinte dincolo de limbajul de casa. unii ma roaga sa si traduc ceea ce scriu... in fine, fiecare cu parerea lui. recunosc in fata voastra simplitatea lui, dar hai sa fim multumitori cand multumirea bate la usa ( when thanksgiving is due ).
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
"La 17 octombrie, in jurul orei 16:30, Vladut Tudor, de 4 ani si 8 luni, dispare din vecinatatea Manastirii Cocos, judetul Tulcea. Venise aici, pentru prima oara in viata lui, cu mama, unchiul si cu fratele sau mai mic. La ora 18:00 este anuntata familia. Operatiunile de cautare ale politiei incep la ora 21:00.
17 OCTOMBRIE. Incep cautarile, cu 16 politisti, 30 de jandarmi (militari in termen), plus un caine de urma al CJ Tulcea. La ora 2:30 se incheie primele scotociri. In nota de caz intocmita de IJP Tulcea se precizeaza ca scotocirile s-au efectuat pe o raza de aproximativ 2 km, avand punct de plecare locul disparitiei.
[...]
23 OCTOMBRIE. La ora 9:00, echipele de investigatii se deplaseaza in doua comune din apropiere, Niculitel si Nifon. La ora 12:00, o echipa de voluntari de la Protguard Constanta gaseste copilul intr-o rapa. Conform Hartii de lucru intocmite de IJP Tulcea, la mai putin de 3 km liniari de locul in care disparuse. Conform Notei de caz, intocmita de acelasi IJP Tulcea, voluntarii "au gasit copilul la cca. 5,6 km lineari de locul in care a disparut"... Desi voluntarii sustin ca l-au gasit in viata, copilul nu a mai putut fi salvat. Cauza mortii: deshidratare si hipotermie.
OBSERVATII JURNALUL NATIONAL: cautarea lui Vladut a fost haotica, in timpul ei nu s-au hasurat pe harta de lucru zonele deja scotocite. Documentele prin care IJP Tulcea isi justifica activitatea in acele zile sunt contradictorii... Difera orele, difera distantele acoperite... Teoretic, in a doua zi de la disparitiei se scotocise pe o raza de doi-trei kilometri in jurul manastirii. Asa sustine Politia Tulcea si e un argument, printre multe altele, ca Vladut, daca ar fi fost ratacit, putea fi gasit la timp!" http://www.jurnalul.ro/special/special/balbaiala-unor-procurori-cadou-po...
***
"Maicuta torturata a murit asfixiata - soc hipovolemic, consecutiv unui mecanism complex tanatogenerator avand contentie mecanica, lipsa aportului nutritiv si a celui hidric, in conditiile unei agitatii psihomotorii severe si alterarea metabolismului, toate acestea determinand un cerc vicios din care s-ar fi putut iesi doar printr-o interventie medicala de specialitate aplicata in timp", acesta este rezultatul necropsiei facute de legistii de la Vaslui asupra cadavrului maicutei ucise prin asa-zisul procedeu de exorcizare. Contactat, un medic legist a explicat pentru ziarul Libertatea, in termeni obisnuiti, care au fost cauzele mortii maicii Irina Cornici. "E clar, femeia a murit lent, in chinuri groaznice. A fost vorba de o asfixie mecanica, dar nu provocata direct, ca la spanzurare sau strangulare. Calusul care i-a fost bagat in gura a redus substantial nivelul de oxigen pe care l-a respirat. Fiind si in spasme, avand in vedere boala de care se spune ca suferea, probabil si cu laringele inundat de anumite secretii, femeia a fortat respiratia si plamanii s-au strans, treptat, ca o punga sparta. Sangele nu s-a mai oxigenat, si-a schimbat structura, s-a "otravit" si nu a mai putut ajuta inima pentru ca nu a mai ajuns la ea. A suferit intai o insuficienta cardiocirculara. S-a prabusit circulatia sangelui. Apoi, in lant, au fost afectate toate organele, in special rinichii, dupa care s-a instalat moartea. Faptul ca a murit de foame si de sete in trei zile poate fi explicat si prin existenta altor factori: expunerea la temperaturi prea ridicate sau prea scazute, o transpiratie foarte abundenta, care ar fi putut cauza un soc de deshidratare sau anumite tulburari de metabolism. Putea fi salvata doar cu o transfuzie de sange urmata de o oxigenare directa, cu masca pe nas si gura si de administrarea unei alimentatii intravenoase". http://ortodox.net/article.php?story=viata_calugaritei
Virgil daca nu crezi in taina spovedaniei atunci discutia noastra se va rezuma la nivel literar. Altfel nu vad motive sa o continuam. Social vorbind, departe de mine a incerca justificarea raului pe care l-au produs unii slujitori ai Bisericii in epoca comunista. Spun doar ca uneori ne este foarte facil sa judecam fara a intelege contextul, doar dintr-un implus prea putin crestin. De fapt ceea ce te enerveaza pe tine Virgil este preotul care a acceptat pacatul si apoi nu si-a turnat cenusa in cap in fata comunitatii, in fata ta si a altora care gandesc asemenea tie. Si asta este suprema dovada de mandrie :) Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati fiecaruia dupa faptele lui. PS Doar sunt curios, in contrapartida cu ironiile tale despre diligente, daca pentru tine macar preotii au vreo valoare, vreun rost.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
şi mult succes tinerei Rosamund!
