Ah, mi-ar fi plăcut un de ce, cum și pentru că altfel citești grăbit, ca da.. da.. e dublură.. și el, și ea, și.. incredibil? DE CE? Episod din Zona crepusculară. Altfel bine scris, mai ales bine descris, imaginile celor trei personaje de la început extrem de bine conturate în descrieri, îi vezi, îi miroși, dar unde s-au dus? De ce s-au dus? Scriere cursivă, curată, atentă, George eu te-am mai citit și prin alte părți, știu că ești bun, dar acum m-ai umplut de ciudă. Ok, pentru că-s universuri paralele și pentru că poți, dar de ce? :)
queen margot, te rog sa imi spui care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text. multumesc
Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
multa dreptate ai Adriana. nici macar nu mi-am imaginat ca ar merita o penita dar am simtit nevoia sa il scriu. si e foarte posibil sa fie un crochiu pe care il voi folosi mai tirziu la altceva Corina, e interesanta sugestia ta. nu mi-a trecut prin mine, cum nu imi trec multe. e interesanta si ideea cum ca eul tau (poetic sau artistic) ar putea intra in universul eului meu poetic. iata un subiect de scifi (sau mai degraba de arta fantastica) ce poate duce la alte proiecte. da, e paradoxal, (nu?) sa incep cu "probabil" si sa inchei cu "siguranta". poate exista mai multe unghiuri din care ar putea fi dezvoltata ideea. ai dreptate.
rima acestui poem imi aminteste de analiza făcută unui poem de-al meu, ceea ce îmi justifică motivația de a lăsa decât acest nesemnificativ comentariu. totuși, cred că titlul este prea pompos. iti urez bun venit si te astept cu cat mai prolifice comentarii!
eu am banuit ca andu glumeste. tot e pus pe șotii in ultima per. cred ca suntem destul de maturi si de constienti de ceea ce facem si de ceea ce trebuie facut. a proceda machiavelic e ok, dar aici nu traim in florenta sau in cine stie ce stat mai mult sau mai putin liber. dimpotriva. daca hermeneia are o reputatie (ca sa nu spun avea) ea consta tocmai in respectul fata de celalalt, un celalalt care poate gresi dar care poate lua hotararea cea mai buna atat pt el cat si pentru ceilalti. fiecare membru al hermeneii ar trebui sa se simta nu neaparat ca acasa, sau ca pe strada, ci mai degraba ca intr-o sala de lectura, adica atent si in acelasi timp important.
Adrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
Metafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Deja sunt curioasa. De ce ati scris asa putin? Totusi e prea putin.
Am remarcat cum i-se pune nodul in gat personajului: cosm...cosmar. Cred ca este inchis in turnul Londrei, este intors in istorie.
Mi-se pare mult mai ceruta proza decat poezia. Chiar imi da sentimentul unui lucru. Poemele parca ar fi sublucruri.
text ceva mai slab, după părerea mea. care părere poate fi învinuită de orice. singura parte care mi-a plăcut este subtitlul. merita un text. dar un text fără atîtea sentințe și declarații ex catedra. în plus, oricît de self-centred își poate permite să fie autorul (și chestia asta este probabil acceptabilă cînd adopți un stil atît de confesiv) totuși pe undeva ajunge să obosească mai ales atunci cînd repetă și reiterează aceleași teme fără prea multă plus-valoare creativă. again, părerea mea doar.
nu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
multumesc pentru trecere si parere, emiemi. sunt de acord cu tine in ceea ce priveste imaginile paguboase ale lumii in care traim, insa, intentionat le-am folosit in ideea de a profita de realitatea arhicunoscuta si arhiintalnita. nu am incercat sa ma inscriu intr-un anume stil, insa bine ai punctat, am incercat sa fac din poem un protest personal. te mai astept la fel de obiectiv si sincer. cu aleasa prietenie.
nu sunt din bucurești, și deci nu am de unde să știu de vreun concert de-al vostru. dar de plouat cu grindină a plouat, am văzut, am auzit-o. nu fac cu nimeni niciun pact, nu cunosc limba ichlihnichtdutiană. o să te comentez cînd vreau și cum vreau, dacă o să vreau. nu-mi lua libertatea de a alege. și nu mai face te rog atîtea referințe la vîrsta mea, că o să te cred un poet bătrîn și obsedat. și, auzi, peste toate, încă și pedofil. dar asta nu o lua ca atac la persoană, eu așa, amical, am luat copy paste de la tine.
you see, asta am admirat eu intotdeauna la o femeie. persistenta. (sideline. sint convins ca remarca si comentariul asta va face multe valuri de cancan dar, as usually, I don't care). so, persisti, va sa zica.. ok, tocmai pentru ca prin natura mea, cind cineva imi ofera justificari logice, devin extrem de abordabil (cred ca am mai spus, am oroare fata de prostie si fudulia care o excita). deci am sa schimb. la urma urmei tu esti mai reporter ca mine.
alma, incurajarile voastre ma determina sa perseverez, si, eventual, sa revin asupra incadrarii acestui experiment, cand voi definitiva si ultimul slide. astept sugestii in continuare si nu numai... inca o precizare: mi-am dorit de mult timp un tablou cu tema mitul pesterii. anul trecut, dorinta mea s-a concretizat intr-un mod neasteptat de bun, cand Ala, fosta eleva de-a mea, actuala studenta la arte, mi-a facut aceasta panza. multumesc inca odata, Ala!
...mergând pe ideea finală, îmi place mult ambiguitatea intenționată a termenului "soluție" ce poate fi și a aripilor îngerului dar și îndreptată către protejatul lui. O idee generoasă, ilustrată modern. focul e blînd în ochii lui privește fix acele pendulei oprite în urmă cu un secol și îmi spune că oricum ziarele erau doar o soluție temporară cu gânduri bune, paul
Dorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
o sa trec peste jignirile tale, se pare ca de o vreme e o obisnuinta a editorilor hermeneia sa/mi arunce cate o pisica peste gard, nu te teme ca nu sufar de autosuficienta, mai mult decat crezi sunt constienta de lipsurile textelor mele, de multe ori nu pot scoate ceea ce am vrut din ele insa nu ma opresc aici ci de multe ori revin in timp asupra lor incercand sa le cizelez. nu exista limite in ceea ce priveste imaginatia. am spus si o mai repet, gandirea mea vine din muzica de unde am invatat ca anume ceea ce astazi pare fortat si poate chiar decadent e o treapta noua a limbajului muzical si implicit poetic. poti sa/ti dau nenumarate exemple in care nume mari ale componisiticii au fost considerati de contemporani drept promotorii unor solutii fortate , impingand la maxim cromatismele si disonantele ... eu cred in inovatii, cred in ghetari in flacari..e chiar o imagine cool... unii isi pot imagina asta, altii nu, iar altii pot chiar sa intre in pielea ghetarului in flacari ... nu/ti cer sa ma intelegi, nici sa ma citesti, nici sa ma comentezi...a fost optiunea ta, nu esti nici macar obligat de statutul de editor. daca il ai, esti absolvit de aceasta obligatie pe pagina mea atat timp cat mai scriu pe hermeneia.pana la urma nu inteleg de ce va face asa o mare placere sa ma atacati daca e liniste. unora le place cu orice pret scandalul si daca nu au subiecte inventeaza. regret intrucat imi placea cum scrii si priveam cu respect spre textele semnate emil pal. kelaro
Un poem deosebit, cu trimiteri subtile, sensibile, de rezonanță metaforică. Pasaje lirice de excepție lângă eșafodaje simple, aproape nesemnificative. Cred că ar merita încă o dată șlefuită după o vreme...Las la a ta latitudine această viitoare incursiune lirică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Scuză-mă, nu am putut prelua exact formulele (ele fiind active), le găsești în HCODE.
pentru textul : Erosul Dilectei desalutul prietenos şi sfaturile constructive,pe care le-am şi urmat.
pentru textul : aritmie deMultumesc. Pentru Arta de a fi. Cu tot ce inseamna ea, inclusiv Poezia. Nu inchid fereastra aceasta. Inchid doar cercul. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai deAh, mi-ar fi plăcut un de ce, cum și pentru că altfel citești grăbit, ca da.. da.. e dublură.. și el, și ea, și.. incredibil? DE CE? Episod din Zona crepusculară. Altfel bine scris, mai ales bine descris, imaginile celor trei personaje de la început extrem de bine conturate în descrieri, îi vezi, îi miroși, dar unde s-au dus? De ce s-au dus? Scriere cursivă, curată, atentă, George eu te-am mai citit și prin alte părți, știu că ești bun, dar acum m-ai umplut de ciudă. Ok, pentru că-s universuri paralele și pentru că poți, dar de ce? :)
pentru textul : Multiplu de unu dequeen margot, te rog sa imi spui care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text. multumesc
pentru textul : das Marienleben deîn cîteva minute voi posta rezultatele.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deÎmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
pentru textul : Mulţimi deerr:"vom uita cum am înfruntat(laudabil) nametii"...