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu devin si eu la spartu targului, cum se zice printre smecheri. si vreau sa zic ca n as fi modificat textul. si nici titlul. stridente sau nu, acele epitete, mie, pacatosul, imi trasmiteau sentimentul de penitenta si autentic, pentru ca daca a exista nu e musai o vina, a iubi este. si pentru asta nimic nu e prea putin. dar acum...cine sunt eu sa zic: pune la loc! pune la loc!?
you are the man! you! no, you!
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie dei-am dat un titlu. as dori sa va aflu opinia despre text, daca nu e mare deranjul.multumesc
pentru textul : habituel de...să fie, oarecum, dreptul la viaţă??
pentru textul : dreptul la frunză deÎntreb la modul serios, pentru a-mi putea formula o idee despre "Noi"
Nu prea ştiu cum să-mi explic "auzul îmi explodează / de liniştea ochilor tăi"
Sper, totuşi, să mă lămuresc, citind de mai multe ori!!
stimă
de cele scrise! titlul poarta in el mai multa ironie decat "pompa":) spor la scris si iar multam!
pentru textul : aripi în buzunarul de la spate debună dimineaţa!
pentru textul : bună dimineața din nou deun poem tonic în care mă regăsesc total.
mă bucur să constat că nu sunt singura care îşi doreşte să "evadeze" pe o insulă.
"nu mai știu să vorbesc
nu mai știu să m-apropii
toți te întreabă de ce plîngi
nimeni de ce rîzi" ...
un semn de apreciere.
Iar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
pentru textul : fratele dihor mîngîiat tot mai repede dep.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
Te rog să editezi textul și să introduci diacriticele în text. Faptul că nu știi să „setezi” calculatorul nu este o scuză. Atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia ai subscris la respecatarea Regulamentului. El nu este facultativ ci obligatoriu.
pentru textul : Simțire deVasile Munteanu, Comentariul dumneavoastră, foarte doct, merge direct la esențe. Aproape că nu mai am nimic de adăugat. Îmi place totuși să cred că aceste poem nu filozofează excesiv și că, prin urmare, păstrează un anume fior liric. Crăciun fericit și mulțumiri pentru "vizită".
pentru textul : mă dor tâmplele deVirgil, chiar nu se poate fără cele două "ca o" și nici de "ca un" din versurile 13 și 20? Apoi, nu e evident că florile sunt ale lui - ale copacului de foc? Altfel, poemul acesta din imperiul lui la joie de vivre impresionează prin câteva imagini puternice. Aș mai adăuga, pentru Francisc, că există un antonim pentru dromomanie, și anume dromofobie,
pentru textul : dromomanie deîn cîteva minute voi posta rezultatele.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deAdriana, sunt încântat de penița ta.Parcă este o aripă. Sper ca următoarele poeme să-ți placă în aceeași măsură. Mulțumesc
pentru textul : poem cu oblio deîți foarte mulțumesc.
pentru textul : toamnă deAdriana, vreau să-ţi mulţumesc tare de tot pt. acest comentariu elaborat şi o spun fără nici o umbră de ironie. Nu sunt dintre cei ce se pierd cu firea, în consecinţă comentariile negative, ironice şi sau depreciative nu mă demoralizează ci mă fortifică şi mă ambiţionează să mă autodepăşesc. Acest text, ca şi cel postat înainte sunt texte mai vechi; de mult nu mai scriu în această manieră. Dar am vrut să aud în legătură cu ele câteva păreri. Sînt de acord cu tine când spui că există anumite stângăcii în exprimare. L-am revizuit de mai multe ori şi nu am mai putut să introduc nici un fel de modificări.