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. demulta dreptate ai Adriana. nici macar nu mi-am imaginat ca ar merita o penita dar am simtit nevoia sa il scriu. si e foarte posibil sa fie un crochiu pe care il voi folosi mai tirziu la altceva Corina, e interesanta sugestia ta. nu mi-a trecut prin mine, cum nu imi trec multe. e interesanta si ideea cum ca eul tau (poetic sau artistic) ar putea intra in universul eului meu poetic. iata un subiect de scifi (sau mai degraba de arta fantastica) ce poate duce la alte proiecte. da, e paradoxal, (nu?) sa incep cu "probabil" si sa inchei cu "siguranta". poate exista mai multe unghiuri din care ar putea fi dezvoltata ideea. ai dreptate.
pentru textul : da probabil deai dreptate explic inutil acolo și e beter off whidout it așa că rectific mersi de sugestie se vede că ai doi ochi nu unul ca mine...:)
pentru textul : poemul-pirat derima acestui poem imi aminteste de analiza făcută unui poem de-al meu, ceea ce îmi justifică motivația de a lăsa decât acest nesemnificativ comentariu. totuși, cred că titlul este prea pompos. iti urez bun venit si te astept cu cat mai prolifice comentarii!
pentru textul : Graal deeu am banuit ca andu glumeste. tot e pus pe șotii in ultima per. cred ca suntem destul de maturi si de constienti de ceea ce facem si de ceea ce trebuie facut. a proceda machiavelic e ok, dar aici nu traim in florenta sau in cine stie ce stat mai mult sau mai putin liber. dimpotriva. daca hermeneia are o reputatie (ca sa nu spun avea) ea consta tocmai in respectul fata de celalalt, un celalalt care poate gresi dar care poate lua hotararea cea mai buna atat pt el cat si pentru ceilalti. fiecare membru al hermeneii ar trebui sa se simta nu neaparat ca acasa, sau ca pe strada, ci mai degraba ca intr-o sala de lectura, adica atent si in acelasi timp important.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deAdrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
pentru textul : Noapte bună, copii deMetafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)
Deja sunt curioasa. De ce ati scris asa putin? Totusi e prea putin.
pentru textul : cercul - episod pilot deAm remarcat cum i-se pune nodul in gat personajului: cosm...cosmar. Cred ca este inchis in turnul Londrei, este intors in istorie.
Mi-se pare mult mai ceruta proza decat poezia. Chiar imi da sentimentul unui lucru. Poemele parca ar fi sublucruri.
Scuze pentru "scăpări" . Am recitit textul și am corectat greșelile. Aș fi bucuros să aflu și ceva păreri despre esența lui.
pentru textul : Șarpele Midgardului detext ceva mai slab, după părerea mea. care părere poate fi învinuită de orice. singura parte care mi-a plăcut este subtitlul. merita un text. dar un text fără atîtea sentințe și declarații ex catedra. în plus, oricît de self-centred își poate permite să fie autorul (și chestia asta este probabil acceptabilă cînd adopți un stil atît de confesiv) totuși pe undeva ajunge să obosească mai ales atunci cînd repetă și reiterează aceleași teme fără prea multă plus-valoare creativă. again, părerea mea doar.
pentru textul : from scarborough fair with love denu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
pentru textul : parfumul albastru demultumesc pentru trecere si parere, emiemi. sunt de acord cu tine in ceea ce priveste imaginile paguboase ale lumii in care traim, insa, intentionat le-am folosit in ideea de a profita de realitatea arhicunoscuta si arhiintalnita. nu am incercat sa ma inscriu intr-un anume stil, insa bine ai punctat, am incercat sa fac din poem un protest personal. te mai astept la fel de obiectiv si sincer. cu aleasa prietenie.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii deinteresantă variantă. Daca e experiment atunci pune-o la experiment. modesta mea varianta: cânt ă ver del eînmine de șira tele copite alei erb ii făr ănum e cusclipi ridese mafor pelacol ț del umede asă interse cții îmbâc site așe zates tratos fericele veazăi luzor că treunghiul frântcu pase rialint ândco școgea mite tul burochi dedin sprespa țiua târna tde unmosor cândpă mântu lse pră valeînar pegiilini știte măîmbra cînflu turipoa tenoa ptea astaos ăzbor ci zmele defloa re-alba străcapiș ondeclor ofite mi lepu nși-ador magalen esimți ndu-mău șor cui băritîn mușur oiulce de-aval maneîng hite vi seleșile arun cămastic ateînde cor
pentru textul : ar-av-ăm-irp denu sunt din bucurești, și deci nu am de unde să știu de vreun concert de-al vostru. dar de plouat cu grindină a plouat, am văzut, am auzit-o. nu fac cu nimeni niciun pact, nu cunosc limba ichlihnichtdutiană. o să te comentez cînd vreau și cum vreau, dacă o să vreau. nu-mi lua libertatea de a alege. și nu mai face te rog atîtea referințe la vîrsta mea, că o să te cred un poet bătrîn și obsedat. și, auzi, peste toate, încă și pedofil. dar asta nu o lua ca atac la persoană, eu așa, amical, am luat copy paste de la tine.
pentru textul : noapte ploioasă deEmilian, mulțumim frumos și te așteptăm la cenaclu!
pentru textul : Virtualia Nouă deAndu, you CAN'T read me: I am written in Strange! For the love of GOD, give it up!
pentru textul : Doar femeie dede aia am specificat vol I. Doiul nici mie nu prea mi-a placut:)
pentru textul : Noapte bună, copii deyou see, asta am admirat eu intotdeauna la o femeie. persistenta. (sideline. sint convins ca remarca si comentariul asta va face multe valuri de cancan dar, as usually, I don't care). so, persisti, va sa zica.. ok, tocmai pentru ca prin natura mea, cind cineva imi ofera justificari logice, devin extrem de abordabil (cred ca am mai spus, am oroare fata de prostie si fudulia care o excita). deci am sa schimb. la urma urmei tu esti mai reporter ca mine.
pentru textul : românia lui virgil t -V- de„ai bine să fi om decât lup”...???
pentru textul : Unchiul Fedea (3) de„pentu sufletul ei”...???
alma, incurajarile voastre ma determina sa perseverez, si, eventual, sa revin asupra incadrarii acestui experiment, cand voi definitiva si ultimul slide. astept sugestii in continuare si nu numai... inca o precizare: mi-am dorit de mult timp un tablou cu tema mitul pesterii. anul trecut, dorinta mea s-a concretizat intr-un mod neasteptat de bun, cand Ala, fosta eleva de-a mea, actuala studenta la arte, mi-a facut aceasta panza. multumesc inca odata, Ala!
pentru textul : rosario de...mergând pe ideea finală, îmi place mult ambiguitatea intenționată a termenului "soluție" ce poate fi și a aripilor îngerului dar și îndreptată către protejatul lui. O idee generoasă, ilustrată modern. focul e blînd în ochii lui privește fix acele pendulei oprite în urmă cu un secol și îmi spune că oricum ziarele erau doar o soluție temporară cu gânduri bune, paul
pentru textul : o soluție temporară deDorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
pentru textul : An-lumină de tine deo sa trec peste jignirile tale, se pare ca de o vreme e o obisnuinta a editorilor hermeneia sa/mi arunce cate o pisica peste gard, nu te teme ca nu sufar de autosuficienta, mai mult decat crezi sunt constienta de lipsurile textelor mele, de multe ori nu pot scoate ceea ce am vrut din ele insa nu ma opresc aici ci de multe ori revin in timp asupra lor incercand sa le cizelez. nu exista limite in ceea ce priveste imaginatia. am spus si o mai repet, gandirea mea vine din muzica de unde am invatat ca anume ceea ce astazi pare fortat si poate chiar decadent e o treapta noua a limbajului muzical si implicit poetic. poti sa/ti dau nenumarate exemple in care nume mari ale componisiticii au fost considerati de contemporani drept promotorii unor solutii fortate , impingand la maxim cromatismele si disonantele ... eu cred in inovatii, cred in ghetari in flacari..e chiar o imagine cool... unii isi pot imagina asta, altii nu, iar altii pot chiar sa intre in pielea ghetarului in flacari ... nu/ti cer sa ma intelegi, nici sa ma citesti, nici sa ma comentezi...a fost optiunea ta, nu esti nici macar obligat de statutul de editor. daca il ai, esti absolvit de aceasta obligatie pe pagina mea atat timp cat mai scriu pe hermeneia.pana la urma nu inteleg de ce va face asa o mare placere sa ma atacati daca e liniste. unora le place cu orice pret scandalul si daca nu au subiecte inventeaza. regret intrucat imi placea cum scrii si priveam cu respect spre textele semnate emil pal. kelaro
pentru textul : hurricane plane deUn poem deosebit, cu trimiteri subtile, sensibile, de rezonanță metaforică. Pasaje lirice de excepție lângă eșafodaje simple, aproape nesemnificative. Cred că ar merita încă o dată șlefuită după o vreme...Las la a ta latitudine această viitoare incursiune lirică.
pentru textul : cenuşă, să ning... dePagini