Am încercat pe cât posibil să evit rima facilă(Verb-verb; adjectiv-adjectiv), dar şi pe cea artificială sau căutată şi cred că mi-a reuşit într-o oarecare măsură.
Totuşi miza nu a fost pusă pe rimă, ci pe conţinut. Scriu din plăcere şi pun suflet în ceea ce scriu.
Îmi pare nespus de rău că textul nu îţi transmite nimic. În schimb mie, când mă gândesc la perioada în care a fost conceput, îmi transmite multe lucruri.
Oricum, sper ca următoarele texte să îţi transmită măcar un dram de emoţie.
Cu stimă şi prietenie,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
"ascult tînguirea coastelor casei
pentru textul : tern de 6 desorb liniștea aburindă a nopții" - versuri consecutive construite cu genitivul + primul fiind dublu (tânguirea coastelor casei). De evitat. Întotdeauna. Remarc şi eu finalul.
Da, de acord :) Mulţumesc, Adrian!
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie deAdriana, aici "E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost" nu e vorba de cronologie, ci de-un raport de subordonare calitativ. Bineînteles că, iniţial, ai un mesaj. Dar apoi vine problema de "cum". Întreabă-te care durează mai mult - "cum"-ul sau "ce"-ul. Ală de durează mai mult e musai să aibe şi importanţa mai mare, zic eu.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei dedom'le nu te agata de cuie. dar la urma urmei eu ador ultima parte.
pentru textul : în celălalt vis denu am solicitat desene ci corecturi.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos dece e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.
pentru textul : clona_terorista demi-a placut ideea, Lucian. e indrazneata. strofa a doua m-a dus cu gandul la Sorescu. remarc: 'Se freacă zilele ca niște raze de soare în trecere' insa...pe alocuri, fortezi rimele ( vezi ultimele doua versuri ) iar pe alcocuri sunt facile...( pamantului-cuvantului). Te-ai gandit sa lasi ideea sa zbudre libera in vers alb? :) aici, parca s-ar zvarcoli pe patul lui Procust...si-i pacat de ea. umila mea parere...:)
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deai dreptate Emil. poemul e vechi, din vremurile mele incepatoare in ale scrisului. agreez cu tot ce spui si nu argumentez. astazi insa, o natiune de peste trei sute de milioane de oameni sarbatoresc thanksgivingul, ziua multumirii si nu e rau in ocazii festive, ca aceasta, sa ne aliniem gandurile in directia in care trebuie. poemul e 100% crestin, nu cred ca zgarie urechile celor carora ii este dedicat si eu nu cred ca este eminescian. chiar ca este departe de a fi eminescian. la o audienta mai putin sofisticata cum e cea de pe siturile literare acest poem si altele ca el, pare a fi sofisticat, cu asocieri de cuvinte dincolo de limbajul de casa. unii ma roaga sa si traduc ceea ce scriu... in fine, fiecare cu parerea lui. recunosc in fata voastra simplitatea lui, dar hai sa fim multumitori cand multumirea bate la usa ( when thanksgiving is due ).
pentru textul : Poemul mulțumirii deCred c-ar fi mai puternic finalul la imperfect, decât la prezent.
Mă strigă - mă striga
pentru textul : Pomul deelizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Lyset
pentru textul : e prea mult? deA, da! stefane, ceea ce ai spus tu poate fi si autocaractericare. cuvintele sunt o sabie cu doua taisuri (asta asa ca sa ma exprim pe intelesul tau)
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deva multumesc.
"La 17 octombrie, in jurul orei 16:30, Vladut Tudor, de 4 ani si 8 luni, dispare din vecinatatea Manastirii Cocos, judetul Tulcea. Venise aici, pentru prima oara in viata lui, cu mama, unchiul si cu fratele sau mai mic. La ora 18:00 este anuntata familia. Operatiunile de cautare ale politiei incep la ora 21:00.
17 OCTOMBRIE. Incep cautarile, cu 16 politisti, 30 de jandarmi (militari in termen), plus un caine de urma al CJ Tulcea. La ora 2:30 se incheie primele scotociri. In nota de caz intocmita de IJP Tulcea se precizeaza ca scotocirile s-au efectuat pe o raza de aproximativ 2 km, avand punct de plecare locul disparitiei.
[...]
23 OCTOMBRIE. La ora 9:00, echipele de investigatii se deplaseaza in doua comune din apropiere, Niculitel si Nifon. La ora 12:00, o echipa de voluntari de la Protguard Constanta gaseste copilul intr-o rapa. Conform Hartii de lucru intocmite de IJP Tulcea, la mai putin de 3 km liniari de locul in care disparuse. Conform Notei de caz, intocmita de acelasi IJP Tulcea, voluntarii "au gasit copilul la cca. 5,6 km lineari de locul in care a disparut"... Desi voluntarii sustin ca l-au gasit in viata, copilul nu a mai putut fi salvat. Cauza mortii: deshidratare si hipotermie.
OBSERVATII JURNALUL NATIONAL: cautarea lui Vladut a fost haotica, in timpul ei nu s-au hasurat pe harta de lucru zonele deja scotocite. Documentele prin care IJP Tulcea isi justifica activitatea in acele zile sunt contradictorii... Difera orele, difera distantele acoperite... Teoretic, in a doua zi de la disparitiei se scotocise pe o raza de doi-trei kilometri in jurul manastirii. Asa sustine Politia Tulcea si e un argument, printre multe altele, ca Vladut, daca ar fi fost ratacit, putea fi gasit la timp!" http://www.jurnalul.ro/special/special/balbaiala-unor-procurori-cadou-po...
***
"Maicuta torturata a murit asfixiata - soc hipovolemic, consecutiv unui mecanism complex tanatogenerator avand contentie mecanica, lipsa aportului nutritiv si a celui hidric, in conditiile unei agitatii psihomotorii severe si alterarea metabolismului, toate acestea determinand un cerc vicios din care s-ar fi putut iesi doar printr-o interventie medicala de specialitate aplicata in timp", acesta este rezultatul necropsiei facute de legistii de la Vaslui asupra cadavrului maicutei ucise prin asa-zisul procedeu de exorcizare. Contactat, un medic legist a explicat pentru ziarul Libertatea, in termeni obisnuiti, care au fost cauzele mortii maicii Irina Cornici. "E clar, femeia a murit lent, in chinuri groaznice. A fost vorba de o asfixie mecanica, dar nu provocata direct, ca la spanzurare sau strangulare. Calusul care i-a fost bagat in gura a redus substantial nivelul de oxigen pe care l-a respirat. Fiind si in spasme, avand in vedere boala de care se spune ca suferea, probabil si cu laringele inundat de anumite secretii, femeia a fortat respiratia si plamanii s-au strans, treptat, ca o punga sparta. Sangele nu s-a mai oxigenat, si-a schimbat structura, s-a "otravit" si nu a mai putut ajuta inima pentru ca nu a mai ajuns la ea. A suferit intai o insuficienta cardiocirculara. S-a prabusit circulatia sangelui. Apoi, in lant, au fost afectate toate organele, in special rinichii, dupa care s-a instalat moartea. Faptul ca a murit de foame si de sete in trei zile poate fi explicat si prin existenta altor factori: expunerea la temperaturi prea ridicate sau prea scazute, o transpiratie foarte abundenta, care ar fi putut cauza un soc de deshidratare sau anumite tulburari de metabolism. Putea fi salvata doar cu o transfuzie de sange urmata de o oxigenare directa, cu masca pe nas si gura si de administrarea unei alimentatii intravenoase".
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale dehttp://ortodox.net/article.php?story=viata_calugaritei
Virgil daca nu crezi in taina spovedaniei atunci discutia noastra se va rezuma la nivel literar. Altfel nu vad motive sa o continuam. Social vorbind, departe de mine a incerca justificarea raului pe care l-au produs unii slujitori ai Bisericii in epoca comunista. Spun doar ca uneori ne este foarte facil sa judecam fara a intelege contextul, doar dintr-un implus prea putin crestin. De fapt ceea ce te enerveaza pe tine Virgil este preotul care a acceptat pacatul si apoi nu si-a turnat cenusa in cap in fata comunitatii, in fata ta si a altora care gandesc asemenea tie. Si asta este suprema dovada de mandrie :) Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati fiecaruia dupa faptele lui. PS Doar sunt curios, in contrapartida cu ironiile tale despre diligente, daca pentru tine macar preotii au vreo valoare, vreun rost.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deMulțumesc Ralouk, ești o scumpi și tu știi asta. Pupici!
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul defilmultetul acesta ar trebui sa aibe si sunet?
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila decd-uri cu ceea ce a solicitat Virgil se gasesc de vanzare la Muzeul Satului din Bucuresti.
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert dePagini